Capitolul XI

ASPECTE JURIDICE ALE MENŢINERII ECHILIBRULUI ECOLOGIC ÎN

AGRICULTURĂ
1. NECESITATEA DEZVOLTĂRII AGRICULTURII ÎN CONCORDANŢĂ CU
CERINŢELE ECOLOGICE

Pământul reprezintă cel mai general obiect al muncii şi, în acelaşi timp, principalul
mijloc de producţie în agricultură şi silvicultură1.
Agricultura a parcurs în dezvoltarea sa diferite faze a căror desfăşurare a fost
profund implicată în ecosistemele naturale. Ea s-a dezvoltat în cadrul unui teritoriu pe
care trebuia întreţinută o anumită biocenoză.
Treptat însă, odată cu intensificarea agriculturii a apărut un conflict între obiectivele
acestei ramuri şi cele care ţin de mediul înconjurător. Lipsa de prevedere cu privire la
apariţia acestui conflict a avut ca efect poluarea solului, respectiv diminuarea fertilităţii
acestuia, reducerea randamentelor şi degradarea mediului înconjurător.
Din victimă şi protector al mediului, agricultura s-a transformat în agent poluator al
acestuia.
Majoritatea poluanţilor acumulându-se în final în sol, au dus la transformarea lui într-
un „coş de gunoi”.
Datorită efectelor negative pe care poluarea solului o produce asupra sănătăţii
umane, a vieţii animalelor, a plantelor şi a mediului în general, terenurile, mai ales cele
cu destinaţie agricolă, se bucură de o protecţie deosebită, în toate ţările lumii civilizate.
Prin varietatea Iui, spaţiul carpato-danubiano-pontic este favorabil dezvoltării
agriculturii, oferind condiţiile pentru promovarea unor sisteme diverse, a unei multitudini
de culturi agricole, pentru creşterea a numeroase specii de animale de fermă, prin care
se pot asigura integral (cu excepţia produselor agricole tropicale), toate cerinţele
alimentare ale populaţiei şi necesarul de materii prime pentru industrie.
Pentru aceasta însă este nevoie ca prin lege să fie luate măsuri energice şi severe
de combatere a proceselor de degradare şi poluare a solului, determinate de fenomene
naturale sau de activităţi economico-sociale, de refacere a calităţii lui şi a biocenozelor
specifice, inclusiv prin practicarea unei agriculturi ecologice.
În acest sens, Legea protecţiei mediului prevede că adoptarea măsurilor adecvate
de gospodărire, conservare, organizare şi amenajare a teritoriului în scopul protecţiei
solului şi a ecosistemelor terestre, constituie o obligaţie generală care revine tuturor
deţinătorilor, indiferent de titlu juridic.
Autoritatea publică centrală pentru agricultură, alimentaţie şi păduri elaborează
reglementări privind sistemele de agricultură, tehnologiile de cultură a plantelor şi de
creştere a animalelor, păşunatul, regenerarea pădurilor, recoltarea, colectarea şi
transportul lemnului şi norme privind calitatea solurilor, în scopul menţinerii şi ameliorării
acestora, eliminării consecinţelor negative asupra ecosistemelor terestre şi acvatice şi
al asigurării conservării funcţiilor specifice, biodiversităţii şi habitatelor naturale 2, pe care
le comunică autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
La rândul său, pentru protecţia solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre,
autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, cu consultarea autorităţi publice
competente, stabileşte:
a) sistemul de monitorizare a calităţii solului, în scopul cunoaşterii stării actuale şi a
tendinţelor de evoluţie a acesteia;

1 Daniela Marinescu, op. cit., p. 333-334.

2 Art. 49 din O.U.G. nr.195/2005 privind protecţia mediului
 b) reglementările privind protecţia calităţii solului, subsolului, a ecosistemelor
terestre şi pentru conservarea biodiversităţii;
c) procedura de autorizare privind probleme de protecţie a mediului cuprinse în
planurile de amenajare a teritoriului;
d) reglementări pentru refacerea cadrului natural în zonele în care solul, subsolul,
ecosistemele terestre au fost afectate de fenomene naturale sau de activităţi cu impact
negativ asupra mediului (art. 49).
Pe terenurile destinate agriculturii, lucrările de protecţie şi ameliorare a solurilor se
stabilesc pe bază de studii şi proiecte întocmite de organele de specialitate, în corelare
cu cele de organizare şi sistematizare a teritoriului şi se realizează prin măsuri de
zonare şi optimizare a structurii producţiei agricole vegetale şi animale, potrivit
condiţiilor pedoclimatice concrete, prin tehnologii de cultură adecvate acestor condiţii,
prin lucrări de îmbunătăţiri funciare şi de fertilizare ameliorativă. Aceste lucrări se
execută de către deţinătorii de terenuri sau, prin grija lor, de către unităţi specializate.
Unităţile de cercetare agricolă şi organele agricole de specialitate trebuie să
elaboreze şi să recomande producătorilor agricoli, tehnologii de cultură bazate pe
principiile agriculturii ecologice, punându-se accentul pe valorificarea aportului major al
factorilor naturali şi agrotehnici în diminuarea potenţialului păgubitor al bolilor,
dăunătorilor şi buruienilor şi, mai ales, pe reducerea treptată a utilizării produselor
chimice.
În acelaşi timp, nu trebuie neglijat faptul că pe teritoriul României fenomenul de
secetă constituie o caracteristică specifică în condiţiile situării ţării într-o zonă climatică
temperat excesivă, cu abateri foarte mari de la valorile normale ale parametrilor
climatici, agroclimatici, hidrologici şi pedologiei, secetă favorizată şi de diminuarea
considerabilă a fondului forestier.
Analiza fluctuaţiilor climatice din ultimul secol, relevă o încălzire progresivă a
atmosferei şi o reducere a cantităţilor de precipitaţii, care constituie un factor limitativ
atât pentru creşterea, dezvoltarea şi productivitatea culturilor, cât şi pentru alocarea
resurselor de apă către diverşi utilizatori, inclusiv pentru amenajarea habitatelor
naturale.
Deţinătorii, cu orice titlu, de terenuri agricole au, pe lângă obligaţia legală de a
cultiva întreaga suprafaţă de teren pe care o deţin, şi obligaţia de a lua măsurile
necesare de amenajare a terenurilor şi de a efectua lucrări de prevenire şi combatere a
oricăror factori defavorabili producţiei agricole.
Prin măsuri adecvate, organele agricole trebuie să împiedice folosirea intensivă sau
abuzivă de către producătorii agricoli a îngrăşămintelor chimice şi a produselor de uz
fitosanitar şi să stimuleze fertilizarea naturală a terenurilor.

2. REGIMUL JURIDIC AL PRODUSELOR DE UZ FITO-SANITAR3

Exigenţele actuale de sporire a producţiei de alimente, de reducere 4 a dificultăţii

muncii şi de creştere a eficienţei au făcut ca metodele chimice utilizate în agricultură, să
fie de neînlocuit. În acest scop, a fost dezvoltat un volum considerabil de substanţe

3 Prin produse de uz fitosanitar se înţeleg: pesticidele - substanţe chimice sau combinaţii de substanţe chimice,
cunoscute sub denumirile generice de bactericide, erbicide, fungicide, insecticide, acaricide şi altele care se
utilizează în agricultură şi silvicultură pentru tratamente fitosanitare ce vizează prevenirea şi combaterea bolilor,
dăunătorilor şi buruienilor în culturile agricole, în plantaţiile pomicole şi viticole, în păduri, păşuni şi fâneţe, precum şi
pentru tratarea materialului semincer, pentru dezinfecţia, dezinsecţia şi deratizarea spaţiilor de depozitare a
produselor agricole, precum şi alte produse de uz fitosanitar ca: produse ce se realizează ca regulatori de creştere şi
fructificare a plantelor, produse pentru tratarea pre şi postrecoltă a fructelor în scopul prevenirii deteriorării acestora
pe timpul transportului sau al depozitării; adjuvanţi la utilizarea pesticidelor etc. (Anexa la O.G. nr. 4, actualizată, din
20.01.1995, privind fabricarea, comercializarea şi utilizarea produselor de uz fitosanitar pentru combaterea bolilor,
dăunătorilor şi buruienilor în agricultură şi silvicultură, publicată în M. Of. nr. 18 din 30.01.1995).
4 Daniela Marinescu, op. cit., p. 335-338.
fitosanitare a căror utilizare a dus nu numai la protecţia culturilor împotriva bolilor şi a
dăunătorilor, ci şi la un impact considerabil asupra echilibrului ecosistemului. lată de ce,
legea prevede că protecţia plantelor cultivate şi a pădurilor trebuie să se realizeze în
condiţii şi cu mijloace care să garanteze ocrotirea mediului înconjurător, păstrarea
calităţilor fizice, chimice şi biologice ale solului, menţinerea echilibrului biologic şi
apărarea sănătăţii omului.
În scopul evitării producerii unor riscuri ecologice, ca urmare a fabricării, utilizării şi
comercializării produselor de uz fitosanitar, în agricultură şi silvicultură, reglementările în
vigoare5 consacră o serie de principii şi reguli în acest domeniu.
Astfel, Legea protecţiei mediului prevede principiul general conform căruia, în
România, îngrăşămintele chimice şi produsele de uz fitosanitar se produc numai prin
tehnologii şi biotehnologii autorizate (art. 28).
În acest scop, persoanele fizice şi juridice care produc, comercializează şi/sau
utilizează îngrăşăminte chimice şi produse de uz fitosanitar sunt obligate, în prealabil,
să solicite şi să obţină avizul de mediu pentru omologarea acestor produse; să livreze,
să manipuleze, să transporte şi să comercializeze îngrăşăminte chimice şi produse de
uz fitosanitar ambalate cu inscripţii de identificare, avertizare, prescripţii de siguranţă şi
folosire, în condiţii în care să nu provoace contaminarea mijloacelor de transport şi a
mediului; să depoziteze îngrăşămintele chimice şi produsele de uz fitosanitar numai
ambalate şi în locuri protejate; să nu folosească asemenea produse în zonele sau pe
suprafeţele unde sunt instituite măsuri speciale de protecţie; să administreze produsele
de uz fitosanitar cu mijloace aviatice numai cu avizul inspectoratelor pentru protecţia
mediului, direcţiilor sanitare şi al comisiilor judeţene de bază meliferă şi stupărit
pastoral, potrivit reglementărilor în vigoare, după o prealabilă înştiinţare prin mass-
media ş.a6.
În completarea prevederilor cuprinse în Legea protecţiei mediului, fabricarea,
comercializarea şi utilizarea produselor de uz fitosanitar pentru combaterea bolilor,
dăunătorilor şi buruienilor în agricultură şi silvicultură, sunt activităţi
supuse reglementărilor speciale cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr. 4/1995,
reglementări care stabilesc următoarele reguli şi principii:
- Pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în agricultură şi silvicultură,
pe teritoriul României, se fabrică, se comercializează şi se utilizează numai produse de
uz fitosanitar omologate, de către Comisia Interministerială de Omologare a Produselor
de uz Fitosanitar, la solicitarea agenţilor economici români şi a firmelor străine
interesate (art. 1 şi 2);
- Produsele de uz fitosanitar pot fi utilizate numai în scopurile pentru care au fost
omologate şi numai în conformitate cu instrucţiunile de utilizare, cu normele şi
recomandările prevăzute în tehnologiile aprobate în comun de către Ministerul
Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului;
- Fabricarea, ambalarea şi reambalarea produselor de uz fitosanitar, în scopul
prezentării şi comercializării, precum şi importul şi distribuirea acestora la utilizatori,
sunt activităţi permise numai agenţilor economici persoane juridice, publice sau private,
constituiţi şi autorizaţi în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare (art. 10).
Pentru funcţionarea instalaţiilor chimice care fabrică produse fitosanitare de bază
sau biocide, este necesară autorizaţia integrată de mediu7.
Comercializarea pe teritoriul ţării a produselor de uz fitosanitar provenite din
producţia internă sau importate se poate face numai de către persoane juridice, care

5 În prezent, principalele reglementări sunt: Legea protecţiei mediului aprobată prin O.U.G. nr.195/2005, OG nr.
4/1995, actualizată, privind fabricarea, comercializarea şi utilizarea produselor de uz fitosanitar pentru combaterea
bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în agricultură şi silvicultură
6 Art. 28 lit. a, b, c, d şi e din O.U.G. nr.195/2005.
7 Produsele omologate pentru utilizarea în România sunt cuprinse în Codexul produselor de uz fitosanitar, care se

elaborează, se actualizează periodic şi se publică în M. Of. prin grija Comisiei interministeriale de omologare.
pot fi: a) agenţi economici producători din ţară, din sectorul public sau privat, constituiţi
şi autorizaţi conform legii, pentru produsele pe care le fabrică şi pentru care sunt titulari
ai certificatului de omologare; b) importatorii autorizaţi sub regim de licenţe, cu
respectarea dispoziţiilor legale care reglementează activităţile comerciale pe teritoriul
României; c) comercianţii autorizaţi, constituiţi şi înregistraţi ca agenţi economici
specializaţi, cu profil fitosanitar.
- Fabricarea unor produse de uz fitosanitar pentru export, care nu sunt omologate
pentru utilizare pe teritoriul României, se poate face numai în baza unei autorizaţii
speciale eliberată în comun de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi Ministerul Apelor
şi Protecţiei Mediului;
- Importul produselor de uz fitosanitar este permis numai persoanelor juridice, din
sectorul public sau privat, în regim de licenţe, cu respectarea condiţiilor prevăzute de
lege (art. 11). Importurile de produse de uz fitosanitar se fac în condiţiile prevăzute de
Hotărârea de Guvern nr. 228/2004, actualizată, privind controlul introducerii în ţară a
deşeurilor nepericuloase, în vederea importului, perfecţionării active şi a tranzitului
- Înainte de începerea activităţii, comerciantul este obligat să solicite şi să obţină: a)
autorizaţia sanitară de funcţionare; b) autorizaţia de mediu şi c) autorizaţia de
comercializare în condiţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 4/1995, actualizată.
Comercianţii autorizaţi pot avea şi calitatea de importatori.
Fabricarea, comercializarea, importul, distribuirea şi utilizarea produselor de uz
fitosanitar din grupele I şi II de toxicitate se pot face numai de către persoane juridice
care dispun de personal calificat şi de mijloacele necesare depozitării, manipulării şi
utilizării în siguranţă a acestor produse, pentru eliminarea riscurilor de intoxicare a
oamenilor, animalelor şi de poluare a mediului înconjurător, înregistrate, în mod
obligatoriu, la autorităţile teritoriale pentru protecţia plantelor şi carantină fitosanitară,
pentru protecţia muncii, protecţia mediului, precum şi la inspectoratele judeţene de
poliţie în a căror rază teritorială îşi desfăşoară activitatea.
Se interzice comercializarea, distribuirea şi utilizarea produselor din gupele I şi II de
toxicitate de către persoanele fizice şi persoanele juridice neautorizate.
Produsele de uz fitosanitar din grupele III şi IV de toxicitate, se pot comercializa şi
distribui comercianţilor şi prestatorilor de tratamente fitosanitare autorizaţi, precum şi
producătorilor agricoli, persoane fizice şi juridice, indiferent de tipul de proprietate şi
forma de organizare, în vederea utilizării pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi
buruienilor pe terenurile pe care le deţin, fără nici o autorizaţie specială de cumpărare şi
utilizare.
Pentru utilizarea optimă şi corectă a acestor produse, producătorii agricoli care nu
au pregătirea profesională adecvată, beneficiază de asistenţă tehnică operativă 8 din
partea autorităţilor pentru protecţia plantelor şi carantină fitosanitară, precum şi din
partea specialiştilor din cadrul centrelor agricole comunale.
Producătorii agricoli, persoane fizice şi juridice, care execută cu mijloace proprii
tratamente fitosanitare, precum şi prestatorii autorizaţi, sunt obligaţi să se înregistreze la
serviciile de prognoză şi avertizare din subordinea inspectoratelor judeţene pentru
protecţia plantelor şi carantină fitosanitară pentru obţinerea buletinelor de avertizare
necesare efectuării tratamentelor.

3. REGIMUL JURIDIC AL ÎNGRĂŞĂMINTELOR FOLOSITE ÎN AGRICULTURĂ ŞI

SILVICULTURĂ

Unele dispoziţii în legătură cu regimul juridic al îngrăşămintelor, în general, al

îngrăşămintelor chimice în special, sunt cuprinse, în afară de legea protejării mediului,
în Hotărârea de Guvern nr. 716/2001 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă
8 Asistenţa tehnică operativă constă în informarea la timp asupra agenţilor dăunători, specifici fiecărei culturi.
a îngrăşămintelor chimice din producţia internă şi din import şi în Regulamentul privind
organizarea şi funcţionarea Comisiei interministeriale pentru autorizarea şi omologarea
îngrăşămintelor folosite în România.
Ca şi produsele de uz fitosanitar, în conformitate cu principiul general stabilit de
legea protecţiei mediului, sunt supuse autorizării şi/sau omologării de îngrăşămintele
noi produse în ţară sau provenind din import, care sunt propuse a fi folosite în
agricultură şi silvicultură cu condiţia să conţină numai substanţe active autorizate pentru
utilizare prin normele Uniunii Europene.
Cererile pentru autorizare şi/sau omologarea îngrăşămintelor noi din producţia
internă sau din import se depun de agenţi economici, persoane fizice şi juridice la
Secretariatul Comisiei interministeriale pentru autorizarea şi omologarea
îngrăşămintelor folosite în România. Această cerere, împreună cu documentaţia
prevăzută de lege se transmite Institutului de Cercetări Pedologice şi Agrochimice în
termen de 3 zile de la primire.
Reguli speciale se referă la amestecurile de îngrăşăminte cu pesticide supuse
autorizării şi/sau omologării, care trebuie să fie însoţite în mod obligatoriu de Certificatul
de autorizare şi/sau omologare eliberat de Comisia interministerială, cu condiţia ca
pesticidele ce intră în amestec să conţină numai substanţe active permise la utilizare
prin normele Uniunii Europene.
Pentru îngrăşămintele şi/sau amestecurile de îngrăşăminte cu pesticide noi din
producţia internă şi din import, supuse testării şi/sau omologării, legea prevede obligaţia
solicitantului de a obţine avizul de mediu care se eliberează de autoritatea publică
centrală pentru protecţia mediului, pe baza fişei de caracterizare ecotoxicologică a
produsului şi a buletinelor de analiză fizico-chimice emise de Institutul de Cercetări
pentru Pedologie şi Agrochimie, precum şi a altor informaţii care pot fi solicitate.
În baza documentaţiei întocmite de Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi
Agrochimie şi a avizelor sanitare şi de mediu, Comisia interministerială hotărăşte
autorizarea sau omologarea îngrăşămintelor, după caz.
Certificatul de omologare este valabil o perioadă de 7 ani.
Toate îngrăşămintele organice produse în ţară (cu excepţia gunoiului de grajd) sau
importate, sunt supuse autorizării şi omologării.
În ceea ce priveşte introducerea pe piaţă a îngrăşămintelor chimice din producţia
internă şi din import, prin Hotărârea de Guvern nr. 716/2001 s-au stabilit condiţiile
referitoare la etichetarea, ambalarea, marcarea, limitele minime ale conţinutului de
nutrienţi, metodele de prelevare a probelor şi tipurile metodelor de analiză.

ASPECTE JURIDICE ALE MENŢINERII ECHILIBRULUI ECOLOGIC ÎN

AGRICULTURĂ
ASPECTE JURIDICE ALE MENŢINERII ECHILIBRULUI ECOLOGIC ÎN
AGRICULTURĂ

CHESTIONARUL NR. 9

1. Autoritatea publică centrală pentru agricultură, elaborează reglementări privind:

 a) sistemelor de agricultură;
b) regenerarea pădurilor, recoltarea, colectarea şi transportul lemnului;
c) norme privind calitatea solurilor.
2. Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului stabileşte măsurări pentru
protecţia solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre. Care dintre măsurile enunţate
fac parte din această categorie:
a) stabileşte măsuri privind creşterea productivităţii solului;
b) stabileşte sistemul de monitorizare a solului;
c) stabileşte procedura de autorizare privind probleme de protecţie a mediului
cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului.
3. Pe terenurile destinate agriculturii lucrările de protecţie şi ameliorare a solurilor se
stabilesc:
a) pe bază de studii şi proiecte întocmite de organele de specialitate;
b) pe baza reglementărilor privind protecţia calităţii solului;
c) pe baza planurilor cadastrale existente la nivelul fiecărei unităţi administrativ-
teritoriale.
4. Deţinătorii, cu orice titlu, de terenuri agricole, au următoarele obligaţii:
a) de a lua măsurile necesare de amenajare a terenurilor;
b) de a efectua lucrări de prevenire şi combatere a oricăror factori defavorabili
producţiei agricole;
c) de a nu înstrăina terenurile fără respectarea dreptului de preemţiune.
5. Protecţia plantelor cultivate şi a pădurilor trebuie să se realizeze în condiţii şi cu
mijloace care:
a) să garanteze ocrotirea mediului înconjurător;
b) să nu afecteze celelalte plante şi culturi din preajma lor;
c) să menţină echilibrul biologic şi să apere sănătatea omului.
6. În conformitate cu principiul general prevăzut de Legea nr. 137/1995 persoanele
fizice şi juridice care produc, comercializează şi utilizează îngrăşămintele chimice şi
produse de uz fitosanitar, sunt obligate:
a) să obţină avizul de mediu pentru omologarea produselor respective;
b) să manipuleze şi să transporte produsele respective cu avizul organelor de
poliţie;
c) să administreze produse de uz fitosanitar cu mijloace aviatice numai cu avizul
inspectoratelor pentru protecţia mediului.
7. Ordonanţa Guvernului nr. 4/1995 cuprinde reglementări suplimentare privind
fabricarea, comercializarea şi utilizarea produselor fitosanitare. Care dintre
reglementările prezentate sunt prevăzute de actul normativ indicat mai sus:
a) pe teritoriul României se comercializează numai produse fitosanitare de producţie
indigenă;
b) produsele fitosanitare pot fi utilizate numai în scopurile pentru care au fost
omologate;
c) fabricarea, ambalarea şi reambalarea produselor fitosanitare sunt permise
persoanelor fizice şi juridice constituiţi şi autorizaţi conform dispoziţiilor legale în
vigoare.
8. Care dintre grupele de produse fitosanitare prezentate pot fi comercializate de
către persoanele fizice şi juridice neautorizate:
a) produsele din grupa I de toxicitate;
b) produsele din grupa II de toxicitate;
c) produsele din grupele III şi IV de toxicitate.
1. a, b, c; 2. b, c; 3. a; 4. a, b; 5. a; 6. a, c; 7. b, c; 8. c.
1. a, b, c; 2. b, c; 3. a; 4. a, b; 5. a; 6. a, c; 7. b, c; 8. c.