Economie Aplicată/clasa a XII a/XIII a

Capitolul I

Menajele: Nevoi şi resurse specifice, caracteristici

1.1. Menajele – caracteristici
1.2. Nevoi specifice menajelor

1.1. Menajele – caracteristici

 Economia generala numeşte participanţi la activitatea economic agenţi economici.
Agentii economici cu comportament analog, funcţii similar şi provenienţă a resurselor de
acelaşi tip formează un sector instituţional.
 In cadrul activităţii economice, agentul economic menaje (gospodării) reprezintă
participantul care exprimă caklitatea de consummator de bunuri personale (satisfăcători)
 Agentul economic “menaje” se referă la cei ce locuiesc impreună şi obţin venituri
destinate pentru a achiziţiona şi consuma bunurile de care au nevoie şi pentru a
economisi. Menajele sunt constituite ca:
- Familii
- Diferite comunităţi consumatoare (cămine, case de bătrăni)
- Intreprinderile individuale
 Menajele se inscriu in fluxurile economice (circulaţia bunurilor, serviciilor şi resurselor),
furnizand bază pentru activitatea firmelor, dar şi pentru stat.
- Asigură forta de muncă, antrenează obţinerea de venituri ce devin cheltuieli
pentru firme;
- In relaţia cu statul – primesc de la stat pensii, ajutoare de şomaj, alocaţii pentru
copii, alocaţii de sprijin
- plătesc impozite, taxe
- sunt grupul majoritar de cumpărători din cadrul unei economii.
Clasificarea menajelor - se realizează dupa mai multe criterii, cel mai important insă rămane
criteriul ocupaţiei capului de familie: salariat, liber-profesionist, fermier, mic intreprinzător,
pensionar, etc.
- Alte criterii
 Marimea veniturilor
 Sursa veniturilor
 Tradiţii
 Confort
 Grad de pregătire

1.2. Nevoi specifice menajelor

 Nevoile reprezintă ansamblul trebuinţelor, cerinţelor, preferinţelor, aşteptărilor de a
căror satisfacere depinde existenţa oamenilor si calitatea acesteia.
 Nevoile pot fi: dinamice – se modifică permanent
nelimitate – se multiplică şi se diversifică
  Modificarea, multiplicarea şi diversificarea nevoilor menajelor sunt influenţate de
mai mulţi factori:
 Subiectivi –ţin de evoluţia individului (nevoile elevilor de liceu de la clasa a
IX-a pana la clasa terminală–pregătirea pentru BAC)
 Obiectivi – ţin de evoluţia societăţii (intrarea in UE a determinat noi
oportunităţi şi nevoi pentru romani)
 Clasificarea nevoilor – nevoile menajelor au elemnete specifice in funcţie de specificul
agenţilor economici. Astfel, distingem mai multe tipuri de nevoi, in funcţie de criteriul de
clasificare:
După subiectul purtător:
a. Nevoi personale, individuale – ale membrilor familiei (un calculator personal)
b. Nevoi ale familiei, ca menaj – nevoi de grup, sociale (un frigider,televizor)
După gradul de complexitate:
a. Nevoi elementare – necesare fiecărui membru – asigurarea hranei, sănătăţii
b. Nevoi superioare, complexe – nevoia de educaţie a copiilor
Nevoile menajelor pot fi intepretate din persepectiva “piramidei trebuinţelor”sau a piramidei
lui Maslow.
 Satisfacerea trebuinţelor, menajelor se realizează prin consum de bunuri şi servicii.
Obţinerea bunurilor şi serviciilor este rezultatul activităţilor economice de producţie.
 Activitatea de producţie constă in prelucrarea resurselor in scopul transformarii.
Adaptării acestora,, astfel incat să satisfacă nevoile.

1.3. Resurse specifice menajelor

 Resursele menajelor – reprezintă ansamblul elementelor utilizate pentru producerea şi
obţinerea bunurilor şi serviciilor necesare satisfacerii trebuinţelor.
- Ele sunt limitate
 Clasificarea resurselor in funcţie de natura lor:
 Resurse umane – au un rol hotărator in gradul de satisfacere a trebuinţelor, prin
sanatate, educaţie nivel de calificare;
 Resurse materiale – sunt necesare funcţionării menajelor in scopul satisfacerii
trebuinţelor fiecărei personae din cadrul familiei; in funcţie de dispunerea acestor
resurse umane putem aprecia calitatea vieţii de familie şi a celei personale;
 Resurse financiare – sunt reprezentate de venituri ce pot proveni din mai multe
surse.
 Resurse informaţionale – au rol tot mai important in viata menajelor, informaţia
devenind o resursă foarte importanta pentru nivelul de trai al unei familii; nivelul
cunoştinţelor asimilate, existenţa unor abonamente, conectarea la mijloace de
comunicare, biblioteca personală sau de familie, prezenţa in spatiul de locuit a
aparaturii necesare informării, sunt aspecte importante in resursele
informaţionale.

1.4. Spiritul gospodăresc- forma specifică raţionalităţii utilizării resurselor

  Resursele se dovedesc insuficiente, limitate in comparaţie cu nevolie unei gospodării,
care se dovedesc nelimitate. Astfel fiecare familie işi propune o cat mai bună satisfacere a
nevoilor fiecărui membru şi a nevoilor de ansamblu ale familiei.
 “Buna gospodărire” – in termeni economici aceasta reprezintă compararea rezultatelor
activităţilor economice casnice (destinate acoperii nevoilor) cu eforturile depuse
(resursele/bunurile consummate), astfel incat să se obţină maximum de efecte cu
minimum de efort, in raport cu un obiectiv propus.
 Acesta reprezintă spiritul gospodăresc – adică folosirea resurselor specifice de care
dispune, astfel incat să obţină o cat mai bună satisfacere a nevoilor fiecărui membru al
familiei.
 Astfel raţionalitatea utilizării resurselor (un termen economic) la nivelul menajelor ia
forma specifică de “spirit gospodăresc”.

Bugetul personal şi de familie

1. Bugetul personal de familie
2. Proiecte specifice menajelor
3. Alegere şi renunţare:Cost de oportunitate

1. Ce este un buget?
 In diferitele sale forme, bugetul este o estimare pe o perioadă de timp a veniturilor şi a
cheltuielilor previzionate.
 Veniturile sunt legate de resursele familiei şi preiau de la acestea caracterul limitat
 Obiectivele de cheltuieli corespund nivelului şi caracteristicilor de consum, deci trăsăturilor
nevoilor specifice menajelor – mare diversitate, character dinamic şi nelimitat
 Bugetul personal, ca parte a bugetului de familie, reprezintă estimarea pe o perioadă de
timp a veniturilor şi cheltuielilor unei persoane. Acesta cuprinde venituri şi cheltuieli

Veniturile personale

 provin din bugetul familiei şi sunt destinate persoanei (ca membru al familiei)
 venituri proprii – realizate de persoana respective şi nu intră in bugetul familiei

Obiectivele de cheltuieli ale persoanei pot destinate:

- familiei
- propriei persoane (intreţinere, infrumuseţare…)

Cheltuielile sunt indreptate spre mai multe destinaţii:

- cheltuieli pentru consum

- cheltuieli pentru producţie (producţia casnică –prepararea hranei, uz familial)
- plăţi de taxe şi impozite

Realizaţi schiţa generală a unui buget de familie

 In orice familie există– inclinaţia spre economisire prezentă in orice buget. Aceasta se
manifestă prin tendinţa de a nu cheltui tot venitul. Economisirea se realizează ca
diferenţă dintre venituri şi cheltuieli şi apare din cel puţin două categorii de motive.
 Nevoia de acumula sume mari de bani pentru proiecte, achiziţii de bunuri de
consum care au valoare mare si care depăşesc disponibilul de moment al
bugetului – acestea se numesc investiţii.
a) Pesonale
b) De familie
c) De afaceri
 Economisirea din nevoia de a dispune de sume necesare pentru situaţii
neprevăzute (implică cheltuieli neprevăzute ce nu pot fi disponibilizate usor din
bugetul curent).
 Alte motive: dorinţa de a beneficia de dobănzi, sporiri de valoare, mandria,
zgarcenia.
 In funcţie de raportul dintre venituri şi cheltuieli se pot contura ma multe tipuri de buget:
 Buget excedentar – atunci cand veniturile sunt mai mari decat cheltuielile
 Buget echilibrat - atunci cand veniturile sunt aproximativ egale cu cheltuielile
 Buget deficitar - – atunci cand veniturile sunt mai mici decat cheltuielile

Identificaţi semnificatiile şi consecinţele fiecărui tip de buget in parte. Explicaţi-le!

 Preocuparea economiei generale şi a economiei aplicate este sărăcia, măsurarea

acesteia şi gestionarea sa, astfel incăt să permit traiul decent, subzistenţa familiilor şi a
persoanelor afectate.
- Gospodăriile sărace sau persoanele sărace sunt identificate prin intermediul unui
prag absolut de săracie/subzistenţă – adică expresia monetară a unui “coş” de
bunuri şi servicii, considerat a fi “minimul necesar” pentru o “viaţă normală”.
  Consumul la nivelul personal şi al familiei se modifică in funcţie de mai mulţi factori:
- Cand veniturile cresc, scade ponderea consumului de alimente şi creşte ponderea
consumului pentru nevoi superioare (educaţie, timp liber);
- Modificarea obiceiurilor de satisfacere a nevoilor de consum prin obiceiurile de
cumpărare (orientarea către supermarketuri şi hipermarketuri)

Instrumente de economisire- investitre pentru persoane fizice

1. Economisirea si investirea pe piata monetara –Depozitul Bancar

 Economisirea reprezinta procesul de retinere din venituri a ceea ce ramane dupa consum.
 Diferenta dintre venituri si consum
 Sume de bani care raman la dispozitia menajelor

Astfel se pune problema pastrarii in siguranta a banilor, fata de:

 Amenintari extraeconomice: furturi, producerea unor calamitati(inundatii, cutremure,

incendii)
 Amenintari dinspre factori economici – deprecierea banilor (inflatie)
- Schimbarea banilor (punerea in circulatie a unor
monede noi)
Una dintre modalitatile cele mai frecvente de pastrare a economiilor o reprezinta depozitele
bancare. Ele pot fi:

 Depuneri la termen cu ridicare periodica a dobanzii (se calculeaza ca dobanda simpla)

 Depuneri cu capitalizare (se calculeaza ca dobanda compusa)
- aduc castig mai mare

- Dobanda sa nu fie ridicata pe o perioada determinate

 Pentru a feri economiile de depreciere este necesar ca rata dobanzii sa fie mai mare
decat rata inflatiei

2. Investirea pe piata de capital a resurselor

 In privinta alternativelor de investire a economiilor, care pot aduce castig, menajele prin
membrii lor (personae fizice) se pot orienta inspre piete diferite:
- Investitii pe piata financiar-bancara
- Investitii pe piata imobiliara
- Investitii in bijuterii
- Investitii in obiecte de valoarte, obiecte de arta
 Persoanele care au economisit sume satisfacatoare pot accede la alternative si castiguri
financiare diversificate : piata financiara sau piata de capital sau Bursa.
- Aceasta tranzactioneaza valori mobiliare, iar investitia in acestea este mult mai
riscanta. La Bursa nu se poate participa la tranzactii in mod direct. Orice investitor
trebuie sa fie clientul unei Societati de Servicii si Investitii Financiare
- (SSIF), care sa fie membra a Asociatiei Bursei. Acestea sunt cunoscute sub numele
de companii de brokeraj
- Investirea pe piata de capital poate determina riscuri foarte mari daca nu exista o
pregatire a investitorului in acest sens.
Care sunt pasii cu rol preventiv pe care ii putem urma pentru a diminua pe cat posibil
aceste riscuri?

 Reamintim:
- Pe piata capitalurilor, banii se investesc in titluri de valoare: actiuni si
obligatiuni, care aduc un castig sub forma de:
 Dividende (pentru actiuni) – aduc venit variabil, au grad mare de risc;
 Dobanda, cupon (pentru obligatiuni)- aduc un venit fix, au grad de risc foarte scazut.
- Pe aceasta piata, titlurile de valoare se tranzactioneaza la un prêt numit curs sau
cotatie. Acesta variaza permanent.
- Este important de retinut ca acest prêt, curs, evolueaza in sens invers fata de
evolutia ratei dobanzii pe piata.
- Formula de calcul a cursului, cotatiei:
Cursul=V/d`, unde V= venitul adus de titlu
d`=rata dobanzii
 Specialistii arata ca cei ce doresc sa devina actionari pentru prima data au de ales intre
doua variante, in functie de preferinta:
  O prima varianta – cumpararea unor actiuni nou emise de catre o societate listata
la Bursa sau ale carei actiuni sunt listate la BVB (Bursa de Valori Bucuresti
- sa cumperi actiunile unei companii care intentioneaza sa
inscrie la cota BVB actiunile emise (conditiile de vanzare sunt facute cunoscute in
mod public de societatea respectiva printr-o campanie de oferta publica)
 Cea de-a doua variant – se refera la cumpararea de actiuni care se tranzacctioneaza
déjà la Bursa. Aici societatile SSIF member ale Asociatiei Bursei sunt cele care
vand si cumpara actiuni in numele clientilor proprii.
 Oricare ar fi variant aleasa este important ca cei ce se hotarasec sa investeasca pe piata de
capital sa se adreseze mai intai unei societati de brokeraj.

Care este traseul corect al investitiei pe piata de capital din termenii enumerate mai
jos:

INVESTITOR CLIENT
imprumuta actiuni SSIF ia legatura
vinde actiuni Primeste bani BVB

 Cum ajungem la un broker de investitii?

Primul pas:- buna informare in legatura cu activitatea brokerilor (srevicii,
comisioane)/Alegerea societatii de brokeraj;
Al doilea pas: - daca investitia urmeaza a fi realizata pe termen scurt sau lung
- Societatea de investitii va deschide un cont pentru noul client, in care va fi
mentinutun portofoliu si pentru care SSIF va opera in functie de cerintele
clientului
- Comisionul perceput de SSIF, este de regula stability in urma negocierii cu
investitorul, insa de obicei acesta nu depaseste 8%
 Pentru succesul investitiei este important rolul informarii:
- Cunoasterea fluctuatiei ratei dobanzii;
- Cunoasterea produselor bancare;
- Fluctuatii la bursa;
- Cotarea la bursa, fie pe piata bursiera (BVB), fie pe piata extrabursiera.
 Alte instrumente de investire pe piata de capital mai pot fi:
 Piata imobiliara
 Investirea in obiecte de valoare
 Creditul pentru persoane fizice

1. Operatia de creditare a persoanelor fizice

2. Creditul imobiliar sau ipotecar
3. Creditul de consum. Creditul pentru nevoi personale.
[Link] de creditare a persoanelor fizice
 In orice economie de piata, bancile, institutii ale pietei monetare, isi ofera serviciile pentru
persoane fizice, care pot astfel sa obtina imprumuturi, credite, pentru a-si satisface
nevoile.
[Link] de creditare a persoanelor fizice
 Operatia de creditare reprezinta unul dintre principalele obiecte de activitate ale
sistemului bancar
 Creditarea persoanelor fizice – pentru diferite proiecte – sistemul bancar vine in astfel in
intimpinarea nevoilor menajelor pentru fiinantarea unor proiecte pentru care acestea nu
dispun de bani suficienti
 Care sunt conditiile de acordare a creditelor pentru membrii familiilor?
BNR a decis de putin timp sa renunte la limitarea creditului de indatorare prin existenta unui
procent limita maxima din veniturile solicitantului. Aceasta decizie ar putea avea ca urmari
cresterea nivelului de creditare; in opinia specialistilor, bancile ar putea creste rata creditului chiar
si la 50% din venitul solicitantului

- Este un transfer de responsabilitate de la BNR la Bancile comerciale, ce vor fi

nevoite sa studieze foarte bine situatia fiecarui clinet
- Desi nu vor mai avea restrictii la acordarea creditelor, fiecare banca va fi obligata
sa isi faca reguli interne foarte clare.
- Bancile comerciale concureaza pentru atragerea clientilor.
-
 Cum se orienteaza clientii cand au nevoie de un imprumut?

 Nivelul ratei dobanzii – BNR a impus déjà afisarea la vedere a ratei dobanzii anuale
effective – DAE (si nu doar un nivel al ratei dobanzii de referinta); aceasta trebuie sa
cuprinda si alte costuri: comision de analiza, comission de acordare, comission de
administrare, de rambursare etc.
 Solicitarea/nesolicitarea de garantii – bancile pot sau nu solicita aceste garantii sub
forma unor bunuri, immobile, polite de asigurare
 Pretul bunului pe care dorim sa-l achizitionam – pretul CIP- “cel mai mic prêt” care
nu include taxe
-- pretul DDP – pretul care trebuie
platit, include taxe
 Gradul de indatorare admis de banci – acestea isi stabilesc fiecare in parte reguli de
acordare a creditului; de foarte multe ori gradul de indatorare fiind o expresie a unei
negocieri
 Modallitatea de rambursare – modul in care banii imprumutati vor fi inapoiati bancii.
Acest lucru se poate face in rate fixe, descrescatoare, rambursare in avans a unei parti
din creditul acordat
 Documentele solicitate de banci – pot diferi de la o banca la alta dar in orice caz este
bine de evitat pe cat posibil impedimentele birocratice.
 Rapiditatea acordarii creditului – timpul de analiza al unui dosar, de acordare a unui
credit este deasemena diferit de la o banca la alta; evident este de dorit din partea
clientului cat mai repede posibil.
 Dovada de bun platnic – bancile au acces la date cu privire la corectitudinea achitarii
imprumuturilor anterioare sau a unor alte credite care nu s-au stins.
1.2 Creditul imobiliar sau ipotecar
 Creditul imobiliar sau ipotecar- denumesc ofertele de creditare pentru cumpararea
de locuinta
 Creditul ipotecar s-a impus ca sintagma, datorita schimbarii de politica a bancilor si
fondurilor de creditare – creditul garantat prin ipoteca asupra imobilului cumparat
 Creditul imobiliar- se poate garanta si cu alte tipuri de garantii (giranti, alte tipuri de
immobile); se considera ca prin creditul imobiliar se pot finanta si constructiile de
imobile, spre deosebire de cel ipotecar ( nu poate fi ipotecat un imobil inexistent)
 Criterii Conditii de acordare
Scopul creditului Achizitionarea de imobil/Constructie de imobil/Achizitonare teren
Solicitanti eligibili Persoane care au implinit varsta de 20 de ani. Este obligatoriu ca solicitantul sa nu
depaseasca varsta de 65 de ani inainte de rambursarea ultimei rate a creditului.
Solicitantul, rezident sau nerezident, va avea surse de venit stabile.
Suma Suma maxima: 500 000 EUR (sau echivalentul in USD/RON la data aprobarii)
maxima/minima Suma minima: 5000 EUR
Dobanda 10% pentru USD/ EUR, 9,5% pentru RON
Banca acorda credite in valuta solicitantilor care incaseaza venituri in valuta
Perioada 25 de ani pentru credite de achizitii
Perioada de gratie 6 luni
Rambursare Rate egale sau rate descrescatoare
Garantii Creditul va fi garantat cu o ipoteca pe un imobil. Alte garantii acceptate (in functie
de banca)
Comisioane Comision de analiza:30 euro
Comision annual de administrare credit: 0,2% aplicat soldului creditului
Comision pentru schimbarea monedei de acordare a creditului:0,5% din soldul
creditului
Rambursare in Daca debitorul ramburseaza in avans in primii trei ani, acesta va plati un comision
avans de 2% din suma respectiva. Daca va plati in avans dupa primii trei ani, va plati un
comision de 1% din suma respectiva.
Asigurari Imobilul ipotecat in favoarea bancii va fi asigurat pe toata perioada creditului la o
companie agreata de banca.
Banca poate solicita debitorului o asigurare de viata care se va cesiona in favoarea
bancii
 Conditii de acordare a unui credit imobiliar la o banca oarecare X
1.3 Creditul de consum
 Creditul de consum – cuprinde un spectru foarte larg de credite cu destinatii diferite,
incercand sa raspunda unei multitudini de nevoi personale ale persoanelor fizice.
 Bancile ofera in acest sens produse bancare, ce difera de la o banca la alta:
 Credite pentru constructii, amenajari, redecorari de locuinte
 Creditul pentru nevoi personale – “creditul pentru orice”
 Creditul auto (achizitionarea autoturismelor noi sau second hand)
 Creditul pentru studii (creditul pentru reusita in viata- minim 3000 EUR)
 Credite precum – Descoperitorul de cont calatorii sau vacante (overdraft- prin
care sunt fructificate oportunitati de vacante, piese de mobila sau electrocasnice)
 Activitate de invatare/elevi
Informati-va in legatura cu documentele necasre pentru a obtine un credit de nevoi
personale!

 Caracteristici ale creditului pentru nevoi personale:

Valoarea creditului Minimum 150 de EUR sau echivalentul in

RON
Maximum 20 000 EUR sau echivalentul in
RON
Moneda de acordare RON/EUR
Perioada de acordare Minimum 6 luni
Maximum 5 ani/Maximum 10 ani pentru
credite mai mari de 5000 EUR, echivalent in
 RON
Dobanda Variabila
Comisionul de administrare Este inclus in suma creditului
Modalitatea de rambursare In rate lunare egale sau in rate descrescatoare
Rambursare in avans Partiala sau integral, oricand de-a lungul
perioadei de creditare
 Un rol important in acordarea creditelor este Fisa scoring, solicitata de unele banci
eventualilor clienti – un instrument in evaluarea profilului solicitantului creditului
(comportament sau capacitatea de rambursare a creditului)
 In acest sens este important si Bugetul de familie – instrument de lucru pentru masurarea
capacitatii de rambursare a creditului
 Capacitatea de rambursare a creditului – reprezinta potentialul financiar al solicitantului
de a plati lunar rata de credit si dobanda aferenta

Riscuri si asigurarea persoanelor contra riscurilor

1. Asigurarea persoanelor fizice
2. Asigurari obligatorii si asigurari facultative
3. Produse de asigurari oferite de societatile de asigurari
[Link] persoanelor fizice
 Asigurarea este un process economic-social necesar si obiectiv, deoarece actioneaza ca un
mijloc de protectie

 Despagubeste pierderile financiare acoperite prin riscuri asigurate.

 Procesul de asigurare consta in crearea in comun, de catre populatie si agentii economici
amenintati de anumite riscuri, a unui fond din care se compenseaza daunele si se satisfac
cerintele economic-financiare, probabile, imprevizibile.
 “Asigurarea este o garantie acordata de un asigurator asiguratului sau, de a indemniza
eventuale pagube, in schimbul unei prime sau cotizatii” (Le Petit Larrouse)
 Care sunt caracteristicile unui contract de asigurare a persoanelor fizice?
 Caracter consensual – se incheie in scris pe baza consimtamantului partilor;
 Asumarea reciproca a unor obligatii – fiecare parte urmareste obtinerea unui avantaj prin
prestatia pe care s-a angajat sa o faca in favoarea celeilalte parti;
 Caracter succesiv – esalonarea in timp a prestatiilor precizate in contract;
 Caracter de adeziune – forma si clauzele contractului de asigurari sunt stabilite de societatea
de asigurari si asiguratul isi exprima posibilitatea sa accepte sau nu in bloc acest contract;
 Caracter de buna credinta – presupune ca executarea acestuia sa se realizeze cu buna-
credinta de catre ambele parti;
 Asiguratorul – este persoana juridica straina sau romana, care in schimbul unei prime de
asigurare incasate de la asigurati, isi asuma raspunderea de a acoperi pagubele produse
bunurilor asigurate, de a plati suma asigurata la producerea unui anumit eveniment in viata
persoanelor asigurate.
 Asiguratul – este persoana fizica care, in schimbul unei prime de asigurare platite, isi asigura
bunurile, viata etc., impotriva anumitor calamitati naturale, a unor accidente sau a unor
eventuale evenimente.
 Beneficiarul asigurarii – este persoana care are dreptul de a incasa suma asigurata sau
despagubirea, fara sa fie neaparat parte la contractul de asigurare.
 Care este scopul determinat al asigurarii?
 Riscul asigurat – este evenimentul sau fenomenul care odata produs il obliga pe asigurator sa
plateasca asiguratului sau beneficiarului despagubirea sau suma asigurata. Riscul poate fi
previzibil sau imprevizibil.
 Evaluarea – activitatea care stabileste valoarea bunurilor ce urmeaza a fi asigurate. Bunurile
trebuie sa fie proprietatea personala a asiguratului.
 Suma asigurata – este conform contractului de asigurare, pentru care asiguratorul isi asuma
raspunderea in cazul producerii evenimentului pentru care s-a incheiat asigurarea (SA).
 Asigurarea se contracteaza pe o anumita durata?
 Durata asigurarii – este perioada de timp in care exista raporturi de asigurare intre asigurat si
asigurator.
 Paguba (dauna) – reprezinta pierderea exprimata valoric, suferita de un bun asigurat ca
urmare a producerii unui fenomen impotriva caruia s-a incheiat asigurarea.
 Despagubirea de asigurare – este suma de bani pe care asiguratorul este obligat sa o
plateasca asiguratului, cu scopul de a compesa paguba produsa de riscul asigurat, pe parcursul
functionarii contractului de asigurare.
[Link] obligatorii si asigurari facultative
  Piata asigurarilor – reprezinta in general, locul unde se intalneste in mod reglementat,
cererea cu oferta de asigurari;
 Cererea de asigurare – este reprezentata de persoanele fizice care doresc sa incheie asigurari
intr-un anumit moment. In Romania cererea potentiala de asigurari este mai mare decat cea
efectiva, din cauza slabei culture economice sia lipsei banilor.;
 Oferta de asigurare – este reprezentata de produsele societatilor specializate (autorizate)
 Tipuri de asigurari:
a. Asigurari obligatorii – sunt acelea care se bazeaza pe principiul obligativitatii prin lege;
b. Asigurari facultative – sunt acelea care se incheie din proprie initiativa de catre
persoanele fizice.
 Asigurarile obligatorii – au rolul de a apara avutia nationala, interesul economic si social.
Asigurarea apare in virtutea legii fara a se cere acordul de vointa al celor care detin bunurile
respective; raporturile dintre asigurat si asigurator, drepturile si obligatiile lor sunt stabilite
prin lege.
- Exemplul cel mai frecvent este asigurarea de Raspundere civila obligatorie RCA –pentru
autoturisme – obligatorie pentru toti posesorii de autovehicule, care acopera orice daune
provovcate in urma unor accidente (daune materiale sau vatamari corporale)
- Prima pentru RCA are o valoare fixa in functie de tipul autovehicului si stabilita anual de
Comisia de Supraveghere a Asigurarilor.
 Asigurari facultative – apar in baza contractului de asigurare dintre asigurator si asigurat. Depinde de vointa
asiguratilor, care sunt singurii ce pot decide in legatura cu contractarea asigurarii.

 Asigurarile facultative se incheie pentru riscurile necuprinse in asigurarile obligatorii sau chiar pentru
completarea asigurarilor obligatorii in scopul de a primi o despagubire sau o suma asigurata mai
mare.

 Trasaturi specifice ale unei asigurari facultative:

- Se incheie numai in baza acordului de vointa al partilor

- Cuprind doar o parte din bunurile aflate in posesia persoanelor

- Suma asigurata nu este stabilita prin norme ci la propunearea asiguratului si suma maxima tine cont de
valoarea reala a bunului

- Sunt mobile adica stabilesc conditii de asigurare in functie de interesele si posibilitatile asiguratului

- Permit completarea asigurarilor obligatorii

- Sunt valabile doar pentru o anumita perioada de timp stabilita clar in contractual de asigurare;

- Intra in vigoare numai dupa indeplinirea tutror conditiilor stabilite prin contractual de asigurare;

- Intarzierea platii primelor de asigurare poate duce la rezilierea contractului

 - Daca apr pagube inaintea platii primei de asiguraresau dupa trecerea termenului pentru achitarea primei,
asiguratorul nu plateste despagubirea

[Link] de asigurari oferite de societatile de asigurari

 Asigurarile reprezinta o cheltuiala necesara!scopul lor este reducerea sau eliminarea riscurilor
la care orice persoana fizica este expusa in activitatea cotidiana.

a. Asigurari pentru cladiri si bunuri – se pot asigura toate tipurile de locuinte si bunurile aflate in acestea. Intre
riscurile cele mai frecvente sunt: incendiu, explozie, cutremur, inundatie, viscol, furtuna, avarii, vandalism, furt.

b. Asigurarile auto facultative- asigurarile Casco – sunt cele mai raspandite si se pot explica in mare parte prin riscul
de accident auto foarte raspandit in Romania.

c. Asigurarile de viata pe termen limitat – acopera doar riscul de deces iar sumele sunt mici in raport cu suma
asigurata. De regula se intalneste la copii fara venituri sau la parinti cu venituri mici.

d. Asigurarile de viata pe termen nelimitat cu acumulare de fonduri – sau o asigurare mixta de viata care in caza de
deces asigura protectia celor dragi, dar garanteaza si o suma la supravietuire (acumularea unui fond lasarea unei
mosteniri)

e. Asigurare de tip renta de studii – prin care le este asigurata copiilor suma necesara pentru continuarea studiilor dupa
18 ani sau un sprijin financiar pentru a porni o afacere.

f. Planuri de asigurare pentru pensii – sunt o alternativa la pensia de stat si permit asiguratului mentinerea unui
standard de viata cu care s-a obisnuit .

g. Pentru cei care calatoresc – ofera temporar protectie suplimentara prin incheierea unei polite de asigurare medicala,
ce poate acoperi cheltuielile facute ca urmare a unei imbolnaviri sau a unui accident in strainatate.

Intreprinzatorul si firma

I. Oportunitati si riscuri infiintarea si gestionarea unei firme – analiza SWOT

II. Marketingul firmei: instrumente utilizate in studiul pietei. Intrarea pe piata a firmei
III. Elaborarea palnului de afaceri; structura planului
IV. Bugetul de venituri si cheltuieli pentru activitatile propuse

I. Infiintarea si gestionarea unei firme, oportunitati si riscuri – analiza SWOT

1. Infiintarea unei firme – cadrul legal
In Romania o persoana care doreste sa isi intemeieze o firma, o afacere poate realiza acest lucru conform
reglementarilor in vigoare, cuprinse in Legea 31/1990
 Formele cele mai des intalnite de organizare a societatilor comerciale sunt societatile pe actiuni (SA)
si societatile cu raspundere limitata (SRL). Intreprinzatorii sunt cei care aleg forma juridical pe care o
considera favorabila promovarii intereselor lor, in conformitate cu preverile legale.
 Persoanele care infiinteaza societatea comerciala contribuie cu bani (aport numerar) si bunuri (aport
in natura)
 Din punct de vedere al asumarii raspunderilor, se disting doua tipuri de firme;

 Societate cu raspundere limitata – in care proprietarul este responsabil numai in limita

aportului sau la capitalul social al firmei, , in caz de pierderi sau faliment

 Societate cu raspundere nelimitata – propiretarul raspunde cu intreaga avere, in caz de

pierderi sau faliment
 Care este demersul de constituire a firmei din momentul depunerii dosarului la Oficiul Registrului
Comertului. Acesta trebuie sa cuprinda mai multe acte, pentru a realize un dosar complet precum:
- Cerere-formular O.N.R.C. (Oficiul National al Registrului Comertului)
- Rezervarea denumirii firmei (la nivel de judet sau tara)
- Act constitutive (autentificat de avocet sau de catre un notar public) care sa cuprinda: obiectul principal
de activitate, obiectul secundar de activitate, denumirea firmei, asociatii/administratorii firmei, aportul
la capitalul social pentru fiecare dintre asociati;
- Cazier fiscal al fiecaruia dintre adminsitratorii firmei
- Copia actului de proprietate/de inchirire unde se stabileste sediul social al firmei
- Acordul asociatiei de proprietari/locatari
- Acordul vecinilor/riveraniii
- Copie a C.I./Pasaportului asociatilor
- Specimen de semnatura a dministratorului (adiministratorilor firmei)
- Declaratii ale asoxciatil;or firmei
- Procura asociatilor pentru persoana imputernicita sa depuna dosarul la O.N.R.C
- Dovada depunerii capitalului social la banca aleasa de asociatii firmei
- Declaratie (formular O.N.R.C) semnata de catre unul dintre asociati
2. Analiza SWOT - oportunitati si riscuri in - infiintarea si gestionarea unei firme.
 Reprezinta un instrument managerial, de fapt o tehnica prin care se identifica punctele tari, punctele
slabe si se pot examina oportunitatile si amenintarile unui proiect, unei actiuni;
 Poate fi realizata de intreprinzatori inainte de decizia de intemeiere a firmei, dar si ulterior in
administrarea/gestionarea firmei;
 Este deosebit de utila pentru pentru intreprinzatori, in scopuil constientizarii unor aspect pe care,
dealtfel, s-ar putea sa nu le ia in seama si de care sa nu tina cont initial;
 Analiza SWOT presupune realizarea unui inventor pe mai multe teme:

 Punctele tari (S)– vin din interiorul firmei si reprezinta calitatile, avantajele, aspectele poziitive,
tangibile si intangibile ale firmei. Pot fi indentificate raspunzand la intrebari precum: ce resurse
utile are firma, ce avantaje are firma fata de concurenta, ce aspect merg bine in cadrul firmei, ce
aspecte sunt realizate mai bine in cadrul firmei decat in cazul concurentei?

 Punctele slabe (W) –acestea vin tot din interiorul firmei si reprezinta slabiciuhnile firmei, defectele,
ariile sale de vulnerabilitate, plaseaza firma in dezavantaj concurential. Pentru un intreprinzator,
mamger, acestea reprezinta elemente ce pot impiedica atingerea obiectivelor firmei; dar odata
identificate pot fi corectate, fapt ce da mai multa valoare analizei. Pot fi identificate prin intrebari
de genul: ce nu merge bine in firma/, ce aspect trebuie imbunatatite, ce anume afecteaza negativ
competitivitatea firmei, ce anume pune in dezvantaj firma fata de de firmele concurente?

 Oportunitatile (O) – acestea se refera la factori din exteriorul firmei, conjucturi exterioare pozitive
care pot favoriza activitatea firmei; pot fi considerate schimbari tehnologice, politice, sociale,
economice; sunt sanse oferite de intamplare. Pot fi identificate prin intrebari de genul: ce aspecte
din evolutia economiei poate influenta pozitiv firma?, ce scimbari din mediul de afaceri pot fi
fructificate de firma, care sunt conditiile favorabile dezvoltarii activitatii firmei, existente acum
pe piata?

 Amenintarile (T) – se refera tot la factori din afara firmei care pot constitui conjuncturi negative
pentru firma; este vorba de conditionari externe aflate dincolo de campul de actinune managerial.
Pot identificate prin intrebari de genul: care sunt obstacolele cu care se poate confrunta firma
in activitatea ei, care sunt schimbarile globale la nivelul economiei, care pot afecta firma, ce
masuri la nivel national pot afecta activitatea firmei, in mod imprevizibil?
 Pentru a fructifica o oportunitate, aceasta trebuie perceputa si analizata. Intreprinzatorii care vor fi
atenti la schimbare, pregatiti sa ia decizii rapide de adaptare, vor fi cei ce vor avea success.
 Deasemenea deciziile presupun si riscuri. Amenintarile din analiza SWOT reprezinta pentru firma
riscurile. Acestea pot fi

 Previzibile (provocarea pierderilor este datorata unor factor ice pot fi anticipate)

 Inprevizibile (determinate de situatii accidentale: instabilitate politica, sociala, economica,

actiuni ale firmelor concurente, calamitati naturale)
 Cateva riscuri evidente
- invesatirea de bani personali, care in caz de esec nu se pot recupera;
- renuntarea la un loc de munca stabil ca angajat;
- dificultatile unui system birocratic greoi;
 - contractarea de datorii care trebuie restituite;
- concurenta puternica etc…..
 Atitudinea fata de risc implica mai multe tipuri de comportament:
- Tipul impulsiv;
- Tipul prudent;
- Tipul realist
 Reflectie: Care dintre aceste tipuri vi se pare cel mai adecvat in lumea afacerilor? Argumwentati-
va raspunsul!.
 Actiuni de minimalizare a riscului si de asigurare in fata riscurilor:
- Actiuni asupra cauzelor;
- Actiuni de acoperire a riscurilor prin asigurarea riscului in care asiguratorul accepta preluarea unei
anumite parti din pierderile posibile
3. Gestionarea firmei – managementul afacerii
 Care sunt principalele aspect in derularea unei afaceri?
a. Organizarea activitatii economice prin:
- Constituirea unor structuri organizatorice – departamente, servicii, echipe de lucru, fiecare cu
obiectivele sale
- Stabilirea principiilor si regulilor de comunicare – circulatia informatiilor, de coordonare,
colaborare,decizie, control si evaluare, instituirea unui climat pozitiv
b. Conducerea afacerii- se implica in organizarea, obtinerea si promovarea produsului si controlul
intregii activitati.
c. Obtinerea produsului – etapa cheie in derularea unei afaceri. Pot bunuri sau servicii si realizarea
lor presupune un management efficient de utilizare a resurselor firmei.
d. Promovarea produsului – o etapa ce contribuie la cresterea eficientei firmei. Consta in pregatirea
pietei pentru acceptarea si succesul produsului, prin publicitate.
e. Etapa controlului – organizarea, planificarea si conducerea trebuie insotite de control si adoptarea
de masuri adecvate pentru eficientizare : verificarea respectarii deciziilor si realizarii sarcinilor;
monitorizarea derularii afacerii; prevenirea si limitarea abaterilor de la normele si principiile
firmei;evaluarea performantelor;elaborarea de masuri corrective

II. Marketingul firmei: instrumente utilizate in studiul pietei. Intrarea pe piata a firmei
 Obiectivul activitatilor economice este realizarea profitului. Pentru aceasta este importanta
cunoasterea si valorificarea oportunitatilor pietei prin studii de marketing.
 Cercetarea de piata consta in procesul de investigare a pietei cu scopul de a studia perspectivele
vanzarii unui produs care sa conduca la obtinerea de profit. In functie de obiectul urmarit studii pot fi:
de conjunctura, de piata, de distributie, de prospectare.
 Aspectele de interes pentru studiile de piata se refera la:

 Consum – studiat ca volum si structura

 Concurenta – informatii despre existent, pondere, spatii neacoperite

 Prêt – fixarea unui prêt care sa ofere produsului competitivitate sis a asigure realizarea unui
profit
 Studierea pietei se realizeaza prin metode directe si metode indirecte

 Cercetarea directa- cuprinde urmatoarele metode: chestionarul, observarea (structurata sau

nestructurata), inregistrarea de imagini, interviul, metoda anchetelor

 Cecetarea indirecta- cuprinde: analiza vanzarilor, analiza produsului, studiile demografice, studiile
monografice,cele de distributie, de promovare, de motivatie, de creativitate si de previziune.
 Chestionarul – este o succesioune logica de intrebari (cele mai multe cu raspunsuri multiple), utilizat
in culegerea datelor necesare unei cercetari.

- Structura unui chestionar: o formula scurta de adresare,

o intrebari de introducere (cu ce scop sunteti in acest magazin?)

o intrebari filtru, (cu ce frecventa efectuati cumparaturi in acest magazin?)

o intrebari de continut (ce marfuri cumparati de obicei?,care este valoarea cumparaturilor din
produsele de tip X?)
o intrebari de control (Gradul de satisfactie in raport cu produsele oferite de magazine este – foarte
bun, bun , multumitor…?)
o intrebari de clasificare (caracteristici de varsta, sex, domiciliu, vrnituri, profesie)

 Interviul – se realizeaza pe baza unei grille de interviu. Prezinta avantaje – intervievatii raspuns liber,
exprima ceea ce gandesc; dezavantaje – raspunsurile sunt greu de cuantificat (“intrebarile deschise”)
 Observarea structurata - se realizeaza pe baza unei grille de observatie, in care sunt trecute tuipurile
de comportament ce trebuie observate
 Observare nestructurata – se foloseste atunci cand nu se cunosc date asupra fenomenului cercetat
 Directiile in care se deruleaza studiile de piata vizeaza:

 Cercetarea ofertei (dinamica, gradul de invechire, ciclul de viata al produsului)

 Prospectarea cererii – studiul caracteristicilor acesteia

 Analiza comportamentului consumatoriului – atitudinile, deciziile pentru cumparare

 Intrarea pe piata a firmei. Ciclul de viata al produsului
 Ciclul de viata al produsului se refera la intervalul de timp cuprins intre momentul lansarii unui
produs pe o piata data sic el al retragerii sale definitive de pe piata repectiva
 Ciclul de viata al produsului presupune mai multe etape, care se succed.
 Etapa de lansare a produsului – are ca obiectiv principal acela de a informa consumatorii in
legatura cu aparitia noului produs (cheltuielile mari, vanzari mici, profituri neglijabile)
 Etapa de crestere – este legata de sporul vanzarilor si profitului. Se urmareste maximizarea
cotei pe piata sis a-si creeze o marca puternica. Consumatori numerosi dar si multi concurenti.
 Etapa de maturitate – stabilizarea volumului vanzarilor. Firma actioneaza pentru
imbunatatirea caracteristicilor produsului. Se realizeaza consum de masa dar si competitive iar
promovarea este intensiva si competitiva.
 Etapa de declin - vanzarile scad puternic, pe masura ce alte produse de substitutie apar pe piata
sau interesulconsumatorilor fata de produs dispare. Firma verifica daca mai sunt posibilitati de
a realize profit si urmareste momentul pentru abandonarea produsului.
 Activitate
o Elaborati un chestionar de studiere a pietei, pentru o firma “Altfel Design SA”. Luati ca
repere cerintele de realizare a unui chestionar.
o Ati infiintat propria firma: dupa ce ati stabilit obiectul de activitate, urmeaza intrarea pe
piata prin lansarea unui produs “H”. Inainte de acestea elaborati portofoliul produsului
“H”, care sa cuprinda: informatii relevante despre produs, motivatia de cumparare a
produsului de catre client, metode de atragere a unuior noi client, profilul asteptat

Politica de produs
 Politica de produs – se refera la comportamentul pe care il adopta o firma cu privire la tipul si numarul
produselor ce fac obiectul activitatii proprii cu scopul intrarii si mentinerii pe piata.
 Politica de produs are in vedere urmatoarele aspecte:

 Componente corporale – propiretati tehnice si fizice concrete ale unui produs (greutate, volum,
durata de viata)

 Componente acorporale – elemente ca: marca, numele, instructiuni de utilizare, pretul, servicii
asigurate pentru produs (instalarea, termenul de garantie, service-ul0

 Comunicarea referitoare la produs – informatii transmise cumparatoruluio potential (actiuni de

promovare, publicitate)
  Imaginea produsului, atribut simbolic – modul in care produsul il reprezinta pe consummator si
modalitatea in care acesta doreste sa fie perceput de cei din jur.
 Politica de produs se concretizeaza in strategii ale firmei referitoare la dimensiunile, structura si
dinamica gamei de produse realizate sau comercializate
 Dupa gradul de innoire a produselor, intreprinderea are la dispozitie urmatoarele strategii de produs:
 Strategia mentinerii gradului de noutate- introducerea si eliminarea anuala a aceluiasi numar de
articole, fara a fecta structura gamei de produse.
 Strategia perfectionarii produselor – imbunatatirea permanenta a parametrilor calitativi ai
produselor
 Strategia innoirii produselor – este cea mai riscanta alternativa strategica si presupune lansarea unor
produse noi, destinate fie aceluiasi segment de clientele, fie unor segmente noi.
 In functie de dimensiunile gamei de produse, firma poate opta pentru una dintre urmatoarele
variantele strategice:
 Strategia stabilitatii sortimentale – mentinerea dimensiunilor gameio de produse, urmarindu-se
stabilitatea pozitiei firmei pe piata si pastrarea prestigiului sau;
 Strategia de selectie sau de restrangere sortimentala – simplificarea gamei ca urmare a eliminarii
produselor aflate in faza de declin a ciclului de viata si a celor cu un grad de uzura morala ridicata;
 Strategia diversificarii sortimentale – posibilitati suplimentare de satisfacere a cerintelor
consumatorilor ca urmare a cresterii dimensiunilor gamei de produse.

Politica de prêt
 Pretul – reprezinta cea mai mobila componenta a politicii de marketing. El poate fi modificat rapid,
spre deosebire de celelalte component, iar schimbarile de prert atrag, de regula, un raspuns imediat din
partea pietei
1. Stabilirea pretului in functie de costuri:
o Pretul trebuie sa acopere integral costurile si sa permita obtinerea unui profit net;

o Nu poate fi utilizata intotdeauna deoarece tine prea mult de mediul intern decat de cel extern al
intreprinderii;
2. Stabilirea pretului in functie de cerere (valoarea perceputa de consummator)
 o Consta in compararea preturilor produselor unei firme cu cele ale altor competitor, pentru a se
obtine nivelul optim al preturilor ce vor fi practicate pentru propria oferta
o Este modalitatea cu frecventa cea mai mare in practica

3. Stabilirea pretului in functie de concurenta:

o Face ca acesta sa intervina ca instrument de echilibrare a cererii cu oferta

o Consta in fortarea nivelului pretului atat cat suporta piata

o Poate fi influnetata de o insatisfactie a consumatorilor ceea ce du=ce la o scadere a eficientei

economice pe termen lung
o Este o modalitate mai rar utilizata

 Fundamentarea strategieiede prêt la nivelul firmei trebuie sa tina seama de nivelul, diversificarea si
modalitatea preturilor.
 Nivelul preturilor – raportul calitate prêt este de multe ori hotarator in decizia finala de achizitionare a
produsului. In functie de acesta se contureaza mai multe strategii alternative la care apeleaza firmele:
strategia preturilor inalte, strategia preturilor moderate, strategia preturilor scazute.
 Gradul de diversificare a preturilor – este critweriul in functie de care firma isi poate propune
folosirea unei palete de preturi de largimi diferite. Acest fapt este conditionat de strategia de produs si
de cea de piata. Strategiile alternative sunt: strategia preturilor nediversificate si strategia preturilor
diversificate.
 Gradul de mobilitate a preturilor – se refera la masura in care stabilitatea ori mobilitatea preturilor
poate fi decisa sau macar influentata de firmele in cauza. Strategiile intre care se poate opta: strategia
preturilor cu mobilitate ridicata, strategia preturilor cu mobilitate medie, strategia preturilor cu
mobilitate scazuta.

Politica de plasament si politica de promovare

 Distributia se refera la totalitatea activitatilor economice care au loc pe “traseul” parcurs de marfa intre
producator si consumatorul final
 Gestionarea acestui traseu reprezinta politica de distributie ce cuprinde doua canala distincte;
1. Canalul de distributie – reprezinta drumul parcurs de produs de la locul obtinerii si pana la locul
unde se consuma;
2. Logistica marfurilor – sau distributia fizica are ca traseu: transportul, stocarea depozitarea,
maipularea fizica a marfurilor,disatributia inversa (recuperarea ambalajelor returnabile de la
consummator), fluxurile informationale.
 - Aceste strategii sunt stabilite de specialistii de marketing ce au la dispozitie trei optiuni:

 Distributia intensiva – distributia bunurilor de consum in cat mai multe unitati de desfacere; este
modalitatea cea mai buna de distributie pentru bunurile sio serviciile de larg consum, industriale.
 Distributia selectiva – utilizata de firmele care au bunuri la achizitionarea carora clientii petrec
mai mult timp in unitati de desfacere: biciclete, echipamente..
 Distributia exclusiva – utilizata de producatorii doresc sa pastreze controlul asupra distribuirii
produselor lor, urmarind o buna imagine a acestor produse dar si adaosuri comerciale ridicate
(autoturismele de clasa, aparatura electrocasnica, vestimentatie de marca)
Politica de promovare
 Promovarea reprezinta acea parte a procesului de comunicare a firmei prin care aceasta, folosind un
ansamblu de metode si tehnici, incearca sa influenteze comportamentul clientilor in vederea
obtinerii de profit pe o perioada cat mai lunga de timp.
 Asigura legatura firmei cu piata pe care actioneaza in care este important schimbul de informatii
intre firma si piata
o Activitatile promotionale utilizate sunt: publicitatea, promovarea vanzarilor, relatiile publice.

o Este importanta comunicarea promotional cu rezultate cat mai bune si cu cheltuieli cat mai mici

 Etapele procesului de fundamentare a politicii si strategiei promotionale vizeaza:

 Definirea obiectivelor politicii promotionale

 Identificarea publicului tinta

 Determinarea bugetului mpromotional

 Alegerea si realizarea mesajului promotional

 Selectarea mediilor de comunicare

 Evaluarea eficientiei avtivitatilor promotionale

Elaborarea planului de afaceri

1. Planul de afaceri
2. Structura planului de afaceri
3. Importanta planului de afaceri
[Link] de afaceri
 Planul de afceri reprezinta un instrument de lucru essential in activitatea de planificare si conducere
  Este un document care descrie afacerea, resursele utilizate in cadrul acesteia, piata, activitatile
intreprinse si rezultatele obtinute
 Este utilizat pentru o afacere noua – pentruinitierea si dezvoltarea unei afaceri
 Este utilizat pentru mamagement - derularea unei afaceri

A. Pentru o afacere noua planul de afaceri este folosit pentru: documentare, planificare,
redactarea propriu-zisa a planului
B. In dezvoltarea unei afaceri, palnul de afaceri este important pentru finantare, progresul
firmei, date anterioare si date prezente.
In functie de scopul lor, planurile de afaceri pot fi:
 Initiale, pentru afacerile noi
 Strategice pentru derularea unei afaceri
[Link] planului de afaceri
 Acesta are urmatoarele componente:
o Prezentarea firmei – exprima calitatea ofertei firmei

o Descrierea afacerii – prezentarea activitatii ce urmeaza a fi desfasurata

o Planul mamagerial – cuprinde informatii privind:

Organizarea firmei – compartimentele si relatiile de subordonare dintre acestea, distributia

posturilor
Echipa manageriaa – responsabilitati si atributii
Structura de personal – personalul angajat, program de lucru
Mangaerul si echipa acestuia – are un rol foarte important in initierea, dezvoltarea si derularea
afacerii
 Mangementul firmei are la baza o strategie elaborata de intreprinzator:

 Vizeaza un mamgement strategic cu decizii, actiuni ce contribuie la elaborarea si aplicarea

de planuri si proiecte ale firmei

 Fundamenteaza politica firmei – cuprinde plan anual pe domenii- operational, marketing,

financiar
 Planul operational prezinta modul in care strategia afsacerii este pusa in practica
 Planul de Marketing presupune includerea de informatii referitoare la: produsul oferit, piata vizata,
clientii potentiali, mediul concurential
  Planul financiar este elaborate in functie de scopul afacerii – reflecta cheltuielile prevazute pentru
initierea si derularea afacerii precum si resursele financiare pentru acoperirea acestora (vezi fisa
complementara lectiei!!!)
[Link] palnului de afaceri
 Acestea diferea intre ele prin diferentele intre afaceri – planul de afaceri este asadar un instrument
de lucru foarte necesar intreprinzatorului, deoarece ofera o imagine de ansamblu asupra afacerii si
asupra perspectivelor acesteia.
 Intreprinzatorul porneste de la: idea de afacere – ajunge la o viziune a afacerii – si trece prin
stabilirea unei strategii rezultand astfel planul de afacere.
Ideea de afacere – Viziunea afacerii
(“Vreau sa fabric tricouri si bluze”)
Strategia afacerii - Planul afacerii
(“care este esenta afacerii”) (Pentru aplicarea afacerii)
 Astfel planul de afaceri permite: formularea clara a obiectivelor;
 Planificarea atenta a etapelor afacerii;
 Stabilirea resurselor necesare;
 Stabilirea orientarii firmei;
 Utilizarea sa in moduri diferite – ghid pentru luarea deciziilor, instrument de control intern,
instrument de relationare cu alti agenti economici…
 Identificarea nevoilor clientilor potentiali si stabilirea mijloacelor de satisfacere a loe;
 Diminuarea riscurilor prin considerarea oportunitatilor;
 Sa fie simplu, sugestiv, clar, aplicabil;
 Sa propuna obiective concrete si masurabile, sa fie realist, sa fie revizuit periodic.

Bugetul de venituri si cheltuieli pentru activitatile propuse

[Link] de venituri si cheltuieli si importanta intocmirii acestuia

[Link] de numerar (Cash Flow)

[Link] de venituri si cheltuieli si importanta intocmirii acestuia

 Bugetul de venituri si cheltuieli este un instrument managerial care asigura, in expresie financiara,
dimensiunea obiectivelor firmei, a cheltuielilor, veniturilor si rezultatelor, precum si evaluarea eficientei
economice a firmei;
 Este format din venituri si cheltuieli si are ca reper situatia financiara din perioada anterioara
 In elaborarea bugetului de venituri si cheltuieli precum si fundamnetarea principalilor indicatori de
buget se ia in calcul:

 Punerea in practica a ctivitatilor din planul de afaceri

 Realizarea obiectivelor asumate de firmă

 Cheltuielile din activitatea curenta sunt cheltuieli de productie si se refera la activitatea propiru-zisa a
firmei, desfasurata la capacitate maxima,cheltuielile fiind:
 Cheltuieli de productie directe (Care sunt acestea???)
 Cheltuieli de productie indirecte (Care sunt acestea???)
 Veniturile din activitatea curenta presupun detalierea volumului vanzărilor pentru fiecare categorie de
produs si se refera la activitatea propiru-zisa a firmei, desfasurata la capacitate maxima.
 La sfarsitul perioadei pentru care s-a intocmit bugetul, prevederile facute trebuie comparate cu realizarile
obtinute, comparative urmata de analiza. Astfel:
 Daca cheltuielile vor fi mai mari decat cele previzionate, analiza trebuie sa se finalizeze cu cu
identificarea cauzelor care au dus, la acest rezultat precum si a masurilor necesare.
 Intr-o economie in continuă schimbare, doar raportarea la rezultatele obtinute anterior nu poate fi
relevant pentru desfasurarea activitătii viitoare. Importanta bugetului de venituri si cheltuieli poate fi
evidentiata astfel:
o Ofera repere pentru activitatea firmei

o Permite monitorizarea activitatii firmei si exercitaarea controlului financiar prin compararea

realizarilor cu previziunile;
o Ajuta intreprinzatorii sa gestioneze toate aspectele planului lor de afaceri: rentabilitate,
lichiditate, diminuarea riscurilor
o Fundamenteaza masuri de corectare atunci cand se impugn (la sfarsit de luna , trimestru, an)

 Bilantul contabil – este un document cumulativ care reflecta tranzactiile financiare pe care le
realizează o firmă, intr-o perioada de timp. Rolul bilantului contabil poate fi urmarit pe două planuri:
 Furnizeaza informatii care care fundeamenteaza deciziile financiare ale firmei; acestea pot fi:
 Decizii interne (alocarea unor fonduri, suplimentarea unor cheltuieli)
 Decizii externe (efectuarea unor investitii, imprum,uturi, contracte)
 Evidenţiaza capacitatea firmei de realize plăţi, pe termen:
  Scurt (pentru acoperirea cheltuielilor)
 Mediu si lung (in condiţiile realizării unei investiţii, contractarii unor imprumuturi, achiziţii)

[Link] de numerar (Cash Flow)

 Fluxul de numerar (cash flow in engleză) este un instrument de planificare financiară; reprezinta
circuitul banilor sub formă de intrări şi ieşiri de bani in/din firmă, pe o perioadă determinată de timp.
 Fluxul de numerar se regăseşte in bilanţul contabil si furnizează pentru o anumită perioadă de timp, o
proiecţie financiară a următoarelor date:
 Disponibiltăţile băneşti cu care demarează afacerea – pot fi in casa şi la bancă, includ şi capitalul
social al firmei vărsat in numerar;
 Intrări de numerar previzionate prin incasari din activitatea de exploatare, din diverse surse;
 Ieşiri de numerar previzionate – plăti pentru activitatea de exploatare, plata impozitelor, rambursări;

Fluxul de numerar (intrări şi ieşiri)

Venituri Credit Subvenţii

BUGET

Plăţi producţie Plăţi investiţii Diverse

 Conform provenienţei şi destinaţiei banilor, fluxul de numerar poate fi:
o Flux de numerar operaţional - din activităţi de exploatare; reprezintă principala sursă de
venituri şi cheltuieli şi include: incasări in numerar din vănzarea de bunuri economice, plăţi in
numerar de către furnizorii firmei, plăţi in numerar către angajaţi;
o Flux de numerar de investiţii – include in principal: incasari in numerar din vănzarea de
terenuri, clădiri, utilaje, echipamente, plăţi in numerar pentru realizarea unor investiţii (terenuri,
clădiri, utilaje);
o Flux de numerar financiar – din activităţle de finanţare; include, in principal: banii care provin
din surse externe ( contractarea unor imprumuturi, emisiunea unor acţiuni) si banii destinaţi
plăţilor externe (rambursarea unor imprumuturi, plăţi către acţionari)
 Previziunea poate fi influenţată de diferiţi factori cu potenţial de risc:
 Caracterul sezonier al produselor;
  Accentuarea concurenţei pe piaţă
 Scăderea puterei de cumpărare a poipulaţiei
 Previziunea numerarurului pe termen scurt, mediu şi lung trebuie să prevină o eventual criză financiară a
firmei sis ă permit rezolvarea situatiilor neprevăzute;
 Fluxul de numerar este un instrument de planificare financiară care condiţionează activitatea financiară
normală a firmei.

Locul si rolul firmei pe piata

[Link] resurelor financiare
[Link] ofertelor de finantare pentru personae juridice, IMM
[Link] de finantare
[Link] ofertelor de finantare pentru personae juridice, IMM
Orice intreprinzator trebuie sa cunoasca posibilitatile de finantare pe care le poate folosi, in diferite situatii.
Aceasta presupune studierea ofertelor de finantare adresate persoanelor juridice, intreprinderilor mici si
mijlocii
Principalele surse de finantare care pot fi utilizate de intreprinzatori sunt urmatoarele:
A. Autofinantarea – capitalul propriu, prin folosirea resurselor proprii de care dispun ei sau familial lor.
Aceasta forma de finaţare este des folosită, mai ales pentru iniţierea unor afaceri noi (start-up).
B. Finanţari obţinute prin programe care au scop promovarea IMM – pot rambursabile sau
nerambursabile;
 pentru cele nerambursabile, fiecare frima solicitantă trebuie să propună un proiect, intocmind o
documentaţie (potrivit modelului cerut), care intră in competiţie cu documentele altor firme. Finantarea
este primită pe cele mai bune proiecte, in urma jurizării.
 Finanţarile nerambursabile sunt ajutoare financiare acordate IMM, care provin de la bugetul de stat, de la
U.E. sau alte organizaţii.
C. Finanţaări venture (sau cu capital de risc), prin invewstitori străini, fonduri de investitii, alte societăţi
nebancare. In general, companiile sau fondurile venture investesc in firme mici si mijlocii, aceste firme
primind un partener cu o sumă de bani reprezentând un aport la capitalul social; astfel in această
asociere, compania sau fondul devine acţionar care işi va retrage participarea firma poate sa restituie
creditul şi dobanda. (sumele pot fi de la 500.000 – 10.000.000$ in Romania).
D. Leasingul – este un sistem de finanţare a investiţiilor conform căruia o firmă poate închiria maşini,
utilaje, echipamente de la societăţi specializate.
o Societatea de leasing achiziţionează o serie de bunuri pe care apoi le închiriează (pe baza unui
contract) beneficiarilor care nu dispun de rersursele financiare necesare cumpărării acestora direct
de la furnizori.
E. Creditele de la furnizori şi clienţi (numite şi creditele reale) sunt pe termen scurt si reprezintă o finanţare
ieftină; este un tip de finaţare reciprocă în care partenerii de afaceri au încredere unul în celălalt. Sumele
vehiculate nu sunt foarte mari, dar au effect pozitiv, pe termen scurt asupra unei firme. De ce???

F. Incubatoare de afaceri. – aceste companii cumpără firme aflate în stadiul de (start-up) sau recent
infiinţ[Link] lor consta în a acorda servicii strategice şi logistice intreprinzătorilor pentru a se
dezvolta. Incubatoarele pot avea următoarele roluri:
 De “părinte”, oferind susţinere material si tehnică;
 De”mediu”, oferind posibilitatea dezvoltării stratwegiilor de afaceri ale firmelor incubate;
 De “ investitor”, oferind capital in scimbul unor acţiuni ale firmelor incubate;
 De” club de afaceri”, oferind oportunităţi de afaceri.
 Care sursă de finanţare din cele prezentate mai sus este totuşi mai bună? Ce factori influentează sursele
de finanţare???
 [Link] de finantare
 Proiect, plan de finaţare – un proiect destinat a fi prezentat unui finanţator pentru obţinerea unei
finanţări.
- Documentaţia care trebuie întocmită în acest sens diferă de la osursă de finanţare la alta, de la un
program la altul.
- Ex. de posibila stuctură a unui plan de finantare (pe trei ani) pentru o finantare
nerambursabilă. (pag.3 din lecţie)

[Link] resurselor financiare

[Link]ăţi de finanţare pe piaţa monetară şi pe piaţacapitalurilor
2. Relaţii cu Băncile, fondurile de investiţii, societăţile de asigurare
3. Listarea la Bursă a firmelor
[Link]ăţi de finanţare pe piaţa monetară şi pe piaţa capitalurilor
A. Finanţarea unei firme pe piaţa monetară
 Creditarea unei firme se realizează pe piaţa monetară;
 Creditul – reprezintă împrumutul acordat (cu titlul rambursabil) de către o bancă sau de către o altă
instituţie financiară, unui solicitant şi condiţionat, de obicei, de plata unei dobânzi.
 Creditul are o semnificaţie deosebită pentru firmă dar şi pentru bancă:

 Pentru firmă, creditul este sursa cea mai important de finanţare externă;

 Pentru bancă, creditul este o sursă important de venit.

 Din perspectiva Bancii, a instituţiei care acordă creditul, activitatea de crweditare presupune
următoarele principii:
o Prudenţa bancară – banca trwebuie să identifice riscurile creditării unei firme solicitante, în scopul
înlăturării acestora înaintea realizării creditării;
o Viabilitatea şi soliditatea afacerii creditate – banca face o analiză a firmei solicitante care trebuie sa
indeplinească criteriile de bonitate financiară;
o Existenta unor garanţii care să acopere împrumutul – garanţia trebuie să acopere creditul şi dobânda
în cazul în care firma nu mai poate să-şi onoreze obligaţiile de plată;
o Existenţa unei documentaţii în vederea creditării – de regulă documentaţia solicitată de bancă;

o Monitorizarea şi calculul creditelor – principiu subordonat reducerii riscului de neramburare, de

către firma beneficiară de credit.
 Din perspectiva firmelor solicitante, pregătirea pentru accesarea unui credit bancar presupune:
  Informarea asupra ofertelor de finanţare existente la diferite banci asupra avantajelor şi
dezvantajelor acstora;
 Alegerea insituţiei şi a tipului de credit în funcţie de condiţiile de finanţare;
 Pregătirea documentaţiei solicitate de banca;
 Evaluarea corectă a dobânzii, a garanţiilor solicitate
 In decizia luării unui împrumut este important nivelul dobânzii solicitate de bancă dar şi de garanţiile
solicitate de bancă pentru împrumut (de regulă ~ 120% din valoarea creditului plus dobânda)
 Creditul solicitat de firmă poate avea diferite destinaţii; astfel pot fi credite:

- Pentru afaceri, activitate curentă, dezvoltare, nevoi temporare urgente, investiţii, achiziţii,
investiţii sau modernizare de sedii, spaţii comerciale, revolving (creditul cu reînnoire
automată, pe măsura achiotării datoriei)
 Ce diferenţă exista între un credit pentru afacere şi un credit pentru investiţii?????????????
[Link]ţarea firmei pe piaţa capitalurilor
 O alternativă de finanţare pentru firmă este cea realizată pe piaţa capitalurilor şi care constă în
emisiunea sau vănzarea de titluri de valoare (acţiuni şi obligaţiuni)
 O societate pe acţiuni se poate finanţa pe piaţa capitalurilor printr-o ofertă public de vânzare în vederea
deschiderii societăţii către public (numită şi ofertă publică iniţială)
 Oferta publică primară – este o operaţiune de majorare a capitalului social prin care acţiunile nou
emise sunt oferite publicului, adică oricărei persoane fizice sau firme interesate
 Oferta publică se derulează numai prin intermediul unei firme specializate de intemediere pe
piata de capital – o Societate de Servicii şi Investiţii Financiare (SSIF)
 Se întocmeşte un document official al actiunilor, numit prospect de emisiune (realizată de SSIF
pe baza datelor furnizate de emitent)
 Finanţarea societăţilor comerciale prin bursa de valori se poate face şi prin emiterea de
obligaţiuni. Ele dau deţinătorului dreptul la încasarea periodică a unei dobânzi şi sunt
răscumpărate la scadenţă de emitent, investitorul recuperându-şi astfel capitalul investit.
 Societatea comercială emitentă de obligaţiuni va plăti ieftin împrumutul astfel obţinut faţă de o
emisiune de acţiuni, deoarece cheltuielile cu dobânzile la obligaţiuni se scad din profitul brut, pe
când dividendele se deduc din profitul net.
 Oferta publică de vânzare de obligaţiuni se derulează similar cu cea de vânzare de acţiuni.
[Link]ţii cu Băncile, fondurile de investiţii, societăţile de asigurare
 Pentru a obţine imprumuturile dorite, firmele intră în contact cu băncile, care alaturi de alte instituţii
financiare, colectează disponibilităţile băneşti din economie şi le acordă, sub formă de credit,
agenţilor economici care le solicit. Procesul de creditare presupune mai multe faze:
  Discuţii între reprezentanţii firmei şi ai băncii, referitoare la firmă, activitatea desfaşurată,
daca firma are datorii, dacă a mai beneficiat de credite…
 Prezentarea de către firmă a documentaţiei solicitate de bancă pentru credit;
 Analiza efectuată de către reprezentantii băncii a dosarului de creditare (documentaţii,
garanţii);
 Negocierea creditului (se negociază volumul creditului, durata acestuia, termene de
rambursare, mărimea ratyelor, mărimea dobânzii;
 Aprobarea creditului de către responsabilii băncii;
 Încheierea contractului de credit;
 Derularea creditului, conform contractuluyi;
 Rambursarea creditului
 Printre cele mai frecvente greşeli care intervin la solicitarea unui credit menţionăm:

 solicitatarea unui credit prea mare în raport cu necesităţile afacerii şi/sau cu posibilităţile de
plată ale firmei;

 lipsa documentaţiei necesare şi/sau a garanţiilor în vederea acordării creditului

Relaţia unei firme cu fondurile de investiţii se manifesta în forme diferite:
- In lansarea ofertei publice primare aşa cum a fost prezentat mai sus, in lecţie;
- In finanţările cu capital de risc, în care fondurile de investitii se pot implica alături de investitori
străini şi alte societăţi nebancare. Ce dezavantaj există în acerst sens????????????????
Relaţia unei firme cu societăţile de asigurări intervine in încheierea de către firmă a unei asigurări ca
mijloc de a acoperi o parte a riscurilor cu care se confruntă în derularea afacerii pe care a iniţiat-o.
asigurarea generează mai lmulte efecte pentru firma asigurată
- Efecte primare, prin care firma este compensată financiar de efectele unui eveniment nefavorabil, a
unor prejudicii; asaigurarea transfer riscul, de la firma asigurată la asigurator – prin plata
despăgurbirii, firma asigurată este adusă la situaţia financiară avută înainte de realizarea
evenimentului asigurat.
- Efectele secundare, prin care firma, plătind prima de asigurare obţine protecţie financiară,
modalitate prin care îşi poate utilize fondurile pentru dezvoltarea afacerii, nemaifiind nevoită să
creeze reserve în scopul acoperii daunelor posibile.

[Link] la Bursă a firmelor

 O societate pe acţiuni devine important numai dacă acţiunile acesteia sunt admise să fie cotate la
Bursă. Acest lucru se poate întImpla în două situatii distinct cărora le corespund două metode
diferite:
  Cotarea acţiunilor existente;
 Cotarea unor acţiuni nou emise.
 Traseul spre listarea la bursă a unei societăţi comerciale:
Actionari – Oferta publică - BVB Firma listată – Companie
ia legătura cu
CNVM Depune documentaţia SSIF
CNVM = comisia naţională a valorilor mobiliare care reglementează piaţa de capital, precum şi
instituţiile şi operaţiunile specifice.
 Condiţiile formale sunt legate de:

 Organizarea firmei sub forma societăţii pe acţiuni (SA)

 Statutul de societate deschisă (vânzarea unui procent din acţiunile firmei către public)
 Cerinţe pentru cotarea la bursă:
 In urma deschiderii firmei, acţiunile vor fi înregistrate în cadrul unuio department special în
cadrul CNVM, numit Direcţia Generala de Supraveghere.
 Societatea care solicit listarea trebuie să funcţioneze de cel puţin trei ani, abnterior solicitării şi
să întocmească pentru această perioadă situaţii financiare corespunzătoare legii.
 Emitentul tyrebuie să depună prin intermediul unei SSIF toate documentele cerute
 Plata comisioanelor corespunzătoare către bursă de Valori: plata de procesare a dosarelor de
înscriere, de admitere la tranzacţionare, tariful de menţinere la tranzacţionare şi de promovare
din Categoria 2 în Catagoria1 şi din Categoria 3 în Categoria 2.
 In cazul în care firma nu îndeplineşte condiţiile cotării la BVB, firma se poate înscrie la Bursa
Electronică Rasdaq (BER)

Asigurarea resurselor materiale – relaţiile firmei cu furnizorii

1. Aprovizionarea tehnico-materiala
2. Strategii de aprovizionare tehnico-materială
3. Relaţiile cu furnizorii – evaluarea şi selecţia furnizorilor

1. Aprovizionarea tehnico-materiala
 Orice firmă este concomitant în permanenţa relaţie cu pieţele de desfacere şi cu pieţele de aprovizionare,
ale furnizorilor. Din aceste relaţii decurg, ca activităţi specific oricărei firme, activitatea de desfacere şi
activitatea de aprovizionare.
 In cadrul procesului de aprovizionare un rol important il are elaborarea programului; Aceasta este urmată de
etapa încheierii contractelor economice – adică de stabilire a volumui şi structurii importului, stocului de
materii prime, material, combustibil, depozitare si păstrare a materialelor.
 Activitatea de aprovizionare tehnico-materială implică două aspect:
a. Procurarea factorilor de producţie:
- Prospectarea pieţei de aprovizionare;
- Determinarea necesarului de mijloacelor de producţie, calitativ, cantitativ şi sortimental pentru
derularea normal a procesului de producţie
- Incheierea contractelor de aprovizionare
- Programarea aprovizionării, derularea comanzilor şi programarea transportului
b. Gestionarea stocurilor:
- Organizarea activităţii de recepţionare şi depozitarte a materialelor achiziţionate;
- Organizarea evidentei şi gestiunii stocurilor
 Activitatea de aprovizionare tehnico-materiala se derulează în cadrul compartimentului de aprovizionare
al firmelor
2. Strategii de aprovizionare tehnico-materială
 Succesul aprovizionarii material de pe piaţa furnizorilor necesită elaborarea unei strategii prin care se
concretizează obiectivele de urmarit şi căile de acţiune
 Principalele obiective pe care le au in vedere intreprinzătorii sunt:

 Stabilirea necesarului real de resurse mateeriale pentru consum şi indentificarea consumurilor

specifice;

 Aprovizionarea cu resurse materiale şi echipament ethnic de la furnizorii care asigură cele

avantajoase conditii;

 Formarea unor stocuri minime de materii prime şi material, care să asigure acoperirea ritmică a
nevoilor de consum;

 Găsirea unor posibilităţi de stocare şi depozitare cu cheltuieli cat mai reduse; conservarea raţionară a
resurselor materiale aprovizionate pe timpul depozitării, stocării
 Elaborarea strategiei presupune:
o Analiza necesităţilor de consum – prin identificarea grupelor de resurse pe categorii de important şi
posibilităti de obţinere;
o Analiza sistematică a pieţei – pentru a evidenţia în ce masura resursele strategice pentru inteprindere
sunt ofertate la vanzare; care sunt conditile de livrare, de calitate; care este puterea de negociere a
furnizorilor;
o Identificarea oportunitătilor de acţiune în relaţiile cu furrnizorii;

o Identificarea căilor de acţiune efecienta pe piaţă.

Asigurarea resurselor materiale este realizata prin colaborarea mai multor compartimente:

Compartimentul Compartimentul desfacere

tehnic
Compartimentul de aprovizionare

Compartimentul financiar Sectorul producţie

 Analiza pieţei furnizorilor – reprezintă o etapa mportanta în elaborarea strategiei de aprovizionare

material. Ea este precedată de :
 Identificarea şi evaluarea necesitătilor material ale firmei:
 Identificarea ofertelor de produse (material, echipament ethnic) şi a furnizorilor potenţiali.

3. Relaţiile cu furnizorii – evaluarea şi selecţia furnizorilor

 In relaţia cu furnizorii, pe lângă respectarea angajamentelor contractual trebuie respectate şi
principii precum: cinstea, punctualitatea, indeplinirea promisiunilor, integritatea morală. De
ce???????????????
 Există mai multe sisteme de evaluare a furnizorului, fiecare analiza avand la baza criterii obiective
şi criterii subiective
 Aprecierea trebuie facuta atăt pentru furnizorii curenţi cât si pentru potentialii furnizori. Criterii
obiective ce trebuie luate in calcul in aprecierea furnizorilor:
a. Modul de derulare al livrărilor anterioare – se urmăreşte daca s-au înregistrat abateri faţă de termenele
de livrare precizate în contract şi daca s-a respectat frecvenţa livrărilor. Cum ne inflenţeza ca firmă un
furnizor care întârzie????????????
b. Modul de respectare a condiţiilor referitoate la cantitatea şi calitatea comandată în funcţie de care
se stabileşte potenţialul de livrare al furnizorului- In cadrul operaţiei de recepţie a materialelor se
controlează cantitatea, calitatea, şi sortimentaţia lotului respectiv, precum şi realizarea unui raport privind
partea care corespunde sau nu specificaţiilor din comandă, procentul de respingere a cantităţilor de
material necorespunzătoare calitativ sau a celor lipsă
c. Evoluţia în timp a preţurilor de vânzare – un furnizor a căror preţuri are o evoluţie imprevizibilă şi
nejustificată de obicei va fi evitat.
d. Poziţia financiară a furnizorului – insuficienţa resurselor financiare ale unui furnizor, limitează
posibilităţile asigurării bazei material, desfaăşurării activităţii prorpii şi respectrea la timp a termenel;or
de livrare.
 Factorii subiectivi vizează: flexibilitatea furnizorului, reputaţia, competenţa managerial, promptitudinea şi
calitatea serviciilor, situarea la nivelul standardelor acceptate
 Un alt criteriu în alegerea furnizorilor ar fi situarea în tara sau în afara ţării a sursaei de furnizare:
- sunt preferaţi furnizorii locali, in general (De ce??????????)
- furnizorii străini oferă conditii mai avantajoase sub aspectul calitătii, sigurantei livrării, timpului
sau al preţului
 Există metode de evaluare şi selecţie a furnizorilor, mai des fiind folosită metoda acordării de puncte
în funcţie de importanţa şi gradul de manifestare a criteriului luat ca reper.
Ar trebui la nivelul firmei să se asigure o primă selecţie a potentialilor furnizori
Cum eliminăm furnizorii neviabili??????????şi cum influenţează acest lucru strategia de
aprovizionare material a unei firme??????????
 In domeniul aprovizionării, de mare actualitate este, dezvoltarea relaţiilor de parteneriat, deoarece
definesccooperarea între client şi furnizor, ca rezultat al fixării unor obiective commune în strategiile de
aprovizionare.
 Identificati o firmă la ale cărei informaţii aveti [Link]ţi o cartelă a furnizorului.

Asigurarea resurselor umane necesare firmei

1. Angajaţii firmei – criterii de recrutare, selecţia angajaţilor
 2. Relaţii între salariaţi şi firmă – fişa postului
3. Salarizarea personalului firmei şi alte forme de venit pentru angajaţi

1. Angajaţii firmei – criterii de recrutare, selecţia angajaţilor

 Resursele umane sunt una dintre cele mai importante investitii ale unei firme de care depinde succesul
sau insuccesul în afaceri.
 Recrutarea personalului reprezintă procesul de căutare, localizare, identificare şi atragere a
candidaţilor care prezintă caracteristicile profesionale necesare sau care corespund cel mai bine
cerintelor posturilor vacante actuale şi viitoare.
 Recrutarea persobnalului urmează etapei planificării resurselor umane. Cunoaşterea din timp a
necesarului de personal permite desfăşurarea în bune condiţii şi cu succes a procesului de recrutare a
personalului.
 Criteriile de recrutare se stabilesc în funcţie de nivelul fiecărei firme, în legătură strânsă cu obiectivele
firmei şi ţin cont de : nevoia de forţă de muncă a firmei, specificul activităţii, structura fortei de munca
necesară firmei – studii, specializare, calificare, vârstă, conformitatea cu cadrul legal (Codul muncii), cu
contractul de munca (sindicatele)
 Selecţia angajaţilor – reprezintă una dintre activităţile de bază ale managemetului resurselor umane
care, de regulă se efectueaza în cadrul compartimentului de personal, dar care cosntituie
responsabilitatea managerilor de pe diferite niveluri ierarhice.
2. Relaţii între salariaţi şi firmă – fişa postului
 Relaţiile dintre firme şi angajaţi depend de trei categorii de factori:

 Caracteristicile managerului, calităţile personale: sentimente, puncte forte, are încredere în

angajaţi? Acceptă riscul?

 Caracteristicile angajaţilor, gradul de cunoaştere şi stăpânire a situaţiei, placerea de a lucre

individual sau în echipă, dorinţa de asumare şi rezolvare a sarcinilor;

 Caracteristicile situaţiei. Ce aptitudini presupune confruntarea cu situaţia în cauză? Ce constrângeri

de timp impune?
 Relaţiile dintre angajaţi şi firme sunt rezultanta a trei categorii de influente:
 Tipul de comportament adoptat de manageri:
o Comportamentul directiv – managerii directive programează munca, menţin anumite
standard şi performanţe, îi înştiinţează pe angajaţi ce vor de la ei, au o relaţie bazată pe
autoritate;
o Comportamentul de sprijin – managerii sunt prietenoşi, abordabili şi preocupaţi să
stabilească relaţii interpersonale plăcute, instituie relaţii de consideraţie reciprocă.
 o Comportamentul participativ – liderii se consultă cu subordonaţii şi iau în calcul opiniile
acestora despre muncă.
o Comportamentul orientat spre realizări – liderii ii încurajează pe subordonaţi să depună
eforturi pentru realizarea obiectivelor şi exprimă încrederea în calificarea angajaţilor.
 Tipul de comportament adoptat de angajaţi preferă sau au nevoie de tipuri diferite de relaţii
angajat – firme.

 Angajaţii care preferă să li se spună ce au de făcut vor aprecia stiulul directiv. De ce ?????

 Angajaţii care se simt capabili să-şi facă munca consideră inutile şi iritante comenzile
managerului.
 Relaţiile dintre angajaţi şi firma au la bază fişa postului. Fiecare firmă îşi conturează schema de
încadrare, în care se precizează posturile existente, prezente şi viitoare.
 Postul – reprezintă adaptarea unei funcţii la particularităţi fiecărui loc de muncă şi la caracteristicile
titularului. Are în vedere caracteristici principale referitoare la obiective, sarcini, autoritate şi
responsabilitate.
 Obiectivele postului – reprezintă definirea calitativă şi cantitativă a scopurilor. Pentru a fi realizate,
titularului postului îi sunt conferite sarcini, autoritate şi responsabilităţi.

- Sarcina este o component a atribuţiei, cea mai mica unitate de muncă fixată unui executants,
care reprezintă o acţiune clar formulată, orientată spre un obiectiv précis. Atribuţia cuprinde
ansamblul de sarcini identice necesare realizării unei părţi dintr-o activitate.
 Autoritatea – este o altă component a postului ce exprimă limitele în cadrul cărora titularul postului are
dreptul; de a acţiona în exercitarea atribuţiilor. Se referă la ceea ce are dreptul sa facă angajatul X.
 Responsabilitatea este comportament ce concretizează latura atitudinală a atribuţiei şi reprezintă obligaţia
titularului postului de a îndeplini sarcinile şi atribuţiile derivate din obiectivele de atins. Responsabilitatea
este un răspuns dat autorităţii, deoarece spre deosebire de autoritate, care este acordată sau delegată,
responsabilitatea este cerută ( este o obligat sa execute anumite sarcini)
 Fişa postului este un document care precizează sarcinile şi responsabilităţiel ce-I revin titularului
postului, condiţiile de lucru, condiţiile de ocupare a postului, aptitudinile necesare, competenţa
managerial, atribuţiile, limitele de competenţă, sfera relaţională.
 Este un document foarte important pentru activitatea de resurse umane cât şi pentru derularea în
bune conditii a întregii activităţi din firmă.
 Denumirea postului de munca este luata din nomenclatorul naţional al profesiilor, poziţia postului
de muncă este sub forma unei cifre din Clasificarea Ocupaţiilor din România (COR)

Cartela furnizorului
1. Denumirea furnizorului……………………………………………………………………………………………

2. Adresa………………………………………………………………………………………………………………

3. Numar de cont, Banca…………………………………………………………………………………………….

4. Distanţă de transport pe cale ferată, auto…….......................................................................................................

5. Cheltuieli de transport pe km în diferite condiţii de transport……………………………………………………

6. Ce produse livrează furnizorul…………………………………………………………………………………….

Nr. Crt………………………………………………………………………………………………………………

Denumirea produsului…………………………………………………………………………………………….

Condiţii de livrare oferite

 Ritm…………………………………………………………………………………………………………………

 Mărimea lotului…………………………………………………………………………………………………….

7. Observaţii:

 Dacă respectă termenul de livrare…………………………………………………………………………………….

 Litigii avute în trecut…………………………………………………………………………………………………..

 Perspective de îmbunătăţire a relaţiilor………………………………………………………………………………

 Perspective de îmbunătăţire a calităţii……………………………………………………………………………….

 Produse noi avute în vedere…………………………………………………………………………………………..

 Probleme de negociere a preţului……………………………………………………………………………………

 Alte observaţii…………………………………………………………………………………………………………

 Furnizori potentiali în perspectivă……………………………………………………………………………………

3. Salarizarea personalului firmei şi alte forme de venit pentru angajaţi

 Salariul reprezintă suma de bani încasată de catre angajat, ca remuneraţie pentru activitatea depusă intr-o
întreprindere.
 Politica salariala eficienta în domeniul resurselor umane, are la bază concepţia conform căreia
remuneraţia nu este doar o consecintă, ci şi o premisă a unei activităti economic-sociale de succes.
 De ce este importantă pentru firmă o politică salariala eficientă??????
 Elaborarea oricărui system de salarizare trebuie să aibă în vedere respectarea unor princuipii
generale:

 Principiul formulării salariului pe baza mecanismelor pieţei si implicării agenţilot economic-sociali

- Salariul rezultă, în principal, din raportul care se formează pe piaţa muncii între oferta şi
cererea de forţă de muncă, componente care, prin variaţiile lor determină variaţii ale
salariului. In prezent, salariul se stabileşte dincolo de acest raport, prin participarea
sindicatelor şi a statului.

 Principiul negocierii salariilor

- Negocierea este considerată unul dintre elementele esenţiale ale politicii salariale care
desemnează procesul de realizare a unor contracte, convenţii sau acorduri între “partenerii
sociali”

- Negocierea este un dialog între diferiţi parteneri economico- sociali în care se confruntă
argumente privitoare la raporturile de muncă. Aici se va ţine cont de contractual colectiv de
muncă şi se negociază contracte individuale de muncă. Daţi un exemplu de astfel de
contracte de muncă!!!!!

 Principiul existenţei sau fixării salariilor minime

- Noţiunea de “salariu minim” este folosită în accepţiuni diferite de economişti. Metoda folosită în
accepţNoţiunea de “salariu minim” este folosită în accepţiuni diferite de economişti. Metoda folosită
în accepţiunea ţării noastre, este metoda care se bazează pe cheltuielile necesare asigurării unui nivel
nivel de trai decent, acceptabil din punct de vedere social.
 Ce înseamnă salariul minim pe economie????

 Principiul “la muncă egala, salariul egal”

- Este un punct de plecare pentru determinarea salariilor şi reprezinta un criteriu echitabil de
salarizare.
 Acestui ultim principiu i se asociază câteva condiţionări:
 Cantitatea muncii – reprezintă o condiţionare prin faptul că salariile sunt exprimate prin numărul total de
ore de muncă dintr-o lună sau prin munca efectuată într-o oră (asa apar normele de muncă)
 Nivelul de calificare profesională- fixarea salariilor în funcţie de nivelul de calificare profesională
 Calitatea, rezultatele şi performanţele muncii – este o condiţioonare care pune accent pe stimularea muncii
de calitate superioară (ponderea rezultatelor în funcţie de calitate şi nu în funcţie de calificare)
  Condiţiile de muncă – se acordă salarii mai mari celor ce muncesc în condiţii grele. Sistemul de salarizare
în aceste cazuri reflectă: nivelurile salariilor acordate activităţilor respective, durata mai mică a zilei de
muncă, numărul suplimentar de zile de concediu de odihnă (refacerea forţei de muncă)
 Principiile liberalizării salariilor – determinarea salariilor se realizează într-o libertate destul de mare din
punct de vedere legal şi contractual. Statele au lăsat partenerii sociali să decidă asupra conţinutului
negocierilor cu privire la salarii.
 Caracterul confidenţial al salariului- salariul de bază, adaosurile şi sporurile sunt confidenţiale. Este
interzisă comunicarea altor personae a salariilor individuale.
 Alte forme de venit pentru angajaţi – tara noastră acceptă si alte forme de venit pentru angajaţi, în
afara salariului:
o Tichete de masă, tichete cadou, tichete de creşă..

o Bonusuri pentru vacanţe

o Prime de sărbători;

o Sporuri: de vechime în muncă, fidelitate faţă de firmă, muncă grea, muncă de noapte, ore suplimentare, ore
lucrate în weekend, calificări speciale
o Facilităţi precum: punerea la dispoziţia angajatului a unui telefon mobil, laptop, autoturism de serviciu..
 Aplicarea planului de afaceri (I)
1. Derularea activităţilor firmei
2. Comercializarea rezultatelor firmei
1. Derularea activităţilor firmei
 Pentru a îndeplini rolul de instrument de lucru, un plan de afaceri trebuie pus în aplicare. Aceasta
presupune realizarea planului operaţional, conform termenelor preconizate şi prin asigurarea resurselor
financiare, materiale şi umane.
 Aplicarea planului de afaceri urmăreşte atingerea unor obiective propuse. Obiectivul principal al;
unei firme poate fi reprezentat de obţinerea de profit
 Formulaţi trei întrebări care orientează acţiunile uni întreprinzător pentru atingerea obiectivelor firmei
 In derularea activităţilor, un aspect important este reprezentat de funcţiile [Link]ţia este ansamblul
proceselor de muncă asemănătoae sau complementare, care contribuie la realizarea aceluiaşi obiectiv:
A. Funcţia comerciala a firmei presupune următoarele activităţi:

 Aprovizionarea cu materii prime, materiale şi echipamente

 Desfacerea produselor, vânzarea produselor fabricate

 Marketingul, cunoaşterea cererii şi ofertei pe piată

B. Funcţia de producţie se referă la procesul de pregătire şi realizare propriu-zisă a produselor finite.
Drumul prin care ideea referitoare la produs devine produsul fabricat, destinat pieţei şi comercializat
Ideea conceptul de produs prototip prototip final produs final
Produsul = ceea ce interesează consumatorul
Prototipul= produsul realizat potrivit conceptului în vederea tetării
Prototipul final este protejat prin brevete de invenţie, înregistrarea mărcii
 Funcţia de producţie presupune mai multe activităţi principale:
o Programarea, lansarea şi urmărirea producţiei prin: stabilirea cantităţii de produse ce trebuie realizate
într-o anumită perioadă, comunicarea aspectelor legate de execuţia produselor, verificrea realizării
acestora
o Fabricaţia – impliocă executarea produselor în cantităţile şi la termenele stabilite, la anumite standarde
de calitate
o Controlul tehnic de calitate - C.T.C. – constă in compararea caracteristicilor calitative ale resurselor
materiale ale firmei şi ale produselor executate cu standardele şi normele de calitate
o Intreţinerea şi repararea utilajelor pentru functionarea normală a echipamentelor
 o Producţia auxiliara de energie, aburi etc. asigură conditiile de desfăşurare normală a producţiei şi
muncii
C. Funcţia de personal – asigură angajarea resurselor umane necesare pentru activitatea firmei, dezvoltarea
şi motivarea acestora
D. Funcţia financiar-contabilă – include activităţile care asigură, pe de o parte, resursele financiare pentru
realizarea obiectivelor firmei, iar pe de altă parte evidenţa valorică a patrimoniului firmei
E. Funcţia de cercetarte – dezvoltare – introducerea progresului ethnic şi stiinţific prin: elaborarea de
proiecte, cercetări applicative în cadrul firmei, activităţi cu caracter inovativ.
2. Comercializarea rezultatelor firmei
 In comercializarea produselor firmei este important să stabilim înainte preţul de vânzare, ce are la bază
costurile pentru producerea şi desfacerea bunului respectiv (costuri de producţie, producţia propriu-zisă,
distribuţie
 Cheltuielile trebuie incluse în preţul de vânzare al produsului pentru a fi recuperate. Aceasta este condiţie
pebntru reluarea şi continuarea producţiei
P= Cp+Pr, unde P- preţul, Cp – costul de producţie, Pr -profitul
 Pornind de la această formulă de calcul pot fi identificate:
o Un preţ minim de vânzare, în măsura în care P=Cp – caz în care cheltuielile de producţie
sunt integral recuperate dar nu se înregistrează profit. Daca P<Cp ce se întâmplă?
o Un preţ maxim de vânzare, cel dincolo de care, pe piaţa nu mai exista cerere pentru bunul
respective
 Strategiile de preţ, determinate de obiectivele specifice firmelor pot fi diferite; se pot identifica strategii
bazate pe următoarele tipuri de preţuri:

 Preţul de “leader” – stabilirea unui nivel redus al preţului pentru anumite produse, în scopul atragerii unui
număr mare de cumparători;

 Preţul “momeala” constă în anunţarea unor preţuri scăzute pentru anumite produse (se prezintă si
dezavantajele ofertei- defecte ale produselor, fiind prezentate şi produse alternative mai atractive, dar mai
scumpe. Ce părere aveţi despre acasta strategie de preţ???

 Preţul psihologic – stabilirea unui prêt care poate influenta creşterea numărului cantitatii de produse
cumparate

 Preţul “magic” – este cel care are ca terminaţie cifrele 99 şi 9, considerat mai atractiv decit cel cu alte
terminaţii

 Preţul de “prestigiu”- un preţ ridicat, considerat un element de atracţie,fiind corelat de cumparător cu o

calitate superioară; este utilizat de regulă pentru produsele de lux

 Preţul “forfetar”- stabilit pentru un pachet de produse, de regula associate în consum şi care costă mai
puţin decât produsele la preţuri unitare
  Daţi câte un exemplu pentru fiecare strategie de preţ şi alegeţi una dintre ele pentru voi! Motivaţi-vă
alegerea!!!
 Orice strategie se aplică într-o frimă pe o anumită perioadă de timp şi poate fi revizuită în conformitate
cuobiectivele firmei;
 Modalităţile de vânzare pot fi şi ele difeite: cu ridicata, cu amănuntul prin magazine propriu, prin reţeaua de
magazine specializate, la domiciliul clientului…
 Comerţul electronic, este o extindere a comerţului actual şi poate reprezenta circuitul complet de vânzări
pentru o firmă; acesta răspunde transformărilor înregistrate de firme sub aspectul organizării si funcţionării,
aceste transformări fiind determinate şi de competiţia dintre firme sau de aşteptările clienţilor. Comerţul
electronic are avantaje atIt pentru firme cât şi pentru clienţi:
 Firmele vând unei pieţe globale- sunt mai receptive faţa de nevoile clienţilor, sunt mai eficiente în
funcţionare, au costuri reduse şi pot selecta furnizorii indiferent de localizarea lor geografică.
 Clienţii au diferite opţiuni între care pot să aleagă
 Principala rezervă în privinţa comerţului electronic este data de securitatea datelor personale şi a
operaţiunilor în cadrul comerţului electronic
 Aplicarea planului de afaceri (II)

1. Consumul eficient de factori de producţie

2. Indicatori de eficienţă (Productivitate, costuri, profit)

1. Consumul eficient de factori de producţie

 Eficienţa activităţii economice desfăsurate este urmărit de fiecare agent economic şi ea nu este doar o
problem teoretică, ci una practică, deoarece influenţeză situaţia si evoluţia firmei pe piaţă.
 Etapele eficienţei economice pot fi sintetizate prin : respectarea termenelor de aplicare a planului
operaţional, achiziţionarea şi montarea utilajelor şi achiziţionarera materiei prime, angajarea personalului
calificat.
 Eficienţa economica vizează aşadar toate activităţile firmei:
a. Aprovizionarea

 consta în asigurarea unei aprovizionări realiste (necsar de stocuri de materii prime şi combustibil, de
surse stabile şi continue de aprovizionare stabilirea de stocuri de producţie)

 asigurarea unei aprovizionări flexibile – legată de nevoile şi posibilităţile financiare ale firmei
b. Vânzarea

 Fundamentarea activităţii de vânzare, pe cerere

 Urmărirea vânzării rapide a bunurilor economice şi a încaaării contravalorii acestora

 Promovarea unor metode şi forme modern de vânzare.

c. Programarea, lansarea şi urmărirea producţiei

 Principalul obiectiv – consumul eficient de factori de producţie

 Principala provocare – flexibilizarea activităţii consumului de factori în conformitate cu produsele

realizate de firmă la nivelul cererii
d. Fabricaţia – activitatea intreprinzătorului trebuie să se concentreze pe bunuri economice de calitate
ridicată
e. Eficienţa controlului tehnic de calitate- prin abordarea lui ca management, prin folosirea unor metode
şi forme modern de promovare a calităţii produselor conform standardelor internaţionale.
f. Intreţinerea şi repararea utilajelor – realizate la termene stabilite şi mod calitativ, asigură buna
funcţionare a activităţii economice;

- Funcţionarea defectuoasă determină: creşterea costurilor de producţie şi afectarea calităţii

bunurilor economice realizate (defecte)
 g. Personalul angajat – eficienţa constă în : manifestarea competenţei, responsabilitatea conform fişei
postului, disciplina muncii, motivarea personalului
h. Activitatea contabilă – presupune o activitate contabilă corespunzătoare calitativ prin încadrarea unui
personal redus ca număr.
 Raportarea întreprinzătorului la cere a revenit systematic în cerinţele de urmărire a eficienţei economice.
Tipul de elasticitate a cererii influenţează deciziile întreprinzătorului in privinţa eficientei economice
 Satisfacerea unei cereri elastice (de exemplu pentru acele bunuri care pot fi înlocuite în consum, de
alte bunuri), determină opţiunea întreprinzătorului prin creşterea veniturilor. Astfel eficienţa
economică se exprimă prin randamentul factorilor de productie utilizaţi şi se calculează astfel:
E = V/CFp
Unde: E – eficienţa economică, V- venitul realizat, CFp – consumul de factori de producţie
 Satisfacerea unei cereri inelastice (de ex., pentru bunurile de strict necessitate, care nu pot fi înlocuite
in consum), determină opţiune întreprinzătorului prin creşterea eficienţei utilizării factorilor de
producţie . Astfel eficienţa economic se exprimă prin consumul de factori de producţie utilizaţi şi se
calulează astfel:
E = CFp/V
 Potrivit formulei de calcul, eficienţa economică exprimă consumul de factori de productie pentru a obţine
o unitate de venit şi este cu atât mai mare cu cât consumul de factori de producţie este mai mic
 2. Indicatori de eficienţă (Productivitate, costuri, profit)
 Care este semnificatia costurilor, productivităţii şi profitului astfel încât să se constituie în repere
importante pentru eficienţa activitătii firmei?
 Productivitatea este expresia eficientei utilizării factorilor de producţie; reprezintă rodnicia, randamentul cu
care sunt utilizaţi factorii de producţie
o Nivelul productivitătii se calculează ca raport între producţia obţinută (rezultatele obţinute) şi
eforturile depuse (consumul de factori de producţie), potrivit relaţiei:
W =Q/x,
unde W- productivitatea, Q – producţia obţinută, x – factorul /factorii de producţie consumaţi.
o Astfel creşterea productivităţii duce la creşterea eficienţei firmei, fiind fundamnetul economic al
producerii unor bunuri economice competitive.
 Deoarece la baza preţului de vânzare al unui bun economic se află costurile pentru producerea şi
desfacerea bunului respectiv, dacă costul total mediu scade, profitul firmei creşte.
 Reamintim: CT = CF +CV CTM = CT/Q
Pu = CTM+Pru, Pru = Pu – CTM, Unde: Pru – profitul unitar
 Costul de producţie reprezintă ansamblul cheltuielilor făcute de producător pentru obţinerea bunurilor
economice.
 Reamintim: Preţul de vânzare se calculează pornind de la costul de producţie: P = Cp + Pr
Unde: P – preţul de vânzare, Cp – costul de producţie, Pr – profitul
 Din relaţia de mai sus rezultă că o firmă desfăşoară o activitate economic eficientă dacă respectă
următoarea condiţie : costul de producţie al unui bun economic să nu depăşească preţul de vânzare,
respective: Cp < P
o Nerespectarea acestei condiţii face ca intreprinzătorul sa nu mai poată continua activitatea,
deoarece nu obţine profit. Obţinerea unui profit şi a unui loc mai bun pe piaţă îl determină pe
întreprinzător să reducă costul de producţie. Astfel, dacă preţul de vânzare al unui bun
economic rămâne neschimbat, scăderea costurilor de producţie permite creşterea profitului
o La acelaşi preţ de vânzare, nivelul costurilor determină mărimea profitului;

o Costurile mai mici permit reducerea preţului de vânzare, profitul rămânând avantajos

o Înregistrarea unor costuri mari pune firma în imposibilitatea continuării activităţii prin absenţa
profitului
 Reamintim: Rr = Pr / CTx100, unde Rr - rata rentabilităţii
 Profitul – poate fi definit în sens larg ca venit bănesc, avantaj, câştig al oricărei firme indifferent de
caracterul activităţii desfăşurate şi în sens restrains, ca venit bănesc obţinut peste costurile firmei,care revine
posesorilor capitalului ca factor de producţie, folosit într-o activitate economic.
 Calculul mărimii profitului obţinut astfel la nivel de firmă se realizează astfel:
 Pr = It – CT = CA – CT = (Pu – CTM) xQ
Unde: Pr – masa profitului, It – încasările totale, Ct – costul total, Ca – cifra de afaceri
 Reamintim: intreprinzătorul foloseşte ca repere indicatori medii (încasări medii, costuri medii), astfel:
Im = It/q = QxPu/Q = Pu
Prm = Pr/Q =It-CT/Q =It/Q-Ct/Q = Im-CTM,
Im – încasarea unitară (medie); Prm – profitul mediu. Din cele două relaţii rezultă că:
o Încasarea unitară este egală cu preţul unitar;

o Întreprinzătorul obţine profit dacă Pu>CTM.

 Rolul profitului ca indicator de eficienţă poate fi urmărit sub diferite aspect:

o Pentru activitatea unei firme: -obţinerea unui profit reprezintă motivaţia obiectivă a
proprietarilor capitalurilor; reprezintă dovada utilităţii economice a activităţii desfăsurate
o Pentru întreprinzători, mărimea, dinamica profitului condiţionează situaţia lor economică şi
socială
 Rentabilitatea – reprezintă capacitatea unei activităţi economice de a produce profit şi se exprimă
prin rata rentabilităţii
o Rentabilitatea are un prag minim (pragul de echilibru al rentabilităţii), reprezentaty de
egalitatea: venituri (încasări) = cheltuieli (costuri), situaţie în care nu se obţine profit dar
nu se înregistrează nici pierderi. Pentru un intreprinzător, pragul minim de rentabilitate pune
în evidentă necesitatea de a realize un volum de producţie care să depăsească un nivel
minim.
o Dacă: Cheltuielile > Veniturile, rentabilitatea dispare, înregistrându-se pierderi. Făra profit
orice firmă îşi încetează activitatea, intreprinzătorul nu mai dispune de mijloacele necesare
continuării activităţii – firma este adusă în situaţia de faliment. Astfel întreprinzătorul poate
urmări:
 Maximizarea profitului mediu (unitar) – acest obiectiv a fost luat în calcul in analiza
productivităţii şi costurilor ca indicatori de eficienţă la nivel de firmă, realizată anterior.
 Maximizarea profitului total – în acest caz nivelul productiei care maximizează profitul total este
mai mare decât nivelul producţiei care maximizează profitul unitary.
 Deoarece maximizarea profitului este criteriul major pentru aprecierea eficientei firmei, se
constituie şi în criteriu de fundamentare a deciziilor luate la nivelul firmei.
 Aplicaţie: Imaginaţi-vă ca firma ai cărui întreprinzător sunteţi nu obţine profit. Analizaţi soluţiile şi
măsurile pe care le puteţi aplica, astfel încît firma să devină rentabilă
Colegiul Tehnic de Alimentaţie și Turism“Dumitru Moţoc”,
Galaţi

SUPORT DE CURS
ECONOMIE APLICATA
Clasa a XII a …….
Elev: …………………..

PROFESOR: Dorina Moraru