RECOLTAREA

COPROPARAZITOLOGICA
CHRENCI (BRENKUSZ) IANKA
Coprorecoltor - recipient colectare materii fecale
1) Cu spatula-dop ; 2) Recipient ; 3) Spatula pentru colectare - este
atasata de dop

Materiale necesare:
-coprocultor steril
-prosop de hartie/ hartie igienica
-plosca
-manusi de unica folosinta
• PREGATIRE PACIENT
• -Se anunta pacientul se explica scopul si modul de
derulare a procedurii;
• Se instrueste pacientul sa-si spele mainile si sa
foloseasca manusi de unica folosinta;
• Este instruit sa elimine in plosca sau bazinet
• Daca pacientul nu este capabil sa recolteze se
instruieste o persoana din familie.
• La pacientul internat incapabil sa recolteze prelevarea
se face de catre o persoana instruita sau de catre un
asistent medical.
• Examenul coproparazitologic (examinarea materiilor
fecale) permite evidentierea prezentei oualor de paraziti, a
proglotelor sau a parazitilor insisi, facilitand diagnosticul
pozitiv.
• Succesul stabilirii unui diagnostic parazitologic este asigurat
de cateva principii de baza :
• sa se ia in considerare o posibila etiologie parazitara intr-un
diagnostic diferential al unei suferinte. Sunt importante:
istoricul si aspectele epidemiologice ale bolii, deoarece
riscul dobandirii unei infectii parazitare este legat de
ocupatie, atat in cadrul profesional cat si recreational sau
de calatoriile efectuate in zonele endemice
• cunoasterea biologiei parazitilor, a modului de
infectare, a perioadei de incubatie, a
fiziopatologiei, pentru a putea interpreta
datele culese din anamneza, a evalua
aspectele clinice si a alege metodele de
laborator care evidentiaza cel mai bine
parazitul rerspectiv
• interpretarea rezultatelor testelor de laborator
prin prisma aspectelor clinice
• In cele mai multe infectii parazitare,
diagnosticul etiologic se bazeaza pe
evidentierea directa a parazitului in produsele
biologice, dar si raspunsul gazdei fata de
agresiunea parazitara poate fi un martor
indirect al prezentei parazitului: modificari
hematologice, biochimice si imunologice pot
orienta diagnosticul sau chiar sa aduca un
diagnostic de certitudine (anticorpi specifici).
• Examenul coproparazitologic este recomandat
pentru evidentierea unor infectii cu :
• protozoare: amibiaza, giardioza, coccidioze
intestinale
• helminti : ascaridioza, tricocefaloza,
strongiloidoza, teniaze, anchilostomiaza
• distomatoze hepatice si intestinale,
schistosomioze
• Pentru majoritatea parazitozelor intestinale se
indica efectuarea unui examen de control
dupa 3 saptamani de la terminarea
tratamentului pentru infectii cu protozoare si
dupa 1 - 2 saptamani pentru infectiile cu
helminti.
• Examenul coproparazitologic nu da informatii
in urmatoarele situatii :
• cand intestinul nu e calea normala de
eliminare a formelor parazitilor sau parazitoza
este tisulara
• cand helmintul se afla in pliurile perianale
• cand parazitul este imatur si nu poate produce
oua
• Diagnosticul de laborator al parazitozelor
intestinale se face in mod obisnuit prin
punerea in evidenta a oualelor de helminti sau
a formelor chistice ale protozoarelor cu
localizari intestinale
• Toti parazitii intestinali a caror prezenta o
semnalam prin punerea in evidenta a oualelor,
proglotelor sau a formelor chistice in fecale,
au perioade de eliminari de oua / forme
chistice si perioade negative.
• Un examen coproparazitologic izolat, al carui
rezultat este negativ nu are valoare
eliminatorie. Pentru un examen
coproparazitologic de rutina se recomanda
minimum 3 probe, la interval de 3 - 4 zile.
• Probele sunt autorecoltate de pacienti in
recipiente din plastic de unica folosinta, care
se inchid etans. Cea mai simpla posibilitate de
a feri proba de alterare este efectuarea
analizelor in cel mult 2 - 3 ore de la recoltare.
Examenul macroscopic - helminţii si formatiunile
suspecte se trec intr-un cristalizor cu apa si se
examineaza cu ochiul liber si cu lupa, dupa
care se efectueaza examenul microscopic.
Examenul microscopic - se face prin etalarea
materiilor fecale pe o lama de microscop in
amestec cu solutie Lugol si acoperita cu cate o
lamela.
• Probele de materii fecale care contin bariu,
cadmiu, compusi de bismut, uleiuri minerale,
care creeaza mici picaturi refractibile
ingreuneaza examenul morfologic putand
duce la confuzii.
• Inaintea unui examen coproparazitologic,
pacientul trebuie sa evite :
• medicamente: carbune vegetal, saruri de bismut,
magneziu, benzonaftol, compusi baritati utilizati
in radiologie, substante grase (supozitoare, uleiuri
laxative); prezenta acestora in scaun face
imposibila examinarea microscopica
• alimentele care produc reziduuri - fructe si
legume uscate; legume verzi (varza, salata); fructe
cu pielita rezistenta (piersici, caise, rosii); fructe
cu seminte mici si multe (smochine, capsuni, kiwi)
• consistenta anormala a materiilor fecale :in
cazul materiilor fecale prea dure : disocierea in
lichidele de dilutie este dificila si de durata,
examinarea microscopica devine laborioasa
existand riscul de rezultat fals negativ
• Rezultatul examenului coproparazitologic
mentioneaza absenta sau prezenta parazitului
gasit precum si abundenta lui.
• Pentru protozoare, rezultatul examenului
coproparazitologic trebuie sa precizeze genul
si specia parazitului gasit si stadiul lui evolutiv
- forma vegetativa sau chistica.
• prelevarea probei se efectueaza din scaun emis
spontan, fara utilizare de purgative sau laxative
pe baza de carbune
• se utilizeaza un coprorecoltor (recipient steril cu
volum de 30 ml

• recoltarea materiilor fecale se face in recipient

fara mediu, cu ajutorul spatulei, din diferite zone
ale bolului fecal, fara a umple insa recipientul
• Se trimite la laborator in maxim 4 ore de la
recoltare;
• Daca nu este posibil se pastreaza la +4 grade
celsius si se trimite la laborator in maximum
24 de ore.
• In cazul unui test pozitiv se recomanda
testarea celorlalti membrii ai familiei.