Despre artă

Evelina Miron, clasa a IX-a F

În fiecare seară ne întâlneam în fața blocului, asta era tradiția noastră de când aveam
câțiva anișori. Toți din bloc știau de întâlnirile noastre deja consacrate și denumite „ședințe”.
E adevărat că parcă nimic nu s-a schimbat de când practicăm ieșitul la banca de la scara A în
condițiile de adolescenți. Doamna Garofița e la fel de îmbufnată că îi călcăm florile
(îngrădite, mici, pierdute, inexistente), domnul Săndel e la fel de fericit că are cui să-i ceară o
țigară, madame Corina își cară ostentativ plasele cu alimente încât să ceară ajutorul cu fiecare
pas (problemă remediată de noi prin strategia de rotație și un grafic) și bunică-mea care e
singura care înțelege rolul acestor întâlniri și nevoia noastră de a mânca permanent dulciurile
făcute de ea.

Sâmbătă seara. Eram ca de obicei toți în jurul băncii, fără nicio excepție. De data
aceasta ne-a convocat Mihai pe grupul de pe FB cu un mesaj provocator: „SOS problemă
existențială care nu-mi dă pace! Coca-Cola are gust de scorțișoară Crăciunul acesta? ”. Era
clar că trebuie să ne întâlnim. Era vorba despre Coca-Cola, drogul care ne bântuie orice
pauză, orice sclipire de inteligență și orice temă.

Sâmbătă seara. În scara blocului la programul normal. Dezbăteam diferite subiecte,

care mai de care. Eram un mic grup de artiști care încercau să găsească răspunsuri la întrebari
fără răspuns.

În mintea mea răsuna întrebarea: ,,Ce este arta?”. Am rostit-o cu voce tare. S-a lăsat
liniștea. Cum eu pusesem întrebarea, tot eu trebuia să dau prima răspuns.

Am început. Arta mi-o descriu ca toate frământările pe care un om le are sau prin care
aceasta a trecut și a făcut acest lucru public sau cel puțin l-a împărtășit cu anumite persoane
importante. Arta pentru mine reprezintă și faptul că pe o foaie alba, curată, fără nici o vină se
pun toate durerile noastre, negre, murdare, pline de suferință sau bucurie. Cele mai multe
opere sunt scrise pentru a amuza, a încuraja, a arăta adevărata esență a vieții. Aici intervine
iubirea. Multele poezii de ale lui Eminescu ne vorbesc despre iubire, despre suferința sau
bucuria pe care ți-o aduce iubirea. Și iubirea e o arta, e arta inimii. E arta prin care în inimă
intră acea persoană specială, intră bucuria și adevăratul motiv al vieții. Există și oameni care
cred că iubirea este un iad. Atunci mulți oameni trăiesc cel mai frumos iad prin iubire. Asta e
definiția mea a artei. Arta pentru Picasso era reprezentată de arta plastică, crea desene in care
punea suflet, crea portrete despre care toata lumea a auzit. Natura este arta pe care o avem zi
de zi în jurul nostru, dar suntem atât de obișnuiți cu ea încât nu îi mai dăm importanță.
Trecem zilnic pe lângă ea fără să ne oprim și să o admirăm. Să ne uităm ore în șir la un
trandafir și să vedem de fiecare data ceva nou. Să vedem detaliile de pe petale, de pe spini.

Mihai, în mintea lui. Arta literara este arta prin care artiștii își exprimă sentimentele
prin proză sau poezie, prin jurnale sau bloguri. Încurajează oamenii și le dau șansa de a o lua
de la început, un nou început, un nou tu. Trecutul nu ne definește pe nici unul dintre noi.
Poate am luat decizii proaste și acum avem de pierdut, dar regretăm enorm orice pas din
trecut greșit. Încercăm să facem prezentul perfect pentru un viitor perfect. Încălcăm legile
artei, legile iubirii când ne impunem să nu iertăm sau să nu acordăm o a doua șansa. Ne urlă
sufletul în noi, dar alegem să tăcem. Alegem să ne închidem in noi, alegem să ne urâm, când
am putea să ne exprimăm durerea prin scris sau desen.

Perspectiva Mariei. Arta înseamnă durere și suferință. Nu există artist care să nu fi

suferit din diferite motive, nu există artist care să nu se fi urat. Dar dincolo de legile artelor au
trăit fericiți sau, cel puțin asta arătau.

Andrei. Legile artelor mereu au fost încălcate. Niciodată să nu vă gândiți că o operă

de artă e pur și simplu printre rânduri sau un desen. Gândiți dincolo de orizont, pătrundeți în
operă, deveniți una cu arta. Iubiți cum nu ați mai iubit, cântați cum nu ați cântat, și dacă urlă
sufletul, urlați împreună cu el. Asta e ceea ce înseamnă dincolo de legile artelor. Faceți totul
la maxim, trăiți mereu de parca ar fi ultima zi, profitați de ceea ce aveți și alegeți-vă cu mare
grijă deciziile, ca să nu suferiți din prostie.

Marta, realista grupului. Arta sufletului este ori fericirea ori durerea, depinde de om.
Dacă ai să fi optimist ai de suferit, dacă ai să fi pesimist ai să fi mereu surprins de ceea ce o
să fie bine, dar dacă alegi să fi realist, ai să vezi totul clar și ai să fi mereu pregătit atât pentru
ceea ce este rău cât și pentru ceea ce este bine. Pentru omul realist nu există o artă a
sufletului, el vede realitatea oricât de îngrozitoare sau oricât de roz ar fi.

Alexandra, chimista grupului. Chimia este arta prin care substanțele se amestecă si
dau anumite reacții prin care arta se manifestă iar. Fenolfteleina dă culoare substanțelor, la fel
ca și turnesolul. Clorul cu sodiul ne ajută in viață, fără sare nimic nu are gust. Sarea dă tonul
artei culinare.
 Denis, muzicianul grupului. Muzica e arta prin care sufletul ni se liniștește, mintea ni
se lipsește și ne ajută să luăm anumite decizii mai bune. Muzica clasică ne relaxează, ne ajută
să învățăm, să ne concentrăm. Muzica pop ne ajută în anumite probleme ale vieții. Pink cu
piesa ,,Just give me a reason” ne încurajează și ne spune că putem iubi din nou. Ed Sheeran
ne împărtășește cu căldură atât bucuria de a găsi iubirea, cât și pierderea ei. Muzica rock e tot
un mod mai agresiv sau nu,prin care cântăreții ca Jon Bon Jovi sau Dan Bittman își exprimau
sentimentele, regretele sau fericirile. Muzica Jazz face să ni se miște sângele in vine, ne face
să ne mișcăm și să uităm de probleme.

Răzvan. Războiul e o artă a lumii, in care mulți oameni au murit pentru ca alții să aibă
libertate. În război nu sunt reguli, există doar viață, luptă și durere. Noi, oamenii, ne aflăm
mereu dincolo de legile artelor. Niciodată nu ne vom opri daca putem face bine. Dacă putem
aduce bucurie pe fața unei persoane.

Camelia. Arta e o joacă. Jocurile te relaxează, dar și îți ocupă mintea când simți că nu
mai poți să-ți faci ordine în gânduri. Te ajută să dispari din lumea asta. Te ajută sa iți creezi
propria viață, propriu destin. Ești ceea ce vrei să fi, fără să fi criticat sau să fi judecat pentru
ceea ce faci sau pentru deciziile pe care le iei.

Marian. Teatrul este arta prin care actorii își exprimă în fața spectatorilor o scenetă
din viața lor sau din viața celor ce nu mai sunt printre noi. Scenete ca ,,Moromeții”, ,,De ce
Hecuba?” sau ,,Pisici” ne arată atât viața din trecut, din viitor cât și din prezent. Cum lumea
este coruptă de bani, de iubiri false sau de defectele pe care le avem și lumea le scoate la
iveală. Actorii intră exact in rolul pe care il au, dar aceștia cugetă asupra rolului pe care-l au.
Simt împreună cu personajul, își imaginează cum ar fi fost dacă ar fi fost ei in locul
personajului. Se integrează cu totul în piesă.

După ce ne-am spus toți părerea și perspectivele asupra artei am dar o căutare pe
Google. Și am găsit că arta este, în esență, cea mai profundă expresie a creativității umane.
Arta este, prin modul său de manifestare poate fi considerată și ca o formă de cunoaștere.
Britannica Online definește arta ca o îndemânare și imaginație în creația de obiecte, medii
ambiante sau experiențe estetice care pot fi împărtășite. Arta ține de persoana pe care o
trăiește. E o perspectivă asupra vieții, fiecare o vede cum vrea. Unii o văd ca pe un iad, alți o
văd prin muzica, desen, opere literare sau o văd ca pe cel mai frumos lucru pe care un om îl
poate trăi.

Arta este lucrul prin care îți poți face viața mai frumoasă sau mai colorată.