Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Introducere
2. Operare şi mentenanţă
Acţiuni
Operare Mentenanţă
Managementul: Corectivă:
-abonaţilor Informaţii -localizarea defectelor
-încărcării -corectarea defectelor
-semnalizării Preventivă:
-traficuluii -măsurătorilor
-serviciilor -supervizării
1
să raporteze starea reţelei;
să producă rapoarte statistice;
să reconfigureze reţeaua la cerere sau automat la apariţia defectelor.
2. Legate de încărcare:
să colecteze datele (informaţia) despre încărcare;
să supravegheze individual fiecare abonat privind serviciile asigurate;
Scopul acestei supravegheri este de a asigura o corectă notă de plată pentru
abonaţi.
3. Legate de semnalizare
Privind stabilirea de noi conexiuni în reţea
Semnalizarea abonat comutator
Semnalizarea între registre
Preventivă:
Supervizare
Măsurare Monitorizare
Avertizare
Corectivă:
Detectare defecte
Localizare defecte Restabilire
Înlăturare defecte
2
sisteme este sisteme suport de operare (OSS- Operations Support System) iar
operarea şi mentenanţa au devenit centralizate. Este avantajoasă pentru operator:
Se fac din câteva puncte ale reţelei;
Conţin echipamente performante
Personal redus, dar bine calificat
Efort redus pentru personal
Implică standardizare, automatizare, unificare
Nu necesită coordonare între personalul de operare şi mentenanţă.
OSS
OSS
3
Birouri de vânzare
Birouri de vânzare
Calculator
pentru abonaţi
OSS
OSS
4
Colectarea şi prelucararea acestei informaţii ca şi întreaga suită de activităţi care se
încheie cu eliberarea notei de plată constituie un proces laborios, de mare acurateţe. Dacă
în trecut operatorul trebuia să măsoare individual timpul de convorbire coroborat cu zona
de taxare, astăzi aceste procese sunt automatizate. O fază intermediară a constituit-o
folosuirea contoarelor de timp şi zonă. Ca regulă, informaţia de incărcare este culeasă la
nivelul centralelor telefonice de câteva ori pe zi. Dacă numărul de centrale telefonice din
reţea (şi deci şi a abonaţilor) este mare, atunci cantitatea de date care trebuie memorată
este mare.
În prezent, tot mai mulţi operatori de telecomunicaţii folosesc computere
speciale pentru colectarea şi prelucrarea informaţiei de încărcare. Software-ul acestui
computer este capabil să comunice cu reţeaua prin intermediul OSS. Ideea acestui mod
de calcul a încărcării este de a permite calculul încărcării şi distribuirea informaţiei
despre încărcare la oricare nod din reţea. OSS poate deasemenea să asiste operatorul în
setarea (stabilirea valorilor) de calcul ale notelor de plată.
OSS
OSS
Date colectate
periodic
Calculator pentru
încărcare
5
2.8 Tendinţele dezvoltării tehnologice
SNMP TMN
Reţea transport
Reţea acces
Abonaţi
Abonaţi privaţi
comerciali
6
2.9 Determinări legate de piaţă
Reglementarile în materie de piaţă de telecomunicaţii au început in SUA la mijlocul
anilor 80. Multe ţări au urmat acest exemplu mai ales cu apariţia de noi operatori în
aceste ţări. Admninistraţiile traditionale de telecomunicaţii exista încă, deşi pe piaţă
au apărut operatori noi care s-au impus rapid în nişele de piaţă şi au crescut rapid (de
exemplu telefonia mobilă).
Noi cerinţe au fost exprimate de abonaţii din domeniul afacerilor – cereri pentru
Centrex, reţele virtuale, reţele private. Servicii avansate (Integrated Services) au
devenit tot mai importante în lumea oamenilor de afaceri. Toate aceste cereri fac ca
operatorul să fie capabil să controleze şi să schimbe reţeaua sa rapid, eficient si
flexibil. Aceasta face să crească competiţia si realizările (şi eforturile) în
managementul sistematic al reţelei.
Aşa cum a fost deja menţionat, operarea si mentenanţa au devenit din ce iîn ce mai
centralizate. Echipamentul de reţea este controlat si supervizat dintr-un singur punct
sau dintr-un număr mic de puncte.
La inceputul anilor 80, folosirea intensă a OSS central a dat naştere la o varietate de
sisteme, deseori oferite de mai multi furnizori şi destinate pentru diferite sarcini:
operare, mentenanţă, rutine administrative etc.
A devenit dificil să se adauge noi sisteme şi chiar să se înlocuiască altele relativ noi.
Transferul informaţiei între diferite sisteme a pus o altă problemă. Aceasta situaţie a
condus la o serie de standarde şi recomandări cunoscute sub denumirea de Reţea de
Management a Telecomunicaţiilor (TMN) (vezi fig 9).
TMN
7
Reţele Nevoi
-cu diferite tipuri de echipament -interfeţe standardizate
-făcute în diferite versiuni -funcţii de management
-de diferiţi producători -rutine
Concept şi definiţii
Arii funcţionale
Principii de interoperare
Model informaţional
Arhitectură fizică
8
In 1985 eforturile in domeniul stardardizarii managementului telcomunicaţiilor s-
au concretizat în definirea conceptului TMN: recomandarea ITU-T M 300.
OSS OSS
Q3
NE NE NE NE NE
9
Modelul funcţional
Modelul fizic
Modelul organizaţional
Interfaţa Q
Comunicaţia între OSS şi NE este definită prin intermediul interfeţei Q care
este împarţită in 2 părţi.
Modelul informaţional
Protocoale de comunicaţii
Modelul informaţional
Modelul informaţional descrie modul în care sunt controlate şi supervizate
diferite funcţii ale elementului de reţea. De asemena sunt furnizate regulile de creare a
obiectelor administrate inclusiv evenimentele şi operaţiile legate de acestea. Din punct de
vedere al TMN, toate resursele fizice şi logice (semnalizari ale trminalelor, rute,
declanşări de evenimente, rapoarte de alarmă, informaţii despre abonaţi etc) sunt privite
ca obiecte administrate, MO (managed objects). Un obiect administrat reprezintă o
resursă fizică sau logică.
Parte trafic
10
Standardul descrie cum operatorul, prin intermediul OSS, reuşeşte să controleze
obiectul administrat. Este descris de asemenea modul în care obiectele administrate
informează OSS despre evenimentele şi schimbările care au loc în elementele de reţea. O
funcţie manager în OSS controlează obiectele administrate dintr-un element de reţea prin
intermediul unui agent.
Modelul informaţional, care este bazat pe obiecte şi pe model relaţional este crucial în
ceea ce priveşte comunicaţia între OSS şi oricare alt echipament din reţeaua de
telecomunicaţii.
Protocoale de comunicatie
Am menţionat deja ca interfaţa Q include de asemenea protcoale de comunicaţie
Element de reţea
OSS
Stiva de protocoale OSI
CMIP / FATM
X.25
11
FTAM este folosit pentru a transporta o cantitate mare de date ( fişiere), de
exemplu informaţii referitoare la încăîrcare şi statistici.
Modelul funcţional
Modelul funcţional descrie funcţiile TMN în forma unor blocuri funcţionale. Unele
blocuri funcţionale privesc TMN în ansamblu (OSF, DCF şi MF) altele doar în parte
(NEF, QAF, WSF). Blocurile funcţionale realizează următoarele sarcini:
12
1. Funcţia sistem de operare (OSF) manevrează programele suport de funcţionare
folosite de operatori
2. Functia de mediere (MF)
Converteşte protocoalele dintre OSS şi NE
Manevrează date: concentrează, editează, grupează
Ia decizii referitoare la valorile de prag
Stocheaza date pentru identificarea reţelelor şi echipamentelor
3. Funcţia element de retea (NEF) manevrează procese de transport şi comutaţie. Ca
exemplu de aplicaţii se pot denumi localizarea defectelor şi protecţia comutării.
4. Funcţia adaptare Q (QAF) converteşte interfeţele nesdandardizate în interfeţe
standard Q3
5. Funcţia workstation (WSF) manevreaza terminalele utilizator ale TMN
Managem.
Managementul performanţelor
reţelei
Managementul
elementului
13
Recomandarile ITU-TE sugereaza că aceste elemente de reţea trebuie conectate prin
intermediul unei reţele de comunicaţii locale (LCN). Cel mai simplu, acest lucru se poate
realiza, folosind antetele din cadrele SDH sau PDH.
OSS
Q3
DCN
Q3
Q3
MD
MD
NE
NE 11
LCN
NE
NE NE
NE
MD poate fi un program mic sau un OSS mic, ăn ultimul caz el poate fi legat la
un OSS mai mare dar niciodată echipat cu o interfaţă utilizator. Un MD astfel proiectat,
este numit maşina dispozitiv de mediere (MMD).
14
numărul de NMC şi există mai multe comutatoare în fiecare OMC. Centrele de operare şi
mentenanţă folosesc unul sau mai multe OSS pentru a-şi realiza sarcinile lor.
Management reţea
NMC Supraveghere reţea
Supraveghere trafic
OSS Manag. semnalizări
15
selectand simbolul respectiv. Alarmele sunt stocate într-un fişier de alarme şi pot fi
tipărite la cerea personalului OMC.
Functiile de baza ale unui OSS atât pentru nivelul OMC cât si pentru nivelul NMC includ
un model informaţional si protocoale de comunicaţii.
16
2. Distribuţia traficului de la un comutator spre diferite alte
comutatoare.
R1 C2
R2 R3 C3
C1 C2
C1
Abonat A
Abonat B
b)
a)
Fig. 21. Măsurători de distribuţie de trafic: a) pe rute diferite b) pe destinaţii diferite
17
Fig. 23 Funcţiile OMC
4.5 Managementul reţelei (nivelul NMC)
OMC
OSS
Supraîncărcare
18
Termenul supravegherea reţelei (NS) ilustrat în fig. 25 se referă la supervizarea
totală a reţelei. El dă operatorului o vedere generală asupra unui număr mare de entităţi
de reţea şi procese, incluzând comutarea, transportul şi semnalizarea. OMC se ocupă cu
filtrarea şi trimiterea alarmelor la NMC. Funcţia NS compilează aceste alarme şi
analizându-le poate emite, pa baza unor reguli implementate, sugestii pentru modul de
acţiune.
O companie poate alege între a investi întrţo centrală telefonică privată (PBX) şi
închirierea de capacităţi dintr-o reţea publică. Serviciul de simulare a unei centrale private
este numit Centrex (centralised extention). Multe companii cu locaţii diferite pentru
filialele sale, pot avea un PBX la sediul central şi Centrex pentru sediile locale. Ele sunt
interconectate prin linii închiriate sau prin tr-o reţea virtuală privată.
Pentru operator este important să administreze acest Centrex rapid şi eficient.
Activităţile OSS desfăşurate de către operator include:
definirea grupului Centrex
crearea sistemului de numerotare
încărcarea abonaţilor
definirea extensiilor
înlocuirea, schimbarea şi deconectarea extensiilor
alocarea serviciilor
19
Este din ce în ce mai obişnuuit pentru abonaţi să controleze o parte din Centrexul
lor prin intermediul operatorului OSS.
6. Managementul reţelelor de transport
OSS
DXC
DXC
DXC
DXC
20
PDH la care se adaugă interfeţe pentru conectarea la reţeaua de date de management a
SDH. (v fig. 27).
OMC
OSS
DCN
Q3
Q3
Q3
MD
MD
Q3
SDH
SDH
NE1 DXC
DXC LCN
DXC
DXC
NE1
NE1
PDH PDH
NE NE
DXC
DXC DXC
DXC
DXC
DXC
DXC
DXC DXC
DXC DXC
DXC DXC
DXC
PTP PTP
DXC
DXC DXC
DXC DXC
DXC DXC
DXC
22
procedură de testare a sa. Regeneratoarele moderne au posibilitatea de a declanşa singure
alarme la depăşirea unei rate a erorilor prestabilită.
Monitorizare alarme
OMC -supervizare
-afişare
OSS -criterii de departajare
-categorii
DXC
DXC
Testare
-echipament DXC
DXC
-trafic
Localizarea defectului
DXC
DXC DXC
DXC
Performanţe în serviciu
OMC -colectare date
-stocare
OSS -analiza calităţii
-căutarea profilelor
-valori de prag (cât,
DXC
DXC unde, cum, care)
DXC
DXC
Localizarea defectului
DXC
DXC DXC
DXC
23
5. 5 Managementul securităţii
Managementul securităţii acoperă deopotrivă atât securitatea faţă de folosirea
neautorizată de către sistemul de management cât şi funcţii care previn folosirea
simultană a resurselor de reţea deja alocate. Ca şi în cazul altor sisteme cu computere,
fiecare user OSS trebuie să aibă o identitate şi o parolă proprie. Portecţia de bază contra
intruziunilor în OSS este dată de sistemul de operare, dar deseori operatorii de reţea
specifică şi alte cerinţe suplimentare. Utilizatorii OSS aparţin unei anumite categorii: de
exemplu, personalul de înterţinere şi reparaţii. Această categorie va avea acces limitat, în
timp ce o persoană responsabilă de sistem va avea acces deplin la OSS.
Un OSS trebuie să conţină funcţii care să prevină coliziunile atunci când staful de
management foloseşte reţeaua simultan din diferite locuri. De exemplu de la un OSS al
unui DXC local
Identitatea utilizatorului
OMC Profilul utilizatorului
Folosirea simultană
OSS
DXC
DXC Securitatea elementului
DXC
DXC de reţea
DXC
DXC DXC
DXC
6. Interoperabilitatea reţelelor
6.1 Aspecte generale
Termenul de interoperabilitate sau conlucrare (interworking) se referă la acele
cazuri în care mai multe reţele conlucrează în scopul transmiterii (schimbului) de
servicii. Deasemenea se referă şi la cazul în care o reţea suportă altă reţea cu scopul
realizării unor servicii sau funcţii specifice. Sunt câteva tendinţe în telecomunicaţii care
determină dezvoltarea aspectelor de conlucrare:
standardizarea în plină desfăşurare crează noi servicii de telecomnicaţii, noi reţele
de transport şi noi moduri de transfer. Cei care folosesc aceste noi facilităţi trebuie
desigur să poată să le utilizeze şi pe cele vechi, existente deja. Astfel de noi
servicii de telecomunicaţii sunt B-ISDN, FR, UPT (universal personal
telecomunication), UMTS (universal mobile telecommunication system).
24
Numărul de operatori este în creştere ca urmare a dezvoltării pieţei de
telecomunicaţii în fiecare ţară. Există tot mai mulţi operatori de comunicaţii
celulare, tot mai mulţi operatori de acces, mhulţi operatori de mare distanţă, şi
operatori globali. Această tendinţă poate fi denumită ca segmentare –
organizaţională, tehnică şi economică, şi aduce noi standarde în reţelele de
interfaţă.
Competiţia acerbă dintre operatori necesită imperativ reducerea costurilor şi
creşterea eficienţei şi diversificarea serviciilor pentru atragerea clienţilor.
Serviciile de poştă vocală, internetul, comunicaţiile între sisteme şi UPT sunt
asemenea exemple.
Structurarea reţelelor de comunicaţii în forma unei reţele de transport centrale
(core net, backbone) şi a unui nor de reţele de acces, a dus la idea de tunelare a
traficului, adică reţeaua centrală trebuie să devină transparentă la diferite tipuri de
trafic. Emularea LAN şi emularea circuitelor vocale TDM (de pildă E 1 din ierarhia
PDH) peste o reţea de transport ATM sunt asemenea exemple.
Creşterea numărului de echipamente şi de operatori în reţele impune cooperare şi
în domeniul managementului reţelelor.
În continuare sunt derscrise câteva tipuri de conlucrare între reţele şi unele soluţii
posibile.
25
Interoperabilitatea dintre reţelele publice mobile (PLMN-Public Land Mobile
Networks) nu diferă de modul de interoperabilitatea dintre operatorii de telefonie fixă,
atîta vreme cât abonaţii A şi B sunt în aceeaşi reţea PLMN. O altă formă de interoperare
poate să apară atunci când reţelele permit roamingul între ele, de exemplu reţelele GSM.
Când un abonat călătoreşte într-o altă ţară,se poate face roaming dacă între operatorul
local şi unul sau mai mulţi operatori din acea ţară există acorduri de roaming. În acest
caz, registrul local de vizitatori (VLR) din centrul de comutaţie pentru abonaţi mobili
străini (MSC- Mobile Switching Centre) conlucrează cu registrul din ţara de origine
(HLR- Home Location Register). Registrele servesc drept inteligenţă comună pentru cele
douăPLMN.
VLR
MSC
ISDN/PSTN - PLMN
Un exemplu tipic de intercomunicare între PSTN şi PLMN este un apel spre sau de la
un telefon mobil. Un comutator de tranzit PSTN este conectat la un gateway MSC
(GMSC) din PLMN. Între cele două reţele există un acord de taxare, deoarece reţelele
fiind diferite vor avea metode şi tehnici de taxare diferite. Pot fi gândite mai multe rute
alternative. Un apel de la un MSC poate fi rutat pe o cale mai lungă în PLNM pentru a
ajunge la comutatorul de tranzit în această reţea. Altă variantă este de a ajunge la
comutatorul de tranzit conectând apelul direct de la MSC la PSTN. Alegerea variantei
26
depinde de cost. Acesta la rândul său depinde de mai mulţi factori: gradul de încărcare a
reţelei, echipamentele tehnice, etc.
PSTN
Reţea FR
Reţea FR
ew
Afuuu
27