Efectul Bullwhip: o problemă clasică a lanţului logistic de

aprovizionare
Descris de Forrester incă din anii 1960, efectul Forrester sau efectul Bullwhip este o amplificare a fluxului
fizic, pornind de la clientul din aval al lanţului până la ultimul furnizor din amonte. Principiul acestui efect
este că o variaţie de mică amplitudine a cererii consumatorului se transpune printr-o variaţie din ce în ce
mai importantă în fiecare etapă spre amonte, până la furnizorul din amonte al lanţului. Pentru a ilustra
acest comportament dinamic al lanţului de producţie – distribuţie, să luam cazul studiat de Forrester.
Exemplu. Cazul Forrester
Să consideram un lanţ implicând un consumator, un vânzător “en detail”, o platformă de distribuţie, un
antrepozit central şi o uzină. Fiecare verigă a lanţului ia deciziile de aprovizionare pe baza informaţiilor
locale, vizând optimizarea stocului său. Termenele de livrare a consumatorului sunt de o săptămână.
Planificarea unui ordin de livrare, pornind de la stocuri ale vânzătorului „en detail”, este de trei
săptămâni. Transmiterea ordinului de aprovizionare spre centrul de distribuţie necesită o jumătate de
săptămână şi tratarea şi livrarea sa la vânzătorul „en detail” durează o săptămână.
Astfel, termenul total de tratare a unei comenzi de la consumator este de 5,5 săptămâni, ea va fi livrată în
trei săptămâni, etc. Să presupunem că, o comandă a consumatorului variază local. Transmiterea acestui
ordin se va propaga de la un nivel la altul până la uzină. La fiecare nivel, decizia constă în fixarea
cantităţii de comandat la nivelul direct superior, pentru a-şi completa stocul, care trebuie să satisfacă un
coeficient de serviciu de 100%, al nivelului direct inferior. Fiecare verigă a lanţului trebuie să minimalizeze
costurile sale de stocare şi de ruptură. Pornind de la aceste date, simulările efectuate de Forrester arată
că, cu cât se merge mai mult spre amonte, cu atât creşte amplitudinea cererii (tab. M1. 2.1).
Tab. M1. 2.1 Amplificarea stocurilor în procente, în cadrul lanţului

Aceste rezultate sunt chiar consecinţele unei serii de decizii bune, locale, de gestiune, in funcţie de datele
legate de cost şi de cunoştinţele legate de cererea la fiecare nivel. Aceste rezultate sunt amplificate intr-o
reţea de distribuţie mai complexă.

Principalele cauze ale efectului Bullwhip.

Acest fenomen îşi găseşte explicaţia în mai multe cauze:
  Omisiunea transmiterii informaţiei şi lipsa vizibilităţii : independenţa verigilor lanţului şi
nerecunoaşterea cererii finale favorizează o previziune locală la fiecare nivel în funcţie de
percepţia imediată, fără a se preocupa de consecinţele din amonte.
 Politica de protecţie prin stocuri : fiecare nivel utilizează stocuri tampon ca principal criteriu de
reglare.
 Existenţa regulilor locale : este vorba în principal de optimizarea mărimii loturilor şi
minimalizarea costurilor de stocare, ceea ce antrenează o lipsă a ajustării comenzilor.
 Neîncrederea clientului în furnizor şi anticiparea situaţiilor de penurie : acest comportament
favorizează o acoperire a riscului de penurie prin comenzi extinse, acestea permit asigurarea
unei livrări minimale.
 Număr de verigi din lanţ. Un lanţ de aprovizionare este cel mai adesea o reţea, ale cărei verigi
pot constitui mai multe niveluri: furnizorii furnizorilor, până la clienţii clienţilor. Întinderea şi
profunzimea reţelei (număr de verigi) amplifică fluctuaţiile de-a lungul lanţului.

Reducerea efectului Forrester. Gestiunea lanţului de aprovizionare încearcă în general să prevină

efectele Forrester :

 reducând şi împărţind diferitele verigi ale lanţului;

 favorizând o cunoaştere a cererii finale şi o viziune globală a lanţului şi a nevoilor clientului;
 planificând şi repartizând sarcinile;
 sincronizând activităţile în beneficiul eficienţei globale;
 împărţind informaţia între diferite verigi;
 accelerând transportul şi distribuţia între diferite verigi.

Exemplu. Astfel, o gestiune performantă a lanţului de aprovizionare se bazează pe mai multe direcţii de
îmbunătăţire, rezumate în tabelul M1.2.2 .
Tab. M1.2.2 Efectele Bullwhip şi indicii de îmbunătăţire
Să ne reamintim...

 Principiul Efectului Bullwhip este că o variaţie de mică amplitudine a cererii consumatorului se

transpune printr-o variaţie din ce în ce mai importantă în fiecare etapă spre amonte, până la
furnizorul din amonte al lanţului.
 Principalele cauze ale efectului Bullwhip sunt: omisiunea transmiterii informaţiei şi lipsa vizibilităţii,
politica de protecţie prin stocuri, existenţa regulilor locale, slaba încredere a clientului în furnizor,
numărul de verigi din lanţ.
 Gestiunea lanţului de aprovizionare încearcă în general să prevină efectele Forrester.