Pielea este un înveliş membranos conjunctivo-epitelial, care acoperă
întreaga suprafaţă a corpului şi se continuă cu semimucoasele şi mucoasele
cavităţilor naturale. Aspectul anatomic al pielii variază cu: regiunea topografică, vârsta, sexul, rasa. Pielea este al doilea organ ca mărime şi greutate în corpul omenesc, după masa musculară. Dimensiuni: suprafaţa (adult de talie medie) = 1,8m². Regula multiplului lui 9 lui Wallace (repartiţia procentuală pe segmente): a) 9% = fiecare membru superior b) 18% = fiecare membru inferior c) 36% = trunchi d) 9% = cap şi gât e) 1% = organe genitale Grosimea pielii: a) 5mm: palme, tălpi b) 0,2 – 0,5mm: pleoape, prepuţ Este mai subţire la copii, bătrâni şi femei. Greutate: 1/15 din greutatea totală a corpului (4-5kg la adult). Greutatea pielii + hipoderm ≈ 20kg Culoarea pielii: variază în funcţie de rasă, sex, vârstă, regiune topografică. Culoarea normală a pielii depinde de unii factori: a) dispersia luminii prin epidermul keratinizat b) cantitatea de melanină produsă de melanocite c) numărul şi proprietăţile melanosomilor d) vascularizaţia dermului e) concentraţia sângelui în oxihemoglobină şi hemoglobină redusă f) cantitatea de caroten din stratul cornos şi hipoderm La rasa neagră, numărul melanocitelor este identic cu cel de la rasa albă, dar melanosomii sunt mai mari şi mai dispersaţi. La rasa albă, femeile şi copiii au pielea mai deschisă la culoare. Pe anumite zone topografice (areole mamare, perineu, părţile descoperite), culoarea pielii este mai închisă. Prin absorbţia ultravioletelor cu lungime de undă scurtă, melanina protejează epidermul inferior şi dermul de injuria solară acumulativă. Distribuţia geografică a pigmentaţiei mai intense a pielii corespunde cu regiunile cele mai intens însorite. Suprafaţa pielii nu este perfect netedă, remarcându-se proeminenţe, depresiuni şi orificii. Proeminenţele pot fi tranzitorii (prin contracţia muşchilor arectori ai părului). De la nivelul palmelor şi tălpilor, crestele papilare realizează dermultoglifele specifice fiecărui individ (utile pentru identificare, pentru depistarea unor anomalii genetice ca sindromul Down sau a unor defecte cauzate de infecţii intrauterine cum este rubeola).