ȿ

ȿ
ȿ
ȿ

ȿ
ȿ
ȿ
ȿ
ȿ
ȿ
ȿ
ȿ
ȿ
ȿ
ȿ
ȿ
ȿ
ȿ
ȿ
ȿ
ȿ
ȿ
ȿ
ȿ
ȿ
ȿ
ȿ
ȿ
ȿ
ȿ
ȿ
ȿ
ȿ


 


 $GULDQ1ăVWDVH







&RGXO
=DPEDFFLDQ


7HUPRSDQHPHWFLUFHQVHV
















ȿ

Ɂ
Ɂ
Ɂ


© Editura NICULESCU, 2010
Adresa: Bd. Regiei 6D
060204 - Bucureºti, România
Comenzi: (+40)21-312.97.82
Fax: (+40)21-316.97.83
E-mail: editura@niculescu.ro
Internet: www.niculescu.ro

ISBN 978-973-748-530-4

Toate drepturile rezervate. Nicio parte a acestei cãrþi nu poate fi reprodusã sau transmisã sub nicio formã ºi prin niciun
mijloc, electronic sau mecanic, inclusiv prin fotocopiere, înregistrare sau prin orice sistem de stocare ºi accesare a datelor,
fãrã permisiunea Editurii NICULESCU.
Orice nerespectare a acestor prevederi conduce în mod automat la rãspunderea penalã faþã de legile naþionale ºi inter-
naþionale privind proprietatea intelectualã.
Editorialele prezentate în aceastã lucrare au
fost publicate în Jurnalul Naþional, în
perioada 14 iunie 2006 – 3 septembrie 2008.
Mulþumim pentru permisiunea de a le
reproduce.
 Prefaþã

A scoate o nouã carte despre politicã într-o þarã în care

instituþiile îºi mutã tot mai mult sediul pe platourile de
televiziune pare un gest temerar, poate chiar inutil. Dar
ultimii ani mi-au dovedit cã vorba scrisã, fie ea ºi în spaþiul
virtual, rãmâne cel mai bun medicament împotriva superfi-
cialitãþii ºi a intoleranþei pe care o presupune spectacolul
grotesc a doi sau mai mulþi oameni care vorbesc în direct fãrã
sã se asculte, fãrã sã se respecte. Experienþa cãrþilor ante-
rioare, dar ºi a blogului, m-au fãcut sã-mi recapãt încrederea
în capacitatea oamenilor de toate vârstele de a-ºi asculta unii
altora ideile în condiþiile în care nu existã alþi moderatori în
afara educaþiei ºi interesului real pentru problemele în cauzã.
Volumul doi din Codul Zambaccian continuã cãlãtoria pe
care am început-o cu toþii acum patru ani prin „lumea” lui
Traian Bãsescu. Scrise sãptãmânã de sãptãmânã, pe mãsurã
ce evenimentele se petreceau, textele au meritul prospeþimii
pe care þi-o dã contactul direct cu realitatea. Unele sunt
vesele, altele propun o viziune gravã. Este, în fond, o carte
tristã despre circ.
În primul volum propuneam ideea unei realitãþi româneºti
codate. Ai nevoie de o „cheie” ca sã înþelegi cu adevãrat ce
se petrece, ca sã treci cu privirea prin perdeaua de fum. Codul
era: Sunt momente când trebuie sã înveþi din greºeli ºi sã
te lupþi sã rãmâi de partea cea bunã, chiar dacã asta te face
sã pierzi.
7
 De data asta lucrurile s-au schimbat, codul a fost descifrat
de aproape toatã lumea. Volumul doi prezintã un spectacol
care continuã la infinit chiar dacã cei din salã ºtiu trucurile,
simt de la distanþã mirosul lacrimilor false ºi nu mai aplaudã.
Deºi expresia panem et circenses vine de la romani, lumea
a fost condusã, dintotdeauna, mai ales cu pâine ºi cu circ.
În fond, faptul în sine e mai puþin cinic decât pare. Adagiul
latin vorbeºte de douã nevoi fundamentale, hranã ºi
distracþie. Abia când intrãm în detalii, abia când ajungem
la analiza unui moment concret, putem face aprecieri morale
ºi judecãþi de valoare. Câtã hranã, de ce calitate ºi cu ce preþ?
Care anume distracþie? ªi pe seama cui?
Cartea de faþã este una despre circ pentru cã el carac-
terizeazã într-un fel aparte lumea româneascã de azi. Între
antichitate ºi contemporaneitatea noastrã existã serioase
deosebiri ºi din punctul acesta de vedere. La Roma, de pildã,
patricienii ofereau circenses în arenã ºi foloseau pentru asta
gladiatori sau animale sãlbatice. În România zilelor noastre,
politicienii oferã circ folosindu-se pe ei înºiºi în arena
electronicã a televizoarelor. Dar, mai grav, ei transformã viaþa
de fiecare zi a omului obiºnuit într-o arenã de circ în care
clovnii fac tumbe ca sã nu te lase sã priveºti împrejur. Circul
românesc de azi nu presupune ºi pâine. Este prescris ºi
administrat în locul ei.
Acest gen de politicã încearcã sã ia ostatecã inteligenþa
oamenilor ºi sã obþinã voturi în schimbul ei. Chiar dacã ºtim
deja codul, nu avem suficiente garanþii cã acest mecanism
infernal nu va continua. Când scriu asta nu pot sã nu mã
gândesc la Kipling, care spunea cã vorbele sunt cel mai
puternic drog folosit de oameni.Vom opri maºinãria dacã
vom folosi vorbele pentru a comunica, nu pentru a genera
halucinaþii.
S-a vorbit mult ºi doct despre statul-spectacol. România
de azi, însã, a depãºit cu mult cadrele show-ului electoral
8
continuu presupus de democraþiile contemporane. Nicãieri
ca la noi funcþii esenþiale, menite sã asigure sistemului
echilibru ºi credibilitate nu sunt folosite într-o asemenea
mãsurã exact în scop contrar. Nicãieri ca la noi justiþia nu
îmbracã haine de clovn ca sã participe ea însãºi la circul
general.
Eu cred cã o carte bunã trebuie sã semene cu o ceaºcã de
cafea tare. Sã te stimuleze ºi sã adormi greu dupã ce o citeºti.
Veþi împãrtãºi sau nu punctele mele de vedere, dar un lucru
mi-aº dori sã transmit tuturor prin cartea aceasta: sunt
momente în care confuzia între spectacol ºi realitate devine
atât de mare încât viitorul însuºi e pus în pericol. ªi de aceea,
e cazul, poate, sã lãsãm circul doar în seama artiºtilor. Vom
reuºi, oare, în anii care vin?

Adrian Nãstase
 Operaþii mimate

u ani în urmã, tinerii liberali ne îndemnau sã tãiem

C coada câinelui dintr-o singurã miºcare, propunere în

faþa cãreia electoratul temãtor al vremii a fãcut un pas
înfricoºat îndãrãt. Nu e aici locul pentru a analiza nici sloganul de
atunci ºi nici reacþia publicului în faþa lui. Am amintit toate astea
numai pentru cã acum, aceiaºi oameni, ajunºi deja la putere, pun
în practicã o cu totul altã strategie.
Puterea actualã anesteziazã câinele, dupã care nu mai face
nimic. Mimeazã operaþia. Când animalul se trezeºte, i se induce
ideea cã nu mai are coadã, cã operaþia a reuºit ºi cã ce vede el
11
fluturând îndãrãt nu e decât o iluzie, un tribut adus vechilor ºi
relelor obiºnuinþe (datorate eventual guvernãrii PSD).
Sunã cunoscut, nu-i aºa? În aceste zile cazul unui medic acuzat
cã ar mima operaþii pe ochi la un spital din Bucureºti face multã
valvã. Pe bunã dreptate. Deºi, în fond, omul ar putea spune cã nu
face altceva decât sã implementeze o pãrticicã a reformei din
sãnãtate, aºa cum a gândit-o domnul Nicolãescu. Însuºi ministrul
a declarat de sute de ori cã va tãia în carnea vie a metehnelor din
sistemul sanitar dupã care s-a mulþumit sã-i schimbe pe directorii
de spitale puºi de alþii cu directori din partidul lui. O reformã
mimatã. În plus, mimând el însuºi operaþia, doctorul se dovedeºte
un bun manager, în sensul nicolãescian al vorbei. Consumã mai
puþine medicamente, mai puþine aparate, mai puþin timp.
De fapt, la scara întregii societãþi, avem de-a face cu o guver-
nare mimatã. Permanent, ceas de ceas, ni se vorbeºte despre mari
proiecte, mari programe, mari desfãºurãri care sunt prezentate ºi
analizate îndelung, în vreme ce nu se întâmplã nimic.
Lupta contra corupþiei se rezumã la câteva dosare ridicole
despre geamuri ºi sacoºe cu mâncare. Dar câte dezbateri pãtimaºe
nu a generat ea ºi în Parlament, ºi la Guvern, ºi în presã ºi pe
stradã! Prevenirea gripei aviare a prilejuit un întreg spectacol cu
pompe ºi mascaþi, cu jandarmi ºi bariere, pentru ca sã aflãm în cele
din urmã cã orice microb poate cãlãtori oriunde în condiþiile în
care fermele nu au nici mãcar veterinari. Dar câte dezbateri, câþi
specialiºti, câte organisme de crizã! În ce-i priveºte, Bucureºtii
sunt poate locul în care administraþia mimatã se face simþitã cel
mai serios. Nu trece o sãptãmânã fãrã ca primarul Videanu sã nu
propunã un proiect grandios, care costã sute de milioane de euro,
care are schiþe, machete ºi studii de fezabilitate multiple. Dupã
douã zile aflãm cã el nu poate fi pus în aplicare pentru cã primãria
nu are terenul ºi nu ºi-a dat seama de asta. Sau nu are aparta-
mentele din zona Basarab, motiv pentru care modernizarea
pasajului e blocatã din nou (pânã acum doi ani o bloca PSD-ul, vã
daþi seama cât de pregãtit era acest proiect pe vremea aceea!)
12
 Suntem cu toþii spectatori ai unei piese de teatru bulevardier:
guvernarea oranj. O tragedie. O piesã cu foarte multe acte. De fapt,
în afarã de acte, de hârtii fãrã scop, administraþia nu mai face
nimic.
Dupã ce trece efectul anesteziei, pacientul pãcãlit se simte la
fel de rãu ca înainte. Dupã ce închide televizorul, românul
anesteziat cu vorbe e la fel de sãrac. Coada e tot acolo. De pildã
la medicamente. Iluzionismul e o artã de o searã, practicatã în sãli
mici. Nu-i poþi minþi pe toþi, tot timpul.

14 iunie 2006

P. S. Poate cã, pânã la urmã, soluþia anesteziei e mai bunã decât

soluþia Ciomu.
 Cincizeci ºi ºase

e spune cã dacã vrei sã rãmâi veºnic tânãr trebuie sã

S trãieºti sãnãtos, sã nu te enervezi niciodatã ºi sã minþi

mereu în legãturã cu vârsta pe care o ai. Sãptãmâna asta
împlinesc anii din titlul acestui articol. Iatã, am recunoscut public.
Mã mai ºi enervez uneori ºi mi se întâmplã sã mãnânc din când în
când lucruri interzise... Cu toate astea, nu mã simt apãsat de vreo
povarã a vârstei.
Nu mai sunt suficient de tânãr ca sã mã pricep la toate. Ceva
asemãnãtor a spus cândva Oscar Wilde ºi în dimineaþa asta mi-am
adus aminte de acest citat glumeþ fãrã sã-mi vinã sã râd. Pentru cã
14
scriitorul are dreptate. Trebuie sã treci cum se cuvine de o anumitã
vârstã ca sã-þi dai seama cine eºti, la ce te pricepi, ce n-ar fi cazul
sã încerci sã faci.
Recunosc, am avut mereu teama de ridicol, motiv pentru care
nu mi-am propus niciodatã sã devin ceva ce nu mã simþeam
capabil sã fiu. Viaþa m-a pus adeseori în situaþii aparent favorabile,
când aveam de ales, când mi se deschideau în faþã oportunitãþi atât
de vaste încât era nevoie de ceva înþelepciune ca sã mã decid ce
mi se potriveºte cu adevãrat ºi ce nu. Simþul ridicolului m-a ajutat
sã evit posturile delicate. Sau, dacã vreþi, imposturile.
Pentru cã fac politicã am stârnit adversitãþi. Am primit în dar
numeroase epitete pe care, vã rog sã mã credeþi, le-am studiat fãrã
prea multã aroganþã. Am zâmbit atunci când erau total rupte de
realitate. M-am indignat atunci când îmi puneau în discuþie valori
fundamentale, pe care mã bazez mereu. M-au pus pe gânduri acele
reproºuri care pãreau sã aibã miez. Privind retrospectiv, douã
lucruri nu mi s-au reproºat: inconsecvenþa ºi incompetenþa.
Fac politicã de ºaisprezece ani în acelaºi partid care, iatã, trece
acum prin a treia perioadã dificilã. Din el s-au rupt din când în
când fragmente ºi nu întotdeauna cei care plecau greºeau în
susþinerile lor de moment. Dar eu am gândit mereu cã scopul
analizei critice nu e ruperea ci îndreptarea. În felul ãsta am reuºit
sã construiesc pentru partidul meu. Am fãcut-o lent dar solid,
pentru cã am fost aici de la început, am avut timp ºi am cãutat sã
înþeleg ce se poate face la un moment dat ºi ce nu trebuie uitat
pentru un viitor care poate face posibile alte lucruri.
Partidul despre care vorbesc m-a adus treptat în administraþie
ºi aici am început din zona pentru care mã simþeam pregãtit:
relaþiile externe. Treptat am învãþat ºi mecanismul guvernamental
ca atare ºi aºa am reuºit sã devin, peste ani, un prim-ministru care
nu se pricepe la toate dar îi poate pune la locul potrivit pe cei mai
mulþi. Mi-am respectat competenþa ºi nu se putea sã nu o respect
ºi pe a celorlalþi. Sau sã sesizez când ea nu existã.

Principalul neajuns pe care þi-l poate aduce trecerea anilor nu

sunt neapãrat firele de pãr în minus ci faptul cã poþi sã pierzi
15
legãtura cu celelalte vârste pe care le-ai avut. Sã devii „înþelept”
în sensul rãu al cuvântului. Sã uiþi ce înseamnã entuziasmul,
parfumul naivitãþii, sunetele care te bucurau cândva... Constatarea
asta mã face sã privesc atent înapoi, ca într-o galerie cu
autoportrete pe care nu trebuie sã le uiþi.
Acelaºi Wilde spunea cã ar face orice ca sã-ºi capete îndãrãt
tinereþea cu excepþia trezitului devreme ºi a exerciþiilor de în-
viorare. La cincizeci ºi ºase de ani, nevoit sã mã trezesc cu noaptea
în cap ºi când merg la slujbã ºi când plec la vânãtoare, aº risca ceva
miºcãri de înviorare, dacã asta mi-ar aduce îndãrãt câteva din
trãirile pe care le aveam acum ani ºi ani. Dar nu îmi doresc prima
tinereþe înapoi ca sã recuperez oportunitãþi pierdute, ca sã-mi
onorez vanitãþi nesatisfãcute. Ca orice om, mai am frustrãri dar
sunt liniºtit cu felul în care mi-am construit viaþa ºi cariera. Sunt
lucruri pe care azi le-aº face altfel. Dar în aceeaºi ordine a
prioritãþilor ºi a principiilor. Ce îmi doresc mai mult, pentru mine,
la acest ceas aniversar? Probabil sã pot scrie acest articol, aºa cum
este el, ºi peste zece ani.

21 iunie 2006
 La concurenþã cu Paloma

ntr-adevãr, Cosmin, Adrian Nãstase ºi-a lansat o carte

Î nouã azi, aici la Palatul Parlamentului, mai precis la

Muzeul de Artã Contemporanã de care se leagã ºi unul din
celebrele scandaluri cu termopane. Este vorba despre „Codul
Zambaccian”, o culegere de articole publicate de fostul premier
în paginile unui cotidian central. La lansare au participat o serie
de apropiaþi ai lui Nãstase, inclusiv fostul preºedinte Ion Iliescu
ºi fostul ministru al Justiþiei, Rodica Stãnoiu, dar nu ºi actualul
preºedinte al PSD, Mircea Geoanã. Au fost de faþã, de asemenea,
membrii familiei Nãstase, soþia sa , Dana ºi cei doi bãieþi.
17
 În luarea sa de cuvânt Adrian Nãstase nu a uitat sã lanseze o
serie de sãgeþi la adresa actualei puteri. El a spus cã Monica
Macovei este muza care i-a inspirat cartea, a amintit ironic de
procurorii anticorupþie care se ocupã de dosarul sãu ºi a mai spus
cã se teme de preºedintele Bãsescu pentru cã o carte semnatã de
acesta pe tema casei din Mihãileanu ar putea avea mai mult
succes de librãrie. Cosmin?

Aºa ar fi sunat, probabil, lunea trecutã, ºtirea de la TVR1. Din

pãcate, pe tema asta suntem siliþi sã facem supoziþii ºi sã im-
provizãm. Deºi echipa televiziunii a fost la lansare, ºtirea nu a mai
apãrut pe post. Mi s-a transmis cã nu a avut loc din cauza unei zile
foarte încãrcate. M-am uitat ºi eu, ulterior, pe sumarul principalei
ediþii a ºtirilor TVR1 din ziua cu pricina. El arãta aºa: Discursul
preºedintelui Bãsescu în Parlament, douã ºtiri, cam 10 minute.
Demiterea Secretarei de Stat Paloma Petrescu, cinci ºtiri, cam 20
de minute. Inundaþii catastrofale în Mureº, Hunedoara ºi Braºov,
o ºtire (a unsprezecea), un minut...

Mi-am dat seama cã oamenii aveau dreptate. N-aveam loc într-o

asemenea logicã. Dupã concepþia care guverneazã acum, modern
ºi în interesul publicului, jurnalul de ºtiri, demiterea de la
Ministerul Educaþiei meritã de douã ori mai multã atenþie decât
mesajul preºedintelui despre starea naþiunii ºi de douãzeci de ori
mai mult spaþiu decât o catastrofã care lovea trei judeþe ºi era în
extindere. Rãmase la concepþii mai vechi, televiziunile comerciale,
mai frivole de felul lor, au gãsit spaþiu pentru ºtirea lansãrii de
carte.
A trecut vremea când televiziunea publicã mã considera ºi pe
mine mai important decât inundaþiile, dormea la uºa mea ºi îmi
cânta serenade pe sub termopane. De fapt, „Codul Zambaccian”
e ºi o carte despre TVR. Poate cã ºi din modestie, cei de acolo
n-au vrut sã pomeneascã de ea...

28 iunie 2006
18
 Când ne retragem trupele din rãzboiul
palatelor?

ilele trecute am fost invitat sã vizitez un fort strãvechi

Z al Legiunii Strãine, aflat în apropierea Parisului. Gazda

mea, comandantul unitãþii, mi-a povestit vreme de o orã
bunã istoria realã a acestei unitãþi militare care a dat naºtere în timp
la zeci de filme ºi la sute de legende. A fost o orã care a trecut pe
nesimþite ºi pe parcursul ei am aflat ºi „Cele ºapte reguli de bazã”
ale Legiunii Strãine.
19
 Privind la ce se întâmplã acum, ºi numai acum, în România,
douã din aceste reguli mi se par interesante. (Voi folosi pe mai
departe termenul „luptãtor” în loc de „legionar” pentru cã în ro-
mânã cuvântul francez are o rezonanþã istoricã ce poate stârni
confuzii.)
Regula numãrul doi: „Fiecare luptãtor e fratele tãu de arme,
indiferent de naþionalitate, de rasã sau de religie. Trebuie sã do-
vedeºti faþã de el acea solidaritate care uneºte membrii unei
familii.”
Regula numãrul ºapte: „În luptã acþioneazã fãrã pasiune, fãrã
urã, respectã duºmanii învinºi ºi niciodatã nu-þi abandona morþii,
rãniþii sau armele.”
Sunt reguli care au unit de-a lungul a multe decenii zeci de mii
de oameni veniþi de pretutindeni, inclusiv din România. Aceasta
este, de fapt, osatura moralã a legendei care a devenit Legiunea
Strãinã. Oameni ajunºi fãrã þarã ºi fãrã familie au primit acolo o
þarã ºi o familie, au primit, dacã vreþi, ºapte reguli în locul anilor
de acasã, pentru cã ei nu mai aveau „acasã”, dacã avuseserã
vreodatã aºa ceva.
Mai avem noi, aici, unde ne place sã ne considerãm „acasã”, o
asemenea osaturã moralã? Sau pentru noi þara, patria, naþiunea, au
ajuns doar un scut îndãrãtul cãruia sã ne permitem cele mai mari
trãdãri ºi cele mai ruºinoase ticãloºii?
Noi nu ne considerãm cu siguranþã camarazi ºi nu suntem
solidari unii cu alþii chiar dacã majoritatea avem aceeaºi naþio-
nalitate, aceeaºi rasã ºi aceeaºi religie. Noi nu ne cinstim nici
adversarii, nici morþii, nici rãniþii, abandonãm pe câmpul de luptã
comunitãþi întregi aflate în nevoie ºi singurul lucru în care punem
pasiune ºi, sã recunosc, talent, e conflictul. Scandalul. Ne rezervãm
timpul zilei ca sã naºtem diferenþe, ruperi, blocãri ºi ne petrecem
timpul nopþii privind la televizor rezultatele acestei munci, demnã
de o cauzã mai bunã. Noi nu pãrem a mai avea nici onoare ºi nici
vanitatea de naþiune. Doar gãºti care îºi gãsesc satisfacþia în
numãrul de adversari pe care îi lasã presãraþi prin ganguri.
Plecând spre þarã m-am izbit de cel mai proaspãt din aceste
conflicte, cel legat de retragerea sau neretragerea trupelor noastre
20
din Irak. ªi am simþit mai acut ca oricând cã ne lipseºte „pudoarea
naþionalã”, cã ne lipseºte orice viziune chiar ºi atunci când e vorba
despre lucruri mari ºi grave. Am trimis un corp expediþionar peste
mãri ºi þãri. Eram atunci la putere ºi am gândit la ce e bine pentru
þarã când am fost de acord cu acea decizie. În acest moment nimeni
nu pare sã mai gândeascã, decât la medalii politice în contul celor
care se întorc din misiune în patrie, uneori sub drapel.
Existã o viziune a preºedinþiei? Ea nu pare sã aibã niciun plan,
prezenþa noastrã acolo nu poate fi infinitã, toate naþiunile discutã
variante, dacã nu planuri clare, de retragere. Viziunea militarã a
lui Bãsescu pare sã fie aceea de a-l înfrânge pe Tãriceanu cu
trupele din Irak.
Existã o viziune a premierului? Retragerea trupelor nu e o
chestiune de partid, nu trimiþi ataºaþilor militari telegrame PNL,
nu decizi efectiv de azi pe mâine o schimbare de direcþie pe care
vrei sã o ºi pui în practicã pânã poimâine. Viziunea militarã a lui
Tãriceanu e sã-l înfrângã pe Bãsescu cu morþii ºi rãniþii din Irak
ºi Afganistan.
Legiunea Strãinã a câºtigat ºi a pierdut bãtãlii dar a rãmas
mereu un simbol stabil (la un moment ºi dintr-un unghi de vedere
a supravieþuit chiar Franþei) pentru cã a avut mereu un set de reguli
clare, de la care nu s-a abãtut ºi care au fãcut-o sã fie un organism
funcþional. Dar niciodatã o armatã în care oameni îmbrãcaþi în
aceeaºi uniformã se bat între ei nu poate câºtiga bãtãlii. ªi nu poate
trece punþi. ªi nu poate merge înainte.

5 iulie 2006
 Cu procurorii la muzeu

uzeul de pe „quai Branly” este ultima mare atracþie

M culturalã a Parisului. La acest moment al anului, mii

de oameni, veniþi de pretutindeni, stau la coadã câte
o orã ºi jumãtate ca sã îi poatã vizita colecþiile în schimbul a
8,5 euro. Spre deosebire de triunghiul devenit clasic (Luvru,
d’Orsay, Pompidou), Branly e dedicat sutã la sutã antropologiei
culturale. Exponatele de acolo provin din Africa, Australia,
Oceania ºi cele douã Americi ºi aparþin unor culturi tradiþionale
foarte puþin cunoscute în Europa. Muzeul este o creaþie a „epocii
Chirac”, marcatã puternic de multiculturalism.

22
 Crearea unor asemenea instituþii majore este fenomenul care
defineºte cel mai profund o administraþie ºi o aºazã cu adevãrat în
istorie. Astfel de iniþiative exced ideologiile ºi disputele de
moment. Ele dureazã mai mult decât legile ºi decât scandalurile.
Ele sunt adevãrata moºtenire pe care o generaþie o lasã celor care
vin dupã ei.
Nu e o teorie pe care o descopãr acum, e o credinþã pe care am
încercat sã o pun în practicã. În perioada când am condus guvernul
în România au fost create 24 de muzee noi. Nu m-am „lãudat”
cu ele în campania electoralã. Ele trebuie sã se înscrie într-o stra-
tegie culturalã pe termen lung, ca expresii de valorizare a trecutului
ºi de construire a viitorului. La fel am gândit ºi în legãturã cu Casa
Poporului, mult discutata ºi discutabila din punct de vedere estetic
dar care este azi unul dintre punctele de atracþie ale Capitalei, un
muzeu în sine, vizitat de sute de strãini în fiecare zi.
E de prisos sã mai spun cã în ultimul an ºi jumãtate nu s-a
continuat, nu s-a completat ºi nu s-a mai început nimic nici în acest
domeniu? Singura moºtenire pe care actuala administraþie pare sã
doreascã a o lãsa viitorimii sunt câteva casete video cu invective
televizate. Singura mare construcþie naþionalã sunt bordurile: se
înlocuiesc cele din granit cu altele mai proaste, din ciment, care
vor putea fi înlocuite, din nou, anul viitor. Cele din granit merg,
eventual, la export.
Absenþa oricãrei iniþiative culturale majore e dublatã în ultimul
timp de deriziunea la care sunt supuse iniþiativele anterioare. Am
reuºit pe perioada mandatului meu sã finalizez primul muzeu de
artã contemporanã din România – pentru cã nu putem sã trãim la
infinit din avangarda artisticã a secolului XX: Brâncuºi, Brauner,
Tzara – chiar în Casa Poporului, despre care vorbeam. Informaþia
publicã a fost însã doar aceea cã termopanele de acolo ar avea
nu ºtiu ce problemã juridicã. Ca dovadã a faptului cã în regimul
actual parchetul ºi DNA-ul sunt singurele instituþii care se mai
ocupã de artã.
În acest moment, temele pe care le abordãm în dezbaterea
internã, modul cum o facem, tonul pe care îl folosim ne aºazã în
afara istoriei. Aproape nimic din aceastã discuþie a noastrã nu e

23
semnificativ pentru lumea în care trãim ºi nu trece de graniþe. ªi
mai nimic din ce se petrece în afara acestor graniþe nu intereseazã
cu adevãrat în România, nu pare semnificativ, nu naºte fenomene
ºi dezvoltãri interne. Nu importãm idei. Nu exportãm tendinþe.
Deºi sunt sigurele operaþiuni de acest gen unde nu plãteºti taxe
vamale ºi nu ai nevoie de aprobãri de niciun fel.
Dacã peste decenii cineva ar dori sã facã un muzeu al culturii
româneºti în epoca oranj ar avea nevoie numai de un perete uriaº,
cu zeci de televizoare pe care politicieni, patroni de cluburi,
„deneaºti”, ziariºti ºi vedete pop strigã unii la alþii, întrerupþi numai
de reclame cu basculante însetate de cognac.

12 iulie 2006

P.S. Pentru a da mai multã substanþã anchetei privind termo-

panele ºi pentru a confirma esenþa politicã a operaþiunii, DNA-ul
a adãugat, în acelaºi dosar, ºi unele acuzaþii privind pixuri
electorale. Dosarul meu de „mare corupþie” va fi cunoscut, de
acum, ca dosarul „termopane-pixuri”. Pe de altã parte, se pare,
procurorii DNA pregãtesc percheziþii la tot poporul pentru a vedea
unde au ajuns pixurile. Fãrã aprobarea prealabilã a Parlamentului.
 Valiza de bulgari

entru parizieni, 14 iulie nu e numai Ziua Naþionalã ci ºi

P semnalul de începere a Marelui Exod anual. Imediat

dupã ce se sting ultimele sunete ale defilãrilor ºi petre-
cerilor de tot felul (ei petrec de ziua lor naþionalã), prãvãliile se
închid ºi viaþa instituþiilor care nu au legãturã cu turismul se reduce
la minimum. Parizianul pleacã în vacanþã ºi, în locul lui, vin la
Paris japonezii, americanii, ruºii ºi câþiva români. Foarte adesea,
parizianul pleacã în vacanþã în Franþa.
25
 ªi bucureºteanul e în perioada vacanþei. Imediat dupã ce se
stinge ultimul scandal de la bacalaureat, el îºi face bagajele ºi
pleacã în Bulgaria. În locul lui nu vine nimeni.
Exodul românilor pe plajele din jurul Varnei e un simptom
tragic ce nu mai are nicio legãturã cu foamea absolut legitimã de
spaþii noi ºi exotice. Nu are rost sã ne lamentãm cã românul care
îºi poate permite viziteazã Caraibele. Dar în Bulgaria, conce-
tãþeanul nostru merge ca sã obþinã ceea ce ar fi trebuit sã primeascã
acasã, dar i se refuzã aproape instituþionalizat: un concediu re-
laxant, decent, ieftin ºi vesel la aceeaºi mare, pe acelaºi nisip.
Litoralul românesc trãieºte o comã profundã, consecinþã a unor
probleme structurale serioase care þin de felul în care a fost gândit
el ca afacere în ultima jumãtate de secol. Dupã 1990, situaþia lui
trebuia analizatã strategic ºi statul trebuia sã impunã proiecte,
programe, sã punã în aplicare viziuni. Din pãcate, nu s-a întâmplat
asta. Industria turisticã a avut parte mai ales de incompetenþã ºi
dezinteres.
Citesc articolul cu ochii dumneavoastrã ºi întrebarea vine de
la sine: tu ce ai fãcut atunci când puteai sã faci ceva? Evident cã
nu am fãcut suficient. Dar am încercat sã pun în aplicare exact ceea
ce aminteam mai sus: proiecte ºi programe. Am început construcþia
unei autostrãzi cãtre litoral. Am generat programe speciale pentru
pensionari, care sã dinamizeze extrasezoanele, am „împins”
începerea ºcolii din 1 în 15 septembrie pentru a extinde sezonul
pentru familiile cu copii (o fi fost bine?).
Cu câþiva ani în urmã, ziariºtii ironizau palmierii aduºi de
ministrul de resort în Mamaia. Astãzi, avem de-a face cu o altã
florã. Românii aflaþi pe litoral sunt nevoiþi sã suporte pe plajã
mirosul pestilenþial al algelor care putrezesc nebãgate în seamã de
cei responsabili. Regia „Apele Române” a declarat cã operaþiunea
de curãþare a acestor alge va dura zece zile, idee incredibilã
într-o lume în care, în fiecare zori de zi, plajele lumii turistice sunt
curãþate în amãnunt, pânã ºi de mucuri de þigarã. De ce ar veni
un strãin la noi la mare? De ce ar veni un român la el la mare?
Astãzi turismul nu are parte de niciun proiect, la fel ca sãnãtatea
sau învãþãmântul. Autostrada s-a oprit, plajele au fost privatizate
26
cu scandal, ele au alþi proprietari decât hotelurile, semn clar al unei
gândiri haotice. Românii au început sã descopere adevãrul: afarã
e mai ieftin ºi mai bine. Acum douãzeci de ani îºi puneau antena
de bulgari ca sã vadã meciurile. Astãzi îºi iau valiza de bulgari
ca sã se bronzeze.

19 iulie 2006

P.S. Se pare cã unul din „conflictele îngheþate” de la Marea

Neagrã poate fi observat la Mamaia, între proprietarii de hoteluri
ºi cei care vor sã-i „zeciuiascã” închizând „geostrategic” plajele
care-i despart de valurile mãrii.
 De la informatorii securitãþii
la dezinformatorii democraþiei

„N u mi-am rugat niciodatã cititorii. O fac acum,

pentru prima ºi ultima oarã. Mergeþi la vot ºi
trimiteþi PSD-ul în opoziþie! De acolo, istoria
îl va trimite în lada ei cu vechituri. Viaþa meritã sã aibã altã
culoare!” În urmã cu un an citam aceste fraze în unul din edi-
torialele mele. Ele fac parte dintr-un articol publicat în noiembrie
2004 de Evenimentul Zilei ºi semnat de Carol Sebastian.
28
 Mã întrebam atunci ce ar fi putut face ca un ziarist sã îºi încalce
statutul deontologic, independenþa, fie ea ºi marcatã de apropierea
omeneascã faþã de o ideologie sau alta. Pentru cã, în fond, nu de
lupta cu o ideologie era vorba în textul respectiv. Ajungeam la
concluzia cã cel care scrie aºa ceva devine automat un girant moral
al noii guvernãri oranj, o parte a ei, cu toate responsabilitãþile de
rigoare.
Evenimentele petrecute în ultimele zile demonstreazã cã lu-
crurile sunt mai profunde ºi mai hidoase, mai perverse ºi mai pline
de semnificaþii. Cel care se erija într-un far moral al naþiunii îºi
turna colegii de facultate la securitate cu puþini ani înainte de 1989.
Circumstanþele care l-au condus la acest gest meritã judecate cu
grijã ºi Carol Sebastian nu trebuie demonizat. Mulþi au trecut,
probabil, prin astfel de experienþe. Adevãrata problemã moralã
începe, din punctul meu de vedere, dupã 1990.
Am aflat acum de existenþa „domnului Max” pentru cã existã
o iniþiativã care l-a forþat sã vorbeascã. Dar, vreme de 16 ani, Carol
Sebastian a tãcut mâlc. ªi intelectuali ca Paleologu ºi feþe bise-
riceºti ºi oameni fãrã o notorietate anume ºi-au mãrturisit cola-
borãrile cu securitatea, câte au fost, cum au fost. Ziaristul nostru,
nu. Poate ºi fiindcã nu a avut timp. Era prea preocupat sã ofere
lecþii de moralã altora. Sã ridice piatra pentru a arunca cu ea.
Carol Sebastian face parte dintr-o categorie de ziariºti ºi
comentatori politici care nu se axeazã pe analiza tehnicã, eco-
nomicã, financiarã sau juridicã a realitãþii. Ei acþioneazã, aparent,
numai în baza unor repere de moralitate. Textul citat mai sus are
patetismul unei afurisenii în toatã regula; nu aflãm cã oferta PSD
e proastã sau cã programul propus de ceilalþi e mai bun. De fapt,
PSD nici nu avea voie sã aibã program pentru cã nu merita sã mai
existe, iar Alianþa DA nici nu avea nevoie de program pentru cã
trebuia sã ajungã la guvernare ºi punct. Pentru aceºti oameni,
lumea politicã se împarte în buni ºi rãi, în curaþi din principiu ºi
murdari din oficiu. Ei þin în mânã „axa rãului” ºi mãsoarã cu ea.
Citind asemenea teze, românii nu aflã nimic, nu se orienteazã,
nu capãtã o viziune. Capãtã numai teamã, urã, fricã ºi un eventual
ataºament instinctiv faþã de primul reper vopsit în culori þipãtoare
pe care îl vãd.
29
 Nimeni nu poate interzice o asemenea abordare, oricât de
pãgubitoare ar fi ea pentru spiritul în care au loc dezbaterile în
România. Desigur, toate despre trecut. Dar, mai ales în acest caz,
chirurgul moral trebuie sã se dezinfecteze înainte de a trece la
operaþie. Primul articol semnat de Carol Sebastian dupã 1990
trebuia scris despre el însuºi. Aºa ar fi devenit posibile urmãtoa-
rele, iar statura lui moralã chiar ar fi avut de câºtigat. Din pãcate,
dupã 1989, mulþi informatori ai securitãþii au devenit, implicit,
dezinformatorii democraþiei. Alþii au rãmas în zona gri, con-
sumându-ºi destinul.
Mãreaþa contradicþie dintre trecutul ºi prezentul acestui om l-a
fãcut perfect ºantajabil. Nu pot sã nu mã gândesc cã patosul cu
care dãdea indicaþii electorale explicite în 2004 ar fi putut fi dirijat.
Altfel spus, cã pãrþi din fosta securitate, cu grupurile lor de interese
bine aºezate, doreau ca PSD sã plece de la guvernare cu orice preþ.
Nu din motive morale, evident. Eram poate prea aproape de
Uniunea Europeanã?

26 iulie 2006
 Telegrame

oi avem vacanþã. Berbecuþii pleacã în Siria. Traian

N pleacã în America. Sportul Studenþesc pleacã în B.

Turiºtii pleacã de pe litoral. Omar pleacã undeva.
Directorii serviciilor pleacã la casele lor. Sinistraþii ar vrea sã facã
acelaºi lucru dar nu pot.

Traian conduce maºina. Cãlin conduce motocicleta. Gigi con-

duce clubul. Traian ºi Gigi beau ºpriþ. Traian conduce maºina spre
Marea Neagrã. Gigi conduce clubul spre Europa. Cãlin conduce
motocicleta spre un Ford.
31
 Lui Max îi plãcea sã scrie. ªi lui Carol îi place sã scrie. Carol
scrie despre Max. Îl criticã dur. Ne cere tuturor sã scãpãm de
oameni ca el. Carol ºi Max sunt una ºi aceeaºi persoanã. Nu e ceva
nou. Istoria literaturii e plinã de pseudonime celebre.

Ana are mere. Sebastian le impoziteazã. Ion nu are casã.

Sebastian o impoziteazã. În cota egalã de 16%.

Omar a dispãrut. Serviciile nu sunt vinovate. Preºedintele nu

e vinovat. Parchetul nu e vinovat. Ministerul de Interne nu e
vinovat. Ministerul Justiþiei nu e vinovat. Premierul nu e vinovat.
Ancheta trebuie sã stabileascã doar cine e cel mai nevinovat dintre
toþi.

Adriean conduce Bucureºtiul din strãinãtate. Emil conduce

Clujul de la Bucureºti. Traian îi conduce pe amândoi de la Viena.
Cãlin conduce România într-un picior.

Noi avem vacanþã. Drept pentru care Omar a plecat. Nu ºtim

prin care agenþie. Ca sã aflãm, îl chemãm la poliþie pe fratele lui.
Pe fratele lui Omar îl cheamã Mukles. La poliþie, surprinzãtor,
Mukles tace. Traian sãrbãtoreºte ziua lui Vasile în stil libanez.
Omar îºi va sãrbãtori ziua în stil românesc. Poliþia controleazã
vaporul cu care ar fi plecat Omar, douã sãptãmâni mai târziu. Nu-l
gãsesc. Berbecuþii sunt mucles. Nici ei nu au nicio vinã.

Aºa aratã realitatea. O trãim zi de zi. Stop.

31 iulie 2006

P.S. Acest editorial a fost citit la Ploieºti, joi, 27 iulie 2006,

cu ocazia lansãrii cãrþii „Codul Zambaccian”, la sediul Bibliotecii
„Nicolae Iorga”.
32
 Doctrina lui Hollywood

m reuºit sã înþeleg, în sfârºit, de ce preºedintele Traian

A Bãsescu e atât de belicos, de viteaz, de gata oricând sã

acþioneze militar oriunde apar probleme pe Glob.
Mi-am pus problema asta pentru cã, pânã de curând, experienþa ºi
acþiunea lui politicã erau marcate de orizontul relativ limitat ºi
utilitarist pe care îl oferea cu generozitate o primãrie. Patrupede
nãuce, chioºcuri, ºine de tramvai, vile pentru primarii sãraci. Cum
33
am ajuns la tancuri ºi avioane cu reacþie? Cum au devenit câinii
vagabonzi, câini ai rãzboiului?
E simplu. Nevoit în pripã sã devinã preºedinte, Traian Bãsescu
s-a documentat de la sursa cea mai rapidã ºi mai lesne de iden-
tificat: filmul american. Acolo preºedinþii apasã mereu pe un buton
roºu, mii de paraºutiºti þâºnesc din avioane, sute de blindate
brãzdeazã deºertul, rachetele îºi ridicã nasul spre cer din silozuri
neºtiute, consilierii prezintã tot timpul hãrþi trimise din satelit.
Traian Bãsescu aplicã doctrina lui Hollywood.
Când doi se bat, al treilea intervine. Fie Bush, fie Bãsescu.
Dupã Irak ºi Afganistan ar putea urma Libanul, preºedintele român
are ochii de vultur aþintiþi mereu pe hartã. Butonul portocaliu poate
trimite imediat spre zone de conflict tancuri, cãlãreþi, submarine,
avioane, portavioane.
Doctrina se cere însã ajutatã. Cred cã preºedintele are nevoie
de sugestii. Aºa cã iau harta ºi privesc. Am putea interveni cu
tancuri sau transportoare blindate între Somalia ºi Etiopia, am
putea paraºuta oameni în Timorul de Est, am putea sã încercãm
o forþã de pace în Malvine, am putea construi un paravan din trupe
de geniu între populaþiile huttu ºi tutsi din Rwanda. Lumea ar putea
deveni mai bunã. ªi nu numai lumea. ªi România ar putea deveni
o altã þarã dacã s-ar aplica doctrina lui Hollywood.
Traian Bãsescu ar putea trimite chipiuri albastre care sã men-
þinã pacea între PNL ºi PD. Între Palatele Victoria ºi Cotroceni.
Le-ar dispune la vreme de noapte de-a lungul marilor bulevarde,
tupilate în tranºeele pe care le tot sapã un alt mare general,
Videanu, cel care a reformulat, peste ani, o lozincã istoricã: pe
nicãieri nu se mai trece!
Acelaºi lucru se poate face între Steaua ºi Dinamo, între Piþurcã
ºi Ogãraru, între CNA ºi Irinel Columbeanu, între turismul ro-
mânesc ºi ideea de eficienþã, între comisarul Frattini ºi justiþie,
între întreprinzãtorul român ºi Sebastian Vlãdescu, între Flutur
ºi gripa aviarã. Am trãi în sfârºit în deplinã unitate, de vreme ce
ar avea cine sã ne despartã atunci când am avea tendinþa de a
deveni îngrijorãtor de apropiaþi.
34
 Sigur, spre deosebire de imaginaþie ºi de luptele din „Counter-
Strike” o armatã are limite. Dar aici intervine cartierul general.
Din buncãrul de la „Cireºica”, de pe malul Mãrii Negre, impo-
sibilul devine posibil, conflictele îngheþate se dezgheaþã,
pacificând zone tot mai întinse. Avem echipã, avem valoare ºi nu
avem niciun fel de limitã. Aceasta e reþeta succesului, cel puþin în
filme. Sã avem rãbdarea necesarã ºi sã aºteptãm cronicile de peste
doi-trei ani.

9 august 2006
 Deconspirarea acarului Pãun

acã ne strãduim sã ºtergem colbul de pe cronica

D ultimului an ºi jumãtate, observãm lesne cã actuala

putere, aºa divizatã cum e, a avut mereu un element
constant în acþiunea ei politicã: gãsirea unor motive care sã con-
vingã publicul cã administraþia nu e de vinã când lucrurile merg
prost. (Publicul nu trebuie convins ºi cã lucrurile merg prost, aici
nu e nevoie de comunicare, e suficient sã te trezeºti conºtiincios
în fiecare dimineaþã).
Mai întâi a fost pusã la bãtaie dezastruoasa moºtenire a sis-
temului ticãloºit. A fost opritã construirea de autostrãzi ticãloºite,
36
de sãli de sport sau de apartamente ticãloºite, a fost plimbatã peste
tot ideea cã vechiul guvern funcþiona pentru cã era corupt iar
actualul guvern stã pentru cã e cinstit.
Pe urmã au venit calamitãþile naturale: inundaþii, alunecãri de
teren, furtuni. De data asta, guvernul nu mai stãtea oricum; el stãtea
în calea intemperiilor. Nu avea timp de lucruri normale pentru
cã trebuia sã se ocupe de urgenþe. ªi nu se ocupa de urgenþe pentru
cã nu avea mijloace.
În cele din urmã am ajuns la momentul când blocajul general
e datorat securitãþii. Acum, noi nu mai guvernãm, noi decon-
spirãm. Asistãm la o uriaºã diversiune menitã sã acopere marile
probleme cu care se confruntã, de fapt, o þarã neguvernatã.
Nu vreau sã spun cã problema informatorilor e una falsã. Ca
unul care, iatã, aflu cã am fost filat intens pe vremea cu pricina,
aº vrea sã ºtiu ºi eu cine îºi ocupã timpul privind vieþile noastre
prin gaura cheii. Nu vom afla, probabil, mare lucru. Instituþie ºi
aºa fragilizatã în fel ºi chip, CNSAS este deja blocat, pentru un
deceniu ºi mai bine, cu zeci de mii de cereri de verificare depuse
zelos, zi de zi. Dar, mai grav decât atât, procesul deconspirãrii, ca
ºi cel al luptei împotriva corupþiei, nu se duce, responsabil ºi
decent, prin instituþii ci are loc în media, ca spectacol. Fiecare ziar
are lista lui cu turnãtori, furnizatã de unul sau de altul. Zilnic sunt
pronunþate nume noi, într-o confuzie totalã, în faþa unor cetãþeni
români care nu mai înþeleg cine urmãrea, cine era urmãrit, cine
turna ºi cine era turnat, cine era nãscut pe vremea aia ºi cine nu.
Toþi sunt o apã ºi un pãmânt iar aceasta este victoria finalã a
securitãþii împotriva propriei ei posteritãþi.
Iatã, sistemul educaþiei abia mai existã, fiecare iniþiativã
înseamnã un nou scandal, fie ca e vorba de bac, de capacitate sau
de simularea a mai ºtiu eu ce. ªi ce trebuie noi sã facem? Sã
demascãm informatorii din învãþãmânt. De la ei ni se trage! Anul
trecut, actualul ministru ajungea în fotoliu în condiþiile în care
guvernul era obligat sã promitã bani mai mulþi pentru învãþãmânt
ºi, implicit, pentru profesori. Ce face acum domnul Hãrdãu? Vrea
sã oblige profesorii sã-ºi declare averile. Dupã câteva luni, a ajuns
la concluzia cã problema învãþãmântului nu e sãrãcia ci bogãþia
dubioasã, asociatã cu apartenenþa dascãlilor la vechile structuri.
37
 E doar un exemplu. Pentru cã de aceastã diversiune blocantã
ºi confuzã moral nu va scãpa nimeni. Sunt deja cercetaþi poli-
ticienii, ziariºtii, profesorii, analiºtii, funcþionarii publici. Vor urma
preoþii, doctorii, paznicii de bloc. Echipele de fotbal vor face cerere
sã li se verifice antrenorii ºi maseurii. Nepoþii vor cere adevãrul
despre bunici iar gurmanzii vor accepta sã mãnânce numai de la
bucãtari cu adeverinþã de curãþenie moralã.
Aºteptând ºi lãmurirea acestei probleme, guvernul stã. Nu poþi
turna betonul unor noi construcþii fãrã sã ºtii cine sunt
turnãtorii.

16 august 2006
 Un spectacol ratat

n cumpãna unei veri care ne descumpãneºte cu tempe-

Î raturile, guvernul a dat publicitãþii un sondaj de opinie care

încearcã o fotografie la rece a momentului prin care trecem.
Este o cercetare sociologicã extrem de interesantã, realizatã de
TNS-CSOP în luna iulie. Dincolo de unele probleme metodologice
la care o sã mã ºi refer mai departe, sondajul permite o concluzie
tulburãtoare sub raport politic:
72% dintre români considerã cã, dupã aproape doi ani, lupta
împotriva corupþiei, declanºatã programatic ºi pompos de
39
actuala putere, este un eºec. 24% dintre ei cred cã e mai rãu decât
pe vremea „sistemului ticãloºit” iar 48% nu simt nicio schimbare.
Mi-am propus sã caut cauzele acestei percepþii ca analist, nu
ca om de opoziþie, iar mãsura în care o sã reuºesc acest lucru
rãmâne la aprecierea cititorului.
O primã cauzã e chiar ceea ce se petrece în viaþa de zi cu zi a
cetãþeanului. Corupþia micã dar voinicã, cea care atenteazã direct
la buzunarele lui, e în floare. 40% dintre românii care au fost la
doctor au dat ºpagã, 26% au dat peºcheºuri în sistemul de învã-
þãmânt, 11% dintre cei care au avut de-a face cu justiþia au dat
ciubuc ºi acelaºi lucru l-au fãcut 13% dintre cei care au intrat în
contact cu poliþia. O spun chiar respondenþii sondajului pomenit
mai sus iar cifrele trebuie considerate minimale, pentru cã oamenii
au tendinþa sã acopere asemenea fapte.
Cum sã creadã cetãþeanul cã undeva sus cineva se ocupã serios
de lupta cu corupþia când în birourile unde el intrã lucreazã oameni
care îi fac mereu cu ochiul?
O a doua cauzã este politizarea propagandisticã a acþiunii
anticorupþie. Instinctiv, cetãþeanul a înþeles cã cei cercetaþi în
diverse dosare, oricum aleºi pe sprânceanã, sunt pedepsiþi numai
cu câteva ore bune de apariþie ostracizantã la televizor. Cã locul
unor procurori oneºti ºi bine pregãtiþi a fost luat de câþiva analiºti
bine selectaþi, care tunã ºi fulgerã în numele unei legi pe care nu
dau, de fapt, doi bani. Ulterior, dosarele acelea sunt lungite,
tergiversate ºi respinse în instanþã pentru cã sunt rãu fãcute. Cum
sã creadã cetãþeanul în lupta cu corupþia când vede cum un inculpat
e adus aproape zilnic, de vreo cinci luni, la tribunale ºi curþi de tot
felul ca sã se decidã nu dacã e sau nu vinovat ci dacã trebuie sau
nu sã fie cercetat liber? Ce pãrere poate avea el despre „sistemul
post-ticãloºit” când inculpaþii de lux ai regimului, intens înfieraþi
la televizor, dispar peste noapte din þarã ºi nimeni nu e de vinã?
În fine, o a treia cauzã e însãºi corupþia noii puteri. Cetãþeanul
a înþeles cã grupurile de interese nu au nici patrie, nici culoare
politicã. Primarul care îºi dã singur casa nu miroase bine. Nici
deputata care îºi vinde casa statului, pe bani mulþi. Nici cea care
face borduri din beton ca sã poatã fi exportate cele din granit. Nici
40
ministra care e exceptatã de la principiul restitutio in integrum,
pentru care luptã zi de zi. Nici proprietarii restaurantelor unde
benchetuieºte preºedintele noaptea ºi care primesc ziua contracte
de multe miliarde de lei publici.
Într-un punct anume, sondajul CSOP pãcãtuieºte prin omisiune.
El întreabã cetãþeanul „care din urmãtoarele mãsuri ar fi de luat
pentru diminuarea corupþiei?” Lista propusã e descumpãnitoare
pentru cã lipseºte motivul esenþial al situaþiei la care s-a ajuns:
neaplicarea sau proasta aplicare a legii. În aceste condiþii, românii
au ales cuminþi între mãrirea pedepselor (inutilã, din moment ce
nu se ajunge pânã la ele) sau mai multã educaþie anticorupþie în
familie ºi în ºcoalã (instituþie unde tot sondajul aratã cã se dau
adeseori exemple practice care fac inutile teoretizãrile). Aici
sondajul a fost conceput în aºa fel încât cetãþeanul sã nu poatã
formula opinii despre sistemul judiciar. Ar fi putut fi vorba despre
opinii contrare celor exprimate frecvent de comisarul Frattini ºi
asta nu ar da bine la aderare.
Oricum, cu patru luni înainte de aceastã aderare, 46% dintre
români considerã corupþia ca principala noastrã problemã de
integrare europeanã. Ca dovadã cã, dacã de pâine nu te poþi plictisi
niciodatã, prea mult circ naºte lehamite.

23 august 2006

P.S. Din fericire, atunci când oamenii se plictisesc de

anticorupþie, li se poate servi o porþie consistentã de deconspirare!
 Agentul H

ntr-o perioadã în care vorbim mult despre servicii secrete,

Î surse, urmãriþi ºi urmãritori, informatori ºi informaþi, lãsãm

deoparte o categorie anume de oameni infiltraþi în sistemul
social, cu un scop aparte. Mã refer la Agenþii Haosului.
Deºi pare o denumire livrescã, ea acoperã un conþinut cât se
poate de real, de concret ºi de consistent. Agentul Haosului este
acea persoanã care încearcã sã ne inducã mereu un sentiment
de instabilitate ºi de nesiguranþã, sã ne descrie un sistem blocat
definitiv, sã ne defineascã primejdii stresante legate de oameni
sau de instituþii care devin brusc inamici publici. În plan psihic,
42
rezultatul unui asemenea demers este neliniºtea, neîncrederea,
panica latentã, ideea cã societatea se îndreaptã inexorabil spre o
prãpastie înfometatã. Nimic nu funcþioneazã ºi nici nu mai poate
funcþiona: clasa politicã, media, clerul, armata, justiþia, diplomaþia.
Uneori, agentul de acest fel se mulþumeºte sã inducã starea
de haos ºi atât. Aici se opreºte rolul lui ºi poate începe alt joc.
Alteori, omul nostru oferã soluþii. Existã o singurã cale de scãpare
ºi ea e legatã de un singur om sau de un singur partid sau de o
singurã decizie-cheie. Cetãþeanul e pus sã-ºi formeze opinii sub
stres ºi sã ia hotãrâri în cele mai proaste conjuncturi psihice.
Agentul Haosului nu e un inadaptat, chiar dacã el se manifestã
ca atare. Iar discursul lui nu trebuie confundat nici cu critica
fireascã, nici cu patima partizanã. Avem de-a face cu un anarhist
bine organizat, cu un pãtimaº dotat cu sânge rece.
Sistemele de genul celui spre care ne îndreptãm noi ar trebui
sã fie bazate fundamental pe încredere. În bãnci, în poliþie, în legi,
în mecanismele de protecþie a consumatorului sau a naturii. Nu
o încredere prosteascã, nu una oarbã. E vorba, mai degrabã, despre
conºtientizarea factorilor de siguranþã ºi de identificarea meca-
nismelor capabile sã elimine, treptat, carenþele. Aici apare Agentul
Haosului. El ne spune cã nu existã factori de siguranþã. Ne spune
cã nici nu vor fi, pentru cã nu avem mecanisme capabile sã
corijeze sistemul. Poate doar dacã vreun om providenþial... Sau
dacã schimbãm un pic sistemul?... Direcþia de mers?...
Existã propoziþii, teze total false, pe care agentul le valideazã
calm, bazându-se pe sofisticã, folosind în avantaj propriu haosul
unui anume moment.
Luni în ºir am vãzut la televizor oameni („noi, opinia publicã”)
care analizau liniºtiþi motivele pentru care Alianþa DA a câºtigat
alegerile generale în condiþiile în care ea nu le câºtigase. Am vãzut
oameni („noi, societatea civilã”) care descriau cum ar trebui sã
arate un partid anume ca sã le fie lor pe plac, deºi ei nu fãceau ºi
nu fac parte din electoratul lui. Am vãzut descrierea unui stat „aflat
în pragul dezastrului” pentru cã o camerã a Parlamentului nu a
votat o lege care s-a dovedit, ulterior, greºit fãcutã ºi a fost
modificatã. Am asistat la un mare proces public al unui aºa-zis
43
scrutin furat, despre care nu s-a mai pomenit ulterior o vorbã, deºi
acuzele erau dintre cele mai grave.
Deunãzi, am citit cu interes aproape medical un editorial care
descria una din marile primejdii pe care aceastã naþiune a izbutit
sã o evite la mustaþã: dacã subsemnatul mai rãmânea prim-
ministru, România nu se integra în UE. Deºi guvernul meu asi-
gurase integrarea în NATO, obþinuse ridicarea vizelor ºi finalizase
negocierile de aderare. Dar asta era un fleac pentru autor. El
descrie explicit un adevãrat complot menit sã mã elimine spre
binele planetei. Pur ºi simplu lumea de azi „a înþeles” cã trebuiau
sã vinã în fruntea României douã partide – care de altfel, nu pot
guverna împreunã – pentru ca þara asta sã meargã înainte. Aveam
nevoie de oprirea construcþiilor de autostrãzi, de scãderea la ju-
mãtate a creºterii economice, de invocarea, zi de zi, a alegerilor
anticipate ºi de lupta cu corupþii care fug în voie peste hotare
pentru ca sã ne integrãm în UE.
De data asta, Agentul H scrie o altã istorie pentru a dirija pre-
zentul spre un anumit viitor. Descrie primejdii inexistente ca sã
minimalizeze un haos real ºi palpabil. Decât sã privim zi de zi la
o coaliþie incapabilã sã guverneze, ce-ar fi sã ne închipuim cât
de rãu ne-ar fi fost fãrã ea? Zâmbind rubicond, turturici de tot felul
ne propun sã avem orbul gãinilor ca sã putem accepta ce nu e de
acceptat.

30 august 2006

P.S. 1 Democraþia originalã funcþioneazã în continuare în

România: dacã în alte þãri, serviciile secrete se ocupã cu
deconspirarea spionilor strãini, la noi, serviciilor secrete li se cere
sã se ocupe de deconspirarea propriilor agenþi.
O sã mã întrebaþi cui îi foloseºte jocul ãsta?!

P.S. 2 Oare CSAT-ul nu ar fi putut trimite în Liban, în loc de

trupe de menþinere a pãcii, o echipã de realizare a reformei morale,
o echipã de „deconspiratori” experimentaþi sub egida ONU, care
sã se ocupe de diverºi hezbolahi, talibani ºi extremiºti de tot felul,
al cãror trecut este, evident, destul de neclar?!
44
 Democraþia prin conducãtor

u siguranþã, una dintre marile dezbateri, probabil fãrã

C finalitate, în urmãtoarele luni, va fi cea legatã de re-

formarea sistemului constituþional românesc. Nu-mi fac
însã niciun fel de iluzii în legãturã cu rezultatul practic al unor
astfel de demersuri. Reforma despre care vorbim este potenþial
blocatã tocmai din motivele pentru care sistemul s-ar cere re-
format. Prin urmare, toatã lumea poate vorbi în voie, fãrã teama
cã vorbele cu pricina ar putea da naºtere la ceva efecte palpabile.
Ultimul orator în chestiune e domnul Emil Boc. În atmosfera
lejerã, specificã ºcolilor de varã, aºezat pe ordinea zi între Traian
45
Bãsescu ºi Elena Udrea, gospodarul Clujului cere rãspicat puteri
mai mari pentru preºedinte. Vrea tãierea nodului gordian care îl
face pe premier ºi pe preºedinte sã se împiedice astãzi unul de altul.
Vrea sistem franþuzesc. Opþiunea sa are o motivare oficialã, bazatã
pe ideea de legitimitate: preºedintele are prea puþine atribuþii dacã
þinem seama de faptul cã e ales direct, cu un mare numãr de voturi,
în vreme ce premierul nu ar fi decât rezultatul unui joc politic.
Ascultându-l pe domnul Boc, poþi rãmâne cu impresia cã
Guvernul României e numit în urma unor aruncãri de zaruri sau
dupã o partidã de arºice, ori dupã ce partidele pierd o noapte la
poker. Liderul PD uitã ceea ce profesorul de drept constituþional
cu acelaºi nume nu are voie sã uite: guvernul, ºi implicit premierul,
îºi bazeazã legitimitatea tot pe vot direct, egal, universal ºi secret.
E vorba de votul pentru alegerile parlamentare. Premierul e
rezultatul majoritãþii decise de electorat.
Sistemul franþuzesc propus de domnul Boc, poate pentru cã ne
aflãm în anul francofoniei, este unul extrem ºi unic în Europa.
Existã numeroase alte þãri în care preºedintele este ales prin vot
direct fãrã ca atribuþiile lui sã urce spre cer în temeiul legitimitãþii
astfel dobândite: Austria, Portugalia, Irlanda, Finlanda.
De ce oare, dupã 15–20 de ani de democraþie necenzuratã, ar
simþi românii nevoia, obosiþi de responsabilitatea luãrii unor
decizii importante, sã se punã sub tutela unui „conducãtor”, pentru
ca ei sã poatã urmãri liniºtiþi meciurile de fotbal ºi talk-show-urile
de la televizor? Ciclic, se pare, românii obosesc de prea multã
libertate ºi doresc sã o „concesioneze” unui personaj „mesianic”
– Carol al II-lea, Ceauºescu – pe care oricum îl vor crucifica în
final, reluând ciclul de la capãt.
Tentaþia paternalismului ºi reflexul românilor de a ignora
ierarhiile ºi de a se adresa mereu la nivelul cel mai înalt, indiferent
de problemã, sunt o etapã a mentalitãþii politice pe care sper sã o
depãºim. Dar nu putem debloca acest mod de gândire oficializând,
chiar prin Constituþie, fantoma conducãtorului unic. Drumul de
urmat, poate mai dificil dar mai solid, este cel legat de întãrirea
încrederii în instituþii diverse, cu competenþe clare, ºi stimularea
funcþionalitãþii lor.
46
 Din pãcate, blocajul discuþiei despre blocaj e legat nu de
probleme juridice ci politice. Noi nu ne gândim la instituþii ci la
oamenii aflaþi temporar în fruntea lor. Vrem preºedinte atotputernic
pentru cã la Cotroceni e Bãsescu. Vrem republicã parlamentarã
pentru cã Tãriceanu e în fruntea lui. Poate cã la asta se referea
domnul Boc, vorbind de sistemul franþuzesc, ajuns la a cincea
republicã ºi în plinã dezbatere despre o a ºasea: câte o nouã
Constituþie pentru fiecare individ ajuns temporar în fruntea
bucatelor.

6 septembrie 2006

P.S. Pe site-ul meu, www.adriannastase.ro, am lansat câteva

teme legate de nevoia unor modificãri constituþionale (conceptuale
ºi instituþionale) însã din perspectiva integrãrii europene.
 Zece negri mititei au cãlcat pe bec...

Zece negri mititei au cãlcat pe bec

ªapte s-au schimbat în miei
ªi-au rãmas doar trei

ânã acum, în mai bine de un an ºi jumãtate, ºapte nume

P importante din domeniile judiciar, de securitate naþionalã

sau apãrare au cãzut pradã febrei portocalii. Procurorii
ºefi de la Parchetul General ºi DNA, ºefii celor trei servicii secrete
importante, ministrul apãrãrii ºi ºeful Marelui Stat Major al
Armatei. Aceste cazuri au apãrut la momente diferite, au avut
felurite motivaþii ºi au condus la consecinþe diverse pentru

48
persoanele în cauzã. Dar ceva leagã tot acest ansamblu, existã un
numitor comun capabil sã creioneze imaginea realã a unui sistem
anume.
Nu avem de-a face cu aplicarea, chiar treptatã ºi lentã, a unor
reforme care fac anumiþi oameni incompatibili cu noua faþã a
lucrurilor. Nu avem de-a face nici mãcar cu o epurare „clasicã”,
pe motive politice. Noua putere nu ºi-a pus în loc proprii oameni,
uneori chiar segmente ale ei sunt vizate de asemenea scandaluri.
În niciun caz ele nu jaloneazã, chiar sinuos, mersul înainte al
societãþii.
De fapt, fiecare dintre cazurile pomenite este rezultatul unor
rãfuieli între grupuri de interese agãþate de una sau de alta din
zonele puterii. Când vine momentul, se deschid dosarele cele mai
utile, apar demisiile cele mai necesare, sunt puse în miºcare pârghii
constituþionale menite cu totul altor scopuri. În culise se schimbã
pumni procedurali, se transmit ameninþãri, se dau palme cu iz
justiþiar. La televizor, cei implicaþi îºi mai pierd cumpãtul,
tensiunea îºi spune cuvântul ºi, în plin discurs despre dreptate ºi
moralitate, apar sudãlmi ºi scrâºnete din dinþi.
Foarte des, vinovãþiile invocate rãmân confuze sau se învârtesc
într-o zonã cu iz derizoriu. Nimeni nu ºtie nici acum de ce ºi-au
dat demisia ºefii serviciilor, în condiþiile în care pentru fuga lui
Hayssam nu pare sã fie tras, cât de cât, la rãspundere decât doctorul
care i-a dat certificatul. Dosare despre cauciucuri, derulate sub nu
ºtiu câte guvernãri, apar acum în atenþia parchetului în vreme ce
rãspunderea ministerialã e invocatã în premierã, când un consilier
prezidenþial se plânge cã e urmãrit de armatã.
Grupurile de interese despre care vorbeam nu sunt interesate
prea mult de faþadã, de imagine, ele îºi doresc rezolvatã agenda.
Un simplu pretext confuz le e suficient dacã asta poate debloca
zone aducãtoare de bucurie ºi prosperitate. În acest joc au cãzut
pradã ºi proiecte de legi care se învârt nãuce de colo pânã colo, în
ciuda faptului cã sunt menite sã reglementeze domenii de cea mai
mare importanþã. Sau tocmai de aceea.
Nu vreau sã se creadã cã sunt avocatul vreuneia din persoanele
pe care le pomeneam mai sus. Vorbesc despre un sistem mult mai
49
grav chiar decât eventuale abuzuri care privesc oameni anume.
E un sistem care ne afecteazã pe toþi.
Acum douã zile ziarele publicau relatãri despre felul în care
liderii politici de primã mânã discutau la cârciumã ce vor face cu
Constituþia, cu partidele, cu armata. În asemenea discuþii nu mai
e vorba nici de reforme, nici de dreptate, nici de adevãr, doar de
interese de grup scuturate de orice urmã de fard. Avem de-a face
cu o privire frugalã dar realistã în interiorul mecanismului care
face posibil haosul pe care îl descriam mai sus.
Fãrã proiect, fãrã culoare ideologicã, sistemul actual se bazeazã
inevitabil pe suspans. Cei puºi sã asigure legea ºi ordinea trebuie
sã se simtã mereu ca într-un roman poliþist. Te duce gândul la cei
zece negri mititei. Cine sunt ultimii trei?

13 septembrie 2006
 Justiþia e oarbã dar are însoþitori:
un labrador ºi o labradoare

m mai avut prilejul sã o spun, trimiterea mea în ju-

A decatã e rezultatul logic al unui demers absurd. Dupã

ce au fãcut atâta zgomot, procurorii anticorupþie nu pot
sã decidã cã sunt nevinovat. Nevinovãþia lui Nãstase ar deveni
imediat o vinovãþie fundamentalã a celor aflaþi azi în fruntea
mesei. Au cheltuit pe cercetãri inutile zeci de miliarde de lei
publici. În plus, dacã sunt nevinovat – ºi sunt – ar trebui, poate,
rediscutate niºte decizii. Despre locul meu în conducerea
51
Parlamentului? Despre locul meu în conducerea partidului? Þinând
seama cã aºa-zisa mea corupþie a fost principala temã electoralã a
celor aflaþi acum la putere, neînceperea urmãririi penale ar pune
în discuþie chiar legitimitatea moralã a unor alegeri.
ªi pentru cã am ajuns la acest capitol nu e inutil de remarcat cã
în 2004 s-a adunat o adevãratã colecþie de persoane care m-au
acuzat din perspectiva moralei. Vã dau câteva nume: Mona Muscã,
Carol Sebastian, Alina Mungiu (cea care cerea sã nu mai existe
foºti informatori în Parlament; aceºtia trebuiau pãstraþi acasã),
Theodor Stolojan, Ioan Ghiºe, Cozmin Guºã, Traian Bãsescu.
„Mase” întregi de independenþi cereau dezinteresat, doar pentru
binele þãrii, plecarea noastrã de la putere. Vã dau câteva nume:
Monica Macovei – devenitã ministru al justiþiei, Renate Weber –
devenitã consilier prezidenþial, Cristian Preda – devenit secretar
de stat, Horia Patapievici – devenit seful Fundaþiei Culturale
Române, Rodica Culcer – devenitã directorul ºtirilor TVR.
În dosarul despre care vorbim au fost audiaþi mai mulþi martori,
care de prin penitenciare, care cu câte o urmãrire penalã neîn-
ceputã, dar bine pãstratã într-un sertar cu amintiri de pe la DNA,
care supãraþi pe mine cã nu le-am dat nu ºtiu ce aprobãri în anii
când am fost prim-ministru. Fiecare dintre ei a spus tot soiul de
lucruri. La final, procurorii DNA, ca în orice întreprindere care
lucreazã pe bani publici, au fãcut o selecþie de oferte ºi le-au
pãstrat în dosar numai pe acelea care se potriveau caietului de
sarcini. Cel scris de Daniel Morar ºi avizat de Monica Macovei.
Existã trei oameni condamnaþi în timpul regimului meu
„corupt” cãrora li s-a propus în timpul acestui regim – al marii
transparenþe ºi corectitudini – sã dea declaraþii contra mea, în
schimbul libertãþii. Doi au fost de acord. Sunt liberi. Al treilea a
spus public ce fel de târg i s-a oferit. Lui i s-a respins cererea de
eliberare condiþionatã. Tot în acest dosar au fost chemaþi ofiþeri de
la SPP cãrora li s-a cerut sã povesteascã ce au auzit prin maºini,
ce vorbesc între ei diverºi demnitari.
Într-un interviu de la începutul verii, Daniel Morar spunea cã
dosarul meu este de primã prioritate ºi cã îl urmãreºte cu mare
atenþie. Cum se stabilesc prioritãþile la DNA? – ar trebui sã mã
52
întreb. Mai spunea cã dosarul va fi finalizat pânã la începutul
toamnei, mesajul public indirect fiind acela cã el va fi trimis în
instanþã înainte de raportul de þarã. ªi aºa a fost... Misiune
îndeplinitã!

20 septembrie 2006

P.S. Caracterul politic al acestui dosar este confirmat de

Leonard Orban, într-un interviu acordat ziarului austriac „Der
Standard” din 13 septembrie 2006: „UE ne-a rugat sã continuãm
eforturile în aceastã direcþie ºi sã le dãm formã. Avem nevoie nu
doar de acuzaþii, ci ºi de condamnãri. Sunt de aºteptat condamnãri
în urmãtoarele sãptãmâni ºi în zona corupþiei la nivel înalt. Cel
puþin zece cazuri. Vorbesc de foºti membri ai Parlamentului ºi ai
Guvernului.” Q.E.D.
 Axa. Unde este axaaa?

arþi, raportul de þarã a consfinþit închiderea unei etape

M de istorie, punând peste România prezentului o

ºtampilã mare pe care scrie „acceptabil”. Noua etapã,
în care intrãm cu majoritatea metehnelor avute în prima, e legatã
total de Europa ºi de evoluþiile Uniunii. Toatã lumea e de acord în
aceste zile cã viitorul trece pe la Bruxelles. Privind acest entuziasm
nu poþi sã nu te întrebi: Bine, ºi Axa? Unde este Axa? Sau marele
proiect românesc la Marea Neagrã? Sau rolul nostru în
Transnistria? Am ales acest titlu pentru articolul de azi pornind de
la un „strigãt de luptã” specific galeriilor de fotbal. Când echipa
54
adversã e bãtutã zdravãn, galeria se întreabã unde este adversarul.
În cazul de faþã aºa i-ar putea striga lui Traian Bãsescu niºte
oameni atât de rãi încât sã-i urmãreascã politica externã pas cu
pas.
UE existã. Toate celelalte, nu. Pentru cã aiurelile menite sã dea
conþinut unui proiect de politicã externã inexistent, au viaþã scurtã.
Nu mã refer desigur la relaþiile speciale cu SUA, nu mã refer la
apartenenþa noastrã la NATO – obþinutã cu eforturi deosebite în
2003, pe vremea când eram ºeful guvernului – nu mã refer la
relaþiile deosebite cu Marea Britanie. Absolut necesare. Dar
aroganþa de a crede cã cele trei capitale: Bucureºti, Londra,
Washington se aflã pe aceeaºi orbitã geostrategicã nu ne-a creat
decât probleme. În Europa. Atunci când ne bãteam sã intrãm în
Uniunea Europeanã!! Ceea ce funcþioneazã sunt construcþiile de
duratã, care implicã mai multe instituþii ºi mai multe guvernãri.
Cum a fost ºi este integrarea europeanã.
În mai puþin de zece ani de insistenþe diplomatice ºi admi-
nistrative, am reuºit sã facem din integrare un proces ireversibil.
Chiar dacã România nu e total pregãtitã. Marea problemã a
viitorului imediat este sã gãsim cele mai eficiente cãi prin care
apartenenþa la UE sã aibã efecte rapide asupra calitãþii vieþii ro-
mânilor.
ªi ajuns aici, nu pot sã nu mã gândesc la un lucru: am avea
poate nevoie de un moratoriu în care sã punem în miºcare legile
pe care le aveam deja, fãrã sã adoptãm altele noi doar de dragul
adoptãrii. ªtiu cã e o utopie ºi cã integrarea presupune în conti-
nuare multe acte normative noi. Dar dacã numãrul acestor acte,
stivuite pe o mãsuþã la guvern, creeazã un sentiment al datoriei
împlinite, atunci e de jale. Nu e european cel care are legi europene
ci cel care acþioneazã în baza lor.
Vedeþi, indiferent de legi, atât de des invocate, nici nu mai
conteazã cine numeºte Procurorul General, CSM sau Ministrul
Justiþiei. Va fi oricum, o propunere providenþialã. Nu conteazã
controlul civil la conducerea armatei, oricum acolo nu e nimeni.
Nu conteazã cum se exercitã controlul asupra serviciilor secrete,
55
inclusiv prin numirea directorilor. Oricum ei nu sunt numiþi cu
lunile, iar când sunt desemnaþi genereazã, din nou, confuzie.
În toate aceste cazuri, principiile europene au cedat în faþa
culiselor politice româneºti. Evident, nu sunt singurele. Dar puteþi
fi siguri cã la aceastã orã, în aceastã þarã, mii de oameni studiazã
atent normele europene nu ca sã le aplice ci ca sã vadã cum le
pot ocoli.

27 septembrie 2006

PS. În Raport se aratã foarte clar: decizia UE de a integra

România la 01 ianuarie 2007 a fost luatã în 2002, iar pe baza
finalizãrii negocierilor în decembrie 2004, s-a semnat Tratatul de
aderare în 2005. Vom ºti oare sã transmitem, mai departe, viitoa-
relor generaþii, ºtafeta celui mai important proces de modernizare
a României?
 Bãtrânul ºi marea (dezordine)

in cele mai vechi timpuri, comunitãþile – formate din

D indivizi care se ciondãneau tot timpul – au fost nevoite

sã-ºi aleagã un Bãtrân Înþelept care sã facã pace ºi sã
împartã dreptate. La fel procedau ºi popoarele formate – la rândul
lor – din comunitãþi care se ciondãneau mai tot timpul.
Bãtrânul Înþelept îºi datora respectul ºi înþelepciunea nu vârstei
(nu era neapãrat foarte bãtrân) ci simbolului magic al puterii sale de
necontestat: un ciomag gros ºi vioi desprins cu meºteºug dintr-un
mãslin, un cedru, un arbore exotic sau, pur ºi simplu, dintr-un gard.
57
 Prin faþa lui se perindau, zi de zi, oameni de rând, rânduri de
oameni, de fapt grupuri de interese aflate în gâlceavã. Stând liniºtit
ºi mereu zâmbitor la umbra unui pom secular, Bãtrânul îi asculta
rãbdãtor pe toþi, uneori pãrea uimit, alteori izbucnea în râs sau
dãdea din cap în semn de adâncã înþelegere. Pe urmã se lãsa
tãcerea ºi toþi ºtiau cã venise momentul ca Înþeleptul sã împartã
dreptate. O fãcea temeinic, ritmic, cu mare grijã sã nu lase uitãrii
pe nimeni. Vânãtãile lãsate de ciomagul dreptãþii pe umerii celor
în cauzã pot fi considerate, poate, prima formã de scriere ome-
neascã. Foarte des, Bãtrânul lovea, cu echidistanþã, pe vinovaþi
ºi pe nevinovaþi, pe martori ºi pe gurã-cascã. Toþi cei care treceau
prin preajma sceptrului o fãceau cu grijã sã nu întoarcã niciodatã
spatele pentru a se putea feri, cu agilitate, de miºcãrile rapide pe
care le putea face mitologica fãpturã. (De aici a apãrut, poate,
tradiþia care cere sã nu întorci niciodatã spatele unui personaj
important).
Unii din cei care veniserã dupã dreptate erau prieteni cu în-
þeleptul. Alþii lucraserã îndelung la un subtil trafic de influenþã.
Alþii trimiseserã caravane întregi cu bunuri pe care societatea civilã
ºi procurorii de azi ar scrie fãrã ezitare „mitã”. Toate astea nu mai
aveau nicio importanþã în momentul final al împãrþirii dreptãþii,
Bãtrânul umplea de vânãtãi pe oricine, indiferent cine era, din
partea cui venea sau ce anume adusese ca ofrandã. Consecinþa era
pozitivã: comunitãþile ºi popoarele acelea nu mai erau preocupate
de altceva. Se certau luni în ºir dupã care, luni în ºir, îºi oblojeau
vânãtãile dreptãþii ca sã poatã relua cearta de la capãt. ªi istoria ºi
geografia treceau pe lângã ele. Veneau lãcustele ºi nimeni nu le
bãga în seamã. Veneau apele ºi ei continuau disputele bolborosind.
Veneau soli cu cereri de alianþã sau ameninþãri de rãzboi ºi nu se
gãsea nimeni sã discute cu ei.

Seamãnã toate astea cu ce se întâmplã azi în România? Eu

ºtiu… Ce-i drept, ciomegele pot fi desprinse nu numai din gard,
dar ºi din Constituþie. Mulþi oameni ºi chiar multe partide poartã
pe spinare vânãtãi suspecte. Gâlceava internã e atât de mare încât
comisarii europeni trebuie sã vorbeascã prin semne ºi sã ne arate
58
îngroziþi degetul mare care ar putea însemna „unu ianuarie”. Sau
poate altceva. Iar atunci când cei care nu vor vota niciodatã stânga
se ocupã de reformarea stângii, fãcând-o sã piardã jumãtate din
electorat în numele modernitãþii ºi europenismului, începem sã
înþelegem ºi mai bine de ce europenii sau americanii ne aratã
uneori ºi alt deget, denumit popular degetul licuricilor.
Cândva, în vechime, un catren, bazat pe speranþe deja trãdate,
vorbea despre unii români care doreau sã pribegeascã în Congo.
Se pare cã astãzi am reuºit sã aducem Congo la Bucureºti. E mai
practic. Desigur, nu mã refer la recent încheiatul Sommet (!)

4 octombrie 2006
 Târgul auto Bucureºti 2006
– colecþia toamnã / iarnã –

oamna nu încep doar ºcolile, gripele, aratul sau sesiunile

T parlamentare. Economia de piaþã are ºi ea un ritm

natural, sezonier, care pulseazã în funcþie de caruselul
anotimpurilor. Aºa, de pildã, toamna e ºi sezonul saloanelor auto.
Dupã ce, o varã întreagã, automobiliºtii ºi-au pus la grea încercare
suspensiile pe drumuri de deal, de munte sau, dacã sunt români,
pur ºi simplu circulând prin oraº, odatã cu rumenirea frunzelor,
marile companii le aratã ce mai e nou, spre exemplu ce suspensii
pot rezista mai bine în faþa primarilor, a consiliilor locale sau a
altor calamitãþi.
60
 E toamnã ºi în Bucureºti, care se pregãteºte sã intre în UE, aºa
cã nici aici nu puteau lipsi saloanele auto. Anul acesta, mai mult
ca oricând, organizatorii s-au întrecut în imaginaþie ºi în ori-
ginalitate. Am avut, iatã, Salonul Maºinii Oficiale Francofone, cel
mai lung din lume, întins de la Palatul Parlamentului la Otopeni
ºi avem acum Salonul Mioriþa, dedicat automobilului care stã,
claxoneazã ºi se uitã degeaba la Poarta Nouã a frumosului nostru
oraº. Odatã cu primele ploi mai serioase va veni ºi Salonul
Nautilus, dedicat noilor forme de energie alternativã. (Dacã unele
þãri se ocupã de motorul cu apã noi suntem experþi în motorul din
apã). Iar odatã cu prima ninsoare – care va lua prin surprindere
autoritãþile – se va pune la cale Salonul de Nea, oriunde Nea
Gheorghe sau Nea Vasile vor rãmâne proptiþi cu radiatoarele în
nãmeþii municipali, aºteptând primãvara cum o aºteaptã Frattini
pe Macovei ºi invers.
Pãrþi vii din trupul þãrii, partidele ºi politicienii nu puteau lipsi
din aceastã simfonie a motorului modern. Oferta lor de toamnã/
iarnã e pe mãsura unei þãri aflate în plin avânt economic.
Iatã, preºedintele Bãsescu a apelat la un nou designer sur-
prinzãtor ºi îºi propune sã scoatã pe piaþã un model din seria Filat,
produs de uzinele de la Cluj. Având culori schimbãtoare ºi geamuri
fumurii, noul Filat e atât de fin ºi de adaptabil încât poate fi parcat
oriunde: în lampa de la birou, în telefonul mobil sau chiar în poºta
electronicã.
Liberalii nu au stat nici ei degeaba ºi ne propun un nou tip de
Citroen perfect adaptat oraºului modern, cu izolare fonicã absolutã,
în care nu se mai aude nici musca. E o maºinã rigidã, fãrã motor,
ca sã nu genereze speculaþii în legãturã cu anumite rafinãrii. Ea
înainteazã în baza strãvechiului principiu „prin noi înºine” – adicã
împinsã de avântul economic dar ºi de mici întreprinzãtori rãmaºi
fãrã întreprinderi în urma reformelor fiscale propuse de domnul
Vlãdescu.

Democraþii au finalizat proiectul spectaculos al noului Volvo

Bock, primul automobil cu dublã comandã aparentã, destinat
familiilor cu copii tentaþi de tehnicã. Maºina are douã volane. Unul
61
dintre ele, cel din dreapta, nu are nicio legãturã cu motorul, la el
se pot juca în voie copiii. Cel din stânga însã, dotat inclusiv cu
suport pentru ºpriþ, ghideazã automobilul permanent, lãsând
copilului senzaþia cã ºtie sã conducã ºi cã ºi conduce ceva.
Dacia Gulash, lansatã deja de UDMR e un coupé cu autonomie
de vreo douã sute de kilometri, adicã atât cât þine þinutul secuiesc.
Principalul ei concurent pare a fi, ca de obicei, modelul D’acia, un
superb monopost tricolor propus ºi acceptat în unanimitate de
PRM.
Conservatorii se lanseazã toamna asta în producþia de autobuze,
perfect adaptate la un oraº în care se circulã atât de încet încât ideea
de staþie nu mai are sens. Autobuzele nu au uºi, doritorii se suie
din mers dupã ce negociazã cu ºoferul un loc pe un scaun cât mai
în faþã. În fine, PSD e gata sã arunce pe piaþã spectaculosul Merge-
des Presidency, limuzina social-democratã, prima maºinã din lume
fãrã direcþie dar dotatã cu claxon de mare putere, capabil sã
ascundã faptul cã motorul nu se aude pentru cã – spun unii – a fost
vândut de mult.
Având la start asemenea realizãri tehnologice, cursa politicã nu
poate fi decât un deliciu în lunile care vin. Chiar dacã, din lipsã de
strãzi corespunzãtoare, bolizii vor continua sã se învârtã în cerc,
mereu ºi mereu, sub ochii ameþiþi ai profesorilor, pacienþilor,
þãranilor, doctorilor sau gãozarilor care au renunþat de mult sã mai
parieze pe ceva.

11 octombrie 2006

P.S. Am uitat sã menþionez oferta PIN pentru 2007: modelul

SMART pentru douã persoane.
 Marea evadare

eºi România intrã în Uniunea Europeanã la 1 ianuarie

D 2007, românii au gãsit de multã vreme drumuri mai

scurte spre bãtrânul continent. Meseriaºii reparã
drumuri ºi fac case, culegãtorii adunã cãpºuni, asistentele medicale
pãrãsesc în masã spitalele româneºti pentru locuri de muncã plãtite
de opt sau de zece ori mai bine, „peºtii” ºi „fetele” fac afaceri
mãnoase la Cupa Mondialã, tinerii capãtã burse transformate de
multe ori în locuri de muncã din domenii hi-tec, lãutarii bucurã
cafenelele Mediteranei sau metroul parizian, cerºetorii sunt o mânã
veºnic întinsã spre civilizaþia europeanã.
63
 Ca þarã, România a avut de parcurs un drum anevoios pânã la
aderare ºi mai are în faþã un drum ºi mai greu pânã la integrare.
Ca persoane, românii pãtrund voios oriunde îºi pun în gând sã
pãtrundã. Cu acte în regulã, dacã e rost de acte în regulã, fãrã acte,
dacã nu se poate altfel. Cu trenul, cu autocarul, cu containerul. Pe
jos.
Emigrarea masivã a forþei de muncã e un moment natural din
evoluþia oricãrei economii care chiar vrea sã evolueze. E ceva
inevitabil. Au trecut prin asta în ultimele decenii ºi italienii, ºi
spaniolii, ºi grecii ºi portughezii, popoare care azi primesc forþã
de muncã din afarã, sau asistã neputincioase cum ea nãvãleºte
peste ei, oricum. De aceea, nu fenomenul celor care cautã cu
îndârjire un loc de muncã mult mai bine plãtit decât ceea ce pot
primi acasã mi se pare relevant. Mult mai semnificativã mi se
pare o stare de spirit aproape generalã, pe fondul cãreia noi
trecem la integrarea europeanã.
Pentru românul obiºnuit, mai ales pentru cel tânãr, Marea
Integrare este Marea Evadare. În vreme ce guvernanþii încep sã
vorbeascã, târziu, despre o construcþie pe care o avem de fãcut
împreunã, auditoriul îºi face liniºtit bagajele. Sau se gândeºte
obsesiv la ele.
Toate sondajele din ultimii ani aratã cã posibilitatea de a gãsi
de lucru „afarã” este principala semnificaþie pe care o acordã
cetãþenii români integrãrii. De aici, douã concluzii care ar trebui
sã punã pe gânduri strategii marilor proiecte de la Bucureºti:
În primul rând, românii nu par dispuºi sã participe la
valorificarea fondurilor de dezvoltare ce vor veni în anii urmãtori
la ei în bãtãturã. Ei preferã sã obþinã un loc mai cald în bãtãturi
deja aºezate ºi dezvoltate.
În al doilea rând, emigrarea, chiar temporarã, este o soluþie cu
un grad ridicat de provizorat ºi necunoscut. Dar ea e preferatã,
adeseori, soluþiilor de acasã care, cel puþin teoretic, presupun mai
multã siguranþã ºi aºezare. Oare ºi pentru cã aceste soluþii sunt
necunoscute sau chiar nu existã încã?
La baza acestei atitudini stã o îndelung exersatã culturã a
neîncrederii. Europa economicã se vede bine pânã la frontierele
64
noastre. Înãuntrul fruntariilor e un alt joc. Vin bani, dar cine ºi cum
va „profita” de ei? În cât timp se vor dezvolta proiecte? Chiar sunt
conºtienþi cei care conduc þara de aceastã oportunitate istoricã?
Sunt suficienþi cei care se pricep la acest „joc” nou?
Viitorul de tip european al României rãmâne o nebuloasã, în
vreme ce prezentul ei balcano-bizantin e o certitudine tristã. În
ultimii doi ani, mai mult ca oricând ºi mai aproape ca oricând de
porþile Europei, problema naþionalã a fost cine conduce þara, sau
partidele sau diversele instituþii, nu cum sã ne dezvoltãm mai rapid.
Cum sã cerem, atunci, încredere oamenilor care îºi fac zoriþi
valizele?
Poate cã „dracul nu e atât de negru” dar situaþia se poate agrava
dacã ratãm ocaziile pe care ni le aºazã în faþã urmãtorii ani. Nu
toþi tinerii care spun cã vor sã plece vor pleca, mulþi din cei care
lucreazã acum afarã vor reveni, banii trimiºi de ei acasã conteazã
ºi mulþi ar prefera, în continuare, sã o ducã bine aici ºi nu aiurea.
Pentru o scurtã perioadã de timp de acum înainte existã resurse ca
sã putem reconstrui încrederea în „acasã”. Dacã vom continua însã
sã facem ce facem acum, ea o sã disparã pentru cel puþin o
generaþie. Aderarea e un bun prilej sã facem nu numai autostrãzi
ci ºi un nou contract social între cei care conduc ºi cei conduºi. Un
contract românesc, dar cu clauze europene.

18 octombrie 2006
 De ce ºi eu ºi Vanghelie l-am sprijinit
pe Ion Iliescu la Congresul din 2005

ntr-un mod aparent bizar, fãrã sã fiu sectorul cinci al

Î Bucureºtilor, am devenit în ultima vreme una din

preocupãrile de cãpãtâi ale domnului Marean Vanghelie.
Nu voi pune nicio clipã în discuþie opiniile dânsului despre mine
atâta vreme cât ele au la bazã, pe lângã sacrosantul principiu al
libertãþii de opinie, ºtiute aplecãri spre binele naþiunii ºi curãþenia
moralã. Dar nu pot sã nu reacþionez atunci când domnul Vanghelie
îºi propune sã rescrie istoria. Sau, mã rog, sã o repovesteascã.

66
 Deunãzi, într-o emisiune televizatã, primarul sectorului cinci
spunea ca Nãstase „l-a fãcut ” pe Iliescu la Congres ºi Geoanã i-a
tras clapa. Pentru cã Geoanã nu e o „marionetã.”
N-a trecut însã atât de multã vreme de la acel Congres ca sã
uitãm complet cum au stat lucrurile iar Marean Vanghelie sã-ºi
permitã sã spunã orice.
Mi s-a reproºat adeseori cã nu am candidat în 2005 împotriva
lui Ion Iliescu pentru conducerea partidului, cã m-am temut de
ceva sau cã am fãcut parte dintr-o conjuraþie. ªi mereu mi s-a pãrut
ciudat cã e bãnuit de scenarii complicate tocmai cel care a acþionat
în virtutea celor convenite, potrivit deciziilor luate de partid ºi
fãcute publice.
Am fost mulþi de faþã la Congresul anterior, din 2004, când Ion
Iliescu, încã ºef al statului, a fost invitat sã reintre în PSD ºi sã
preia funcþia de preºedinte dupã alegeri. Sigur cã ocuparea ei
presupunea un vot din partea altui Congres dar eu am fost de acord
cu acea invitaþie, ca ºi Marean Vanghelie, ca ºi Mircea Geoanã, ca
ºi mulþi alþii. Atunci cum aº fi putut candida împotriva „candi-
daturii” pe care o acceptasem cu toþii?
Dupã alegerile din 2004 a apãrut o derutã în PSD iar Iliescu
„a cãzut”, între altele, pentru cã nu a fost de acord cu candidatura
lui Miron Mitrea pentru secretariatul general al partidului.
Dacã ne uitãm la ceea ce se declarã acum, pare cã în 2005 toþi
au votat cu Iliescu, numai Nãstase a votat contra, deºi nu candida
împotriva lui. De ce se tem unii lideri sã afirme cã au votat cu
Geoanã? Nici mãcar nu e nevoie de cine ºtie ce curaj, Geoanã e la
putere în partid. De ce se teme Marean Vanghelie sã-ºi aducã
aminte cã în momentul lansãrii candidaturii lui Geoanã, declara la
ºedinþa organizaþiei de Bucureºti cã fostul ministru de externe e
„un maimuþoi implementat”? Am fost, de altfel, singurul la acea
Conferinþã municipalã a PSD Bucureºti de dinaintea Congresului
din 2005 care i-am luat apãrarea lui Mircea Geoanã – împotriva
opiniei generale din salã, considerând cã este inadmisibil felul în
care vorbea Vanghelie.
67
 Într-o altã emisiune, mai veche, Marean Vanghelie îmi reproºa
cã nu-l iau în serios ºi cã-l tratez de sus. Aici avea dreptate. În
ultimul timp am corectat aceastã eroare. Îl iau în serios, de aceea
sunt nevoit sã afirm urmãtoarele:
Vanghelie nu e reprezentativ pentru PSD Bucureºti ºi nici
pentru bucureºteanul ca atare. El nu e un politician adevãrat ºi
nu poate fi lider. Poate fi eventual, un bun primar al sectorului 5
(dacã îºi va concentra atenþia asupra problemelor sectorului).
Înainte de a scrie sau rescrie istorie mai are însã foarte multe de
citit. Faptul cã nu are ºcoalã nu e un motiv de laudã ºi nici nu existã
scuze reale pentru aceastã situaþie. Nimeni nu l-a împiedicat sã
facã ºcoalã ºi sã înveþe regulile de bazã ale limbii române sau ale
comportamentului în societate.
Pe de altã parte, mi se pare important de precizat un lucru. Sunt
prea bãtrân în politicã pentru ca sã cred cã atunci când mã atacã
Marean Vanghelie se exprimã pe sine sau cã o face din proprie
iniþiativã. De fapt, eu nu polemizez cu primarul sectorului cinci.
Pe mine mã îngrijoreazã cu adevãrat cei care se folosesc de el, cei
care vorbesc despre primenire, modernizare, reformare ºi îºi aleg
un asemenea purtãtor de cuvânt.

25 octombrie 2006
 România – contributor net
de scandal în Europa!

e vremea când portocalele erau un fruct cinstit, în

P campania electoralã, am afirmat în repetate rânduri cã,

dacã ajunge la putere, Traian Bãsescu ne va þine din
scandal în scandal. Pentru cã aºa a fost construitã întreaga lui
carierã politicã. Pe scandaluri cu Ciorbea, cu sindicatele, cu Petre
Roman, cu Dan Ioan Popescu sau cu mine. Traian Bãsescu e genul
de om care, dupã ce se aºazã la o masã, reuºeºte sã-i încaiere pe
toþi comesenii imediat dupã antreu, iar la felul doi, se bat între ei
69
ºi chelnerii. (De ce oare mi-o fi venit în minte tocmai exemplul
ãsta cu restaurantul?).
Mulþi credeau atunci cã din raþiuni de campanie, exagerez cã
inventez pericole care nu existã ca sã mã erijez în soluþie sal-
vatoare. Trebuie sã recunosc, însã, cã realitatea mi-a depãºit
previziunile deºi nu mã bucur din cauza asta. Mi-aº fi dorit, chiar
în opoziþie fiind, sã trãiesc vremuri ceva mai puþin „interesante”.
Aº fi vrut sã pot merge prin Europa fãrã sã ascund discret cu
palma, pe aeroporturi, coperta paºaportului meu pe care scrie
România.
Pentru cã am ajuns acolo unde era inevitabil sã ajungem. Intrãm
în UE aºa cum suntem: un stat care nu mai are de oferit în acest
moment decât scandal. Un stat care exportã numai scandal ºi
obligã Europa sã asiste la un spectacol jalnic.
Credeþi cã e o metaforã? Hai sã privim cifrele oficiale. Faþã de
anul 2004, deficitul balanþei noastre comerciale cu þãrile membre
ale UE în primele luni ale lui 2006 s-a dublat ºi a ajuns acum la
peste 4,3 miliarde de euro, de la 1,5 miliarde, cum îl lãsase gu-
vernul pe care l-am condus eu. Asta înseamnã cã importãm din ce
în ce mai mult din aceste þãri, fãrã sã putem creºte exporturile.
Probabil cã motivul acestei realitãþi este inexistenþa unei burse
mondiale a scandalului, care sã fixeze preþurile pentru aceastã
aproape unicã marfã de export româneascã a momentului. Dacã
ne-ar plãti pentru spectacolul pe care îl oferim, am fi bogaþi. Am
avea aur portocaliu, ºi n-am mai avea nevoie de aur negru!

Istoriceºte vorbind, ºi în plan politic ºi diplomatic raporturile

noastre cu UE sunt cele mai proaste din acest mileniu. Aderãm
pentru cã rotiþele procesului de extindere se miºcã în inerþia lor
dar dacã ne uitãm cum aratã relaþiile noastre cu Franþa sau
Germania, ce scriu despre actuala putere ziarele grele de la Londra
sau Paris, cum vrem sã fim americani când nu e cazul, cum vrem
sã eliberãm Marea Neagrã de ruºi când nu ne-o cere nimeni, cum
îi jignim pe turci, cum facem pod aerian de comisari spre
Bruxelles, ne dãm seama imediat cã suntem singura þarã care se
integreazã izolându-se. Rezultatul a fost pe mãsurã. Parcã în bãtaie
70
de joc, Bruxelles-ul a repartizat comisarului român supravegherea
interpreþilor. Se pare cã, în felul acesta, vom impune europenilor,
ca limbã de comunicare, limba românã. Intrãm cu demnitate în
Europa! Iar Europa pare sã se plece cu respect atunci când vine
vorba de o þarã condusã de singurul om în viaþã care a vãzut cu
ochii lui Colosul din Rhodos...

1 noiembrie 2006

P.S. 1 Marþi searã la televizor, Traian Bãsescu a încercat sã

convingã o þarã întreagã cã nu are nicio legãturã cu hãrþuirea mea
în justiþie. Pe mine nu m-a convins. Sã vedem dacã a convins-o pe
Monica Macovei. Îi reamintesc faptul cã denunþul din 2004 semnat
de Mona Muscã în legãturã cu terenul din Zambaccian a fost depus
în numele Alianþei, sub conducerea lui Traian Bãsescu ºi a lui
Theodor Stolojan. Oricum, se apropie ziua de 4 noiembrie. Îi spun
de pe acum „La mulþi ani!” lui Traian Bãsescu, dar îi reamintesc
de cadoul fãcut la 4 noiembrie 2005 de Daniel Morar: redeschi-
derea dosarului Zambaccian!

P.S. 2 Publicitate: Când aveþi o problemã de rezolvat, o pro-

blemã de confort psihic, înainte de o întâlnire importantã (Consiliu
Naþional, Congres etc.) apelaþi cu încredere la sondajele Asociaþiei
pentru Transparenþã ºi Libertate de Expresie (ATLE). Persoanã de
contact: Felix Rache – prietenul cocorilor.
 De ce nu am vorbit la Consiliul Naþional

xistã un principiu comun ºi politicii ºi showbizului: o

E absenþã remarcatã e mult mai importantã decât o

prezenþã mediocrã. Din acest punct de vedere aº avea
toate motivele sã fiu mulþumit, pentru cã media a cotat tãcerea mea
de la Consiliul Naþional de vineri al PSD printre evenimentele unei
reuniuni unde n-au lipsit evenimentele.
Cu toate astea, mã simt dator cu câteva explicaþii pentru cei
care, profesional sau ca simpli cetãþeni, urmãresc mai atent ceea
ce se petrece pe scena politicã ºi, mai ales, în PSD.
72
 La fel ca mulþi alþi colegi ai mei, m-am pregãtit pentru Consiliul
Naþional de la Târgu Mureº ºi nu aveam în vedere o participare
ornamental-simbolicã. Dar tema întregii întruniri a fost schimbatã
peste noapte, în baza unor decizii luate dupã modelul politic ºi
viticol „Golden Blitz”. Altfel spus, cei care se pregãtiserã pentru
o dezbatere serioasã despre prezentul partidului ºi despre viitorul
imediat în politica româneascã s-au trezit la un alt film: un film de
desene animate. Aþi fost vreodatã chemaþi la un botez ca sã aflaþi,
la faþa locului, cã e vorba de un meci de volei? Sper cã nu, dar
vã puteþi închipui cum te simþi pe teren îmbrãcat în costum ºi cu
un uriaº buchet de flori în braþe.
În vechiul drept funcþiona un principiu potrivit cãruia „cine
tace consimte”. Vreau sã spun foarte clar cã în aceastã situaþie el
nu poate fi aplicat. În politicã, a ºti sã taci la momentul potrivit
este la fel de important cu o replicã bine plasatã. În cazul meu,
pe care nu doresc sa-l generalizez vexant pentru alþii, se poate
aplica un alt dicton: tac deci gândesc. Pot gândi mai bine sau mai
rãu, dar sunt caracterizat de acest viciu.
Probabil cã mulþi doreau un scandal suplimentar într-o întrunire
din care nu au lipsit vorbele grele. Dar nu asta e ideea mea despre
o dezbatere politicã. Nu cred cã te afirmi cu adevãrat atunci când
nu iroseºti niciun prilej ca sã faci gãlãgie. Cer scuze colegilor care
erau pregãtiþi, poate, sã înfiereze, cu mânie proletarã, punctul meu
de vedere ºi care s-au vãzut astfel lipsiþi de orice obiectiv politic
în ziua, uneori nefastã, de vineri.
În acest moment, partidul are nevoie de o analizã serioasã din
interior, pentru cã de analize prietenoase din partea inamicilor a
tot avut parte. Faptul cã Nãstase vorbeºte sau nu în aceastã
dezbatere (care încã nu are loc) e mai puþin important. Aº prefera
sã asist liniºtit la o discuþie inteligentã ºi creativã decât sã încerc
sã mã opun unor prostii. Pe de altã parte, vreau sã liniºtesc pe toatã
lumea: când voi avea ceva de spus, voi spune. Nu am reticenþe
ºi blocaje, mai ales când e vorba despre o construcþie la care
particip de ºaisprezece ani.
Tãcerea mea de vineri nu trebuie confundatã cu renunþarea, cu
blazarea, cu timorarea. Când va veni momentul, voi face publice
73
toate aceste sugestii. Dacã taci la nesfârºit consimþi mãcar la un
singur lucru: cã rãul se va produce în totala ºi blamabila ta absenþã.

8 noiembrie 2006

P.S. Biroul organizaþiei sectorului 1 Bucureºti a PSD a fost clar

pregãtitã sã mã sancþioneze pentru ceea ce aº fi putut sã spun la
Târgu Mureº. Eu nu am mai spus nimic. Cu toate astea, el tot s-a
întrunit ca sã mã sancþioneze pentru cã cineva a uitat sã revoce
ordinul. Asta înseamnã un partid care merge ca ceasul: odatã
întoarsã ºi bine unsã, maºinãria funcþioneazã: tic sã taci, tic sã taci,
taci, taci, taci...
 Fabrica de fum

puneam sãptãmânile trecute cã România ar putea câºtiga

S bani buni dacã în lumea largã ar existã o bursã a

scandalului. În cazul asta, cineva ar pune cu adevãrat preþ
pe ceva fabricat ºi îmbuteliat în România. Pentru uz intern, dar nu
numai. Eram nedrept, uitam ceva. În România existã deja o
instituþie care funcþioneazã chiar ºi (sau mai ales) sub un cer oranj:
bursa zvonului.
Sã ne înþelegem: suntem balcanici, temperamentali ºi facem
parte din acea lume care se ghideazã mai puþin dupã pliante
savante cu instrucþiuni de folosire ºi mai mult dupã ce ºopteºte
75
Ghiþã la portiþã. Nu vreau sã inventez eu apa caldã. Ce-mi propun
e sã remarc neozvonul. Trãim într-un postmodernism al ºoaptei.
Puterea difuzã a Alianþei-care-nu-mai-e a schimbat rostul
molcom ºi milenar al bârfei. A transformat-o în sursã oficialã
de informaþii.
Cum poþi sã faci reale lucruri care nu existã? De pildã soli-
ditatea puterii politice, sau ticãloºia adversarilor tãi, sau lupta
împotriva corupþiei? Aici nu merg grafice, aici nu funcþioneazã
cifrele, aici se înºurubeazã cum nu se poate mai bine neozvonul.
Cade guvernul! Ba nu, e mai solid ca oricând! Un sondaj secret
aratã cã partidul urcã spre cer. Platforma e semnatã de tot partidul!
Ba nu, partidul a semnat prin telefon, fãrã sã ºtie. Un sondaj secret
aratã cã partidul coboarã spre iad. Vor fi anticipate. Anul ãsta! Anul
viitor? Nu vor fi niciodatã anticipate! Un sondaj secret aratã cã
toþi vrem anticipate.
De la acest nivel politic general, meteahna coboarã spre ad-
ministraþie. Vom avea parcãri! ªaizeci de parcãri! ªaisprezece,
ºopteºte la ureche un zvon mai moderat. Vom avea autostrãzi, a
plecat în fine lucrul, maºinãriile duduie, asfaltul se întinde ca
nemulþumirea generalã! Nu se vede încã nimic pentru cã asfaltul
se întinde dar PSD a furat terenurile, explicã doct un zvon mai
tehnocrat.
ªi meteahna ia locul luptei împotriva corupþiei. În dosar sunt
probe grele ºi martori unul ºi unul! E vorba de case! Ba de becuri!
Îl cerceteazã pentru cã furã savarine! Tone de friºcã sunt în
beciurile procuraturii. Ba nu, mai grav, e pastã de ras!
Meteahna a ajuns peste tot, chiar ºi acolo unde ar fi, poate, mai
normal sã fie. Jucãm fotbal nouãzeci de minute ºi zvonim despre
el o sãptãmânã. Comentãm o nuntã în vreme ce primim primele
zvonuri despre botezul ºi divorþul colateral. Copiii ºi pãrinþii
combat zvonuri certându-se în direct la televizor. Amanþii celebri
nu mai ºtiu nici ei dacã sunt împreunã sau despãrþiþi.

Deconspirarea securitãþii s-a transformat în douã luni din

iniþiativã politicã în zvonul cel mai riguros reglementat de lege.
A semnat? Turna! Era turnat! E al uzbecilor! Ba nu, lupta cu ei!
76
Liviu Turcu a devenit peste noapte, dintr-un nume iscãlit în ziar,
un ditamai zvon purtãtor de cravatã.
Aþi observat cã ºi campania de informare plãtitã de guvern
pentru integrarea în UE se bazeazã pe zvonuri ºi combaterea lor?
„Nu mai credeþi tot ce se vorbeºte!” Dar e tare greu de crezut ce
se tace.
Eu am fost agent, în ultimele luni, american, sovietic sau
francez, urmãrit ºi urmãritor, am furat case, pixuri, geamuri, afiºe
ºi podele, am avut Delta Dunãrii ºi mãtuºi care nu au existat
niciodatã, deºi vecinii lor dãdeau interviuri. Nu îmi fac un titlu de
glorie din asta, nu sunt singurul cetãþean cu biografia deja fluidã.
La un nivel sau altul, dintr-o cauzã sau alta, prin asta trecem
mai toþi.
Facem ºi acum ce fãceam pe timpul comunismului. Trãim pe
surse. Atunci obþineam, pe surse, zahãr sau ulei. Acum, încercãm
sã aflãm prin ele cum aratã lumea în care trãim. Dacã existã
dinozauri sau licurici. ªi cu cine au colaborat ei.

15 noiembrie 2006
 Testul suprem: o vizitã în Cuba

m asistat cu toþii, fãrã sã vrem, sãptãmâna trecutã, la

A unul din momentele cele mai ciudate ale politicii

externe fãcute dupã ureche. Prezent în Libia, preºe-
dintele Bãsescu a condamnat în termeni duri, strategiile româneºti
de dupã 1990, care s-au orientat cu precãdere – în opinia sa – cãtre
parteneri occidentali, lãsând în umbrã o serie de relaþii tradiþionale,
cum ar fi cele cu statul condus de colonelul Gaddafi.
Imediat dupã 1990 am fost implicat substanþial în derularea
strategiilor externe româneºti, aºa cã mulþi vor spune cã reacþia
mea are un puternic caracter personal. Într-un fel, aºa ºi este. Nici
78
unui om nu-i place sã vadã cum se vorbeºte aiurea despre ceva
la care a trudit ºi a gândit cu responsabilitate un numãr de ani. Dar
aici mai e vorba de ceva. Orientãrile strategice ale României, de
dupã 1990, nu au fost rezultatul vreunei exotice „doctrine Nãstase”
sau al miniºtrilor de externe, premierilor sau preºedinþilor de pânã
acum, ci rodul unei atente analize a unor realitãþi noi, care im-
puneau o serie de opþiuni tranºante ºi responsabile – chiar dacã cu
unele greºeli de parcurs.
România lui Ceaºescu a adunat, de-a lungul vremii, o serie de
parteneri externi tradiþionali, care au ajuns sã facã parte, cu timpul,
din tabloul general al dictaturii comuniste româneºti. Erau, în
general, personaje ºi regimuri aflate în veºnic conflict cu lumea
liberã ºi cu principiile ei. Nu e aici locul pentru o analizã a
„profiturilor” obþinute de noi în urma acestor relaþii. Dar o între-
bare vine de la sine: dupã 1989, delimitându-ne noi clar de
comunism ºi de Ceauºescu, ce ar fi trebuit sã facem? Sã încercãm
sã redobândim Clauza naþiunii celei mai favorizate, sã intrãm în
Parteneriatul pentru Pace, sã dezvoltãm relaþii cu organismele
europene sau sã continuãm sã facem vizite folclorice pe cãrãrile
bãtãtorite de fostul cuplu prezidenþial? Cine ne-ar mai fi crezut cã
dorim o schimbare dacã dezvoltãm relaþii cu dictatorii lumii a
treia? Cum am mai fi putut participa la un efort global de re-
configurare a relaþiilor internaþionale de dupã „rãzboiul rece” dacã
am fi continuat sã frecventãm fosilele acelui rãzboi?
În speþã, cazul libian e încã mai complicat. În anii ’90, Libia s-a
aflat într-o carantinã internaþionalã foarte severã din cauza
doveditului ºi recunoscutului sprijin pe care l-a acordat tero-
rismului. În 1986, aviaþia americanã bombarda obiective libiene
ca rãspuns la acest tip de politicã. În 1993, Consiliul de Securitate
adopta Rezoluþia 883 prin care cerea tuturor statelor sã îngheþe
fondurile libiene ºi relaþiile economice cu aceastã þarã. Noi ce
trebuia sã facem, în opinia domnului Bãsescu? Sã pãrãsim ONU,
sã sfidãm comunitatea internaþionalã ºi sã trecem la doborât
avioane civile împreunã cu Gaddafi?
79
 Preºedintele României e astãzi viteaz ºi critic pentru cã „Marele
Licurici” i-a dat voie sã meargã în Libia. De fapt, acum toatã lumea
are voie. Începând din 2003, acest stat a început sã facã schimbãri
sensibile în politica sa internaþionalã. A plãtit despãgubiri de
aproape trei miliarde de dolari pentru familiile celor doborâþi în
zborurile Pan Am ºi UTA (mai este pe rol o cerere de compensare
de 4,5 miliarde de dolari din partea Pan Am) ºi a renunþat la armele
de distrugere în masã. Ca rezultat, din octombrie 2004, Comisia
Europeanã a început sã (re)dezvolte relaþii cu aceastã þarã iar
procesul a fost aºezat pe baze juridice ºi diplomatice din mai 2005,
dupã vizita comisarului european Ferrero – Waldner în Libia. Dar
numai din 15 mai 2006, Statele Unite au anunþat restabilirea
relaþiilor diplomatice cu Libia, dupã ce au eliminat-o de pe lista
þãrilor care sprijinã terorismul.
Este Traian Bãsescu un adevãrat adept al relansãrii relaþiilor
internaþionale dezvoltate cândva de Ceauºescu? Atunci trebuie sã
se grãbeascã. Mai sunt la putere puþini dintre partenerii politici de
atunci. ªi trebuie sã fie viteaz. Sã iniþieze contacte chiar atunci
când comunitatea internaþionalã nu le vede oportune. Vine Anul
Nou. Preºedintele ar putea sãrbãtori intrarea în UE dansând o sârbã
la Bucureºti. Sau ar putea pleca la Havana, sã danseze samba
(„samba si, trabajo no!”) cu prilejul unei noi aniversãri a Revoluþiei
Cubaneze, care are loc, culmea, în aceeaºi zi!

22 noiembrie 2006

P.S. Poate însã cã Traian Bãsescu a învãþat unele lucruri

interesante în Libia: încã din 1972, acolo, partidele politice au fost
interzise, prin decret. Aviz amatorilor!

80
 Cortina din fier vechi

ai sã ne închipuim cã în cele douã Germanii de

H odinioarã, cu douã luni înaintea reunificãrii, princi-

palele teme de dezbatere publicã ar fi fost calitatea
patinoarelor, un deputat care vrea alt ºef de partid sau un fost
gestapovist care ar fi murit fãrã sã fie deconspirat. Nu putem sã ne
închipuim aºa ceva. Trecem la realitate...
Ceea ce în Germania ºi în alte surori europene nu ar fi posibil,
la noi este realitate, trãitã zi de zi. Cu douã luni înaintea celui mai
important eveniment pozitiv românesc din 1918 încoace, noi
dezbatem „decât” alte teme. Ca ºi cum o maºinãrie infernalã ne
81
þine permanent la distanþã de propriul nostru interes. De foarte
multã vreme venise momentul ca publicul sã fie informat în
amãnunt în legãturã cu consecinþele integrãrii, cu paºii de fãcut,
cu aºteptãrile de avut. O campanie publicitarã guvernamentalã ne
îndeamnã insistent: „Nu mai credeþi toate prostiile în legãturã cu
integrarea în UE, citiþi ziarele!”. Le citim. Ce gãsim în ele?
Gãsim deconspirarea, dosariada. Un proces teoretic necesar,
confuz reglementat, confuz aplicat, cu autoritatea care îºi încãiera
competenþele, cu profeþi sosiþi peste noapte sã afiºeze „listele” lor
peste „listele” afiºate deja.
Gãsim platforma. Un partid care e ba unul, ba douã, cu membri
care vin ºi pleacã din majoritatea care se topeºte sau se reîncheagã
la fiecare început de sãptãmânã. Problema agriculturii nu mai este
reprezentatã de milioanele de români din mediul rural care vor
avea de înfruntat o serie de provocãri majore ci de soarta tragicã
a ministrului de resort.
Gãsim lupta cu corupþia. O mânã de dosare confuze, mereu
modificate, al cãror unic scop e plimbarea prin faþa unei clãdiri a
unor anumiþi oameni despre care trebuie sã se ºtie cã „dau
socotealã”. Problema justiþiei în criza europeanã de credibilitate
nu mai e fuga ritmicã din þarã a marilor inculpaþi ci inventarea
altora noi, cu anumite culori politice.
Gãsim lupta cu Rusia. Teatrul politic românesc încã mai aratã
publicului o cortinã de fier vechi. În baza unor construcþii abra-
cadabrante ºi inutile din punct de vedere juridic, ruºii sunt peste
tot, plutind în Marea Neagrã în loc de flotã româneascã sau
învãþând pervers limba austriacã, pentru a ne fura benzinãriile.
Noi ne pregãtim de un moment major, bazat pe cooperare ºi
integrare. Dar marile noastre teme rãmân obsedant cele legate de
separare ºi fragmentare. Politicã, Economicã, Civilizaþionalã,
Sportivã. Cãutãm permanent ameninþãri majore ºi adversari de
temut. Îi gãsim. Vorbim despre ei o sãptãmânã sau o lunã ºi trecem
mai departe.

România de azi îºi creeazã, încã, un spaþiu iluzoriu, artificial,

bazat pe perpetuarea propriilor obsesii, în detrimentul realitãþii
82
simple care o înconjoarã ºi care o va domina curând, prinzând-o
total nepregãtitã. La noi, nu girueta merge dupã vânt ci vântul dupã
giruetã – cum spunea Edgar Faure. Deºi, ca sã citez un film
celebru, câinele dã din coadã, nu coada din câine. Sunt propoziþii
valabile în tot spaþiul logicii aristotelice, cu excepþia României.
Noi intrãm în Europa legaþi la ochi ºi cu degetele în urechi.
Ar fi fost bine dacã temele pe care le dezbatem zi de zi, ceas
de ceas, ar aduce un procent de bunãstare ºi de siguranþã în plus
pentru angajaþi sau angajatori, pentru pensionari sau agricultori.
Din pãcate, tot ce pot ele sã facã este sã aducã, pe moment, un
procent în sondaje pentru unul sau altul dintre politicienii care
au acces la butonul roºu al confuziei.

29 noiembrie 2006
 Anormalitatea ca viciu

e parcursul ultimului deceniu ºi jumãtate, am reuºit sã

P conºtientizãm rapid anormalitatea anumitor realitãþi

interne. Relaþia politicului cu problemele reale, relaþia
politicienilor între ei, relaþia administraþiei cu publicul ar fi numai
câteva dintre ele. Zona de fapt divers din media vorbeºte limpede
ºi despre o anumitã anormalitate a relaþiilor care se stabilesc
uneori, dar mult prea des, între oameni, pur ºi simplu.
Aceastã sesizare a anormalului e normalã. „Reintrãm” în anor-
mal atunci când vrem sã reparãm lucrurile prin acþiuni care nu þin
de esenþã, sunt artificiale, sunt construcþii, sã spun aºa, publicitare,
84
externe fenomenului. Prima alternanþã la guvernare s-a dorit o
intrare în normalitate, un panaceu al întregului rãu care pãrea
sã ne înconjoare. Alternarea alternãrii a fost ºi ea privitã la fel.
Intrarea în NATO a fost înþeleasã uneori ca începutul unei noi ere,
aptã sã ne despartã de un anume fel de a fi, la fel cum forþele de
ordine despart grupuri aflate în conflict. Noua guvernare, începutã
în 2004, s-a dorit ºi ea un nou moment de intrare într-un „normal”
anume definit. Intrarea în UE e privitã acum ca o despãrþire în sine
de un prezent marcat de anormal.
De fiecare datã, deºi unii paºi înainte îºi aveau importanþa lor,
anormalul continuã sã se insinueze perfid în vieþile noastre.
Cãutãm, acolo unde nu vedem soluþia, o variantã de sprijin mo-
mentan. Dar, rezolvarea durerii de cap e în pastilã ºi nu în paharul
cu apã care te ajutã sã o înghiþi. Anormalitatea despre care vorbesc
îºi are culcuºul bine rostuit în noi înºine. În felul în care ne
închipuim pe mai departe relaþiile dintre noi. În felul în care
continuãm sã aplicãm în momente dificile false soluþii.
Momentul de acum e revelator pentru aceastã stare de fapt.
Dupã vreo cinci-ºase „intrãri” în normalitate, scena publicã respirã
mai puþinã normalitate ca oricând. Nimeni nu mai discutã cu
nimeni. Nimeni nu mai aude pe nimeni. Nu se mai negociazã
nimic, chiar cuvântul acesta pare sã fi fost uitat. Cel mult „se
târguiesc” interese. Trãim într-un autism politic acut. „Consensul”,
„concertarea” fac parte din limba de lemn a colectivismului. Ele
nu mai sunt acceptate în lumea individualismului capitalist
românesc.
O Alianþã fãcutã sã dureze cât dureazã un vot a nãscut o
Coaliþie care a guvernat fãrã sã discute. Acum Coaliþia pare sã
se destrame în aceeaºi lipsã de interes pentru soluþii reale.
Deasupra tuturor, preºedintele construieºte febril numai ºi
numai propria lui imagine, un monoteism imposibil de asumat
în Panteonul minimal al democraþiei moderne.
Anormalitatea naºte construcþii hidoase. Ajungem sã aplicãm
paradigme demne de anii 50, cu spioni ºi trãdãtori meniþi sã
asigure vinovãþiile necesare momentului pentru rele cumulate
îndelung, în timp. Media însãºi începe sã devinã chiar realitatea
85
ºi nu sã o reflecte. Cine mai ºtie care e realitatea? Care e rãul? Cine
sunt vinovaþii? Care e calea? ªi totuºi nu pot exista atâtea realitãþi
câte partide sau trusturi de media fiinþeazã la un anumit moment...

Una din obsesiile deceniului ultim a fost ideea cã vom ieºi din
tranziþie ºi vom intra în normalitate. Era o teorie valabilã ca plan,
niciodatã pusã în practicã. Era o construcþie la baza cãreia
mitologia acestei pãrþi de lume ne spune cã trebuie aºezatã o jertfã.
În cazul ãsta nimeni nu ne cere sã zidim pe cineva. Jertfa necesarã
pare a fi doar renunþarea la moravuri vechi ºi perverse ºi încercarea
de a-l înþelege pe cel de lângã tine, cu toate ale lui, fie el, pe
moment, partener sau adversar. În lumea politicã modernã, acest
efort se numeºte coabitare.

6 decembrie 2006

P.S. În perioada 1862–2006 (timp de 144 de ani), România a

avut 120 de guverne – cu o medie de „viaþã” puþin mai mare de un
an. Întrebarea acum este dacã guvernul Tãriceanu va confirma
regula „normalã”(?!) a unei durate reduse sau îºi va duce mandatul
pânã la capãt.
 O expediþie în Camerun

u exact doi ani în urmã, un catren cam ºchiop îi

C îndemna pe cei plictisiþi de subsemnatul sã emigreze în

Congo dacã Traian Bãsescu nu ajungea preºedintele
României. Africanii au scãpat atunci, ca prin urechile acului, de
ameninþarea unei invazii româneºti dar, în acest moment, a apãrut
o problemã nouã: evoluþiile din ultimii doi ani aratã cã dacã nu
poþi ajunge în Congo, poþi face în aºa fel încât sã aduci Congo la
tine acasã.
Toate cercetãrile sociologice serioase din ultima perioadã, ca
ºi o serie de evenimente concrete, demonstreazã cã românii au azi
87
o pãrere extrem de proastã despre justiþie ºi îºi considerã
administraþia mai coruptã ca oricând. Un sondaj Gallup dat
publicitãþii la sfârºitul lunii trecute aratã cã ne aflãm la nivelul
Camerunului în ceea ce priveºte ritmul de dat (ºi, evident, primit)
mitã. E adevãrat, camerun (camaräo) în portughezã înseamnã
crevete ºi, probabil camerunezii sunt invitaþi de Uniunea Africanã,
în materie de luptã anticorupþie, sã prindã nu peºti, ci creveþi.
Oricum, barometrul de opinie publicã din octombrie curent al
Fundaþiei pentru o Societate Deschisã ne spune clar: 78% dintre
români cred cã nivelul corupþiei din România a crescut sau a rãmas
constant faþã de 2004.
Nemþii se tem atât de mult de închisorile româneºti ºi de sis-
temul judiciar de aici încât unii politicieni de la Berlin au încercat
sã activeze clauze de salvgardare referitoare la justiþie, pentru
a-ºi proteja cetãþenii care ar urma sã aibã de a face cu magistraþii
ºi celulele româneºti. Ca sã-i confirme, parcã, deþinuþii noºtri au
organizat, pentru prima datã, o miºcare de protest generalizatã, tot
în legãturã cu condiþiile de detenþie. Mai mult decât atât, o instituþie
importantã ca rãspunderea ministerialã a fost aplicatã atât de
politizat încât acum miniºtrii o acuzã de neconstituþionalitate ºi
refuzã sã mai vinã în faþa comisiilor de la Cotroceni.
Sã vorbim ºi despre berbecuþi? Despre spectacolele penibile de
la DNA? Despre sutele de articole din presã care descriu amãnunþit
mafiile oranj care prãduiesc bugete locale sau centrale? Astea sunt
elementele pe care se bazeazã, temeinic, opinia publicã atunci când
crede ce crede despre aplicarea legii în România de azi.
În 2004, Alianþa DA ºi Traian Bãsescu au primit voturi mai ales
în speranþa cã vor face mai multã ordine. ªi singurul lucru pe care
actualul sistem politic îl creeazã, zi dupã zi, este dezordinea totalã.
Politicã. Legislativã. Judiciarã. Pânã ºi fotbalul pare cuprins, mai
mult ca oricând, de violenþe fizice ºi verbale. Faþã de ceea ce se
petrece acum, dezordinea CDR este o amintire romanticã, bunã
de depãnat la gura sobei (Pe vremea aceea, de pildã, ºtiam mãcar
câte partide liberale erau la guvernare.).
În campania electoralã de acum doi ani, Traian Bãsescu a
umplut pereþii oraºelor cu o pozã în care apãrea alãturi de
88
Constituþie. Abia acum am înþeles cu toþii ce vroia sã spunã. Nu
era vorba de faptul cã se bazeazã pe lege ci cã legea e la mâna lui.

13 decembrie 2006

P.S. Unii dintre colegii mei încã se mai iluzioneazã cu ideea cã

dacã vor urma sfaturile doamnei Mungiu-Pippidi privind reforma
PSD, dânsa (doamna Pippidi) va vota cu partidul nostru. Le rea-
mintesc faptul cã persoana respectivã a fãcut parte, în permanenþã,
din echipa de „diversiune civicã” fie a CDR, fie a Alianþei. Spre
exemplu, în campania din 2004 a jucat rolul „Babei Cloanþa” care
a clocit ouãle Alianþei. Din pãcate, din ouãle respective nu puteau
sã iasã decât monºtri!
 Justiþia, între lipsuri ºi apocalipsuri

mi aminteam zilele trecute un banc mai vechi ºi îl adaptam,

Î puþin pervers, la actualitate. La finalul mandatului, un

preºedinte îi lasã succesorului sãu trei plicuri numerotate
ºi îl roagã sã le deschidã în ordine, ori de câte ori trebuie sã facã
faþã unui scandal serios. Zis ºi fãcut. Nu trece multã vreme ºi apare
primul scandal, sã zicem niºte ziariºti rãpiþi într-o þarã fierbinte.
Preºedintele deschide primul plic ºi citeºte: „Dã vina pe mine!”.
Câteva luni mai târziu un nou scandal, sã zicem niºte colaboratori
apropiaþi vârâþi în afaceri necurate. Preºedintele deschide al doilea
plic ºi citeºte: „Dã vina pe opoziþie!”. Dupã un an, al treilea scandal,
90
vã las pe dumneavoastrã sã alegeþi ce ar fi putut fi (românii au
experienþã în domeniul ãsta). Preºedintele deschide al treilea plic ºi
citeºte: „Acum pregãteºte ºi tu trei plicuri!”
Dincolo de haz, bancul ãsta are înþelepciunea lui. El ne spune
cã aruncarea smucitã a responsabilitãþii de pe propriul umãr face
parte din uzanþele politicii. Dar ne mai spune ºi cã o asemenea
practicã are limitele ei, cã vine o vreme când nimeni nu mai crede
cã, deºi conduci þara de atâta amar de timp, nu eºti responsabil
de nimic.
Pãcatul fundamental al actualei puteri este acela cã ºi-a clãdit
ascensiunea nu definindu-se pe sine ci redefinindu-ºi adversarii.
În felul ãsta, secular-pãcãtoasa administraþie româneascã a devenit
„sistemul ticãloºit” creat de PSD ºi pãstorit de subsemnatul. Iar
singura ºansã de a scãpa de sistem era Alianþa DA. Nu pentru cã
avea soluþii. Doar pentru cã nu mai era nimeni altcineva prin
preajmã.
Sã recapitulãm: dacã sistemul ticãloºit nu ar fi existat, actuala
putere nu ar avea nicio legitimitate. Prin urmare, dupã 2004, cei
instalaþi la putere au avut o singurã preocupare comunã: sã menþinã
treazã în memorie imaginea „sistemului ticãloºit”. Restul preocu-
pãrilor au fost total divergente: „cum sã punem mâna, noi ºi grupul
nostru, pe cât mai multe resurse”. (Evident, nu aº vrea sã înþelegeþi
cã aºa ceva ar însemna un alt „sistem ticãloºit”.)
Aºa se face cã ºi astãzi, pentru propagandistul oranj, Nãstase
rãmâne vinovatul de serviciu. Oricât de ridicole se dovedesc a fi
dosarele DNA. Se scurge în ziare informaþia cã am adus din China
pãmãtufuri de ºters praful ºi ºerveþele de bucãtãrie? Propagandistul
rânjeºte: se strânge laþul în jurul lui Nãstase! Apare în ziare numele
unui martor din Cãlãraºi (?) pe care îl cheamã Nicolae Ceauºescu
ºi care jurã cã nu a depus niciodatã vreo mãrturie pentru cã nu are
nicio legãturã cu cazul? Propagandistul oranj recitã fãrã sã
clipeascã: „Justiþia trebuie sã-ºi facã datoria!”
Dacã eu sunt nevinovat înseamnã cã Traian Bãsescu a minþit.
Grea sarcinã pe umerii unor magistraþi, sã recunoaºtem! (Într-un
fel, vinovãþia mea a ajuns sã semene cu armele de distrugere în
masã. Ele trebuie sã se afle pe undeva, altfel mulþi „licurici” din
lumea bunã s-ar face de râs.)
91
 Sunt ºi unii care regretã cã au votat cu Bãsescu în urmã cu doi
ani. Justificarea „moralã” însã e foarte simplã: „sã ne imaginãm
ce dezastru ar fi fost dacã la conducere ar fi ajuns Nãstase!”
„Înnegrirea” lui Nãstase serveºte ca scuzã de conºtiinþã pentru unii
ºi acum. Eu trebuie sã fiu vinovat pentru ca ei sã se simtã cu
conºtiinþa curatã.
Când scriu aceste rânduri tocmai a fost dat publicitãþii un
sondaj în care românii sunt întrebaþi unde ar trebui sã ajungã
diverºi politicieni, în rai sau în iad? Poate cã aºa ceva merge ca
idee de Crãciun, menitã sã ne mai destindã. Dar mie mi se pare
interesant mai ales faptul cã jumãtate din cei întrebaþi au refuzat
sã dea asemenea sentinþe. Semn cã acolo jos, la „talpa þãrii”, existã
mai mult bun-simþ decât în fruntea ei transpiratã. Nu prea e normal
sã ne asumãm „judecaþi de apoi”.

20 decembrie 2006

P.S. Fostul meu coleg de „oglindã”, de la prezidenþialele din

2004, ºi-a înfierat, în Parlament, tovarãºii ideologici, furându-i
jucãria anticomunistã lui Tãriceanu ºi fãcându-i fericiþi pe toþi cei
douãzeci de intelectuali „adevãraþi” ai societãþii civile.
Pe surse, s-a aflat cã urmeazã constituirea la Cotroceni a unei
comisii care sã examineze motivele pentru care Burebista a fost
otrãvit de Deceneu ºi cã va fi condamnatã perioada pânã la
rãzboiul din 105 d.Hr., când datoritã „sistemului ticãloºit” al
vremii, geto-dacii au pierdut rãzboiul cu romanii, creându-se
condiþiile pentru pacea de la Westfalia, Congresul de la Berlin,
Tratatul de la Versailles ºi înþelegerile de la Yalta care, în final, au
adus comunismul în România. Preºedintele va face o nouã
declaraþie în Parlament, declaraþia sa va deveni un act ultraoficial
al statului român ºi, pe aceastã bazã, vor fi topite toate manualele
de istorie. Ulterior, ele vor fi rescrise, dar nu în formule alternative,
care sã încurce minþile elevilor, ci într-o variantã unitarã, aprobatã
de Societatea Academicã Românã ºi de Fundaþia Soros.

92
 Albul ca zãpada ºi cele ºapte pitice

„Oglindã-oglinjoarã, cine-i mai nepãtat în þarã?”

pre deosebire de celelalte surate ale ei din societatea civilã,

S Oglinda Magicã nu putea fi aburitã. ªtia bine care era

rãspunsul corect. ªi, mai ales, ºtia bine care rãspuns nu era
corect. Dar se apropiau sãrbãtorile de iarnã, când e musai sã faci
câte o bucurie celor apropiaþi, aºa cã rãspunse dupã tipic, abia ºoptit,
sã nu o mai audã altcineva: „Tu, stãpâne, eºti cel mai nepãtat, ºapte
vãi, ºapte munþi, ºapte mãri ºi douã mandate jur-împrejur!”.
Albul ca Zãpada zâmbi fericit. Apoi izbucni în plâns, dar îºi
dãdu seama cã nu-l vede nimeni ºi deveni brusc serios. Mereu
93
fusese aºa. Strãbãtuse epoci mizere, avusese de-a face cu oameni
murdari, dar rãmãsese mereu curat ca o floare. Nu-i fusese uºor,
dar se bazase pe principii impecabile. Pe blazonul familiei lui, încã
din cele mai vechi timpuri trona o devizã cât se poate de clarã:
„Dacã omori pe cineva, cautã imediat vinovatul!”.
Albul ca Zãpada fusese dregãtor important în epoca neagrã a
Împãratului Roºu. Dupã prãbuºirea lui a început sã tune ºi sã
fulgere împotriva celor care au avut privilegii ºi funcþii ºi a ordonat
o anchetã în baza cãreia a condamnat epoca neagrã ºi a trimis-o la
temniþã. Pe urmã a condus o flotã cãtre nicãieri, ºi, ajungând acolo,
flota a dispãrut.
Albul ca Zãpada s-a înfuriat numaidecât ºi a început o campa-
nie împotriva hoþiilor care împânziserã þara. Mai târziu, vãzând atâta
cinste, oamenii l-au fãcut conducãtor peste un oraº. Oraºul a devenit
din ce în ce mai murdar ºi mai blocat, nu mai era de stat acolo pentru
un om nepãtat. Aºa cã Albul a fost ales el însuºi Împãrat.
În noua lui viaþã, la Palat, în fiecare dimineaþã primea douã
liste. Prima cuprindea lucrurile bune care se petreceau în þarã
(rãsãrituri de soare, naºteri reuºite ale unor gemeni, apariþia ierbii).
Pe acestea ºi le asuma imediat în lungi comunicate, citite la orice
rãscruce de drumuri. Cea de-a doua listã era plinã de lucruri rele,
hoþii, paragini, întârzieri de tot felul, toate datorate relei cârmuiri.
Pe acestea le înfiera cu tãrie ºi numea infinite comitete ºi comisii care
sã-i gãseascã pe vinovaþi ºi sã-i condamne la ani lungi de apariþie
infamantã în ziare ºi la televizor.
Nu era singur în aceastã muncã grea ºi lipsitã de bucurii. Îl ajutau
zi de zi, pânã în zori, cele ºapte pitice, oamenii lui de încredere.
Adriana, Anca, Elena, Mioara, Monica, Renate ºi Sulfina. (Li se
spunea „pitice” doar prin tradiþie. Erau, de fapt, oameni bine-cres-
cuþi într-o zi cât alþii într-o viaþã).
Povestea Albului ca Zãpada nu are sfârºit. Deºi ar trebui sã
aibã. Toate poveºtile au. Când povestea nu are sfârºit, noi nu mai
avem somn, o ascultãm ºi tot o ascultãm sperând zadarnic sã se
facã dimineaþã.

27 decembrie 2006
94
 Republica de la Giurgiu

e la 1 ianuarie 2007, definiþia Uniunii Europene se cere

D modificatã sau, eventual, completatã. Ea a devenit „un

spaþiu în interiorul cãruia mãrfurile, capitalurile sau
forþa de muncã circulã liber, cu excepþia oraºului Giurgiu”. Dupã
nopþi întregi de artificii ºi concerte europeneºti a ieºit, în sfârºit,
la luminã felul în care guvernul a reuºit sã pregãteascã, în amãnunt,
momentul integrãrii reale, tehnice, palpabile.
Ceea ce s-a petrecut la Giurgiu poate pãrea unora un amãnunt
lipsit de relevanþã. Nu e aºa. Problema liberului acces prin punctele
de frontierã þine de însãºi esenþa istoricã a UE. Iar Giurgiu-Ruse
95
este un punct de trecere al frontierei de stat, nu de judeþ sau de
municipiu. O frontierã internã a Uniunii Europene. ªtiau cei aflaþi
azi la putere cã acolo autoritãþile locale practicã taxe de tranzit ºi
de mediu mai mult sau mai puþin discutabile dar sigur anulabile
de actul intrãrii noastre în Uniune? S-a ostenit cineva sã verifice
dacã lucrurile au devenit clare ºi pentru vama Giurgiu, dacã intrãm
în Europa integral, cu toate frontierele ºi cu toate judeþele? Acum
ºtim rãspunsul: nu. Din avionul de Bruxelles sau de la înãlþimea
propriilor declaraþii triumfaliste nu se mai vãd problemele locale.
România europeanã începe în Piaþa Victoriei ºi se terminã la
Palatul Cotroceni.
Tot circul ulterior a demonstrat cã niciuna din autoritãþile
competente nu a emis vreun act prin care asemenea taxe sã fie
explicit anulate de la 1 ianuarie 2007. Liderii giurgiuveni opun
Europei vechea boalã româneascã: vidul legislativ. De fapt avem
de-a face cu un vid politic ºi cu un vid administrativ.
Pe acest fond de scandal, încã mirositor a caltaboºi ºi þuicã,
singurul care s-a decis sã introducã ºi judeþul Giurgiu în Europa
a fost Traian Bãsescu. Aflat la munte, pe snow-mobil, împreunã
cu familia, ºeful statului nu a avut rãgazul necesar unei miºcãri
juridice elaborate. A vãzut primejdia ºi a acþionat din reflex cu
mijloacele din dotare: telefonul. Sunaþi, somaþi ºi, probabil,
suduiþi, liderii separatiºti din Giurgiu au cedat ºi au suspendat
„temporar” taxa de tranzit. Declaraþia lor meritã sã facã istorie:
„Facem un lucru ilegal dar e bine cã scãpãm de scandal”. De
fapt, avem de-a face cu încã o aplicare a cutumei politice esenþiale
din ultimii doi ani: „Ilegalitãþile declanºate de preºedinte sunt
mereu conforme cu legea”.

Toatã aceastã evoluþie penibilã e legatã de o „instituþie”

împotriva cãreia Alianþa DA a jurat sã lupte pânã la moarte: baronii
locali. Alianþa a murit, baronii ba. ªi aici nu e vorba, evident,
despre baroni pesediºti. Vin momente în care demagogia politicã
nu mai poate ascunde realitatea: în toate partidele existã oameni
dispuºi sã creeze feude dacã sunt lãsaþi.
96
 Pentru cã problemele partidelor aflate la putere sunt acum cu
totul altele, nimeni nu va învãþa nimic din ceea ce s-a petrecut la
Giurgiu. ªi fenomene de acest fel se vor repeta, într-o formã sau
alta, într-un judeþ sau altul, într-un domeniu sau altul. Pentru cã
nu zecile de kilograme de norme juridice sau tehnice, pe hârtie,
trimise de la Guvern la Parlament, înseamnã integrare în Europa
ci aplicarea lor în practicã, sport mult mai plictisitor ºi mai anost
decât motociclismul, snow-boardul sau snow-mobilul. Motiv
pentru care nu îl practicã mai nimeni.

10 ianuarie 2007

P.S. Pe de altã parte, zãu cã nu am vãzut niciodatã în realitate

o brãþarã dacicã ºi nici nu mã intereseazã cum aratã. Sunt sigur
însã cã, în viitor, cei care orchestreazã aceste mizerii vor plãti
scump pentru ele (pentru mizerii, nu pentru brãþãri!).
 Front – ospiciul

n stat vlãguit de lupte sterile ar trebui sã-ºi doreascã

U refacerea puterilor. A tuturor puterilor, trei la numãr,

independente ºi aflate în cooperare, spre binele naþiunii,
aºa cum scrie la lege. Din pãcate, e greu de spus ce-ºi doreºte astãzi
statul român. Cine îl reprezintã pe el, de fapt? Cine vorbeºte,
autorizat ºi credibil, în numele sãu?
Spectacolul la care asistãm e cel puþin bizar. Traian Bãsescu se
erijeazã zi ºi noapte în purtãtorul de cuvânt al unui stat ale cãrui
instituþii au adesea altceva de spus decât el. Asta nu-l împiedicã
pe preºedinte sã dea sfaturi, sã ia mãsuri ºi sã promitã acolo unde
98
nu are competenþe. Iar acest sport extrem, la limita Constituþiei,
nu mai pare sã mire pe nimeni, nu mai naºte nicio contrareacþie cu
adevãrat semnificativã. ªeful statului stabileºte inclusiv ceea ce e
legal sau ilegal. Hotãrãºte, direct sau prin intermediari, chiar ºi
temele pe care le avem de dezbãtut.
Deunãzi, aflat la Sighet, Traian Bãsescu a spus cã aforismul lui
Kundera, „Dacã vrei sã ucizi un popor, omoarã-i memoria”, ar
merita sã fie înscris pe frontispiciul Parlamentului. Trec repede
peste faptul cã frontispiciile sunt afarã, deasupra intrãrilor (e un
obicei al lor) ºi cã parlamentarii nu pot avea în faþã citatul
respectiv, când voteazã, decât dacã ies ritmic din clãdire. Dar de
ce se ocupã preºedintele cu ornamentaþia legislativului? Nu sunã
mai bine acest citat la sediul unor instituþii pe care chiar le poate
controla legal? Cum ar fi serviciile de informaþii, de pildã?
Sã nu mai punem însã atâtea întrebãri. În fond, preºedintele
face ºi promisiuni în numele Parlamentului. A asigurat-o public
pe Monica Macovei cã „vom trece prin Parlament ºi ANI, draga
ta ANI”. Dupã care, acelaºi preºedinte a indicat clar, direct ºi
precis pe cine anume trebuie sã voteze membrii CSM drept nou
preºedinte. O zi mai târziu, a recunoscut cã a fãcut o gafã. Nu
a fost nicio gafã. Am avut de-a face, pur ºi simplu, cu o încãlcare
a legii. Ar fi trebuit ca acest incident straniu sã facã obiectul a
numeroase dezbateri ºi proteste. Nu a fost cazul. ªeful statului ne-a
oferit, rapid, un alt subiect de dezbatere pe placul sãu.
Evident, mã refer la bileþelul colorat pe care Tãriceanu i l-ar
fi trimis cu un an ºi jumãtate în urmã pentru a interveni în favoarea
lui Dinu Patriciu. (ªtim cu toþii cã misivele care încep cu „Dragã
Traiane” se trimit oficial ºi se înregistreazã la Cancelaria
preºedinþiei, în aºa fel încât sã le vadã ºi Elena Udrea, un om de
încredere al preºedintelui...) Povestea în sine însã e perfectã.
Stranie, contradictorie, misterioasã, numai bunã sã ocupe spaþiul
dezbaterilor televizate zile în ºir. În locul unei discuþii despre felul
în care preºedintele ia tot mai mult locul celorlalte instituþii ale
statului, de pildã. Sau despre felul în care facem primii paºi în
Uniunea Europeanã.
99
 Aforismul lui Kundera a fãcut istorie pentru cã e fertil. El poate
genera alte sentinþe, cu egalã valoare de adevãr, ce pot fi afiºate
ici ºi colo, pentru a ne da indicaþii. De pildã: „Dacã vrei sã ucizi
un popor, omoarã-i instituþiile”.

17 ianuarie 2007

P.S. Vânãtoarea de la Balc, din ianuarie 2005 pare cã a fost

ieri. Oricum ºi ieri am fost în presã personajul central al vânãtorii
de anul acesta, deºi nu am fost prezent la Balc. Legendele se
construiesc în timp. Un ziarist ºi-a „amintit” cã eu i-aº fi împuºcat
în 2005 pe toþi cei 185 de mistreþi, iar altul exagera dramatic
efectele vânãtorii din 2006, afirmând cã au fost împuºcaþi 190 de
gonaci! În ceea ce priveºte prezenþa în România a unor mari
oameni de afaceri, cred în continuare cã vânãtoarea putea sã fie
doar un pretext!
 Europo, venim!

ntr-un comentariu de anul trecut spuneam cã, oarecum

Î paradoxal, arhaica ºi pitoreasca Românie e mai cunoscutã

în cultura mondialã pentru contribuþiile ei de avangardã,
prin modernismul ei aproape insolit. Strãinii cultivaþi ne ºtiu prin
intermediul lui Brâncuºi, datoritã dadaismului, prin teatrul
absurdului. Am stabilit de multã vreme cã un text ca Mioriþa
exprimã original o formulã româneascã de a conjuga verbul a fi.
Puteam avea oarece îndoieli în legãturã cu opere cum sunt
Cântãreaþa Chealã, Facerea Lumii sau Pâlnia ºi Stamate. Sunt ele
101
chiar expresia a ceva românesc de-a binelea sau doar rodul unor
individualitãþi speciale, ajunse într-un spaþiu cultural în care
experimentul joacã rolul regulei?
Cred cã se cuvine sã ne liniºtim. Dadaismul ºi absurdul nu sunt
pentru România simple fãcãturi la comandã, mãrfuri de export ºi
atât. Ele poartã fãrâme adevãrate de specific naþional. Ne exprimã.
Dupã ce au avut prilejul sã trãiascã emoþii artistice în faþa unor
opere ca acelea pomenite mai sus, europenii au acum posibilitatea
sã trãiascã emoþii politice ºi civilizaþionale, dormind în pat cu
originalul generator de absurd mereu proaspãt. Urmuz, Tzara ºi
Ionescu vin liniºtiþi la reuniunile lor simandicoase, dau interviuri,
adoptã legi, se încaierã delicios, se bâlbâie sublim, confundã
adevãrul cu minciuna, realul cu imaginarul ºi îngroapã logica
formalã sub un strat gros de fard.
Acum e clar cã în loc sã citeascã statisticile ºi dãrile de seamã
trimise de guvernul Tãriceanu, Comisia de la Bruxelles ar fi
câºtigat mult mai mult dacã îºi apleca atenþia o sãptãmânã asupra
operei lui Caragiale. Dacã, de pildã, bugetul acestei þãri poate pãrea
absurd, Caragiale îl explicã. El nu e numai un satiric, e unul din
primii clasici ai anticipaþiei. Nu ºtiinþifice, cum a fost con-
temporanul lui, Jules Verne, ci politice. Caragiale e un Nostra-
damus al istoriei româneºti. Citind Scrisoarea Pierdutã nu mai
pierdem vremea sã calculãm ce va fi anul viitor sau peste un
deceniu. ªtim deja: o altã Joiþicã, o altã scrisoare boþitã în corsaj,
un alt poliþai gata sã striveascã pe oricine pentru cã e strivit sub
remuneraþii prea mici, un alt potentat la minut pentru care glasul
istoriei sunã mereu doar a clopoþei adormitori.

În vreme ce preºedintele se indigneazã în 2007 în legãturã cu

un bileþel trimis de premier în 2005, ciobanii, industriaºii,
coafezele, mezelarii, fermierii ºi chelnerii aºteaptã sã afle ce reguli
noi o sã le schimbe viaþa. ªi de când. ªi cum vor fi ei ajutaþi sã
facã asta. (Procesul descris de mine aici se cheamã integrare
europeanã ºi e ceea ce ar trebui sã se producã dupã aderarea
102
europeanã stropitã din belºug cu ºampanie ºi artificii acum trei
sãptãmâni.) Ei aºteaptã degeaba.
Atunci când teatrul unde e pusã în scenã devine o întreagã þarã,
Scrisoarea Pierdutã nu poate sã nu devinã O Istorie Pierdutã.

24 ianuarie 2007
 Un parteneriat strategic cu Rusia?

eºi suntem mai mereu ocupaþi cu problemele „serioase”

D ale politicii noastre de interior, existã o temã de politicã

externã care apare ºi dispare ritmic în spaþiul public
dâmboviþean: mirarea cã avem relaþii proaste (sau ineficiente) cu
Rusia. Din când în când, pentru cã tocmai a citit o carte, a privit o
hartã sau a participat la un simpozion, câte un om politic exclamã
înþelept „Sã nu uitãm de Rusia!”. Dupã care îºi întoarce privirile
de la problemã, nu spre Vest ci spre campionatul de trântã care a
ajuns sã domine viaþa de zi cu zi a partidelor.
104
 Problema în cauzã e cât se poate de realã. Am ajuns sã avem
relaþii încordate ºi confuze cu o Rusie de care depindem (ºi noi)
energetic. Balanþa comerþului bilateral se soldeazã anual cu douã
miliarde de euro deficit în defavoarea noastrã. Probleme vitale din
regiune nu pot fi rezolvate fãrã o cooperare atentã ºi normalã cu
Moscova, fie cã e vorba de Transnistria, de Marea Neagrã sau de
cãile neºtiute pe care tind sã o ia conductele energiei.
Am avut ºi mai avem politicieni care îºi închipuie cã relaþia
aceasta se poate construi pe un fel de vigilenþã revoluþionarã: mai
întâi sã ne dea tezaurul ºi dupã aia mai vorbim! Mii de pagini de
ziar au fost umplute cu asemenea atitudini, în vreme ce noi
pierdeam, valoric vorbind, un al doilea tezaur, lãsând în nelucrare
o relaþie vitalã ºi în plan politic ºi în plan economic. Ceva mai
târziu, adicã acum, s-ar pãrea cã România oficialã e bântuitã de
o nostalgie a rãzboiului rece. Supraputerile au decis sã-l încheie,
dar asta nu e neapãrat valabil ºi la Bucureºti. Nu e dupã capul lor!
Nu ne dicteazã ei nouã! Drept pentru care rusul cu cãciula
duºmãnoasã de blanã e zugrãvit de politicieni de cel mai înalt nivel
ca inamicul public numãrul unu.

Am fost zilele trecute la Moscova. Acolo se considerã cã

România afiºeazã frecvent poziþii antiruseºti. Existã percepþia cã
România adoptã constant poziþii antiruseºti de principiu, sau
împotriva intereselor Federaþiei Ruse. Sunt menþionate poziþiile
ºi iniþiativele recent adoptate sau lansate de preºedintele Bãsescu
privind Marea Neagrã, aprovizionarea Europei cu hidrocarburi din
Rusia, rolul Rusiei în Republica Moldova.
Pe de altã parte, la noi s-a creat pãrerea cã Rusia menþine
distanþa în relaþiile politice ºi economice cu România ºi, ca urmare,
existã convingerea traversãrii unei perioade reci în raporturile
bilaterale. Dintre þãrile Europei Centrale, România este singura în
care nu a avut loc o vizitã la nivel prezidenþial din Rusia în ultimii
16 ani. Conducerea de la Moscova a fãcut numeroase gesturi
simbolice faþã de celelalte state din Europa Centralã, dar niciodatã
faþã de România (Polonia – transmiterea listei ofiþerilor asasinaþi
la Katyn; Cehia ºi Slovacia – scuze pentru invazia din 1968;
105
Ungaria – scuze pentru invazia din 1956 ºi returnarea unor
componente ale tezaurului depus în Rusia etc.).
Sigur, în ultimul deceniu, atenþia României a fost îndreptatã
prioritar ºi legitim spre douã obiective deja îndeplinite: NATO ºi
UE. Dar odatã ajunºi europeni cu acte în regulã, descoperim o
realitate care nu ar trebui sã ne surprindã: încã din 1997, Rusia
e partener strategic al Uniunii Europene. Adicã, de o lunã, ºi
al nostru. Parteneriatul strategic UE-Federaþia Rusã, consacrat în
„Acordul de Parteneriat ºi Cooperare”, încheiat la 1 Dec. 1997
pentru o perioadã iniþialã de 10 ani, se bazeazã pe patru spaþii
comune: spaþiul economic, spaþiul de libertate, securitate ºi justiþie,
spaþiul securitãþii exterioare ºi spaþiul cercetãrii, educaþiei ºi
culturii. Este evident cã România – indiferent de cine se aflã la
conducerea þãrii – devine parte la acest parteneriat strategic ºi
trebuie sã manifeste o atitudine cu adevãrat europeanã, în spiritul
înþelegerilor existente între UE ºi Federaþia Rusã, în raporturile cu
conducerea de la Moscova. Europa ºtie de multã vreme cã Rusia
a rãmas o mare putere. ªi cã soluþia multor probleme nu e sã
„scãpãm” de ea ci sã gãsim cãi cât mai eficiente de colaborare
cu ea.
Ar fi bine sã economisim energie nu numai când facem planuri
pentru iarnã dar ºi atunci când ne jucãm de-a Superman în politica
externã. Mai ales atunci când ºtii cã „iarna nu-i ca vara”. Teoretic,
e un moment prielnic în care Moscova cautã parteneri viabili în
Centrul ºi Estul Europei. Dar nu-i cautã cu lumânarea. Dacã nu
vom gãsi o soluþie la aceastã problemã, cu toatã integrarea
europeanã, riscãm sã ne vedem izolaþi de un proces de cooperare
extrem de util, care se prefigureazã tot mai mult ca una din marile
tendinþe ale viitorului apropiat.

31 ianuarie 2007
 Am recâºtigat alegerile parlamentare
din 2004!

ulþi ar putea spune cã avem de-a face cu vorbe spuse

M la mânie, când omul, chiar de stat, dã la ivealã

adevãruri ascunse multã vreme prin conºtiinþã. Eu
cred cã e vorba despre ceva ºi mai interesant. Existã oameni pentru
care anumite adevãruri sunt inutile ºi chiar primejdioase o lungã
perioadã de timp. Dar dacã vremurile se schimbã, dacã priete-
ºugurile ºi alianþele încep sã capete o altã faþã, aceste adevãruri
107
devin brusc utile ºi pot fi enunþate public. Nu vã mai þin sub
tensiune, vã dau ºtirea zilei: sãptãmâna trecutã, Traian Bãsescu a
spus un adevãr! Un adevãr multã vreme surghiunit în cifre oficiale
la care nu se uitã nimeni când nu e cazul.
Preºedintele þãrii a recunoscut oficial cã Alianþa DA a pierdut
alegerile în noiembrie 2004. ªi ce-i cu asta? vor spune cei dintre
dumneavoastrã care îºi mai aduc aminte singuri rezultatele în-
registrate la votul de atunci. Este. E o recunoaºtere istoricã. Sã
vã dau douã argumente.
În primul rând, e o afirmaþie care anuleazã strigãtul lui Bãsescu
de dupã primul tur de scrutin, când cerea „lumii întregi” sã ia act
de „furtul secolului” care tocmai avusese loc. Sigur, ulterior,
„lumea întreagã” s-a lãmurit cum au stat lucrurile, din moment ce
nicio anchetã nu a dovedit frauda cu calculatorul, iar experþii
internaþionali aduºi de Prodemocraþia au anunþat chiar de-a doua
zi dupã alegeri (dacã anunþau înainte de turul doi zãpãceau
electoratul!) cã softul de calculator era OK. Dar acum e oficial: s-a
lãmurit ºi domnul Bãsescu. De doi ani încoace am aflat cã, foarte
des, preºedintele nu ºtie ce face sau ce spune ºi recunoaºte asta
public, uneori printre lacrimi. ªi treaba cu alegerile furate a fost
un asemenea moment.
În al doilea rând, eu unul sper sã scap de un anume tip de
emisiune TV în care diverºi analiºti „explicã” motivele pentru care
Alianþa DA „a câºtigat” alegerile, motivele pentru care PSD „a
pierdut” alegerile ºi consecinþele istorice care decurg armonios din
toate astea. Sper sã nu mai aud cum „lumea” se sãturase de
„sistemul ticãloºit” ºi a dorit sã elimine PSD-ul din istorie,
geografie ºi gastronomie. Sper sã nu mai asist la discursuri docte
despre Marea Revoluþie din decembrie 2004.
Adevãrul rostit de Traian Bãsescu e util nu numai publicului
larg, nu numai actualilor guvernanþi, nu numai analiºtilor despre
care vorbeam ci ºi multor colegi ai mei care ajunseserã (prea)
repede la concluzia cã „am pierdut” alegerile în 2004. ªi în-
cepuserã, în consecinþã, sã caute cauzele unei înfrângeri care nu
avusese loc.
108
 Bun, veþi spune, ºi ce dacã? Nu putem întoarce timpul în loc.
E adevãrat, dar putem înþelege mai bine vremurile pe care le trãim.
Acelaºi Traian Bãsescu spunea, cu acelaºi prilej, cã a adus DA
la putere pentru cã trecerea PSD în opoziþie era o necesitate
istoricã. Cum nu se formase nicio comisie prezidenþialã care sã
studieze situaþia, deducem cã aceastã necesitate istoricã nu a fost
altceva decât pohta pohtitã de noul preºedinte. Aceastã pohtã a
adus þãrii cel puþin doi ani de haos.
Acþionând împotriva voinþei electoratului, preºedintele a generat
o construcþie guvernamentalã haoticã, hibridã ºi instabilã, sortitã
unui eºec pe care îl trãim de doi ani ºi mai bine. Plecând de la
premisa, electoral contrazisã, cã „orice e mai bun decât PSD-ul”,
am avut parte de orice. Toate astea într-un moment istoric când
am fi avut nevoie de mult mai puþin: de competenþã, de atenþie, de
responsabilitate. Probabil cã, peste nu multã vreme, preºedintele
va recunoaºte, plângând, ºi aceste consecinþe.

7 februarie 2007

P.S. Axioma Bãsescu:

Poporul a vrut sã trimitã PSD în opoziþie, deºi acelaºi popor
i-a dat cel mai mare numãr de voturi la alegerile parlamentare din
2004.
 Epidemia de incompetenþã

rãim o epocã în care epidemiile par sã nu aibã sfârºit.

T Anul trecut, asistam, neputincioºi, la felul în care aviara

trecea din gãinã în gãinã, anul ãsta, ne luptãm cu viruºii
infecþiilor respiratorii care trec din om în om. Cauzele se ºtiu, le
aflãm de la televizor: migraþia pãsãrilor într-un caz, încãlzirea
globalã în celãlalt. Dar treptat-treptat, odatã cu noul an, pare sã
bântuie din ce în ce mai ameninþãtor un flagel nou: epidemia de
incompetenþã. Ea trece ca un fulger dintr-un minister în altul iar
cauza o aflãm, fireºte, tot de la televizor: integrarea europeanã.
110
 Existã organisme guvernamentale fragile care, pur ºi simplu,
nu fac faþã într-un nou mediu. Se adaptaserã perfect la celãlalt, iar
deschiderea frontierelor a creat un curent atât de puternic încât
strãnuturile, tusea ºi junghiul administrativ se þin deja lanþ.
Totul a început timid, cum era firesc, în zona de frontierã unde,
imediat dupã artificiile de Anul Nou, autoritãþile locale au plecat
acasã ºi au uitat sã ia cu ele ºi taxele de la vãmi. În acest caz
concret, epidemia a fost de scurtã duratã ºi nu a fost tratatã de
medici ci de ºoferii de camioane care nu au folosit seringi ci
antibioticele din dotare: leviere sau manivele. Deºi pare bãbesc,
tratamentul a dat rezultate.
Dupã o scurtã acalmie, epidemia a reizbucnit, perfidã, în plin
centrul Capitalei, în locul unde se aflã Ministerul Agriculturii.
Acolo, niºte înalþi funcþionari, bine ºcoliþi, au declarat rãzboi
brânzeturilor. Ei au anunþat, sever, cã micii producãtori neastâm-
pãraþi nu-ºi mai pot vinde produsele mai departe de 30 de km de casã,
unde, de regulã, se aflã alþi mici producãtori care, ºi aºa, au pe cap
propria lor telemea nevândutã. Câteva sãptãmâni mai târziu, în
vreme ce televiziunea publicã filosofa îndelung pe tema reticenþei
ciobanilor faþã de binefacerile modernitãþii, am aflat cã înþelepþii
de la minister nu înþeleseserã bine ce scrie în norma europeanã. Ei
crezuserã cã „piaþa localã” înseamnã locºorul din jurul localitãþii.
ªi când colo, ce sã vezi? Privind lucrurile la nivel european, „piaþa
localã” e chiar þara întreagã. Micii producãtori rãmaºi în viaþã dupã
acest exerciþiu de alarmã au rãsuflat uºuraþi. Noi nu ne permitem
acelaºi lucru. Pentru cã ce e la Ministerul Agriculturii e ºi în alte
pãrþi ºi rezultatele epidemiei de incompetenþã se vor face vãzute
pe tot parcursul anului. E limpede acum cã foarte mulþi înalþi
dregãtori au aºteptat sã intrãm mai întâi în afurisita de UE ºi abia
pe urmã se chinuie sã priceapã ºi ce înseamnã asta pentru do-
meniile lor de incompetenþã.
În momentul în care scriu aceste rânduri, un alt minister e
cuprins de frisoane. În vreme ce farmaciºtii ºi doctorii spun cã
avem de-a face cu o crizã a medicamentelor compensate, ministrul
Nicolãescu spune cã ne confruntãm cu o crizã a fondurilor rãu
gestionate. Bolnavii care nu au doctorii pot sã aleagã varianta care
le convine mai tare.
111
 Cum nu vãd ca asemenea boli sã fie tratate cu demiteri ºi
anchete, mã gândesc sã apelãm la experienþa fericitã din trecutul
imediat. Împotriva aviarei ministrul Flutur a inundat ºoselele,
gardurile ºi capotele maºinilor cu vermorelul din care þâºnea un
lichid incert, în valoare de câteva milioane de dolari. De data asta,
am putea stropi din belºug cu aºa ceva treptele de la intrarea
ministerelor, în aºa fel încât nimeni sã nu mai introducã acolo
incompetenþa. Sau sã o scoatã de acolo în stradã.

14 februarie 2007

P.S. La Bruxelles, unde s-a întâmplat sã mã aflu sãptãmâna

trecutã, bântuie o epidemie de nedumeriri. Numeroºi înalþi
funcþionari europeni m-au întrebat deschis cum se explicã faptul
cã autoritãþile române nu reuºesc sã înþeleagã reguli simple, pe
care le au la dispoziþie, în traducere, de atâta amar de timp.
 Cenaclul suprarealist de la Bucureºti

ram tentat, la fel ca mulþi dintre dumneavoastrã, sã spun,

E din când în când, cã ceea ce se petrece pe scena noastrã

publicã de la o vreme încoace este science-fiction curat.
Pe urmã mi-am dat seama cã greºesc, cel puþin din punctul de
vedere al teoriei genurilor literare. Avem de-a face, în politica
dâmboviþeanã, cu numeroase evadãri din realitate dar ele au loc
dezordonat, la pleznealã. Ficþiunea ºtiinþificã e grijulie cu cititorul,
îi explicã mereu cum funcþioneazã maºinãria cu care cãlãtoreºti în
timp sau ce conþine substanþa care te face invizibil. Când
113
politicianul român iese din decor o face haotic, de amorul artei. El
vrea ca noi sã-l credem pe cuvânt, vrea ca lumile lui tulburi sã
devinã ºi ale noastre, fãrã cercetãri, fãrã explicaþii, probabil în baza
autoritãþii cu care îl investeºte vremelnic o funcþie sau alta. Aici
nu e vorba despre science-fiction ci despre suprarealism curat. Sau
poate de subrealism, pentru cã viaþa politicã româneascã bate orice
gen literar.
De mai bine de douã sãptãmâni, de pildã, Partidul Democrat
spune cã Parlamentul trebuie sã se dizolve dacã un eventual
referendum privind destituirea preºedintelui s-ar solda cu un
rezultat negativ. Citirea atentã a celor câteva pagini din Constituþie,
care se referã la legislativ, aratã însã cã aºa ceva nu e posibil.
Parlamentul nu poate fi dizolvat de nimeni ºi nu se poate dizolva
nici mãcar de unul singur, cu excepþia unei situaþii unice, despre
care nu e vorba acum: imposibilitatea formãrii unui guvern, dupã
epuizarea tuturor etapelor prevãzute de lege.
Condus, mãcar teoretic, de un profesor de drept constituþional,
PD-ul pledeazã continuu pentru aplicarea unor texte de lege care
nu existã, pentru punerea în miºcare a unor mecanisme care nu
s-au inventat pe plaiurile noastre. Se dau ºtiri serioase cu aceste
elucubraþii, au loc dezbateri televizate în legãturã cu ele. Mâine
am putea discuta, în aceeaºi logicã, despre ce trebuie fãcut ca sã
ne ferim de revãrsãrile Nilului sau cum sã scãpãm de
supraproducþia româneascã de computere.
Preºedintele face ºi el parte din cercul suprarealist (sau
subrealist). Când tocmai se pun în miºcare mecanismele pentru
alegerile europene, care au loc peste tot pe bazã de listã, domnia
sa propune un referendum despre votul uninominal. ªi asta cât mai
repede, într-o lunã! Adicã o lunã pentru tot mecanismul decizional
care sã declanºeze un referendum, pentru organizarea ºi bugetarea
lui dar ºi pentru campania de informare absolut obligatorie. Mai
adaug faptul cã e un referendum legat de o problemã cu care
aproape toatã lumea e de acord în principiu dar nu în detalii – care,
oricum, nu pot fi rezolvate prin referendum. De aceea, în Elveþia
existã ºi referendumul legislativ, nu numai cel consultativ. La noi
însã referendumul legislativ nu existã!!

114
 Primãria Capitalei face un sondaj ca sã vadã dacã ºoferii vor
parcãri, MAE propune ca ambasador la Londra un comentator
de fotbal iar Ministerul Agriculturii interzice transhumanþa ºi
negoþul cu telemea invocând norme europene care nu existã. Se
anunþã, pentru a câta oarã, începerea lucrãrilor la autostradã peste
douã sãptãmâni. Se comandã ºi se plãtesc în neºtire, studii de
consultanþã pentru lucrãri care nu se vor face niciodatã. Nu sunt
pagini de literaturã suprarealistã? Nu ne conduc, de fapt, niºte
artiºti? Peste tot, împrejurul nostru, politicienii guverneazã reali-
tatea, sau mãcar încearcã sã o facã. La noi, ei o genereazã ca niºte
demiurgi. ªi faþã în faþã cu atâta artã, nu poþi sã nu rãmâi tablou.*

21 februarie 2007

* Pentru cumpãrãtorul tabloului de la Ales reprezentând o copie

dupã o lucrare a lui Tizian (ºi pentru „expertul de artã” Romoºan)
o informaþie utilã: tabloul original „Alegorie” se aflã la Viena, la
Muzeul Naþional; cf. TIZIAN, DES MEISTERS GEMÄLDE în
368 ABBILDUNGEN HERAUSGEBEN VON OSKAR
FISCHEL – FÜNFTE, VERMEHRTE AUFLAGE, DEUTSCHE
VERLAGS-ANSTALT STUTTGART BERLIN UND LEIPZIG,
p. 272.
 Partidul societãþii civile de dreapta

fost o vreme când unii intelectuali de dreapta erau mai

A cinstiþi ºi cu ei înºiºi ºi cu ceilalþi. Aºa a luat naºtere

Partidul Alianþei Civice (PAC), formaþiune care ºi-a
asumat explicit o culoare politicã ºi niºte interese specifice.
Iniþiativa nu s-a dovedit „rentabilã” ºi vremurile acelea au trecut.
Azi intelectualii de dreapta formeazã in corpore „societatea
civilã”. ªi „societatea civilã” e chematã mereu sã analizeze,
imparþial, ce se petrece, de ce se petrece ºi ce ar trebui sã facem
noi toþi mai departe. Mai mult, aceasta e „societatea civilã” cu care
116
mai marii zilei se consultã atent, ori de câte ori trebuie sã dea
impresia cã stau de vorbã cu þara.
Trãim o uriaºã imposturã care se amplificã an de an, mandat
de mandat. Când vorbesc despre imposturã mã refer la douã
aspecte.
În primul rând nu avem de-a face cu entitatea de analizã
echidistantã ci cu grupuri ºi persoane implicate partizan în viaþa
politicã româneascã. Pe tot parcursul lui 2004, de pildã, „civicii”
care ne umplu astãzi televizoarele au dus o campanie constantã în
favoarea Alianþei DA, i-au dat sfaturi, ºi au fãcut studii ca sã vadã
cum poate funcþiona mai bine struþocãmila. „(…) Noi avem încã
puþini oameni care au autoritate în societatea civilã ºi, din acest
motiv, în aceºti ultimi doi ani, când democraþia se degrada la noi,
nu era suficient sã facem numai rapoarte de analizã ºi cercetare.
A trebuit sã aruncãm toatã greutatea noastrã în joc, ca sã unim
PNL cu PD, sã-l aducem pe Bãsescu drept candidat (Stolojan nu
ar fi câºtigat alegerile, deºi ar fi fost un preºedinte bun), sã scãpãm
de o reformã electoralã care ar fi favorizat PSD, sã organizãm
CPC ºi sã gãsim bani pentru ea. Aºa am parcurs pas cu pas ºi
deliberat etapele unei mici „revoluþii portocalii”, aºa cum inspirat
le descrie d-na Condoleezza Rice.(…)” mãrturisea cu candoare în
2005 doamna Alina Mungiu Pippidi. (Reforma electoralã de care
dânsa a scãpat naþiunea e votul uninominal dupã care plânge azi
domnul Bãsescu.)
E interesant de observat cã, astãzi, când Alianþa DA nu mai
existã, partizanatul acestor apostoli ai moralitãþii se menþine dar
are loc o sciziparitate de adaptare la noul mediu politic schizoid:
unii apãrã o parte a alianþei, alþii cealaltã parte, incriminând în
consecinþã, nonºalant, jumãtate din ceea ce recomandau pânã mai
ieri. Nici dupã alegeri aceºti analiºti nu pot fi echidistanþi iar
explicaþia este destul de simplã: avem de-a face cu intelectuali
de buzunar.
Nu mã refer aici la cultura cãrturarilor cu pricina ºi nici la
calitatea demersului lor cognitiv. Am în vedere un lucru mult mai
simplu. Ori de câte ori persoanele sau partidele pe care le sprijinã
în crunta opoziþie ajung la putere, intelectualii civici ajung, la
117
rândul lor, imediat, în posturi înalte ºi bine plãtite sau fac imediat
contracte grase cu cei ajunºi în asemenea funcþii. Cu alte cuvinte,
fac exact ceea ce condamnau înainte, la alþii. Civismul lor nu este
gratuit. Iar atunci când între cei aflaþi la putere începe cearta,
intelectualii îºi dezvoltã opiniile în funcþie de culoarea politicã a
instituþiei pe statul cãreia au ajuns sã semneze când iau leafa ºi
diurnele. În felul acesta, iatã, se menþine pluralismul.
Aici apare fenomenul cel mai interesant: deºi sunt deja plãtiþi
de stat ei rãmân în continuare civici! κi dau în continuare cu
pãrerea despre ceea ce se petrece ca ºi cum nu ar avea niciun
interes, ca ºi cum nu ar fi parte a jocului ci l-ar privi de la înãlþimi
academice. Un personaj propus ca ambasador la Washington
modereazã discuþii politice pe postul public în vreme ce aºteaptã
aprobarea preºedintelui, dupã ce a fost propus de guvern. Oare cât
de echidistant faþã de preºedinte poate fi el? Oare ne mirãm cã
semneazã scrisorele în favoarea lui Traian Bãsescu ºi explicã doct,
peste tot, de ce a considerat util sã o facã? Oare ne mirãm cã
doamna Macovei e sprijinitã frenetic de ONG-uri care au fost
finanþate graþios din fondurile Ministerului Justiþiei?
Civicul român îºi poate pierde sãrãcia, silueta, anonimatul în
relaþia cu fosta securitate sau accentul autohton dar nu va renunþa
niciodatã la bunul sãu cel mai de preþ: echidistanþa.
În al doilea rând, în realitate, societatea civilã e alcãtuitã din
mii de organizaþii. Cele mai multe dintre ele reprezintã interesele
unor categorii sociale clar definite: pensionari, întreprinzãtori,
iubitori de animale, familii monoparentale, minoritatea de tot felul,
fermieri, persoane cu handicap. Pe aceste organizaþii, care repre-
zintã segmente sociale serios afectate de legi în discuþie sau de
crizele instituþionale blocante, nu le întreabã nimeni nimic despre
politicã. De ani ºi ani, societatea civilã oficialã e reprezentatã
numai de „organisme de atitudine”, mereu aceleaºi, mereu cu
aceleaºi opinii.
Nu pot sã închei fãrã sã remarc o ultimã trãsãturã definitorie
a „societãþii civile”: nevinovãþia. Au trecut doi ani din momentul
118
când cei sprijiniþi de ea au ajuns la putere ºi au condus viaþa po-
liticã româneascã spre un haos general. Niciunul dintre corifeii
dreptei civice nu pare a avea remuºcãri, nimeni nu are îndoieli.
Nici n-ar avea timp pentru asta, în goana zilnicã de la o televiziune
la alta, de la un aeroport la altul.

28 februarie 2007
 Delictul de modernizare

n zilele din urmã, a avut loc o discuþie mai amplã despre

Î cutremure ºi efectele lor, la treizeci de ani de la marele

seism din 1977. În mod firesc, dincolo de inevitabila me-
morialisticã a momentului, tema legatã de actualitate a fost mãsura
în care reuºim sã ne apãrãm astãzi de asemenea posibile efecte.
ªi, fãrã sã vreau, mi-a revenit în minte un gând mai vechi.
Încercãm sã întãrim, sã reconsolidãm, ceea ce au fãcut alþii, mai
ales într-o epocã de modernizare, cum a fost cea interbelicã. Dar
ce anume construim noi? Care e contribuþia noastrã la aceastã
modernizare, ce lãsãm celor mai tineri sã apere ºi sã consolideze?
120
 O singurã parte a acestei întrebãri are un rãspuns oarecum clar.
Modernizarea bazatã pe capital ºi iniþiativã privatã începe sã
funcþioneze. Ea ne oferã un fond imobiliar nou, spaþii comerciale
între blocuri ºi mall-uri pe unde mai rãmâne loc. Aceastã evoluþie,
bazatã pe profit comercial, îºi are rostul ei dar este insuficientã
în absenþa unui efort statal coordonator, capabil sã exprime o
viziune. Pe de o parte, o bunã parte a societãþii încã nu poate
profita nici de locuinþe noi dar scumpe, nici de magazine moderne
cu mãrfuri de lux. Pe de altã parte, existã zone întregi a cãror
dezvoltare, peste tot în lume, cade natural în sarcina statului. Cu
atât mai mult e nevoie de aºa ceva la noi, unde existã atâtea
probleme de infrastructurã.
Spuneam cã ãsta e un gând al meu mai vechi ºi el a încercat
sã ºi devinã faptã. Pentru faptele astea nu am scãpat însã „nepe-
depsit”. De doi ani încoace, am fost acuzat de douã lucruri. Unul
e deja notoriu, aºa-zisa corupþie a mea, capabilã sã lipseascã þara
pânã ºi de Delta Dunãrii, „viciu” care a generat acþiuni ale DNA
pe care însuºi Traian Bãsescu le-a catalogat drept „farse judiciare”,
expresie care mã scuteºte pe mine de alte comentarii. Celãlalt e
mai discret: mi s-au reproºat, ritmic, proiectele de dezvoltare ºi
modernizare pe care le-am pus în miºcare de-a lungul a patru ani.
Mi s-a pãrut mereu interesant cã aceste proiecte nu au fost
atacate pentru raþiuni logice cum ar fi, de pildã, inutilitatea. Mereu
au fost puse la zid doar amãnunte aproape transformate în ºtiri
de genul «fapt divers». Au apãrut, de pildã, pe lângã liceele din
România, 400 de sãli de sport noi, absolut necesare, prima
iniþiativã de acest gen dupã decenii în care copiii au bãtut mingea
prin bãlþi. Am aflat cã în unele dintre ele plouã sau cã nu existã
scãrile metalice care sã permitã accesul pe acoperiº atunci când
ninge mai mult de 60 de cm. O problemã de garanþie într-o þarã
normalã. Probabil cã celor care generau aceste ºtiri li se pãrea
firesc ca eu sã mã înarmez cu unelte ºi sã repar defecþiunile
apãrute. Doar era vorba de ideea mea, de proiectul meu „ticãlos”!
Sute de mii de copii au primit, în pauza de prânz, „cornul ºi
laptele” pe fondul a ceea ce era un abandon ºcolar îngrijorãtor. Am
aflat cã unii copii se plictisiserã de aceste alimente ºi cã, pe alocuri,
121
ele aveau probleme de calitate. Dar asta nu era o problemã a
autoritãþilor locale, era a primului ministru, responsabil pentru
fiecare triunghi de brânzã topitã! În aceeaºi perioadã au început,
în sfârºit, sã se construiascã autostrãzi. S-a spus însã cã am trãdat
þara prin contractul cu Bechtel. S-au deschis, tot atunci, 24 de
muzee noi în România. S-au modernizat 3200 de kilometri de
drumuri naþionale ºi 2000 de km de drumuri comunale, pentru
prima oarã dupã 1990 a fost modernizat un tronson de cale feratã
în lungime de 92 de kilometri, au fost finalizate sau se aflau la
sfârºitul anului 2004 în diferite faze de execuþie peste 32000 de
locuinþe pentru tineri ºi peste 6500 de locuinþe sociale. Prin
lansarea creditului ipotecar, care a fost apoi preluat de piaþa liberã,
alte 2000 de locuinþe erau finalizate la sfârºitul anului 2004. Au
fost asigurate rechizitele ºcolare pentru elevii din familiile cu
venituri reduse; au fost reabilitate peste 1200 de ºcoli. S-au
dezvoltat programe mai ambiþioase pentru turism – inclusiv
programul „schi în Carpaþi” sau ideea Parcului Dracula (este mai
bine cã acum românii „devin” turiºti în Bulgaria?). Despre asta nu
s-a vorbit mai deloc. Mai bine.
Astãzi nu mai citim asemenea ºtiri. Astãzi nu se mai greºeºte,
ar fi ºi imposibil. Nu poþi greºi când nu construieºti nimic. Când
nici mãcar nu reconstruieºti. Sinistraþii sunt nevoiþi sã zacã în
containere. Iar marele proiect de refacere a centrului istoric din
Bucureºti se rezumã, de doi ani, la o duzinã de stâlpi metalici care
împiedicã maºinile sã intre pe un ºantier inexistent.

România politicã stã exact atunci când ar trebui sã construiascã

mai mult. Stã ºi þipã. Odatã cu ea stã ºi modernizarea. Singurul
lucru dinamic e construcþia de imagine. A lui Bãsescu sau a lui
Tãriceanu. Iar imaginea nu presupune construcþii ci decoruri. Legi
de decor. Reforme de decor. Principii de decor. Aºa, s-ar putea
sã devenim competitivi în UE, dar numai în construirea decorurilor
de mucava.

7 martie 2007

122
 Un referendum pentru liniºtea
preºedintelui

rivind actuala gâlceavã a referendumului despre votul

P uninominal mi-am adus aminte de Forrest Gump: „Viaþa

e ca o cutie cu bomboane, nu ºtii niciodatã ce e înãuntru.”
Chiar dacã actualele reguli de protecþie a consumatorului cam
contrazic acest citat, el rãmâne cât se poate de valabil în materie
de politicã. Sã înlocuim „viaþa” cu „platforma electoralã”. Sau cu
„dezbatere”. Sau, de ce nu, cu „referendum”.
123
 Atunci când Traian Bãsescu se declarã grãbit sã ne punã o
întrebare cu rãspunsul dinainte ºtiut, el are în minte, de fapt,
anumite scopuri. Ar dori, probabil, sã ne punã alte întrebãri dar se
sfiieºte (încã). Iatã de ce m-am gândit ca ar fi util sã trec în revistã
o serie de întrebãri care ar fi pe placul preºedintelui. Altfel spus,
sã deschidem cutia cu bomboane ºi sã privim, pofticioºi, con-
þinutul:
Aþi fi de acord ca Traian Bãsescu sã fie preºedintele Parla-
mentului iar preºedinþii celor douã camere sã fie adjuncþii lui?
Sunteþi de acord ca Traian Bãsescu sã fie preºedintele
Guvernului iar primul ministru sã fie prim-viceprim ministru?
Sunteþi de acord ca Traian Bãsescu sã fie Avocatul Poporului
iar Avocatul Poporului sã fie adjunctul Avocatului Poporului?
Aþi fi de acord ca Traian Bãsescu sã fie Procuror General iar
Procurorul General sã devinã adjunctul primarului din Cluj
Napoca?
Sunteþi de acord ca Traian Bãsescu sã fie preºedintele Curþii
Constituþionale iar tot ce spune ºi ce face el sã fie considerat,
automat, constituþional?
Sunteþi de acord ca preºedintele sã fie echidistant politic ºi,
în calitate de preºedinte al tuturor românilor, sã fie preºedintele
tuturor partidelor din România?
Sunteþi de acord cu votul uninominal la preºedinþie, în sensul
ca buletinele de vot sã conþinã un singur nume: Traian Bãsescu?
Aþi fi de acord ca Traian Bãsescu sã fie directorul televiziunii
publice ºi sã vedem, în fiecare searã, filmul Titanic în varianta
în care comandantul navei este Traian Bãsescu, iar vasul nu se
scufundã (se scufundã icebergul!), ci merge, pe axa Bucureºti-
Washington ºi ajunge cu bine la New York?
Aþi fi de acord ca Traian Bãsescu sã fie el însuºi societatea
civilã ºi sã supravegheze cu stricteþe activitatea tuturor instituþiilor
mai sus pomenite, inclusiv a Preºedinþiei?
Vreþi ca Traian Bãsescu sã fie poporul iar statul sã fie obligat
sã funcþioneze pentru propãºirea lui materialã ºi spiritualã?
Aþi fi de acord ca Traian Bãsescu sã fie numit, prin ordonanþã
de urgenþã, preºedintele Societãþii Academice Române, pentru a
124
exprima mai bine sentimentele opiniei publice, iar Alina Mungiu
Pippidi sã-i ia locul Adrianei Sãftoiu?
Sunteþi de acord ca, în situaþia suspendãrii preºedintelui,
Preºedintele Ungariei sã fie desemnat Preºedinte al României,
þinând seama cã oricum se plimbã ca la el acasã prin România?
Cutia cu bomboane, descrisã mai sus, pare idealã. Ea nu mai
lasã loc nici la certuri, nici la blocaje. Are o singurã problemã
majorã: e expiratã! Putea fi consumatã fãrã grijã doar pânã în
dimineaþa zilei de 21 decembrie 1989.

14 martie 2007
 O veste bunã, o veste rea

e-a lungul vremii, românii au dezvoltat o adevãratã

D filosofie specificã a ºtirii, încã mult înainte ca ea, ºtirea,

sã fie rãspânditã prin ceea ce aveam sã numim mass-
media. Multe popoare au fãcut la fel, dacã ar fi sã ne gândim numai
la dictonul anglo-saxon „no news, good news”.
În cazul românilor, filosofia despre care vorbesc pare a fi mar-
catã puternic de resemnare ºi fatalism. ªtirile sunt informaþii care
vin de departe, din spaþii pe care nu le cunoºti ºi în care nu ai nicio
influenþã. Dacã ele, însã, sunt menite sã-þi influenþeze viaþa, mai
niciodatã nu o fac în bine. ªtirile nu te cunosc ºi habar n-au ce-þi
doreºti de la viaþã. Când apare poºtaºul speri cã a venit pensia dar
ºtii, în sinea ta, cã vei primi o facturã, o amendã, o citaþie sau, în
126
cel mai bun caz, un pliant publicitar pentru un produs de care nu
ai nevoie. Când vezi focuri pe coline n-are rost sã te bucuri de
lumina jucãuºã de la orizont. E semn sigur cã dau tãtarii.
În România o veste bunã nu vine niciodatã singurã. O însoþeºte
întotdeauna o veste proastã. Iar rezultatul final nu e zero, aºa cum
ar cere poate algebra. Vestea proastã câºtigã mai mereu partida
ºi îºi impune consecinþele.
Iatã o veste bunã: echipa preºedintelui Bãsescu se completeazã
cu oameni noi, ºeful statului nu mai e singur. Vestea proastã: echipa
nu se poate completa în ritmul în care se descompleteazã: când noii
consilieri se aºezau pe scaune, directorul SIE se ridica sã plece.
O veste bunã: premierul vrea sã dea un calculator pentru fiecare
elev. Vestea proastã: e vorba despre un tip de calculator cu mani-
velã la care toatã lumea a renunþat din motive tehnice, inclusiv
premierul, anul trecut.
Vestea bunã: liberalii par deciºi sã negocieze un sprijin parla-
mentar capabil sã punã guvernul în funcþiune. Vestea rea: vor
guverna tot liberalii.
Vestea bunã: democraþii declarã ferm cã nu se vor mai lãsa
cãlcaþi în picioare! Vestea rea: sub miniºtrii democraþi nici auto-
strãzile nu se lasã cãlcate în picioare!
E bine: demnitarii care greºesc sunt traºi la rãspundere. E rãu:
demnitarii respectivi rãspund pentru cã au greºit faþã de Traian
Bãsescu. Sau îi încurcã socotelile.
Statistic vorbind, nicio ºtire nu vine singurã. Cele bune vin însoþite
de cele rele. ªi cele rele vin însoþite de altele ºi mai rele. De pildã:
Deºi urãºte deopotrivã ºi Guvernul ºi Parlamentul, doamna
Monica Macovei nu vrea sã plece din postul de ministru. Dacã
totuºi pleacã, va ajunge consilier prezidenþial, de unde va ataca
Guvernul în stil cotrocenist, adicã fãrã sã mai aibã nicio rãspundere.
Privind acest spectacol al veºtilor bune ºi rele parcã îmi vine
ºi mie sã dau o ºtire, nici bunã, nici rea. Luaþi-o cum vreþi: Se pare
cã adevãrata Constituþie a României o reprezintã Legile lui Murphy.

21 martie 2007

127
 ‘Ich bin ein Berliner’

a 26 iunie 1963, preºedintele John F. Kennedy, vorbind

L la Berlin, spunea cã, în lumea libertãþii, formula

ultrasimplã „Ich bin ein Berliner” („sunt un berlinez”)
înlocuieºte formula clasicã românã „civis Romanus sum” pentru
toþi cei care preþuiesc libertatea.
Hotãrât lucru, sãptãmâna trecutã, Berlinul a stat sub semnul
acestei asumãri. Chiar ºi Uniunea Europeanã a împlinit cincizeci
de ani sub preºedinþie germanã, prilej pentru un summit de galã ºi
o declaraþie care ºi-au propus sã relanseze principiile unei
reconstrucþii instituþionale pentru bãtrânul continent. La rândul
128
lui, fostul ministru de Externe, Hans Dietrich Genscher, a împlinit
optzeci de ani, pe care i-a sãrbãtorit printr-o discretã, dar
substanþialã ceremonie aflatã sub patronajul cancelarului Angela
Merkel, tot la Berlin.
Mi-a fost dat sã particip la acest moment aniversar la care au
fost invitate personalitãþi care au marcat perioada ministeriatului
lui Genscher: Eduard ªevarnadze – preºedinte al Georgiei, dar ºi
ministru de Externe al lui Gorbaciov, Roland Dumas, ministru
de Externe al Franþei, Henry Kissinger, legendarul secretar de stat
american, sau Emilio Colombo, ministru de Externe al Italiei.
Alãturi de noi, cei zece invitaþi din strãinãtate, la marele eveniment
au participat peste 1.500 de invitaþi din Germania: membrii gu-
vernului, foºti cancelari, parlamentari, oameni de afaceri, artiºti –
care au adus omagiul lor unuia dintre pilonii politicii europene.
Genscher a fost într-adevãr unul din personajele principale ale
unui capitol dificil din evoluþia europeanã. Ministeriatul lui e strâns
legat de reunificarea germanã, dar ºi de contextul sãu general:
sfârºitul rãzboiului rece ºi frãmântãrile legate de aºezarea unei noi
construcþii politico-diplomatice la nivel global. A fost o perioadã
dificilã, deºi, aparent, marile pericole tocmai fuseserã depãºite.
Dar intrarea într-o nouã logicã, de colaborare, presupunea
stabilirea unor noi reguli. Sãptãmâna trecutã la Berlin au venit
chiar cei care la începutul anilor ’90 au gândit ºi au negociat
principiile noii organizãri europene postcomuniste.
Faptul cã Genscher nu a avut parte de o sãrbãtorire strictã, de
partid, ci de o manifestare cu adevãrat internaþionalã spune multe
despre felul sãu de a gândi („noi ne dorim nu o Europã germanã,
ci o Germanie europeanã”, afirma el la ONU în calitate de ministru
de Externe al Germaniei reunificate), dar ºi despre clasa politicã
germanã.
Faptul cã cel care scrie aceste rânduri, el însuºi ministru de
Externe în „perioada Genscher”, a fost invitat la eveniment poate
fi un prilej de reflecþie asupra istoriei recente. Pentru cã, în fond,
fãrã modestii obositoare, nu era vorba despre Nãstase, ci despre
România. O Românie confuzã la vremea aceea, care abia începea
sã-ºi limpezeascã ideile despre prezent ºi viitor. Rememorez un
129
episod din decembrie 1990, povestit atunci de un amic, ministrul
de Externe grec, Andonis Samaras: la întâlnirea de la Bruxelles
a miniºtrilor de Externe ai „celor 12” s-a încercat menþinerea
României ºi Bulgariei, în afara programelor de asistenþã eco-
nomicã, în baza a ceea ce s-a numit „democratic conditionality”.
Poziþia contrarã a fost susþinutã de ministrul grec ºi a fost sprijinitã
de Genscher ºi Dumas, care au modificat cursul deciziei. Istoria
se construieºte ºi din mici episoade, adeseori necunoscute marelui
public.
Din pãcate, acea logicã a colaborãrii ºi a efortului comun, pe
care am întâlnit-o în Germania, lipseºte încã, aproape total, la
Bucureºti. Buletinele de ºtiri din orice zi ºi de la orice orã mã
scutesc sã aduc argumente concrete în sprijinul acestei afirmaþii.
Dar, dacã viaþa internaþionalã e ca o competiþie sportivã bazatã pe
echipe, nu se poate închipui o participare româneascã doar la nivel
individual. Sau cu o echipã ai cãrei membri au tricouri diferite, se
antreneazã separat ºi refuzã sã colaboreze în teren.

28 martie 2007
 Trãdaþi în dragoste – faza pe þarã

cena politicã a ajuns sã semene îngrijorãtor de mult cu

S situaþia unor amanþi care se uitã pieziº unii la alþii pentru

cã se bãnuiesc reciproc de „adulter”. Hai sã privim ceea
ce se petrece cu un ochi mai puþin tehnic.
Dar mai scurta istorie: Theodor a plecat ºi Traian a plâns, Traian
l-a trãdat pe Cãlin, Cãlin a înºelat aºteptãrile lui Traian, Elvis a
înºelat aºteptãrile lui Traian, Traian a înºelat aºteptãrile Adrianei,
Cãlin l-a trãdat pe Emil, Emil a înºelat aºteptãrile lui Cãlin, Stoica,
Flutur ºi Muscã l-au trãdat pe Cãlin. Traian aflã cã detectivii îl
urmãresc pe Dinu, Elvis aflã cã SIE nu ascultã – aºa cum crede el
– ºi-ºi dã demisia. Dupã care Adriana dezamãgitã de Traian, care
ºtie unde e þinta dar merge în zigzag spre ea, pleacã acasã.
131
 Copila preºedintelui cautã noi modele în viaþã, Monica a fost
trãdatã de toþi ºi enumerarea poate continua. O adevãratã tele-
novelã, care a început în urmã cu 27 de luni.
La peluzã „societatea civilã” se comportã la fel. Analiºtii ei
se simt trãdaþi! Li s-a promis o nouã revoluþie ºi n-au primit decât
doi ani de certuri în bucãtãrie. Cei care au primit câte ceva dar riscã
sã piardã ceva-ul acela, invocã trãdarea. Cei care sperã sã pri-
meascã câte altceva, invocã trãdarea adversã.
Peste toate aceste reacþii emoþionale ne e dat sã auzim iarãºi
ºirul ºtiut de neadevãruri confortabile. E trãdatã voinþa electo-
ratului! Existã un mandat de la popor! Alianþa a învins ºi acum
se destrãmã nedemn!
Poporul – aflãm – este dezamãgit, se simte trãdat. Îl aºteaptã
pe Traian sã se întoarcã la el. („Toatã lumea m-a minþit / Unde eºti
iubirea mea / Ai, ai, ai” – WESTERN unIon / WESTERN mulþi
IONI).
La votul privind noul guvern, democraþii pleacã din salã ca
nu cumva vreunul din ei sã trãdeze.
Cu experienþa de pânã acum, Cãlin numeºte un ministru pentru
egalitatea de ºanse ºi, pentru a demonstra seriozitatea angaja-
mentului asumat, el a eliminat din guvern toate femeile, pentru a
preîntâmpina eventuale trãdãri în viitor.
Parcã privim un film prost la care am fost duºi cu ºcoala,
obligatoriu. Din nefericire, pare cã jucãm ºi noi în acest film. Îl
ºi finanþãm, suntem producãtorii. Suportãm pagubele aduse de
decoruri prea scumpe, de costume ºi machiaje ridicole, de efecte
speciale folosite în abuz. Scenariul e fals, regia de circumstanþã.
În toatã aceastã comedie tristã, singurul trãdat cu adevãrat e
cetãþeanul, indiferent de felul cum a votat, indiferent dacã a votat
sau nu. ªi asta nu pentru cã nu a avut loc Marea Revoluþie Oranj.
ªi în Ucraina, revoluþia portocalie merge cam prost: Iulia l-a trãdat
pe Victor, care nu se înþelege cu Victor, care nu vrea alegeri
anticipate.
Divorþ sã fie, dar ce aveþi cu copiii?

4 aprilie 2007

132
 Alegeri de popor

omnul Gâdea, atenþie!” – ar spune Valentin

„D Stan. „Traian Bãsescu vrea sã schimbe þara!”

„Sã schimbe þara sau sã-ºi schimbe þara?” – ar
întreba, nevinovat, Ion Cristoiu.
În orice caz ne aºteaptã vremuri interesante.
Privind la ceea ce se petrece pe scena publicã, nu pot sã nu
remarc constanþa cu care preºedintele Bãsescu îºi afirmã, de mulþi
ani, o anume caracteristicã politicã. Domnia sa nu poate pune
niciodatã în miºcare vreo iniþiativã, vreun program, pentru cã

133
mereu îi lipseºte ceva. Ceva anume. Mereu altceva. Cu excepþia,
poate, a cumpãrãturilor la Carrefour – care au loc, previzibil,
întotdeauna înainte de sãrbãtori (rãuvoitorii ar spune cã,
într-adevãr, baxul de apã mineralã cumpãrat îi va ajunge pânã la
Crãciun!).
Dacã o luãm cronologic, cred cã e încã uºor sã ne amintim cã
în anii Convenþiei, Traian Bãsescu nu putea pune nimic în
funcþiune (autostrãzi ºi altele) pentru cã avea nevoie de un alt
prim-ministru. În perioada 2000–2004, ca Primar General al
Capitalei, Traian Bãsescu nu putea pune în miºcare niciun program
pentru cã nu avea majoritatea în Consiliu. A cerut imperios acea
majoritate la alegeri ca sã poatã face „totul”. A obþinut majoritatea
cerutã, împreunã cu patru primari de sector. Ciudat lucru, în cele
ºase luni urmãtoare, primarul reales nu a realizat mare lucru.
Niciunul din proiectele pe care le „bloca” vechiul Consiliu
nu a demarat. Motivul? Aþi ghicit! Lui Traian Bãsescu îi lipsea
iarãºi ceva.
De data asta, era vorba de un candidat corespunzãtor la
preºedinþie pentru Alianþa DA. Modest ºi gata de sacrificii, s-a
oferit pe sine pentru a rezolva criza. Aºa a abandonat primãria ºi
majoritatea obþinutã acolo.
Din nou personajul nostru a obþinut ce a cerut: preºedinþia þãrii
(cum anume, rãmâne între noi ºi o parte dintre alegãtori). Dar
nu-ºi putea pune în practicã proiectele (?) pentru cã þara nu-i
dãduse un guvern pe placul sãu. Aºa cã ºi-a „tras” un guvern
format din prieteni personali ºi din bucãþele smulse de ici ºi de
colo.
Era momentul sã se treacã la treabã! Ba nu, lipsea iarãºi ceva...
Guvernul bricolat nu avea, de fapt, componentele unei structuri
domesticite. Mai întâi, trebuia eliminat PC-ul. În definitiv, era
nevoie de un alt Parlament care sã-i dea preºedintelui majoritatea
care sã-i dea guvernul necesar. Poporul trebuia sã înþeleagã: nu
votase bine (dãduse, din neºtiinþã, majoritatea PSD-ului). Aºa cã
el, poporul, trebuia sã iasã din nou la vot – dupã douã luni de la
alegeri – ºi sã voteze cum trebuie! Dacã alegerile anticipate n-au
„ieºit” trebuiau schimbaþi mãcar preºedinþii Parlamentului – sau
134
mãcar o parte dintre ei (Bãsescu îºi dorea de mult timp ca
preºedinþia Camerei sã revinã finului lui Tãriceanu!). Oricum,
pentru ca lucrurile sã fie mai simple, în viitorul Parlament ar fi fost
util sã se impunã, în numele poporului dezamãgit, alegeri
uninominale, astfel încât partidele sã se descompunã iar
Parlamentul sã poatã fi controlat din afarã. Dacã planul ãsta nu
pare aºa uºor de rezolvat, Traian Bãsescu a gândit un PNL condus
de Stolojan. Soluþia propusã era simplã: demisia premierului. Nici
de data asta, preºedintele nu a mai primit ce a cerut, PNL-ul s-a
opus sã fie alt PNL. Scandal.
Desigur, nevoile preºedintelui sunt mari. Dânsul vrea altã
constituþie care sã-i dea puteri mai largi, vrea un alt sistem judiciar
care sã fie la dispoziþia sa, o altã presã – fãrã proprietari sau
„cooperatori” – o altã lume în care România sã joace un rol cheie
pe axa cu Washington ºi Londra ºi sã-i fugãreascã pe ruºi de la
Marea Neagrã. Preºedintelui i se pare jignitor ca România sã fie
doar a ºaptea þarã din Europa.
E de aºteptat ca Traian Bãsescu sã ne spunã în curând adevãrul
gol goluþ: de fapt el are nevoie ºi de un alt popor. Poate vechii
egipteni – care sã-l asculte ca pe un zeu!? Poate fenicienii de altã
datã – un popor de marinari!? Poate ucrainienii – deºi n-au prea
înþeles rosturile revoluþiei oranj!? Poate francezii – deºi nu prea
pricep chestia cu axa!? Poate nemþii – deºi au lansat o idee nãs-
truºnicã – sã faci guvern cu inamicii politici!? Poate spaniolii –
deºi ei sunt niþel cam monarhiºti!?
Urmãrind, din tribuna a doua, derby-ul Steaua-Dinamo, pre-
ºedintele realizeazã cã nu se poate realiza performanþã fãrã un
transfer de jucãtori din Africa. Cum sã schimbe þara? Poate printr-un
transfer masiv de populaþie? Aceste întrebãri nu l-au lãsat sã
doarmã de sãrbãtori pe preºedinte. Nu risc însã un pronostic.
E dreptul preºedintelui sã-ºi aleagã prin vot direct ºi, deocamdatã,
secret, poporul.

11 aprilie 2007

135
 Demisia la români

acã apelãm la dicþionar, lucrurile par simple ºi clare:

D demisia e actul prin care un salariat sau un demnitar se

retrage dintr-o slujbã sau o funcþie, renunþã la ea. În
viaþa de fiecare zi, oamenii demisioneazã în trei situaþii: când
gãsesc un loc de muncã mai bun (demisia de carierã), când evitã
sã fie daþi afarã (demisia remediu) ºi când nu mai suportã ceea
ce se petrece la locul respectiv de muncã (demisia istericã sau
luatul lumii în cap). Se verificã acest statut al demisiei ºi în viaþa
politicã româneascã?
Nu. Clasa politicã ºi mass-media au reuºit sã facã din demisiile
„la vârf” un adevãrat spectacol de sunet ºi luminã, de o varietate
136
ºi o complexitate greu de descris în spaþiul restrâns al unui co-
mentariu ca acesta.
Aþi ghicit, evident, toate gândurile astea îmi trec prin minte
pentru cã Traian Bãsescu tocmai a lansat pe piaþã ideea demisiei-
ºantaj. Dar nu avem de-a face decât cu ultima formã pe care o
îmbracã un fenomen mult mai amplu. Mihai Rãzvan Ungureanu
ne-a prezentat, la începutul anului, o „demisie de onoare”, în
vreme ce secretarii de stat ai PD-ului au iscãlit spãsiþi „demisii
în alb” iar la instituþia prezidenþialã însãºi asistãm, de doi ani, la
„demisii în valuri”, de la Andrei Pleºu la Adriana Sãftoiu.
În 2005, Mircea Miclea demisiona, de la educaþie, ca victimã
a bugetului. Apoi a demisionat George Copos, pentru a se putea
„prezenta” la DNA. Avem demisia cu renunþare în cazul CPT ºi
demisia cu realegere în cazul CTP. Am avut demisie cu suspendare
a demisiei la SGG, în cazul Stroe. Demisia poate fi onorabilã, stra-
tegicã, profilacticã. Neaºteptatã sau degeaba aºteptatã, realã sau
virtualã, acceptatã sau neacceptatã, contestatã sau aplaudatã, utilã
sau creatoare de blocaj, precoce sau tardivã, dificilã sau facilã,
popularã sau nepopularã, istoricã sau inutilã, incitantã, onestã,
cinicã, impusã sau din proprie iniþiativã, din ºantaj, din slãbiciune,
din imprudenþã, din complot, din prostie, categoricã, salvatoare,
ruºinoasã, destabilizatoare... În fiecare lunã asistãm la o nouã
contribuþie novatoare, în domeniu.
La Timiºoara, Gicã Hagi a lansat demisia de 12 ore. La TVR
asistãm la demisii „pe þeavã” (Culcer si Giurgiu) iar în faþa CNSAS
am avut de-a face cu demisia ca efect al spovedaniei forþate (Mona
Muscã sau Carol Sebastian).
Eu însumi sunt un profesionist al domeniului ºi nu mã pot
exclude din acest scurt studiu. În ultimul an, am demisionat de
la preºedinþia executivã a PSD ºi de la preºedinþia Camerei
Deputaþilor. De fapt, la celebra reuniune informalã a partidului, de
la Otopeni – Hotel Confort, Mircea Geoanã a supus la vot pro-
punerea sa ca eu sã-mi dau demisia din cele douã funcþii. PSD-ul
a creat astfel o nouã instituþie juridicã: demisia pentru altul!
Precizam, de aceea, în momentul demisiei de la Camerã, cã o
137
înaintez „ca rezultat al deciziei colegilor din PSD ºi din respect
pentru instituþia Parlamentului.”
În concluzie, pentru politicieni ºi zonele asociate lor, putem
spune cã demisia e rareori un simplu act unilateral de voinþã.
Universul întreg e asociat cu acest gest. Uneori, dupã demisie te
întorci de unde ai plecat (dacã ai plecat de undeva), alteori urci o
treaptã, alteori dispari. Interesant lucru, de obicei demisia e un gest
care se referã, decurge din trecut. Demisia politicã româneascã se
doreºte, mai curând un instrument prin care poþi influenþa viitorul.
Ne vom saluta probabil, tot mai des, începând din aceastã sãp-
tãmânã, cu formula: „Sã demisionaþi bine!”

18 aprilie 2007
 322

ât de mulþi trebuie sã fim ca sã avem dreptate? În ce

C cantitate devenim legitimi? De la câte kilograme în sus

poþi fi considerat un om deºtept? Sincer sã fiu, nu mi-aº
fi pus niciodatã asemenea întrebãri dar iatã cã ele tind sã devinã
teme politice fundamentale ale campaniei care premerge refe-
rendumul.
Ca de atâtea ºi atâtea ori, avem parte, din pãcate, de false
dezbateri. Tema realã, care intereseazã societatea, ar fi trebuit sã
fie acum felul în care reuºim sau nu sã aducem cu folos în
România câteva (zeci) miliarde de euro de la Uniunea Europeanã.
Dar Alianþa DA s-a destrãmat ºi destrãmarea ei a blocat þara. Aºa
cã preºedintele e suspendat mai ales pentru blocajele instituþionale
139
pe care le-a generat. Poate ar fi trebuit sã vorbim despre asta.
Mãcar despre asta. Nu. Nici mãcar despre asta nu stãm de vorbã.
Domnul Bãsescu vrea sã facã aritmeticã.
Citez cu tristeþe din opera recentã a Suspendatului: „Cine dã
dreptul la 322 de oameni sã interzicã democraþia ºi sã anuleze
voturile a milioane de români?” Pentru un ºef de stat european, în
anul 2007, o majoritate parlamentarã, chiar confortabilã, nu are
justificare democraticã pentru cã îl pune pe el în discuþie! Pe el
care a luat peste cinci milioane de voturi!
Aºa cã sunt ºi eu nevoit sã fac aritmeticã. Avem de-a face, de
fapt, cu 321+1 parlamentari. Acel 1 sunt eu pentru cã am avut,
de unul singur, aproape cinci milioane de voturi, cu numai douã
sute de mii de voturi mai puþin decât Traian Bãsescu. Dacã
adãugãm la voturile astea voturile ce stau îndãrãtul fiecãrui
parlamentar care a votat pentru suspendare, potrivit normei legale
de reprezentare, ajungem la aproape cincisprezece milioane.
Oricum, cei cinci milioane despre care vorbim sunt electori de
turul al doilea, adicã foarte mulþi oameni care au votat cu alþi
candidaþi ºi s-au vãzut nevoiþi sã se reorienteze ulterior între douã
„rele”: eu (un rãu mai mic) sau Bãsescu (un rãu – cum s-a vãzut –
mai mare). Pentru el însuºi, singur-singurel, actualul preºedinte
suspendat al României a cãpãtat exact 33,92% din voturi (mai
concret, trei milioane ºi jumãtate de voturi), adicã rezultatul din
primul tur, când a ieºit pe locul doi. Asta nu înseamnã cã vreau
sã pun acum în discuþie legitimitatea sa ca preºedinte. Asta
înseamnã doar cã toatã aceastã discuþie e cea mai cruntã dema-
gogie, ornatã, din pãcate, cu serioase accente extremiste.
Bãsescu pune sub semnul întrebãrii însãºi instituþia parla-
mentului, din moment ce incitã oamenii sã batjocoreascã o
majoritate legal constituitã. De ce ar fi „mai legitimã” o minoritate
parlamentarã de 108 parlamentari? Este evident pentru toatã lumea
cã parlamentul nu a nesocotit opþiunile cetãþenilor. Din acest motiv
se va face un referendum, pentru ca cetãþenii sã spunã în final ce
ºi pe cine vor.
Citez cu voioºie din aceeaºi operã oralã: „Cei 322 de par-
lamentari care au votat suspendarea au vândut idealurile victoriei
140
din 2004 cu miros de petrol.” Asta sunã tare curios. Cei mai mulþi
dintre cei 322, majoritatea majoritãþii dacã vreþi, nu au vândut
nimic pentru cã nu au cumpãrat nimic, niciodatã. Ce-i drept, PSD
a avut o victorie în 2004 dar Traian Bãsescu n-a omologat-o ca
atare. Am avut de-a face cu un blat generat chiar de arbitru. (ªi ce
se întâmplã cu arbitrii prinºi cu ocaua micã? Nu se suspendã ei
mãcar câteva etape?). Iar la ideea cu petrolul eu, personal, nu pot
decât sã protestez cu vehemenþã. Potrivit doctrinei Macovei-
Morar, eu mã ocup cu termopanele, nu cu hidrocarburile.

25 aprilie 2007

P.S. Un suporter dinamovist, nemulþumit cã n-a putut intra la

derby-ul cu Rapid, se plimba pe stradã strigând: „Marinaru’
minte/Lobonþ preºedinte”. Lupta pentru viitoarea preºedinþie se
anunþã foarte strânsã.
 Întoarcerea la popor a fiului risipitor

n spaþiul mitic românesc ºi-au gãsit loc numeroase „în-

Î toarceri” cu ritmuri arhaice ºi valoare de simbol. Sfârºitul

transhumanþei e o întoarcere de toamnã, în vreme ce pã-
sãrile cãlãtoare se întorc primãvara ºi muncitorii români de peste
hotare se întorc de sãrbãtori. Iar Traian Bãsescu se întoarce la
popor în fiecare clipã în care cineva îl ia la rost. Expresia lui a fãcut
epocã. Pentru unii ea are o valoare aproape religioasã, pentru alþii
e subiect de bãºcãlie. Subiect de studiu nu pare a fi pentru nimeni,
aºa cã mi-am propus sã studiez eu aceastã „întoarcere”. Foarte
pe scurt.
142
 De la bun început un lucru e clar. Dacã Traian Bãsescu se
întoarce la popor înseamnã cã el a fost plecat de acolo, cel puþin
pentru o vreme. Unde anume nu e greu de ºtiut. În ultimii ani
preºedintele a fãcut echilibristicã pe axa imaginarã cu
Washingtonul ºi cu Londra, s-a luptat cu ruºii la Marea Neagrã,
a sãrbãtorit victorii în cârciumi, a fãcut strategii în alte cârciumi,
ºi-a cãutat de sãnãtate la Viena ºi a studiat complicatele ritualuri
de împerechere la licuricii mari. Nicio legãturã cu poporul în toate
astea, deci gestul lui Traian Bãsescu e justificat ca orientare. Din
când în când e bine sã mai treci ºi pe acasã, sã vezi ce mai face
poporul.
O a doua problemã, mai spinoasã, þine de însãºi gazda dis-
cutatei întoarceri. Despre ce popor e vorba? E clar, de pildã, cã
Traian Bãsescu a fost votat de popor. Tot de popor par a fi aleºi
ºi cei o sutã ºi ceva de parlamentari care au votat împotriva
suspendãrii. Cei 322 care au votat pentru suspendare nu au fost
aleºi sigur de poporul la care se întoarce preºedintele suspendat.
Ei par a fi rodul unei opþiuni de tip alchimic, o generaþie aproape
spontanee cu care ne-am trezit brusc ºi brutal pe bãncile
parlamentului, eventual trimiºi acolo de spiriduºi. Complicatã
treabã, pentru cã în 2004 o parte din cei 322 au fost votaþi de
oameni (popor) care l-au votat ºi pe Bãsescu.
Un cunoscut cronicar de fotbal titra deunãzi, privind la ceea ce
se întâmplã, „Parlament-popor, 1-0”. Avem de-a face cu un
dribling logic, cu un fault la adresa bunului-simþ. Aici devine clar
cã democraþia reprezentativã nu mai existã, decizia politicã e un
meci continuu între cei aleºi de nu se ºtie cine ºi cei care au ales
nu se ºtie ce.
Concluzie inevitabilã: poporul la care ne întoarcem e poporul
care ne convine. Avem popoare mai mici sau mai mari, mai vechi
sau mai noi, mai tãcute sau mai gãlãgioase. Avem poporul ONG,
poporul SMS, poporul Internet, poporul iscãlit pe garduri. Avem
popoare de o emisiune, popoare de o paginã, popoare de o serbare,
poporul din Piaþa Universitãþii, poporul de 100 de români de la
Paris. Avem poporul PSD-ist – care cere conducerii chiar mãsurile
dorite de conducere, poporul portocaliu – care e majoritar ºi atunci
143
când pierde, poporul UDMR-ist – care îi reprezintã pe toþi
maghiarii sau poporul UCM-ist – care îi reprezintã pe ceilalþi toþi
maghiarii. Când nu a votat cum trebuie, poporul e o masã de
bizoni. Când ia decizia corectã, avem de-a face cu poporul înþelept
ºi maturizat. Ceauºescu avea mereu „un popor minunat” pentru cã
el lua toate deciziile.
Felul cum e folosit „poporul” în acest moment e o manipulare
dusã însã mult prea departe. Traian Bãsescu are nevoie de un popor
stârnit împotriva tuturor. Dacã numai o sutã de oameni (ºi sunt
mult mai mulþi) nu ar fi de acord cu preºedintele ºi tot nu am putea
vorbi liniºtiþi despre „poporul trãdat”. În acest moment noi trebuie
sã rãspundem la o întrebare: mai poate funcþiona statul în blocajul
generat de Traian Bãsescu? O parte din societate (un popor) spune
cã nu. Cealaltã parte (alt popor) nu spune cã da. Ea ne întreabã, pe
drept cuvânt, cum punem întrebarea. Dupã 17 ani de la comunism,
noi nu folosim democraþia ci libertatea discutabilã de a o tot pune
în discuþie, atunci când acest lucru ne convine.

2 mai 2007
 Telefoane utile

elefonia de urgenþã e una dintre marile invenþii ale sfâr-

T ºitului de secol douãzeci. Probabil cã primii în domeniu

au fost americanii, la fel de pragmatici ca de obicei. Ei
au inventat 911, numãrul unic unde poþi sã suni atunci când ai o
problemã: arde casa, ai fost atacat, pisica e sechestratã în copac
sau tocmai ai vãzut omuleþi verzi pe peluzã. 911 a devenit mai mult
decât un simplu serviciu utilitar, e astãzi un personaj secundar
permanent în toate filmele de la Hollywood, dar ºi în viaþa de
fiecare zi.
145
 România trebuia sã se integreze ºi ea în aceastã tendinþã. Aºa
a apãrut Sistemul naþional unic pentru apeluri de urgenþã. Tradus
din englezã în românã, 911 a devenit 112. Suni ºi rezolvi. Recu-
nosc: vina îmi aparþine. Proiectul s-a realizat la iniþiativa mea.
Aºa cum se ºi cuvine, însã, lumea româneascã are specificul
ei. Fie el ºi unic, un singur numãr nu e suficient pentru toate
urgenþele, pentru toate problemele. Aºa, de pildã, dacã aveþi
probleme politice puteþi suna, de o lunã încoace, la 322. Sã vedem
cine va rãspunde de dupã balustradã...
Dar dacã nu aveþi nicio problemã? De niciun fel? Este iarãºi
simplu. În situaþia asta sunaþi la Traian Bãsescu ºi vã va crea el,
pe loc, o problemã. Oricât de senini vã simþiþi, vã veþi înnora
imediat. Nu credeþi?
Sã luãm exemple la întâmplare. Prin ianuarie 1997, Victor
Ciorbea era un om fãrã probleme, proaspãt prim-ministru, pe cai
mari. Tot aºa era ºi Cãlin Popescu Tãriceanu prin ianuarie 2005.
În iarna anului urmãtor, Ciorbea nu mai era nimic pentru cã Traian
Bãsescu îºi dorea un ºef mai dinamic. Iar în primãvara lui 2005,
Tãriceanu a aflat cã trebuie sã demisioneze. Mai întâi de dragul
alegerilor anticipate. Mai pe urmã, de dragul relaþiei cu Dinu
Patriciu. În acelaºi ianuarie 2005, Andrei Pleºu era consilier pre-
zidenþial. Cosmin Guºã era deputat PD, coordonatorul unei cam-
panii aºa-zis învingãtoare. Amândoi, se pare, au apelat la serviciile
lui Traian Bãsescu ºi foarte repede au scãpat de liniºtea împovã-
rãtoare care se abãtuse asupra lor.
Sã trecem într-un plan mai larg. Din ianuarie 2006, România
ar fi trebuit sã scape de problemele ei tradiþionale, legate mai ales
de lipsa fondurilor pentru dezvoltare. Ar fi trebuit sã avem numai
lucruri pozitive de rezolvat. În loc sã ne întrebãm, în continuare,
„cu ce?” ar fi trebuit sã vedem doar „unde” investim, mai cu folos,
finanþãrile UE. Dar niºte oameni, plictisiþi de atâta bine, l-au sunat
pe Bãsescu. Brusc au apãrut bileþele, tensiuni, acuze noi, partide
noi, altfel spus probleme „adevãrate” ºi „profesioniste”. Þara a
intrat în blocaj total chiar în anul în care ar fi avut toate motivele
sã funcþioneze mai bine.
146
 Nu sunt adeptul teoriei conspiraþiei, am fãcut haz de ea în
repetate rânduri. Dar ºtiu, totuºi, cât se poate de bine cã sunt pe
lume destui oameni interesaþi ca integrarea româneascã sã nu
devinã o „poveste de succes”. Dacã vrei sã opreºti pe cineva din
cursã, cel mai bine e sã-i pui o piedicã temeinicã încã din start.
Existã exemple bune ºi existã exemple rele. Poate cã unii care stau
la coadã la integrarea europeanã ar trebui sã înþeleagã, eventual,
cã existã ºi alte drumuri? Sã fie telefoanele despre care vorbesc
„long distance call” ºi internaþionale? Cu o foarte mare taxã
inversã? În cel mult o sutã de ani vom afla probabil, mai multe.
Telefonia se dezvoltã continuu.

9 mai 2007

P.S. Am fost luni la Bruxelles, la Parlamentul European, pentru

o dezbatere cu Xavier Solana ºi cu Ollie Rehn. Am vrut sã vorbesc
despre Kosovo, despre România ca „furnizor” (contributor) de
securitate ºi de stabilitate în zonã, dar, în final, am tãcut pentru
cã ar fi putut cineva sã-mi spunã cã, dacã sunteþi aºa deºtepþi,
faceþi, mai întâi, lucrurile astea la voi acasã! În plus, nu ºtiam cum
se spune în englezã sau în francezã „ciocu’mic” ºi s-ar fi putut
sã nu înþeleg tot ce-mi spun ei. Am avut un sentiment foarte
ciudat…
 Oligarhia dialecticã ºi istoricã

e-ai aºtepta ca cei obiºnuiþi cu umblatul prin porturi sã

T considere oligarhia un fel de boalã venericã. Nu e chiar

aºa. Eu cunosc un marinar care crede cã, de fapt, oli-
garhia e o infracþiune foarte gravã, demnã de introdus în Codul
Penal al Monicãi Macovei. Cine comite oligarhie, în viziunea
aceasta, trebuie pedepsit cu închisoare pe viaþã, cu un spor de pânã
la trei ani pentru cã vorbim de o infracþiune continuatã. (Mã
gândesc cã e greu sã fii oligarh numai din greºealã, la un moment
dat, o orã sau douã pe zi.)
148
 Vorba în cauzã a stârnit vâlvã în ultimele sãptãmâni. Intelectuali
subþiri ºi-au dat seama cã e rost sã înlocuiascã „baronul PSD” cu
ceva nou ºi util în procesul mereu complicat de autoexplicare a
lumii. Oameni simpli ºi-au dat seama din cauza cui nu plouã
îndeajuns. Comentatorii independenþi au aflat împotriva cui sã-ºi
ascutã tastaturile. Demiurgul acestei idei fertile, Traian Bãsescu,
a încercat inutil sã explice doct, de mai multe ori, conceptul.
A frunzãrit DEX-ul în faþa mulþimii, s-a rãþoit victimizat în faþa
oamenilor de afaceri. Ce greºealã! E ca ºi cum ai încerca sã explici
Mona Lisa pe înþelesul tuturor.
E vulgar de inutil sã formulãm în România de azi o definiþie
ºtiinþificã a oligarhului, valabilã ºi aici ºi la Copenhaga. Noi
românii nu trãim în realitate, trãim ca sã confecþionãm, zi de zi,
o lume nouã. Potrivit regulilor acestei industrii locale, oligarhul
e un om cu bani care face politicã împotriva lui Traian Bãsescu.
Sau face politicã ºi bani împotriva lui Traian Bãsescu – rãmâne
de gândit.
E uºor de observat cã avem de-a face cu o infracþiune pur
româneascã, ca o contribuþie neaoºã la istoria universalã a drep-
tului penal. Pentru cã numai noi îl avem pe Bãsescu ºi nu avem de
gând sã-l împãrþim cu nimeni.
Una peste alta, e clar pentru toatã lumea cã oligarhul e duº-
manul de servici. Cantitativ, el seamãnã mult cu apostolii din zicala
popularã. Pe drumul dintre Cluj ºi Piteºti au dispãrut vreo doi,
semn cã ºtiinþa þine cont ºi de negocieri de culise. De fapt, din acest
punct de vedere, problema poate fi înþeleasã mai uºor dacã aplicãm
principiul lui Bãsescu privind conservarea oligarhiei: Oricât de
mulþi ar fi, oligarhii sunt unul singur: Dinu Patriciu.
Într-un moment de rãtãcire, pãrintele oligarhismului românesc
l-a introdus pe listã ºi pe Ion Iliescu, ceea ce a fragilizat din punct
de vedere ºtiinþific, construcþia. Iliescu nu face bani împotriva lui
Bãsescu. El e doar împotriva lui. Pur si simplu. Dar asta, desigur,
nu-l face oligarh. (Dacã ar fi aºa, am avea câteva milioane de
oligarhi în România.)
În finalul acestei comunicãri ºtiinþifice, aº dori sã transmit un
semnal de încurajare membrilor PD care luptã cu oligarhia ºi care
149
par a fi timoraþi de orice strãnut care vine de la Bruxelles. Ei au
fãcut un gest eroic plantând þepe împotriva oligarhilor ºi nu are
rost sã se umileascã fãcându-se cã nu au fost ei. Sau, ºi mai grav,
susþinând, cum mi-a fost dat sã aud, cã þepele erau, de fapt, pira-
mide. Asta ar însemna cã Vodã Þepeº a fost faraon ºi cã Nilul
însuºi e pãmânt românesc.

16 mai 2007

P.S. În întâmpinarea unor posibile întrebãri pe forum, declar,

cât se poate de ferm, cã cei care se ocupã cu studiul oligarhiei nu
se numesc oligofreni.
 Referendum spre nicãieri

cum, dupã mai multe sãptãmâni confuze, am izbutit

A sã aflãm mãcar un singur lucru: cine e poporul. Poporul

sunt cei care voteazã cu Traian Bãsescu. Cine sunt
ceilalþi, e uºor de dedus: cei bãnuiþi de opþiuni contrare sau de ab-
senteism pervers sunt „þiganii împuþiþi”.
Eu nu îmi permit, de unul singur, asemenea concluzii. Am
recurs la experþi în poporologie. Cel mai important dintre ei mi se
pare a fi astãzi domnul „ambasador” Traian Ungureanu. Textul
publicat de domnia sa în „Cotidianul” de luni, 21 mai, este o ade-
vãratã cãlãtorie în timp. Parcurgând acele rânduri, ai senzaþia clarã
151
cã te afli la începutul anilor cincizeci ºi cã citeºti un articol din
A. Toma, combinat, postmodern, cu ceva din spiritul lui Ostap
Bender. „Preºedintele a învins orbitor. Preºedintele trebuie sã fie
uimit (...) Preºedintele a câºtigat asurzitor. Vocea popularã a strigat
NU!” Din lipsã de spaþiu tipografic, textul nu dezvãluie cum a
câºtigat preºedintele din perspectiva altor simþuri cum ar fi, de
pildã, mirosul dar un lucru e clar: ne aflãm pe „ºantierul noii
identitãþi democratice româneºti.”
Nu mã refer la acest delir verbal din plãcerea inutilã de a
polemiza ci pentru cã articolul respectiv e vârful de lance al unor
abordãri similare în spirit, care ne aruncã îndãrãt cu decenii, în anii
glorioºi în care o singurã persoanã însuma, silit, toatã diversitatea
naturalã a unei naþiuni. Foarte grav: a doua oarã, dupã 2004, o
mânã de oameni exaltaþi cu ajutorul unor funcþii, adesea enorm
disproporþionate faþã de competenþa lor, încearcã sã creeze, din
nimic, senzaþia unei „revoluþii” care permite orice.
Care e concluzia matematicã a referendumului de sâmbãta
trecutã? În esenþã, o treime dintre români au fost de acord ca Traian
Bãsescu sã rãmânã în funcþie pentru cã îl simpatizeazã sau pentru
cã nu au înþeles de ce i se cerea plecarea.
Care e concluzia lui Traian Bãsescu? „Românii” sunt de acord
cu tot ce a propus el, în vorbã sau în gând, în ultimii doi ani, mai
ales în domenii în care nu are nici competenþã conform Consti-
tuþiei. Aceastã confirmare în funcþie permite de acum încolo orice.
Altfel e de rãu, poporul vegheazã de la Piaþa Universitãþii!
Vom auzi, luni în ºir, cã orice idee contrarã celor prezidenþiale
e pãcãtoasã pentru cã poporul vrea altceva. Deºi poporul a stat mai
mult acasã iar cei care au venit la vot au rãspuns la o singurã
întrebare ºi nu au aprobat o nouã lume. Partidele sunt supuse la
presiuni, cetãþenilor li se creeazã senzaþia cã opoziþia devine inutilã
ºi chiar neconstituþionalã, abuzurile sumare devin lupta pentru
justiþie în vreme ce, din parcãri sau asfaltãri, un alt popor, mic ºi
dibaci, îºi va reface iute pagubele pricinuite de o campanie
electoralã costisitoare dusã de-a lungul ºi de-a latul Europei.
Niciodatã în ultimii ºaptesprezece ani nu s-au scris asemenea
texte despre un lider politic, precum cel semnat de Traian
152
Ungureanu ºi nu au avut loc astfel de exaltãri, pe fondul unei
asemenea apatii în lumea realã.
Aºa cum spunea De Gaulle, „întrucât un politician nu crede
niciodatã ce spune, el este surprins când alþii îl cred”. Îmi dau
seama ce reacþie de amuzament trebuie sã fi avut Traian Bãsescu
citind editorialul lui Traian Ungureanu.

23 mai 2007
 Termopane „à la française”

u sunt naiv, cunosc duritatea vieþii publice. ªtiu cã

N loviturile sub centurã, piedicile, manevrele de orice fel,

existã. Sunt chiar gata sã accept cã unii adversari, chiar
„prieteni”, abia aºteaptã sã profite de punctele sensibile. Exact asta
s-a fãcut, fãrã pudoare ºi fãrã vreo limitã, cu viaþa mea privatã. Nu
este un lucru prea elegant. S-ar fi putut trece peste, dar asta-i
situaþia ºi, în plus, nu serveºte la nimic sã protestez. Însã în cazul
meu este vorba despre altceva: s-a depãºit un prag, ne situãm la
alt nivel al mârºãviei ºi al inacceptabilului. Nu mai este vorba de
154
a exploata punctele slabe, ci de a le fabrica pornind de la nimic,
cu un singur scop: a distruge.
Cunosc povestea republicii noastre, vreau sã spun – acea istorie
mãruntã. Istoria murdarã, cea care este fãcutã pentru a înjosi. ªtiu
cã exemplele nu lipsesc. Dar ãsta nu reprezintã un motiv. Nu este
un motiv pentru a banaliza, pentru a închide ochii, pentru a tolera.
Acest gen de atitudine beneficiazã, de multã vreme, de o formã de
impunitate. Se ºtie. Toatã lumea o ºtie. Dar nimeni nu vorbeºte,
de teama acelui „toþi sunt niºte corupþi”. De teama lui „nu iese fum
fãrã foc”. De teama de a o rupe cu mediul care practicã adeseori
o solidaritate de prost gust. De teama de a trece drept un de-
nunþãtor. De teama de scandal. De teama faþã de consecinþele
politice. De teama pentru finalul amalgamului.
Vreau sã vã spun cã nu-mi este teamã. Aceste oficine, aceºti
complotiºti, aceºti sforari otrãvesc viaþa politicã de prea multã
vreme. Trãiesc din comploturi. Trãiesc pe seama sentimentelor
celor mai josnice ale genului uman: invidia, ura, pofta nemãsuratã.
„Ei” sunt toþi cei gata sã se punã oricând în slujba puternicilor zilei.
Rolul lor este de a face lucrurile cele mai josnice, ºi uneori, chiar
de a anticipa dorinþele stãpânului. Cei mai abili se supun astfel unor
ordine care nici mãcar nu trebuie formulate. Mai cu seamã pentru
a nu face impresie proastã în faþa celui pe care vor sã-l slujeascã…

Am citit cu uimire aceste rânduri. Aveam sentimentul cã le

scrisesem eu. Exista deja vu, de ce nu ar exista ºi deja lu? Sau deja
ecrit? Nu. Ele au fost scrise de noul preºedinte al Franþei, Nicolas
Sarkozy, în cartea sa „Martor”, recent publicatã ºi în limba
românã la Editura RAO. Preºedintele Sarkozy se referã la
afacerea „Clearstream”, în care el era suspectat de a fi încasat
niºte „retrocomisoane” din vânzarea, în 1991, a unor fregate cãtre
Taiwan. Celor care se grãbesc sã-mi reaminteascã faptul cã eu nu
sunt Sarkozy mã grãbesc sã le atrag atenþia, la rândul meu, cã
cele douã situaþii seamãnã izbitor dar doar pânã la un punct. Pânã
la punctul de la care Franþa rãmâne Franþa ºi România, România.
În cazul meu ºi atitudinile ºi sforãriile, ºi laºitãþile au fost aceleaºi.
155
Dar marele scandal s-a referit la niºte geamuri, la pãmãtufuri
pentru praf ºi farfurii de plastic... Probabil pentru cã procurorii
nu au reuºit sã gãseascã nicio fregatã în imobilul din Zambaccian.
Aºa cum nu reuºesc sã gãseascã nicio flotã, în ciuda unor cercetãri
de ani ºi ani...

30 mai 2007
 „Da, tovarãºa dirigintã! Aþi avut
dreptate! Vã rugãm sã ne iertaþi!”

a, tovarãºa dirigintã! Aþi avut dreptate! Am

„D greºit... Noi, clasa 322P ne luãm angajamentul

sã nu mai facem. Lãsaþi-ne sã stãm pe coji de
nuci, dar nu ne pãrãsiþi. ªtim, meritaþi o altã clasã, o clasã mai
bunã, de englezã avansaþi. Dar, o sã ne îndreptãm... Dacã ne
cereþi, ne dãm ºi noi demisia pentru cinci minute...”
157
 De fapt, la ºcoalã existã o regulã: când chiulesc prea mulþi
dintre elevii unei clase, profesorul îi ceartã tot pe cei care sunt
prezenþi. Mai târziu, în viaþã, regula poate merge mai departe,
mecanismele se schimbã puþin dar principiul rãmâne acelaºi: când
într-un sistem existã oameni care nu funcþioneazã bine, cel puþin
unul dintre ei va încerca sã se salveze cerând schimbarea tuturor,
cu excepþia sa. Avem de-a face cu o nouã lege a lui Murphy. Nu
am inventat-o eu. E smulsã din realitate. Eu nu am fãcut altceva
decât sã o formulez.
Sistemul politic e emblematic pentru aceastã strategie perversã.
Dacã privim cu atenþie în jur, observãm cã mulþi dintre cei care se
bucurã de o anumitã aurã de popularitate ºi-au clãdit-o blamând
întreaga clasã politicã. Sunt oameni care se deseneazã pe ei înºiºi
drept soluþie unicã ºi providenþialã într-o mare de incompetenþã,
corupþie ºi ticãloºie indolentã. Pentru omul obiºnuit, nedeprins cu
sofisticãriile discursului politic, cel care criticã incompetenþa nu
poate fi el însuºi incompetent. Cel care atacã corupþia nu poate
fi el însuºi corupt. Existã zone extreme ale demagogiei faþã de care
cetãþeanul nu ºi-a dezvoltat suficienþi anticorpi.
O a doua caracteristicã a acestui tip de politician e faptul cã,
de-a lungul carierei sale, nu a fãcut nimic concret sau aproape
nimic. Nu a avut timp. Pentru cã „a luptat” mereu cu sistemul care
nu-l lãsa sã miºte ºi a atacat mereu erorile celor care încercau, mai
bine sau mai rãu, sã construiascã ceva.
În acest moment, în România existã o adevãratã modã a
reformismului absolut, care nu þine seama nici de nuanþe, nici de
circumstanþe. Teza fundamentalã a acestui curent e cât se poate de
scurtã: clasa politicã e rea, sã o schimbãm. Nu existã nuanþe, nu
existã diferenþe. Aceastã idee e susþinutã atât de cei care nu au
ajuns în prim-planul scenei ºi vor sã-ºi facã loc cu coatele cât ºi
de cei care sunt în prim-plan ºi vor sã parã a fi în altã parte.
Moda cere schimbarea totalã în parlament, în instituþii publice
dar ºi în partide. Baza fenomenului e cât se poate de simplã ºi de
cinicã. Lucrurile merg mai degrabã prost în România iar publicul
ascultã cu plãcere orice discurs care cere tãierea de capete.
Adevãrul trist, din aceeaºi Românie, rãmâne, totuºi, urmãtorul:
158
lucrurile merg prost mai ales pentru cã prim-planul scenei publice
e ocupat de oameni care vorbesc în loc sã gândeascã, vorbesc în
loc sã construiascã, de oameni care nu fac altceva decât sã arate
cu degetul spre alþii.
Nu poþi pune semnul egalitãþii între toþi membrii unei instituþii,
oricare ar fi ea. În ultimul deceniu, România a avut unele succese
în privinþa inflaþiei, creºterii economice, accesului în organizaþii
internaþionale. Succesele astea se datoreazã tot unor oameni, poate
mai muncitori, mai pricepuþi, oameni din mai toate partidele sau
chiar „fãrã de partid”. Vorbeºte cineva despre ei? Niciodatã.
Reforma generalã ºi absolutã trebuie sã-i mãture pe toþi. România
tocmai ajunsese la momentul în care logica revoluþionarã, inevi-
tabilã la un anumit moment, se cerea înlocuitã definitiv cu o logicã
instituþionalã, bazatã pe construcþie. Dar într-o asemenea atmos-
ferã, cei care nu ºtiu sã facã decât scandal nu ºi-ar mai avea locul.
„Lustraþia” înseamnã sã nu schimbãm doar clasa politicã de
acum, ci ºi pe cea din trecut, de dinainte de Revoluþie. Dupã ce
vom termina cu lustraþia comunismului, vom relua poate ºi
lustraþia burgheziei de dinainte de rãzboi?! De ce oare nu ne
ocupãm sã-i identificãm pe cei buni – care sã ne ajute sã mergem,
cu speranþã, spre viitor, ci doar pe cei „rãi”, pentru a elimina even-
tuali concurenþi?!

6 iunie 2007
 Grupul celor opt

a început au fost ºase. Pe urmã s-a alãturat al ºaptelea.

L Acum au devenit opt. Sunt cei mai mari ºi mai puternici.

Din alianþele care se fac ºi se desfac în jocurile lor de
culise se nasc efecte ce guverneazã, uneori neºtiut, viaþa noastrã
de zi cu zi.
Cititorii zâmbesc deja pe sub mustaþã. ªi-au dat seama despre
ce e vorba. G8 este subiectul. Nãstase scrie sãptãmâna asta un
articol de politicã internaþionalã. Nu. Deºi cititorii mei sunt mai
inteligenþi decât scriitorii altora, de data asta s-au lãsat pãcãliþi.
160
Mã refer la politica internã. Pentru cã ºi în Parlamentul de la
Bucureºti fiinþeazã astãzi un G8.
De fapt, între cele douã „G”-uri existã similitudini tulburãtoare.
Grupul celor mai industrializate ºase state din lume a luat naºtere
în 1975. Un an mai târziu, G6 a devenit G7 prin alãturarea
Canadei. Iar în anii ’90, pe fondul realitãþilor complicate de dupã
rãzboiul rece, a apãrut G8, odatã cu cooptarea în club a Rusiei.
În Parlamentul de la Bucureºti, dupã alegerile din 2004, au
intrat ºase partide. Ulterior, PNG a dobândit un deputat ºi am avut
de-a face cu ºapte. Mai târziu a apãrut PLD ºi iatã-ne în plin G8
mioritic.
Similitudinile nu se opresc la aceastã simplã coincidenþã
aritmeticã. Agendele celor douã structuri exclusiviste au ºi ele
asemãnãri tulburãtoare. Iatã, de pildã, PSD cere retragerea scutului
antirachetã amplasat de PD pe teritoriul guvernãrii locale liberale,
în vreme ce democraþii acuzã încãlzirea globalã a climatului politic
datoratã – spun ei – poluãrii la care se dedau oligarhii PNL.
Am scris aceste rânduri ºi, pentru o clipã, m-am oprit nedu-
merit. Lipsea cineva din peisaj. Traian Bãsescu. Mi-au trebuit
aproape cinci minute ca sã-i gãsesc preºedintelui locul cuvenit
în geopolitica din Bucureºti. Bãsescu e scandalul. Adicã de-
monstraþiile de stradã perpetue, ce însoþesc orice summit G8. Miile
de tineri maoiºti, anarhiºti, troþkiºti care dau de lucru forþelor de
ordine ºi societãþilor de asigurãri. E fondul sonor. Preºedintele nu
e vocea strãzii ci strigãtul bine organizat al unor voci care vor
dezordine. Mai mult decât atât, la orice summit G8, majoritatea
ºtirilor nu mai vine din sãlile de conferinþã, nu se mai referã la
ce s-a discutat, spre exemplu, în Germania, în spatele uºilor închise
(creºtere ºi responsabilitate în economia mondialã, comerþ, schim-
bãri climatice, siguranþã nuclearã, eforturi antiteroriste, zone de
conflict regional, responsabilitate ºi mãsuri pentru situaþia din
Africa) ci la câte capete au spart sau maºini au distrus cei care
demonstreazã. La fel ºi la Bucureºti, fapta prezidenþialã acoperã
de cele mai multe ori, zgomotos, orice tentativã a „celor opt” de a
cãdea de acord asupra unui subiect oarecare.
161
 Sigur, similitudinile au o limitã. În plan mondial, „G” vine de
la „grup”. „G”-ul românesc e prima literã de la „gãlãgie”. Iar
„summit”, în lume, înseamnã reuniune la nivel înalt, în vreme
ce, pe Dâmboviþa, trebuie sã folosim celalalt sens al cuvântului:
culme. Pentru ca, trebuie sã fiþi de acord, trãim un „summit” al
ridicolului politic.

13 iunie 2007
 Societatea civilã sub acoperire

stârnit valuri, în ultimele zile, propunerea poliþiei de

A a supraveghea ºoferii pe ascuns, din tufiºuri sau cu

agenþi în civil care se prefac a savura îngheþatã în
vreme ce filmeazã neregulile din trafic. Orice suflet de ºofer
adevãrat s-a simþit revoltat: cum sã te laºi amendat de doi îndrã-
gostiþi care se sãrutã pe o bancã?
ªi, totuºi, în viaþa publicã, deghizãrile de acest fel au cãpãtat
deja tradiþie. Partidele, demnitarii, funcþionarii ºi instituþiile se aflã
de ani buni sub atenta supraveghere a unor oameni care afirmã cã

163
reprezintã interesul public, în vreme ce apãrã vârtos o tabãrã sau
alta de pe scena politicã. Mã refer, evident, la ceea ce numim cu
emfazã, nejustificatã, „societatea civilã”. ªi nu o fac pentru prima
oarã.
„Echidistanþa” a devenit una din cele mai rentabile afaceri. Ea
aduce ºi bani ºi funcþii ºi poziþii publice de invidiat. A devenit de-a
dreptul interesant sã studiezi dinamica acestui fenomen. Care din
laturile lui perverse e mai dezvoltatã? Apetitul potentaþilor de a
cumpãra suflete, idei ºi condeie? Sau dorinþa liderilor civici de a
se vinde cât mai repede ºi cât mai profitabil?
Iatã, domnul Cãtãlin Avramescu a devenit reprezentantul pre-
ºedintelui în Consiliul de Administraþie al TVR. În ultimii ani,
domnia sa a fost chemat sã se exprime în probleme politice ca voce
independentã. De regulã, într-o dezbatere, venea cineva de la
putere, cineva din opoziþie ºi domnul Avramescu, independent.
Repejor descopereai cã independentul e îndrãgostit cu patimã de
ideile de la Cotroceni, oricare ar fi fost ele. Alteori, aveam parte
de o dezbatere civicã, doar între „independenþi” sadea. Pe de o
parte, domnul Avramescu, pe de alta, cineva îndrãgostit de guvern.
Dupã muncã vine însã ºi rãsplata. Ea aduce beneficii dar cere
ºi un sacrificiu mic de tot: numirea într-o funcþie oficializeazã
relaþia „independentului” cu instituþia de care depind ambiþiile lui.
Sigur, e o problemã de moment. Nu pot sã-mi închipui, de pildã,
cã domnul Avramescu nu se va mai exprima „echidistant” cu pri-
vire la scena noastrã politicã. Sau cã nu va face un adevãrat scandal
la TVR ori de câte ori interesele preºedintelui o vor cere. Pentru
cã, dacã eºti nãscut „independent”, mori „independent”, indiferent
de numãrul ºi calitatea intereselor politice pe care le reprezinþi de-a
lungul carierei civice.
Sa fim realiºti. Nimeni nu-i cere preºedintelui sã numeascã în
CA al TVR inamici personali sau oameni în care nu are nicio
încredere. Dar poziþia cu pricina cere o anumitã experienþã în
analiza unor bugete, în probleme de marketing media, de branding
ºi rebranding, o minimã experienþã în materie de programe. Cum
va pãzi acolo domnul Avramescu interesul public dacã nu pricepe
nimic din hârtiile care îi vor trece pe sub nas? Cum va ieºi TVR
164
din starea actualã de cvasifaliment? Simplu: în niciun fel. Sau prin
creºterea taxei publice pentru televiziunea publicã. Domnul Avra-
mescu va pãzi acolo numai interesele personale ale domnului
Bãsescu, eventual, sfãtuindu-se cu alþi „independenþi”, cum ar fi
Rodica Culcer.
Acest caz e numai cel mai recent ºi nu va fi ultimul. Preºe-
dintele ºi-a dorit ambasadori personali, are sociologi personali cu
institutele de sondare aferente. Recent, la Neptun, în vila lui
Ceauºescu, s-au adunat ºi intelectualii lui personali. „Unii in-
telectuali” se vor fi simþit trãdaþi. Sorin Ioniþã, de exemplu. El de
ce nu a fost chemat ?
Traian Bãsescu inventeazã comisii ca sã punã în fruntea lor
cercetãtori cu concluzii la pachet, procurori personali ºi justiþie
privatã. Iar toatã iritarea care þine în loc România, de doi ani, este
legatã de acelaºi subiect: preºedintele nu a ajuns încã sã aibã ºi
un guvern personal.
Sigur, bãsescianismul nu e un delict de opinie. Dar poate fi unul
de competenþã. În lumea visatã de preºedinte, ºefii asociaþiilor
de proprietari din blocuri, de exemplu, ar trebui sã fie adoratorii
ideilor bãse-ciuce. Chiar dacã apa caldã nu mai curge iar liftul stã
sãptãmâni în ºir între etaje.

20 iunie 2007
 Galaxia Blogenberg

pre disperarea celor care þin cu dinþii de monopolul in-

S formaþiei, cititorul-scriitor tinde sã ocupe treptat prim-

planul dezbaterilor publice. E o tendinþã mai veche.
Strãmoºul ei îndepãrtat a fost, cu siguranþã, poºta redacþiei.
Probabil cã prima implozie interactivã s-a petrecut odatã cu
apariþia radiourilor FM, în programele cãrora ascultãtorii pot
interveni, în direct, prin telefon. Datã fiind naºterea Internetului,
bãtrânul nostru prieten, ziarul, a trecut la ediþii electronice care
devin, pe an ce trece, mai ales niºte forumuri unde cititorul
comenteazã ºtirea. Sau pe lângã ºtire. Sau ce vrea el.
166
 Site-ul personal, de grup, de firmã, de eveniment, e ºi el o parte
a acestui peisaj. Majoritatea acestor pagini electronice au, mai ales,
scopuri informaþional-publicitare ºi seamãnã cu o gazetã de perete
în care pixelii iau locul pionezelor de odinioarã. Dar site-ul permite
acelaºi lucru: sã spui ce ai de spus, aºa cum ºtii, în culorile pe care
le vrei, pe bani puþini sau deloc.
Blogul e vedeta momentului. Tot un site. Mai mult o „gã-
selniþã” informaþionalã decât o inovaþie tehnicã propriu-zisã,
blogul nu e altceva decât bãtrânul nostru jurnal, resuscitat. Cu douã
diferenþe notabile: poþi sã comunici în timp real, aproape de eve-
nimentul de referinþã. Iar varianta aceasta de jurnal publicizat e
accesibilã oricui. Jurnalele tipãrite interesau editorii numai în
mãsura în care semnatarul lor era o persoanã cunoscutã, eventual
decedatã, aptã sã atragã interesul unui mare numãr de cititori.
Sunt bloger de câteva zile. ªtiu cã ºtiþi. Presa a scris despre asta.
Dar, dincolo de „evenimentul” în sine, cu iz monden ºi efemer,
aceastã nouã activitate chiar înseamnã ceva aparte pentru mine.
Sã fiu cât se poate de sincer: prin blog sper sã vorbesc cu o lume
pe care o cunosc într-o anumitã mãsurã dar la care nu am reuºit sã
ajung ca politician decât rar, frugal ºi fragmentar. Iar aceastã stare
de bine pe care mi-o dã dialogul nu e viciatã decât de nesiguranþã.
Nu sunt în campanie electoralã, nu vreau sã mã „vând” publicului,
nu trebuie sã joc un joc. Încerc sã fiu eu însumi. Aºa cum sunt sau
cred cã sunt ºi cei care intrã în dialog cu mine. Pot vorbi, astfel, ºi
despre lucruri serioase. Se gãsesc oameni care sã fie interesaþi de
asemenea subiecte.
Iatã, imediat dupã ce s-au anunþat rezultatele recent încheiatului
summit UE, am postat un punct de vedere despre ce s-a petrecut
acolo. Ce-i drept, au fost voci care chiar au cerut asta. ªi alte voci,
nu puþine, care au comentat sau au cerut amãnunte. La televiziune,
nu ai rãgazul sã dezvolþi asemenea teme, viaþa politicã de fiecare
zi e agresatã de nimicuri care au sfertul lor de orã glorios ºi toxic.
Aº mai putea da ºi alte exemple. Blogul chiar „miºcã”. Mai multe
zeci de mii de oameni au intrat pe el în doar patru zile ºi mulþi
dintre ei au avut ceva de spus.
167
 Civilizaþia acestor dezbateri meritã ºi ea câteva remarci, chiar
ºi din partea unui bloger începãtor, aºa ca mine. Este clar cã
dialogul pe net tinde sã-ºi stabileascã reguli de conduitã care, prin
definiþie, sunt mai ales autoasumate. Se naºte un cod de conduitã
relaxat dar clar, mai real ºi mai curat din multe puncte de vedere
decât codurile impuse la TV, de pildã. Pentru cã e greu sã faci
poliþie pe propriul site. Eu am anunþat, de pildã, cã nu voi publica
insultele, e o chestiune de principiu. Dar importante nu sunt cele
câteva posturi pe care am fost nevoit sã le scot. Ci marea
majoritate, celelalte.
Ca sã parafrazez sloganul unui film celebru, pe net nu te vede
nimeni când înjuri. Dar înjurã tot mai puþini. Am avut parte de
critici sau de întrebãri tãioase dar foarte puþini corespondenþi au
încercat sã înlocuiascã argumentul cu insulta. Sã fie blogul ºi
forumurile, pânã la urmã, ºansa de a regãsi cândva drumul cãtre
un dialog real?
Departe de advertising, formate, ratinguri ºi interese diverse,
sã fie asta singura cale prin care mai putem vorbi, pe îndelete,
despre noi sau despre subiecte care cer puþin mai multã atenþie? E
bine cã ea existã. Dar în anumite momente, în anumite situaþii, cu
siguranþã cã nu e de ajuns.

27 iunie 2007
 Omagii aeriene

tunci când vine vorba despre inteligenþã, nu-mi place

A când unii ne iau de proºti. Cam ãsta a fost sentimentul

meu, ca cititor al declaraþiilor fãcute sãptãmâna trecutã
de Gabriel Liiceanu.
Spunea domnia sa: „E primul gest firesc pe care îl face un
preºedinte ca omagiere a inteligenþei unei þãri”. ªi se referea la
faptul cã Traian Bãsescu i-a dus cu avionul statului la Neptun pe
câþiva „intelectuali civici”, ca sã discute viitorul constituþional al
þãrii.
169
 S-a vorbit mult despre costurile operaþiunii respective ºi despre
legalitatea demersului contabil cu pricina. Eu nu vreau sã insist.
Cred cã problema principalã e în altã parte. Avem de-a face cu o
dublã problemã de atitudine.
În primul rând, devine evident cã lui Traian Bãsescu îi place sã
aibã la dispoziþie o „curte” de intelectuali, aºa cum principii de
odinioarã cultivau prin preajmã barzi, înghiþitori de flãcãri ºi pitici
hâtri. Când simte nevoia sã se vadã cu ei, trimite avionul ºi „in-
telectualii” vin. La plajã, la schi sau la masa de prânz, ca desert.
Poate cã la mijloc e un complex de imagine. Bãsescu vorbeºte bine
cu omul de rând dar se ºtie golaº când vine vorba de culturã ºi
încearcã sã acopere acest gol. Sau poate e o strategie. Preºedintele
vrea sã ofere legitimitate unor proiecte proprii iar ambalajul
intelectual dã cât se poate de bine. Istoria o sã ne spunã ce ºi cum.
În al doilea rând, e la fel de evident cã intelectualii respectivi
se complac voluptuos în situaþia creatã. Brusc, se descoperã spe-
ciali, o elitã în sânul unei elite. Brusc, au cãpãtat un nou scop în
viaþã, un þel nobil ºi demn de idealurile lor. Nu mai conteazã nimic,
nici mãcar faptul cã banalitãþi ºi tehnici strãvezii de seducþie capãtã
ridicole accente patetice.
Din nouãzeci încoace, preºedinþii români au oferit „inte-
ligenþei” acestei þãri ordine ºi medalii, posturi de ambasadori sau
de consilieri echivalente cu cele de ministru. S-au sfãtuit cu
intelectualii între patru sau mai mulþi ochi în legãturã cu nu-
meroase probleme. Cred cã toþi cei convocaþi pe calea aerului la
Neptun (este vorba de un nou club literar, membrilor acestuia o
sã-mi permit sã le spun „neptuniºti”) s-au aflat la un moment dat
într-o asemenea situaþie. ªi totuºi, iatã, domnul Liiceanu vorbeºte
despre o premierã absolutã. Deºi ºtie cum stau lucrurile, dânsul
formuleazã, senin, o enormitate. Cu siguranþã s-ar fi putut face
mai mult pentru folosirea inteligenþei româneºti în aceºti ultimi
ani. Dar nu începe o nouã erã pentru cã oameni aleºi pe sprânceanã
politicã au venit sã coloreze câteva ore de vacanþã ale preºe-
dintelui.
Intelectualii respectivi deformeazã realitatea pentru cã nu
judecã de pe poziþii fireºti, echidistante. Ei sunt parte a unei echipe,
170
sunt implicaþi nu în susþinerea unei idei ci a unei persoane. Ceea
ce implicã susþinerea tuturor ideilor ºi gesturilor acesteia, oricât
de dramatice, oricât de lipsite de sens. Luptând din greu pentru
„libertatea” altora, intelectualii prezidenþiali au renunþat bucuroºi
la libertatea lor.
Bãsescu trãieºte o dramã. Se vrea un ºef de stat care face lucruri
în premierã, un om al începuturilor de drum. Numai cã s-a
transferat la Cotroceni prea târziu. Acum e o epocã în care trebuie
mai degrabã continuate proiecte la care s-a muncit ani la rând. Dar
cum sã continui când tu îi urãºti pe toþi? Când te-ai luat la harþã cu
toata lumea?
Tot ce-i mai rãmâne intelectualitãþii de servici e sã inventeze
premiere pentru bunul mers al digestiei prezidenþiale. Aºa se face
cã un om care a declarat public cã nu ºtia cum e în România
comunistã pentru cã locuia pe atunci în altã parte a ajuns primul
denunþãtor oficial al comunismului românesc. Aºa au apãrut
premiere aberante ºi în politica externã.
Din fericire, „inteligenþa” acestei þãri e mult prea mare ca sã
încapã într-un avion. Dacã ar fi fost altfel, ar fi trebuit ca toatã
aviaþia noastrã de vânãtoare sã însoþeascã ºi sã pãzeascã avionul
cu „neptuniºti”. Dacã încercau teroriºtii sã ne fure „intelectualii”?

P.S. Mai nou, Traian Bãsescu îºi ia „complici” din afarã pentru
teme dinãuntru. Dar preºedintele Germaniei nu poate participa
la proiectul „noii republici” pentru un motiv simplu: Germania
este o „veche” republicã. Parlamentarã. Preºedintele Horst Köhler
a fost ales de Parlament.

4 iulie 2007

171
 Tãriceanu Band ºi Ziua Pãmântului

erspectiva încãlzirii globale mobilizeazã din ce în ce mai

P mulþi oameni, iar fiecare dintre ei încearcã sã facã ceva

cu mijloacele pe care le are la îndemânã. Deunãzi, de
pildã, muzicienii au pus la cale un concert global. Mi se pare firesc.
Asta e acþiunea specificã muzicianului. Dar, privind la ºtirile de
la televizor, nu pot sã nu mã întreb care e acþiunea specificã
politicianului, mai ales a celui aflat la putere, politicianul care
administreazã bugete, teritorii, prezentul ºi viitorul? Rãspunsul e
simplu ºi trist în România: când muzicienii cântã, guvernanþii se
mulþumesc, cel mult, sã aplaude.
172
 Deºi tocmai ei sunt aceia care chiar au mijloace sã facã ceva
împotriva unor fenomene ce riscã sã aibã consecinþe dintre cele
mai serioase asupra vieþii noastre.
Sã fiu concret. Seceta þine prima paginã a ziarelor. Premierul
cere mãsuri ºi spune cã nu poate rezolva într-o varã ce nu s-a fãcut
în ºaptesprezece ani. Adevãrul e altul: actuala guvernare a aban-
donat proiectele de irigaþii ºi îmbunãtãþiri funciare lansate înainte
de tsunamiul din 2004 (vã aduceþi aminte, desigur, decembrie
2004, Indonezia…) ºi a lãsat în paraginã rezultatele obþinute pânã
atunci.
În anul 2000, suprafaþa irigatã era de 216 000 ha. În anul 2004
ajunsese la 1,5 milioane ha. În anul 2007, suprafaþa contractatã
pentru irigaþii a fost de numai 330 000 de ha. Cu alte cuvinte, ne-am
întors cu ºapte ani în urmã.
Aceastã dramã a fost posibilã pentru cã staþiile de pompare, de
punere sub presiune ºi staþiile de repompare au fost, în mare parte,
pãrãsite, lãsând frâu liber furturilor ºi deteriorãrilor. În plus, nu au
fost demarate proiecte noi. În ultimii trei ani, indiferent de
ministru, Ministerul Agriculturii a integrat România în Europa
doar pe hârtie cu antet.
Se mai poate face ceva? Sigur. Astãzi, mult mai mult decât pe
vremea guvernului condus de mine pentru cã acum pot fi folosite
ºi fonduri europene, inexistente pe atunci. Dar pentru asta trebuie
sã-i pese cuiva de agriculturã. În 2003, de pildã, au fost achi-
ziþionate instalaþii de irigat pentru 800.000 de hectare, de douã ori
ºi jumãtate mai mult ca în anul 2000. Ce s-a ales din ele? Uitaþi-vã
mai sus, la cifra care aratã cât s-a irigat anul acesta. Mai puþin de
jumãtate din cât am reuºit sã asigurãm atunci doar într-un an. De
ele s-a ales praful.
Cred, în continuare, cã trebuie continuat proiectul canalului
Siret–Dunãre, proiect ce ar putea împiedica deºertificarea Bãrã-
ganului. Mai cred cã trebuie irigate culturile încã din primãvarã,
de la început, atunci când costurile energetice sunt mai mici ºi
cantitatea de apã disponibilã e mai mare. Cred cã trebuie pus în
aplicare, cu adevãrat, ordinul ministrului agriculturii din perioada
guvernãrii PSD, care interzice arderea miriºtilor, procedeu care
173
duce la evaporarea apei din sol ºi creeazã, iatã, ºi riscuri mari de
accident. Cred cã se poate ºi astãzi ce s-a putut între 2001 ºi 2004,
când a fost combãtutã eroziunea solului pe o suprafaþã de
2,2 milioane ha ºi s-au aplicat udãri pe o suprafaþã de cinci ori mai
mare ca în perioadele anterioare.
Spunând toate astea nu vreau notã mare, nu vreau nici sã pun
la colþ guvernul Tãriceanu. Vreau sã spun cã am pierdut din
punctul de vedere al agriculturii ºi al combaterii secetei aproape
ºapte ani. Cei trei de acum au anulat multe din efectele pozitive
produse în cei patru dinainte.
Dacã vreþi, acesta e un rãspuns concret la întrebarea „ce se
petrece într-o þarã atunci când cei care conduc nu fac altceva decât
sã se batã între ei?”. În loc sã ne ocupãm de scandaluri ºi acþiuni
populiste, ar trebui sã înþelegem cã în condiþiile încãlzirii globale
va fi nevoie, ºi în România, de proiecte ambiþioase de infra-
structurã pentru irigaþii.
Din pãcate, am slabe speranþe pentru viitor. Aceste acþiuni sunt
dificile, de duratã ºi nu aduc imagine aºa cum poate aduce
refacerea heirupistã a unui pod, de pildã. Mai curând mã aºtept ca
anul viitor, de Ziua Pãmântului, miniºtrii sã formeze o trupã de
hip-hop ºi sã se cânte între ei.
Partitura va fi scrisã poate, ºi atunci, tot de Viorel Hrebenciuc…

11 iulie 2007
 Prinþul deºertului

n plinã varã, o ºtire trãsnet i-a lovit din senin pe bucu-

Î reºtenii nãuciþi ºi aºa de atâtea furtuni. Primarul urbei,

domnul Adriean Videanu, va pãstra pânã în luna decembrie
autoturismul Volkswagen Tuareg pe care îl primise odinioarã ca
ºi copilot al guvernului. Soarta acestei maºini a þinut cu sufletul la
gurã naþiunea vreme de zile în ºir. ªi analiºtii nu au întârziat sã
se întrebe de ce þine morþiº un om, nu numai bogat dar ºi cu un
parc de transport propriu la îndemânã, sã meargã la volanul unei
maºini care aparþine altei instituþii? De ce a acceptat Videanu sã
negocieze cu liberalii trãdãtori doar pentru patru roþi?
175
 Rãspunsul gãsit de mine poate fi vinovat de prea multã poezie
dar eu cred cã e adevãrat. Primarul ºtie cã tuaregul e o fiinþã a
deºertului. Cu ce te poþi deplasa mai bine prin pustiul de beton
care a devenit azi Bucureºtiul? Fãrã apã, fãrã spaþii verzi ºi, mai
ales, fãrã idei, capitala devine pe zi ce trece o saharã democratã
pe care nu o poþi strãbate oricum.
De ºapte ani, de când în fruntea primãriei e dinastia Bãsescu,
Bucureºtiul nu mai e un oraº prost condus, cum era înainte, e un
oraº condus invers. Se zbate toatã Europa sã amplifice ºi sã
conserve spaþiile verzi? Noi ne chinuim sã tãiem pom cu pom ca
sã facem loc asfaltului. Existã în toate capitalele zone pietonale
care conservã clãdiri istorice ºi oferã locuitorilor ºi turiºtilor strãzi
mai ferite de poluare? Noi aglomerãm circulaþia maºinilor peste
tot ºi mai ales în centru. Câºtigã toate oraºele demne de acest nume
de pe urma unui centru istoric reabilitat ºi oferit turismului? Noi
am lãsat Lipscanii ºi spaþiul dimprejur într-o asemenea degradare
încât în curând o sã fim primul oraº european cu centru preistoric.
Se agitã toatã lumea sã aducã maºini nepoluante? Primãria noastrã
importã pe bani mulþi mijloace de transport care polueazã.
Se orienteazã toatã lumea spre soluþii subterane care sã
descongestioneze transportul? Noi pariem pe transportul de
suprafaþã, pe tramvaie grele sau metrouri uºoare care încurcã
traficul fãrã sã descurce nimic.
Încearcã toþi sã privatizeze serviciile publice ca sã fie mai clar
cine e responsabil de anumite domenii? La noi, dupã privatizare,
privatul ºi primãria aruncã vina unul spre altul ori de câte ori apa
inundã oraºul iar fostul primar moare de râs privind din dealul
Cotroceniului la tot acest spectacol pe care l-a semnat în mare
mãsurã.
În buna tradiþie a lui Bãsescu, Videanu e un prinþ al machetelor.
Din când în când vine în faþa noastrã cu câte un proiect de gips
ºi ne recitã cifre. Milioane de euro investiþi, tone de ciment ºi de
sticlã folosite. Aºa au apãrut în ziare parcãri ºi construcþii care
de ani ºi ani se încãpãþâneazã sã existe numai acolo. Iar în lumea
realã, de care ar trebui sã aibã grijã beduinul nostru, haosul se
amplificã zi de zi. Acest oraº nu are niciun plan de urbanism demn
176
de acest nume. Clãdirile se înghesuie unele lângã altele haotic,
indiferent de destinaþie, de numãrul de nivele, de culoare, de
finisaje. În mãsura în care existã, regulile sunt fie aiurea întocmite,
fie fãcute sã fie mereu negociate cu te miri cine.
Existã oraºe pe care le mãnâncã jungla. Existã oraºe pe care le
mãnâncã apa. Existã oraºe pe care le mãnâncã deºertul.
Bucureºtiul e o specie aparte, un oraº pe care îl mãnâncã primãria,
cu tot cu zilele locuitorilor lui.

18 iulie 2007
 O scrisoare gãsitã

C omisiei Europene, Bruxelles, lângã Anvers

Stimaþi domni,

Preºedintele României vã transmite cordialul sãu salut ºi

doreºte sã vã asigure pe aceastã cale cã þara sa este pregãtitã
acum sã înceapã implementarea unor programe de dezvoltare de
mai multe zeci de miliarde de euro. Pentru a aduce argumente
178
în favoarea unor finanþãri cât mai urgente pentru aceste programe,
daþi-mi voie sã vã prezint pe scurt Guvernul României, cel în
sarcina cãruia intrã coordonarea întregului proces de integrare
europeanã.
Premierul Tãriceanu este un mincinos care a ajuns un partener
al fostelor structuri ºi care pãstoreºte un stat organizat la fel ca
în timpul lui Ceauºescu. Nu-l ºtia mai nimeni în 2004, eu îl plim-
bam de mânã printre oameni ºi îl arãtam cu degetul, ca sã fie
cunoscut. Doar un an mai târziu, am regretat public alegerea
fãcutã. Tãriceanu conduce un executiv bazat pe ºmecherie ºi
înfeudat cu totul unor cercuri de interese nelegitime. Un guvern
slab, incapabil sã promoveze reformele de care avem atâta nevoie.
Ministrul de externe e bãiat bun dar fãrã nicio experienþã
pentru domeniul pe care îl coordoneazã. Pur si simplu poartã o
cãciulã prea mare.
Ministrul economiei ºi finanþelor e un demagog fãrã niciun
profil european, desemnarea lui în oricare funcþie a fost, este ºi
va fi o eroare. Tot un demagog irecuperabil este ºi ministrul
muncii. Cei doi au acceptat mãrirea iresponsabilã a pensiilor,
punând în pericol balanþele financiare ale þãrii pentru o lungã
perioadã de timp.
Ministrul sãnãtãþii este un iresponsabil pe care l-am dat în
judecatã pentru calomnie. A refuzat în mod jalnic sã punã în apli-
care hotãrâri judecãtoreºti ºi nu a mai organizat de doi ani licitaþii
pentru medicamente, ca sã protejeze mafia care acþioneazã în
domeniu.
Ministrul transporturilor este o persoanã cu care nu se poate
purta niciun fel de dialog. A oprit în mod ilegal construcþia
drumului naþional 66A, ceea ce e o bãtaie de joc, pentru care am
sesizat parchetul.
Ministrul educaþiei pãstoreºte senin cel mai slab sistem de
învãþãmânt din Europa ºi are nevoie de comisia convocatã de mine
ca sã afle acest lucru.
În loc sã munceascã pentru binele comun, Guvernul actual
seamãnã cu un Consiliu de Administraþie în slujba mediilor
economice.
179
 Am suspendat ºi cercetat de-a lungul timpului, pentru fapte
grave de corupþie, trei dintre miniºtrii acestui guvern, care rãs-
pundeau de economie, apãrare ºi telecomunicaþii.
Iar în ceea ce-l priveºte, preºedintele Camerei Deputaþilor,
acesta e o lichea politicã.
Vã rog sã primiþi expresia înaltelor mele sentimente de apre-
ciere ºi vã asigur cã România e gata sã participe, ºi în continuare,
la efortul major presupus de construcþia europeanã.

Textul de mai sus nu are ghilimele dar e absolut real. Aºa a

prezentat Traian Bãsescu lumii, vreme de doi ani, administraþia
din România. Aºa a prezentat-o românilor ºi strãinilor. Nu discut
acum câtã dreptate are ºeful statului într-un caz sau în altul. Dar
toate aceste persoane încondeiate permanent de la Cotroceni fac
parte din echipa pe care domnia sa a impus-o forþat la guvernare
în decembrie 2004. Sunt cei pentru a cãror probitate ºi competenþã
jurã de-a lungul ºi de-a latul þãrii în timpul campaniei electorale.
Oamenii aceºtia nu au ajuns unde au ajuns împotriva voinþei lui
Bãsescu ci tocmai datoritã ei.
Într-un moment ca acesta, evoluþia României depinde mai ales
de încredere. A partenerilor europeni în România ºi a românilor în
cei care îi conduc. Altfel nu e posibilã nicio construcþie adevãratã.
Pe vremuri, existau politicieni din opoziþie care se plângeau la
Înalte Porþi în speranþa unei susþineri. Preºedintele României de
astãzi e prima persoanã aflatã la putere care se plânge de propria
sa „putere”. Scrisoarea imaginarã de mai sus putea avea orice alt
destinatar. NATO, un mare investitor, o bancã...
Rãmâne o singurã întrebare, ce seamãnã cu paradoxurile logice
pe care le învãþãm la ºcoalã. Ce ar fi mai bine pentru România?
Sã-l creadã destinatarii unor asemenea mesaje pe preºedinte? Sau
sã-l considere un mincinos?

25 iulie 2007

180
 A doua scrisoare gãsitã

Excelenþei sale, domnului Secretar General al NATO

Bruxelles (pe axa Bucureºti – Londra – Washington)

rimul ministru al României vã transmite cele mai

P cãlduroase salutãri ºi vã asigurã de întreaga disponi-

bilitate a guvernului de la Bucureºti în ceea ce priveºte
finalizarea programelor comune, convenite pentru urmãtorii ani.
Date fiind ameninþãrile asimetrice majore care se dezvoltã astãzi
la adresa sistemelor democratice, consider cã punerea la punct a
unui sistem defensiv performant trebuie sã rãmânã, pe mai
181
departe, o prioritate a alianþei noastre. În acest proces, România
este ºi va rãmâne un partener serios ºi stabil. Iatã de ce vã rog sã-mi
daþi voie sã vi-l prezint, pe scurt, pe comandantul suprem al
armatei române, pe preºedintele þãrii, cel care va superviza atent
ºi competent proiectele la care m-am referit:

Domnul Traian Bãsescu este un om politic demagog, populist

ºi antieuropean, dupã un model care poate fi vãzut în þãrile din
fosta URSS. El încearcã instaurarea în România a unui regim
autoritar, ca acela instaurat de preºedintele Belarusului, Alexandr
Lukaºenko. A transformat România într-un stat poliþienesc, rolul
serviciilor fiind exagerat.
Dialogul dintre mine ºi domnia sa, pur ºi simplu nu existã. În
mãsura în care Traian Bãsescu considerã cã are mai multe de
împãrtãºit cu domnul cu care a stat la Golden Blitz pentru a bea
un ºpriþ, eu declar cã nu mã ridic la înãlþimea acelui domn.
Oricum, instituþia prezidenþialã se transformã într-o cârciumã,
într-un Golden Blitz.
ªeful statului culege ce a semãnat! Iatã cã avem acum o scenã
politicã croitã dupã chipul ºi asemãnarea lui, care împinge
România în pragul unei isterii colective. A atacat Guvernul,
Parlamentul, toate instituþiile, încercând sã împartã scena politicã
în îngeri ºi demoni.
Traian Bãsescu jongleazã constant cu jumãtãþi de adevãr ºi
jumãtatea de minciunã, iar aici este esenþa imposturii. Traian
Bãsescu a vopsit semaforul în verde, ca sã poatã trece strada ºi
când este roºu. Asta nu înseamnã cã respectã regulile de circulaþie.
Pentru Traian Bãsescu nu mai existã nici mãcar reguli de bun
simþ, darãmite legi!
Avem de-a face cu un om aflat într-o situaþie de profundã
imposturã moralã atunci când vorbeºte despre „grupurile de
interese”, þinând cont cã a avut subalterni care au fãcut sau fac
afaceri suspecte pe spinarea (era sã spun pe asfaltul) statului.
Nu aºa se face politicã în spaþiul euroatlantic – cu acuzaþii
nefondate ºi cu declaraþii inacceptabile din partea unui adevãrat
182
ºef de stat. E pãcat cã România nu a putut alege un altfel de
preºedinte, cu o culturã politicã solidã.
Cu toate cã au fost foarte mulþi cei care, înainte de campania
electoralã, m-au avertizat în legãturã cu comportamentul, cu
stilul, cu caracterul lui Traian Bãsescu, cã este un om care nu þine
cont de nimic ºi care calcã în picioare pe oricine pentru a-ºi atinge
scopul, nu am þinut cont de aceste avertizãri. Oricum, în aceºti doi
ani, nicio telenovelã mondenã nu a consumat atâta hârtie de ziar
ºi atâtea minute de emisie precum relaþia Bãsescu-Tãriceanu. Pe
primul loc în agenda lui Bãsescu se aflã, din pãcate, grija de a
rãmâne sus în sondajele de opinie.

Sper, domnule Secretar General, cã am reuºit sã descriu, chiar

pe scurt, interesul ºi efortul creator cu care þara mea urmãreºte
proiectele noastre comune. În speranþa unei evoluþii cât mai
dinamice a relaþiilor noastre, vã rog sã primiþi expresia întregii
mele consideraþii.

Ca ºi sãptãmâna trecutã, aprecierile din textul de mai sus –

chiar dacã scrisoarea este imaginarã – sunt absolut reale. Aºa apare
preºedintele României din prezentãrile pe care i le face nu opoziþia
ci guvernul. Care guvern? Guvernul nãscut din forcepsul
prezidenþial la finele lui 2004, „cel mai performant guvern de dupã
1989”, cum s-a exprimat în mai multe rânduri chiar Traian
Bãsescu.
Scrisorile oficiale cãtre partenerii euroatlantici aratã sper, altfel
în realitate. Dar destinatarii lor se informeazã despre România ºi
din alte surse iar de acolo aflã exact ceea ce am adunat eu în
aceastã scrisoare imaginarã.

1 august 2007
 Muzicã ºi poezie

ând moare cineva despre care ºtiai sigur cã e nemuritor,

C prima senzaþie rãmâne pentru multã vreme stupoarea

ºi atât. Poate urmatã, la ceva vreme, de furie nepu-
tincioasã. Pe urmã te gândeºti inevitabil la un singur lucru, la lucrul
acela care a definit integral omul respectiv, dincolo de multele
faþete ale vieþii ºi activitãþii lui.
Pentru mine Moþu Pittiº o sã rãmânã definitiv omul lucrului
bine fãcut ºi dus pânã la capãt.
184
 A cântat, a dansat, a jucat teatru ºi film, a citit, a conceput mass-
media pe de-ntregul sau a dirijat numai unele emisiuni, a scris,
a prezentat spectacole, a generat spectacole, a generat generaþii.
Fiecare din aceste dedicãri meritã o abordare aparte. Dar ceea ce
le uneºte e dedicarea însãºi. Omul ãsta începea sã facã numai
lucruri în care credea ºi numai dacã era sigur cã or sã iasã aºa cum
trebuie. ªi de ieºit ieºeau, pentru cã nu le lãsa nicio clipã sã fie
bântuite de delãsare, de plictisealã, de abandon în faþa vreunei forþe
mai mari decât el.
L-am cunoscut demult, pe vremea când mi-a fost dat sã orga-
nizez alãturi de el Primãvara Baladelor. De fiecare datã când l-am
întâlnit de-a lungul anilor, indiferent de epocã ºi de context, am
cãpãtat energie pentru zile întregi, ca ºi cum aº fi avut de-a face
cu un medicament miraculos.
Spectacolele lui de teatru ºi-au întins viaþa pe stagiuni ºi sta-
giuni, pãrinþii le-au recomandat uneori copiilor pentru cã le
vãzuserã, la rândul lor, la aceeaºi vârstã. Pasãrea Colibri a lãsat un
numãr incredibil de hituri care sfideazã legile marketingului pentru
cã atrag toate generaþiile deopotrivã. Iar Radio3Net e cel mai
ambiþios, mai reuºit ºi mai migãlos proiect vãzut de mine în spaþiul
virtual românesc ºi nu numai.
Dupã vestea neverosimilã a stingerii sale, o singurã tristeþe
similarã mã încearcã acum, recitind cele scrise mai sus. Moþu a
fost o excepþie în peisajul românesc. Nu mã refer acum numai la
artã sau comunicare, mã refer la peisajul general.
Rãmân puþini cei care nu se mulþumesc cu puþin atunci când
vine vorba despre calitate. Sau despre împlinire. Inclusiv despre
împlinirea unui vis. Ne bântuie cel mai des compromisul, aban-
donul bine argumentat, retragerea pe poziþii dinainte stabilite,
lucrul fãcut pe jumãtate, dacã jumãtatea nefãcutã are parte de un
þap ispãºitor, altul decât noi.
Pittiº a fost ºi a rãmas pânã în ultima clipã exemplar ºi ca dis-
creþie faþã de fiinþa lui fabuloasã. N-am citit niciodatã mondenitatea
185
ºi frivolitatea despre el. N-a polemizat ca sã iasã în faþã. A fost
mereu un rebel dar nu s-a revoltat niciodatã caraghios, la comandã.
Sunt recunoscãtor destinului cã l-am putut cunoaºte. ªi mã
opresc din convingerea cã un gând scris despre el nu trebuie sã fie
prea lung, altfel aº trãda tot ce am pomenit mai sus.

8 august 2007
 La nord de propriul prezent

criu toate astea furând câteva minute familiei, în

S timpul unei cãlãtorii destinse prin lumea de la Marea

Balticã.
E inevitabil pentru o vacanþã aglomeratã cu geografie: memoria
mea imediatã abundã acum de locuri pe care voi izbuti abia treptat-
treptat sã le asimilez cum se cuvine. ªi totuºi, chiar de pe acum
mã frãmântã un gând, un fel de numitor comun al oraºelor vãzute,
un gând care mã poartã chinuitor ºi acasã, pentru cã spaþiul meu
intim rãmâne fatal direcþionat.
187
 Oraºele pe care le-am vãzut sunt încãrcate de istorie dar asta
înseamnã mult mai mult decât suma unor edificii trecute pe hãrþi,
în cãrþi de cãlãtorie sau în studii docte. Istoria pe care o vãd e în
primul rând o ºtafetã ºi o moºtenire. Generaþii la rând au lãsat unor
generaþii la rând nu neapãrat construcþii ci o Construcþie. Adicã un
oraº care evolueazã rezolvând pe rând, la momentul cuvenit,
probleme, un oraº în mijlocul cãruia au apãrut edificii remarcabile,
specifice spiritului epocii lor.
E o realitate comunã, indiferent de limba vorbitã, indiferent de
dimensiuni, indiferent dacã avem de-a face cu Rostock, cu Sankt
Petersburg, cu Riga sau cu Helsingborg.
Generaþiile trecute le-au lãsat celor de azi o moºtenire. Iar asta
e o realitate cât se poate de concretã. Ea se traduce într-o anumitã
calitate a vieþii dar ºi în anumite oportunitãþi de afaceri. Turismul
e cea mai vizibilã dintre ele, evident. Cei de acum „vând” astãzi
oraºul creat de cei de atunci. Pentru cã ceea ce au fãcut cei de
atunci meritã „vândut”. Chiar în amãnunte. O cafea bãutã lângã
un edificiu anume costã mult mai mult decât cafeaua. În preþul
ei intrã ºi aroma clãdirii seculare alãturi de care þi-e dat sã o
savurezi.
Privesc toate astea ºi mã gândesc la Bucureºti ºi la multe din
oraºele noastre. N-am cum sã nu-mi aduc aminte cã noi lãsãm
generaþiilor urmãtoare mai ales probleme de rezolvat, nu astfel de
moºteniri. Iar atunci când moºtenirile chiar existã, generaþiile
urmãtoare le lasã într-o paraginã fãrã sens.
Câte cafele scumpe s-ar fi putut vinde pânã acum în centrul
istoric refãcut al unui Bucureºti plin de aroma axei care unea, la
un moment dat, Orientul ºi Occidentul? Pe strãzi cu nume parcã
sortite turismului, Lipscani, ªelari, Gabroveni, strãzi din care au
rãmas numai numele? În timpul ãsta, Riga este prezentatã strãinilor
ca fiind „Parisul Estului”.
ªi ce moºtenire ne pregãtim noi sã lãsãm generaþiilor care vin?
Problema circulaþiei? A parcãrilor? A canalizãrii? A alimentãrii cu
apã sau cu energie electricã? Ce oraº ar putea admira aici turiºtii
posibili din viitor? Unul fãrã spaþii verzi care existã din belºug
188
ºi aici, în lumea asprã a Nordului? Unul în care s-a construit haotic
ºi urât?
La un moment dat, Bucureºtii au fost sluþiþi dictatorial. În fond,
a fost o paginã de istorie care chiar meritã vizitatã în sine. Acum
îl sluþim liber, pe el ºi pe alte oraºe. Suntem gata sã lãsãm
generaþiilor care vin o moºtenire grea, proba neputinþei noastre de
a clãdi proiecte nu neapãrat înalte ci la înãlþimea a ceea ce ei,
probabil, ºi-ar putea dori ºi noi nu suntem în ruptul capului capabili
sã oferim.

15 august 2007
 Despre altfel de alegeri

e la moartea Patriarhului Teoctist, Biserica Ortodoxã

D Românã a intrat într-o stare specialã ºi într-o perioadã

specialã, la capãtul cãreia trebuie sã-ºi aleagã, dupã
reguli proprii, un alt conducãtor. E uºor de observat însã cã lumea
româneascã dimprejurul Bisericii nu numai cã nu respectã aceastã
stare ºi aceastã perioadã dar încearcã sã aglomereze, în legãturã
cu ea, toate obsesiile lumeºti pe care le-am încercat ºi le încercãm
de aproape 18 ani.
190
 Au loc anchete ºi campanii pe toate temele cu care eram deja
obiºnuiþi în politicã sau în economie. De unde vin banii Bisericii?
Cum sunt ei folosiþi? Cine a avut dosar de securitate? Cine a avut
relaþii cu PCR? Cum poate fi modificatã legea electoralã a înaltului
cler? Cine a pãcãtuit? Cine alege? Cine nu poate fi ales?
Mai mult, asistãm la abordarea temelor bisericeºti în registrul
specific presei mondene sau chiar de scandal. Cine s-a cãlugãrit
ca sã scape de nevastã? Cine ºi cum a operat? Cine ºi cum a
aprobat? Ce crede un înalt ierarh despre televiziune? Sau despre
computer? Cine s-a însurat ca sã scape de cãlugãrie?
Culmea ironiei, toate astea au loc în timp ce sloganul zilei este
„Nu politizaþi alegerile din BOR!”
Statutul cu totul special al Bisericii ca instituþie e o temã despre
care s-au scris ºi se vor scrie cãrþi nenumãrate. Într-un spaþiu atât
de restrâns ca cel de faþã meritã sã ne limitãm mãcar la o concluzie
ce mi se pare evidentã ºi utilã. Biserica nu e un organism care
funcþioneazã dupã mecanisme specifice vreunui alt domeniu, ea
nu e unitate economicã, nu e entitate statalã, nu e partid. Ei nu-i
putem aplica criteriile curente de modernizare, tehnologizare,
reformã sau integrare europeanã ºi euroatlanticã.
Mi se pare necesarã o legãturã cât mai strânsã între Bisericã
ºi societate dar asta nu trebuie sã însemne, în niciun caz, un
transfer de obsesii dinspre lumesc spre divin. Biserica nu e „a
noastrã”, în sensul unei posesii aducãtoare de drepturi. Dacã ne
simþim ca atare, noi putem deveni, eventual, „ai ei”.
Atunci când intri în viaþa politicã sau în cea economicã, te
supui, conºtient, anumitor reguli ºi anumitor riscuri. ªtii cã poþi
sã pierzi bani, cã poþi sã pierzi prieteni ºi poziþii, cã intimitatea
îþi este invadatã, cã oamenii vor sã ºtie ce ai în frigider sau în garaj.
Cei care intrã în viaþa monahalã sau preoþeascã nu-ºi asumã astfel
de riscuri, ei au de înfruntat probleme de un cu totul alt calibru.
Iatã de ce nu mi se pare nici cinstit ºi nici aducãtor de bine sã
confunzi feþele bisericeºti cu cele politiceºti, bancare sau
administrative.
191
 Problema momentului în atitudinea noastrã faþã de BOR nu e
numai lupta cu politizarea ci ºi cea cu vulgarizarea sau baga-
telizarea unor teme. Dupã douã mii de ani, aceastã instituþie ºi-a
ºlefuit reguli care au fãcut-o capabilã sã reziste vremii ºi trebuie
sã o lãsãm sã funcþioneze în baza lor. Politica nu trebuie sã intre
în Bisericã. Dar nici noi n-ar trebui sã pãtrundem acolo decât dacã
lãsãm la uºã pãcatele tranziþiei lumeºti.

22 august 2007
 Sã anticipãm fãrã anticipate

ntr-o lume plinã de mistere de nepãtruns, în care nu am

Î reuºit sã aflãm adevãrul despre moartea lui Kennedy sau

despre cauzele dispariþiei dinozaurilor, ºtim mãcar data
alegerilor europene din România. E târziu ºi pentru noi ºi pentru
Europa, suntem ultima þarã din organizaþie care ajunge sã aibã
parlamentari cu acte în regulã dar mãcar e oficial, chiar dacã vom
repeta aceste alegeri, în rând cu toatã lumea europeanã, peste un
an ºi jumãtate.
De acum înainte ne putem gândi în voie la etapa urmãtoare.
Deocamdatã, atenþia e încã centratã pe nume proprii. Adicã pe

193
oamenii care vor umple listele partidelor. Dar mie mi se pare mai
semnificativã o altã zonã de interes: ce vom discuta în campania
electoralã care se apropie? Ce teme vor propune partidele? Cum
vor încerca sã se individualizeze candidaþii? Care vor fi marile
proiecte? Cum vor arãta marile dispute?
La o privire sumarã am putea crede cã ne aºteaptã, de pildã,
o mare dezbatere despre ideea de modernizare care e, în fond,
mobilul întregii integrãri europene. Cã vom asista uimiþi la dis-
cursuri despre absorbþia fondurilor, despre mecanismele care
trebuie deblocate, despre domeniile care se cer finanþate. Sau cã
vom vedea proiecte legate de conservarea elementelor identitare
în concertul european. Sau cã vom auzi teme legate de repre-
zentarea interesului naþional ºi regional într-un mare organism
menit sã asigure prosperitatea continentului.
Câte idei nu i-ar putea trece prin cap unui analist bine hrãnit cu
lecturi sãnãtoase ºi cu principii de bun-simþ! Dar care probabil
cã trãieºte departe de scena publicã româneascã.
Eu nu cred cã vom vedea sau auzi nimic din toate astea. Marile
„teme” ale campaniei pentru alegerile europene vor arãta, pentru
cei mai mulþi dintre candidaþi, cam în felul urmãtor:
Cine e omul cui? Cu cine face afaceri? Pe cine a finanþat, de
cãtre cine a fost finanþat? Câte automobile de lux are copilul oli-
garhului care nu e prieten cu mine? Câte contracte cu statul a
obþinut pãrintele lui?
Cum a distrus justiþia partidele din care eu, candidat onest, nu
fac parte? Cum îi protejeazã adversarii mei pe marii infractori?
La ce restaurante se întâlnesc adversarii mei ºi de ce?
„Þiganii împuþiþi” sunt o temã mai europeanã decât „licuricii”?
Care partid a distrus, blocat sau amânat mai temeinic con-
strucþia de autostrãzi?
Cine a fost securist? Cine mai e securist? Cine va deveni în
viitor securist?
Cine împiedicã adoptarea legii votului uninominal? Cine nu
vrea lustraþie?
Cine rãspunde în partidul meu de proastele rezultate reuºite de
mine în aceste alegeri?
194
 E o listã scurtã ºi exemplificativã. Strategii campaniilor sunt
plãtiþi sã creeze mai mult ºi mai substanþial. O vor face. De trei ani
buni nu se vorbeºte serios despre nicio temã europeanã, publicul
nu e obiºnuit cu aºa ceva. Prin urmare, nu are rost sã-l speriem
acum, sã-l luãm din scurt. Vom propune temele abordate zi de zi.
Aºa cum vom face ºi la alegerile locale. ªi la legislative. ªi la
prezidenþiale.
În România e foarte greu sã ai alegeri anticipate dar poþi
anticipa fãrã probleme felul în care vor arãta alegerile.

29 august 2007
 Uninominal cu numele

U neori, despre Traian Bãsescu cel mai bine vorbeºte

chiar Traian Bãsescu.
„Ai momente când demagogic susþii o soluþie numai pentru cã
þi se pare cã dã bine la public, dupã care, când te duci în spatele
uºilor la partid ºi cu oameni care se pricep, începi sã faci socotelile
ºi îþi dai seama cã soluþia pe care o propui nu permite realizarea
unei majoritãþi democratice.”Aºa ceva spunea ºeful statului anul
trecut, chiar pe vremea asta. Vroia sã polemizeze cu liberalii dar
a reuºit, mai ales, un portret convingãtor al felului sãu de a fi.
196
 Aparent, Traian Bãsescu vrea sã se identifice cu ideea unino-
minalismului, ca sistem electoral, ºi sã impunã percepþia potrivit
cãreia el e singurul om politic care doreºte moartea listei. Asta
pentru cã noul sistem e menit sã schimbe, din temelii, o clasã
politicã incompetentã ºi coruptã, din care numai el, Traian
Bãsescu, nu face parte.
De fapt, preºedintelui puþin îi pasã de reforma electoralã ºi de
rezultatele ei pe termen mediu sau lung. Singurul lucru important
rãmâne victoria într-o bãtãlie de imagine, un câºtig pe termen scurt
care sã abatã atenþia de la înfrângerile suferite pe toate celelalte
fronturi deschise: lupta cu corupþia, deschideri fertile în politica
externã, modernizarea statului ºi, mai ales, funcþionalitatea lui.
În acest moment, a doua oarã în acest an, preºedintele ameninþã
cu un referendum despre uninominal. Prima datã a fãcut-o atunci
când a fost suspendat. ªi acum doreºte ca cetãþenii sã impunã
parlamentului o decizie în acest sens.
Asta se numeºte demagogie curatã, simplã, de manual. Din
punct de vedere tehnic e posibil un asemenea referendum. Dar
ce ar urma sã impunã cetãþenii? Votul uninominal ca atare e
aprobat deja de toate partidele. Iar sistemul propriu-zis pentru care
ar trebui optat e o chestiune atât de complicatã încât mulþi
parlamentari cu vechime îºi prind urechile când vine vorba de
acest subiect.
Or, tocmai aici apare problema. Reforma electoralã ar avea
nevoie de analize serioase ºi nu de heirupisme cu aer ºantajist.
Dacã acum e luatã o decizie proastã, în pripã, am putea sã
constatãm repede cã nu am reuºit reforma clasei politice, cã e chiar
mai rãu, sau cã devine, eventual, foarte dificil de constituit o
majoritate.
Sigur, pentru Traian Bãsescu asemenea primejdii nu existã,
cum nu existã nici parlamentul însuºi. Dacã dispare statul, rãmâne
el ºi asta e de ajuns.
Ceea ce doreºte preºedintele e foarte simplu: un referendum
organizat aiurea, odatã cu alegerile europene, care sã-i permitã
sã intervinã personal în campania electoralã, sã dezorganizeze total
197
orice urmã de dezbatere serioasã ºi sã promoveze PD-ul ºi, ca sã
vezi, listele lui. De aici ºantajul la care mã refeream mai sus.
Sistemul electoral nu e podul de la Mãrãcineni, pe care sã-l
comanzi drept cadou la ziua ta de naºtere. Mã întreb ce ameninþãri
ar fi proferat primul cetãþean al þãrii dacã numitul pod se încã-
pãþâna sã nu fie dat în folosinþã la data doritã. Fãcea referendum?
Comanda noi inundaþii? ªtergea cu guma râul de pe hartã?

5 septembrie 2007
 Existã viaþã dincolo de ºtiri?

a sã fie cu adevãrat de viitor, politicii româneºti îi

C lipseºte probabil cel mai mult viitorul. Adicã viziunea

realã. De câte ori nu v-a fost dat sã citiþi proiecte
electorale ample, întinse pe mulþi ani, dedicate unor generaþii
anume sau unor regiuni anume sau unor categorii sociale anume?
Ce s-a ales de ele? Au fost puse vreodatã în aplicare? Le mai þin
minte mãcar cei care le-au redactat cândva?
Un exemplu mai recent ºi mai dureros. Ei bine, pare cã ne-am
integrat în Uniunea Europeanã doar ca sãrbãtoare, nu ca ºi proces
199
politic naþional, întins pe câteva decenii. Acum, de pildã, partidele
aleargã dupã personalitãþi mondene, cu notorietate ºi nu neapãrat
cunoscãtoare ale vieþii europene, capabile sã deschidã listele în
primele alegeri continentale din România. Liderii partidelor, în
schimb, fug de pe liste, încercând sã nu fie nominalizaþi. Bruxelles-ul
pare deja un ghetou politic, unde sunt exilaþi, în lipsã de altceva,
oameni care au probleme în partidele lor sau nu au viitor în þarã.
Recenta dezbatere de la televizor, dintre Lavinia ªandru ºi Gigi
Becali, ne-a arãtat ºi eventuala tematicã a campaniei electorale.
Toate astea seamãnã nu a integrare, ci a dezintegrare europeanã.
Citind aceste rânduri m-aþi putea întreba: oare tu n-ai fi fãcut
la fel? O perioadã am asistat ºi am participat la astfel de
aranjamente. Dar, privindu-le, am învãþat mult. În 2004, PSD nu
a mai venit cu un program electoral bazat pe promisiuni fãrã viitor
ºi pe programe de dezvoltare fãrã acoperire. Chiar ne pregãteam
sã continuãm ºi nu puteam sã ne aºezãm singuri dinamita sub
picioare. A remarcat, recent, acest lucru – puþin nefericit, chiar ºi
Sorin Ioniþã!
Am crezut foarte serios cã ceea ce am reuºit sã realizãm ne face
credibili în continuare, chiar dacã nu minþim, nu facem cu ochiul,
nu punem degetul pe rãni pentru care nu avem medicamente.
Realitatea, cei 37% din electori care au votat o asemenea plat-
formã, mi-au dat dreptate. Credibilitatea politicã nu se bazeazã
niciodatã pe propuneri populiste.
Cred, cu convingere, cã reformele, legile, moþiunile, pro-
gramele ar trebui sã depãºeascã ideea fixã de a mai fi vedeta ºtirilor
din fiecare searã. Dacã nu au substanþã, dacã sunt fãcute pe
genunchi, un accident de tren le va scoate de pe ordinea de zi a
televiziunilor, în 24 de ore. Nu poþi face politicã într-un moment
esenþial al istoriei folosind imaginea de sine a unui personaj de
desen animat ce poate fi îngroºat sau subþiat din creion, dupã bunul
plac al desenatorului.
În ziua în care citiþi aceste gânduri, va fi ales noul patriarh al
BOR. Biserica este un exemplu, cât se poate de fericit, de
construcþie durabilã. Viitorul ei este, într-o bunã mãsurã, asigurat
de trecut dar ºi de lipsa oricãrei precipitãri în relaþia cu prezentul.
200
 E de dorit o ortodoxie românã, în consonanþã cu marile tendinþe
ale vremii. Dar sunt convins cã acest lucru nu se poate face printr-un
proiect schiþat pe un colþ de masã, valabil atâta vreme cât cerneala
cu care a fost scris nu a apucat sã se usuce. Sistemul politic ºi cel
bisericesc diferã ºi nu trebuie sã se intersecteze. Dar mi-ar plãcea
ca omul politic sã înveþe ceva din construcþia lentã ºi încãpãþânatã
a slujitorului bisericii. Poþi avea viziune ºi într-o epocã dominatã
de televiziune.

12 septembrie 2007
 Un mail de la Marea Moartã

a începutul anilor ’90, ca proaspãt ministru de externe,

L mã întorceam din prima vizitã în Israel aducând cu mine

un furtun. Unul subþire, de fapt un utilaj ingenios,
conectat la un sistem migãlos de pompare ºi menit sã asigure apa
pentru plante într-o zonã aridã. Era un obiect simbol pentru o þarã
care s-a strãduit vreme de decenii sã facã grãdini în deºert. De
atunci încoace acest sistem de irigare a devenit banal, turiºtii care
merg prin þãrile Mediteranei l-au putut observa în spaþiile verzi
care împrejmuiesc, de pildã, aeroporturile sau hotelurile. Pe de
altã parte, schimbãrile climei încep sã facã aceastã invenþie utilã
202
ºi la noi. Inutil sã vã spun cã, atunci când l-am adus, am luat
legãtura cu cei de la „industrie” pentru a le sugera utilizarea lui în
agriculturã ºi în horticulturã dar, dupã o vreme, mi-au transmis cã
duzele prin care ieºea apa trimisã de calculator sunt prea complicat
de realizat la noi!
Mã aflu acum, din nou, în Israel, într-o vizitã mai relaxatã ºi
îmi dau seama cã avem în continuare de învãþat din aceastã parte
de lume. În primul rând în ceea ce priveºte grija faþã de resurse.
Aparent, România e într-o situaþie diametral opusã. Are ve-
getaþie, îºi permite (încã) o agriculturã mai destinsã ºi nu trebuie
sã se batã cu deºertul atunci când vrea sã construiascã un cartier
nou. Dar ºi noi am depãºit o anumitã etapã „extensivã” de
dezvoltare ºi trebuie sã privim cu mare atenþie la experienþa celor
care sunt grijulii cu resursele. Pentru cã începem sã nu le mai
avem. Privatizãrile se terminã curând iar agricultura nu ne mai
aºazã, de multã vreme, în postura de grânar al Europei. Nici
fondurile europene nu sunt o fântânã nesecatã, iar rolul lor e mai
ales acela de a crea surse de dezvoltare, nu de a finanþa penurii.
Israelul mizeazã, de pildã, serios pe învãþãmânt. Experþii înalt
calificaþi într-un domeniu sau altul valoreazã mai mult decât
greutatea lor în aur. Incubatoarele tehnologice au fost ºi sunt
folosite aici extensiv pentru a genera idei ºi, mai ales, pentru a le
pune în aplicare ªi pentru a obþine resurse financiare noi (în urmã
cu douã decenii, 60% din veniturile Israelului proveneau din
exportul de portocale). La acest nou început de an ºcolar românesc,
cu ºcoli în paraginã, mi se pare un lucru demn de a fi amintit.
Israelul mizeazã din ce în ce mai puþin pe politica polarizatã.
Dupã ani de dispute dure ºi pãtimaºe, guvernul actual, de pildã,
este unul de centru, Blocul Likud ºi Partidul Muncii au donat,
fiecare, câte o parte de program pentru a se ajunge acolo unde a
dorit electoratul. Sau ca sã evite ceea ce a dorit sã evite electoratul,
guverne monocolore, mai puþin stabile, mai puþin dedicate proiec-
telor pe termen, mãcar, mediu.
Evident, situaþia de aici e departe de a fi rozã ºi instabilitate
existã în continuare. Dezbaterile despre dezvoltare sunt balansate
ºi influenþate des de evenimente specifice care þin de terorism sau
203
de ameninþãrile colaterale lui. Când explodeazã o rachetã undeva,
temele de dezbatere publicã se schimbã cu 90 sau 180 de grade
într-o orã. Oricum, vorbim de evenimente grave. La Bucureºti,
ceea ce modificã agenda dezbaterilor e mult mai frivol: o operaþie,
o declaraþie despre armeni sau þigani sau avionul prezidenþial care
a fost sau nu tãiat de piste de finanþare. Evident, nu vreau sã spun
cã am avea ºi noi nevoie de evenimente grave. Doar cã nu ºtim sã
construim în calmul relativ de la noi ºi despre care nu ºtim cât
va mai dura...
În rest, israelienii proveniþi din România se dovedesc a fi, ca
de obicei, puntea idealã dintre cele douã þãri. Acum pun la cale un
Congres al lor – care ar urma sã aibã loc anul viitor în Israel dar
ºi la Bucureºti. Interesant de observat: comunitatea evreiascã pro-
venitã din România, deºi numeroasã ºi veche, a generat foarte
puþini oameni politici de vârf. Carierele de succes alese sunt, mai
ales, în domeniile artei, ºtiinþei ºi afacerilor. ªi în România zonele
de excelenþã par aceleaºi dar, din pãcate, cetatea ar trebui, la un
moment dat, condusã. ªi nu putem importa politicieni. Nici mãcar
din Congo.

19 septembrie 2007
 Despre neuroni

intr-o cãlãtorie adevãratã nu se poate sã nu te întorci

D mai bogat cu un gând. Dupã o sãptãmânã foarte densã,

petrecutã în Israel, iatã-mã din nou acasã, încercând
sã-mi „rãsfoiesc” memoria imediatã. Recunosc, m-au impresionat
multe lucruri acolo ºi am reþinut multe lucruri în urma întâlnirilor
cu principalii lideri politici israelieni. Dar dacã ar fi sã extrag o
singurã învãþãturã din acest pelerinaj intelectual, probabil cã ea ar
suna cam aºa: când ai la dispoziþie oameni pregãtiþi, ceea ce con-
teazã, în continuare, e tehnologia. ªi desigur, resursele financiare.
Aº numi acesta triunghiul de aur al performanþei economice.
205
 Prin anii ’90, când Israelul trecea printr-o crizã economicã
serioasã, a fost creat, la nivelul Ministerului Industriilor, un post
special de „chef scientist”. Sã-i zicem, pe româneºte, „coordo-
natorul dezvoltãrii ºtiinþifice”. El ºi cu departamentul lui aveau
menirea de a lega cercetarea teoreticã, de laborator, de aplicaþiile
practice, fie ele civile sau militare. Practic, aceastã structurã
transformã ideile în bani. În baza acestei iniþiative, sute de mili-
oane de dolari au fost investiþi în cercetare iar rezultatele obþinute
au adus de zeci de ori mai mult. (M-am întâlnit duminicã, de pildã,
cu Stef Wertheimer, în vârstã de 80 de ani, devenit cel mai bogat
israelian prin vânzarea, cu aproape cinci miliarde de dolari, a
firmei sale, Iscar.)
Aceastã perspectivã despre creativitatea pusã în slujba eco-
nomiei mi se pare învãþãtura de bazã a drumului meu prin Israel,
pentru cã ea e legatã de ceea ce se petrece sau s-ar putea petrece
ºi aici, acasã. La orice analizã, zona de cercetare º inventicã apare
mai apropiatã ºi felului nostru de a fi ºi mijloacelor pe care le avem
la dispoziþie sau pe care le putem mobiliza. De reþinut însã cã
cercetarea de azi presupune fonduri serioase, de unde ºi nevoia
unei implicãri statale decise ºi coerente pe segmente competitive
bine definite. Sincer vorbind, nu suntem nemþi, nici americani –
ca mentalitate – ºi nu cred cã am putea exporta prea curând sisteme
elaborate de management. Chiar ºi acum, însã, vindem idei care
aduc bani mulþi. Dar mai mult pentru alþii. De ce nu am putea sã
vindem ºi produse sofisticate din zona cercetãrii transformate în
drepturi de proprietate industrialã? Resursele pe care le-am obþine
s-ar multiplica ºi ar acoperi din plin nevoile noastre de dezvoltare.
Trebuie sã uitãm imaginea unei Românii care are ca perspectivã
doar agricultura ºi turismul. Nu pentru cã aceste domenii nu
trebuie avute în vedere. Dar ele nu sunt nici suficiente ºi nici atât
de ofertante pe cât pãreau undeva, pe la începutul anilor ’90.
Ca sã ajungem sã aplicãm asemenea strategii, însã, trebuie sã
privim cu adevãrat spre viitor. Noi nu facem însã acest lucru,
aproape niciodatã. Chiar ºi atunci când propunem programe ºi
proiecte de perspectivã, acþionãm privind pieziº în prezent, ºi
206
oricum marcaþi, mai mereu, de problemele trecutului. O facem ca
sã fie. Sã se vadã. Pentru cã dã bine. Sã nu se spunã cã nu am zis.
Consecinþa e viaþa româneascã de azi, centratã pe mãrunþiºuri
ºi rãfuieli care la nivelul efemer al vieþilor noastre par sã fi devenit
veºnice. Se discutã, nervos, aceleaºi probleme. Între aceiaºi
oameni.
Am mai scris, integrarea în UE e primul moment în care
aceastã atitudine a devenit vizibilã în toatã pãguboºenia ei. În
primul an de dupã aderare s-a vorbit despre orice altceva decât
despre proiectele noastre. Iar dacã nu le avem, nu avem ce finanþa.
Ne integrãm degeaba. Avem dreptul, spre exemplu, sã participãm
la elaborarea unui viitor PAC 2013 (politica agricolã comunã).
ªtim pentru ce vrem sã ne batem? ªtim care vor fi zonele noastre
de interes, pe care sã le apãrãm? Vom afla, probabil, din ziare cã
deciziile s-au luat ºi cã noi trebuie sã le punem în aplicare.
Sunt conºtient cã, în acest peisaj arid, riºti dacã vrei sã discuþi
cu adevãrat despre strategiile de viitor. Riºti sã þi se spunã, în mod
cinic, cã pentru viitor nu a venit încã momentul. Deºi, cel puþin la
nivelul oamenilor politici, în România acesta ar trebui sã fie su-
biectul principal. Iatã de ce eu îmi propun sã risc ºi sã lansez în
lunile ce urmeazã câteva iniþiative legislative menite sã dinamizeze
creativitatea ºi obþinerea de venituri din tehnologia de vârf.

26 septembrie 2007
 Paint-ball politic

rin 1950, compania americanã Nelson a lansat pe piaþã

P un set de „arme” cu vopsea destinate marcajelor fores-

tiere sau pentru identificarea mai uºoarã a animalelor
dintr-o turmã. Douã decenii mai târziu, trei prieteni din aceeaºi
þarã s-au decis sã foloseascã aceste arme într-un nou joc pe echipe.
Aºa a luat naºtere paint-ball, competiþia militarã pentru civili, în
care vopseaua þine loc de gloanþe ºi petele þin loc de rãni.
Prin anii ’80, aceastã modã a explodat peste tot în lume unde
un teren accidentat permitea celor douã echipe sã se ascundã ºi sã
208
se bombardeze cu bile colorate. Au apãrut zeci de firme care
fabricã echipament specializat.
Din câte ºtiu, existã pasionaþi de paint-ball ºi în România, se
trage cu vopsea între prieteni, în timpul liber, dar ºi între colegi,
ca formã de team-building. Numai cã, la noi, toate astea sunt su-
prafaþa fenomenului, segmentul lãsat la mâna amatorilor. Mai
presus de toate, România a inventat paint-ball-ul profesionist.
Paint-ball-ul politic.
Terenul efectiv e unic ºi omologat: suprafaþa de stradã din faþa
DNA. Dar existã ºi o zonã de paint-ball virtual, jucat exclusiv prin
mass-media, chiar dacã antrenorii ºi sponsorii sunt aceiaºi. ªi,
ca în orice sport profesionist, partidele sunt transmise la televizor,
în direct sau în zeci ºi zeci de reluãri.
În vanitatea lui, paint-ball-ul românesc are ºi niºte specificitãþi.
De tras trage numai una din echipe. Cealaltã echipã nici nu existã,
þintele sunt indivizi selectaþi atent care nu se pot apãra dintr-un
motiv cât se poate de simplu: partida nu are reguli, nu poþi ºti
niciodatã ce urmeazã. ªi nu are arbitru pentru cã, fãrã reguli, el ar
fi evident inutil.
Jocul e simplu. În prima fazã e lansatã ideea existenþei unui
dosar compromiþãtor în virtutea cãruia ar începe urmãrirea penalã
a cuiva. Echipa DNA pãstreazã discret tãcerea asupra subiectului
în vreme ce presa începe sã fie alimentatã cu sute de zvonuri ºi
amãnunte picante. Dosarul cu pricina pare monstruos. Individul
în discuþie încã nu a aflat nimic despre conþinutul lui. Dar toatã
lumea poate vedea cã are deja hainele pline de pete. Nu mai pare
chiar omul ideal cu care sã ieºi la restaurant sau la concert.
În faza a doua, cetãþeanul-þintã începe sã fie chemat la audieri.
El vede dosarul ºi realizeazã cã este vorba despre nimic, probat cu
nimic. Mai înþelege ºi cã nicio instanþã nu va condamna pe cineva
în baza unor asemenea dosare. Dar asta nu îl bucurã prea mult.
În paint-ball-ul românesc el a pierdut deja. Drumurile televizate
pânã în faþa procurorilor l-au umplut de noroi, o sentinþã corectã
datã peste un an sau mai mulþi nu-l vor mai spãla pe de-a-ntregul.
209
 ªi de fapt, chiar acesta e jocul, nu unul juridic ci unul chimic.
Un joc de intoxicare, o alchimie satanistã cu vopseluri decantate
pervers.
Pe româneºte, „paint-ball politic” înseamnã a te juca „cu cioara
vopsitã”.

3 octombrie 2007
 DNA pentru tot cartierul

imineaþa, la televizor, DNA. La prânz, DNA. Dupã

D amiazã, DNA. Seara, DNA. În loc de proiecte de viitor,

DNA. În loc de solidaritate naþionalã, DNA. În loc de
dialog, DNA. Da, aþi înþeles. Traian Bãsescu guverneazã. I-aþi dat
ce a vrut ºi acum vã dã ce vreþi. Sau nu?

Poate cã DNA nu are logicã, nu are scop, nu are coerenþã dar

el are cu siguranþã, deja, o istorie. Una complicatã.
Te-ai aºtepta de la un organism menit sã lupte împotriva
corupþiei la vârf sã fie caracterizat mai ales printr-o istorie a
211
înfruntãrilor dure. Milioane de dolari cãutaþi cu lumânarea, des-
cinderi eroice, luptã cu capii mafiilor, dezvãluiri ºocante, meca-
nisme ale stagnãrii date în vileag. Eroi ºtiuþi ºi neºtiuþi. Mit ºi
legendã. Scenarii de film.
Nu, istoria DNA nu aratã aºa.
Fãrã falsã modestie, istoria DNA începe cu subsemnatul. Prin
2005, o întreagã instituþie a început sã lucreze la un dosar. Nu era
unul simplu. Pentru cã în el nu era nimic, aºa cã totul trebuia
inventat. Asta e cel mai greu pentru un anchetator. Când primeºti,
mai întâi, soluþia în plic ºi abia pe urmã trebuie sã construieºti
cazul. Sã chemi martori, sã-i convingi sã-ºi „aducã aminte”. Dacã
nu-ºi aduc aminte sã-i ºantajezi puþin cu libertatea. Sã asculþi mii
de convorbiri telefonice fãrã aprobare ºi multe altele (cândva o sã
vi le povestesc…). Totul a început cu mediatizarea. Principala
probã era chiar prezenþa mea ºi a soþiei mele în faþa sediului DNA.
Ambele forþate. Dar aºa a început istoria unei instituþii. Sigur, de
sãptãmâna viitoare urmeazã „generaþia a 2-a”, prietenii, rudele.
C-aºa e-n democraþie. „Unul pentru toþi ºi toþi pentru unul”.
Tradiþia se respectã. Aºa era ºi în feudalism. Rãspundea tot satul!
Toate astea s-au petrecut pentru cã Alianþa oranj promisese cã
va lupta contra mea ºi trebuia sã se þinã de cuvânt. Pe urmã alianþa
a dispãrut. ªi pãrþile ei au început sã lupte una contra celeilalte.
Din acel moment, istoria DNA a devenit mai complicatã ºi mai
diversã. Prin faþa instituþiei au început sã se perinde miniºtrii.
Liberali, evident, dacã ºeful statului se certa cu liberalii. Dar ºi con-
servatori, evident, dacã acelaºi om se certa cu conservatorii. Sau
UDMR-iºti, pentru cã Traian Bãsescu s-a simþit pãrãsit ºi de ei.
De curând, lucrurile au început sã devinã complexe. Rãsãriþi
de nu se ºtie unde, þãrãniºtii s-au opus întâlnirii publice a preºe-
dintelui cu poporul. ªi nu au trecut nici zece zile pânã când DNA
ºi lupta anticorupþie au reacþionat. Vechiul caz Ioan Mureºan a
devenit proaspãt. Combinat cu silueta inconfundabilã a unui alt
fost þãrãnist, actualul ministru al agriculturii…
Nu am trecut în revistã toate astea doar ca sã mã aflu în treabã.
Istoria DNA explicã foarte bine chiar statutul instituþiei. Urmãriþi
evoluþia dosarelor. Uitaþi-vã la vârfurile care apar în diagramã. La
212
persoane ºi la partide. ªi corelaþi toate astea cu ce se petrece în
general pe scena publicã. Nu avem de-a face numai cu un segment
politizat al justiþiei. E mai mult, e însuºi buzduganul pe care Traian
Bãsescu îl aruncã în poarta mass-media ori de câte ori duºmanii
apar la orizont.
DNA nu e o parte a justiþiei. E o formã de comunicare politicã.
Între preºedinte ºi partide. Între preºedinte ºi politicieni. Între
preºedinte ºi cetãþean.
ªi apropo de comunicare, în cei trei ani de mandat, Traian
Bãsescu a dat decoraþii la strãini, la decedaþi, la sportivi, la cân-
tãreþi. La miniºtri nu. Lor le-a dat mandate. Pentru DNA. Poate cã
unii o meritã. Dar se exagereazã. ªi lucrul acesta ne costã. Pe toþi.

11 octombrie 2007
 Vã ordon, blocaþi Prutul!

A cesta pare a fi mesajul dat de preºedintele Voronin

grãnicerilor sãi.

Prin 2002–2003, am participat, în Italia, la o conferinþã inter-

naþionalã desfãºuratã sub patronajul premierului (de atunci) Silvio
Berlusconi. În salã, pe cabinele din faþa noastrã, erau trecute
limbile oficiale ale reuniunii cu pricina, fiind menþionate limbile
în care se fãcea traducerea. Printre ele, am constatat cã se aflã ºi
„limba moldoveneascã”.
214
 Iatã de ce, atunci când am luat cuvântul, am þinut sã spun cã
participarea mea la acel eveniment s-a dovedit a fi cu adevãrat
beneficã ºi miraculoasã. Pentru cã într-o singurã noapte, dupã ce
sosisem, am reuºit sã învãþ o limbã nouã, „moldoveneasca”. ªi am
anunþat cã voi þine discursul chiar în aceastã limbã. Apoi, am spus
cã voi citi acelaºi text ºi în limba românã. În final, ca sã am un
control lingvistic, l-am întrebat pe reprezentantul Moldovei dacã
a înþeles cum se cuvine, fãrã ajutorul translatorilor, ce am spus.
Înþelesese. A fost amuzant, dar cei care trebuiau sã înþeleagã,
înþeleseserã.
Mi-am adus aminte, cu amãrãciune, de acest episod, citind
ziarele începutului de sãptãmânã. Pe de o parte, Uniunea
Europeanã, din care facem parte, pare cã a recunoscut oficial într-un
document existenþa limbii moldoveneºti, distinct de limba românã.
Pe de altã parte, relaþiile noastre cu Chiºinãul au ajuns la cel mai
scãzut nivel din ultimii 15 ani.
Cum s-a ajuns aici? Simplu, avem de-a face cu un exemplu de
ºcoalã despre modul în care o situaþie politicã internã proastã
genereazã o politicã externã la fel de proastã. Relaþiile noastre
de vecinãtate (ºi nu numai ele) sunt tratate în pripã, conjunctural,
pompieristic, fãrã niciun fel de viziune ºi de perspectivã. Ca ºi
în planul politicii interne, ceea ce pare sã conteze în diplomaþia
noastrã este jocul efemer de imagine, ideea de a lua faþa adver-
sarului de la Bucureºti, improvizaþia ºubredã, renunþarea la experþi,
generarea de situaþii cu un înalt grad de risc ºi de penibil.
Toatã aceastã situaþie de la graniþa de Est s-a dezvoltat în timp
ce noi desenam, singuri, diverse axe pe care nu le bãga nimeni
în seamã, ne bãteam cu ruºii la Marea Neagrã ºi vorbeam despre
integrarea comunã a României ºi Moldovei în UE.
Pe un alt model, spre exemplu, Finlanda a fost un element de
relaþionare europeanã pentru Estonia, Grecia pentru Cipru. S-ar fi
cuvenit ca România sã fie elementul de relaþionare între Moldova
ºi UE. Acum, ca rezultat al acestei strategii „geniale”, UE e ele-
mentul de relaþionare dintre noi ºi moldoveni. Motiv pentru care
nu mai avem niciun cuvânt de spus nici mãcar atunci când e vorba
215
despre limba noastrã. Chiar dacã avem la Bruxelles un comisar
european care se ocupã chiar de aceste aspecte lingvistice.
Nu avem cum sã nu observãm cã dihonia generalizatã care
caracterizeazã politica internã face legea ºi în diplomaþie. Singurul
element care încã mai exprimã românitatea transfrontalierã era
acesta. Asistãm, din pãcate, la o ceartã apãsatã între toþi românii,
inclusiv cei care vorbesc proaspãta ºi misterioasa limbã moldo-
veneascã.
Când a venit la putere, Traian Bãsescu declara apãsat cã guver-
narea anterioarã lãsase douã zone de vulnerabilitate: relaþiile cu
Republica Moldova ºi cele cu Ucraina. Acum s-au rezolvat. Dupã
trei ani putem spune liniºtiþi cã ºi problemele astea au dispãrut.
Relaþiile cu pricina nu mai existã.

P.S. Mã întreb în ce limbã erau scrise etichetele de pe sticlele

de vin dãruite de preºedintele Voronin preºedintelui Bãsescu.

17 octombrie 2007
 ªantaj, ameninþãri, bãtaie

itlul acestui comentariu pare mai potrivit pentru o ru-

T bricã de fapte diverse, o publicaþie cu multe poze mari

sau o cronicã de fotbal bine ilustratã. Eu o sã încerc sã
vã conving însã cã, din pãcate, „instituþiile” mai sus enumerate
sunt specifice ºi spaþiului politic de la noi.
În ultimii ani, ºantajul a devenit o monedã curentã pe cori-
doarele puterii de la Bucureºti. Evident, politica nu a fost niciodatã
un spaþiu al generozitãþii exagerate. Dar, mai mereu, interesele
divergente se armonizau prin concesii ºi cedãri reciproce. Cedãri
217
mici pentru cei mari ºi viceversa. Acum „cei mari” pun la bãtaie
o singurã variantã: cer totul ºi nu oferã nimic.
Dupã alegerile din 2004, primul guvern oranj a fost rezultatul
unui ºantaj. Partidul Conservator ºi UDMR-ul au fost ºantajate de
Traian Bãsescu sã intre în hora guvernãrii ca sã evite ameninþarea
deschisã a unor noi alegeri generale pentru care nu erau pregãtite.
Ulterior, victimele ºantajului au devenit „soluþii imorale”, în vreme
ce ºantajistul a cãpãtat o staturã moralã demnã de invidiat. A
devenit campionul luptei cu corupþia ºi cu vechile nãravuri.
Trei ani mai târziu, iatã, UDMR ºi-a radicalizat discursul ºi e
blamat în cor pentru asta. Pe bunã dreptate. Dar, sã ne reamintim,
în aceastã varã, acelaºi Traian Bãsescu s-a plimbat prin secuime,
sprijinind pe faþã UCM, concurenta Uniunii. Acum asistãm la o
adevãratã întrecere între teze radicale menite sã atragã un electorat
fatal limitat ºi periculos de apropiat, ca ºi pondere, de pragul
electoral. Preºedintele nu iubea linia politicã a UDMR aºa cã i-a
arãtat pisica. Un alt ºantaj, pohta vine mâncând. Din pãcate, re-
zultatul pentru þarã riscã sã însemne dezvoltarea în spiralã, a
discursului extremist pe teme etnice.
Peste câteva sãptãmâni, s-ar putea sã avem un moment elec-
toral inedit. Un scrutin european dublat de un referendum fãrã
sens. Aberant este faptul cã pentru a-ºi rezolva jucãria, Traian
Bãsescu vrea sã stabileascã drept temã majorã pentru ziua votului
la alegerile europarlamentare – legate firesc de subiecte europene,
felul în care vor vota, „uninominal”, românii data viitoare, la
alegerile naþionale, nu pentru Parlamentul European (care, peste
tot, în þãrile membre, se face pe liste de partid), ci pentru par-
lamentul naþional! Pe de altã parte, preºedintele va întreba cetãþenii
dacã vor ceva ce au toate ºansele sã fi obþinut pânã atunci. De fapt,
aici avem de-a face cu un ºantaj mimat. Ultimatumul adresat
parlamentului era doar de formã. În orice situaþie Traian Bãsescu
ar fi generat un referendum pentru cã doreºte, cu orice preþ, sã facã
campanie pentru PD. Dacã PD obþine un scor mare în europene,
va porni cu ºanse mari la alegerile locale. Mulþi aleºi locali din
alte partide vor fi presaþi sã vinã spre ei, sã joace cu câºtigãtorii.
Pentru cã altfel… Adicã alt ºantaj, nu?
218
 Dacã Traian Bãsescu nu schimbã guvernul prin parlament, apar
miniºtrii pe rând la televiziunea publicã, filmaþi, pozaþi ºi ascultaþi.
Operaþiunea nu are nimic de-a face cu lupta împotriva corupþiei,
care în alte þãri se finalizeazã în instanþã. E o ameninþare. Cum a
fost ºi umbra permanentã a anticipatelor, care a marcat orizontul
politic al ultimilor ani. Sau mãsurile luate împotriva celor din PNL
care au cerut retragerea trupelor din Irak. Ameninþarea e o bâtã
agitatã prin aer care vrea sã indice clar celor neiniþiaþi cine e
stãpânul.
Într-o asemenea atmosferã, perspectiva bãtãii care împlineºte
tripticul politic românesc pare cât se poate de realistã. În unele
ONG-uri, succesiunea la conducere se pare cã a ºi început sã
genereze pugilistica. ªi la televiziunea publicã sar scântei ºi palme
în redacþii. Urmeazã patru reprize electorale dublate de nu se ºtie
câte referendumuri. Cum spunea Geo Bogza odinioarã, „Sus
ghioaga cu mãciulia în jos, jos ghioaga cu mãciulia în sus!”. Pentru
cã, orice am spune, perspectiva integrãrii europene se vede altfel
cu ochii umflaþi.

24 octombrie 2007
 Vânãtorii de licurici

eºi în jurul nostru se petrec multe, zi de zi, dominanþa,

D din ce în ce mai agresivã a peisajului ce ne înconjoarã,

începe sã devinã tot mai evidentã: s-a deschis sezonul
electoral de mângâiat pe creºtet. Iar acest sezon e caracterizat ºi
printr-un fenomen de-a dreptul ecologic: dispariþia licuricilor.
Tratat pânã mai ieri cu dispreþ, ca o creaturã hiperomnivorã
capabilã sã înghitã orice, alegãtorul a devenit dintr-odatã o per-
soanã cu nume, prenume, personalitate, probleme, inteligenþã ºi
demnitate. Politicianul cuprins de febra campaniei nu mai jurã nici
pe Biblie ºi nici pe Constituþie. Jurã cu mâna pe capul de locuitor.
220
 „Sã nu ne închipuim cã electoratul e format din proºti”.
„Sã nu credem cã alegãtorii nu vor sesiza...”
„Sã nu avem impresia cã românii nu vor sancþiona...”
Deschideþi televizorul pe alte posturi decât cele muzicale sau
sportive. Deschideþi ziarele la alte pagini decât cea de-a cincea.
Acestea sunt propoziþiile care se aud sau se citesc tot mai mult.
Aparent, e o formã de respect. De fapt, avem de-a face cu o
culme perversã a dispreþului manifestat vreme de trei ani faþã de
public. Alegãtorul e chemat brusc sã constate, inteligent, cã omul
care vorbeºte – ºi numai el – are dreptate. Cã meritã un vot.
Evident, pe lângã deferenþã ºi laude implicite, electoratul primeºte
ºi concluziile în plic. Pentru cã omul de pe stradã nu are timp
pentru sofisticãrii, politicianul trebuie sã asigure servicii all
inclusive.
Din pãcate, dupã invocaþiile rituale, mai sus pomenite, nu
urmeazã nimic. Nicio demonstraþie. Nicio pledoarie consistentã.
ªtim de la bun început ce trebuie sã ne indigneze, ce trebuie sã
sancþionãm sau sã sesizãm. Campania e scurtã ºi nu e timp pentru
argumente.
„Sã nu ne închipuim cã populaþia se va lãsa înºelatã de pro-
punerea guvernamentalã de vot uninominal”, ne spune, de pildã,
Traian Bãsescu. Punct. Nu urmeazã nicio argumentare. Sistemul
propus de guvern e unul posibil ºi chiar aplicat în niºte þãri din
lume. El nu e, de fapt, al guvernului. A fost aprobat de majoritatea
partidelor ºi propus de societatea civilã. În ce constã înºelãtoria?
Nu ar trebui, mai degrabã, o discuþie despre adecvarea unui sistem
electoral sau altul la nevoile noastre de azi? La momentul politic
ºi social în care ne aflãm?
E aºa doar în teorie. Vânãtorii de licurici îºi propagã interesele
mimând respectul faþã de inteligenþa unui electorat cãruia nu se
strãduiesc sã-i explice nimic. Oare acelaºi electorat nu a sesizat
scandalul care þine loc, de trei ani, unei guvernãri adevãrate?
Fabrica de dosare caraghioase care þine loc de justiþie? Absenþa
oricãrei dezbateri despre integrarea europeanã chiar ºi acum, în
campania pentru alegeri europene?
221
 Ori de câte ori au pus la cale miºcãri abrupte ºi lipsite de
conþinut, cei care conduc astãzi au avut în vedere imaginea
alegãtorului uºor de dus cu vorba. Acum, când invocã „romanul”
isteþ ºi atent, o fac, în realitate, cu gândul la licuricii, din ce în ce
mai greu de gãsit ºi de abordat.

31 octombrie 2007
 Improvizaþii în registru grav

i-am propus astãzi sã fac unele comentarii în legãturã

M cu tensiunea fãrã precedent la care au ajuns relaþiile

româno-italiene. Mã refer la relaþiile interstatale dar,
în special, la relaþiile dintre popoarele noastre, zonã mult mai
delicat de gestionat. De la început, se impun – cred – douã
precizãri.
Noi asistãm, în aceºti ani, la un fenomen social de amploare
care meritã tratat în consecinþã. S-a nãscut în ultimii ani un mare
val de emigraþie economicã din România, probabil cel mai mare
din istoria noastrã. Spre deosebire de valurile anterioare (emigraþia
223
ardelenilor în America sau emigraþia politico-economicã din
timpul comunismului), acesta e deosebit nu numai din punct de
vedere cantitativ. Nu mai avem de-a face cu oameni care pleacã
unde vãd cu ochii, rupând, dintr-un motiv sau altul, orice legãturã
cu þara de obârºie. Ei rãmân cetãþeni români, cu toate consecinþele
de rigoare, iar România întreþine relaþii speciale cu þãrile de
destinaþie. Tocmai aceste relaþii au fãcut posibil fenomenul. De
aici ºi concluzia: statul român are obligaþii aparte faþã de aceºti
„emigranþi”, faþã de statele unde merg ei ºi faþã de fenomenele
conexe care se nasc în România.
De asemenea, meritã spus cã existã deja o primã experienþã
în acest domeniu. La finalul lui 2000, România, spre deosebire de
Bulgaria, nu reuºise sã beneficieze de ridicarea vizelor în spaþiul
Schengen. Nu comentez din ce motiv, pentru cã ºtiþi cauza. Pentru
ca aceastã dorinþã sã devinã totuºi realitate, au trebuit luate multe
mãsuri ºi au trebuit monitorizate atent multe fenomene cu potenþial
negativ. Atenþia a trebuit manifestatã nu numai pânã la 1 ianuarie
2002 – când s-au eliminat vizele – dar ºi dupã aceea. Dar tot atunci
a început, cu paºi mici, valul de emigrare despre care vorbeam ºi
care s-a amplificat, consistent, dupã aderarea la UE. Cu toate
problemele apãrute, experienþa de atunci a fost de succes ºi meritã
continuatã.
Ce s-a întâmplat, însã, în ultimii ani? Guvernanþii actuali tra-
teazã fenomenul emigraþiei masive mai degrabã în termeni
folclorico-electorali. Pânã ºi acolo, departe, comunitãþile româneºti
sunt vãzute mai mult ca masã de manevrã, bunã de adus voturi
într-un moment sau altul. Altfel spus, þara de baºtinã nu asigurã
rigoare ºi siguranþã pentru cei plecaþi, ci exportã spre ei scandalul
permanent, ce þine loc de viaþã publicã la Bucureºti.
Experienþa de la începutul anilor 2000, despre care vorbeam,
nu a fost folositã nicicum. Guvernul se întrece chiar ºi astãzi în
declaraþii hilare dacã nu tragice, prin raportare la moment. De
multã vreme trebuiau iniþiate colaborãri atente cu poliþiile þãrilor
de destinaþie. Dupã 2003, am început o colaborare strânsã cu
ministerele justiþiei ºi de interne din Italia. ªi atunci aveau loc
încãlcãri ale legii dar nu s-a ajuns niciodatã la isteria publicã de
224
acum. Guvernul redescoperã nevoia de a trimite ofiþeri de poliþie
de legãturã doar dupã scandalul recent. În plus, vrea sã-i calmeze
pe italieni cu campanii despre „mari români”, deºi nu Brâncuºi e
cel de care se tem locuitorii Romei.
Ne revoltã acum declaraþiile belicoase ale primarului din
Cetatea Eternã. Fãrã îndoialã, omul exploateazã un moment politic
aparte pentru propriul interes politic. Dar nu trebuie sã uitãm cã
primarul Romei trebuie sã aibã grijã în primul rând de concitadinii
sãi. Dar de români cine are grijã? Marea dezvoltare economicã
despre care se vorbeºte atât de mult la noi are doi piloni:
imobiliarele ºi exportul de forþã de muncã. Dacã graniþele
europene încep sã se închidã, însãºi dezvoltarea noastrã va avea
de suferit.
Ca sã fim trataþi serios trebuie sã avem grijã de propria noastrã
imagine, inclusiv la cel mai înalt nivel politic. Preºedintele
României a luat poziþie la Bucureºti în „problema italianã” ºi asta
mi se pare firesc. Dar cine îl aude la Roma? ªi cum? Cu ceva timp
în urmã, Traian Bãsescu îl acuza pe actualul premier italian cã face
trafic cu copii români ºi pe fostul premier italian cã „linge
îngheþatã” împreunã cu subsemnatul. Stabilirea unei comunicãri
personale la nivel înalt este utilã mai ales pentru situaþii de crizã,
cum este cea de acum. Microfonul conferinþelor de presã de la
Cotroceni nu este conectat la telefoanele oficialilor italieni. Ce
pãrere o avea clasa politicã italianã despre ºeful statului român,
dincolo de politeþea rece a limbajului ºi uzajului diplomatic? Îl
considerã, oare un „mare român”, apt sã facã diferenþa?

7 noiembrie 2007

225
 Preºedintele de drept divin

n sfârºit, Traian Bãsescu a reuºit sã afirme, succint ºi fãrã

Î ocoliºuri, ceea ce sugereazã, în fapte ºi vorbe mai lungi, de

trei ani: „Avem o clasã politicã expiratã. Clasa politicã nu
e capabilã sã deserveascã interesul public.”
„Avem”, adicã „au”. El ºi mai cine? Nu era mai corect sã spunã
„suntem”?
Acest spaþiu e prea strâmt pentru o analizã adevãratã a pro-
blemei, adicã a stãrii în care se aflã clasa politicã de la noi. Dacã
veþi pune cap la cap articolele publicate de mine pe aceastã temã,
veþi avea o imagine despre felul cum gândesc ºi despre
226
argumentele pe care, spre deosebire de ºeful statului, mã strãduiesc
sã le aduc atunci când trag concluzii. Astãzi o sã mã rezum la un
aspect colateral dar nu mai puþin important.
Traian Bãsescu nu se considerã parte din clasa politicã româ-
neascã. Aceasta e ºmecheria fundamentalã pe care se bazeazã
construcþia de imagine din mandatul sãu. Nu e un om ales de
oameni ci este o divinitate, coborâtã cu hârzobul din cer, sã rezolve
nemernicia celor care au condus þara pânã azi.
Ideea în sine nu e nouã. Monarhiile antice, cu deosebire cea
egipteanã, se revendicau direct din divinitate, altfel spus faraonul
era chiar zeul. La români, Augustus s-a proclamat ºi el zeu, pentru
cã era „fiul” lui Cezar pe care tot el l-a proclamat zeu. (Pare un fel
de joc piramidal dar a funcþionat). În Europa Evului Mediu,
monarhii nu mai erau chiar divini ci delegaþi de divinitate, prin
sfântul mir ei cãpãtau calitatea de reprezentanþi ai lui Dumnezeu
pe pãmânt ºi puteau face ºi un numãr limitat de minuni, cum ar
fi tãmãduirea furunculelor.
Una din caracteristicile regalitãþii divine este lipsa absolutã de
rãspundere. Cum sã pedepseºti un zeu? Cum sã-l întrebi pe
Ramses cine a furat piramida? Chiar ºi în secolul abia trecut,
Constituþia României prevedea negru pe alb, cã regele nu rãspunde
în faþa legii. Pentru actele lui erau rãspunzãtori miniºtrii care le
contrasemnau.
Nu sunã cunoscut? Nu are Bãsescu imunitate absolutã dupã ce
Constituþia a fost modificatã tocmai ca sã disparã asemenea
imunitatea? Nu sunt de vinã Guvernul ºi Parlamentul pentru tot
ce se petrece rãu în þara asta în vreme ce preºedintele (numele la
modã pentru rege) îºi dã doar cu pãrerea ºi cere ajutor poporului
sã schimbe tot ºi pe toþi?
Mã rog, nu chiar pe toþi. Divinitatea bãsescianã presupune ºi
delegãri de sfinþenie. Zeul Boc sau muza Udrea, titanul Stolojan
sau marmoreeanul Videanu sunt ºi ei admiºi în Olimpul pre-
zidenþial. Procedura în sine e cât se poate de simplã ºi de inspiraþie
medievalã. Devine zeitate-delegatã cel/cea care îngenuncheazã în
faþa zeului ºi îi jurã supunere. Olimpienii nu mai fac parte nici ei
227
din „clasa politicã”, nu se „expirã”, având termenul de garanþie
nelimitat ºi, ca atare, nu trebuie schimbaþi.
Zeii sunt nemuritori, prin urmare trãiesc un prezent continuu.
Consecinþa imediatã: ei nu au trecut. Nu au dosar nicãieri. Nu au
biografie politicã. Nu au condus ministere ºi primãrii. Nu au
legãturã cu gãurile din asfalt sau din flotã. Nu ºi-au dat singuri
casa. De fapt, zeii nu au casã, au temple, pe care ºi le alocã din
patrimoniul primãriilor. Ei nu au vorbit aiurea despre câinii va-
gabonzi, despre axe cu americanii sau lacuri ruseºti.
Preºedintele divin Bãsescu propune poporului sãu o dogmã
simplã, o luminiþã la capãtul infernului: eu m-am nãscut sã vã scap
de cei rãi. ªi în traducere liberã din limba sanscritã: eu m-am
nãscut din haos ºi vã conduc în haos.

14 noiembrie 2007
 Euro-parlamentare sau
leu-parlamentare?

a o ironie a sorþii, în toiul campaniei electorale pentru

C euroalegeri, chiar avem parte de o dezbatere pe teme

europene! Dar, din fericire pentru sãnãtatea moralã a
partidelor de la noi, aceastã temã nu a fost pusã în discuþie de vreun
politician. Ea a fost impusã de un fapt divers petrecut la Roma.
Prin grija cetãþeanului Mailat, guvernanþi ºi guvernaþi am des-
coperit deja, de douã sãptãmâni, cã suntem cetãþeni ai Uniunii
Europene, cu drepturi de exercitat, dar ºi cu obligaþii de respectat.
229
 O sã treacã. Într-un fel sau altul, lucrurile se vor calma ºi noi
ne vom întoarce, total, la ale noastre. De fapt ãsta este ºi mesajul,
aproape general, al simulacrului de campanie electoralã: ei cu ale
lor, noi cu ale noastre.
Nu sunt expert în comunicare, aºa cã nu-mi propun sã analizez
tehnic temele ºi sloganurile folosite de unii sau de alþii. Ca om
politic însã, mã rezum, cuminte, la douã concluzii.
În primul rând, „clasei politice” nu pare sã-i pese prea mult
de aceste alegeri. Adevãratul frison a avut loc cu ceva vreme în
urmã, când s-au fãcut listele. Unii se doreau pe ele, alþii nu ºtiau
cum sã scape, în vreme ce liderii se strãduiau sã asigure o pozã de
familie finalã în care competenþele inevitabile sã se îmbine cât mai
armonios cu pilele la fel de imposibil de evitat. Odatã depãºit acest
moment, nimic nu pare sã mai conteze cu adevãrat. Se cam ºtie
ponderea fiecãrei grupãri, se fac ultimele manipulãri de sondaje
de opinie pe sub mânã, aºa cã se cam ºtie ºi cine vor fi euro-
parlamentarii. Nu se investeºte cine ºtie ce nici în creativitate, nici
în expunere, nici în calitate.
În al doilea rând, partidele abordeazã în campanie teme care sã
aducã voturi „la sigur”, adicã subiecte care n-au nicio legãturã
cu organismul unde vor merge aleºii pe care îi alegem. „Cât de
proºti sunt politicienii români?” „Cine a mãrit pensiile?” „Care
partid mãnâncã mai mulþi caltaboºi?” „De ce gafeazã ministrul de
externe?” „De ce a fost secetã?” „De ce nu apare Bãsescu la te-
levizor?”
De ani buni, nu avem în dezbatere serioasã vreo temã euro-
peanã aºa cã, recunosc, era greu sã atragem atenþia în campanie
cu astfel de subiecte scoase la ivealã abia acum. Deºi existã o mare
temã europeanã care ar fi interesat, cu siguranþã, alegãtorii: cum
modernizãm mai rapid România cu fondurile fãrã precedent la care
putem avea acces acum? Din pãcate, pentru cei care conduc þara,
acest lucru e un mister. Cum sã explici publicului ceea ce nici tu
nu ºtii? Nu e mai lesne sã dezvolþi teoria caltaboºului? Nu e mai
uºor sã vorbeºti în dodii despre a nu ºtiu câta reformã din sistemul
de sãnãtate?
230
 În tot acest concert, Traian Bãsescu e solist. Pe fondul unei
cacofonii generale, el intoneazã, demn, aria „Toþi sunt proºti în
afarã de mine!”. Referendumul impus de el a zãdãrnicit definitiv
oricare ºansã de a mai discuta ceva legat de subiect. Mai mult, noi
nu vorbim nici despre tema referendumului. Adicã despre o
problemã tehnicã. Nu dezbatem dacã sistemul electoral propus de
Bãsescu e mai util României decât cel propus de guvern. Tema
care se discutã e alta: are dreptate Bãsescu atunci când spune cã
toþi ceilalþi sunt proºti? De fapt, Traian Bãsescu ne-a anunþat:
„Referendumul nu este al meu”. E clar, referendumul este al
nostru, al urmaºilor noºtri ºi al urmaºilor-urmaºilor noºtri. E vorba
de un fel de patrimoniu naþional pe care trebuie sã-l îngrijim cu
multã atenþie.
De fapt, asistãm la o pierdere de vreme ºi de bani fãrã sens.
Soluþia simplã ar fi ca grupul parlamentar românesc de la
Bruxelles sã fie format doar din Traian Bãsescu ºi acelaºi cetãþean
sã devinã ºi comisar european, ca sã terminãm cu dualitatea puterii
ºi la Bruxelles. Când ai un singur om bun ºi cinstit nu are rost sã
apelezi la alþii. Mulþi istorici ºi politologi îmi vor reproºa cã ceea
ce propun eu seamãnã a dictaturã. Dar oare ce e, în ultimã instanþã,
o dictaturã adevãratã dacã nu starea unei societãþi care a ajuns la
concluzia cã un singur om e suficient de bun, frumos, deºtept ºi
cinstit încât sã decidã singur în toate privinþele?

21 noiembrie 2007

231
 Atunci când se alege praful

bsenteismul care s-a manifestat la alegerile de du-

A minicã a fost deja disecat, în fel ºi chip, de politicieni,

ziariºti ºi analiºti. Nu doresc sã reiau cele spuse. Mi se
par însã demne de semnalat câteva aspecte ce s-ar putea dovedi,
în timp, purtãtoare de efecte pentru politica româneascã.
Participarea redusã la scrutinul european face parte, într-adevãr,
dintr-un fenomen mai larg, specific þãrilor nou-intrate în UE.
Efectele pozitive sau negative ale integrãrii se fac simþite în timp
ºi, tot în timp, pot fi posibile dezbateri reale asupra acestui subiect.
Altfel spus, interesul publicului va deveni real pe mãsurã ce
232
apartenenþa însãºi la Uniune se va intersecta mai palpabil cu viaþa
de fiecare zi a indivizilor ºi colectivitãþilor, din România.
Dincolo de aceastã realitate, este foarte probabil sã asistãm,
într-un plan general european, la o crizã a politicului însuºi. La o
problemã a sistemului democratic. La un blocaj în zona cu
adevãrat fertilã, cea care genereazã soluþii noi ºi viabile, capabile
sã creeze dezbateri, interes, speranþã. Este, fãrã îndoialã, o pro-
blemã serioasã de depãºit. O problemã legatã de clasa politicã de
la noi ºi de aiurea. O crizã a partidelor ºi a politicienilor. O crizã
a democraþiei însãºi.
Pe aceastã crizã de încredere ºi de soluþii îºi bazeazã construcþia
politicã actualul Preºedinte al României. Domnia sa a ajuns la
putere într-un moment în care încrederea în partide ºi în parlament
scãdea. Aºa cã soluþia pe care a propus-o a fost una simplã,
individualã, bazatã pe ceea ce aº numi tupeul ca sport extrem.
Bãsescu a încercat sã facã un pas la ofsaid. „Eu nu fac parte din
clasa politicã”, a spus el vreme de trei ani. Sunt cel adus de istorie
ca sã vã scape de ea. Tot ce trebuie sã faceþi e sã-mi daþi mie cât
mai multã putere ca sã evitaþi puterea lor confuzã, bazatã pe
dezbateri sterile. Pentru cã mã ºtiþi, eu nu sunt ca ei. Eu sunt bãiatul
cu ardeiul. Bãiatul simpatic.”
Cred cã referendumul de duminicã a fost momentul final al
acestei construcþii periculoase. Periculoasã pentru cã se baza, în
cel mai înalt grad, pe minciunã ºi pe refuzul responsabilitãþii.
Traian Bãsescu îºi neagã trecutul politic ºi administrativ substanþial
ºi toatã rãspunderea care derivã din el. E în ordine. El doreºte însã
reforma clasei politice pentru cã asta dã bine la public, pentru cã
în zona asta e mai mult loc ºi de acolo pot veni mai multe voturi.
E un reformator în aceeaºi mãsurã ºi din aceleaºi motive pentru
care PD e acum un partid popular, de centru dreapta, dupã ce a
fost, cu o noapte înainte, membru al Internaþionalei Socialiste.
Acest oportunism absolut a primit duminicã un refuz public,
la fel de absolut. Dacã criza politicului genereazã absenteism la
alegeri, de ce nu vine lumea la referendumul care propune clar
ieºirea din crizã? Pentru cã a înþeles cã nu asta e soluþia. Cã are de
a face cu o ºmecherie. Cã Traian Bãsescu nu e zeitatea adusã de
233
istorie sã facã ordine în vieþile lor. „Bãiatul simpatic” are un trecut
neclar. Are prieteni discutabili. Are realizãri microscopice în toate
domeniile în care a acþionat.
„Ieºiþi la curãþenie!” a strigat Bãsescu, vreme de sãptãmâni, de
pe toate plasmele. Lumea n-a ieºit, nu pentru cã nu ar fi nevoie de
curãþenie, ci pentru cã a bãgat de seamã cã marele zeu al aspi-
ratorului este el însuºi plin de praf.

28 noiembrie 2007
 Quo vadis, Traian Bãcsi?

uccesul pastorului Lazlo Tokes la alegerile europene a

S avut parte, în mass-media de la noi, de doar câteva

remarci succinte, care subliniau, în treacãt, surpriza de
a avea un independent pe lista celor 35. Marea ºi veºnica bãtãlie
dintre partide ºi semnificaþiile rezultatelor obþinute la referendumul
prezidenþial au acoperit, aproape cu totul, un fenomen care meritã
o analizã mai atentã.
Minoritatea maghiarã din România se vede reprezentatã în
Parlamentul European de douã „liste”, cea tradiþionalã – a UDMR –
235
ºi cea, foarte scurtã, a pastorului Tokes. O primã concluzie stranie:
nu avem de-a face cu un fapt care sã întãreascã în sine glasul
acestei minoritãþi în forumul de la Bruxelles. Dimpotrivã. La fel
ca românii neaoºi, ºi ungurii de la noi au ajuns sã vorbeascã în plan
internaþional pe mai multe voci, supãrate una pe alta. S-ar pãrea
cã tot ce vine de la Bucureºti, în ultima vreme, e marcat de dihonie
ºi adversitate pãguboasã. Dar e acest fenomen ceva întâmplãtor?
Sau lucrurile se leagã într-un punct anume?
Lazlo Tokes a ajuns deputat european cu sprijinul clar al
FIDESZ, formaþiunea maghiarã de opoziþie cu accente naþionaliste
dure. În acest moment, FIDESZ – cãreia Tokes i-a mulþumit,
recent, în cadrul unei festivitãþi, la Budapesta – are parte în
sondajele din Ungaria de o intenþie de vot de aproximativ 35%,
faþã de socialiºtii aflaþi la guvernare, care se mai bucurã de doar
15%. Chiar dacã alegerile din aceastã þarã vor avea loc, la termen,
abia în 2010, avem de-a face cu un partid cu vocaþie guverna-
mentalã clarã.
La Bruxelles, Tokes va exprima vocea Budapestei–FIDESZ ºi
nu pe cea a Bucureºtilor, indiferent de orientãrile politice ale
partidelor de la noi. Altfel spus, prin minunatele jocuri politice
de la noi, Ungaria mai capãtã un deputat european iar România
pierde unul.
Nu avem de-a face aici cu un joc unguresc în sine, aºa cum
ne obiºnuisem, ci cu o consecinþã a climatului politic imposibil
care s-a instaurat în România de trei ani încoace. Pentru cã UDMR
se încãpãþâneazã sã guverneze alãturi de liberali ºi sã nu-i sprijine
proiectele, Traian Bãsescu a decis sã distrugã baza de masã a
acestei formaþiuni. Vara aceasta, preºedintele ºi-a dedicat o parte
din concediu zonei secuieºti, unde a atacat UDMR ºi a ridicat
mingi la fileu unei grupãri radicale aproape defuncte: UCM.
Vorbind pentru secuii radicali, el a renãscut aceastã grupare ºi a
devenit agent electoral al lui Tokes, care reprezintã aripa ei cea
mai durã.
Consecinþele acestei strategii iresponsabile sunt complexe, se
vor întinde în timp ºi exced mult simplul ºi exoticul succes
electoral despre care vorbeam. Sã nu ne facem iluzii. Bãsescu
236
nu-i divide pe unguri dintr-un posibil interes românesc. Sub
presiunea Tokes/UCM, UDMR este ºi va fi nevoitã sã-ºi radi-
calizeze mesajul ea însãºi, din instinct de supravieþuire. La fel cum,
la Budapesta, existã perspectiva ca socialiºtii, în cãutare de voturi,
sã radicalizeze ºi ei tema naþionalistã, la trena FIDESZ. E un
fenomen pe care l-am putut observa ºi la Roma, de curând – un
primar de stânga, care simte cã pierde teren, a adoptat un discurs
xenofob de dreapta atunci când a simþit cã asta e direcþia din care
bate vântul.
UDMR, retincentã pânã acum faþã de FIDESZ, ar putea sã se
apropie ºi ea de acest partid. Iar succesul lui Tokes la europene va
relansa temeinic, anul viitor, lupta politicã din sânul „maghiarimii”
noastre. Ceea ce înseamnã, în concret, o adevãratã întrecere de
lansat fumigene extremiste.
ªi, uite aºa, ajungem noi treptat sã dezbatem iar teze maghiar-
radicale, într-un moment istoric când aveam cu totul alte lucruri
de dezbãtut. Toate astea pentru cã Traian Bãsescu e supãrat pe
UDMR ºi îi sprijinã adversarii, chiar dacã asta face rãu þãrii pe
care a jurat sã o apere în toate interesele ei. Divide et impera e
un principiu cinic dar posibil în politicã. Cu condiþia ca dupã
„divide” sã mai ai ce „impera”, adicã obiectul poftei prezidenþiale
– România – sã mai fie cât de cât în stare de funcþionare.

5 decembrie 2007
 Între haos ºi dictaturã

e curând, aflat pe un aeroport, Traian Bãsescu a fãcut

D o afirmaþie tulburãtoare. Domnia sa crede cã proiectul

de vot uninominal propus odinioarã de Pro Democraþia
ºi asumat de guvern e rezultatul unei „cârdãºii” între ONG-ul
condus, pe atunci, de Cristian Pârvulescu ºi liberali.
Pe fond, s-ar putea spune multe. De pildã, cã proiectul în
discuþie e vechi, asumat la un moment dat de toate partidele ca
bazã posibilã pentru negocieri. Cã nici preºedintele ºi nimeni
altcineva nu a remarcat, în legãturã cu el, neconstituþionalitatea ºi
„cârdãºii”, vreme îndelungatã. Cã problemele au început abia
238
atunci când Bãsescu a avut nevoie de o temã de referendum. Adicã
de o altã poziþie decât cea a guvernului.
Mie mi se pare însã, acum, mai interesant de analizat un alt
aspect. Ca în multe alte dãþi, ºi acum preºedintele ne propune,
candid, o moralã miºcãtoare, vie, de-a dreptul dialecticã, cum ar
fi spus în vremuri apuse un profesor de marxism. Pe scurt: cine se
asociazã cu domnia sa ori cu tezele domniei sale face un gest
responsabil. Opereazã concesii necesare. În schimb, cine se aliazã
cu adversarii sãi, realizeazã „cârdãºii”.
Când domnul Pârvulescu a sprijinit teza „falsificãrii”alegerilor
din 2004 la trena candidatului Bãsescu, nu aveam de-a face cu o
„cârdãºie” blamabilã ci cu un act istoric, just ºi corect. Când
acelaºi domn are un proiect susþinut de inamicii din guvern, istoria
se opreºte, apar murdãria, insolenþa, micimea sufleteascã a celor
care nu sunt capabili sã rodeascã la umbra marilor catarge.
Când PD ºi PLD îºi trãiesc zilele, separat sau în grup, ducând
la îndeplinire tot ce spune ºeful statului, care, dupã cum scrie la
Constituþie nu prea are voie sã se amestece în viaþa partidelor,
n-are rost sã ne gândim la vreo „cârdãºie”. Dacã 322 de deputaþi
ºi senatori au, la un moment dat, altã opinie, avem de-a face însã
cu o mafie murdarã, al cãrei nume e de pus pe toate gardurile din
þarã ºi din strãinãtate.
Când cetãþenii Guºã, Pavelescu ºi ªandru aplaudã, sunt oameni
responsabili. Când au opinii personale, sunt „cârdaºi”, numai buni
de trimis pe linia de centurã.
Când asfaltul e turnat de cine trebuie, rezultã autostrãzi. Când
lucreazã cine nu trebuie, rezultatul sunt mafii murdare ce trebuie
stârpite.
Potrivit Constituþiei cu care s-a ºi pozat, preºedintele ar trebui
sã fie un factor de consens ºi echilibru. Se pare cã Traian Bãsescu
nu a înþeles cum se cuvine aceastã normã.
În primul rând, legea fundamentalã nu spune cã nu pot exista
concertãri fãrã participarea instituþiei prezidenþiale. Cã dacã alþi
oameni, instituþii sau partide se înþeleg ºi coopereazã, uite aºa, am
avea de-a face cu ceva ilegal ºi murdar. Nici mãcar Curtea
Constituþionalã nu a decis cã preºedintele trebuie sã fie în capul
239
fiecãrei mese unde se negociazã ceva ºi cã negocierea trebuie sã
iasã cum vrea el.
În al doilea rând, legea chiar interzice preºedintelui sã devinã
factor de haos. Sã stimuleze scandalul, sã speculeze vanitãþile ºi
slãbiciunile, în aºa fel încât mecanismul statal sã se blocheze
iremediabil.
Traian Bãsescu e pur ºi simplu gelos ºi iritat pe oricare entitate
care funcþioneazã fãrã contribuþia lui televizatã în intervalul jur-
nalului de ºtiri. Dacã ar avea timp, ar supraveghea, probabil,
naºteri ºi examene de bac. Decolãri de avioane ºi desenarea
colecþiilor de modã. Ca lucrurile sã iasã mereu bine ºi responsabil.
Actualul preºedinte nu se poate imagina ca ºef al unui stat
normal. ªi-a creat o imagine de vechil care aruncã cu ardei iute în
toate direcþiile ca sã facã ordine în haos. Într-un spaþiu normal, un
astfel de personaj nu ºi-ar mai gãsi locul. De fapt, normalul pe care
ºi-l poate imagina nu e pluralist, el ar deveni posibil numai atunci
când totul s-ar face cu aprobarea lui. De aceea, marele sãu proiect
pentru România e balansul permanent între haos ºi dictaturã.
Actualul context în care s-a plasat þara noastrã nu face posibile
dictaturile. Dar nu interzice haosul. Aºa cã mergem mai departe.

12 decembrie 2007
 Drumuri ºi semne

arna, discuþia despre drumuri a ajuns sã facã parte din

I peisajul de sezon. Blocaje în trafic, localitãþi izolate, pri-

mari care dau interviuri ºi ºoferi care dau cu pumnul în
volanul înþepenit, toate astea sunt tradiþii care însoþesc sãrbãtorile
noastre la fel ca bradul, cozile, sarmalele sau al treisprezecelea
salariu. Iatã de ce, tot despre drumuri vreau sã vorbesc ºi eu acum.
Dar altfel. Despre altfel de drumuri.
Politica înseamnã mai ales construcþie de drumuri. Dintr-un
punct clar definit în alt punct clar definit. Cu un sens clar. Drumuri
241
pe care sã poatã circula oameni, mesaje sau idei ºi care sã facã
posibile efecte concrete. România politicã aratã, din pãcate, azi,
la fel ca România ºoselelor. E înzãpezitã iarna ºi inundatã în restul
anului. În plus, noi nu construim niciun drum. Punem, în schimb,
semne de circulaþie pe pãmântul arid, printre tufiºuri ºi bãltoace,
încercând sã convingem oamenii, în felul ãsta, cã existã un drum
acolo unde, de fapt, nu e nimic.
Sã fiu mai clar. Iatã, de pildã, criza din Kosovo. Liderii de la
Bucureºti sunt fermi. România respinge ideea independenþei
acestei provincii pentru cã am avea de-a face cu un precedent
periculos. O spun rãspicat la Bucureºti ºi aiurea. Îi aude cineva?
Ia cineva în seamã aceastã poziþie? Nu. Pentru cã actualii giranþi
ai politicii noastre externe nu au construit în prealabil nimic. Nu
au construit drumuri la capãtul cãrora sã se afle urechi care sã
recepteze mesajul. ªi nu un mesaj de fricã pentru un eventual
precedent, ci un mesaj construit pe principii solide (statalitatea nu
poate sã aparã din transformarea unei minoritãþi într-un „popor”
care sã-ºi exercite dreptul la autodeterminare). Nu au elaborat din
vreme sistemul de relaþii de sprijin. Nu ºi-au acordat timp pentru
asta. Toatã energia a fost canalizatã pe luptele oarbe de la
Bucureºti. Consecinþa: probabil, poziþia româneascã nu va fi luatã
în calcul. Altã consecinþã: liderii noºtri vorbesc numai pentru cei
de acasã, pentru ca românii sã ºtie cã avem de-a face cu oameni
politici patrioþi ºi responsabili. Chiar dacã riscã sã construiascã un
patriotism de carton.
Alt exemplu: mandatul lui Tokes. Traian Bãsescu l-a sprijinit
pe pastor, fãrã sã-i pese cã drumul lui din Covasna cãtre Europa
nu trece pe la Bucureºti ci pe la Budapesta. Ar fi putut gestiona,
poate, aceastã situaþie, dacã ar fi avut deja construit un drum pânã
la Budapesta, dacã ar fi putut vorbi cu cineva acolo. Nu e cazul.
Preºedintele nu construieºte nimic, pune doar semne colorate,
panouri publicitare, cu maimuþe care nu vãd, nu aud ºi nu vorbesc.
Tot ce a vrut el sã demonstreze e cã UDMR-ul nu-i reprezintã cu
adevãrat pe maghiari deoarece guverneazã cu liberalii.
Se vede, iatã, cât se poate de clar ºi faptul cã relaþia României
cu Moldova trece pe la Moscova. Mai trebuie sã spun eu cã
242
România nu are în momentul de faþã nicio cale de comunicare cu
Rusia? Cã nu s-a construit nimic? Efuziunile sentimentale sau
cisternele cu vin dintre Bãsescu ºi Voronin (oare cum s-o fi
traducând cuvântul „Voronin” din rusã în „limba moldove-
neascã”?) ca ºi ciondãneala de acum, sunt numai semne bune de
discutat acasã ºi atât.
La fel cum, în plinã crizã, preºedintele vorbeºte despre Italia
în Spania. Pentru cã acolo s-a putut. În Italia, unde era de fapt
problema, nu ascultã nimeni. Nu fusese construit niciun drum,
niciun canal de comunicare. Prodi fusese acuzat de actualul preºe-
dinte cã încarcã din România vagoane de copii pentru adopþii,
iar Berlusconi devenise „persona non grata” pentru cã „a lins”
îngheþatã cu mine în Italia.
Ca sã existe efecte, în politicã trebuie sã te comporþi ca ºi în
construcþii. Mai ales în politica externã. Trebuie sã aºezi din timp
fundaþia, sã alegi atent materialele, sã foloseºti cum trebuie
caracteristicile terenului. Altfel, nu te alegi decât cu un panou mare
cu fotografia viitoarei construcþii.

19 decembrie 2007
 Antipactul Ribbentrop-Molotov

a ora când românii de rând tãiau porcul, Traian Bãsescu

L ne anunþa cã e gata sã rupã tãcerea. Anul viitor, preºe-

dintele va condamna, în faþa Parlamentului, Pactul
Ribbentrop-Molotov! Un gest curajos ºi istoric, fãrã îndoialã.
Numai cã statul român l-a mai fãcut o datã.
Acum 16 ani, la 24 iunie 1991, Parlamentul de la Bucureºti
adopta „DECLARAÞIA PRIVIND PACTUL RIBBENTROP-
MOLOTOV ªI CONSECINÞELE ACESTUIA PENTRU ÞARA
NOASTRÔ (publicatã în Monitorul Oficial nr. 136 din 27 iunie
1991). Cu acel prilej, subsemnatul, în calitatea de ministru de
244
Externe pe care o aveam atunci, prezentam în faþa Legislativului
ºi o declaraþie politicã asumatã de guvern, care condamna, de
asemenea, acelaºi pact.
Ceea ce doreºte sã facã Traian Bãsescu a fost deja fãcut în
modul cuvenit ºi la vremea cuvenitã. Mai mult decât atât, pe atunci
domnia sa era deja subsecretar de stat în Ministerul Transpor-
turilor, deci parte a statului care îºi asuma acest gest. Sã fi uitat?
Sã nu fi bãgat de seamã, la vremea cu pricina, ocupat fiind cu
administrarea flotei?
Greu de gãsit un rãspuns. Dar e limpede cã avem de-a face cu
încã o manifestare a unei maladii politice cronice. Pentru actualul
preºedinte, istoria începe în decembrie 2004. Ce n-a fãcut el nu
existã, iar ce au fãcut alþii trebuie fãcut încã o datã, pentru a cãpãta
„valoare politicã”.
Mai grav încã este faptul cã Bãsescu teoretizeazã îndelung acest
gest. Condamnarea pactului ar fi împreunã cu condamnarea
comunismului (gest cu o paternitate ºi ea foarte discutabilã) me-
nite sã „reconstruiascã” continuitatea statului român. Altfel spus,
trupul firav al preºedintelui ar umple acum un gol istoric. În alþi
termeni, pactul ar mai fi ºi acum în vigoare, iar Traian Bãsescu
se strãduieºte sã înlãture acest anacronism.
De fapt, anacronic e chiar anunþatul gest prezidenþial. Nu nu-
mai România, ci ºi numeroase alte state au denunþat de mult pactul
în discuþie, inclusiv Uniunea Sovieticã! Comunitatea internaþio-
nalã ar privi cu multã curiozitate ritualul de la Bucureºti. Bãsescu
ar putea introduce în Dreptul internaþional un nou concept, cel
de condamnare în etape, ca la fotbal.
În realitate avem de-a face cu un amatorism cras în domeniul
politicii externe, dublat de o demagogie fãrã limite. Dar sesizeazã
cineva lucrul ãsta? Iatã, pe un site influent, unde e relatatã ºtirea,
un cetãþean îl aplaudã pe preºedinte pentru curaj, în vreme ce altul
spune cã acest gest trebuia fãcut de mult, la vremea destrãmãrii
URSS. Corect ºi exact, asta s-a petrecut. Cetãþenii nu sunt obligaþi
sã þinã minte asemenea lucruri, dar experþii în politica externã ar
trebui sã intervinã imediat în asemenea situaþii. Altfel, iatã,
245
ajungem sã trãim un fel de istorie paralelã, în care impostura ne
marcheazã istoria trãitã.
În ce mã priveºte, presimt un an prezidenþial mãnos. Mai sunt
multe evenimente importante la care Traian Bãsescu nu a par-
ticipat. Preºedintele ar putea legifera Unirea Principatelor, ar putea
decreta Independenþa de stat ºi alipirea Ardealului la patria-mamã.
Ar putea refuza sã trimitã trupe în Cehoslovacia cotropitã de Pactul
de la Varºovia. Sau, pur ºi simplu, ar putea cere desfiinþarea acestui
Pact, odatã cu CAER-ul.
ªi fiindcã pentru marii lideri o singurã þarã nu este suficientã,
ar putea preºedintele nostru sã treacã ºi la doborârea Cortinei de
Fier, la reunificarea Germaniei, a celor douã Corei ºi a celor douã
pãrþi din Cipru. Toate, doar prin discursuri, fiindcã aici, la porþile
Orientului, vorbele þin loc de orice.

27 decembrie 2007
 Colonie sau partener

rivind calendarul, zilele astea mi-am adus aminte de

P Howard Stern, probabil cel mai controversat animator

de radio ºi televiziune din America. O mare parte din cei
care compun numerosul sãu public se declarã indignatã de con-
þinutul acelor emisiuni. „Dar de ce le mai urmãriþi?”, întreabã
sociologii. Rãspunsul majoritar sunã cam aºa: „Sunt curios sã vãd
ce urmeazã...”.
Viaþa politicã româneascã seamãnã teribil cu o emisiune de
scandal. Nu existã niciun motiv sã ne închipuim cã anul urmãtor
247
va fi diferit de ultimii trei. Acest articol e destinat celor care,
dincolo de dezamãgire sau de indignare, rãmân curioºi sã vadã ce
va urma.
Douã rânduri de alegeri vor aduce cu ele valuri de populism ºi
de dezbateri pe teme care mai de care mai fãrã legãturã cu su-
biectele reale. Din pãcate, nu trebuie sã fii nici politolog ºi nici
profet ca sã prevezi viitorul peisaj al scenei publice. Dincolo de
toate astea, alegerile locale vor fi extrem de importante. Acolo,
la nivelul comunitãþilor, se va realiza (sau nu) procesul de asimi-
lare a fondurilor europene. În fond, miza întregii integrãri. Pe
fondul scandalului permanent, pe care îl numim duios admi-
nistraþie centralã, rãspunderea aleºilor locali va fi mai mare ca
oricând.
În 2008, aceeaºi integrare ar trebui sã ne facã sã vorbim mai
puþin despre persoane ºi mai mult despre instituþii – care ar trebui
sã fie, cu adevãrat, funcþionale. Demagogia ne-a fãcut în ultimii
ani sã legãm sisteme întregi de numele unui om aflat într-o funcþie
ºi vãzut fie ca providenþial, fie ca pacoste. De aceea, sistemele sau
instituþiile trebuie sã capete o viaþã funcþionalã realã, perenã,
dincolo de numele unui ministru sau al altuia. Din pãcate, acelaºi
peisaj politic convulsionat face foarte îndepãrtatã aceastã
perspectivã. Anul pe care îl începem ar trebui sã aducã mai multã
luminã ºi mai multã maturitate ºi în planul relaþiilor externe. Nu
mã refer doar la evitarea unor gafe sau greºeli. Mã refer la un
proiect clar de relaþionare (sub)regionalã, europeanã ºi transatlan-
ticã, proiect cu þinte clar planificate, care sã ne valorizeze interesele
pe termen scurt ºi mediu cel puþin. Proiect care lipseºte acum. Sau
cel puþin aºa pare. Facem politicã externã mereu conjunctural, fãrã
sã þinem seama de marile evoluþii mondiale la care totuºi suntem
parte. Mai mult, oameni politici cu pretenþii pleacã, sezonier, în
þãri strãine doar ca sã importe idei, sã vinã cu teme gata fãcute, cu
„mesaje”, adesea, fãrã nicio legãturã cu realitãþile de aici.
Nu vreau sã menþionez, în acest prim articol din 2008, nici
nume de politicieni, nici nume de partide. Ceea ce mi se pare
important pentru urmãtoarele 12 luni – ºi nu numai – este sã
dovedim maturitate ºi responsabilitate, concretizate în proiecte, în
248
obiective clar definite, în capacitatea de a ne bate pentru interesele
româneºti într-o lume a competiþiei dure. În definitiv, trebuie sã
ne hotãrâm ce vrem sã fim. O colonie sau un partener în noua
configuraþie a lumii globalizate?

3 ianuarie 2008
 Anul ªobolanului sau anii ºobolanilor

aþi-mi voie, mai întâi, sã descriu pe scurt o situaþie

D ipoteticã, dintr-un stat ipotetic. Þara este condusã de

un guvern „penal”, plin de corupþi care folosesc fiecare
prilej pentru a fura din buzunarul poporului. Parlamentul este ºi
el populat de o haitã de prãdãtori care, pe lângã faptul cã se opun
progresului, furã ºi ei (evident), prin toate metodele de care sunt
capabili. Primul ministru este mânã-n mânã cu diverºi magnaþi
ºi moguli, care ºi-au fãcut averile – aþi ghicit! – furând. Presa este
biciuitã ºi controlatã de aceiaºi îmbogãþiþi, ca sã înfãþiºeze
250
poporului realitãþi false. Ruºii sunt rãi. Ungurii sunt rãi ºi peri-
culoºi. E vorba de cei din UDMR, pentru cã cei din UCM sunt
deocamdatã simpatici. Deocamdatã. Þiganii sunt „împuþiþi”. ªi,
de altfel, ºi periculoºi. Italienii vor sã ne expulzeze din þara lor, pe
noi sau pe þigani – oricum ne urãsc pe toþi, indiferent cum ne-ar
numi. Bulgarii ne urãsc ºi ei – pânã ºi bulgarii ne numesc þigani!
Unde s-a ajuns! Nu ne mai lasã sã facem nici mãcar Revelionul la
ei. Nu mai e sigur sã ne plimbãm prin Europa – europenii
ne-au declarat rãzboi. Nu mai e sigur sã mergem nici pe stradã –
copiii ne pot fi atacaþi oricând de violatori, teroriºti sau rãpitori.
Tot timpul trebuie sã avem grijã fiindcã, iatã, oricând þi se poate
întâmpla ceva rãu din senin – Elodia nu a fost gãsitã nici astãzi,
dupã mai bine de 100 de zile de absenþã. Inflaþia creºte, preþurile
apartamentelor cresc. Se scumpesc toate lucrurile absolut necesare
vieþii de zi cu zi – pâinea, apa caldã, bordurile. Pânã ºi simbolul
echipei naþionale de fotbal a fost înjurat pe stadioanele italiene.
De aceea, trebuie sã condamnãm comunismul, securismul,
Ribbentrop-molotovismul fiindcã toate relele ne pândesc din
umbrã. În Bucureºti, oamenii sunt cotropiþi de maºini, maºinile
sunt învinse de gropi, gropile îºi pierd întâietatea în faþa bordurilor.
Iar peste toate se aºterne astãzi, liniºtitã, zãpada.
Rãzboi generalizat. Voronin, Kosovo, Marea Neagrã. Rãul se
abate din toate direcþiile asupra României.
În faþa tuturor acestor pericole – o singurã pavãzã. Binele
absolut care se opune rãului absolut. Un singur om se luptã pentru
români, iar rãzboiul lui împotriva întregii lumi nu se opreºte
niciodatã. Superman…
În viaþa sa de politician, s-a bãtut cu toþi ºi cu toate: cu flota
României, cu sindicatele din transporturi, cu câinii vagabonzi,
cu duºmanii politici, cu aliaþii politici, cu ruºii, cu þiganii, cu
jurnalistele, cu mogulii, ºi lista ar putea continua. Deºi, la mo-
mentul actual, domnia-sa se bate inclusiv cu lista. Dar numai
pentru a învinge, de fapt, votul uninominal.
„Ceea ce ne trebuie acum este un mesaj clar cãtre cetãþenii
acestei þãri. Acest mesaj trebuie sã fie citit în ziare, auzit la radio,
251
transmis la televizor. Vreau ca toþi sã îºi aminteascã din ce motiv
au nevoie de noi”. Este o frazã a unui dictator fictiv dintr-un film
recent despre propagandã ºi totalitarism (V for Vendetta). În spatele
sãu se ascunde însã un refren cunoscut. Frica este cel mai bun
agent electoral. Acum, în România anului IV dupã Revoluþia
portocalie, ar trebui, poate, trezindu-ne din coºmar în loc sã ne
lãsãm dominaþi de fricã, sã începem sã privim mai atent cãtre sursa
ei. Cine ºi de ce ne transmite cã ar trebui sã ne fie fricã? Cine
urmãreºte sã ne facã dependenþi de un anume antidot la fricã?
Acum, când China se pregãteºte sã intre în Anul ºobolanului
(o perioadã de muncã intensã, înnoire ºi oportunitãþi pentru cei
care ºtiu sã le sesizeze), priviþi circumspect în jur ºi rezervaþi-vã
mai multã rãbdare în analiza realitãþii: România intrã în anul
manipulãrii. Frica, dezordinea, lipsa, criza, blocajul, neliniºtea,
instabilitatea vã vor asalta din toate direcþiile. Interpretaþi însã
cu mai multã atenþie faptele, vorbele ºi intenþiile, întrebaþi-vã cât
din acest pericol generalizat este real ºi cât este imaginat, ºi mai
ales cui ºi în ce mãsurã îi este el util ºi apoi formulaþi-vã concluzia.
Cu propria minte.

9 ianuarie 2008
 Mai e nevoie de stânga?
Cine scrie un manual de utilizare?

nul acesta, stânga româneascã trebuie sã treacã printr-un

A examen dur. Rezultatul examenului depinde de felul

în care liderii stângii vor ºti sã ofere rãspunsuri la o
serie de întrebãri. Ca sã nu mã ascund dupã deget, când vorbesc
despre stânga, mã refer la PSD. Nu e o selecþie personalã, e
rezultatul felului în care este polarizat, astãzi, peisajul politic de
la noi.
253
 În acest moment, ne paºte o primejdie. Aceea de a crea senzaþia
cã stânga româneascã nu poate nimic, în vreme ce dreapta e ca-
pabilã de orice. Discursul permanent despre nevoia de unitate a
dreptei, despre ideea marelui „partid unic de dreapta”, poate
conduce la impresia cã aceasta e direcþia politicã a momentului,
doctrina fertilã care meritã interes exclusiv din partea analiºtilor
ºi a publicului. Iatã de ce mi se pare important cã, înaintea rãs-
punsurilor la care mã refeream, sã procedãm sistematic. Cu alte
cuvinte, sã formulãm mai întâi întrebãrile.
În primul rând, cred cã se cuvine sã lãmurim o problemã. Mai
e actualã ºi utilã stânga pentru România? Odatã cu aderarea la UE
nu au devenit oare prioritare capitalizarea, tehnologizarea, sti-
mularea investitorului autohton ºi a conectãrii sale cu între-
prinzãtorii din restul continentului?
Fãrã îndoialã, procesele de mai sus sunt necesare dar o strategie
centratã exclusiv pe ele s-ar dovedi repede fundamental falsã.
Integrarea în UE este un proces lung care trebuie sã aibã ca rezultat
final, dezvoltarea durabilã. Iar pentru modelul european pe care îl
aplicãm, cel puþin teoretic, o dezvoltare durabilã înseamnã o evo-
luþie la nivelul întregului corp social. În toate regiunile, în toate
zonele comunitare, pe toate palierele de vârstã sau de calificare
profesionalã. Nu poþi fi dezvoltat, de pildã, dacã ai încã ºcoli rurale
din chirpici, spitale aflate în veºnicã crizã financiarã sau bãtrâni
cu pensii sub nivelul încãlzirii dintr-o lunã de iarnã.
Mai mult decât atât, integrarea în UE face posibilã depãºirea
rapidã a unei întregi perioade „clasice” de dezvoltare, cea bazatã
pe stimularea exclusivã a investiþiei ºi a capitalului. Multe þãri
au procedat aºa ºi, abia dupã decenii bune, ºi-au permis politici de
stânga menite sã asigure redistribuirea resurselor astfel acumulate.
Dar fondurile europene fac astãzi posibilã o dezvoltare socialã ºi
economicã mult mai uniformã, profitabilã societãþii româneºti în
totalitatea ei.
Acest fel de dezvoltare nu vine însã de la sine, aºa cum nici
fondurile nu vin fãrã proiecte. Este tocmai rolul stângii româneºti
sã gândeascã proiectul de dezvoltare generalã a României într-un
nou context. În paralel, tot stângii îi revine ºi misiunea de a gãsi
254
soluþii pentru depãºirea echitabilã a crizelor de parcurs, care abia
au început sã aparã în procesul integrãrii româneºti. Fãrã sã intru
în detalii, deocamdatã, 2008 pare a fi anul în care „euroeuforia”
a luat sfârºit ºi cetãþeanul începe sã observe, în propriul buzunar,
câteva procese negative ce trebuie sã-i dea de gândit.
O a doua întrebare vine aproape de la sine. Cui ar trebui sã se
adreseze aceastã stângã regânditã? Fãrã îndoialã, adresanþii ei
tradiþionali nu pot fi abandonaþi. Trebuie lansate programe ºi
mesaje pentru pensionari, pentru agricultori, pentru ºomeri, pentru
cei cu venituri reduse sau pentru zonele subdezvoltate. Dar lumea
româneascã evolueazã, iar stânga trebuie sã se imagineze pe sine
nu doar ca pe un generator de compensaþii ci ºi ca pe un generator
de dezvoltare. Ea trebuie sã intre în dialog cu tinerii în cãutare
de calificãri cât mai profitabile ºi cu micul întreprinzãtor afectat
de noi norme ºi de vechi neajunsuri ºi birocraþii. Stânga
româneascã nu poate evolua dacã se doreºte doar un reazem al
celor derutaþi de o tranziþie prea lungã. Un anestezic. Ea trebuie
sã imagineze ºi sã genereze realitatea de dupã tranziþie.
Dacã va reuºi sã facã saltul necesar de la subvenþionare la
dezvoltare, de la asistare la finanþare, dacã va reuºi sã convingã
electoratul anului 2008 cã investiþia în social e fertilã ºi nu o „mitã
electoralã”, cu efecte de scurtã duratã, stânga, PSD-ul, vor trece
cu bine examenele de an. Dacã nu, nu.

16 ianuarie 2008
Învãþãturile profesorului pentru fiica lui,
naþiunea

iudat lucru, de o vreme încoace, mulþi oameni insistã

C sã-i spunã lui Traian Bãsescu „profesorul”. Nu o sã mã

refer acum la povestea orientalã care stã la baza acestei
încãpãþânãri. Doar la faptul în sine. Nãºirea e de tot hazul pentru
cã preºedintele are o pãrere clarã despre profesori, a spus-o chiar
cu ocazia deschiderii unui nou an ºcolar. Îi era teamã de ei. Alãturi
de dascãli nu se simþea în largul lui, aºa cum avea sã se simtã, peste
256
ani, în largul mãrii. Mai mult, Bãsescu e de pãrere cã, în zilele
noastre, nu ai nevoie de ºcoalã ca sã ajungi departe.
Dar simt nevoia sã fiu drept. Porecla, sau numele de cod la care
mã refer nu sunã cu totul nepotrivit. Existã ºi profesori de facto.
Traian Bãsescu face parte dintre ei. ªeful statului are o adevãratã
plãcere sã-ºi „dãscãleascã” naþiunea.
El ne þine cursuri de drept ºi ne aratã cã legile au fost fãcute ca
sã-i dea lui dreptate, încã din vremea dreptului roman. El ne þine
cursuri de geopoliticã ºi ne spune cã rostul nostru e sã ne ignorãm
vecinii ºi sã ne aºezãm graniþele undeva între Londra ºi
Washington (acolo e apã, dar pentru un lup de mare nu conteazã
amãnuntul ãsta). Profesorul face cercetare ºtiinþificã ºi ajunge la
concluzia cã sistemul comunist a fost rãu. Îl condamnã imediat
chiar dacã a ajuns la putere pentru cã avusese loc, cândva, o
revoluþie anticomunistã. Mai face o cercetare ºi îºi dã seama cã
ºi Pactul Ribbentrop-Molotov a fost rãu. Nu ezitã sã-l condamne,
chiar dacã statul în fruntea cãruia se afla ºi guvernul din care
fãcuse parte procedase corespunzãtor, cu mulþi ani în urmã, la
timpul potrivit.
Profesorul e, aºa cum se cuvine, ºi un moralist. Tunã ºi fulgerã,
lunã de lunã, împotriva celor care fac afaceri necurate fãrã el ºi
ai lui, împotriva instituþiilor care se „cârdãºesc” sã gândeascã
altceva decât el. Nu admite sã numeascã în funcþii oameni care au
cãlcat pe iarbã în copilãrie ºi nu s-au cãit pentru asta, intrând în
tabãra lui purificatoare.
Profesorul e un mare model pentru milioanele lui de elevi. El
propovãduieºte traiul simplu, lipsit de sofisticãrii, în sânul naturii
proprii. Dansul în genunchi, lãutarii, înjurãtura simplã ºi clarã,
ordonatã pe etnii sau condusul maºinii, dupã ore de ºpriþ, fac parte
din acest model care a gãsit iute adepþi peste tot. Profesorul e
mentorul unei ºcoli peripatetice uriaºe de care nici Socrate, nici
Platon ºi nici Aristotel nu s-au dovedit capabili.
N-aº vrea sã închei lãsându-vã cu un sentiment de injustiþie.
ªtiu, nu Traian Bãsescu a inventat prostul gust în societatea
româneascã. Este doar pentru prima oarã când prostul gust e
predicat ºi exemplificat de la cel mai înalt nivel. Manelizarea vieþii
257
publice a prins sub domnia sa un ritm de rock’n-roll. Acesta a
devenit modelul de forþã ºi de succes. Brusc, „mahalaua” nu mai
e o subculturã, e oficialã ºi tinde tot mai mult sã devinã obligatorie.
Pentru cã, dacã nu ai învãþat cum trebuie ºi ce trebuie, profesorul
ºi ai lui te picã de nu te vezi sau te suspendã, sau te înjurã
corespunzãtor.

23 ianuarie 2008
 Manipularea prin justiþie
– faza naþionalã –

I ndiferent cât de mult ne uitãm la fotbal, la telenovele sau

ascultãm muzica hip-hop, justiþia rãmâne vedeta incon-
testabilã a vieþii româneºti de astãzi. Dintr-un motiv
obiectiv: românii simt nevoia justiþiei reale, a unui mecanism
credibil care sã-i aºeze la adãpost de abuzuri ºi de arbitrar. ªi dintr-un
motiv subiectiv: justiþia e subiectul principal cu care ocupã ecranul
televizoarelor cei care doresc orice altceva decât echilibru sau
dreptate dar au nevoie de un ambalaj frumos pentru intenþiile lor
de nemãrturisit.
259
 Când toþi suntem liberi, e nevoie de un arbitru pentru ca
libertãþile noastre sã fie posibile laolaltã. Acest arbitru care ac-
þioneazã, ºi în viaþa socialã ºi în cea economicã, este inevitabil
justiþia. Ea nu asigurã, ca alþi arbitri, ierarhii ºi campioni. Dimpo-
trivã. Ea e garantul vieþii normale, inclusiv ºi mai ales, pentru cei
mai slabi – dintr-un motiv sau altul. E scutul omului simplu
împotriva vecinului scandalagiu dar ºi al omului de afaceri onest
împotriva unui partener imoral sau a unui stat blocat în birocraþii.
Iatã de ce justiþia atrage ca temã. E seducãtoare. La fel ca
bunãstarea, ea a fost marele atu aruncat de politicieni pe masa de
joc în anii electorali ºi nu numai. În România nu s-au câºtigat
voturi doar cu promisiuni economice ci ºi cu promisiuni justiþiare.
„Îi bag pe toþi la puºcãrie!”, „Îi împuºc cu mitraliera pe stadion!”,
„Îi trag în þepe!” au fost, ani la rând, sloganuri electorale.
Nefericitã situaþie. Atunci când faci promisiuni economice fãrã
acoperire trebuie sã mimezi respectarea lor jonglând cu bugetul.
Atunci când promiþi justiþie, ºtiind cã înºeli, trebuie sã jonglezi cu
însãºi ideea de dreptate. În domeniul ãsta nu merg nici eºalonãrile,
nici împrumuturile. Din pãcate, din 2005, puterea în România e
deþinutã de un om care a promis justiþie fiind el însuºi certat cu ea
ºi fiind conºtient cã minte.
Toate dezvoltãrile la care asistãm, de trei ani încoace, sunt
consecinþa acestui fapt, bazat pe un manual simplu de utilizare.
Etapa unu: se aºazã, în fruntea justiþiei, propria echipã de anche-
tatori ºi sunt aruncate în joc câteva cazuri care par sã confirme
„obsesiile” construite cu grijã mediaticã, ale opiniei publice. Etapa
doi: dosarele ºnuruite în încãperile puterii se blocheazã pentru
cã nu conþin nimic dar ºi pentru cã au fost fãcute în pripã, la ordin,
fãrã respectarea legilor. Etapa trei: aflãm tardiv cã „reforma
justiþiei” a fost fãcutã „ilegal” ºi cã este, ea însãºi (justiþia), bântuitã
de corupþie.
Pe tot parcursul acestor etape se face justiþie peste tot: în ziare,
la televizor, în sufragerii, la plajã, în parc. Se dau sentinþe, se scot
din praf dosare de cadre, dosare de pioneri ºi de UTC, se blocheazã
guverne, se pun sub semnul îndoielii proiecte importante. Mur-
dãria suspiciunii se generalizeazã ºi criteriul curãþeniei apare a fi
260
unul singur: cine e cu cine, de ce ºi pânã când. Doamna legatã la
ochi e îmbrâncitã de colo pânã colo, fiind urcatã, din când în când,
în avionul de Bruxelles, unde ajunge plinã de vânãtãi.
Marele manipulator este astãzi marele justiþiar. A promis ceea
ce nu poate face pentru cã el însuºi s-ar prãbuºi. Aºa cã a trebuit
sã inventeze o justiþie bunã pentru el ºi ai lui. În faþa acestui desen
animat se închinã astãzi milioane de români care sperã într-o viaþã
mai bunã. Asistãm la o adevãratã bãtãlie pe rolurile principale
pentru continuarea unui serial de duzinã. Între timp, justiþia riscã
sã se transforme, fãrã sã-ºi dea seama, în poliþie de moravuri
politice.

30 ianuarie 2008
 Manipularea prin justiþie
– faza internaþionalã –

R ezumatul capitolului precedent: Existã douã forme de

a minþi grosolan electoratul. Sã promiþi bunãstare
atunci când ºtii cã nu ai bani ºi sã promiþi justiþie atunci
când tot ce vrei e sã-þi compromiþi adversarii. În 2004, Traian
Bãsescu s-a folosit de varianta a doua.
Jocul intern presupune, mai ales, plimbarea televizatã a adver-
sarului pe la sediul DNA. Dar turismul politic generat de actualul
preºedinte nu se opreºte între graniþele patriei. Iatã de ce meritã
descris succint ºi proiectul sãu judiciar fãrã frontiere.
262
 În prima etapã, apar în presa internã câteva ºtiri ºi comentarii
despre evoluþia jalnicã a reformei în justiþie ºi a luptei cu corupþia
în general. Ca un corolar, se sugereazã cã autoritãþile europene îºi
smulg pãrul din cap din cauza acestei stãri. La televizor, repre-
zentanþii unor ONG-uri dezbat situaþia, cu exemple concrete de
„mari corupþi” aflaþi în libertate ºi, întâmplãtor, pe poziþii politice
diferite de cele ale preºedintelui.
Etapa a doua: ziariºti europeni se informeazã asupra su-
biectului, fie din ziarele care l-au generat, fie de la reprezentanþii
ONG-urilor mai sus pomenite. În câteva publicaþii, din câteva þãri,
apar relatãri identice cu cele de la Bucureºti. Nu întâmplãtor, din
moment ce ºi sursele de informaþii au fost identice.
A treia etapã: citind asemenea relatãri, câþiva oficiali europeni
din grupuri populare bine alese, exprimã îngrijorãri de circum-
stanþã, la solicitarea corespondenþilor români trimiºi acolo, cu
însãrcinãri clare.
Etapa a patra: media româneascã preia relatãrile interna-
þionale care se bazeazã pe relatãrile din media româneascã ºi
conchide: dezastru! Europa condamnã lipsa de condamnãri din
România. „Marii corupþi” zburdã. Dacã nu credeþi ce spuneam noi,
uite cã ºi strãinii spun acelaºi lucru.
Acest mecanism funcþioneazã, ca uns, de ani buni ºi s-a referit
în trecut ºi la alte aspecte. În felul ãsta, prin 2003, la porþile NATO,
mai vorbeam încã de neocomunism, de „fire” colorate ideologic
cu Moscova, de un mecanism democratic fragilizat ºi în pericol,
chiar dupã douã alternanþe la guvernare ºi în pragul celei de-a treia.
E uºor de verificat cã o bunã parte din România reflectatã în
presa externã e un „export” românesc, interesat ºi manipulator.
Asta nu înseamnã cã ziariºtii strãini nu se informeazã, uneori,
singuri ºi cu competenþã, despre ceea ce se petrece aici. Pe de altã
parte, existã adevãrate filiere de opinie, fãrã frontiere, care
seamãnã cu un fel de perpetuum mobile al ideilor interesate. O
tezã publicatã la Bucureºti reapare într-un ziar de aiurea, ceea ce
o face sã revinã în ziarele de la Bucureºti, alt ziar de afarã preia
din nou, ºi aºa mai departe.
Dacã stãm sã judecãm drept, ce altã imagine despre noi am
putea transmite lumii? Ar putea scrie un ziar important cã în
263
România au loc dezbateri aprinse despre o cât mai eficientã
integrare europeanã? Despre dezvoltare? De unde ar lua aceastã
idee? Adevãrul e cu totul altul ºi dacã evitãm faptul divers elodian,
dezbaterea internã e cantonatã exclusiv în zona manipulãrii prin
justiþie.
Jocurile descrise aici mi-au afectat cariera politicã. Au afectat-o
ºi pe a altora ºi e de presupus cã, în acest an electoral, fenomenul
se va extinde asupra unui numãr ºi mai mare de biografii. Dar
dincolo de indivizi, suma acestor bârfe ºi acuzaþii sumare,
internaþionalizate pervers, creeazã lumii româneºti pe ansamblu o
imagine stranie, exoticã ºi primitivã. De aceea, vom primi de la
strãini, inclusiv de la aliaþi, mai curând sfaturi ºi mãrgele de sticlã.
Din punct de vedere politic, eºti ce ºi cum dezbaþi.

6 februarie 2008
 Bãsescu, preºedintele cârdaº

A m cãutat insistent alt cuvânt ºi n-am gãsit. Când

analizezi felul în care actualul ºef al statului a co-
laborat de-a lungul timpului cu alþi oameni în politicã,
doar termenul „cârdãºie” defineºte exact fenomenul. Dicþionarele
dau o definiþie scurtã acestei vorbe: „întovãrãºire în scopuri
condamnabile”. ªi ea se potriveºte.
Nu vreau sã spun prin asta cã toþi cei care au colaborat de-a
lungul anilor cu Traian Bãsescu au avut în vedere „scopuri
condamnabile”. În cazul dat, numai una din pãrþi a avut mereu
în vedere un asemenea scop. Adicã sã-ºi rezolve problemele de
265
moment, sã urce în ierarhie ºi apoi sã-ºi sacrifice invariabil
partenerul. E, dacã vreþi, o „cârdãºie” unilateralã.
Aº începe printr-un exemplu insolit. Relaþia dintre actualul pre-
ºedinte ºi bucureºteni. Traian Bãsescu le-a promis un parteneriat în
douã etape. În prima nu a fãcut nimic, spunând cã nu-l lasã PSD-ul.
Aºa cã a obþinut un al doilea mandat, fãrã PSD. În a doua etapã nu
a fãcut nimic pentru cã a plecat mai sus, lãsând în urma lui un
om care nu face nimic din principiu ºi cu metodã. Bãsescu a ajuns
preºedinte pe baza încrederii bucureºtenilor, care, de fapt, nu au
primar de opt ani.
În vreme ce se petreceau cele descrise mai sus, acelaºi Bãsescu
îl sacrificã ºi pe Petre Roman, omul care l-a adus în politicã ºi i-a
sprijinit ascensiunea. Urmau sã fie trecuþi pe linie moartã ºi toþi
cei alãturi de care avusese loc aceastã ascensiune. Era o etapã
depãºitã. La fel de depãºitã cum a devenit, dupã numai câteva luni,
cooperarea cu CDR-ul, care l-a fãcut din nou ministru în 1996.
Victor Ciorbea îºi aduce aminte, probabil. Bãsescu ºi-a atacat
atunci propriul guvern ºi a determinat cãderea lui. Având grijã,
evident, ca aceastã cãdere sã nu-l afecteze ºi pe el.
În 2005, preºedintele a încheiat scurt „cârdãºiile” cu numeroºi
oameni care l-au sprijinit intens pe drumul cãtre Cotroceni:
Cosmin Guºã, Aurelian Pavelescu, Lavinia ªandru, Cãlin Popescu-
Tãriceanu ºi întregul Partid Naþional Liberal, ca atare.
Tot atunci, Florin Anghelescu, unul din principalii sponsori
ai campaniei lui electorale, rege al tutunului, a gãsit de cuviinþã sã
încheie cârdãºia spânzurându-se.
Peste tot ºi mereu, politica înseamnã ºi alianþe de moment,
„frãþii cu dracul” în faþa unor punþi. Dar astea sunt momente de
excepþie, nu poþi clãdi pe nisip, nu poþi construi dãrâmând. Traian
Bãsescu nu are prieteni politici, camarazi, aliaþi, oameni sau or-
ganizaþii cu care sã colaboreze ºi sã ducã la bun sfârºit un proiect.
El are numai „tovarãºi de drum” în sensul leninist al cuvântului.
Iar drumurile sunt foarte scurte. La fiecare rãspântie, din caleaºca
bãsescianã sunt aruncate biografiile demodate ale vechilor
parteneri deveniþi, dintr-odatã, duºmani.
266
 Privind lucrurile de aproape ºi pe o scurtã perioadã de timp, tot
ce am descris mai sus poate pãrea un model de succes. Traian
Bãsescu a reuºit sã-ºi atingã aproape toate scopurile. Dar el oferã,
de la cel mai înalt nivel, un model otrãvit pentru toatã viaþa politicã
de la noi. Pe un fundal generalizat de neîncredere ºi instabilitate
nu poate apãrea o viaþã politicã aptã sã aducã rezultate. Ultimii trei
ani de administraþie blocatã mã scutesc sã caut un alt argument
în favoarea celor afirmate mai sus.

13 februarie 2008
 ªahul, ca sport extrem

P rivind, cu un inevitabil fatalism, la modul cum evolueazã

România de azi nu cred cã trebuie, totuºi, sã ne refuzãm
rãspunsul la o întrebare fireascã: în fond, cum aratã
lucrurile într-o lume politicã normalã? Nu mã refer la un sistem
de manual, la ceva teoretic ºi ideal ci la un stat în care existã multe
partide, multe interese, adversitãþi chiar ºi jocuri de culise. Adicã
la majoritatea covârºitoare a þãrilor în care au loc alegeri.
În acest moment, deosebirile dintre ceea ce se petrece la noi
ºi sistemele bazate pe normalitate sunt multe ºi semnificative. Dar
268
un element trebuie luat în seamã cu prioritate: în toate statele care
funcþioneazã, deciziile – cât de cât sensibile – sunt negociate
antefactum. Mai concret: dacã o decizie a unui for trebuie aprobatã
ºi de alt for, atunci ea e negociatã înainte, în aºa fel încât, atunci
când totul devine public, cele douã instituþii sã aibã deja o poziþie
comunã. Asta nu exclude tensiunile, negocierile dure ºi concesiile
inevitabile, eventual cu „monede de schimb”. Dar, la momentul
final, sunt evitate spectacolele publice jenante, deruta, amânãrile,
blocajele, tot ceea ce maculeazã în fond imaginea statului însuºi.
Oricum am lua-o, în spaþiul lui de competenþã, statul e un „ºef”.
Creeazã legi ºi impune respectarea lor. Cine ar asculta de un ºef
incapabil sã se exprime coerent, care cere disciplinã în vreme ce
genereazã haos?
În România, lucrurile stau pe dos în zona executivului, domi-
natã de douã instituþii, Guvernul ºi Preºedinþia. Ele nu negociazã
nimic ºi astfel se pierd momente oportune. Abia dupã un spectacol
public, suculent ºi jenant, cele douã pãrþi reuºesc, uneori, sã ajungã
la o concluzie crispatã. ªi ea nu e niciodatã decât o pace de
moment. Retraºi în birourile lor, cei doi generali pun la cale,
imediat, urmãtoarea loviturã.
Aceastã stare de lucruri are rãdãcini adânci. În 2005, preºe-
dintele i-a luat de mai multe ori prin surprindere pe liberalii aflaþi
la guvernare ºi aliaþi teoretici, cu el. El a exprimat public nemul-
þumiri care puteau fi uºor negociate în culise. Apoi, cele douã pãrþi
au ajuns la un dezacord fundamental într-o problemã cheie, cel puþin
pentru ele: alegerile anticipate. Dezacordul a plecat de la neîncre-
derea lui Tãriceanu în Bãsescu iar neîncrederea s-a bazat pe lipsa
oricãrui mecanism credibil de consultare între cele douã pãrþi.
De atunci, spectacolul continuã ºi se amplificã lunã de lunã.
Guvernul aºteaptã sã vadã ce miniºtri ajung sã fie suspendaþi
pentru cã sunt pe listele DNA. Apoi Bãsescu aºteaptã sã vadã
ce înlocuitori sunt propuºi pentru ca sã inventeze rapid un motiv
de respingere. În etapa urmãtoare, liberalii propun alte nume
ºi rezerve ameninþãtoare pentru ele. Pentru cã decizia Curþii
Constituþionale permite preºedintelui sã refuze, doar o datã,
269
o numire. Aºa cã Bãsescu, prudent, anunþã cã nu mai refuzã numiri
ci revocãri, ca în cazul lui Meleºcanu...
În ambele instituþii, echipe întregi de strategi ºi juriºti lucreazã
la aceste lovituri reciproce. În media, echipe de analiºti le discutã
pe toate feþele. În vremea asta, Europa fierbe chiar în jurul nostru
iar banii ei zac în bãnci în loc sã fie folosiþi de România pentru
proiecte. Singurul nostru proiect e mutarea urmãtoare. Asistãm la
o partidã de ºah extrem. Pentru cã sportul extrem e cel în care riºti
consecinþe grave. A fost inventat de multã vreme ºahul-orb, iatã
cã actuala putere îl joacã pe cel surd.

20 februarie 2008
 De ce am ales sã vorbesc despre fricã

A m ezitat îndelung înainte de a alege o temã centralã

pentru discursul meu de sâmbãtã. Inclusiv pentru
faptul cã cei din salã nu erau o masã amorfã, definibilã
colectiv, ci o sumã de personalitãþi pe care le cunoºteam, aproape
pe fiecare. Era un discurs adresat unei pãrþi din clasa politicã ºi eu
trebuia sã transmit ceva semnificativ pentru acest segment din
societate.
Existau multe teme politice viabile, de la slaba calitate a actului
administrativ pânã la folosirea justiþiei ca revolver politic. Nu
aveam însã mult timp la dispoziþie ºi trebuia sã evit pe cât posibil
271
pãrþile ca sã ating cât mai mult întregul. În plus, eram conºtient cã
i-am obiºnuit pe cei din partid, de-a lungul anilor, cu teme impor-
tante. De altfel, eu însumi m-am arãtat de multe ori plictisit de cei
care bat apa în piuã doar ca sã treacã minutele ce le-au fost alocate.
Frica defineºte, dupã mine, cel mai complet ºi mai profund ceea
ce se petrece pe scena noastrã politicã de mai bine de trei ani. Nu
mã refer numai la spectacolul anchetelor televizate – când trebuie
ºi cu ce subiect trebuie. Actualul Guvern, de pildã, s-a nãscut din
frica, explicabilã, a unor partide de a face faþã, în 2005, unor noi
alegeri generale cu care au fost ºantajate de Traian Bãsescu. ªi
s-a menþinut, ulterior, din frica partidelor de a-i lãsa preºedintelui
posibilitatea sã numeascã un nou premier ºi sã controleze, astfel,
totul.
Multe proiecte, în multe instituþii, sunt blocate din frica
funcþionarilor faþã de un sistem în care nu se mai ºtie cine ºi pânã
când conduce, cine se va certa sau împãca ºi pânã când, cine
rãspunde ºi cine va pasa rãspunderile spre josul ierarhiilor. Inclusiv
PSD a fost dominat în aceºti ani de fricã, mai ales de frica de viitor.
Perspectiva ceþoasã a unei soluþii comune ºi fireºti i-a împins pe
mulþi sã caute soluþii individuale.
Aceastã realitate e cu atât mai periculoasã cu cât spaþiul politic
ºi social real pe care îl traversãm presupune mai mult decât oricând
calm, încredere ºi acþiune comunã a tuturor celor care vizeazã
aceleaºi interese, au aceleaºi probleme ºi cautã soluþii cât mai
bune. Frica din spaþiul politic se transmite ca un curent electric
în societate iar acolo se întâmplã acelaºi lucru: demobilizare,
neîncredere, recursul la soluþii individuale, mereu parþiale ºi
limitate în timp.
Frica nu e un sentiment ruºinos pentru cel care o simte ci pentru
cel sau cei care o creeazã, o stimuleazã voit, ca sã ajungã la re-
zultate altfel nemeritate.
În aceºti ultimi ani, a trebuit sã iau eu însumi decizii. Pentru cã
ºi eu am simþit teama, privind în jur – inclusiv pentru familia mea
sau pentru prietenii mei. Am hotãrât însã cã aº locui foarte greu
cu mine însumi dacã m-aº lãsa doborât de fricã. Aºa cã am vorbit
când mi se sugera sã tac, am acþionat când era „înþelept” sã stau
272
cuminte. Nu sunt singurul care a ales aceastã cale dar prea mulþi,
din pãcate, au ales-o pe cealaltã.
În esenþã, mesajul meu de sâmbãtã a fost despre certitudinea
unei victorii comune în lupta cu frica ºi cu consecinþele ei. Poate
cã votul exprimat de colegii mei a fost un rãspuns la aceastã
invitaþie. ªi oricum, a vorbi deschis despre fricã e primul pas
adevãrat cãtre curaj.

27 februarie 2008
 Despre pasul urmãtor

D upã momentul alegerilor de la Consiliul Naþional mã

simt dator cu câteva comentarii. Dator faþã de membrii
PSD, evident dar, nu în ultimul rând, faþã de toþi cei
care urmãresc, mai mult sau mai puþin atent, scena noastrã politicã.
Nu sunt puþini românii care, inclusiv pe blog sau pe forumul de la
Jurnalul Naþional, mi-au adresat câteva întrebãri simple. „ªi acum?
Ce urmeazã? Ce ar avea de fãcut partidul în viziunea lui Nãstase?
Ce vei încerca sã faci pentru partid?”
E o abordare fireascã dar rãspunsul e complicat. Mã voi rezuma
la schiþarea câtorva idei , despre care cred cã meritã sã stea la baza
unei discuþii serioase.
274
 PSD nu stã deloc rãu la capitolul teorie. O spun fãrã mali-
þiozitate. În partid existã forþã doctrinarã. De altfel, niciodatã
identitatea noastrã de stânga nu a fost pusã la îndoialã iar aceastã
constantã ne-a transformat azi în pilonii aproape unici ai unei
direcþii politice esenþiale. Dar am intrat într-un an electoral în care
teoria trebuie rapid transformatã în acþiune. Concret: PSD are
nevoie de o ofertã de stânga solidã, realistã ºi credibilã.
E uºor de observat cã ceea ce numim „politici sociale” au o
existenþã firavã în România acestui moment. ªi asta nici mãcar
pentru faptul cã am avea de-a face cu o administraþie de dreapta.
Pur ºi simplu, conducerea þãrii se desfãºoarã conjunctural ºi
neprogramatic.
Aici social-democraþii au de jucat un atu de forþã. PSD a fost
mereu o structurã organizatã, are deja o experienþã a coerenþei.
Trebuie sã arãtãm românilor cã avem o viziune clarã despre viitor,
în acord cu momentul politic prin care trece þara ºi în acord cu
propria noastrã identitate. De aici trebuie sã plece oferta de stânga
despre care vorbeam.
Sã oferim alegãtorilor o alternativã solidã referitoare la finanþe
ºi impozite, eliminarea abuzurilor privitoare la restituiri de
proprietãþi, la fenomenele sociale combãtute, la categorii sociale
care au nevoie de susþinere ºi îndrumare ºi la categorii care au
nevoie doar de stimulare pentru a se afirma. Sã pregãtim o viziune
limpede despre viitorul mediului rural ca atare (nu doar al agri-
culturii), ºi despre ce vom face pentru creºterea venitului mediu.
Pentru a ajunge la o astfel de ofertã e nevoie de lucru în echipã,
pe departamente. Mai este nevoie de armonizarea proiectelor
departamentale într-un text unic despre resurse ºi nevoi care sã
prezinte nivelul de finanþare pentru fiecare proiect.
Dupã mine, viziunea care trebuie sã stea la baza acestei
abordãri este evoluþia solidarã. Se spune cã un grup de oameni
înainteazã cu viteza celui mai lent. Rostul unui manager social e
acela de a-i face pe cei lenþi sã poatã merge mai repede. Mai
concret: de dezvoltarea þãrii trebuie sã profite, în cât mai mare
mãsurã, toþi. Faþã de deceniul trecut, astãzi existã mai multe
resurse. Putem sã folosim aceste resurse pentru o dezvoltare
275
dezechilibratã, cum se întâmplã acum, din pãcate. Ne vom trezi
cu perpetuarea celor douã Românii: una micã ºi care trãieºte bine,
ºi alta mare, care vede la televizor peripeþiile celor bogaþi. Sau,
putem sã direcþionãm inteligent resursele, în aºa fel încât Marea
Românie Sãracã sã-ºi micºoreze populaþia cât mai rapid.
Tot acest proiect trebuie realizat în aºa fel încât sã fie înþeles
de cât mai mulþi oameni. PSD trebuie sã revinã tot mai insistent
la comunicarea om cu om. Fãrã a nega nicio clipã rolul mass-
media, cred cã existã nu doar platforme de stânga ci ºi modalitãþi
de stânga pentru a le comunica.

5 martie 2008
 ireLevantul

N u sunt puþini literaþii care se exprimã frecvent în le-

gãturã cu probleme sociale sau politice. ªtiu lucrul ãsta
pentru cã obiºnuiesc sã-i citesc ºi îi citesc pentru cã
obiºnuiesc sã caut opinii în spaþii mai puþin afectate de politica
imediatã, de jocurile multiple ºi mãrunte care maculeazã adeseori
viziunile de ansamblu. Nu în ultimul rând, caut la asemenea
observatori ai scenei prospeþime, noutate. În acest peisaj, Mircea
Cãrtãrescu mi se pare un caz aparte.
Un scriitor caracterizat, fãrã îndoialã, de imaginaþie s-ar putea
dovedi, sã zicem, mai „naiv” ºi mai idealist în comentarea feno-
menului politic. Te-ai putea aºtepta de la el sã apere cauze pierdute,
277
sã pledeze pentru interesele celor slabi, sã-i atace pe puternicii
momentului. Sã se depãrteze de tabere ca voce a unei societãþi
civile care abia se mai vede din pãdurea de ONG-uri create parcã
pentru a o reprezenta cât mai fals. Nimic din toate astea. Mircea
Cãrtãrescu e un om al puterii personalizate la cel mai înalt nivel.
E admiratorul orb al preºedintelui. Eseistica lui politicã are aproape
o singurã temã ºi aceastã temã nu þine seama de nimic din cele
petrecute pe scena publicã în ultimele 1200 de zile ºi de nopþi.
Lumea politicã a lui Cãrtãrescu e împãrþitã în douã ºi seamãnã
ca douã picãturi de apã cu lumea lui Emil Boc: cine îl sprijinã pe
Traian Bãsescu reprezintã binele absolut, cine i se opune, într-o
problemã sau alta, e rãul absolut. Omenirea însãºi se împarte în
oameni definitiv rãi ºi definitiv buni. Poetul dezvoltã pofticios
discursul electoral al Alianþei DA, la doi ani dupã ce alianþa a murit
cu acte în regulã. E un radical, pot fi de acord. Dar un radical aflat,
constant, dupã 2004, de partea celui mai tare.
Faptul cã domnia sa considerã, peren, PSD-ul un partid odios
nu mi se pare de comentat în sine. Asta face parte din zona sfântã
a opþiunii personale. Dar alergia lui la pluralism merge mult mai
departe. Tãriceanu a fost om bun pânã când s-a despãrþit de
Bãsescu. Apoi a devenit un om rãu ºi tinde acum ºi el spre odios,
dacã stã de vorbã cu PSD-ul. În vreme ce aranjeazã, în acest fel,
soldãþeii de plumb ai politicii româneºti, poetul nu vede, niciun
moment, rãul care se adunã pe propria parte a baricadei. Fiinþa lui
moralã nu intrã, nicio clipã, în alertã când vine vorba despre casa
din Mihãileanu, pe care un anumit primar ºi-a repartizat-o singur,
sau despre un anumit preºedinte care se asociazã, la vedere, cu
evazioniºtii tutunului, cu profitorii asfaltului, ai parcãrilor sau ai
bordurilor. Nu are niciun frison nici mãcar atunci când aflã cã
dispariþia flotei comerciale reprezintã, din punctul de vedere al
justiþiei române, un prejudiciu zero.
Definind PRM drept un (alt) rãu absolut, poetul se face cã nu
ºtie cã idolul sãu a devenit preºedinte cu voturile acestui partid.
Motivul e simplu: Traian Bãsescu e binele absolut ºi are voie sã
apeleze copios la „strategia leninistã a tovarãºilor de drum”.
Ceilalþi nu au voie nici mãcar sã stea de vorbã unii cu alþii. Dacã
fac asta, e vorba despre „ura faþã de un singur om”.
278
 Sunt convins cã domnul Cãrtãrescu are o poziþie clarã ºi ra-
dicalã faþã de „scriitorii de curte” cu care s-a înconjurat cândva
Nicolae Ceauºescu. Aceastã poziþie nu l-a împiedicat sã devinã el
însuºi, definitiv, un scriitor de curte. Ca sã fie constant cu sine
însuºi va trebui sã laude în sãptãmânile urmãtoare prestaþia politicã
a Elenei Bãsescu ºi cariera universitarã a Elenei Udrea. ªi sã-ºi
asume tot ce va face ºeful statului în lunile care vin. Oricât de
nociv sau oricât de ridicol, oricât de maculat de nepotism sau de
cârdãºii. Pentru cã el i-a acordat un cec în alb, l-a definit scolastic
drept omul definitiv al binelui ºi i-a afurisit pe toþi cei care, la un
moment sau altul, au atras atenþia asupra derapajelor sale.
Sunt convins cã Mircea Cãrtãrescu va avea parte de o pos-
teritate literarã admirativã dar biografia lui va fi marcatã ºi de
publicistica servilã la care mã refer aici ºi care nu seamãnã deloc
cu cea semnatã, cândva, de un Eminescu mereu neliniºtit ºi mereu
vitriolant. În ce le priveºte, marile premii literare mondiale – ºi
ºtiþi la ce mã refer – rãsplãtesc, în aceastã epocã, marile condeie
care apãrã mari cauze. Sã fie Traian Bãsescu o cauzã pe mãsura
acestui condei?

12 martie 2008
 De la economat la tonomat

A nii ’70 au adus în politica de la Bucureºti conceptul

de «soþie, mamã ºi savant eminent». A trebuit sã
aºteptãm încã patru decenii ca el sã-ºi gãseascã
binecuvenita continuare istoricã. Aºa am fãcut cunoºtinþã, într-o
searã de vineri, cu „soþul, tatãl ºi investitorul imaculat”.
Nu vreau sã spun aici nimic despre felul cum îºi concepe
preºedintele Traian Bãsescu relaþia cu presa. Cred cã asta e treaba
presei ºi aº fi nevoit sã repet multe lucruri deja spuse sau scrise cu
temei. Ca politician aº dori sã atrag atenþia asupra unui alt aspect:
relaþia dintre preºedinte ºi adevãr.
280
 De la bun început avem o problemã: Traian Bãsescu a fost
acuzat concret ºi cu anumite dovezi de o serie de fapte mai mult
sau mai puþin grave. Domnia sa nu a rãspuns la niciuna din acuzaþii
în mod argumentat. Pur ºi simplu a negat posibilitatea ca el sã
fie vreodatã þinta unor acuze oneste. Toate ziarele ºi toate tele-
viziunile ºi toþi ziariºtii care îl acuzã de ceva sunt plãtiþi special în
acest scop. Punct. Fondul problemelor a dispãrut. Nimic nu e
adevãrat pentru cã s-a þesut un complot al minciunii. ªi acolo unde
unii trebuie sã vinã, de pildã, cu acte pentru a fi crezuþi, Traian
Bãsescu ne cere sã-l credem pe cuvânt. Sã luãm în considerare
onoarea lui de familist.
Sã luãm cazul Hayssam, de pildã. E realã înregistrarea pu-
blicatã de presã? ªi dacã da, cine e „profesorul”? De ce transpare
din acea convorbire cã inculpatul de terorism e într-o anume
„cârdãºie” cu cineva foarte asemãnãtor cu Traian Bãsescu? ªi cum
a dispãrut, în fond, Hayssam? S-a terminat ancheta? Existã vreo
vinovãþie stabilitã? Va fi cândva? Astea erau problemele enervante,
ridicate de media. Preºedintele n-a rãspuns nimic. Ne-a reamintit
furios ca Hayssam a fost membru PSD. Dar nu e clar pentru toatã
lumea, odatã pentru totdeauna, care partid e în „cârdãºie” cu el?
În urmã cu niºte ani, actualul preºedinte spunea cã a dezvoltat
afaceri de familie cu ajutorul unor credite. Acum, cei care spun cã
a avut credite au devenit „tonomate în care bagi euro ca sã mintã”.
Traian Bãsescu are o biografie ca lup de mare, alta ca ministru ºi
o cu totul altã biografie ca preºedinte. De ce nu suntem capabili
sã pricepem asta? Cât de titanicã e munca unui om care se bate
sã schimbe în acelaºi timp prezentul ºi trecutul! Ce o sã spunem
anul viitor, când vom afla, de pildã, cã ºeful actual al statului punea
manifeste contra lui Ceauºescu pe cheiul din Anvers?
Las la urmã un aspect pe care îmi îngãdui sã-l socotesc penibil.
Preºedintele a spus vineri cã ne vorbeºte în calitate de soþ ºi de
tatã. De singur bãrbat într-o familie cu trei femei. Vã reamintesc,
problemele în discuþie erau cam cele pomenite mai sus. Traian
Bãsescu a încercat sã creeze imaginea înduioºãtoare ºi electoralã
a unui om care se aºazã scut în faþa familiei. Dar adevãrul e exact
invers. Într-un moment în care se adunau contra lui o serie de
281
acuzaþii, încã fãrã rãspuns, a tras familia scut în faþa sa. „Bãr-
bãteºte”, s-a ascuns dupã trei femei.
Nimeni nu a atacat doamnele din familia prezidenþialã. Vã
amintiþi de vreun atac la adresa soþiei? De ce a pomenit-o? Dar
la adresa fiicei mai mari? De ce a pomenit-o? Mai mult. A atacat-o
cineva pe domniºoara Elena Bãsescu, fotomodel ºi personaj
monden cu farmec? Nu cumva ºi în acest din urmã caz cel atacat
a fost tot Bãsescu-bãrbatul? Cel care ºi-a împins fata într-o carierã
politicã poate prea abruptã? ªi care a generat tensiuni în chiar
partidul prezidenþial?
Am o îndelungatã experienþã în ceea ce priveºte atacurile la
adresa familiei ºi o serioasã sensibilitate în acest sens. Mã credeþi
sau nu, aº rezona oricând cu ºeful de familie Bãsescu, rãnit real
din aceastã direcþie. Dar tot din cauza asta mi se pare de douã ori
incorect sã invoci rãni intime care nu existã. Sã te aperi cu familia,
nu s-o aperi.

19 martie 2008
 Cine taie panglica la Ford?

P reºedintele Bãsescu ºi premierul Tãriceanu ºi-au plimbat

antipatia prin atâtea locuri, cu atâtea ocazii, încât pãrea
imposibil sã inventeze ceva nou. ªi totuºi, sãptãmâna
trecutã, am asistat la un alt act al acestui spectacol, dovadã a
faptului cã viaþa politicã bate filmul ori de câte ori profesioniºtii
adevãraþi ai scandalului îºi pun mintea la contribuþie.
Bãsescu ºi Tãriceanu au gãsit de cuviinþã sã se ia la harþã cu
prilejul inaugurãrii unei investiþii majore, cea fãcutã de Ford la
Craiova. Cu oamenii de la Ford de faþã. Cu ambasadorul american
de faþã. Dacã ne strãduim puþin vom gãsi în discursurile publice
283
ale celor doi lideri, sfaturi înþelepte despre modul responsabil în
care trebuie tratatã problema investitorilor strãini. Despre faptul
cã ei cautã pieþe stabile, cu o viaþã politicã aºezatã, feritã de
scandaluri ºi de neprevãzut. ªi cã asta ar trebui sã le oferim.
În practicã, ºeful Statului ºi cel al Guvernului uitã teoria asta.
Anul electoral e mai puternic decât cel fiscal, financiar, bugetar,
cum vrem sã-i spunem. Evident, acest mic scandal picant n-o sã-i
facã pe cei de la Ford sã-ºi facã bagajele, dar el adaugã încã o patã
de culoare pe obrazul ºi aºa destul de stacojiu al politicii româneºti.
Cugetând mai adânc, nici mãcar nu am asistat la ceva nou. De
data asta, observatorii strãini erau de faþã fizic ºi asta a atras atenþia.
Dar oricare dintre scandalurile de pânã acum dintre palate s-a
desfãºurat tot în condiþii de maximã publicitate. Reprezentanþii
oamenilor de afaceri de oriunde au putut sã ia cunoºtinþã de ele:
din ziare, de la televizor ºi din anecdotica publicã.
Acest joc în doi a devenit scop în sine pentru preºedinte ºi prim-
ministru. Ei nu mai sunt de mult ai þãrii, ei trãiesc într-o lume a
lor, separatã de lumea realã, în care trãiesc românii de rând. Ei
se meritã unul pe altul ºi atât. Bãsescu e preºedintele celor care
îl urãsc pe Tãriceanu, Tãriceanu e premierul celor care nu-l vor pe
Bãsescu. Pânã una alta, asta pare sã fi devenit rostul statului român.
Separaþia puterilor e înlocuitã de încãierarea lor.
Recitesc ce am scris ºi îmi dau seama de un lucru, poate cel
mai grav. Faptul cã preºedintele ºi premierul s-au certat la un
moment festiv, cu mari investitori de faþã, pare aproape banal ºi
plictisitor. El era previzibil! Presa însãºi a marcat evenimentul
cu o anumitã apatie. Într-un stat normal, un asemenea schimb de
replici þinea prima paginã sãptãmâni la rând.
ªi pentru cã vorbim despre previzibil, se apropie Summit-ul
NATO. Pun la cale cei doi un spectacol pe cinste în faþa lui George
Bush ºi a doamnei Merkel? Marii artiºti au instinctul publicului ºi
un public de asemenea calitate ºi de asemenea dimensiuni nu poate
fi reunit de douã ori într-un mandat. Sper totuºi sã mã înºel ºi cei
doi lideri ai României sã fie la înãlþimea acestei rare ºanse istorice.

26 martie 2008
284
 Cazinou Bucureºti

P e la începutul anilor ’90 apãruse un fel de concurs

naþional, neoficial, pe tema „Ce facem cu Casa
Poporului?”. Era prea mare ca s-o trecem cu vederea
ºi prea legatã de comunism ca sã nu încercãm sã o transformãm
într-un fel sau altul. S-o exorcizãm, cumva. Unul dintre rãs-
punsurile posibile a reþinut atenþia câteva zile, într-o epocã în care
evenimentele mureau repede pentru cã se þineau lanþ. Cineva dorea
sã transforme clãdirea în cazinou. „Din pãcate” nu era finalizatã
decât în procent de vreo 70%. Recunosc, pentru restul de 30% –
pânã la finalizare – am o anumitã responsabilitate. Mi-am adus
285
aminte de asta sãptãmâna trecutã. Evident, cu prilejul Summit-ului
NATO. Probabil cã nu putea fi închipuit exorcism mai straºnic
pentru marea construcþie a lui Ceauºescu decât o reuniune NATO
la vârf. Pe de altã parte, zâmbind puþin, am putea spune cã
proiectul cazinoului a revenit ºi el în actualitate pentru câteva zile.
Un asemenea summit e mai ales un prilej de a face jocuri. Jocuri
bilaterale, regionale sau mondiale, inclusiv o partidã de ruletã
ruseascã în final. Pentru o sãptãmânã, Bucureºtii au fost un cazinou
al mai-marilor lumii, ºi ãsta e un lucru important, în sine. În mod
firesc, au fost comentate multe lucruri pe parcursul sãptãmânii
trecute. Eu aº vrea sã mã opresc acum asupra unui singur aspect.
Întrebarea „Ce câºtigã România din aceastã organizare?” a revenit
obsesiv ºi cred cã meritã un rãspuns. Rãspunsul e simplu: în mod
direct, nimic. Dar asta este cât se poate de normal. Organizarea
summit-ului e consecinþa fireascã a apartenenþei noastre din 2004
la NATO. Aceastã apartenenþã e cea care poate aduce beneficii. În
rest, când faci parte dintr-un club, te supui regulilor lui. Plãteºti
cotizaþii, respecþi reguli, faci sacrificii, primeºti premii, organizezi
reuniuni. Nu vreau sã spun cã evenimentul a fost unul banal.
Dimpotrivã. Dar aº dori sã se înþeleagã faptul cã el nu trebuie privit
în sine. Statutul dobândit de România în 2004, dupã mari eforturi,
dã naºtere, firesc, la asemenea evenimente. Acest statut de membru
NATO ºi membru UE poate genera dezvoltare. Adicã altã atenþie
din partea investitorilor, altã evaluare de risc din partea bãncilor
(deºi aceastã evoluþie nu este – cum s-a vãzut recent – ireversibilã),
alt statut pentru românii care vor sã cãlãtoreascã, sã studieze sau
sã munceascã în afara graniþelor. În raport cu el trebuie sã ne
întrebãm mereu „Care sunt beneficiile? Cum le gestionãm?”
Pentru cã, dacã nu le obþinem, e numai vina noastrã. Nu putem
analiza însã din perspectiva asta un eveniment în sine precum
summit-ul. Organizatorii unor asemenea întâlniri sunt cotaþi de la
bun început ca maturi, dezvoltaþi ºi vaccinaþi. Reprezentând state
cu infrastructuri suficiente, cu sisteme de securitate moderne ºi cu
stabilitate realã din toate punctele de vedere. Când eºti acceptat în
NATO sau UE eºti definit deja ca un partener ce poate organiza
ceva de amploarea unui summit. E de dorit ca Bucureºtii sã
286
organizeze în anii care vin tot mai multe evenimente de anvergurã
comparabilã. ªi, probabil, aºa se va întâmpla. Au mai fost, de
altfel, reuniuni importante, organizate la Palatul Parlamentului
ºi în trecut: Forumul Crans Montana (1994), Congresul Mondial
al Uniunii Interparlamentare (1995), Sommet-ul Francofoniei
(2006), reuniuni cu mii de participanþi. În felul ãsta vom intra în
circuitul politic de Formula 1, aºa cum se întâmplã acum cu marile
capitale ale Europei, unde reuniunile liderilor politici se succed
fãrã ca asta sã creeze frisoane provinciale, încã fireºti pentru þara
noastrã. Problemele reale ºi beneficiile reale ale poziþionãrii
actuale româneºti rãmân de analizat însã în afara unor astfel de
momente.

9 aprilie 2008
 „Dragã Stolo”

A ºa începe, direct ºi camaradereºte, o scrisoare scurtã

ºi tristã pe care cineva a trimis-o la sediul partidului
meu, probabil din disperare. Sã recunoaºtem, pentru
un om trecut, probabil, de prima tinereþe, cum pare a fi autorul
misivei, e greu de urmãrit cariera politicã a lui Theodor Stolojan.
E ºi mai greu sã-ºi aducã aminte din care partid a fãcut el parte, la
fiecare moment al vieþii sale. Iatã, însã, textul integral al scrisorii:
„Dragã Stolo, Oare chiar ai uitat? Ai uitat de anii frumoºi de
dinaintea lui ’89, de orele lungi petrecute împreunã la Comitetul
de Stat al Planificãrii, când încercam sã transformãm în practicã
gândirea primului tãu partid? Oare ai uitat cã ai fost ministru de
finanþe (sic) în primul guvern «criptocomunist» de dupã ’89? Þi-ai
288
uitat colegii de atunci? Ai uitat cã ai fost prim-ministrul adus de
mineriada din septembrie 1991? Ai uitat cã în 1996 ai fost vedeta
comitetului de sprijin pentru candidatura lui Ion Iliescu la
preºedinþie? Sigur cã ai uitat ºi de faptul cã, la alegerile urmãtoare,
candidai deja împotriva lui, uitând sã «recunoºti valoarea oriunde
o vezi».
Te întreb, astãzi, toate astea, cu tristeþe, pentru cã te-am vãzut
la televizor cu un ºtreang portocaliu de gât ºi mi-au dat lacrimile,
aºa cum a plâns ºi Bãsescu când a aflat cã eºti bolnav cu nervii.
Apoi te-am auzit vorbind ca ºi cum abia ieri ai fi coborât din avion,
dupã un lung exil anticomunist. Ca ºi cum ai fi fost fantoma lui
Ion Raþiu. Am mai aflat de la tine cã toþi foºtii tãi colegi de dupã
’89 sunt criptocomuniºti vinovaþi de dezastrul þãrii. Dar cine te-a
silit sã-þi clãdeºti cariera pe umerii lor? Ce o sã spui însã peste
un an sau doi despre actualii tãi colegi, atunci când viaþa te va
obliga poate, sã devii ecologist, mistic sau maghiar?
Din când în când, ce-i drept, vechiul Stolo, cinstit ºi principial,
mai apare la suprafaþã pentru câteva clipe. De pildã, atunci când
vrei sã o readuci în viaþa politicã pe Mona Muscã, cea care a
pãcãtuit în faþa colegilor tãi pentru cã a colaborat cu organele de
securitate într-o perioadã grea, când þara era împresuratã de
studenþi strãini ºi duºmãnoºi. Dar sunt momente rare. Nu pot sã
nu mã întreb cum poate un om ca tine, care a lucrat sub conducerea
unor academicieni ca Manea Mãnescu sau a unor politicieni ca
Dãscãlescu, sã se lase azi coordonat de Emil Boc?
Mã bucur cã acum te simþi bine într-un partid care a demonstrat
Europei cã gripa aviarã poate folosi, totuºi, oamenilor (unora,
evident) ºi cã drumurile, în special în Bucureºti, constituie locurile
geometrice, pline de gropi, dintre douã ºiruri de borduri.
Odinioarã, cineva ca tine ar fi fost pus în discuþia organizaþiei
de partid pentru devieri de stânga-dreapta-stânga-dreapta. Deºi
nici leninismul nu inventase, la vremea lui, pãcatul împleticelii
ideologice. Închei aceastã scrisoare cu speranþa cã liberalismul
ultimilor ani n-a omorât tot ce era tovãrãºesc în tine. Trãiascã lupta
pentru pace!”.

16 aprilie 2008
289
 Cadavrul din dulap

O realitate mai puþin observatã în legãturã cu campania

electoralã din Bucureºti: avem de-a face, mai degrabã,
cu o bãtãlie pentru trecut decât cu una pentru viitor.
Sã mã explic. De ani buni, oraºul lui Bucur e la nivel nu numai
simbolic, ci ºi funcþional, oraºul lui Bãsescu. Bucureºti a devenit
Bãsesc-eºti. Actualul preºedinte nu a dominat oraºul numai cinci
ani, cât a fost primar cu acte în regulã. Capitala a fost condusã ºi
ulterior de locotenenþii lui, garantaþi de el. Iar aceastã realitate
s-ar dori continuatã din perspectiva intereselor de la Cotroceni.
Motivele acestei strategii sunt multiple. Pe de o parte, e nevoie
ca anumite proiecte sã fie duse în continuare, spre beneficiul ºi
290
bucuria unor grupuri anume. Pe de altã parte, poate mai important,
e nevoie ca anumite dosare ºi acte sã rãmânã în loc sigur. E nevoie
ca oameni de încredere sã þinã în continuare cheile de la fiºete.
Toate scandalurile mari ºi mici care au zguduit Bucureºtii în
ultimii ani îºi au originea în Epoca Bãsescu. Plimbãrile terenurilor
lui Costanda, casa din Mihãileanu – atât de uºor „rezolvatã” la
nivel de anchetã –, retrocedãrile fãcute la marginea legii sau chiar
împotriva ei, valsul bordurilor, nenumãratele contracte de con-
sultanþã pentru proiecte care n-au vãzut lumina zilei, refacerea
strãzilor abia refãcute sau dispariþia parcurilor în beneficiul
birourilor sunt fenomenele moºtenite ºi întreþinute fidel de admi-
nistraþia Videanu.
Actualul primar e cel care a fãcut cel mai puþin pentru oraº dar,
când spunem asta, trebuie sã fim drepþi: Videanu nu a avut timp
pentru proiecte personale. El a avut mai ales obligaþia sã pãs-
toreascã ºi sã pãzeascã ºmenuri din trecut.
Iatã de ce, miza alegerilor pentru Primãria Generalã excede
mult ceea ce ne putem închipui la o primã privire. E în joc soarta
Bãsesc-eºtilor, oraºul unde banii circulã într-un sens anume. ªi e
în joc soarta prezidenþialelor de anul viitor. Un candidat curat cu
tãcere se întreþine.
Traian Bãsescu s-a exprimat deja deschis ºi „imparþial” în
favoarea lui Vasile Blaga ºi pe nimeni nu mai mirã o asemenea
încãlcare a statutului de preºedinte. PD-L depinde întru totul de
popularitatea mentorului sãu de la Cotroceni. Preºedintele va intra
vârtos în campania electoralã din Capitalã, dar n-o s-o facã nici
din datorie, nici din prietenie. Bãsescu luptã mai ales pentru el
însuºi ºi pentru liniºtea din jurul afacerilor pãstorite de el.
Aºa cã, probabil, nimeni nu va fi mirat dacã vom avea, în
realitate, o campanie între candidaþi (cu excepþia lui Blaga), care
nu vor sã câºtige competiþia.

23 aprilie 2008

291
 Români buni, români rãi!

Z ilele de sãrbãtoare îmi permit sã rãsfoiesc cãrþi pe care

programul obiºnuit le þine departe de mine sãptãmâni
ºi luni la rând. Aºa se face cã am reuºit sã citesc, la
sfârºitul sãptãmânii trecute, un articol, cu titlul de mai sus, publicat
în 1902, de Ovid Densusianu, în „Revista Românã, politicã ºi
literarã”. Pare ceva prãfuit ºi dintr-o altã lume? E doar o impresie,
nimic mai actual decât ceea ce descrie el acolo. Acesta e ºi motivul
pentru care m-am decis sã vã povestesc ceva petrecut acum mai
bine de o sutã de ani.
La sfârºitul secolului al XIX-lea, dupã Unirea Principatelor
ºi Independenþã, lumea româneascã era tot mai cuprinsã de febra
292
unitãþii naþionale, evident cu privire la conaþionalii din Transil-
vania. În acest context, ia naºtere „Liga pentru unitatea culturalã
a tuturor românilor”. În zilele noastre am spune cã e vorba de un
ONG. Pe vremea lui Caragiale, fãcea parte, probabil, din categoria
„comitete ºi comiþii”. Deºi, prin definiþie, aveam de-a face cu o
entitate cu vocaþie unificatoare, istoria instituþiei e, de fapt, una
a vrajbei ºi a intoleranþei. Liga iniþialã promova, în realitate,
unitatea culturalã a „tuturor românilor” liberali. Nicio cauzã
naþionalã majorã nu reuºise sã aducã la aceeaºi masã mãcar ambele
tabere politice principale ale epocii, adicã ºi pe conservatori.
Unitatea era promovatã sectar, românul de altã culoare politicã nu
era demn de ea.
Aceastã situaþie, deja ridicolã, nu dureazã mult. Sãtui de
„dictatora” din interiorul Ligii, un grup de membri se declarã
disidenþi ºi formeazã o a doua ligã, cu acelaºi scop declarat. Altfel
spus, unitatea naþionalã e deja promovatã de douã structuri care
se încaierã vârtos prin paginile publicaþiilor. Noua situaþie tragi-
comicã rezistã pânã în 1896 când are loc reunificarea, în urma unei
întâlniri de la Hotel Union (unde altundeva?). În anii urmãtori,
Liga reîntregitã refuzã sã funcþioneze ºi se face remarcatã mai ales
prin scandaluri.
Încã la 1902, povestind toate astea, Densusianu remarca
apetitul nostru pentru extreme ºi patimã atunci când vine vorba de
idei care s-ar cere consumate în calm ºi rânduialã. „Suntem
capabili de toleranþã ºi intoleranþã duse la extrem”.
La un secol distanþã, pentru mine povestea „Ligii” seamãnã ca
douã picãturi de apã cu ceea ce se petrece în societatea civilã de
azi. Adevãrul, dezvoltarea, justiþia, reforma sunt, toate, idei care
nu pot aparþine prin definiþie decât unui grup politic, unei gãºti
anume. Ori de câte ori se face apel la un efort general, la o miºcare
amplã în plan naþional, iniþiatorii au mare grijã sã excludã, de la
bun început, orice persoanã care nu corespunde ideilor lor ºi cu
care nu obiºnuiesc sã bea sãptãmânal ceaiul sau cafeaua. Mai mult
decât atât, toate „comitetele ºi comiþiile” animate de idei mari ºi
generoase aºazã, din prima clipã, etichete definitive deasupra
fiecãrui nume, ei ºtiu cine e bun ºi cine e rãu, cine e curat ºi cine
293
e murdar. Întotdeauna „lumea româneascã” rãmasã dupã un ase-
menea maniheism exclusivist rãmâne foarte micã, una de budoar.
Aºa se explicã de ce nicio iniþiativã majorã nu e posibilã, de ce nu
apar rezultate din zona societãþii civile, de ce marile demonstraþii
adunã prin parcuri cel mult câteva sute de persoane.

30 aprilie 2008
 FeMeI, extremã urgenþã!

S criu toate astea, dupã ce am citit presa românã despre

desfãºurarea alegerilor locale ºi raportul FMI despre
realitãþile româneºti. Deºi a încercat de mai mulþi ani sã
scape de sub tutela Fondului, Guvernul de la Bucureºti se vede
nevoit, ritmic, sã facã faþã aprecierilor lui, extrem de influente
pe piaþa mondialã de capital. Iar FMI spune cã am ajuns într-un
dezechilibru financiar care nu mai face posibilã continuarea
cheltuielilor sociale ºi chiar dezvoltarea în sine.
Dezvoltarea durabilã are trei piloni: stabilitatea politicã,
stabilitatea macroeconomicã ºi pacea socialã. În România toþi
aceºti trei piloni sunt fisuraþi. De fapt, cel dintâi nici nu existã, îl
295
mai simþim undeva aºa cum amputatul mai simte fantoma unui
picior tãiat. Iar permanenta luptã politicã a dezechilibrat complet
economia, cadouri populiste ºi tunuri de grup ºi-au dat mâna ca sã
genereze balanþe financiare care aratã dezastruos pentru oricare
analist. În ceea ce o priveºte, pacea socialã e bolnavã grav, grevele
cu faþa la stat sunt acum greve cu faþa la multinaþionalele care
i-au luat locul în economie, peisaj descumpãnitor pentru
investitorii de pretutindeni.
În regulã, starea de campanie electoralã a început. Existã norme
de la CNA, existã nervozitate, suspiciuni, afiºaj stradal ºi proteste.
Dar vom intra vreodatã în starea de dezbatere?
De o sãptãmânã mass-media discutã doct despre mititei, afiºe
cu chelii frivole sau cu domniºoare dezbrãcate, despre cumpãrarea
electoratului cu vopsea de ouã sau cu gãleþi branduite. Toate astea
sunt superficialitãþi istorice ale politicii româneºti care nu vin,
ca fenomen, nici din capitalismul sãlbatic de dupã revoluþie ºi nici
din comunismul naþionalist de dinaintea lui. Asta e situaþia de prin
1860 încoace. Momentul electoral de la noi a fost mereu ornat
cu ºpriþ, mici, lãutari, cadouri bizare ºi bâte de lemn. Chiar ºi pe
timpul alegerilor mimate de Dej sau de Ceauºescu în centrele de
vot cântau ansambluri de cântat ºi, în faþa lor, dansau ansambluri
de dansat. Toate astea nu fac parte, în niciun caz, dintr-o atmosferã
europeanã, aºa cum ne place nouã sã o vedem astãzi, cel puþin
cu ochiul minþii. Dar, pe de altã parte, nici nu epuizeazã feno-
menul.
Pentru cã se mai pune o întrebare, cea importantã. În aceastã
campanie existã idei dincolo de mititei? Au soluþii candidaþii de
la Bucureºti pentru blocajul total din trafic, apa murdarã de la
robinet ºi cartierele cu gunoi la uºa casei? Hai sã vorbim ºi despre
ele. Au vreo idee spectaculoasã de dezvoltare cei care candideazã
pentru prima oarã la funcþia de preºedinte al Consiliului Judeþean?
În judeþele sãrace, mai ales? ªi o altã întrebare, punând toate cele
de mai sus cap la cap: sunt posibile idei bune ºi realiste în acest
peisaj? Pot atrage fonduri adevãrate administratorii regionali în
condiþiile acestui haos? Dezechilibrul general mai permite soluþii
locale?
296
 Nu cred cã mai meritã sã vorbim despre mici ci despre oameni
mici în locuri mari. Nici despre afiºe cu femei ci despre rapoarte
FMI îngrijorãtoare. Chiar dacã Fondul nu e un stãpân absolut al
adevãrului, peisajul din jurul nostru, trãit zi de zi, confirmã, în
mare mãsurã, aprecierile lui.

7 mai 2008
 Statul Bãsescu

P D-L seamãnã cu o societate comercialã care trãieºte

numai pe credit. Banii ei nu existã, sunt ai Bãncii
Bãsescu. Dacã banca merge bine, îi merge bine ºi
partidului. Zilele trecute, bancherul s-a decis sã mai împrumute
ceva. E campanie, e vremea investiþiilor politice.
În prima etapã, preºedintele s-a trezit vorbind despre „blaturi”
de campanie ºi toatã lumea a îngheþat. Ce vrea sã spunã? E supãrat
pe ai lui? S-a certat cu Blaga? PD-L fremãta de cãinþã ºi cerea
dreptate. Aºa cã a apãrut etapa a doua. Un dejun de lucru, la
capãtul cãruia preºedintele s-a explicat. Blaturile, spune domnia
sa, se referã la inºi precum Pavelescu ºi Guºã. Ne-am liniºtit.
298
Preºedintele a înfierbântat o þarã întreagã vorbind în dodii despre
candidaþii care nu au, oricum, prima ºansã.
În orice caz, meritã sã ne amintim cã Pavelescu ºi Guºã i-au
fost lui Bãsescu stâlpi de campanie electoralã, pe vremea când cel
dintâi nu era „avocatul cu cap mare”, iar cel de-al doilea nu se
fãcea vinovat de întâlniri cu Hrebenciuc. Mai meritã sã ne mirãm
de faptul cã Bãsescu îi reproºeazã lui Oprescu abandonarea
primãriei pentru postul de senator? Pentru cã Bãsescu a abandonat
ºi el primãria pentru poziþia de preºedinte. Existã reguli pentru
toatã lumea, dar care nu se aplicã ºi în cazul preºedintelui?
Da. De fapt, asta e problema din ce în ce mai paradoxalã a
momentului.
În declaraþiile lui de duminicã, Traian Bãsescu a cãlcat în
picioare statutul de preºedinte. Dupã 1989, preºedinþii au fost
mereu bãnuiþi de pãrtinire în situaþii de o mie de ori mai nevinovate
ca aceasta. Dar niciodatã un ºef de stat nu a luat fãþiº partea unui
candidat la locale sau la orice alt nivel electoral, indiferent de ceea
ce era în sufletul lui. O face acum un om venit la putere cu pro-
misiunea cã va face din apãrarea Constituþiei temeiul mandatului
sãu. Un om care se aratã veºnic sãtul de clasa politicã murdarã,
care nu-ºi respectã rostul.
Mai grav decât atât, românii s-au obiºnuit cu lucrul ãsta. „E
Bãsescu, nu-l ºtiþi? Ce ne mai mirãm?” Preºedintele României a
devenit un brand al ilegalitãþii nonºalante, fireºti, populare. Bea
la volan, face accidente, furã telefoane, înjurã birjãreºte, insultã
minoritãþile. Toate astea în numele europenismului, al justiþiei,
al scârbei faþã de clasa politicã, grobianã ºi hoaþã.
Chiar ºi politicienii sau comentatorii politici s-au strãduit sã
condamne fapta prezidenþialã tot cu un surâs în colþul buzelor.
„E Bãsescu, nu-l ºtiþi?” Ilegalitatea tinde sã devinã model acceptat
din resemnare. La cel mai înalt nivel din stat.
Mã uitam la toate astea ºi îmi aminteam de un banc mai vechi.
Pe o bancã din parc stau doi oameni spilcuiþi ºi vorbesc lucruri
deºtepte. La un moment dat apare un ins dubios care îi dã unuia
dintre ei o palmã. Celãlalt tresare ºi zice „Ai curaj sã-i mai dai
299
una?” ªi palma se repetã. Atunci cel nepãlmuit conchide: „Hai
sã mergem, nu vezi cã e nebun?” Când palmele se repetã, zi de zi,
nu prea mai e clar care ar fi destinaþia Congo.

14 mai 2008
 Preºedintele jucãtor – ºmecher

„Z
ilele porþilor deschise” sunt, în toatã lumea,
o iniþiativã de relaþii publice menitã sã arate
cã instituþiile democratice nu sunt (totuºi) niºte
redute exclusiviste ale birocraþiei anchilozate. Cã ele rãmân ale
oamenilor. Desigur, simpla deschidere a uºilor nu rezolvã mare
lucru, cetãþeanul nu e într-o poziþie privilegiatã dacã instituþia cu
pricina devine muzeu pentru o zi. Aºa cã, uneori, asemenea
iniþiative sunt dublate de ceva substanþã. Îmi aduc aminte, de pildã,
de un preºedinte celebru ºi fictiv, cel întruchipat de Martin Sheen
în serialul West Wing. El deschidea, o datã pe an, uºile la Casa Albã
pentru acele organizaþii ºi persoane care considerau cã au ceva de
301
spus dar nu erau ascultate, de regulã, de nimeni. Serialul încearcã
sã impunã ideea unui preºedinte responsabil. Prin „porþile
deschise” ale puterii, cetãþenii puteau sã priveascã, optimist, spre
viitor.
Duminicã, Traian Bãsescu a deschis ºi el uºile Cotrocenilor,
încercând sã cultive pe mai departe imaginea preºedintelui jucãtor-
ºmecher. ªi a reuºit o adevãratã performanþã: sã transforme o idee
hotãrât democraticã într-o parte a marelui sãu demers
anticonstituþional. Prin „porþile” sale „deschise”, Bãsescu te invitã
sã priveºti spre un trecut coafat ºi rescris.
Preºedintele ne promite cã, „de acum încolo”, ziua de 19 mai
va fi una a porþilor deschise la preºedinþie, ca amintire a mo-
mentului de acum un an, când poporul român „ºi-a învins
Parlamentul”. (Ziua de 20 mai va rãmâne, probabil, damnatã
pentru cã, în 1990, datoritã ei, Traian Bãsescu a intrat, pentru prima
datã, în guvern.)
De acum încolo? Adicã vreme de câte decenii? Traian Bãsescu
ne transmite, ºmecher, un prim semnal electoral: mandatul lui va
fi, fãrã îndoialã, unul pe termen lung, cu propriile tradiþii, propriile
sãrbãtori, cu propriile restaurante, cu propriile tonomate.
Dar partea cu adevãrat nocivã a acestui mesaj e cea legatã de
„rãzboiul întregului popor” cu propriul Parlament. Acum un an,
legislativul a propus ceva ºi cetãþenii nu s-au prezentat în suficientã
mãsurã la vot ca sã valideze un da sau un nu. Acesta e adevãrul
strict legal ºi matematic. Eludând aceastã realitate, preºedintele
începe sã vorbeascã iresponsabil despre o adevãratã luptã între
cetãþeni ºi cei aleºi de ei, obiectul luptei fiind chiar domnia sa.
Poporul e stimulat sã sarã, ºi pe mai departe, cu ºtampile ºi cu
topoare, în apãrarea lui Bãsescu.
Logica statului democratic european este, de fapt, exact in-
versã. Referendumul, de pildã, e tocmai un moment de cooperare
între stat ºi cetãþean. Nu unul de luptã. Nu e nevoie ca cetãþeanul
sã aprobe Parlamentul, el se exprimã cum vrea. Diferenþa de idei
are spaþiu de exprimare ºi asta exclude tocmai conflictul.
Nu ºi pentru logica lui Traian Bãsescu. Preºedintele nu are
nevoie de o viaþã politicã normalizatã, în ea el nu ºi-ar mai avea
302
locul. Bãsescu aparþine, ca mentalitate, începutului anilor ’90 când
dominau patima, strada, conflictul. Iar viaþa politicã tinde sã o ia
ºi ea îndãrãt pe acest drum, teoretizat la cel mai înalt nivel.
Candidaþii încep sã se batã, la propriu, în multe locuri în þarã.
Momentele de dezbatere decentã sunt dezaprobate de ºeful statului
care le vede ca pe niºte „blaturi”, ce nu-l avantajeazã.
Acum, chiar avem de ales. Între democraþia ºmecherã, bã-
sescianã, în care fiecare e împotriva tuturor sau cea fireascã, în
care putem coopera ca sã ne fie bine tuturor (românilor, dar ºi
celorlalþi, de alte etnii, – în egalã mãsurã cetãþeni ai României)
ºi în cât mai mare mãsurã.

21 mai 2008
 Despre tupeu

F aptul cã, într-o campanie electoralã pentru alegeri locale,

preºedintele þãrii e cel care genereazã cam 50% din
temele de dezbatere þine pur ºi simplu de tupeu. Traian
Bãsescu încalcã legea temeinic, cu credinþã, atacã ºi susþine
candidaþi în mod candid, fãrã fereli, fãrã sã roºeascã. De fapt, toatã
cariera lui politicã s-a bazat mai ales pe tupeu.
A câºtigat primãria Bucureºtilor, prima datã, ºi a dat afarã
aproape toatã conducerea partidului sãu, inclusiv pe Petre Roman.
Pe urmã a câºtigat al doilea mandat, promiþând cã fãrã PSD va
trece în sfârºit la treabã. ªi imediat dupã asta a plecat la preºedinþie,
dându-l la o parte pe Stolojan. Astãzi, Bãsescu îl criticã pe Sorin
304
Oprescu pentru cã a plecat de la primãrie la Senat. Existã reguli,
ne sugereazã ºeful statului, pe care toþi, în afarã de mine, trebuie
sã le respecte. Tupeu.
Bãsescu a pus pe jar naþiunea între douã tururi de alegeri
prezidenþiale, invocând în 2004 furtul la urne. Toate controalele
independente au contrazis afirmaþia lui, dar tupeul îºi fãcuse deja
datoria. Preºedintele nu a mai vorbit niciodatã despre acel „mare
furt”. Probabil cã a ºi uitat episodul. O altã regulã a tupeului: lipsa
totalã a memoriei. Trebuie sã sari de la o îndrãznealã la alta rapid,
în aºa fel încât publicul sã nu aibã timp sã se dezmeticeascã.
Aºa a ºi fost. Bãsescu a format un guvern nenatural ºi
nefuncþional, ºantajând PC ºi UDMR sã intre în el. Imediat dupã
ce a reuºit lucrul ãsta, a insultat PC-ul ºi a cerut noi alegeri. Mare
tupeu!
În paralel, a numit-o consilier juridic la Cotroceni pe soþia unui
magnat al tutunului. Dupã ce în presã au apãrut date grave despre
el, consiliera a demisionat ºi bãrbatul s-a spânzurat. L-aþi auzit
vorbind vreodatã pe Bãsescu despre asta? Tupeul real presupune
sã elimini imediat acea parte de realitate care nu-þi convine.
Uneori, tupeul prezidenþial s-a manifestat prin interpuºi. Prin
Monica Macovei care cerea dreptul de a numi politic magistraþi
pentru cã cei în funcþie nu-i plãceau. Sau prin Daniel Morar, cel
care a cerut Parlamentului dreptul de a-mi percheziþiona locuinþa
numai pânã în clipa în care am demisionat de la conducerea
Camerei Deputaþilor.
Cât tupeu trebuie sã ai ca sã-i acuzi pe alþii de corupþie, în timp
ce tu, în calitate de primar, îþi însuºeºti, ilegal, o casã în Bucureºti,
ºi, în timp ce, prin ºmecherii de cumpãrãri-vânzãri de terenuri îþi
creºte o altã casã la Otopeni?!
Cât tupeu trebuie sã ai ca sã vorbeºti de „sistemul ticãloºit”,
când, în calitate de candidat la preºedinþie eºti, în acelaºi timp,
inculpat pentru dispariþia flotei româneºti?!
ªtiu cã sunt mulþi cei care admirã tupeul în sine ºi pe cel
prezidenþial în special. Dar din tot acest spectacol grotesc am
pierdut ºi pierdem uriaº. O þarã întreagã e la cheremul unui om
care se joacã cu legile ºi cu bunul simþ. E viaþã realã, nu e un film.
305
Tupeul lui Bãsescu troneazã peste preþuri deja uriaºe, peste un
guvern epuizat politic ºi administrativ, peste o monedã în derivã
ºi „în marja” unor relaþii internaþionale care nu existã.

P.S. În urma meciului de handbal fete de sãptãmâna trecutã,

rezultatul Norvegia-Bãsescu a ajuns 2-0. Prietenii ºtiu de ce...

28 mai 2008
 Cine e „bucureºteanul”

E normal sã ne punem întrebarea asta. Acum o lunã, când

candida, independent, împotriva „maºinãriilor” de
partid, Sorin Oprescu declara cã aliatul lui e „bucureº-
teanul”. Astãzi, când partidele celelalte par sã-ºi aducã „maºi-
nãriile” îndãrãtul lui Oprescu, Vasile Blaga spune ca aliatul lui e
tot „bucureºteanul”. O fi acelaºi? Cum aratã, de fapt, „bucureº-
teanul” ãsta isteþ, imposibil de minþit, gata sã recunoascã dintr-o
privire un candidat sincer ºi priceput?
În termeni de comunicare politicã, el e o ficþiune ºmecherã ºi
aparent umilã. „Bucureºteanul” din poveste e mereu un om mult
prea deºtept ca sã creadã poveºtile contracandidatului care, totuºi,
îi ajutã inteligenþa cu mii de panouri ºi de spoturi ºi de fluturaºi...
307
 Cazul lui Blaga e cât se poate de interesant. El a plecat la drum
pe o linie clar politicã, numai cã ea se vãdeºte acum insuficientã
pentru un mandat de primar. Nu mai suntem în 2000, 2004. Nici
mãcar în 2005. Nu mai e suficient sã spui „sunt urmaºul lui
Bãsescu ºi îi pun în practicã ideile”. Despre succesiunea lui
Videanu, ce sã mai vorbim.
ªi, uite aºa, începem sã rãspundem la întrebarea din titlu. Mai
întâi de toate, „bucureºteanul” este cineva cât se poate de reticent.
El vine la vot într-o mai micã mãsurã decât restul þãrii pentru cã
a auzit multe ºi a obþinut extrem de puþin.
În al doilea rând, „bucureºteanul” tocmai a trecut prin opt ani
în care a fost folosit ca trambulinã. Bãsescu l-a sedus ºi l-a
abandonat în gropi, printre câini vagabonzi ºi canalizãri stricate.
Patru ani, „bucureºteanul” nostru a crezut cã primarul vrea ºi nu
poate pentru cã nu-l lasã PSD-ul. În urmãtorii patru ani, a aflat cã,
de fapt, primarul Bãdeanu sau Vãsescu – cum vreþi – poate dar nu
vrea. Are alte probleme. Niciunul din marile proiecte portocalii nu
a devenit realitate.
„Bucureºteanul” de azi a înþeles cã iureºul politic, cruciadele
împotriva fantomelor ºi soluþiile de tipul ardeiului iute nu ajutã cu
nimic la rezolvarea problemelor reale atunci când vine vorba de o
primãrie. Cã, el, „bucureºteanul”, rãmâne, pe mai departe, fãrã
parcãri, fãrã trafic, fãrã canalizare, fãrã strãzi curate. „Bucu-
reºteanul” a devenit – surprinzãtor ºi, probabil, instinctual – aliatul
celor discreþi ºi eficienþi, care nu ridicã în vãzduh carnetul de partid
ºi nu sunt vedete de talk-show. La sectoarele doi ºi trei, douã
persoane total diferite ca apartenenþã politicã, generaþie sau stil au
câºtigat cu o asemenea discreþie din primul tur. Iar câºtigãtorul
primului tur pentru Primãria Generalã, Sorin Oprescu, a fost
singurul candidat care nu a avut panouri publicitare în oraº.
„Bucureºteanul” începe sã devinã, tot mai mult, un locuitor
al Bucureºtilor ºi, tot mai puþin, un individ manipulat prin televizor
sau publicitãþi de oricare fel. El trãieºte în oraºul real ºi nu pe harta
soluþiilor lui Blaga.

4 iunie 2008
308
 Cui îi e fricã de Sorin Oprescu

Î n ciuda oboselii, inevitabilã într-o campanie electoralã ºi a

drumurilor care m-au purtat de-a lungul ºi de-a latul þãrii,
mãrturisesc o stare de satisfacþie intelectualã. Ca cetãþean
ºi ca om politic. Pentru cã, în ultimele zile, am aflat rãspunsul la
mai multe întrebãri chinuitoare. Acum ºtiu cine a adus minerii,
ºtiu cine au fost teroriºtii, cine a fost de vinã pentru stagnarea
reformelor, cine ne-a izolat de Europa, de ce nu ne-am calificat la
mondialele din Germania, cine a prãbuºit Airbusul de la Baloteºti
ºi a dosit, an de an, medicamentele compensate pentru pensionari.
Este vorba despre Sorin Oprescu. Îl cunosc de ani de zile, îl ºtiu
activ, plin de energie ºi totuºi nu îl credeam capabil de atâtea
blestemãþii puse la cale cu profesionalism ºi în ritm infernal. Sorin
309
Oprescu e marea conspiraþie sadicã dindãrãtul politicii româneºti
în ultimii douãzeci de ani. Poate ºi mai mult...
Nu râdeþi. Toate cele de mai sus sunt informaþii certe, le am de
la preºedintele þãrii, de la Vasile Blaga, de la Liviu Negoiþã, de la
editorialiºti ºi comentatori politici reputaþi. De fapt, le aveþi ºi
dumneavoastrã. Ziarele scriu numai despre asta ºi despre fotbal. ªi
televiziunile vorbesc doar despre asta ºi despre fotbal. E clar cã a
venit momentul ca România sã iasã de sub opresiunea lui Oprescu!
Revenind la un ton serios, avem evident de-a face cu o enormã
prostie propagandisticã în cel mai pur stil pedelisto-bãsescian.
Calculul dindãrãtul acestor tâmpenii repetate la nesfârºit e simplu
ºi pragmatic: bucureºtenii nu iubesc nici PSD nici pe Iliescu, dacã
îl „legãm” pe Oprescu de Iliescu ºi îi punem în cârcã tot ce a fost
rãu pe pãmântul þãrii, va câºtiga Blaga. Nu pentru cã meritã, nu
pentru cã nu ar fi o marionetã publicitarã care pozeazã cu pixul
la hartã, ca un elev silitor, ci pentru cã se aºteaptã ca bucureºteanul
sã dea vot negativ. Votul negativ e marea specialitate a lui Bãsescu.
El câºtigã, când câºtigã, nu bazându-se pe un proiect, ci pe frica
ºi pe ura atent stimulate.
Vestea proastã pentru pedeliºti e cã premisa gândirii lor scârþâie
temeinic. Pânã prin anul 2000 partidul meu a avut probleme în
Bucureºti. Dar de atunci încoace lucrurile au intrat în normal. De
douã ori la rând chiar Sorin Oprescu, reprezentând PSD, a pierdut
alegerile pentru Primãria Generalã la doar un procent distanþã de
învingãtor (de ce oare Traian Bãsescu câºtigã în meciurile
importante doar la un procent distanþã?), iar bucureºtenii au votat
ºi revotat primari de sector PSD.
În opinia mea, existã cel puþin trei motive pentru aceastã cam-
panie furibundã contra lui Oprescu. În primul rând, e o chestiune
de imagine. PD-L a obþinut un scor prost pe þarã ºi, dacã pierde
capitala, partidul ºi preºedintele lui ºi al þãrii ies ºifonaþi rãu din
alegerile locale.
În al doilea rând, în dulapurile primãriei, dinastia Bãdeanu-
Vãsescu are multe hârtii de familie care nu trebuie sã intre pe
mâinile nepoftiþilor. Am mai vorbit despre asta. Nu insist.
Înþelegeþi.
310
 În al treilea rând, îndãrãtul lui Vasile Blaga sunt niºte oameni
care aºteaptã. Borduri învechite, puse acum trei-patru luni, trebuie
schimbate. Strãzi asfaltate acum un an trebuie reparate. Parcuri
unde acum umblã în dezordine copiii meritã transformate în
cartiere unde umblã în ºir indian maºinile de lux.
Existã, prin urmare, un profund „interes naþional” ca Sorin
Oprescu sã fie identificat cu rãul absolut. Chiar dacã pentru asta
unii oameni sunt nevoiþi sã spunã prostii uriaºe. Iar noi sã le citim
ºi sã le ascultãm. Sã ne fie fricã. Sã începem sã urlãm. Sau poate
nu? O sã vedem duminicã.

11 iunie 2008
„Specialist în lovituri de partid ºi de stat,
caut slujbã”

A cesta ar putea fi anunþul pe care sã-l publice, într-o

„anumitã parte a presei”, Traian Bãsescu, dupã ale-
gerile din 2009. O concluzie aproape generalã a
comentatorilor din presa ultimelor zile: echipa lui Bãsescu pierde
teren pentru cã repetã la nesfârºit aceleaºi formule de propagandã
de acum trei-patru ani iar lumea a devenit imunã la ele. Un
exemplu grãitor l-a oferit însuºi Emil Boc, cu câteva zile înaintea
alegerilor. Încercând sã încingã iar grãtarul politic din România,
care sfârâia indolent, el ne-a spus cã se pregãteºte o loviturã de
312
stat contra preºedintelui ºi a invocat iarãºi umbra ameninþãtoare a
celor 322 de parlamentari.
Emil Boc se referea la o declaraþie a lui Nicolae Vãcãroiu, care
remarca faptul cã ºeful statului încalcã tot mai des ºi mai apãsat
Constituþia ºi cã asta poate duce la o nouã suspendare. ªeful
Senatului vorbea despre o procedurã legalã, fãcutã sã asigure
respectarea legii. Pentru primarul de Cluj, un astfel de demers
constituþional ar reprezenta o „loviturã de stat”, pentru cã ar viza
un preºedinte de drept divin, intangibil. Ceea ce uitã domnul Boc
este un lucru simplu: Traian Bãsescu însuºi e cel care ºi-a bazat
cariera doar pe “lovituri” de toate felurile.
Lovitura de guvern. În 1997, ministrul Bãsescu a dat un
interviu în care criticã atât de dur executivul din care fãcea parte
încât premierul a trebuit sã demisioneze câteva sãptãmâni mai
târziu. E o procedurã neprevãzutã de lege ºi total strãinã de
practicile politice europene. Astãzi, tot stafful PDL ne spune la
televizor cã un ministru care nu e de acord cu guvernul trebuie
sã demisioneze. Punct. În 1997, asta nu era valabil.
Lovitura de partid. În 2000, dupã ce a devenit Primar General
al Capitalei, Bãsescu l-a dat jos pe Petre Roman de la ºefia PD
ºi a schimbat rapid toatã conducerea acestei formaþiuni. În 2006 a
dat o „loviturã de partid”ºi PNL-ului, luându-i o felie pentru a o
lipi la PD.
Lovitura de primãrie. În 2004, acelaºi Bãsescu a obþinut un
nou mandat la Bucureºti, cerând cetãþenilor sã-i voteze ºi un
consiliu general ºi primarii de sector. Cetãþenii s-au conformat
în mare mãsurã iar Bãsescu a plecat de la primãrie în ºase luni,
fãrã sã facã nimic din ce promisese.
Loviturã de stat? În noiembrie 2004, Bãsescu a informat
România ºi lumea întreagã cã alegerile parlamentare au fost
fraudate. Dupã ce a obþinut efectul scontat, adicã fotoliul de
preºedinte, a uitat complet de asta, în ciuda gravitãþii extreme a
afirmaþiilor pe care le fãcuse. Fapta respectivã, prevãzutã în Codul
Penal, a fost însã dezincriminatã de „draga” Monica Macovei.
Loviturã de stat? În decembrie 2004, Bãsescu a format un
guvern împotriva partidului care câºtigase alegerile, PSD, dar cu
313
o majoritate bazatã ºi pe voturile obþinute de el prin alianþa cu
PC ºi UDMR. Acest guvern artificial s-a dovedit începutul unei
perioade de guvernare instabilã, haoticã ºi pãguboasã, împotriva
interesului public. Pe tot parcursul anilor urmãtori, Bãsescu a
încercat sã dãrâme guvernul fãcut de el ºi sã organizeze alegeri
anticipate atunci când trebuia sã intrãm în UE ºi sã gestionãm
probleme complicate.
Aceastã manie poate continua. În vreme ce Emil Boc strigã
cã preºedintele e în pericol, preºedintele însuºi ne anunþã de la Iaºi,
unde s-a dus sã facã degeaba campanie pentru PDL, cã ar putea
construi guvernul de dupã alegerile generale viitoare tot dupã capul
lui ºi nu dupã voinþa alegãtorilor. Din fericire, aºa cum se vede
mai peste tot în þarã, tot mai puþini sunt cei dispuºi sã creadã cã
interesele lui Traian Bãsescu au vreo legãturã cu interesul naþional.

18 iunie 2008
 Al doilea asediu al Vienei

H otãrât lucru, sunt atras de fotbal mai mult decât îmi

place sã recunosc! Motiv pentru care îi sacrific felii
generoase din timpul meu, ori de câte ori nu e chiar
imposibil. Iar serile lungi de la Campionatul European îmi aratã,
aproape mereu, ceva mai mult decât fotbal.
ªtiu cã nu sunt original dar am redescoperit, de pildã, sãptã-
mânile acestea echipa Turciei, o Turcie parcã încã mai îndârjitã ºi
mai capabilã de mobilizare ca acum ºase ani, când reuºea sã ocupe
locul trei în lume. Cele trei meciuri de infarct în care ienicerii au
câºtigat de fiecare datã pe linia de sosire nu sunt câtuºi de puþin
rezultatul unor întâmplãri. Chiar dacã norocul are locul lui în orice

315
joc, chiar dacã mingea e mereu rotundã, victoriile turceºti
in extremis sunt rezultatul unui anume fel de a fi al echipei.
Naþionala turcã nu pare a avea mare lucru în comun cu suavul
ºi generosul spirit olimpic care ne ºopteºte la ureche de milenii cã
totul e sã participi. Ea vrea sã câºtige. ªi vrea asta indiferent de
scorul scris, la un moment dat, pe tabelã. Pentru turci meciul nu
e un joc, e o luptã, un turnir. Vigilenþa nu scade, muºchii nu se
destind, atenþia nu se împrãºtie, indiferent de ceea ce fac adversarii.
În joc sunt viaþa ºi moartea ºi, poate mai ales, onoarea. Dacã eºti
condus cu trei la zero, continui sã lupþi pentru cã e cu totul altceva
sã fii condus cu trei la unu. ªi aºa mai departe, pânã în ultimul
moment.
Turcii n-au „momente psihologice”. Oricum, nu în sensul în
care le acuzã mai toate celelalte echipe. Pot greºi, pot ajunge în
situaþii limitã dar asta nu îi dezarmeazã. Ei par sã trãiascã un
„moment psihologic” continuu ºi uniform. Existã echipe, nu dau
nume, care sunt afectate ºi de ratãri dar ºi de succese. Care sunt
capabile sã ia un gol la un minut dupã ce au înscris unul, tocmai
pentru cã s-au destins. Turcii nu fac asta, ei par un fel de bandã
rulantã continuã care merge dinspre poarta lor spre poarta adversã.
ªi nu fac nici calcule meschine, nu se retrag atunci când sunt în
avantaj (ce-i drept, s-a întâmplat rar ºi târziu sã ajungã în situaþia
asta), nu aºteaptã epuizaþi penaltiurile în ultima reprizã de pre-
lungiri. Sunt fotbaliºti profesioniºti, fãrã îndoialã, dar nu au
reflexele standard cu care ne-au obiºnuit profesioniºtii.
Indiferent de rezultatele din semifinale, învãþãturile acestei
echipe cãtre vecinele ei de mai la Vest mi se par demne de reþinut.
Aºa cum demne de reþinut mi s-au mai pãrut ºi revenirea
Germaniei la un nivel apropiat de cel cu care ne obiºnuise cândva,
iureºul croat ºi forþa incredibilã a ruºilor.
Poate vã aºteptaþi sã trag în final concluzii «românizante», sã
încerc sã leg cele de mai sus de fotbalul de la noi ºi nu numai de
fotbal. Cred cã nu e cazul. Oricum, o puteþi face fiecare dintre
dumneavoastrã. Cei care n-aþi fãcut-o deja.

25 iunie 2008
316
 Scrisoare deschisã cãtre
Preºedintele României

E xcelenþã,

Îmi permit sã vã scriu în calitate de simplu cetãþean, pentru cã

vreau sã vã aduc la cunoºtinþã o situaþie pe care o consider gravã
ºi de naturã sã aducã atingere imaginii ºi funcþionalitãþii im-
portantei instituþii pe care o reprezentaþi.
Nu mã cunoaºteþi ºi nu vã cunosc, dar bunul simþ ºi Constituþia
þãrii mã fac sã cred cã existaþi ºi cã încercaþi sã vã îndepliniþi
317
cât mai corect obligaþiile. Iatã de ce vã atrag atenþia cã în grãdina
Palatului Cotroceni ºi-a fãcut sãlaº, în ultimii ani, numitul Traian
Bãsescu, personaj care îºi permite sã afirme public cã ar fi ºeful
statului deºi, evident, nimic din ceea ce face sau spune nu e de
naturã sã probeze o asemenea afirmaþie cu iz uzurpator.
Cetãþeanul Bãsescu nu a citit Constituþia sau dacã a citit-o nu
a înþeles-o sau dacã a înþeles-o a decis cã nu-i pasã de ea. Aºa
se face cã, îmbrãcând hainele funcþiei dumneavoastrã, se afiºeazã
public drept preºedintele unui partid, atacã reprezentanþii altor
partide, dã ordine la DNA, citeºte – ascuns în fostul palat al
pionierilor – transcrieri de convorbiri telefonice, se strâmbã la
puþinii oaspeþi strãini care trec prin parcul de la Cotroceni pentru
a ajunge la dv., strãbate þara ºi restaurantele ei pe banii poporului
ºi în numele dv. Mai mult decât atât, respectivul scrie Parla-
mentului nu numai ca sã-i determine prioritãþile, ci ºi ca sã-i
spunã ce ºi cum sã voteze.
Deoarece legea fundamentalã îl defineºte pe preºedinte ca
element de echilibru ºi mediere echidistantã în interiorul sis-
temului politic, vã daþi seama, fãrã îndoialã, cã astfel de atitudini,
care se succed la nesfârºit, sunt de naturã sã vã afecteze serios
credibilitatea.
Dar situaþia la care mã refer nu se rezumã doar la elementele
pe care le-am semnalat. Cetãþeanul Bãsescu are atitudini ºi gesturi
care pun în discuþie moralitatea, þinuta ºi echilibrul preºedintelui
însuºi, ca persoanã. El furã telefoane, insultã ziariºti, are atitudini
discriminatorii faþã de femei sau faþã de minoritãþi naþionale,
participã la chefuri cu echipele de fotbal preferate dupã care se
suie la volan, face accidente de maºinã ºi danseazã cu lãutarii pe
terase toatã vara.
Vã spun toate astea pentru cã sunt sigur cã nu aþi avut timp sã
le observaþi. ªtiu cã sunteþi ocupat cu exercitarea atribuþiilor pe
care vi le conferã legea. În primul rând, cu gestionarea proble-
melor care þin de politica externã ºi de securitatea naþionalã.
Fãcând aceste lucruri nu v-aþi putut intersecta niciodatã cu
numitul Traian Bãsescu pentru cã dânsul nu se ocupã de aºa ceva.
318
 În consecinþã, vã rog, domnule preºedinte, sã verificaþi
afirmaþiile mele ºi sã luaþi acele mãsuri pe care le consideraþi
de cuviinþã spre bunul ºi normalul mers al instituþiei pe care o
reprezentaþi.

Cu respect, al dumneavoastrã,

Adrian Nãstase

2 iulie 2008
 Doctrina Macovei

U ltima pasiune a lui Traian Bãsescu este aceea de

prooroc estival. Domnia sa explicã peste tot cã trebuie
sã ne aºteptãm, luna asta, la un raport negativ al
Comisiei Europene în ceea ce priveºte justiþia din România, cã
– în condiþiile astea – monitorizarea, pe aceastã zonã, va continua
ºi cã de vinã sunt magistraþii („bãieþii ºi fetele”) care nu fac ce
spune el. Nu ºtiu cum va arãta raportul dar ºtiu cum aratã justiþia
româneascã dupã trei ani ºi jumãtate de mandat bãsescian.
La începutul lui 2005, „instituþiilor abilitate” li s-a cerut sã
înceapã, cât mai rapid, urmãrirea penalã împotriva anumitor
persoane în fruntea listei cãrora am avut onoarea sã mã aflu. Cu
320
concluziile dinainte trase, „procurorii anticorupþie” au ajuns repede
în contradicþie cu realitatea. Faptele, normal judecate, nu le
permiteau începerea urmãririi penale. Aºa cã s-a trecut la
construirea altei realitãþi. Pe de o parte, dosarele mãreþe despre
care se tot discuta au ajuns sã se refere la chestiuni de-a dreptul
penibile: geamuri, obiecte sanitare, piscine care erau, de fapt, cãzi
de baie, buncãre care erau adãposturi ALA obligatorii pentru
autorizaþia de construire etc. Pe de altã parte, actele de procedurã
au fost întocmite permanent cu încãlcarea legii, în aºa fel încât
justiþia sã le respingã, pe bunã dreptate.
Consecinþa: ºi preºedintele ºi DNA-ul aferent au prilejul sã
se plângã în þarã ºi în lume de blocajul „murdar” al luptei împotriva
corupþiei. O parte din media vorbeºte, mereu îngrijoratã, despre
„dosare” ºi justiþie, fãrã sã aibã niciodatã în vedere conþinutul lor
sau legalitatea actelor dinãuntru. Imaginea unui Nãstase ºi vinovat
ºi obstrucþionist se contureazã în felul ãsta, fãrã sã mai fie nevoie
de nicio judecatã, de nicio instanþã.
Cu toate astea, pânã ºi analiºti care nu m-au susþinut niciodatã,
încep sã remarce faptul cã lupta împotriva corupþiei e blocatã mai
ales de un DNA cãruia justiþia a ajuns sã-i respingã o cotã
incredibilã de 80% din dosare pentru vicii de procedurã. Aceastã
maºinãrie de lucrat în gol pe bani publici are la bazã „doctrina
Macovei”, lansatã chiar în 2005, potrivit cãreia procedurile nu
conteazã atunci când ai în faþã un scop mãreþ, cum e anticorupþia.
Ceea ce se petrece acum, cu preºedintele, are o explicaþie
simplã. Anul electoral intens care urmeazã gãseºte cuplul
Bãsescu/PD-L în scãdere lentã dar sigurã. Singura temã cu care
Bãsescu a reuºit sã capteze atenþia ºi sã o transforme în voturi a
fost cea justiþiarã. Dar justiþia e împotmolitã ºi tema ca atare începe
sã intereseze din ce în ce mai puþin. Preºedintele ºi-ar dori ca ea
sã fie relansatã din afara þãrii, eventual dinspre Comisia
Europeanã. În felul ãsta, românilor li s-ar arãta iar, cu degetul,
vinovaþi ºi îngeri iar marea temã, singura temã, ar putea fi încã-
lecatã din nou cu ceva rezultate. Pentru asta ºi Bãsescu ºi Monica
Macovei fac un lobby intens în strãinãtate, la prieteni politici ºi în
ziare amabile. Agenþi de influenþã sunt folosiþi pentru desfãºurarea
321
unei importante operaþiuni desfãºurate din afarã: rãzboiul
împotriva întregului popor. Acesta trebuie sã piardã pentru ca
doctrina „Macovei” sã câºtige, iar adversarii politici sã fie
stigmatizaþi.

9 iulie 2008
 Torna, torna, Frattini sau Profesorul
de democraþie

N u cu multã vreme în urmã, un american spunea cã un

om politic trebuie musai sã aibã la îndemânã trei
pãlãrii. Una pe care sã o arunce în ringul de luptã, alta
prin care sã vorbeascã ºi o a treia din care sã scoatã iepuraºi, dacã
ajunge sã fie ales. Nu ºtiu câte pãlãrii are domnul Franco Frattini,
dar cu siguranþã a reuºit sã o gãseascã pe cea de-a treia.
Vã mai aduceþi aminte? Înainte sã devinã ce e acum, adicã
Ministru de Externe în Italia, domnul Frattini a fost comisar
323
european însãrcinat cu justiþia pe continent. Pãrea un fel de statuie
a dreptãþii, inflexibil ºi gata sã lupte cu orice neregulã dintr-o
þãriºoarã cu probleme cum e, de pildã, a noastrã. Domnia sa i-a
transformat pe Macovei ºi pe Bãsescu în cele douã talgere ale
balanþei pe care zeiþa cu ochii legaþi o þine sfidãtor în mânã. Luni
ºi luni la rând ne-am privit ºi judecat justiþia prin ochii necruþãtori
ai lui Frattini.
Ajuns membru al Guvernului de la Roma, domnia sa nu a
pierdut timpul. Mai întâi, guvernul sãu a promovat o lege prin care
amânã ani buni toate procesele care îi puteau jena pe partenerii sãi
politici. Ce e valabil în colonia dacicã nu e valabil ºi în metropola
romanã. Iatã un iepuraº scos rapid din pãlãrie, mi-am zis eu. Pentru
cã domnul Frattini nu ºi-a dat demisia în urma acestei decizii.
Dimpotrivã.
Al doilea iepuraº nu a întârziat sã aparã. Guvernul domnului
Frattini s-a apucat sã amprenteze cetãþeni români care n-au fãcut
nimic. E un gest unic în Europa. Nici Europa nu a întârziat sã
reacþioneze. În Parlamentul de la Bruxelles, socialiºtii, liberalii ºi
ecologiºtii au adoptat, spre cinstea lor, o rezoluþie care condamnã
clar aceastã iniþiativã orwelianã. Nu ºi popularii. Pentru cã
executivul de la Roma face parte acum din aceastã familie politicã.
Poate pãrea firesc, în spaþiul acesta guvernat de compromisuri
necesare. Cu o excepþie.
Chiar ºi proaspeþii populari români, adicã PD-L-ul, tac chitic
deºi e vorba despre un afront adus cetãþenilor din þara lor. Deºi
acest partid e condus din umbrã de ºeful statului, cel însãrcinat
mai ales sã coordoneze politica externã, securitatea naþionalã ºi
siguranþa cetãþenilor.
În veºnica sete de voturi ºi de miºcãri populiste, PD-L nu ar
fi lãsat în mod normal sã treacã un asemenea prilej. Dar aici a
intervenit un element mai important. Trocul politic ºi mâinile care
se spalã una pe alta.
Cu trei ani ºi ceva în urmã, Frattini ºi ai sãi s-au fãcut cã nu
bagã de seamã subþirimea ºi politizarea aºa-zisei lupte cu corupþia
de la Bucureºti. I-au transformat, de ochii presei, pe Macovei ºi
Bãsescu în eroi, deºi dosarele marii lupte se vãdeau din ce în ce
mai goale iar întregul proces din ce în ce mai mult un circ mediatic.
324
 A venit vremea ca Bãsescu, Macovei ºi PD-L sã plãteascã
datoria. ªi o plãtesc din plin. Tac mâlc în vreme ce toate forþele
politice responsabile din Europa sunt alãturi de cetãþenii cãrora ei
le cer votul. Aþi aflat cumva pãrerea justiþiarilor Bãsescu, Boc sau
Macovei despre dosariada din Italia? Nu cred cã o sã o aflaþi prea
curând. Cum în favoarea ei nu pot fi, sfânta tripletã e nevoitã sã
tacã. Altfel Frattini se supãrã ºi poate spune ºi el adevãrul despre
simulacrul de anticorupþie de la Bucureºti.

16 iulie 2008
 NUP, UP ºi SUP la Bruxelles1

D e câþiva ani buni, România a adoptat tacit un sistem

anume de curte cu juraþi. Spun „sistem anume” pentru
cã juraþii în cauzã nu judecã inculpaþii, ca în dreptul
anglo-saxon, ci justiþia însãºi. Magistraþii continuã „sã-ºi facã
treaba”, mai bine sau mai rãu, aici în România. Curtea cu juri e
afarã, la Bruxelles ºi, din timp în timp, voteazã dacã sistemul
judiciar românesc e „guilty” sau „not guilty”.
Monitorizarea unor zone sensibile dintr-o þarã care tocmai a
aderat la un sistem complex, cum e Uniunea Europeanã, reprezintã

1 NUP = neînceperea urmãririi penale;UP =începerea urmãririi penale;

SUP = scoaterea de sub urmãrire penalã.

326
un fenomen firesc ºi nu acest fenomen încerc eu sã-l pun în
discuþie. Mi se pare interesant însã felul în care se petrec lucrurile
în concret pentru cã, în realitate, curtea cu juri despre care vorbesc
e influenþatã de o mulþime de factori. Nu numai de cei la care vã
vine sã vã gândiþi imediat. E vorba, inclusiv, de timp, de indife-
renþã sau informaþie trunchiatã, „absorbitã” formal, rapid, confuz.
Existã acum douã dimensiuni ale luptei cu corupþia în þara
noastrã. Prima se desfãºoarã în plan intern. Aici nu conteazã
prezumþia de nevinovãþie, conþinutul dosarelor, natura faptelor sau
derularea procedurilor ci faptul în sine. Începerea urmãririi penale,
intens mediatizatã din primul moment, maculeazã ºi punct. Câþiva
foºti miniºtri ºi funcþionari guvernamentali au fost anchetaþi vreme
de aproape doi ani, unii dintre ei inclusiv în stare de arest.
Miniºtrii ºi-au dat demisia, cariera lor viitoare, ca oameni tineri,
e sub semnul întrebãrii. Deºi, într-un târziu, a venit NUP-ul
procuraturii. Dar câte NUP-uri ar fi necesare ca sã spele o imagine
afectatã de zeci de prezenþe în faþa uºii de la DNA sau de la
DIICOT? Câþi dintre români nu au rãmas cu sentimentul cã ceva-
ceva tot e în neregulã acolo?
A doua dimensiune este în plan extern, unde funcþioneazã alte
reguli ºi alte perspective. Cea mai importantã rãmâne statistica.
Câte NUP-uri, UP-uri sau SUP-uri am avut într-un interval de?
Câte bucãþi, câte kilograme? Câþi peºti mari, câþi peºti mici, câtã
plevuºcã? Care este situaþia acvariului politic din România ºi cine
pescuieºte în el? Care era calitatea politicã sau administrativã a
celor pescuiþi? Se trage linia. Se trag concluzii. Juraþii se exprimã.
Dubioºeniile de tot felul, cârdãºiile umilitoare sau destinele frânte
nu se vãd de la depãrtare.
Înºiºi juraþii sunt de douã feluri. Unii sunt interesaþi în acest
joc ºi sprijinã una dintre tabere, cum a fost cazul fostului comisar
Frattini, pe care îl vedem acum jucându-se în Italia tocmai de
cealaltã parte a baricadei. Ei au informaþii mai multe ºi ºtiu sã le
foloseascã pe cele utile pentru tabãra lor. Ceilalþi sunt indiferenþi.
Statistica în sine e suficientã. Am votat. Þara urmãtoare?
În felul ãsta e imposibil de gãsit o oglindã cu ape cât de cât
limpezi ca sã privim cum se cuvine realitatea judiciarã de la noi.
327
Confuzia din þarã se perpetueazã „mondializat” ºi peste graniþele
ei. Cine sunt cei trimiºi în justiþie, pentru ce, pe ce bazã, cu ce
rezultat? Pentru cei care orchestreazã operaþiunea foarte important
e ca totul sã rãmânã confuz. Procesul de frãgezire continuã. S-a
mai deschis o fereastrã de oportunitãþi cãtre Poarta (otomanã) pe
care unii au descoperit-o la Bruxelles. Importantã rãmâne numai
statistica: câte NUP-uri, câte UP-uri, câte SUP-uri..., care pot fi
interpretate în funcþie de obiective. Totuºi, ar mai fi o problemã
de rezolvat: funcþionarea independentã a justiþiei.

23 iulie 2008
 „Europa nu este ceea ce credeþi”

N u este titlul pe care îl gândisem iniþial pentru edi-

torialul de astãzi. Este titlul unei cãrþi, publicate în
2007, de actualul comisar pentru justiþie, Jacques
Barrot, cuprinzând un comentariu referitor la relaþia dintre
francezii care refuzaserã Tratatul Constituþional în 2005 ºi Europa
Unitã.
Am ales ºi eu acest titlu pentru cã el riscã sã defineascã opiniile
românilor în legãturã cu Uniunea Europeanã, dupã intrarea în
Uniunea Europeanã.
Ultimul raport al Comisiei Europene privind justiþia din
România a fost comentat în fel ºi chip, în þarã ºi în strãinãtate.
Despre raport am scris ºi eu ºi nu voi repeta cele scrise. Dar mi se
329
pare util sã încercãm acum câteva concluzii mai generale,
depãrtându-ne, pentru o clipã, de detaliile textului în sine.
Relaþia României cu Europa instituþionalã e abia la început ºi
orice început e marcat de stângãcii sau inadecvãri, de o parte ºi de
alta. Dar relaþia României cu organisme de monitorizare de tot
felul e mai îndelungatã. Practic, ea a început odatã cu postcomu-
nismul. Ne-au monitorizat pe o problemã sau alta, într-o perioadã
sau alta, Consiliul Europei, FMI, NATO, Banca Mondialã ºi, nu
în ultimul rând, UE.
Mereu, aceste monitorizãri au fost privite foarte serios în
România, ºi la nivelul clasei politice ºi la nivelul analiºtilor. Ele
s-au bucurat de o anume prezumþie de seriozitate pentru cã veneau
dintr-un spaþiu pe care îl ºtiam mai ferit de balcanismele ce
deformeazã realitatea ºi mai atent cu abordãrile profesioniste ºi
reci. Pe de altã parte, România depindea, într-un fel sau altul, de
relaþia cu acele instituþii ºi conþinutul rapoartelor de monitorizare
avea un serios impact practic: Luãm o tranºã de împrumut? Ne
creºte sau nu ratingul de þarã? Intrãm sau nu în NATO ºi UE?
Nu în ultimul rând, meritã observat faptul cã România era
mereu exterioarã sistemelor care o monitorizau. Ea era atunci în
afara organismelor NATO sau UE ºi abia fãcea primii paºi în
economia de piaþã pe care încercau sã o stimuleze aici FMI sau
BM.
Acum lucrurile sunt pe cale sã se schimbe. Am devenit parte
a sistemului care ne mai monitorizeazã încã. Iar sistemul nu mai
e un observator, cât de cât, obiectiv ºi rece, a ceea ce se petrece
aici. El e interesat direct de evoluþiile politice din þarã. Popularii
europeni, de pildã, vor stimula, pe toate cãile, popularii români
pentru cã doresc, în continuare, un grup popular masiv ºi influent
în Parlamentul de la Bruxelles.
Deºi membrã cu drepturi depline a UE, România e tratatã ca ºi
cum ar fi încã la uºa organizaþiei. Justiþia de aici e monitorizatã
ritmic, în vreme ce, în Italia, sute de procese de corupþie pot fi
suspendate peste noapte, fãrã ca acest lucru sã ducã la vreo reacþie
europeanã. Existã þãri veºnic bune ºi þãri veºnic sub semnul
întrebãrii? Statutele organizaþiei europene nu vorbesc despre asta.
330
 Iar politizarea din structurile europene nu e spaþiul ideal care
sã mãsoare politizarea din structurile judiciare româneºti. Iatã un
fragment, în acest sens, dintr-un document scurt ºi elocvent,
declaraþia grupului social-democrat român din Parlamentul
European: „În acest context, este de remarcat cã dorinþa CE de
a se substitui justiþiei române ºi de a fixa criterii cantitative ºi
simbolice pentru mãsurarea succesului luptei împotriva corupþiei
constituie la rândul ei o formã de politizare a acestei lupte.
Aceastã presiune, dublatã de telejustiþie, anihileazã prezumþia
de nevinovãþie.”
Din pãcate, anii electorali în care am intrat vor transmite, la
rândul lor, cãtre ºi dinspre Bruxelles un mesaj tot mai trunchiat
ºi mai partizan. Vom încerca din rãsputeri sã luptãm aici, la
Bucureºti, cu Bruxelles-ul nostru contra Bruxelles-ului lor. ªi vom
rãmâne multã vreme cu o imagine confuzã ºi mereu monito-
rizabilã. Celebra ºi cronica patimã politicã româneascã e capabilã
sã divizeze Europa Unitã, în care nu mai ºtim dacã „Freedom
House” se identificã cu „La Casa de la Libertá” sau cu „La Maison
de la Liberté”. În niciun caz, deocamdatã, cu Casa Libertãþii. Poate
doar dacã îl vom angaja acolo pe Daniel Morar, dupã ce, ºtiþi voi...

30 iulie 2008
 Un spectacol ratat

A cum, când americanii tocmai ne propun „Mumia 3”,

existã zvonuri pe piaþa cinematograficã de la noi care
vorbesc despre un proiect similar românesc. Ar urma
sã se numeascã „Alianþa DA se întoarce” ºi nu e încã suficient
de clar dacã am avea de-a face cu o continuare („sequel”) sau cu
un remake (adaptarea aceluiaºi scenariu). Continuare a ce? ar
ºuºoti cârcotaºii, plecând de la ideea cã nu poþi continua o linie
frântã demult. Ce sens ar avea remake-ul dacã sfârºitul poveºtii
e acelaºi? ar bodogãni alþi cinefili, convinºi de faptul cã nu poþi
plânge de douã ori la aceeaºi dramã.
Toate astea rãmân pânã la urmã probleme ale producãtorilor. Sã
ne amintim, însã, cu acest prilej, datele de bazã ale scenariului iniþial.
332
 Traian, cãpitan curajos de cursã lungã, þine mult la Teo dar
viaþa, boala sau ºantajele baronilor (nu e clar) îi despart. Traian
plânge odatã cu spectatorii dar se consoleazã douã scene mai târziu
în braþele lui Cãlin, un biker uns cu toate uleiurile de motor. Relaþia
celor doi pare idealã pânã când în joc apare Monica, o codanã care
îl convinge pe Traian cã e trãdat de o relaþie mai veche a lui Cãlin
cu Dinu. Cãpitanul vrea sã-l punã la încercare pe Cãlin ºi îi cere
sã renunþe la orice viaþã publicã pentru ca sã se dedice numai
prieteniei lor. Cãlin refuzã sã demisioneze. Furios, Traian o pune
pe Monica sã apeleze la serviciile demonicului Daniel, un morar
care începe sã-l toace mãrunt pe Cãlin.
În paralel, Traian începe o nouã viaþã cu Emil ºi cu Teo, care
revine la fel de misterios cum a plecat. Urmeazã scene pastorale
în care Traian ºi Cãlin strãbat peisajele þãrii, suduindu-se. (Filmul,
de altfel, nu e recomandat minorilor din motive de limbaj ºi
nuditate bugetarã. Nici majorii nu s-au înghesuit la el într-o
proporþie mai mare de 49%).
Dar viaþa nu mai e cum a fost. Filmul se terminã cu scene care
amintesc de Stãpânul Inelelor într-o versiune dacicã. Traian
strãbate vãi acoperite de ape revãrsate pe care încearcã în van sã
calce apãsat. Se gândeºte iar la Cãlin ºi la frãþia de altãdatã ºi îºi
jurã sã nu-l mai înjure. În van. Ultima scenã îl gãseºte lângã
profilul bizar de pe Vârful Omu, scrâºnind din dinþi: „Imbecilii!”
Întrebarea mea ca spectator e una simplã. De ce s-ar mai
continua un film fãrã succes la public? Producãtorul a propus
cândva o producþie voioasã, de familie, pe placul tuturor. Din
motive diverse rezultatul a fost un horror cu monºtri care înghit
autostrãzi ºi blocheazã ieºirile spre Europa. Ce-i drept, publicul
þintã a fost atins, însã mortal. Viaþa merge înainte ºi milioanele de
figuranþi folosiþi în acest film ºi-ar dori de la ea ceva mai mult.

6 august 2008

333
 ªerpii, petrolul, românii ºi ucrainenii

N u, nu este un titlu de film. ªi, de fapt, este vorba mai

mult despre gaze naturale, care s-ar gãsi într-o zonã
de aproape 12.000 de kilometri pãtraþi din partea de
nord-vest a Mãrii Negre. ªi care ar permite României sã nu mai
importe gaze din Est aproape douã decenii. Da, este vorba despre
disputa dintre România ºi Ucraina pentru delimitarea platoului
continental ºi a zonelor economice exclusive din Marea Neagrã,
pe care o va soluþiona în curând – cel mai târziu la începutul anului
viitor – Curtea Internaþionalã de Justiþie de la Haga, cel mai
important for jurisdicþional al lumii, organul judiciar principal al
ONU.
334
 Aceasta este adevãrata mizã a acestui proces, adus de România
încã din septembrie 2004, dupã ani de negocieri eºuate, în faþa
celor 15 judecãtori ai Curþii, cei mai renumiþi juriºti specializaþi
în Drept Internaþional, imparþiali ºi cu o expertizã desãvârºitã în
efectuarea de delimitãri maritime. Iar nu, aºa cum mai cred unii,
apartenenþa Insulei ªerpilor, pentru care Curtea de la Haga nu
poate, obiectiv, sã se pronunþe. De ce? Pentru cã în 1997, când
s-a semnat Tratatul politic dintre cele douã þãri, ele nu i-au dat CIJ
competenþa sã decidã ºi cui aparþine stânca minusculã, aridã ºi fãrã
nicio valoare azi, pierdutã în mijlocul mãrii. Iar CIJ, ca orice altã Curte
Internaþionalã – o ºtiu toþi studenþii mei de la Drept din anul II –, nu
poate sã soluþioneze decât ceea ce pãrþile diferendului i-au dat, prin
consens, sã rezolve.
Insula ªerpilor nu mai are nici mãcar relevanþa militarã din
trecutele vremuri sovietice – de care mi-a amintit recenta excursie
în uniformã a preºedintelui Iuºcenko, venit sã facã în fugã (cu gândul
la veºnica disputã cu prim-ministrul Iulia) o pozã cu aºa-zisa
„populaþie” de câþiva grãniceri. Care îndurã cu stoicism, pe bazã
de ordin superior, condiþiile inumane de pe stânca unde apa, iarba
ºi umbra copacilor sunt doar vise de neatins. De neatins sunt ºi
malurile abrupte ºi inospitaliere ale Insulei – marea mai tot timpul
potrivnicã face ca proviziile necesare supravieþuirii sã nu ajungã
acolo decât întâmplãtor. Aºa cum au aflat ºi jurnaliºtii ucraineni
aduºi în grup organizat acum câteva sãptãmâni în prima ºi ultima
încercare, nereuºitã, de turism extrem.
La data de 2 septembrie încep pledoariile care vor expune
public, la Haga, timp de trei sãptãmâni, argumentele celor douã
state vecine. Atunci România va arãta elocvent, sunt convins, de
ce mãsurile recente, însoþite inutil de atâta publicitate agresivã,
pentru „înfrumuseþarea” ºi „dezvoltarea” a doar 0,17 km pãtraþi
de stâncã stearpã, nu pot sã creeze artificial niciun „drept” al
Insulei ªerpilor la platou continental ºi zonã economicã exclusivã.
Ca profesor de Drept Internaþional, ºtiu cã pentru a stabili dacã o
insulã poate susþine locuirea umanã sau viaþa economicã proprie,
tot ceea ce conteazã sunt caracteristicile naturale ale locului, iar
nu modul în care ar arãta el dupã amenajarea lui costisitoare. În
335
plus, juridic vorbind, protestele constante ºi repetate ale României
faþã de aceste mãsuri sunt perfect suficiente pentru a bloca orice
efecte asupra procesului în defavoarea României. Fãrã îndoialã –
bani aruncaþi de pomanã pentru publicitate internã în statul vecin,
dar complet irelevantã pentru procesul de la Haga.
Pentru cã, de fapt, Curtea va aplica, cu siguranþã, aºa cum a
fãcut-o în numeroasele cazuri de delimitãri marine pe care le-a
rezolvat deja în cei peste 60 de ani de existenþã, o metodã cu paºi
clari, logici, aproape matematicã – pornind, desigur, de la regulile
ºi principiile de drept al mãrii –, care se bazeazã pe contextul
geografic dat, obiectiv, al zonei unde se face delimitarea. Este
metoda pe care România a propus-o întotdeauna în timpul
negocierilor. Iar în final CIJ va decide soluþia echitabilã a
procesului. Nu va fi un compromis arbitrar „între” pretenþiile
României ºi cele ale Ucrainei, ci aplicarea strictã a unor reguli
de drept – o linie de delimitare trasatã pe hartã, definitã cert prin
coordonate geografice, dincolo de orice interpretare. Va fi punctul
final al unei dispute care dureazã de peste 40 de ani – o hotãrâre
definitivã, irevocabilã, obligatorie ºi care trebuie imediat aplicatã
ºi respectatã.
Acest efort implicã munca intensã de ani de zile, deocamdatã
discretã (aºa cer regulile Curþii), dar de un volum ºi substanþã
imense, ale echipei române care ne reprezintã la Haga. E o echipã
tânãrã, dar foarte eficientã de diplomaþi juriºti, care au confirmat
deja în multe bãtãlii diplomatice grele (vã mai amintiþi de succesul
diplomatic românesc în chestiunea Legii Statutului maghiarilor de
peste hotare?). Îmi aduc aminte cã, în 2004, în calitate de prim-
ministru, am decis, cu strângere de inimã – este adevãrat –
sesizarea Curþii de la Haga. Mi s-a pãrut atunci cã este nevoie de
un gest de curaj, responsabil, pentru a rãspunde eficient jocurilor
politice din Ucraina, bazate pe o succesiune de fapte împlinite ºi
de tergiversãri ale negocierilor bilaterale.
Acest proces – cu toatã munca din spatele lui – este un proiect
de interes naþional dincolo de orice culoare politicã. ªi el trebuie
susþinut acum la nivel naþional. Pentru cã dincolo de miza lui
concretã ºi consistentã – de zeci de mii de kilometri pãtraþi de
336
drepturi suverane ºi jurisdicþie ºi de miliardele de metri cubi de
gaz – stã o mizã simbolicã: recuperarea unui profil demn al
României în regiunea vecinã direct – prin România – Uniunii
Europene ºi Alianþei Nord-Atlantice.
Soluþia aleasã de România, în 2004, în vechiul sãu diferend cu
Ucraina dovedeºte – mai ales în perspectiva evoluþiilor militare
din Caucazul de sud – importanþa ºi valoarea cãutãrii, în orice
situaþie, a unei rezolvãri raþionale ºi, în primul rând, paºnice.

13 august 2008
 Demagogia trece, apele rãmân

U nul dintre momentele publice cele mai interesante ale

lui Traian Bãsescu a avut loc în urmã cu douã
sãptãmâni, atunci când a fãcut o lungã declaraþie
despre felul în care trebuie refãcute casele sinistraþilor. Ce
materiale de construcþie ar trebui folosite? Cum ar trebui schimbate
amplasamentele? Cum acþionãm pe termen lung împotriva
eroziunii solului?
De atunci, asistãm pe viu la viaþa unui preºedinte neobosit.
Plânge delicat la Beijing pentru soarta olimpicilor români, revine
în câteva ore la Bucureºti, viziteazã iar sinistraþii, dã sfaturi presei
despre felul în care trebuie mediatizatã tragedia ºi apoi convoacã
CSAT-ul pentru criza georgianã.
338
 Dintre toate aceste fapte, doar ultima e o prerogativã prezi-
denþialã clarã. Restul e imagine ºi atât. Nu vreau sã spun cã ºeful
statului nu trebuie sã se intereseze de sinistraþi sau cã nu poate
dona bani pentru casa unei bãtrâne. Dar preºedintele nu are nicio
competenþã în domeniile despre care vorbeºte, niciun aparat ºi
nicio sumã de bani la dispoziþie ca sã facã ceva, dincolo de mici
acte caritabile. Mai mult decât atât, domnia sa a dezvoltat o
asemenea adversitate cu cei aflaþi la guvernare, încât nimic din
ceea ce spune nu va fi luat în seamã la nivelul administraþiei locale
sau centrale. Soarta sinistraþilor, în special, ºi destinul economic
al românilor, în general, nu depind de Traian Bãsescu.
Pur ºi simplu, preºedintele vrea morþiº sã ne arate cã nu e un
demnitar inutil. ªi asta dupã aproape patru ani în care preºedintele
a fost total inutil. S-a angrenat în tot felul de lupte cu reprezentanþi
ai tuturor structurilor care aveau o credibilitate cât de cât onorabilã
în România. S-a certat cu ziariºtii, cu sindicaliºtii, cu liderii
partidelor parlamentare, cu partenerii de coaliþie, cu societatea
civilã. A repurtat uneori succese de imagine, dar nu a rezolvat
absolut nimic. Dimpotrivã, constant, a subminat încrederea opiniei
publice în instituþii, altãdatã respectabile sau aflate pe calea spre
acest statut ºi a împrãºtiat mereu doar seminþe rodnice de scandal.
Pe parcurs, anii au trecut ºi s-a pierdut emoþia din 2004, anul
în care Traian Bãsescu a ajuns, în circumstanþele cunoscute,
preºedinte. Fãrã aceastã emoþie care l-a susþinut, practic,
imagologic, se vede foarte clar cã nu mai rãmâne nimic, iar
românii încep sã devinã tot mai conºtienþi de nevoile lor. Românii
vor ca preºedintele lor sã le fie util, sã îi ajute în rezolvarea
problemelor lor concrete, exact aºa cum a promis atunci când se
vedea drept „preºedinte-jucãtor”.
Sesizând aceastã schimbare de percepþie ºi vãzând cã nu mai
funcþioneazã tot ce a încercat în ultimii ani, Traian Bãsescu face
conºtient o schimbare de stil. Din generatorul de crize al ultimilor
ani preºedintele vrea sã redevinã, dacã a fost vreodatã, un om
politic util ºi capabil sã furnizeze idei ºi sã producã finalitãþi
pozitive. Dar cenuºa din jurul lui nu lasã loc la multe speranþe.
339
 Dupã Jocurile Olimpice am putea asista, în aceastã logicã, la
un curs prezidenþial de alchimie. Cum sã schimbãm bronzul în
argint? Dar argintul în aur? Din nefericire, nici mãcar sportivii
români nu pot crede în astfel de demersuri. ªi pentru ei ar fi mai
utile, eventual, încã 400 de sãli de sport.

20 august 2008
 Mona ºi-a fãcut datoria,
Mona poate sã rãmânã acasã

R ecentul „exerciþiu” Mona Muscã mi se pare interesant

sub un anumit aspect moral care nu se referã la fosta
deputatã, ci la fostul ei partid ºi la conducãtorul lui din
umbrã. Cineva cu experienþa politicã a Monei Muscã, conºtient
de anumite fragilitãþi, nu ar fi acceptat public niciodatã o
candidaturã, dacã ea nu ar fi fost negociatã pânã la capãt. Partidul
însã a vãzut lucrurile altfel. A aruncat nada, a observat efectele
ºi a anulat, nonºalant, candidatura ca ºi cum nu ar fi fost vorba
decât despre o simplã speculaþie de presã. Domnul Boc a apãrut
la televizor ºi ne-a explicat cã am avut vedenii, dupã ce personal
341
fusese de acord cu candidatura. Pentru a nu ºtiu câta oarã,
structurile politice subordonate lui Traian Bãsescu s-au folosit
cinic de Mona Muscã, fãrã niciun fel de remuºcare.
Mã grãbesc sã spun cã nu scriu acum un articol pios ºi
oportunist în apãrarea Monei Muscã. De domnia sa mã desparte
aproape totul. Alianþa lui Traian Bãsescu a desemnat-o sã redacteze
ºi sã iscãleascã un denunþ fãrã nicio bazã împotriva mea, în 2004.
Mona Muscã a fost vocea principalã care a susþinut, pe toate
posturile de televiziune, teza mincinoasã a lui Bãsescu referitoare
la fraudarea alegerilor din toamna aceluiaºi an. ªi tot Alianþa a
desemnat-o sã-mi fie contracandidat la preºedinþia Camerei
Deputaþilor în 2004. Era imposibil ca undeva anume sã nu se ºtie
cã doamna Muscã are anumite probleme. Dar ea era utilã la
momentul dat. E un politician disciplinat, muncitor, care
„comunicã” bine. Gruparea Bãsescu a folosit-o ºi în momentul
în care s-a încercat ruperea PNL, prin apariþia PLD. Pe urmã au
apãrut „public” problemele ºi partidul a aruncat-o la coºul de gunoi
al istoriei. Întâmplãtor sau nu, chiar atunci când dânsa afiºa în
sondaje o popularitate comparabilã cu a lui Traian Bãsescu ºi lua
toate premiile oferite de „Realitatea”. Aceastã poveste nu este însã
decât o parte din odiseea politicã în care actualul preºedinte a
aplicat, de-a lungul anilor, teoria leninistã a tovarãºilor de drum.
Nu mai repet ºirul lor, de la Roman ºi Ciorbea la Tãriceanu ºi
Muscã. Important ºi grav rãmâne fondul problemei. Un om, un
singur om, se foloseºte cinic de toþi ceilalþi, afiºeazã principii pe
care le încalcã fãrã probleme, nu are prieteni, nu are cuvânt, nu
are remuºcãri. Autoaºezat, prin fraudã moralã, la cel mai înalt nivel
din stat, prin acest comportament, el face imposibilã cooperarea,
evoluþia, maturizarea. Face imposibilã politica decentã ºi împrãºtie
de jur-împrejur un model de imoralitate ºi cinism care, din pãcate,
riscã sã marcheze mentalitatea multor români.

27 august 2008

342
 Un nou drept fundamental al omului

Î n Constituþie, în art. 23, intitulat „libertatea individualã”,

se precizeazã cã, „pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii
judecãtoreºti de condamnare, persoana este consideratã
nevinovatã”. Pe scurt, este vorba despre prezumþia de nevinovãþie.
Cu toate acestea, devine din ce în ce mai la modã un principiu
aproape opus: dreptul fundamental al cetãþeanului de a-ºi dovedi
nevinovãþia. Generoasã ofertã. Cel puþin aparent.
Pânã mai ieri, prezumþia de nevinovãþie era regula de bazã ºi
la noi, ca în toate þãrile civilizate. Ea nu spune cã cineva e
nevinovat pânã în pânzele albe, aºa cum par sã sugereze în ultima
vreme juriºti de circumstanþã. E vorba despre ceva mai simplu:
nimeni nu trebuie sã-ºi probeze nevinovãþia în faþa unui zvon, a
unor fantome, a unor atacuri ºoptite.

343
 Din momentul în care DNA a început sã arunce în ziare ºi pe
mesele Parlamentului zeci de cereri de începere a urmãririi penale,
au apãrut politicieni ºi comentatori care au cerut ca cei în cauzã
„sã aibã dreptul sã-ºi probeze nevinovãþia în faþa justiþiei”. De fapt,
asupra legislativului a început sã se exercite o adevãratã presiune,
menitã sã-l intimideze atunci când era nevoie de o decizie mai rece
ºi mai chibzuitã. Aceastã presiune nu se bazeazã pe prezumþia de
nevinovãþie, ci pe contrariul ei: dacã nu votaþi începerea urmãririi,
sunteþi la fel de „vinovaþi” ca ºi ei, pentru cã verdictul procurorilor
politici fusese dat.
Aº fi naiv dacã nu aº recunoaºte cã un om politic nu-ºi poate
gestiona anumite privilegii. Pe de altã parte, el are ºi vulnerabilitãþi
recunoscute de toate sistemele. Asupra lui se pot exercita presiuni
ca sã voteze într-un fel anume, ca sã tacã despre un subiect anume
sau ca sã parã atât de vinovat pe cât l-au descris adversarii lui.
Aceste presiuni pot lua inclusiv forma unor dosare judiciare.
Rostul Parlamentului în aprobarea unor asemenea urmãriri penale
e acela de filtru în faþa unor astfel de presiuni. Dacã filtrul în sine
e imoral sau existã doar ca o formulã „originalã” în România, îl
scoatem din Constituþie. (Un pensionar din Prahova îmi spunea
amuzat, zilele trecute, cã la Bruxelles s-a descoperit, definitiv,
„Constituþia României e neconstituþionalã!”.) Numai cã atunci
politicianul supus unor presiuni rãmâne la mâna celor care îi pot
fabrica dosare pe bandã rulantã. Nu mai are timp de politicã. Se
dezvinovãþeºte. Adicã ce se urmãrea de fapt.
Intereseazã pe apologeþii „apãrãrii în justiþie” faptul cã, spre
exemplu, toate dosarele mele trimise de DNA în Parlament se
bazeazã pe aceleaºi probe ºi cã toate aceste probe au fost deja
declarate nule de JUSTIÞIE? Ce sã mai apãr eu în JUSTIÞIE în
aceastã situaþie? Cum sã dea luminã verde legislativul unui
asemenea teanc de hârtii nule, echivalente arhivei ziarului
Scânteia?
Dreptul de a te apãra în faþa JUSTIÞIEI nu trebuie primit de la
nimeni. Îl are orice cetãþean prin înseºi premisele fundamentale
ale sistemului de drept pe care îl aplicãm. Dar se vorbeºte ºi despre
dreptul de a-þi proba nevinovãþia cu atâta pioºenie ºmecherã, încât
344
cred cã a venit momentul în care sã-l trecem ºi pe el în Constituþie,
în mod distinct, într-un capitol special, alãturi de dreptul de a
merge pe stradã sau de dreptul de a deschide geamul (termopan)
la anumite ore.

3 septembrie 2008
 Cuprins

Prefaþã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .7
Operaþii mimate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .11
Cincizeci ºi ºase . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .14
La concurenþã cu Paloma . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .17
Când ne retragem trupele din rãzboiul palatelor? . . . . . . . . . .19
Cu procurorii la muzeu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .22
Valiza de bulgari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .25
De la informatorii securitãþii la dezinformatorii democraþiei . . .28
Telegrame . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .31
Doctrina lui Hollywood . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .33
Deconspirarea acarului Pãun . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .36
Un spectacol ratat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .39
Agentul H . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .42
Democraþia prin conducãtor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .45
Zece negri mititei au cãlcat pe bec . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .48
Justiþia e oarbã dar are însoþitori:
un labrador ºi o labradoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .51
Axa. Unde este axaaa? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .54
Bãtrânul ºi marea (dezordine) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .57
Târgul auto Bucureºti 2006 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .60
Marea evadare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .63
De ce ºi eu ºi Vanghelie l-am sprijinit pe Ion Iliescu la
Congresul din 2005 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .66

347
România – contributor net de scandal în Europa! . . . . . . . . . .69
De ce nu am vorbit la Consiliul Naþional . . . . . . . . . . . . . . . .72
Fabrica de fum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .75
Testul suprem: o vizitã în Cuba . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .78
Cortina din fier vechi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .81
Anormalitatea ca viciu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .84
O expediþie în Camerun . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .87
Justiþia, între lipsuri ºi apocalipsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .90
Albul ca zãpada ºi cele ºapte pitice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .93
Republica de la Giurgiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .95
Front – ospiciul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .98
Europo, venim! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .101
Un parteneriat strategic cu Rusia? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .104
Am recâºtigat alegerile parlamentare din 2004! . . . . . . . . . .107
Epidemia de incompetenþã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .110
Cenaclul suprarealist de la Bucureºti . . . . . . . . . . . . . . . . . .113
Partidul societãþii civile de dreapta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .116
Delictul de modernizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .120
Un referendum pentru liniºtea preºedintelui . . . . . . . . . . . . .123
O veste bunã, o veste rea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .126
‘Ich bin ein Berliner’ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .128
Trãdaþi în dragoste – faza pe þarã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .131
Alegeri de popor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .133
Demisia la români . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .136
322 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .139
Întoarcerea la popor a fiului risipitor . . . . . . . . . . . . . . . . . .142
Telefoane utile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .145
Oligarhia dialecticã ºi istoricã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .148
Referendum spre nicãieri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .151
Termopane „à la française” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .154
348
„Da, tovarãºa dirigintã! Aþi avut dreptate! Vã rugãm
sã ne iertaþi!” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .157
Grupul celor opt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .160
Societatea civilã sub acoperire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .163
Galaxia Blogenberg . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .166
Omagii aeriene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .169
Tãriceanu Band ºi Ziua Pãmântului . . . . . . . . . . . . . . . . . . .172
Prinþul deºertului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .175
O scrisoare gãsitã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .178
A doua scrisoare gãsitã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .181
Muzicã ºi poezie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .184
La nord de propriul prezent . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .187
Despre altfel de alegeri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .190
Sã anticipãm fãrã anticipate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .193
Uninominal cu numele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .196
Existã viaþã dincolo de ºtiri? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .199
Un mail de la Marea Moartã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .202
Despre neuroni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .205
Paint-ball politic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .208
DNA pentru tot cartierul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .211
Vã ordon, blocaþi Prutul! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .214
ªantaj, ameninþãri, bãtaie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .217
Vânãtorii de licurici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .220
Improvizaþii în registru grav . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .223
Preºedintele de drept divin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .226
Euro-parlamentare sau leu-parlamentare? . . . . . . . . . . . . . .229
Atunci când se alege praful . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .232
Quo vadis, Traian Bãcsi? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .235
Între haos ºi dictaturã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .238
Drumuri ºi semne . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .241
349
Antipactul Ribbentrop-Molotov . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .244
Colonie sau partener . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .247
Anul ªobolanului sau anii ºobolanilor . . . . . . . . . . . . . . . . .250
Mai e nevoie de stânga?
Cine scrie un manual de utilizare? . . . . . . . . . . . . . . . . . .253
Învãþãturile profesorului pentru fiica lui, naþiunea . . . . . . . .256
Manipularea prin justiþie – faza naþionalã . . . . . . . . . . . . . .259
Manipularea prin justiþie – faza internaþionalã . . . . . . . . . .262
Bãsescu, preºedintele cârdaº . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .265
ªahul, ca sport extrem . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .268
De ce am ales sã vorbesc despre fricã . . . . . . . . . . . . . . . . . .271
Despre pasul urmãtor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .274
ireLevantul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .277
De la economat la tonomat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .280
Cine taie panglica la Ford? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .283
Cazinou Bucureºti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .285
„Dragã Stolo” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .288
Cadavrul din dulap . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .290
Români buni, români rãi! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .292
FeMeI, extremã urgenþã! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .295
Statul Bãsescu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .298
Preºedintele jucãtor – ºmecher . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .301
Despre tupeu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .304
Cine e „bucureºteanul” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .307
Cui îi e fricã de Sorin Oprescu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .309
„Specialist în lovituri de partid ºi de stat, caut slujbã” . . . . .312
Al doilea asediu al Vienei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .315
Scrisoare deschisã cãtre Preºedintele României . . . . . . . . . .317
Doctrina Macovei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .320
Torna, torna, Frattini sau Profesorul de democraþie . . . . . . .323
350
NUP, UP ºi SUP la Bruxelles . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .326
„Europa nu este ceea ce credeþi” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .329
Un spectacol ratat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .332
ªerpii, petrolul, românii ºi ucrainenii . . . . . . . . . . . . . . . . . .334
Demagogia trece, apele rãmân . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .338
Mona ºi-a fãcut datoria, Mona poate sã rãmânã acasã . . . . .341
Un nou drept fundamental al omului . . . . . . . . . . . . . . . . . .343