Asistentul social în psihiatria copilului ºi adolescentului
LUCIA SAMOCHIS1, FELICIA IFTENE2
ABSTRACT
The social worker, as a part of multidisciplinary team, is
focusing the actions on three domains: prevention, intervention
and support. For his goals, he use specific roles, like social bro-
ker, teacher, etc. Family and social environment represents
essential components on social insertion of the child with mental
disorders.
Key words: social work, social environment, psychiatry,
child.
REZUMAT
Asistentul social, ca parte a echipei pluridisciplinare, îºi
concentreazã acþiunile spre trei domenii: prevenþie, intervenþie ºi
suport. Pentru realizarea scopurilor, el apeleazã la anumite roluri
specifice, tip broker social, profesor, etc. Familia ºi mediul social
reprezintã componente esenþiale în munca de inserþie socialã a
copilului cu tulburãri psihice.
Cuvinte cheie: asistenþã socialã, mediu social, psihiatrie,
copil.
Asistenþa socialã, ca profesie, are în vedere diminua-
rea sau soluþionarea problemelor în relaþiile interumane,
schimbarea socialã, mobilizarea resurselor pentru schim-
bare.
Asistenta socialã se bazeazã pe mobilizarea resurselor
interne ale individului pentru ca acesta sã îºi atingã poten-
þialul maxim ºi sã contribuie la bunãstarea colectivã a soci-
etãþii, conform opiniei lui K Miley, M O’Melia ºi B Du
Bois (2006). Beneficiarii acþiunilor sociale urmeazã sã îºi
sporeascã competenþele ºi accesul la resurse. Aceeiaºi
autori concentreazã munca de asistentã socialã în câteva
ramuri esenþiale de acþiune: asistenþii sociali colaboreazã
cu clienþii în evaluarea nevoilor pentru o bunã funcþionare
socialã, prelucreazã informaþiile astfel încât sã le spo-
reascã clienþilor capacitatea de a descoperi soluþii, dez-
voltã deprinderi pentru soluþionarea problemelor de viaþã
ºi creeazã suportul schimbãrii; conecteazã clienþii la
resurse ºi servicii, dezvoltând reþele de comunicare între
organizaþiile din reþeaua lor de servicii sociale ºi fac posi-
bil accesul la resurse, iar când acestea nu existã,
proiecteazã noi programe ºi servicii; promoveazã dez-
voltarea proiectelor în care clientul este în centrul atenþiei;
asigurã aplicarea standardelor profesionale, a principiilor
1 Asistent social, Clinica de Psihiatrie Pediatricã, Cluj-Napoca, Romania
2 Prof. Dr. UMF „Iuliu-Haþieganu”, Catedra de Psihiatrie a Copilului ºi Adolescentului, Medic primar neuropsihiatrie, Clinica de Psihiatrie a Copilului
ºi Adolescentului, Cluj-Napoca
78
etice ºi a valorilor în cadrul serviciilor oferite; participã la
elaborarea ºi dezvoltarea politicilor sociale, analizând
problemele sociale existente.
În psihiatrie, asistentul social este parte a echipei
pluridisciplinare, reglementatã de Legea sãnãtãþii mintale
ºi a protecþiei persoanelor cu tulburari psihice (Legea
487/2002, art.5, pct.d): “prin echipa terapeuticã se întelege
totalitatea profesioniºtilor în domeniul sãnãtãþii mintale,
implicaþi în asigurarea sãnãtãþii mintale, a asistentei medi-
cale ºi în îngrijirea unei persoane cu tulburãri psihice, cum
sunt: medic, psihiatru, psiholog, asistent medical speciali-
zat, asistent social, ergoterapeut ºi personal paramedical.”.
Scopul serviciului social de psihiatrie pediatricã se
înscrie într-o politicã de acþiune socialã care ia în calcul
dimensiunile preventive ºi curative. Asistentul social îºi
concentreazã eforturile pe funcþionarea socialã a copilului
cu tulburari psihice ºi adaptarea acestuia la mediul sãu
social.
Printre preocupãrile esenþiale ale asistentului social
este descoperirea, împreunã cu copilul ºi familia acestuia,
a unor strategii de funcþionare cât mai adecvatã la situaþii-
le curente de viaþã.
Activitatea ºi metodele de lucru ale asistentului social
din domeniul sãnãtãþii mintale vizeazã trei domenii: pre-
venþie, intervenþie ºi susþinere.
În activitatea de prevenþie, asistentul social identificã
factorii de risc familial (familii conflictuale, dezorgani-
zate, policarenþate) cu scopul refacerii ºi armonizãrii rela-
þiilor intrafamiliale; participã la programe de prevenþie a
îmbolnãvirilor de naturã psihicã ºi a dificultãþilor de socia-
lizare asociate acestora.
În activitatea de intervenþie, asistentul social îºi
îndreaptã acþiunile spre armonizarea relaþiilor intrafamili-
ale ºi a celor care interferã cu mediul social lãrgit al copilu-
lui cu tulburãri psihice. El face legãtura între copil, respec-
tiv familia acestuia ºi instituþiile implicate în funcþionarea
sa socialã (grãdiniþã, ºcoalã).
În activitatea de susþinere, asistentul social monitor-
izeazã efectele imediate ºi cele care se exprimã în timp a
intervenþiei efectuate anterior.
Pentru realizarea scopurilor intervenþiei sale, asisten-
VOLUMUL 3, NUMÃRUL 1, MARTIE 2009
 ASISTENTUL SOCIAL ÎN PSIHIATRIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI
tul social dispune de mai multe roluri. În literatura de spe-
cialitate sunt prezentate cele mai importante (Doru
Tompea, 2003). Voi face referire la acestea, concretizân-
du-le în activitatea asistentului social din serviciul de psi-
hiatrie a copilului ºi adolescentului, pentru o mai bunã
înþelegere a acestora. Astfel:
- rolul de broker social – asistentul social poate
acþiona ca veriga de legaturã între client ºi resursele comu-
nitãþii. Obiectivul primar este sã orientezi oamenii spre
serviciile existente de care ei pot beneficia. Scopul e sã-i
ajuþi pe oameni sã foloseascã sistemul, un altul este sã legi
elemente diferite (aparent deosebite) ale sistemului, iar
beneficiul esenþial este sã conectezi persoana cu sursa de
ajutorare sau cu diferitele surse existente. Sã funcþionezi ca
broker social implicã o bunã cunoaºtere a resurselor comu-
nitãþii, precum ºi a regulamentelor diferitelor instituþii ºi
agenþii, pentru a realiza obiectivele.
Asistentul social din cadrul serviciului de sãnãtate
mintalã oferã informaþii copilului, respectiv reprezen-
tanþilor legali ai acestuia care îl însoþesc la evaluarea psi-
hiatricã ºi psiho-socialã, în legaturã cu serviciile existente
în teritoriu, care îl pot ajuta în rezolvarea dificultãþilor cu
care se confruntã acesta, de exemplu serviciul de protecþie
socialã din cadrul primariei locale, pentru obþinerea unui
ajutor social, în cazul în care veniturile familiei se
încadreazã în baremul prevãzut de legislaþia în vigoare.
- rolul de facilitator - acest rol este asumat atunci când
activitatea de intervenþie este orientatã spre asistarea cli-
enþilor în gãsirea resurselor interne pentru a realiza schim-
bãrile; aceastã schimbare se produce în principal datoritã
eforturilor clientului, responsabilitatea asistentului social
este sã faciliteze, sã uºureze realizarea schimbãrii (nu se
referã doar la schimbãrile clientului, ci ºi la modificarea
mediului de cãtre client).
Asistentul social de psihiatrie pediatricã consiliazã si
sprijinã copilul, respectiv aparþinãtorii acestuia, individual
sau în grup, pentru depãºirea dificultãþilor scolare sau de
relaþionare, în funcþie de nevoile copilului cu tulburare psi-
hicã, de exemplu prin învãþarea de deprinderi de func-
þionare în societate, sau de abilitãþi de comunicare.
- rolul de profesor – oferirea de informaþii necesare
pentru a se descurca în situaþii problematice, realizarea de
noi comportamente prin oferirea de modele alternative.
Asistentul social de psihiatrie pediatricã oferã infor-
maþii privind comportamente dezirabile în situaþii pro-
blemã, de exemplu în legãturã cu aºteptãrile cadrelor di-
dactice privind comportamentul la clasã, respectiv relaþia
acestora cu pãrintele copilului cu dificultãþi ºcolare ºi
modalitãþile de diminuare a neînþelegerilor.
- rolul de mediator – medierea implicã efortul de a
rezolva disputele care pot apãrea între client ºi alte per-
soane sau organizaþii; rolul de mediator presupune efortul
VOLUMUL 3, NUMÃRUL 1, MARTIE 2009
asistentului social de a-ºi asista clientul ºi partea adversã în
scopul gãsirii unui teren comun pentru a rezolva conflictul.
Asistentul social, în rol de mediator, va folosi tehnici pen-
tru a încerca sã realizeze o convergenþã a valorilor celor
douã pãrþi, sã ajute fiecare tabãrã sã recunoascã legitimi-
tatea intereselor celeilalte, sã asiste ambele pãrþi în identi-
ficarea intereselor comune, sã evite situaþiile în care aspec-
tul de caºtig ºi pierdere este esenþial, sã încerce sã locali-
zeze conflictul la aspecte, momente ºi situaþii specifice, sã
împartã conflictul în probleme diferite, separate, sã ajute
parþile sã realizeze cã ar avea de câºtigat mai mult conti-
nuând relaþia decât rezolvând problema conflictual.
Asistentul social de psihiatrie pediatricã are adesea
rol de mediator, în special datoritã faptului ca în sistemul
educaþional de masã nu existã asistenþi sociali ºcolari.
Dificultãþile de adaptare ale copiilor cu probleme de psi-
hopatologie fiind numeroase ºi fiind adesea cauze ale
eºecului, respectiv abandonului ºcolar, acestea fac obiectul
intervenþiei de mediere a asistentului social. Concret, asis-
tentul social îºi orienteazã intervenþia pe consilierea
cadrelor didactice privind modalitãþile de abordare la clasã
a copilului cu tulburari psihice, în încercarea de diminuare
a conflictelor dintre cadrele didactice ºi copil, respectiv
parinþii acestuia ºi cu scopul reducerii efectelor negative
rezultate din necunoaºterea problematicii copilului cu
probleme psihice.
Intervenþia asistentului social se situeazã în sfera rea-
litãþii sociale ºi nu a psihismului. Ea trebuie sã se adapteze
la suferinþa mentalã a copilului, sã asculte, sã favorizeze
accesul la îngrijirea psihiatricã, aducându-ºi aportul la
reinserþia acestuia în mediul social.
Butler si Pritchard (1993) apreciazã cã pentru a eva-
lua pe deplin situaþia ºi a oferi o intervenþie adecvatã, asis-
tentul social trebuie sã aibã în vedere unicitatea proble-
melor pe care pacientul le resimte ca fiind parte a bolii,
semnificaþia atribuitã tulburãrii/bolii psihice de cãtre indi-
vid, precum ºi de alte persoane semnificative.
În ceea ce priveºte sistemul medical de îngrijire în
cadrul cãruia îºi desfãºoarã activitatea, asistentul social
este membru al echipei pluridisciplinare, unde se elaborea-
zã o înþelegere globalã a realitãþii psihice a copilului cu tul-
burãri psihice ºi a familiei sale, dupã cum afirmã Bouquet
ºi Garcette (1998). În mijlocul acþiunilor complementare
ale membrilor acestei echipe pluridisciplinare de sãnãtate
mintalã, asistentul social face legãtura între pacient ºi
mediul sãu, participã la proiectul terapeutic global având
ca punct de plecare întelegerea dinamicã a patologiei ºi
cunoaºterea globalã a pacientului ºi mediului sãu social.
Asistentul social de psihiatrie pediatricã ocupã un loc par-
ticular în mijlocul echipei terapeutice prin faptul cã are
dublã apartenenþã pe de o parte, la echipa, pe de altã parte
la mediatorii cu exteriorul.
79
LUCIA SAMOCHIS, FELICIA IFTENE
În ceea ce priveºte caracterul social al intervenþiei
sale, acesta stabileºte un diagnostic social al situaþiei paci-
entului, complementar diagnosticului medical, având o
viziune asupra individului în globalitatea sa, adicã având
în vedere personalitatea proprie ºi mediul sãu familial,
social ºi cultural al pacientului. El pune în joc aceste
cunostinþe, dublate de cunostinþele sale legislative, admi-
nistrative ºi instituþionale, ca ºi capacitatea sa de a stabili o
relaþie de ajutor care vizeazã restabilirea echilibrului
pacientului în dimensiunea sa de “fiinþã socialã”. Cunos-
când importanþa factorilor sociali care intervin în decizia
privind internarea copilului în spital, reinternarea sau
plasamentul, intervenþia sa vizeazã reinserþia familialã
ºi/sau socialã ºi asigurarea îngrijirii chiar ºi dupã pãrãsirea
spitalului sau a instituþiei de cãtre pacient.
Accentuarea caracterului interdisciplinar al asistentei
sociale este prezent ºi în literatura de specialitate actualã.
Astfel, Cristian Bocancea ºi George Neamþu (1999)
vorbesc despre asistenþa socialã, care nu este o meserie
care poate fi practicatã în mod izolat, pe cont propriu, cãci
într-un astfel de caz, efectele sale ºi rezolvãrile pe care ea
le propune în cazul diferitelor situaþii sociale nu ar putea fi
resimþite la nivelul societãþii globale. Mai mult, asistenþa
socialã apare ca fiind o profesiune de echipã, iar o echipã
de intervenþie socialã cu adevarat profesionistã se afirmã
mai ales prin interdisciplinaritate. În echipã, dar ºi în pla-
nul activitãþii individuale, asistentul social trebuie sã fie
interesat de o maximã eficienþã ºi operativitate, astfel încât
intervenþia sa, în sensul ajutorului acordat clientului, sã
inducã acea schimbare necesarã atât pentru restructurarea
personalitãþii acestuia cât ºi a mediului sãu de existenþã.
Asistentul social este un agent al schimbãrii care
acþioneazã în contexte sociale complexe; el nu se limiteazã
la un tip sau la un altul de ajutorare, ci concepe strategii
combinate ºi, la limitã, integrale.
Pentru a-ºi îndeplini misiunea, asistentul social de
psihiatrie pediatricã se foloseºte de instrumente care stau
la baza practicii de asistenþã socialã, dar le moduleazã în
80
funcþie de rezultatele pe care doreºte sã le obþinã. Astfel,
ancheta socialã, instrumentul de baza al asistentului social,
aduce în prim plan date despre copilul cu tulburãri psihice
ºi familia acestuia, istoricul bolii, relaþii intrafamiliale,
date despre instituþia de învãþãmânt frecventatã, despre
performanþele ºcolare ºi relaþiile cu colegii, cu grupul de
prieteni, unde acestea existã (foarte important în cazul
copiilor cu consum de substanþe toxice), cuprinzând ºi alte
observaþii, care prezintã importanþã, în funcþie de tulbu-
rarea psihicã de care suferã copilul.
Sãnãtatea mintalã a copilului ºi adolescentului este
deci o provocare pentru multe categorii profesionale care
au ca obiectiv asistarea copilului cu tulburãri psihice. Una
dintre aceste categorii este reprezentatã de cãtre asistentul
social, care, în contextul permanentelor schimbãri sociale,
încearcã sã îºi îndeplineascã misiunea ºi sã contribuie la un
viitor mai tolerant în relaþia acestor copii cu societatea, un
viitor mai bogat în posibilitãþi de reinserþie socio-profe-
sionalã la vârsta adultã.
REFERINÞE:
1. Bocancea C, Neamtu G (1999) – Elemente de asis-
tenþã socialã. Ed.Polirom, Iaºi.
2. Bouquet B, Garcette C.(1998) - Assistante sociale
aujourd’hui. Ed. Maloine, Paris.
3. Butler A, Pritchard C. (1993) - Bolile mintale. Ed.
Alternative
4. Miley K, O’Meila M, DuBois B. (2006) - Practica
asistenþei sociale. Ed. Polirom, Iaºi.
5. Tompea D (2003) – Deontologia asistenþei sociale
ºi construcþia pradigmei profesionale, Tratat de asistenþã
socialã, Ed.Polirom, Iasi.
6. Legea 487/ 2002 – Legea sãnãtãþii mintale ºi a
protecþiei persoanelor cu tulburãri psihice.
VOLUMUL 3, NUMÃRUL 1, MARTIE 2009