INITIERE IN METODOLOGIA CERCETARII JURIDICE :

STIINTA DREPTULUI SI TEHNICA JURIDICA

I. Consideratii introductive

Dreptul este un domeniu de studiu care implica o serie de metode stiintifice specifice
(observare, interpretare si analiza, pentru a deduce sensul exact al unei situatii sau intentiile
unei persoane), care pot fi sistematizate sub acoperirea conceptului de hermeneutica juridica
(stiinta de observare a dreptului). Astfel, juristul are obligatia de a deprinde o serie de
aptitudini menite a-i permite sa ordoneze si sa claseze, practic a-i permite creearea unui
sistem de reguli precise. Aceasta activitate initiala de clasificare este una metodica, stiintifica
si dogmatica, fiind, in esenta, realizata de doctrina (considerata aici drept ansamblul celor
care studiaza dreptul, in principal cadre universitare, dar, totodata, profesionistii din domeniul
juridic, care isi expun munca de cercetare in diferite suporturi, carti, volume colective,
recenzii, articole de specialitate etc). Doctrina critica dreptul in scopul de a-l ameliora, iar
pentru acest scop subliniaza deficientele, inconsecventele, lacunele diferitelor reguli si norme
de drept, propunand imbunatatirile de rigoare, prin diverse metode de constructie a dreptului.
Faza de constructie a dreptului (de asemenea, numita "politica juridica" sau "politica
legislativa"), foloseste o serie de stiinte conexe, care cauta si analizeaza nevoile sociale,
aduse la lumina de doctrina, si care necesita o serie de discipline conexe). Aceste discipline,
pe care un jurist bine pregatit trebuie sa fie dispus sa le cunoasca, macar la nivel generic,
pentru a sti unde sa caute informatiile care l-ar putea ajuta, sunt urmatoarele :
- Istoria : permite intelegerea starii actuale a dreptului;
- Dreptul comparat : compara diverese sisteme juridice si normative, pentru a permite
eventuale corectii sau imbunatatiri;
- Sociologia juridica : studiul fenomenelor sociale cu caracter juridic, prin care se poate
vedea gradul de adaptare a dreptului la societate;
- Stiintele Politice (rezulta din sociologie) : arata modul in care dreptul si constitutia, ca lege
fundamentala, sunt percepute de societate;
- Stiintele economice : permit analiza necesitatilor societatii pentru a permite evolutia unor
ramuri de drept (dreptul comercial spre exemplu);
- Stiintele vietii (medicina, genetica, chimia, biologia, fizica etc.) : permit aplicatii noi sau
gasirea de solutii pentru probleme cu caracter juridic;
- Morala : poate fi considerata sursa de inspiratie a dreptului.
Din punct de vedere tehnic, cercetarea juridica implica doua elemente fundamentale,
respectiv deprinderea unor capacitati de documentare juridica, precum si a unui limbaj
juridic cuprinzator.

In ceea ce priveste documentarea juridica, aceasta reprezinta un element extrem de

important pentru un bun jurist, fiind elementul care poate face diferenta intre a avea sau nu
castig de cauza in orice actiune intreprinsa de catre un profesionist al dreptului. Aceasta
documentare se face prin mai multe surse, fie ca vorbim de suporturile de curs transmise de
cadrele didactice titulare ale disciplinelor sau recomandate de acestea, sau de enciclopedii
juridice, anale de examene profesionale (admitere in barou sau magistratura), diverse
articole de specialitate. Baza o constituite insa Codurile, care contin majoritatea dreptului
pozitiv si cu care studentii la Drept se familizarizeaza inca din primul an de studii. Aceste
coduri, care sistematizeaza norma juridica pentru o mai usoara utilizare, sunt oficiale (codul
civil, codul de procedura civia, codul penal, codul de procedura penala etc.), sau neoficiale,
rezultate din initiativa unor edituri prestigioase care compileaza diferite texte legale care
reglementeaza un domeniu specific de activitate.

Pe langa aceste coduri, un alt element esential pentru documentare sunt recenziile pe
marginea jurisprudentei, precum si textele principalelor decizii jurisprudentiale disponibile in
extenso pe site-urile Inaltei Curti de Casatie si Justitie si Curtii Constitutionale. Deloc de
neglijat sunt si peridicele publicate de principalele asociatii de juristi, atat din Romania, cat si
din strainatate.

In ceea ce priveste limbajul juridic, in afara de o buna cunoastere a limbii romane si a unor
limbi straine, este necesara deprinderea si utilizarea unor termeni specifici cu sens juridic
precis, pe care juristul va trebui sa ii deprinda, pentru ca, „odata ce deprindem capacitatea
de a ne exprima cu precizie, deprindem si capacitatea de a gandi cu justete”, asa cum
spunea Charles Pinot Duclos, in discursul sau cu prilejul primirii in Academia Franceza, la 26
ianuarie 17471.

Plecand de la aceste doua elemente de baza, juristul trebuie sa deprinda o tehnica de

rationament juridic, pe baza mai multor instrumente tehnice juridice, fie ca este vorba de
concepte sau de categorii juridice, conceptele fiind acele elemente cu suport abstract
(conditie/efect al aplicarii) care permit identificarea faptelor , in scopul de a aplica regula de
drept corespunzatoare, in timp ce categoriile juridice sunt acele seturi de concepte, cu un
grad mai ridicat de generalitate decat acestea.

1
“(…)en s’appliquant à parler avec précision on s’habitue a penser avec justesse” - http://www.academie-
francaise.fr/discours-de-reception-de-charles-pinot-duclos
Toate aceste instrumente permit diviziuni si subdiviziuni, care, duse la absolut permit
urmatoarea schema logica:

In determinarea logicii de mai sus, juristul se foloseste de tehnici juridice, care pot fi definite
ca acele procese care au ca scop de a simplifica punerea in aplicare a unei reguli de drept
(de exemplu, prezumtia legala (considera ca atare un element nesigur, nedovedit inca -
„posesia unui bun mobila poate certifica un drept asupra bunului”, sau fictiunea juridica
(acordarea unui statut real unei situatii, pentru a genera un statut juridic). Astfel, juristul
deprinde capacitatea de a detine propriul sau rationament juridic, care rezulta din insasi
structura regulii de drept.

Astfel, aceasta este compusa din :

- Presupozitie : diferitele conditii de aplicare a regulii de drept
- Efectul juridic : aplicarea regulii de drept.

Cu alte cuvinte, regula de drept functioneaza dupa urmatorul mecanism :

Daca „………………….”(presupozitie), Atunci „…………………………..”(efect juridic)

Rationamentul juridic este format dintr-un ansamblu de reguli si de tehnici de analiza,

interpretare si incadrare, de argumente si maxime juridice, pe care juristul trebuie sa le
deprinda. Astfel, rationamentul juridic este mecanismul prin care se aplica o regula de drept
si se realizeaza o analiza critica a solutiei propuse. Aceste mecanisme sunt silogismul,
calificarea, clasificarea si argumentarea, si permit juristului sa-si dezvolte in mod simultan
atat capacitatea de analiza cat si pe cea de sinteza, sa dobandeasca un anumit grad de
abstractizare, fara a neglija insa realitatile concrete.
Un element esential este cel legat de memorizare. Cu toate acestea, UN JURIST BUN NU
TREBUIE SA STIE PE DE ROST TEXTE DE LEGE, acest efort de memorizare fiind
relativizat rapid fara capacitatea de reflexie si gandire pe care o implica activitatea juridica.
Elementul cel mai important este, asadar, capacitatea unui jurist de a deprinde o structura
logica de gandire, pe care sa vina si sa „grefeze” o serie de cunostinte. O regula de drept,
care, prin definitie este impersonala, nu va deveni o cunostinta juridica decat in momentul in
care este legata logic de alta, si asa mai departe. Gandirea logica rezulta din capacitatea
juristului de a putea integra, in mod structurat, o serie de concepte si reguli fara nici o
legatura aparenta.

Astfel, in mod generic, pentru a raspunde unei probleme de drept, pentru a putea evidentia o
problema juridica sau a construi un plan de discutie, juristul trebuie sa functioneze
intotdeauna pe doua paliere, dupa cum urmeaza :

- Operarea de distinctii : il ajuta pe jurist sa isi ordoneze gandirea si, pe cale de consecinta,
raspunsul la o problema juridica. Aceste distinctii se pot face dupa mai multe criterii :
o Categorii juridice - (creditor vs debitor, drept real vs drept personal, reclamant vs
parat, pagubit vs vinovat etc.);
o Cronologic (inainte vs dupa, semnarea contractului vs executarea contractului etc.);
o Logic (logica de consecinta sau logica de opozitie etc.)
- Realizarea de conexiuni/legaturi juridice. Acestea se fac dupa urmatoarea logica :
o Calificarea juridica (de la fapta la regula de drept) : legarea unei situatii concrete
unui concept sau categorie juridica, pentru a deduce regimul juridic si regula de drept
aplicabila;
o Silogismul (de la drept la fapt si invers): rationament deductiv, menit a deduce o
concluzie din doua concepte puse in legatura (regula de drept si situatia de fapt careia
i se aplica acea regula de drept);
o Clasificarea juridica (de la drept la drept) : permite stabilirea unei legaturi intre un
concept juridic cu o categorie mai vasta de instititii juridice, scopul fiind unul de
comparare intre fenomene juridice;
o Argumentarea : prin repunerea faptelor in context, pentru justificarea aplicarii uneia
sau alteia dintre regulile de drept suscetibile de a fi aplicate.

AUTOEVALUARE :
- Definitia tehnicii rationamentului juridic;
- Elementele cercetarii juridice;
- Limbajul juridic.
 II. Expresii juridice latine

Lista de mai jos cuprinde numai cele mai comune fraze latine. Pentru a o completa, studentul
va folosi, de exemplu, Dictionarul de termeni si expresii juridice latine ed.2, scris de
Lucian Sauleanu si Sebastian Raduletu, publicat la editura CH Beck in anul 2007.
a contrario : « din contra ».
a fortiori : « mai mult, cu atat mai mult ».
a novo : « din nou ».
a silentio : in sens literal, « prin tacere ». Expresie folosita, spre exemplu, in legatura cu un
ragfument care rezulta din interpretarea tacerii unui text.
ab initio : « de la inceput ».
ab intestat : « fara testament ».
ad hoc : « pentru aceea, pentru moment, pe moment».
ad libitum : « cum dorim ».
ad litem : « pentru nevoile procesului ».
ad vitam eternam : « pentru eternitate »
alias : « altfel ».
alter ego : « un alt sine ».
animus societatis/ affectio societatis : « vointa de asociere ».
anno Domini : an de la nasterea lui Christos.
bis : « a doua oara ».
bona fide : « cu buna credinta ». Bona fides : « buna credinta ».
casus belli : « cauza de declarare a razboilui ».
confer, confere sau abreviat cf : « vezi, a se raporta la … ».
contra : « contrar/ impotriva».
contra legem : «impotriva legii».
coram populo : « in fata poporului/in mod public ».
corpus delicti : literal « corpul delict ». Desemneaza elementele evidente, tangibile, ale
comiterii unei infractiuni.
damnum emergens : « prejudiciul susceptibil de a lua nastere ».
de auditu : « ceea ce am auzit cu propriile urechi ».
de cujus : literal « al cui, al celui/celei care…». In drept succesoral de cujus est persoana a
carei succesiune a fost deschisa.
de facto : « de fapt », prin opozitie la de jure.
de jure : « de drept », prin opozitie la de facto.
de lege ferenda : « in interpretarea legii », iar in sens mai larg « conform dreptului viitor, pe
care il dorim (dar care nu exista inca) ».
de lege lata : « in baza legii, conform dreptului existent ».
de plano : « usor ».
de visu : « vizual, vazut cu proprii ochi ».
distinguo : « disting, distinctie ».
erga omnes : « aplicabil tuturor ».
ex æquo : « in mod egal, la egalitate ».
ex nihilo : « plecand de la nimic ».
exequatur : document care da valoare executorie.
fama : « reputatia ».
grosso modo : « in general, fara a intra in detalii ».
hic et nunc : « aici si acum ».
homo homini lupus : « omul este lup pentru om ».
honoris causa : « in onoarea, cu titlu onorific » .
ibidem, sau abreviat ibid. : « in acelasi loc ». Utilizat in special pentru a evita dezvoltarea
repetata a unei referinte bibliografice deja indicata.
idem, sau abreviat id. : « acelasi, la fel ».
in ambiguo : « in dubiu ».
in extenso : « integral, in totalitate ».
in extremis : « in ultima clipa ».
in fine : « la sfarsit ».
in memoriam : « in/pentru memoria… ».
in situ : « la fata locului ».
in solidum : « in mod solidar ».
in vivo : « in valtoare ».
infra : « mai jos ».
intuitu personae : « in functie de persoana ».
ipso facto : « in consecinta faptului ».
ius sau jus : « dreptul ».
jure et facto : « de drept si in fapt ».
jus gentium : « dreptul gintilor ».
jus sanguinis : « dreptul sangelui». Desemneaza acea conditie de filiatiune necesara pentru
posesia unui drept.
jus soli : « dreptul solului». Desemneaza acea conditie teritoriala necesara pentru posesia
unui drept.
lapsus (linguae, calami) : « eroare involuntara (de exprimare, de scris) ».
lato sensu : « in sens larg ».
mortis causa : « cauza mortii »
manu militari : « utilizand forta armata ».
mutatis mutandis : «tinand cont de evolutia lucrurilor, de schimbarea circumstantelor, de
context».
ne varietur : « definitiv, spre neschimbare ».
nec plus ultra : « ceea ce nimic nu poate depasi/superlativ ».
non bis in idem : « nu de doua ori in aceeasi cauza ».
nota bene : « luati nota ».
obiter dictum : « soit dit en passant » .
onus probandi : « sarcina probei ».
op. cit. (abervait al opus citatum) : intr-o referinta bibliografica, aceasta mentiune specifica
faptul ca opera a fost deja citata.
opinio juris : « idee asupra continutului unei reguli de drept ».
passim : « aici si acolo, in locuri diferite ».
pater familias : « tata de familie ».
persona grata : « persoana binevenita, acreditata ».
post mortem : « dupa moarte ».
post obitum : « dupa deces ».
praeter legem : « in tacerea legii ».
pretium doloris : « pretul suferintei ».
primo : « in primul rand ».
primus inter pares : « primul intre egali ».
pro domo : literal, « pentru casa ». Se spune despre un argument dezvoltat pentru apararea
propriilor interese.
pro et contra : « pentru si impotriva».
pro forma : « pentru forma, pentru necesitatile formalismului ».
quarto : « in al patrulea rand ».
quid : « ce este, cum este ? ».
quinto : « in al cincilea rand ».
ratione loci : « criteriul local ».
ratione materiae : « criteriul material (pe fond) ».
ratione personnae : « criteriul personal».
ratione temporis : « criteriu temporal, al datei ».
regalia : « drepturi proprii suveranitatii ».
res : « lucrul, bunul ».
res nullius : « lucru sau bun fara proprietar ».
secundo : « in al doilea rand ».
sic : « astfel, in acest mod ».
sic et non : « da si nu ». Face trimitere la metoda dialectica, la analiza unui argument si a
contra-argumentului aferent.
sine die : « perpetuu, fara data de final ».
sine qua non : « indispensabil ».
si vis pacem, para bellum : « cine vrea pace, se pregateste de razboi ».
sponte sua : « in mod spontan, din proprie initiativa ».
statu quo : « in starea lucrurilor, fara a schimba nimic ».
stricto sensu : « in sens strict, restrans ».
sui generis : « de gen propriu, de gen special ».
summum jus, summa injuria : « excesul de drept este excesul insustitiei », sau, altfel spus «
excesul de rigoare in aplicarea regulilor poate duce la injustitie ».
supra : « mai sus ».
terminus a quo : « punctul de plecare ».
terminus ad quem, ante quem : « punctul terminal ».
tertio : « in al treilea rand ».
testis unus, testis nullus : literal « o marturie, nici o marturie », inseamna ca o marturie izolata
nu are valoare daca nu este confirmata de alte dovezi.
urbi et orbi : « pentru cetate [Roma] si pentru planeta toata » (reluata dintr-o formula de
binecuvantare pontificala), alfel spus « aici si peste tot in lume ».
ut supra : « ca mai sus »
varia : « chestiuni variate ».
verba volant : « cuvintele zboara ». Prima parte dintr-o maxima latina (verba volant, scripta
manent) insistand pe valoarea permanenta a scrisului « scripta manent – cuvintele raman »)
si pe fragilitatea cuvintelor.
vide : « a se vedea, a se raporta la ».
volens, nolens : « de buna voie, fara voie / vrei nu vrei ».
vox populi : « vocea poporului, vointa colectiva».
 III. Exercitii juridice aplicative
Un jurist in devenire, precum si unul deja consacrat, au in comun faptul ca, pe tot parcursul
vietii profesionale, recurg la aceste tehnici. Studentul la drept le considera exercitii, in timp ce
practicianul le aplica zi de zi, scopul fiind acelasi, cu o singura diferenta majora, aceea ca pe
studentul la drept in familiarizeaza cu arta dreptului.
Aceste exercitii, plecand de la comentariul unui text, trecand prin comentariul unei afirmatii,
prin realizarea unei fise de jurisprudenta, care va permite, apoi, realizarea unui comentariu al
unei decizii jurisprudentiale si ajungand la speta practica, in pregatesc pe studentul la drept
cu munca de analiza, gandire, conceptualizare si exprimare sintetica demne de un manuitor
al legii si conceptelor juridice.

A. Comentariul de text

Acest exercitiu este unul traditional pentru studenti si candidatii la concursurile de angajare.
Teoretic, acesta poate fi practicat in toate disciplinele, dar juristii sunt in special interesati de
acest instrument, avand in vedere faptul ca o parte importanta a activitatii lor este tocmai
aceea de a determina sensul si sfera de aplicare a textelor.
Acest test pare simplu dar este inselator. Fortat sa aleaga intre un comentariu si un eseu,
multi studenti prefera prima varianta, deoarece a doua presupune un nivel aprofundat de
cunoastere si elaborarea unui plan detaliat. Comentariul pare totusi sa ofere raspunsuri la
intrebarea, aparent banala, daca nu se poate ghici, din lecturarea textului, ceea ce trebuie
facut. Cu toate acestea, este o iluzie, avand in vedere faptul ca putem realiza foarte usor o
simpla parafraza, adica repetarea a ceea ce autorul textului a spus iar cititorul intelege din
simpla lectura. In cel mai bun caz, studentul da dovada ca stie sa citeasca, dar nu are
capacitatea de a comenta. Este relativ usor sa nu credem ca cel care corecteaza se va
insela in ceea ce priveste acest aspect, el/ea a fost la randu-i student/a, si a experimentat,
probabil, esecuri similare de inspiratie, putand recunoaste de la prima vedere o incercare
disperata de camuflaj, la care, cel mai probabil a recurs in studentie si cel/cea care
corecteaza.

Comentariul este de fapt opusul extrem al parafrazei. Se porneste, intr-adevar, de la text, dar
interesul acestui exercitiu rezida in valoarea pe care acesta i-o adauga textului in cauza,
pentru ca permite precizarea unui sens, aprofundarea gradului de intelegere, perceptia
asupra calitatilor sau lacunelor, cu alte cuvinte aprecierea relevantei textului. Aceasta
abordare nu poate fi realizata decat in cazul in care studentul detine cunostinte anterioare
temeinice, pe care textul nu le contine, dar care sunt necesare pentru intelegerea acestuia.
Alegerea comentariului nu poate, prin urmare, sa compenseze lipsa de cunostinte. Succesul
exercitiului presupune, mai degraba, o cunoastere adecvata a problematicii abordate de text.
Cu toate acestea, comentariul difera de eseu din mai multe considerente, in special legate de
forma, care are un rol mai mic in primul caz. Desi nu putem da un exemplu universal valabil,
deoarece textele propuse sunt diferite, atat din prisma lungimii lor (de la o fraza la mai multe
pagini), tema tratata, natura lor (articole de lege, puncte de vedere ale doctrinei,
jurisprudenta), densitatea si calitatea acestora, unele puncte de reper pot fi totusi stabilite.
Daca autorul sau textul sunt cunoscute persoanei care comenteaza textul, este recomandata
o scurta prezentare a elementelor cunoscute, subliniind punctele care pot contribui la
intelegerea textului. In cazul in care nu exista aceste informatii, nu este nimic, autorul poate fi
un ilustru necunoscut. Este important ca persoana care realizeaza comentariul sa nu incerce
sa ghiceasca: lipsa de cunoastere nu este intotdeauna fatala, in timp ce o greseala de acest
gen ar putea fi catalogata ca atare...
Planul comentariului trebuie sa tina cont de structura textului. In cazul in care acesta contine
parti bine determinate, este recomandat sa se respecte articulatiile textului. Chiar si in cazul
in care se trece de la o idee la alta, se poate urmari evolutia textului sau se pot regrupa o
serie de concepte in jurul a doua sau trei teme generice.
Cel mai important lucru este, evident, fondul. Toate comentariile trebuie sa indeplineasca trei
conditii : explicarea textului , exemplificarea conceptelor tratate , discutarea acestora. Natura
textului poate duce la favorizarea uneia sau alteia dintre ele, insa nici una nu ar trebui sa fie
complet absenta.
- Explicarea textului, reprezinta precizarea sensului textului prin clarificarea pasajelor dificile
sau ambigue si prezentarea semnificatiilor aluziilor pe care acesta le contine, in contextul in
care niciun text este transparent iar cuvintele pot avea mai multe sensuri. Autorul poate folosi
sinonime pentru a descrie aceleasi lucruri, sau aceleasi cuvinte pentru lucruri diferite. Pentru
a facilita lectura, primul lucru de facut este exact aceasta clarificare, din care rezulta faptul ca
textul a fost intr-adevar inteles;
- Exemplificarea conceptelor este, de fapt, ilustrarea textului. Adesea, autorii textelor se
exprima prin generalitati, iar un comentariu de text presupune prezentarea de exemple sau
de noi exemple care prelungesc reflectiile autorului textului;
- Discutarea textului, se realizeaza, de regula, prin aducerea de contra-exemple, mai ales
ca nu trebuie sa fim pe deplin de acord cu punctul de vedere al autorului textului, ci
dimpotriva. Orice persoana, cu cat este mai cultivata si are cunostinte mai vaste, poate avea
o opinie diferita, chiar contrara. De asemenea, se pot indica lacunele considerate a fi
prezente in text, cu conditia justificarii lor coerente si a pastrarii unui limbaj masurat si a unui
nivel rational de discutie. Argumentele autorului textului trebuie sa fie analizate cu atentie,
fiind necesar un raspuns cu contra-argumente, nu doar prin simple afirmatii.

Cu alte cuvinte, distanta critica este intotdeauna apreciata in acest tip de exercitiu, dar
analiza trebuie sa ramana echilibrata, fiind necesara evidentierea diferitelor aspecte ale
problemelor puse si relativitatea diverselor puncte de vedere.
Un element extrem de important, comentariul de text nu are concluzie, scopul sau nefiind
acela de a impune o teza ci doar de a avansa procesul de intelegere a textului si a
problemelor pe care acesta le ridica. In cazul in care aceste elemente sunt atinse, exercitiul
este considerat un succes.

B. Comentariul unei afirmatii

Acesta este un exercitiu original si al carui scop este unul triplu:

- Dezvoltarea atentiei distributive si analitice, avand in vedere ca obiectul analizei poate sa
nu fie repetat la fel, fiind vorba de o afirmatie;
- Dezvoltarea capacitatii de gandire critica din partea studentului. Astfel, in practica
profesionala, avocatului i se pun rareori intrebari bune sau corecte, acesta fiind cel mai
adesea confruntat cu cereri carora trebuie sa evalueze in mod constant relevanta si
pertienta;
- Dezvoltarea capacitatii de analiza si sinteza.

Astfel, dupa luarea la cunostinta a elementelor afirmatiei, trebuie realizate trei lucruri
distincte:
- definirea termenilor afirmatiei;
- formularea intrebarii/intrebarilor care ar fi putut genera afirmatia in cauza;
- analiza critica a afirmatiei (atat in mod pozitiv cat si negativ), ceea ce duce la dezvoltarea
unui rationament si a unor argumente PRO si CONTRA;
- concluzionarea, prin avansarea un punct de vedere propriu.

Un asemenea exercitiu nu trebuie sa depaseasca o pagina manuscrisa.

Exemplu de comentariu al unei afirmatii
"Avand in vedere ierarhia normelor, jurisprudenta nu este niciodata egala cu legea".
1 . Definirea termenilor afirmatiei (eventual cautati intr-un dictionar juridic sau in
manuale de specialitate) :
- " Ierarhia normelor "
- " Jurisprudenta "
- " Lege"

2 . Formularea intrebarii/intrebarilor care ar fi putut genera afirmatia in cauza.

Care sunt locurile pe care le ocupa legea si jurisprudenta in cadrul ierarhiei normelor?

3 . Analiza critica (pozitiva sau negativa)

Critici pozitive
- Jusriprudenta nu este izvor de lege (cf. Teoria Generala a Dreptului) : este adevarat ca
jurisprudenta nu are vocatie de aplicare generala si impersonala, asa cum face legea ;
- Legiuitorul poate pune intotdeauna un obstacol jurisprudentei cu care nu este de acord.
Critici negative
- Judecatorul nu poate refuza sa statueze, pe motiv ca legea este neclara, inadecvata sau
tacuta. In atari cazuri, jurisprudenta are o valoare de interpretare sau de creare a regulii de
drept, care ii permite se se ridice la nivelul legii, cu atat mai mult in zilele noastre, in contextul
in care, in unele domenii tehnice si progresive, judecatorul trebuie sa rezolve unele probleme
pe care legiuitorul nu le-a anticipat; - Reflectiile cu privire la efectele nocive ale retroactivitatii
intrinseci ale jurisprudentei arata importanta pe care a dobandit-o acest potential izvor de
drept .
Nota : multe alte argumente PRO si CONTRA pot fi avansate si dezvoltate.

Concluzie
Desi, in mod formal, in cadrul ierarhiei normelor, jurisprudenta nu este egala cu legea, in
practica actuala a dreptului, autoritatea de facto pe care jurisprudenta a dobandit-o, o
plaseaza pe aceasta pe o pozitie la fel de importanta ca si legea din perspectiva izvoarelor
de drept.

AUTOEVALUARE

Comentati urmatoarele afirmatii, extrase/compilate din doua suporturi de curs aferente

semestrului I din anul I de studii la programul de Drept, respectiv Drept Civil I si TGD :

- Uneori, persoana fizica beneficiaza de o capacitate de exercitiu restransa;

- Dreptul este un element constitutiv al sistemului juridic;
- Răspunderea delictuală intervine pentru orice faptă ce cauzează un prejudiciu unei
alte persoane.
C. Fisa de jurisprudenta

Fisa de jurisprudenta este un exercitiu extrem de util si de important pentru un jurist in

devenire, dar si pentru un profesionist al dreptului, avand in vedere importanta acestui
concept, care poate, uneori, sa aiba un rang similar cu cel al altor izvoare de drept, desi,
formal, nu este izvor de drept.
Prezentam in cele ce urmeaza modelul considerat ideal pentru a intocmi o asemenea fisa.
Recomandarea noastra este ca studentii sa-si faca un obicei din a realiza intotdeauna aceste
fise, pentru a deprinde un automatism care va permite, pe de o parte, o mai buna asimilare a
legii si, pe de alta parte, familiarizarea cu tehnica comentariului de jurisprudenta (hotarare
sau sentinta judecatoreasca), unde trebuie comentata motivarea instantei prin care acesats
justifica solutia data. Scopul fisei este, prin urmare, de a analiza diferitele elemente ale
deciziei si a le clasifica conform unui plan prestabilit, mereu la fel, care va trebui asimilat.
Un element important este faptul ca rubricile pe care le vom prezenta mai jos, pot varia de la
un specialist la altul, insa acest lucru nu are nici cea mai mica importanta, pentru ca ceea ce
conteaza este faptul ca in cele din urma continutul deciziei judecatoresti este incorporat in
totalitate in fisa, in conformitate cu o cheie de distributie consistenta si unitara.
De asemenea, fisa trebuie sa fie relativ scurta, cel putin mai scurta decat decizia care sta la
baza ei si sa nu contina nici o analiza sau critica din partea autorului si sa fie prezentata intr-
o maniera clara si aerisita.
Aceste clarificari aduse, va sugeram urmatoarea structura in sapte puncte a unei fise de
jurisprudenta :

1 . Faptele
Acestea se prezinta in mod sintetic si cronologic, fara a introduce nici un element de drept.
Deprindeti obiceiul de a identifica partile prin statutul lor juridic si nu prin nume (mai degraba
"vanzatorul" decat "Doamna X").

2 . Procedura ( de la momentul depunerii actiunii la instanta )

Este necesara prezentarea modului in care a fost administrata cauza in ierarhia judiciara,
fara adaugarea sau omiterea oricarui element, din care sa se poata deduce, eventual, solutia
diferitelor instante de judecata. Se va specifica cine este solicitantul, cine a castigat in prima
instanta, cine a exercitat calea de atac, ce fel de cale de atac este, cine a castigat (daca
decizia este una de confirmare sau infirmare a solutiei instantei de fond) etc. Este important
ca de fiecare data se se specifice care instanta de judecata dat hotararea si la ce data.
In total, sunt suficiente una sau doua propozitii pentru a descrie procesul in totalitate.
3 . Teza reclamantului
Aici trebuie specificat care este scopul cererii, care va scoate la iveala problema juridica in
dezbatere. Trebuie astfel sa se explice temeiul juridic al cererii, cel mai indicat fiind
incercarea de a se prezente teza solicitantului cu ajutorul unui silogism. Cateva remarci sunt
insa necesare :
- Se poate intampla ca pozitia reclamantului sa se schimbe in timpul procesului, de aceea
specificati imediat daca este vorba despre reclamant in prima instanta sau in exercitarea caii
de atac;
- In hotararile Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pretentiile partilor nu sunt uneori reproduse.

4. Pozitia paratului (idem)

5. Solutiile date in cauza

In aceasta rubrica prezentati solutia data de fiecare dintre instantele care au avut de a face
cu cauza. Fiecare solutie este prezentata intr-o forma concreta, iar baza legala trebuie sa fie
in explicata continuare. Totusi, in cazul in care nu se poate deduce din lectura deciziei care a
fost solutia uneia dintre instantele initiale nu incercati sa ghiciti.

6 . Problema juridica ("ceea ce s-a cerut instantei")

Acesta este punctul cel mai delicat al fisei, pentru ca trebuie dedusa care a fost solicitarea
facuta instantei (Quid Juris?, cum spuneau romanii). Problema de drept trebuie sa fie
formulata intr-o forma nici foarte concreta, dar nici prea generala. In mod normal, problema
de drept este atat de singulara (se refera la o anumita speta) si abstracta (distantare fata de
fapte), astfel incat sunteti sfatuiti sa formulati problema mod interogativ (direct sau indirect), o
asemenea hotarare judecatoreasca putand raspunde/solutiona una sau mai multe probleme
de drept.

7 . Importanta hotararii (optional)

In aceasta sectiune, care va va servi mai tarziu pentru a construi un comentariu al deciziei
jurisprudentiale, va trebui sa va intrebati cu privire la sensul hotararii si sa incepeti sa adunati
informatiile necesare pentru a plasa solutia in contextul jurisprudential, legislativ si doctrinar.
AUTOEVALUARE

Redactati fisa de jurisprudenta a urmatoarelor hotarari judecatoresti.

Hotararea I

Dosar nr. xxxx/xxx/2012

(*Operator de date cu caracter personal nr.xxxx)

ROMÂNIA
JUDECĂTORIA GALAŢI
S E C Ţ I A C IV I L Ă
SENTINŢA Civilă NR. xxxx
ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE xx.xx.2012
PREŞEDINTE – xxxx
GREFIER – xxxx

Pentru astăzi a fost amânată soluţionarea cauzei civile având ca obiect stabilire
pensie de întreţinere formulată de reclamanta BC în calitate de reprezentantă a minorei BCA
în contradictoriu cu pârâtul BB.
Din actele şi lucrările dosarului precum şi din susţinerile părţilor consemnate în
încheierea din data de xx.xx.2012 care face parte integrantă din prezenta, instanţa, în urma
deliberării avute a pronunţat următoarea sentinţă:
JUDECĂTORIA

Asupra acţiunii civile de faţă:

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr.xxx/xxx/xx.xx.2012, reclamanta BC
în calitate de reprezentantă a minorei BCA a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri
judecătoreşti prin care să se dispună:
- obligarea pârâtul BB la plata unei pensii de întreţinere pentru minora BCA .
În motivarea cererii, reclamanta a arătata că părţile s-au despărţit în fapt în luna
decembrie 2011, dată de la care pârâtul nu a mai contribuit la întreţinerea minorei. În aceste
condiţii reclamanta nu a avut haine pentru minoră care au fost reţinute fără drept la domiciliul
pârâtului.
În drept şi-a întemeiat acţiunea pe disp. art. 86-94C.fam.
Legal citat pârâtul s-a prezentat în instanţă şi nu s-a opus prezentei acţiuni.
În dovedirea acţiunii reclamanta a depus la dosar adeverinţa de venituri în original, iar
în copie de pe certificatul de naştere a minorei şi certificatul de căsătorie al părţilor. Pârâtul a
depus adeverinţă de venit în original.
A fost întocmit un referat de anchetă socială pentru a vedea condiţiile pe care le are
pârâtul la domiciliul său.
Acţiunea este scutită de plata taxei de timbru potrivit art. 15 din legea 146/1997 a taxei
de timbru.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine că:

Părţile din prezenta cauză sunt părinţii minorei BCA născută la data de xx.xx.2009,
aşa cum rezultă din certificatul de naştere seria FN nr. xxxxxx(f.4).
 Pârâtul realizează venituri din prestarea unei munci normate, fiind angajat la SC. xxx
SRL, deci poate să o întreţină fiica sa.
Pe de altă parte minora BCA este datorită vârstei -2 ani, prezumată ca fiind în stare de
nevoie, iar reclamanta a făcut dovada că nu are posibilităţi să-o întreţină singură (dovadă
adeverinţa de venit–f.3). Totodată părţile sunt despăţite în fapt de la începutul anului 2012,
reclamanta plecând cu minora din domiciliul comun al părţilor. Astfel sunt îndeplinite
condiţiile prevăzute de art. 525 N.C.civ.
Ca urmare, instanţa va admite acţiunea reclamantei şi va obliga pe pârât la plata lunar
a unei sume de bani, cu titlu de contribuţie de întreţinere, în favoarea minorei, care să se
înscrie în plafonul lunar prev. de art. 529 N.C.civ., ţinând cont de vârsta şi nevoile minorei,
precum şi de mijloacele pârâtului, fără a aduce atingere necesităţilor proprii ale acestuia din
urmă.
Suma mai sus arătată va fi stabilită prin raportare procentuală la venitul net al
pârâtului, sumă ce urmează a fi plătită cu începere de la data pronunţării hotărârii, respectiv
xx.xx.2012 şi până la terminarea studiilor minorei, nu mai târziu de îndeplinirea de către
acesta a avârstei de 26 ani la data de xx.xx.2035.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea civilă formulată de reclamanta BC domiciliată în com. xxx, sat xxx,
jud. Galaţi, în calitate de reprezentantă a minorei BCA în contradictoriu cu pârâtul BB cu
acelaşi domiciliu şi în consecinţă:
-obligă pe pârât către reclamantă pentru minoră, la plata unei pensii lunare de 25%
din venitul net realizat, cu titlu de obligaţie de întreţinere, de la data de xx.xx.2012 şi până la
terminarea studiilor minorei, nu mai târziu de îndeplinirea de către acesta a avârstei de 26
ani la data de xx.xx.2035.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică azi xx.xx.2012.

PREŞEDINTE GREFIER
XXXX XXXX

Hotararea II

ROMÂNIA
TRIBUNALUL GALAŢI
SECTIA I CIVILA
DOSAR NR. xxxx/xxx/2012
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949

DECIZIA CIVILĂ NR.xx

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN xx.xx.2013
Completul compus din:
PREŞEDINTE: xxxx
JUDECĂTOR: xxxx
JUDECĂTOR: xxxx
GREFIER: xxxx
 La ordine fiind soluţionarea recursului declarat de pârâtul BB , cu domiciliul în
com.xxxx, sat xxx, jud.Galaţi, împotriva sentinţei civile nr.xxxx/xx.xx.2012 pronunţată de
Judecătoria Galaţi, în contradictoriu cu intimata-reclamantă BC, cu domiciliul în com.xxxx, sat
xxx, jud.Galaţi, având ca obiect „pensie de întreţinere”.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică, a răspuns pentru recurentul-pârât, avocat
xxxx, în baza împuternicirii avocaţiale aflată la fila 4 dosar, lipsă fiind intimata-reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de
judecată acordat în recurs, cererea de recurs este motivată, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepţii de invocat, Tribunalul
constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul recurentului-pârât solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat,
casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul rămâne în pronunţare şi reţine cauza spre soluţionare.

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.xxxx/xxx/2012 pe rolul Judecătoriei Galaţi – Secţia
Civilă reclamanta BC, în calitate de reprezentantă a minorei BCA , a solicitat obligarea
pârâtului BB la plata unei contribuţii lunare de întreţinere în favoarea minorei.
În motivarea în fapt a cererii reclamanta a arătat că este căsătorită cu pârâtul şi în
urma căsătoriei s-a născut minora CA la data de xx.xx.2009, dar soţii s-au despărţit în fapt în
luna decembrie 2011, minora a rămas în grija mamei iar pârâtul nu contribuie material la
creşterea şi educarea copilului.
În dovedirea acţiunii reclamanta a solicitat administrarea probei cu acte.
În drept a invocat disp. art.86 – 94 din Codul familiei.
Legal citat, pârâtul s-a prezentat în instanţă şi nu s-a opus admiterii acţiunii, depunând
la dosar adeverinţa cu veniturile pe care le realizează.
Prin sentinţa civilă nr.xxxx/xx.xx.2012 Judecătoria Galaţi a admis acţiunea şi l-a
obligat pe pârât să plătească reclamantei în favoarea minorei o contribuţie lunară de
întreţinere a acesteia în cuantum de 25 % din venitul net realizat de pârât, cu începere de la
data introducerii acţiunii, xx.xx.2012, şi până la terminarea studiilor minorei, dar nu mai târziu
de xx.xx.2035 (data împlinirii vârstei de 26 de ani).
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că minora este rezultatul
căsătoriei părţilor, soţii sunt despărţiţi în fapt, copilul este sub supravegherea exclusivă a
mamei şi pârâtul nu contribuie material la întreţinerea copilului.
S-a mai reţinut că minora are doar vârsta de 2 ani, este prezumată ca fiind în stare de
nevoie, reclamanta a făcut dovada că nu poate să o întreţină material singură, motiv pentru
care sunt aplicabile disp. art.525 NCC.
Prin urmare, acţiunea a fost admisă, cuantumul pensiei lunare de întreţinere fiind
stabilit conform disp. art.529 NCC, ţinându-se cont de vârsta şi nevoile copilului, de
mijloacele materiale ale pârâtului şi de necesităţile acestuia din urmă.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat şi motivat recurs pârâtul BB , care
a criticat soluţia primei instanţe sub aspectul nelegalităţii acesteia, astfel:
- dezbaterea în fond asupra cauzei a avut loc la data de xx.xx.2012, instanţa a rămas
în pronunţare şi întrucât avea nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunţarea la data
de xx.xx.2012; prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de xx.xx.2012 (anterior
pronunţării hotărârii recurate) pârâtul a solicitat pe calea cererii reconvenţionale stabilirea
domiciliului minorei la pârâtul-reclamant, acordarea în favoarea acestuia a exercitării
autorităţii părinteşti şi obligarea reclamantei-pârâte la plata unei contribuţii de întreţinere în
favoarea minorei; asupra acestei cereri instanţa de fond trebuia să se pronunţe după
repunerea cauzei pe rol şi ascultarea concluziilor părţilor, iar nu să o ignore şi să nu se
pronunţe asupra ei;
- în faţa primei instanţe pârâtul nu a avut apărător, nu are cunoştinţe juridice şi
instanţa ar fi trebuit să-i pună în vedere ce drepturi şi obligaţii are în proces şi să-i solicite să
precizeze dacă înţelege să formuleze pretenţii proprii, excepţii şi cereri de probatorii; în
aceste condiţii nu şi-a putut formula apărările corespunzător, nu a solicitat administrarea de
probatorii, nu şi-a formulat pretenţiile proprii pe calea cererii reconvenţionale şi acesta este
motivul pentru care cererea reconvenţională a fost depusă la dosar după rămânerea în
pronunţare.
Pentru aceste motive recurentul a solicitat casarea sentinţei recurate şi trimiterea
cauzei spre rejudecare.
În drept a invocat disp. art.304 pct.9 şi art.3041 C.pr.civ.
Deşi legal citată, intimata nu s-a prezentat în instanţă şi nici nu şi-a exprimat în scris
poziţia cu privire la recursul declarat.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză Tribunalul apreciază că
recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
În faţa primei instanţe pârâtul nu a avut apărător, acesta nu are cunoştinţe juridice şi în
temeiul disp.art.129 C.pr.civ. instanţa ar fi trebuit să-i aducă la cunoştinţă recurentului-pârât
ce drepturi şi obligaţii are în proces şi să-i solicite să precizeze dacă înţelege să formuleze
pretenţii proprii, excepţii şi cereri de probatorii.
Din încheierile de şedinţă întocmite pentru termenele acordate nu rezultă acest lucru
şi astfel pârâtului i-a fost încălcat dreptul la apărare, cu consecinţa intervenirii disp. art.304
pct.5 C.pr.civ.
Dezbaterea în fond asupra cauzei a avut loc la data de xx.xx.2012, instanţa a rămas
în pronunţare şi întrucât avea nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunţarea la data
de xx.xx.2012.
Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de xx.xx.2012 (anterior pronunţării
hotărârii recurate) pârâtul a solicitat pe calea cererii reconvenţionale stabilirea domiciliului
minorei la pârâtul-reclamant, acordarea în favoarea acestuia a exercitării autorităţii părinteşti
şi obligarea reclamantei-pârâte la plata unei contribuţii de întreţinere în favoarea minorei.
Asupra acestei cereri instanţa de fond trebuia să se pronunţe după repunerea cauzei
pe rol şi ascultarea concluziilor părţilor, iar nu să o ignore şi să nu se pronunţe asupra ei.
Astfel, constatăm că Judecătoria Galaţi nu s-a pronunţat asupra tuturor cererilor, acest
aspect constituind un alt motiv de admitere al recursului, în baza disp. art.304 1 C.pr.civ.
Faţă de toate aceste motive şi având în vedere disp. art.312 al.5 C.pr.civ. Tribunalul
va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi
instanţă.
În rejudecare se va pune în discuţie cererea reconvenţională şi se va face aplicarea
disp. art.119–120 Cod pr.civ., inclusiv prin analizarea necesităţii celor două cereri împreună,
având legătura strânsă care există între acestea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
 Admite recursul declarat de recurentul-pârât BB , domiciliat în comuna xxx, satul xxx,
judeţul Galaţi, împotriva sentinţei civile nr.xxxx pronunţate la xx.xx.2012 de Judecătoria
Galaţi în dosarul nr.xxxx/xxx/2012.
Casează sentinţa şi trimite cauza, spre rejudecare, la Judecătoria Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, xx.xx.2013.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

xxxx xxxx xxxx xxxx

D. Comentariul unei decizii jurisprudentiale

Acest exercitiu este o discutie juridica pe marginea unei decizii sau hotarari a unei instante
de judecata. Exercitiul este mai apropiat de comentariul de text, decat de eseu. Pentru
realizarea acestui lucru, trebuie sa se actioneze in doua etape principale : analiza si de
constructia rationamentului juridic .
A. Analiza
1 . Incepeti prin a face o fisa jurisprudentiala, asa cum s-a vazut anterior;
2 . Faceti apoi un bilant al cunostintelor pe care le aveti in ceea ce priveste solutia data. In
acest scop, va veti putea referi la manuale si la texte de lege ori la altehotarari judecatoresti,
sau orice alte surse care va pot fi utile pentru elucidarea solutiei date.
3 . Reveniti apoi la decizie, pentru a determina sensul exact al textului si a analiza care au
fost considerentele pentru fiecare cap de cerere. Puteti analiza in acest moment care este
modul in care decizia in cauza se incadreaza in raport cu dreptul pozitiv existent, daca este o
decizie de continuitate sau de ruptura (context juridic). Trebuie avut in vedere si faptul ca o
decizie se poate limita sa urmeze o jurisprudenta bine stabilita. In acest caz, se va analiza
dreptul pozitiv, evitand parafraza, asa cum se poate ca o decizie sa transeze o problema
pentru care nu exista o jurisprudenta sau sa fie un reviriment fata de o jurisprudenta
anterioara.
Veti fi astfel in masura sa emiteti o parere cu privire la solutie, care este de a o aprecia, atat
de lege lata cat si de lege ferenda, prin adoptarea unor perspective diferite (interese
individuale, consideratii de interes general de oportunitate, considerente economice, etc ). In
aceasta etapa de rationament, trebuie sa deprindeti capacitatea de a citti printre randurile
textului si sa evocati problemele generale ridicate de cauza de fata, fara a incepe insa un
eseu. Aceasta abordare este folosita pentru a evalua nivelul satisfacator sau nesatisfacator
al raspunsului dat acestor probleme generale de decizia in cauza.

B. Constructia comentariului
Comentariul este in esenta o lucrare de analiza a sensului si a domeniului de aplicare a unei
decizii si se va structura in functie de decizia propusa spre analiza. Nu exista nici un plan
standard, acesta rezulta din problema de drept si din argumentele instantei de judecata. Cel
mai bun mod de a gasi planul este acela de analizare a considerentului principal.
Cu toate acestea, urmatoarele linii directoare generale pot fi aplicate :
- Uneori, sunt ridicate doua sau mai multe probleme juridice diferite : ele trebuie sa fie luate
in considerare separat, in doua sau mai multe parti; - Uneori , decizia nu rezolva decat o
singura problema juridica, a carei solutie depinde de o calificare sau de un rationament
anterior . In acest caz, va trebui, intr-o prima parte, analizata problema inainte de a deduce,
in a doua parte, solutia data; - De foarte multe ori , decizia fie stabileste un principiu si ii
limiteaza intinderea, fie analizeaza un concept pentru a determina regimul, fie reaminteste
domeniul de aplicare si fundamentul unei reguli. In aceste cazuri, planul va trebui sa rezulte
clar din decizie.
Astfel, orice plan s-ar adopta, trebuie retinuta ideea conform careia comentariul nu este o
parafraza a hotararii judecatoresti sau un eseu care se foloseste de decizia instantei ca
simplu pretext, doua capcane trebuind complet evitate: prezentarea unor evolutii teoretice
care nu au legatura cu cauza, si recopierea, cu alte cuvinte, a textul deciziei.
Un plan implicit generat de cauza poate fi structurat dupa cum urmeaza :
- introducerea se limiteaza la prezentarea domeniului general, la prezentarea rapida a
faptelor si la anuntarea planului;
- prima parte se poate dedica unei analize a hotararii (in ceea ce priveste problema juridica,
care au fost argumentele partilor, modul in care hotararea judecatoreasca a raspuns
acestora
- a doua parte va putea fi un studiu obiectiv si critic al solutiei si al motivarii sale cu conditia
ca argumentele critice sa permita o justificarea juridica inainte de toate.

AUTOEVALUARE

Comentati cele doua decizii prezentate la sectiunea anterioara, ale caror fise le-ati realizat
deja.
E. Speta

Acest exercitiu va supune atentiei un caz concret, o situatie de fapt bine determinata, si va
solicita un raspuns juridic motivat pentru problema sau problemele de drept ridicate de
situatia data. In cadrul acestui exercitiu va vor fi apreciate capacitatea de sinteza, de analiza
si de a emite un rationament juridic fundamentat. Mai mult, nu veti putea sa va limitati doar la
enuntarea solutiilor potential posibile, va trebui sa luati pozitie si sa va asumati solutia pe
care o considerati cea mai realista.
Pentru a rezolva o speta trebuie urmarita logica de mai jos :
- Prezentarea si analiza faptelor, cu toate detaliile care va pot fi de folos, inclusiv cele de
natura cronologica. Cu alte cuvinte, din masa de informatii care va este prezentata, va trebui
sa selectati faptele pertinente susceptibile sa sustina pozitia Dvs;
- Calificarea juridica a faptelor prezentate (vezi infra);
- Calificarea juridica a pretentiilor partilor implicate;
- Formularea problemelor de drept care rezulta din situatia de fapt;
- Prezentarea unui raspuns juridic adecvat pentru fiecare dintre problemele ridicate, cu toate
argumentele posibile si contra-argumentele care pot fi anticipate.

AUTOEVALUARE

Competentele pentru acest tip de exercitiu se dobandesc in timp. Avand in vedere

cunostintele la stadiul incipient, va recomandam sa incercati sa analizati diferite situatii cu
care va puteti confrunta in viata de zi cu zi si sa aplicati, pe masura ce le dobanditi,
cunostintele juridice asimilate.