Hormonii

Hormonii sunt substanţe chimice specifice, produse de către anumite glande sau ţesuturi specializate
(glande cu secreţie internă sau endocrine) eliminate în sânge şi vehiculate spre diferite organe sau
ţesuturi, asupra cărora îşi exercită acţiunea lor de reglare şi coordonarea funcţiilor acestora. Ei
acţionează în cantităţi extrem de mici, fiind denumiţi şi mesageri chimici. Denumirea de hormoni a fost
introdusă de către Starling în 1905 şi derivă de la grecescul “hormao”, care înseamnă excită sau pun în
funcţiune.
Trăsătura cea mai caracteristică a hormonilor constă în faptul că ei influenţează viteza transformărilor
biochimice la nivelul celulei, însă nu pot iniţia reacţiile respective.
Hormonii sunt sintetizaţi şi secretaţi permanent, au o acţiune fiziologică rapidă, după care sunt imediat
inactivaţi. Elaborarea hormonilor în organismele vii se realizează prin sinteza intracelulară,celulele
specializate într-o astfel de sinteză sunt grupate în formaţiuni morfologice distincte, numite glande.
Transportul hormonilor cu ajutorul sistemului circulator şi nervos, constituie două căi importante prin
care se asigură transmiterea informaţiei de la un organ la altul şi crearea unui echilibru între procesele
metabolice pentru buna funcţionare a organismului.
Sistemul endocrin este alcătuit din totalitatea glandelor endocrine, şi anume: hipofiza, epifiza, tiroida,
paratiroidale, timusul, glandele suprarenale, glandele sexuale (testiculul şi ovarul), precum şi partea
endocrină a pancreasului.
Activitatea glandelor endocrine este controlată de hipofiza anterioară, care secretă o serie de hormoni
tropi (adrenocorticotrop, tireotrop, gonadotropi). Hipofiza se află sub controlul hipotalamusului, care
secretă factorii de eliberare hipotalamici, ce declanşează sinteza tropilor. Aceştia din urmă acţionează
asupra celorlalte glande “periferice” dictând activitatea lor. De aici rezultă, că există o ierarhie a
glandelor endocrine pe trei nivele
Hormonul secretat de glanda endocrină terţă, care se află sub controlul hipofizei, are acţiune periferică,
însă exercită în acelaşi timp şi o reglare inversă de tip “feedback” asupra hipofizei şi hipotalamusului.
Majoritatea hormonilor acţionează numai asupra unui singur organ sau ţesut, care poartă denumirea de
organ ţintă sau ţesuturi ţintă.
Diferiţi hormoni se pot influenţa reciproc, în sensul că hipofuncţia unei glande poate determina
hiperfuncţia altei glande. Prin intermediul hormonilor se coordonează metabolismul, morfogeneza
organismului, creşterea şi dezvoltarea, precum şi comportamentul. Toate reglările hormonale sunt
coordonate, de către sistemul nervos.

1
2
Clasificare:

A Hormonii pot fi:

- hormoni endocrini – secretati de celula producatoare in sange si ajung la celula tinta prin sistemul
circulator
- hormoni paracrini – secretati de o celula si actiuneaza asupra celulelor invecinate, fara a ajunge in
sistemul circulator
- hormoni autocrini – secretati de o celula in spatiul extracelular, actionand ca mesageri pentru celula
care i-a produs

B Dupa natura chimica exista:

- Hormoni peptidici:
Insulina Tireotropina (TSH)
Glucacon Prolactina (PRL)
Parathormon Factori de crestere (IGF, EGF, PDGF, NGF)
Calcitonina Somatotropina
Oxitocina Hormonii hipotalamici eliberatori (RH)
Vasopresina Secretina
Gonadotropine Gastrina
Corticotropina (ACTH) Colecistokinina

- Hormoni steroidici (sunt hidrofobi):

Cortisol (glucocorticoid)
Aldosterona (mineralocorticoid) Testosterona
Estradiol Hormonul 1,25-dihidroxi-colecalciferol
Estrona

- Hormoni derivati de la tirozina:

Adrenalina
Noradrenalina
Tetraiodotironina (T4)
Triiodotironina (T3)

3
 Hipofiza
Hipofiza este o glanda cu secretie interna asezata la baza creierului, in depresiunea osului sfenoid (
numita saua turceasca). Ea are o forma ovoida, este de marimea unui bob de fasole si cantareste la
adult aprox. 0,5 g. Hipofiza este alcatuita din trei lobi: anterior, intermediar si posterior. Ea se leaga
de hipotalamus printr-o formatiune numita tija glandei hipofizare sau tija pituitara. Lobul anterior
formeaza impreuna cu lobul intermediar adenohipofiza, iar lobul posterior alcatuieste impreuna cu
tija glandei hipofize neurohipofiza. Adenohipofiza este componenta epiteliala, iar neurohipofiza,
componenta nervoasa a hipofizei.

Adenohipofiza
Adenohipofiza sau hipofiza anterioara constituie partea cea mai voluminoasa a hipofize,
reprezentand 75-85% din volumul acesteia. Ea este formata dintr-un parenchim glandular, un tesut
de sustinere, vase sanguine si terminatii nervoase vegetative.

Rolul adenohipofizei
Adenohipofiza secreta urmatorii hormoni: somototrop, tireotrop, adrenocorticotrop, gonadotrop
foliculinostimulent, gonadotrop luteostimulent si al intersitiului endocrin testicular si gonadotrop
stimulator al corpului galben de sarcina si al lactatiei.
Hormonul somatotrop (STH, hormonul de crestere ) este un polipeptid care stimuleaza
cresterea si influenteaza metabolismul protidic, glucidic, lipidic si mineral. El provoaca cresterea
oaselor in lungime (actioneaza asupra cartilajului de crestere) si in grosime (actioneaza asupra
osteogenezei),precum si cresterea tesuturilor moi.
La copil insuficienta hormonului somatotrop opreste cresterea, provocand nanismul hipofizar,
caracterizat printr-o dezvoltare somatica redusa, dar armonioasa. Excesul de hormon somatotrop in
perioada de crestere produce gigantismul.
La adult, secretia in exces a acestui hormon produce acromegalia, caracterizata pri cresterea
exagerata a extremitatilor, a mandibulei, limbii si viscerelor.

4
Hormonul tireotrop (TSH, tireostimulina) este o glicoproteina care stimuleaza dezvoltarea si
activitatea tiroidei, controland secretia hormonilor tiroidieni. In lipsa hormonului tireotrop, tiroida nu
se dezvolta, iar daca este dezvoltata, se atrofiaza.
Hormonul adenocorticotrop (ACTH, corticostimulina) este un polipeptid format din 39 de aminoacizi.
Acest hormon stimuleaza cresterea corticosuprarenalei, precum si sinteza si descarcarea de hormoni
glucocorticoizi.
Hormonul gonadotrop foliculinostimulent (FSH, foliculinostimulina) este o glicoproteina care la
femeie stimuleaza formarea foliculului ovarian si secretia de hormoni estrogeni, iar la barbat
dezvoltarea testiculului si spermatogeneza. La ambele sexe, hormonul regleaza formarea si
maturarea gametilor (ovule si spermatozoizi).
Hormonul gonadotrop luteostimulent si al interstitiului endocrin testicular (LH, ICSH, luteostimulina)
este o glicoproteina cu greutate moleculara variabila in raport cu specia. La femeie, hormonul
stimuleaza ovulatia, formarea de corp galben si secretia de progesterona, iar la barbat activitatea
celulelor interstitiale din testicul (celulele Leydig) si secretia de testosteron.
Hormonul gonadotrop stimulator al corpului galben de sarcina si al lactatiei (LTH, hormonul
luteotrop, prolactina) este o holoproteina care intervine atat in dezvoltarea morfologica a glandei
mamare, cat si in instaurarea si mentinerea lactatiei.

Neurohipofiza
Neurohipofiza sau hipofiza posterioara ocupa 15-25% din volumul total al glandei. Ea se compune din
celule nevroglice cu rol secretor, numite pituicite, din fibre nevroglice, fibre nervoase, fibre
conjunctive si din celule bazofile provenite din adenohipofiza.
Rolul neurohipofizei
Neurohipofiza sau hipofiza posterioara depoziteaza si pune in circulatie doi hormoni secretati de
celulele nervoase din hipotalamus: ocitocina si vasopresina.
Rolul biologic important al ocitocinei este de a stimula contractilitatea uterului in momentul nasterii,
usurand astfel expulzarea fatului. Un alt efect al ocitocinei este acela de stimulare a ejectiei de lapte
prin contractia celulelor mioepiteliale ale canalelor galactofere.
Vasopresina (ADH, hormonul antidiuretic), polipeptid cu masa moleculara in jur de 1050, are
ca efect biologic principal stimularea reabsorbtiei de apa la nivelul tubilor renali. Prin acest efect,
ADH asigura pastrarea apei ingerate de catre organism si eliminarea unei urini concentrate.

5
Hormonul antidiuretic actioneaza la nivelul tubilor distali si al tubilor colectori renali, unde regleaza
reabsorbtia de apa, independent de aceea a electrolitilor.
Absenta hormonului antidiuretic este urmata de aparitia bolii numita diabet insipid. In
aceasta boala, reabsorbtia de apa la nivelul tubilor renali distali si colectori este mult scazuta, fapt
care determina o crestere a cantitatii de urina pana la valori de 10-30L in 25 ore, in loc de 1,5-2L.
Pentru pastrarea cantitatii normale de apa in organism, bolnavul este obligat sa ingere cantitati mari
de apa, care depasesc volumul excretat prin urina.
Hormonul antidiuretic are o actiune vasoconstrictoare slaba, de unde si denumirea lui de
vasopresina. Doze mari de hormon antidiuretic stimuleaza peristaltismul intestinal.

Epifiza
Epifiza sau glanda pineală este o formațiune nepereche, cu greutatea de aproximativ 0,2 g, de forma
conica si de culoare rosie situată deasupra coliculilor cvadrigemeni superiori. Este aflată în masa
encefalului, între cele 2 emisfere, fiind parte a epitalamusului. La copii, epifiza este mai mare; ea
incepe sa involueze inainte de pubertate, iar la adult tesutul acesteia este imbibat cu saruri de calciu
si magneziu.

6
 Structura epifizei

Epifiza este alcatuita dintr-o capsula, un tesut de sustinere (stroma) si un parenchim secretor.

Fiziologia epifizei

Se presupune ca glanda secreta un hormon antigonadotrop, dar acesta nu a fost inca izolat si
purificat. Se presupune, de asemenea, ca epifiza mai secreta si alti hormoni, ca glomerulotropina,
care stimuleaza secretia de aldosterona, si pinealina, hormon cu actiune hipoglicemianta.
In esenta, hormonii secretati de epifiza au rol in dezvoltarea aparatelor genitale si ale sexualitatii, in
metabolismul mineral, protidic, lipidic si glucidic.

Tiroida
Tiroida este cea mai voluminoasa glanda cu secretie interna. Ea se afla in regiunea anterioara a
gatului, inaintea laringelui si a traheei, intr-un spatiu care poarta numele de loja tiroidiana. Este fixata
de tesuturile din jur printr-o capsula fibroasa peritiroidiana si prin ligamentele tiroidiene, cu ajutorul
carora se prinde de laringe.
Tiroida este formata din doi lobi, drept si stang, si dintr-o portiune intermediara, numita istm
tiroidian, care uneste cei doi lobi. Forma acestei glande seamana cu cea a literei H.

7
 Structura tiroidei
Tiroida este invelita intr-o capsula conjunctiva din care pornesc septuri conjunctive in parenchimul
glandular, pe care-l subimpart in lobuli. Lobulii sunt formati din doua feluri de tesuturi: conjunctiv,
care alcatuieste stroma glandei, si glandular, care alcatuieste parenchimul glandular.
Fiziologia tiroidei
Glanda tiroida secreta doi hormoni principali: tiroxina si triiodotironina. Acesti hormoni sunt
sintetizati de celulele foliculare si incorporati intr-o proteina cu greutate moleculara mare, numita
tireoglobulina. Atat tiroxina, cat si triiodotironina rezulta din unirea iodului anorganic cu tirozina din
structura tireoglobulinei si din transformarea mai departe a tirozinei iodate in cei doi hormoni.
Biosinteza hormonilor tiroidieni, cat si ritmul descarcarii acestora in sange se afla sub
controlul hormonului tireotrop (TSH, tireostimulina ), secretat de hipofiza anterioara. Secretia de
hormon tireotrop este reglata de variatiile de concentratie sanguina ale tiroxinei libere. In reglarea
secretiei tiroidiene prin intermediul hormonului tireotrop intervine, de asemenea, si sistemul nervos
(centrii nervosi din hipotalamus).
Hormonii tiroidieni au multiple efecte metabolice. Excesul de hormoni tiroidieni intensifica
ritmul de degradare a proteinelor si eliminarea de azot, determinand prin aceasta un bilant azotat
negativ. Excesul de hormoni tiroidieni accelereaza atat sinteza, cat si catabolismul lipidelor.
Hipofunctia sau insuficienta tiroidiana se manifesta la copil prin cretinism, iar la adult prin
mixedem. Cretinismul este forma cea mai grava de hipofunctie tiroidiana. El se caracterizeaza prin
intarzierea dezvoltarii somatice pana la nanism si infantilism, caracterizat prin urmatoarele: capul
disproportionat de mare fata de trunchi, implantarea vicioasa a dintilor, care prezinta numeroase
carii, deformari osoase; inteligenta redusa, care poate merge pana la idiotie. Mixedemul se
caracterizeaza prin infiltrarea tesuturilor cu o substanta mucoproteica, electroliti si apa, ceea ce da
bolnavului un aspect caracteristic. Pielea este aspra, rece si palida, parul isi pierde luciul.
Metabolismul bazal, ca si functiile circulatorii, respiratorii si digestive sunt scazute. Reactivitatea
nervoasa si capacitatea intelectuala sunt si ele reduse.
Hiperfunctia tiroidiana se caracterizeaza prin cresterea metabolismului bazal uneori pana la
100%, proeminenta globilor oculari (exoftalmie), nervozitate, tremuraturi ale mainilor, oboseala si
pierderi in greutate.
Gusa endemica este o tulburare a functiei tiroidiene ce se caracterizeaza prin cresterea
exagerata a volumului tiroidei din cauza scaderi concentratiei iodului din apa si solul regiunilor in care

8
traiesc acesti bolnavi. Tulburarea poate fi prevenita prin adaugarea unor cantitati corespunzatoare
de saruri de iod in sarea de bucatarie.
Glanda tiroida mai secreta si un alt hormon, denumit calcitonina. Sintetizat la nivelul celulelor
tiroidiene interfoliculare, el produce o scadere a calciului din sange si se opune actiunii
parathormonului la nivelul oaselor.

Paratiroidele
Glandele paratiroide sunt organe mici, cu un diametru de circa 1cm, de forma ovoida si de culoare
galbena-bruna, in numar de patru, asezate perechi pe fata dorsala a lobilor glandei tiroide. Situate in
tesutul conjunctiv al lobilor glandei tiroide, ele sunt infasurate intr-o capsula fibroasa proprie.

Structura paratiroidelor
Fiecare glanda paratiroida este invelita intr-o capsula conjunctiva, din care se detaseaza septuri ce
impart glanda in lobuli de forma neregulata. Paratiroidele sunt formate dintr-un testut glandular,
care formeaza parenchimul, si dintr-un tesut conjunctiv, care alcatuieste stroma.

Fiziologia paratiroidelor
Paratiroida secreta un hormon de natura proteica, cunoscut sub numele de parathormon. Rolul
fiziologic al glandei paratiroide se exercita prin intermediul acestui hormon, care actioneaza atat
asupra oaselor, cat si asupra rinichilor, mentinand in limite fiziologice raportul calciu/fosfor.
Reglarea secretiei de parathormon se realizeaza prin mecanisme umorale. Astfel, scaderea
concentratiei calciului din sange stimuleaza secretia de hormon si, invers, cresterea concentratiei
calciului din sange scade secretia de hormon.
Hipofunctia glandei paratiroide determina tulburari care difera la copil fata de adult. La copil, ea
produce o dezvoltare defectuoasa a dintilor si intarzieri mintale, iar la adult provoaca slabiciune
musculara, tetanie si calcifiere osoasa mai intensa. Tetania este manifestarea cea mai grava a
insuficientei paratiroidiene. Ea consta din cresterea excitabilitatii neuromusculare si aparitia
consecutiva de spasme musculare, de contractii spontane, tonice si clonie. Aceste tulburari se
datoresc scaderii concentratiei calciului ionic din plasma si din lichidul interstitial, al carui rol in
excitabilitatea neuromusculara este foarte important.
Hiperfunctia glandei paratiroide determina o mobilizare a calciului si fosforului din oase, producand
fenomenul numit decalcifiere osoasa. Concentratia calciului din sange creste, iar cea a fosforului
scade, deoarece eliminarea renala de fosfati este marita. In afara de fenomenul de calcifiere,
hiperparatiroidismul se caracterizeaza prin deformari osoase si fracturi spontane, deoarece tesutul
osos se vacuolizeaza si , in consecinta, rezistenta osului scade.

9
 Timusul
Timusul este un organ situat in etajul superior al mediastinului anterior, inapoia sternului. El se
dezvolta pana in al doilea an de viata, dupa care ramane stationar pana la 14 ani, cand se atrofiaza si
este inlocuit de o masa de grasime. La adult se pastreaza din timus doar mici zone de tesut timic fara
importanta fiziologica.

Structura timusului
Timusul are o forma alungita, fiind alcatuit din doi lobi, unul drept si altul stang, alipiti prin fetele lor
mediale. Lobii timusului sunt infasurati intr-o capsula fibroasa, din care pleaca septuri conjunctive
care ii subimpart in lobuli cu diametrul in jur de 2 mm. Un lobul timic este alcatuit dintr-o zona
corticala asezata la periferie si o zona medulara spre interior. Zona corticala este constituita din
limfocite si din limfoblaste, iar zona medulara din celule reticulare, limfoblaste si corpusculi Hassal.

Fiziologia timusului
La copil, timusul are functie limfopoetica si imunitara. Desi functia endocrina a timusului nu a fost
complet lamurita, exita totusi unele dovezi care arata ca acesta influenteaza cresterea si maturarea
sexuala.

Glandele suprarenale
Sunt organe mici, perechi, situate deasupra polului superior al fiecarui rinichi, in niste spatii numite
lojile glandelor suprarenale.

10
 Structura glandei suprarenale
Glanda suprarenala este alcatuita dintr-un schelet conjunctiv (stroma) si din tesut glandular
(parenchimul).
Scheletul conjunctiv se compune dintr-o capsula conjunctiva fibroasa, care inveleste glanda la
exterior, si dintr-o retea conjunctivovasculara care se detaseaza din capsula si patrunde in interiorul
glandei. Din aceasta retea se desprind fibre fine de reticulina ce alcatuiesc o retea fina dispusa in
jurul celulelor glandulare.
Tesutul glandular prezinta doua zone, una periferica, de culoare galbena, numita zona corticala, care
alcatuieste corticala sau corticosuprarenala, si alta centrala, de culoare cenusie, numita zona
medulara, care alcatuieste medulara sau medulosuprarenala.

Fiziologia medulosuprarenalei
Medulosuprarenala secreta doi hormoni principali: adrenalina si noradrenalina. Ei actioneaza asupra
aparatului cardiovascular, musculaturii netede, sistemului nervos si asupra metabolismului.
Adrenalina si noradrenalina produc o crestere a excitabilitatii si a frecventei cardiace, precum si o
crestere a fortei de contractie a miocardului. Ambii hormoni influenteaza contractilitatea
musculaturii netede. Adrenalina produce contractia musculaturii netede din peretii vaselor, a
sfincterelor digestive, a muschilor erectori ai parului si a dilatatorului pupilar. Tot adrenalina
provoaca relaxarea muschilor din peretii tubului digestiv, ai bronhiilor, ai uterului si ai cailor urinare.
Adrenalina determina cresterea numarului de eritrocite si granulocite din sangele circulant. Aceste
efecte se datoresc, pe de o parte, contractiei splinei, care arunca in circulatie un nr mare de
elemente figurate, iar pe de alta parte, stimularii citodiabazei si a leucopoezei medulare.
Anumite concentratii de adrenalina si noradrenalina stimuleaza sistemul reticulat ascendent,
fenomen ce se exteriorizeaza printr-o stare de neliniste, spaima si frica. Ambii hormoni au actiuni
metabolice importante.
Producerea secretiei de hormoni de catre medulosuprarenala este declansata de factori care cer o
adaptare rapida din partea organismului, cum ar fi frica, frigul, scaderea-concentratiei glucozei din
sange.
Fiziologia corticosuprarenalei
Corticosuprarenalele secreta un nr mult mai mare de hormoni, care dupa actiunea lor biologica
predominanta au fost impartiti in 3 grupe: glucorticoizi (cortizonul si hidrocortizonul),
mineralocorticoizi (aldosteronul si dezoxicorticosteronul) si sexuali, care sunt identici cu cei secretati
de gonade (estrogeni, androgeni si progesterona).

11
Hormonii glucocorticoizi, respectiv cortizonul si hidrocortizonul, intervin in metabolismul glucidic,
lipidc, protidic si mineral. Actiunea principala a acestor hormoni – de unde si denumirea lor de
glucocorticoizi – consta in aceea ca ei produc o stimulare a gluconeogenezei hepatice si, in acelasi
timp, o scadere a ritmului de degradare a glucozei la nivelul celulelor. Ca urmare a acestor efecte,
cantitatea de glucoza din sange creste rezultand hiperglicemie.
Hormonii glucocorticoizi au si alte efecte biologice, si anume stimularea secretiei de acid clorhidric,
pepsinogen si tripsinogen, scaderea nr limfocitelor si al eozinofilelor din sangele circulant, stimularea
eliminarii excesului de apa din organism
Reglarea secretiei de glucocorticoizi este controlata de secretia de ACTH hipofizar.
Hormonii mineralocorticoizi, si anume aldosteronul si dezoxicorticosteronul, intervin in reglarea
metabolismului apei si al electrolitilor.Ei actioneaza prin intermediul rinichilor, regland distributia
apei si a electrolitilor intre sectorul intra si cel extracelular. Atat aldosteronul, cat si corticosteronul
retin sodiu si apa in organism si produc cresterea excretiei urinare de potasiu.
Hormonii sexuali, respectiv estrogenii, androgenii si progesterona, au o actiune asemanatoare cu cei
secretati de gonade, de unde si denumirea lor. Ei sunt secretati insa in cantitati mici. Prin actiunea
lor, acesti hormoni contribuie alaturi de cei sexuali la aparitia si dezvoltarea la pubertate a
caracterelor sexuale secundare. Ei stimuleaza anabolismul proteic, contribuind la aparitia saltului de
crestere din perioada pubertatii.
Hipofunctia globala a corticosuprarenalei produce boala lui Addison, caracterizata prin coloratia
galbena-murdara a pielii, scaderea progresiva in greutate, slabiciune fizica, diaree, scaderea tensiunii
arteriale prin pierderea excesiva, prin urina, a ionului de sodiu.
Hiperfunctia glandei corticosuprarenale provoaca diferite tulburari in raport cu tipul de hormon
secretat in exces.
Boala lui Cushing este provocata de excesul de hormoni glucocorticoizi. Ea se caracterizeaza, in
esenta, prin obezitate, cu depuneri de grasime in regiunea cefei,fetei, abdomenului si feselor, prin
cresterea tensiunii arteriale si a concentratiei zaharului in sange.
Boala lui Conn este provocata de cresterea secretiei de aldosteron. Ea se caracterizeaza prin ridicarea
tensiunii arteriale datorita cresterii consecutive a masei sangelui circulant.
Sindromul adrenogenital sau suprarenogenital este produs de excesul de hormoni sexuali. La femeia
adulta, excesul de androgeni produce “masculinizarea” (ingrosarea vocii, cresterea masei musculare,
modificari ale organelor genitale externe) si “defeminizarea” (atrofia glandelor ovariene, disparitia
menstruatiei, atrofia uterului si a labiilor mici) ei. La copil, sindromul adrenogenital se manifesta,
printre altele, printr-o pubertate precoce si oprirea cresterii.

Pancreasul endocrin
Structura pancreasului endocrin
Pancreasul endocrin este alcatuit din niste insule de celule cu structura de glanda endocrina
raspandite in interiorul lobulilor pancreasului exocrin, numite insulele lui Langerhans. Aceste insule
sunt alcatuite din cordoane celulare care se anastomozeaza formand o retea, in ochiurile careia se
gasesc capilare sanguine.
Cordoanele glandulare se compun din doua tipuri de celule: alfa si beta. Celulele alfa se gasesc in
centrul insulei. Ele secreta hormonul numit glucagon, cu rol in metabolismul glucidelor. Celulele beta,
mai mici si mai numeroase decat celulele alfa, se gasesc in zona periferica a insulelor si secreta
hormonul numit insulina, cu rol esential in metabolismul glucidic.

12
 Fiziologia pancreasului endocrin
Pancreasul este o glanda cu secretie dubla, exocrina si endocrina. Secretia exocrina este asigurata de
glandele tubuloacinoase, iar cea endocrina de insulele lui Langerhans, Pancreasul endocrin secreta
doi hormoni: insulina, elaborata de celulele beta, si glucagonul, de celulele alfa.
Principala actiune a insulinei este aceea de a scadea concentratia glucozei din sange. Insulina
stimuleaza functia glicogenetica a ficatului, favorizand transformarea glucozei si a altor
monozaharide in glicogen, care se depoziteaza in celulele hepatice. In acelasi timp, insulina
stimuleaza metabolizarea glucozei pana la CO2 si H2O. In afara de efectul hipoglicemiant, insulina
mai are si alte actiuni biologice, ca ,de exemplu stimularea sintezei de proteine si grasimi din ficat.
Reglarea secretiei de insulina se face atat pe cale umorala, cat si nervoasa. Mecanismul umoral
consta in declansarea secretiei de insulina ca urmare a cresterii concentratiei zaharului din sange,
care stimuleaza in mod direct procesul de elaborare de insulina la nivelul celulelor beta. Factorul
umoral de reglare a secretiei hormonului este tocmai glucoza sanguina. Mecanismul nervos de
reglare se afla sub dependenta nervului vag. Centrul nervos care trimite impulsuri se gaseste in
hipotalamusul anterior. Intre acest centru si nucleul de origine al fibrelor vagale exista anumite
conexiuni.
Actiunea biologica principala a acestui hormon consta in cresterea concentratiei zaharului din sange
prin descompunerea glicogenului hepatic. Actiunea hiperglicemianta a glucagonului este similara cu
cea a adrenalinei, ea constand in stimularea rocesului de glicogenoliza. Glucagonul stimuleaza, de
asemenea, formarea de glucoza din aminoacizi (gluconeogeneza). O alta actiune a acestui hormon
consta in aceea ca el scade ritmul biosintezei acizilor grasi si il creste pe cel al biosintezei corpilor
cetonici la nivelul celuelor hepatice. Reglarea secretiei de glucagon se afla si ea sub dependenta
concentratiei de glucoza din sange. Astfel, scaderea glucozei din sange declanseaza secretia de
glucagon.
Hiposecretia de insulina produce boala numita diabet zaharat, care se caracterizeaza prin cresterea
concentratiei glucozei din sange (hiperglicemie) si eliminarea acesteia prin urina (glicozurie).
Corectarea acestor tulburari se poate realiza prin injectii cu solutii de insulina.
Hipersecretia de insulina, intalnit indeosebi in unele tumori ale insulelelor lui Langerhans, produce
tulburarea numita hiperinsulinism, caracterizata prin scaderea concentratiei glucozei din sange si prin
manifestari nervoase care pot merge pana la pierderea starii de constienta, deoarece celulele
nervoase sunt foarte sensibile la lipsa de glucoza in sange.

13
 Ovarul endocrin
Ovarul are o activitate dubla: endocrina si exocrina. Activitatea exocrina consta in producerea
celulelor germinale (ovogeneza), iar cea endocrina, in secretia de hormoni.

Structura ovarului endocrin

Activitatea endocrina a ovarului este asigurata de celulele tecii interne, ale foliculilor ovarieni, care
secreta hormonii estrogeni, si de celulele corpului galben, care secreta progesteronul.

Fiziologia ovarului endocrin

Hormonii estrogeni, si anume estrona, estradiolul si estriolul, sunt asemanatori ca structura chimica
cu hormonii secretati de glanda corticosuprearenala, ei facand parte din grupul hormonilor steroizi.
Acesti trei hormoni, cunoscuti si sub numele de foliculina, circula in sange legati de proteine.
Estradiolul este de o suta de ori mai activ decat estriolul, iar estrona are o activitate intermediara, ea
reprezentand – ca si estriolul – forma de eliminare din organism a estradiolului. Principalul hormon
estrogen secretat de ovar este estradiolul.
Hormonii estrogeni influenteaza activitatea hipofizei, a sistemului nervos central, a glandei mamare
si a organelor genitale feminine. Ei produc o scadere a secretiei de hormon foliculino-stimulent (FSH),
elaborat de hipofiza anteriora. Acesti hormoni provoaca o crestere in dimensiune a glandei hipofizare
Progesteronul, ca si hormonii estrogeni, face parte tot din grupul hormonilor steroizi. Secretia de
progesterona este maxima in faza luteala a ciclului menstrual si minima in faza foliculara a acestuia.
Actiunea biologica principala a progesteronului se exercita asupra tractului genital, pe care-l
pregateste pentru nidatia oului si mentinerea sarcinii.

14
 Testiculul endocrin
Testiculul, este un organ cu o functie dubla (exocrina si endocrina), asigurata de existenta a doua
tesuturi diferentiate care intra in strucutra acestuia: tesutul seminal, care produce spermatozoizii
(spermatogeneza), si tesutul interstitial, care secreta hormonii androgeni.

Fiziologia testiculului
Testosteronul, principalul hormon secretat de glanda interstitiala a testiculului, este un hormon
steroid. El ia nastere din colesterol la nivelul celulelor Leydig. In afara de testosteron, testiculul
secreta si cantitati mici de hormoni estrogeni, dupa cum ovarul endocrin produce si el cantitati mici
de testosteron. Secretia de testosteron incepe la pubertate si continua toata viata. O mare parte din
testosteronul aflat in plasma, aproximativ doua treimi, circula legat de proteine.
Rolul fiziologic al testosteronului este multiplu. El actioneaza asupra aparatului genital masculin,
dezvoltarii somatice si asupra metabolismului.
Reglarea secretiei de testosteron se face de catre adenohipofiza prin hormonul gonadotrop
luteostimulent si al interstitiului endocrin testicular, care stimuleaza activitatea secretorie a celuelor
Leydig.

15
 Rolul hormonilor in organism

Hormon Abreviere Structura Secretat de Efecte

Hormon stimulant al Lobul anterior al Stimuleaza sinteza hormonilor tiroidieni
TSH Peptidica / Proteica
tiroidei hipofizei Tiroxina (T4) si Triiodotironina (T3).
La femei: stimuleaza maturizarea
foliculilor ai lui de Graaf in ovare.
Foliculostimulant Lobul anterior al
FSH Peptidica / Proteica
hormon hipofizei La barbati: spermatogeneza, creste
productia de androgeni - proteine
necesare celulelor Sertoli din testicule.
Femei: stimuleaza ovulatia
Lobul anterior al
Luteinizant hormon LH Peptidica / Proteica La barbati: stimuleaza productia de
hipofizei
testosteron din celulele Leydig
testiculare.
Lobul anterior al Declanseaza si mentine secretia lactata
Prolactina PRL Peptidica / Proteica
hipofizei si asigura satisfactia dupa un act sexual.
Stimuleaza cresterea si reproducerea
Hormonul de crestere
GH, STH, Lobul anterior al celulara si asigura cresterea oaselor
(hormon somatotrop, Peptidica / Proteica
HGH hipofizei lungi si intervine in metabolismul
somathormon)
glucidelor, lipidelor si proteinelor.
Controleaza activitatea glandei
Hormonul
suprarenale. Asigura sinteza
adrenocorticotrop Lobul anterior al
ACTH Peptidica / Proteica corticosteroizilor (glucocorticoid si
(corticotropina sau hipofizei
androgeni) de catre celulele
corticostimulina)
adrenocorticale.
Controleaza retentia apei in organism.
Vasopresina (Arginin
Lobul posterior al Un deficit de hormon ADH poate cauza
vasopresina sau ADH Peptidica / Proteica
hipofizei diabet insipid.
hormonul antidiuretic)
Controleaza tensiunea arteriala.
Declanseaza contractia uterului in
timpul travaliului, stimuleaza secretia si
eliberarea de lapte la nivelul glandei
Lobul posterior al
Oxitocina Peptidica / Proteica mamare.
hipofizei
Prin contractia vaginului si colului
contribuie la obtinerea orgasmului.
Stimuleaza eliberarea de prolactina.
Hormon eliberator de
TRH Peptidica / Proteica Hipotalamus
tirotropina (tiroliberina)
Elibereaza hormonii tiroidieni primari.
Hormon eliberator de
Elibereaza FSH si LH din lobul anterior
gonadotropina GnRH Peptidica / Proteica Hipotalamus
al hipofizei.
(gonadoliberina)

16
 Inhiba eliberarea de GH si THR din
lobul anterior hipofizei.
Reprima eliberera de gastrina, CCK,
secretina, enteroglucagon in sistemul
digestiv.
Reduce rata de golire gastrica.
Hipotalamus,
Reduce constractiile musculare netede
SSTR Peptidica / Proteica Pancreas
si fluxul sanguin din intestin.
Somatostatina Inhiba eliberarea de insulina in celule
beta.
Inhiba eliberarea de glucagon in celule
alfa.
Suprima actiunea pancreasului exocrin.
Creste frecventa cardiaca si tensiunea
Dopamina (hormonul PIH, Hipotalamus, arteriala.
Amine - tirozina
inhibitor al prolactinei) DOPA Rinichi Inhiba eliberarea de prolactina si TRH
din lobul anterior al hipofizei.
Influenteaza mecanismele hormonale
ale reproducerii (spermatogeneza la
Melatonina Amine - triptofan Glanda pineala barbat si ciclu menstrual la femeie)
Antioxidant care previne tulburarile de
somn, in special insomnia.
Cel mai putin activ hormon tiroidian
Tiroxina creste metabolismul bazal si
T4 Amine - tirozina Glanda tiroida
(tetraiodotironina) sensibilitatea la catecolamine.
Afecteaza sinteza proteinelor.
Responsabil de actiunile hormonilor
tiroidieni la nivelul diverselor organe
tinta.
Triiodotironina T3 Amine - tirozina Glanda tiroida
Creste metabolismul bazal si
sensibilitatea la catecolamine.
Afecteaza sinteza proteinelor.
Favorizeaza trecerea calciului din sange
Glandele
Calcitonina in oase.
Peptidica / Proteica paratiroide, tiroida
(tirocalcitonina) Faciliteaza fixarea calciului in oase si
si timus
scade nivelul calciului sangvin.
Regleaza repartitia de calciu si fosfor in
Glandele organism.
Hormon paratiroidian PTH Peptidica / Proteica
paratiroide Creste nivelul de calciu din sange.
Scade nivelul de fosfor din sange.
Marker specific procesului de formare
osoasa.
Osteocalcina Peptidica / Proteica Oase
Secreta osteoblastele - hormoni care
stimuleaza celulele beta ale
pancreasului si elibereze insulina.

17
 Stimuleaza gluconeogeneza.
Zona fasciculata a Inhiba absorbtia glucozei in
Cortizol Glucocorticosteroid cortico- musculatura si tesut adipos.
suprarenalei Detine proprietati anti-inflamatorii si
imunosupresoare.
Glanda
glomerulara de la Creste volumul sanguin prin stimularea
Aldosteron Mineralocorticoid
nivelul absorbtiei sodiului de catre rinichi.
suprarenalei
Creste densitatea osoasa.
Stimuleaza dezvoltarea masei
Hormoni androgeni - Celulele Leyding, musculare.
Steroidian
Testosteronul din testicule Maturizeaza organele sexuale.
Stimuleaza ingrosarea vocii si
pilozitatea.
Regleaza tensiunea arteriala prin
ingustarea capilarelor sanguine.
Zona medulara a Regleaza concentratia constanta a
Adrenalina (epinefrina) Amine - tirozina glandelor glucozei in sange, actionand antagonist
suprarenale cu insulina (adrenalina mareste iar
insulina scade aceasta concentratie).
Suprima activitatea sistemului imunitar.
Participa mai ales la constrictia
arteriala.
Zona medulara a
Noradrenaline Stimuleaza transportul de oxigen si
Amine - tirozina glandelor
(norepinefrina) glucoza catre creier si musculatura prin
suprarenale
cresterea frecventei cardiace si tensiunii
arteriale.
La femei:
- promoveaza formarea caracteristicilor
sexuale secundare;
- stimuleaza cresterea in inaltime;
- stimuleaza dezvoltarea endometrului
si uterului;
- accelereaza metabolismul;
- reduce masa musculara;
- reduce resorbtia osoasa;
Estrogen Steroidian Ovare
La barbati:
- previne apoptoza celulelor germinale.

Alte efecte:
- reduce motilitatea intestinului;
- creste cantitatea de colesterol din bila;
- stimuleaza producerea de HGH si
cortizol.

18
 Favorizeaza nidatia ovulului fecundat si
Progesteron Steroidian Ovar, glande gestatia, modificand proprietatile
suprarenale, vasculare si chimice ale mucoasei
placenta (in uterine.
sarcina) Efect sedativ asupra sistemului nervos
central.
Este responsabil de decalajul termic
manifestat dupa ovulatie.
Se opune efectului estrogenilor asupra
glandelor mamare si mucoasei uterine.
Previne cancerul endometrial prin
reglarea efectelor estrogenilor.
Normalizeaza coagularea sangelui, si
nivelurile de zinc, cupru si oxigen la
nivel celular.
Responsabila de pozitivarea testului de
Gonadotropina sarcina.
HCG Peptidica / Proteica Placenta
corionica umana Contine FSH si LH naturali.
Utilizata in tratamentul infertilitatii.
Insulina influenteaza functionarea mai
multor organe.
Stimuleaza fibrele musculare scheletice
sa transforne glucoza in glicogen, si
aminoacizii in proteine.
Actioneaza asupra celulelor hepatice
prin stimularea acestora, sa stranga
glucoza din sange si sa o tranforme in
glicogen, prin inhibarea producerii de
enzime implicate in procesul de
Insulina Peptidica / Proteica Pancreas
glicoliza.
Actioneaza asupra celulelor adipoase
prin stimularea asimilarii de glucoza si
sinteza de grasime.
Actioneaza asupra celulelor de la
nivelul hipotalamusului, reducand pofta
de mancare.
Micsoreaza nivelul glucozei in sange
secretat de pancreas si a carui
insuficienta provoaca diabetul.
Creste concentratia sanguina a glucozei.
Glucagon GCG Peptidica / Proteica Pancreas Este implicat in procesele de glicoliza si
gluconeogeneza de la nivelul ficatului.
Actiunile acestui hormon vin in
completarea efectelor insulinei.
Amilina Peptidica / Proteica Pancreas Inhiba secretia de glucagon.
Reduce frecventa de golire gastrica.
Trimite semnale creierului de satietate.
Eritropoietina EPO Glucoproteina Rinichi Actioneaza asupra celulelor eritroblaste

19
 ale maduvei osoase, aflate la originea
globulelor rosii.
In caz de insuficienta renala, absenta
sau reducerea sintezei acestui hormon
de catre rinichi provoaca o diminuare a
numarului de globule rosii.
Promoveaza absorbtia intestinala a
calciului si fosforului.
Calcitriol Sterol Rinichi Creste reabsorbtia renala a fosfatului.
Determina eliberarea calciului si
fosforului din oase.
Participa la digestia alimentelor.
Gastrina Peptidica Stomac si intestine Secretia de gastrina este stimulata de
prezenta alimentelor in stomac.
Stimuleaza pancreasul exocrin pentru a
secreta bicarbonatul in lichidul
Secretina Peptidica Duoden pancreatic.
Imbunatateste efectele CCK.
Inhiba producerea de suc gastric.
Stimuleaza secretia biliara.
Colecistokinina CCK Peptidica Duoden Stimuleaza producerea de enzime
digestive de catre pancreas.
Creste capacitatea glucozei de a stimula
secretia de insulina.
Creste capacitatea tesuturilor de a capta
Incretina Peptidica Duoden glucoza din sange.
Scade frecventa golirii gastrice.
Suprima secretia de glucagon.
Scade apetitul alimentar.
Actioneaza ca neurotransmitator la
nivelul sistemului nervos.
Neuropeptide Y NPY Peptidica Stomac
Stimuleaza depozitarea alimentelor
ingerate sub forma de grasime.
Stimuleaza apetitul alimentar.
Grelina Peptidica Stomac Stimuleaza secretia hormonului de
crestere.
Tractul Controleaza starea psihologica, somnul
Serotonina Amina - triptofan
gastrointestinal si apetitul alimentar.
Vasoconstrictor.
Angiotensinogen AGT Peptidica Ficat
Stimuleaza eliberarea de aldosteron.
Stimuleaza diferentierea celulelor
precursoare din maduva osoasa in
Trombopoietina TPO Peptidica Ficat, Rinichi megacariocite. Acestea genereaza
trombocite cu rol esential in coagularea
sangelui.
Hepcidina Peptidica Ficat Scade fluxul de fier din tesuturile

20
 exportatoare spre plasma si absorbtia
intestinala a fierului.
Contracareaza efectele neuropeptidei Y.
Contracareaza efectele anandamidei (un
stimulent puternic pentru apetitul
alimentar, ingredientul activ din
marijuana).
Leptina Peptidica / proteica Celule adipoase
Promoveaza sinteza de hormonul
melanocit-stimulator (MRH), reducand
pofta de mancare.
Scade pofta de mancare si stimuleaza
metabolismul.
Asigura transportul retinolului
(vitamina A) in sange.
Proteina transportoare Atunci cand este secretat in cantitati
RBP4 Proteica Celule adipoase
de retinol ridicate suprima absorbtia glucozei de
catre musculatura scheletica si creste
cantitatea de glucoza eliberata de ficat.
Stimuleaza apetitul alimentar.
Orexina Peptidica Hipotalamus Un nivel scazut provoaca narcolepsia.
Regleaza somnul si starea de veghe.
Participa la procesele de lipoliza si
Lobul anterior al steroidogeneza.
Lipotropina LPH Peptidica
hipofizei Stimuleaza melanocitele sa produca
melanina.
Detine proprietati asemanatoare
morfinei - blocheaza transmisia
Encefalina (Enkefalina) Peptidica Hipotalamus
semnalelor dureroase si anuleaza orice
senzatie de durere.

21