Circumstanţialul de loc

▪ arată locul, punctul de plecare, direcţia, spaţiul străbătut, limita unei acţiuni.

▪ întrebări: unde? de unde? până unde? pe unde? încotro?

▪ Regentul poate fi:

a) verb (la un mod personal sau nepersonal)/ locuţiune verbală:
Am zărit un vapor în zare.
Până a nu intra în țară, omul s-a mai întâlnit cu alţi trei prieteni.
b) interjecţie cu valoare verbală:
A pornit spre casă.
Ţac, ţac prin copac,
Fâş, fâş prin tufiş. (Folclor)

▪ Poate fi exprimat prin:

a) substantiv/ substitut (precedat sau nu de prepoziţie sau de locuţiune prepoziţională) în
acuzativ, genitiv şi mai rar în dativ (dativul locativ):
Ne adăpostim sub un fag.
A trecut întâi o boare pe deasupra viilor. (G. Topârceanu)
Aşterne-te drumului
Ca şi iarba câmpului. (Folclor)
b) adverb cu sau fără prepoziţie ori locuţiune prepoziţională:
Mă urmări cu privirea până departe.
E noapte în jur, de-a lungul şi de-a latul.

▪ Clasificare:
a) simplu: vezi exemplele de mai sus!
b) dezvoltat (circumstanţialele care exprimă limitele sau lungimea unui parcurs):

1
Zadarnic se plimbă de la un capăt la altul al digului, aşteptând sa apară cineva cu care sa intre
în vorbă.
c) multiplu:
d) frastic (propoziţional):
▪ îndeplineşte funcţia unui complement circumstanţial de loc.
▪ se introduce prin:
i) adverbele relative unde, încotro, precedate uneori şi de prepoziţie:
Du-te unde a dus surdul roata…
ii) compusele nehotărâte ale adverbelor relative unde şi încotro (oriunde, orişiunde,
oriîncotro etc):
… sunt gata să te întovărăşesc oriunde mi-i porunci, stăpâne. (I. Creanga)
iii) pronumele relative sau nehotărâte precedate de prepoziţii către cine, către ce, către
oricine, la oricine, spre orice, spre cine, spre ce etc:
Mă duc spre cine mă cheamă. (cumulează şi valoare de CI.)
▪ Topica si punctuaţia CL:
→ Stă, de regulă, după regenta şi, în cazul acesta, nu se desparte prin virgulă:
Am plecat unde puteam învaţă.
→ Când stă înaintea regentei se desparte prin virgulă, dacă accentul nu cade pe ea:
Unde plouă la timp, holdele cresc mari.
Unde plouă la timp (nu în altă parte) cresc holde mari.

▪ Topica şi punctuaţia circumstanţialului de loc (c.l.)

Poate sta atât după cât şi înaintea regentului:
→ când stă după regent, nu se desparte prin virgulă.
→ când stă înaintea regentului şi când autorul insistă asupra lui, se desparte prin virgulă:
Atunci, din depărtări, se vedea Valea Bistriţei.
→ când este aşezat între subiect şi predicat se desparte prin virgulă:
Oamenii, în pădure, intrau destul de rar.