Sunteți pe pagina 1din 1

Pielea este un înveliş membranos conjunctivo-epitelial, care acoperă

întreaga suprafaţă a corpului şi se continuă cu semimucoasele şi mucoasele


cavităţilor naturale. Aspectul anatomic al pielii variază cu: regiunea topografică,
vârsta, sexul, rasa. Pielea este al doilea organ ca mărime şi greutate în corpul
omenesc, după masa musculară.
Dimensiuni: suprafaţa (adult de talie medie) = 1,8m². Regula multiplului
lui 9 lui Wallace (repartiţia procentuală pe segmente):
a) 9% = fiecare membru superior
b) 18% = fiecare membru inferior
c) 36% = trunchi
d) 9% = cap şi gât
e) 1% = organe genitale
Grosimea pielii:
a) 5mm: palme, tălpi
b) 0,2 – 0,5mm: pleoape, prepuţ
Este mai subţire la copii, bătrâni şi femei.
Greutate: 1/15 din greutatea totală a corpului (4-5kg la adult). Greutatea
pielii + hipoderm ≈ 20kg
Culoarea pielii: variază în funcţie de rasă, sex, vârstă, regiune topografică.
Culoarea normală a pielii depinde de unii factori:
a) dispersia luminii prin epidermul keratinizat
b) cantitatea de melanină produsă de melanocite
c) numărul şi proprietăţile melanosomilor
d) vascularizaţia dermului
e) concentraţia sângelui în oxihemoglobină şi hemoglobină redusă
f) cantitatea de caroten din stratul cornos şi hipoderm
La rasa neagră, numărul melanocitelor este identic cu cel de la rasa albă,
dar melanosomii sunt mai mari şi mai dispersaţi. La rasa albă, femeile şi copiii
au pielea mai deschisă la culoare.
Pe anumite zone topografice (areole mamare, perineu, părţile descoperite),
culoarea pielii este mai închisă. Prin absorbţia ultravioletelor cu lungime de
undă scurtă, melanina protejează epidermul inferior şi dermul de injuria solară
acumulativă. Distribuţia geografică a pigmentaţiei mai intense a pielii
corespunde cu regiunile cele mai intens însorite.
Suprafaţa pielii nu este perfect netedă, remarcându-se proeminenţe,
depresiuni şi orificii. Proeminenţele pot fi tranzitorii (prin contracţia muşchilor
arectori ai părului). De la nivelul palmelor şi tălpilor, crestele papilare realizează
dermultoglifele specifice fiecărui individ (utile pentru identificare, pentru
depistarea unor anomalii genetice ca sindromul Down sau a unor defecte cauzate
de infecţii intrauterine cum este rubeola).