Depresia vrea să te omoare ca să renaști.

Infidelitatea şi sărăcia la fel.

Am vrut iniţial să scriu un articol despre depresie, fiind un

subiect care creşte tot mai mult în importanță.

Am început să fac o muncă de cercetare pe subiect şi am

descoperit tone de articole şi materiale despre subiect.
Unele mai superficiale, altele mai profunde dar parcă
majoritatea ratau esenţa.

Ni se dau simptomele, ni se dau semnalele de avertizare

când noi sau cei apropiaţi suntem în pericol de a fi în
depresie, ni se dau şi soluţii cu liniuţă.

– fii fericit

– fă ce-ţi place

– stai la soare

– ia-ţi animal de casă

– caută sprijin în familie sau grupul de prieteni

– mergi la doctor

şi alte 1000 de sfaturi, toate minunate, dacă ar fi

aplicate.
Şi totuşi, chiar crezi că făcând lista cu 1000 de paşi anti-
depresie vei elimina cauzele depresiei şi vor face ca viaţa
ta să devină raiul pe pământ, împlinire, iubire şi sens?

Eu zic că nu.

Emoţiile sunt combustibilul comportamentelor

Intuiţia mea îmi spunea că ceva este fundamental greşit
în toată această “ştiinţă“ despre depresie dar nu am găsit
ce anume până acum ceva timp.

Am realizat că omului cu depresie i se dau paşi de

acţiune, comportamente pe care să le facă şi care să îl
scoată din depresie însă depresia în sine, prin definiţie, te
face o legumă incapabilă de emoţii care să îţi susţină
comportamentele de schimbare.

Aşadar avem un paradox. Îi cerem depresivului să

acţioneze când el nu poate acţiona. La fel cum am cere
unui paralizat în scaun cu roţile să se ridice şi să meargă,
pentru că asta e cea mai uşoară cale de a-şi rezolva
problema.

Nu vei găsi vindecarea reală a stărilor tale emoţionale

negative în liste de “to do” deşi aceste liste sunt foarte la
modă.
Ca să înţelegi “big picture”-ul, poți vizualiza Ted Talk
despre infidelitate. Link aici.
Ceva mi-a atras atenţia în mod deosebit pentru că a fost
o piesă de puzzle extrem de importantă în povestea
noastră de azi.

Esther Perel spune că şi oamenii perfect fericiţi în relaţiile

lor de cuplu, caută “altceva” în afară. Că multe din
relaţiile extraconjugale sunt mult mai mult decât sex. Că
mulţi oameni când încep o aventură sau o relaţie spun că
“se simt vii”, ca şi când fără această experienţă, simt că
mor înăuntrul lor.

Dar dincolo de aceste lucruri pe care le poţi descoperi

urmărind acest discurs, este ceea ce oamenii înşelaţi
declarau că simt în momentul când aflau de infidelitatea
partenerului.

“Simt că întreaga mea lume s-a prăbuşit. Tot ce

ştiam e o minciună. Credeam că ştiu cine sunt şi
credeam că ştiu ce înseamnă relaţia noastră şi într-
o clipă, nimic nu mai e valabil. “
Pasul următor pentru cel înşelat? O formă mai uşoară sau
mai gravă de…depresie.
Una din lecţiile majore pe care le primim atunci când
suntem înşelaţi, trădaţi, nu doar de parteneri de cuplu ci
şi de prieteni, membri ai familiei, parteneri de afaceri, e
că am căutat sursă de siguranţă, iubire, încredere, în
exteriorul nostru, închipuindu-ne că putem să ne bazăm
pe ceilalţi, pe cei din exterior că pe o fundaţie pe care
putem construi ceva solid.

Şi inevitabil, mai devreme sau mai târziu, ni s-a dovedit

că nu era fundaţia pe care ar fi trebuit să construim
propria fericire şi împlinire.

Lecţia majoră este că nu îi poţi controla pe alţi oameni, ci

poţi controla doar propriile stări interioare.

Îţi poţi alege atitudinea şi poţi să fii fericit în

mijlocul mizeriei şi a nefericrii, la fel cum poţi să fii
depresiv şi neîmplinit, în mijlocul abundenţei.
Cheia pentru stările noastre interioare, pentru împlinirea
şi sensul în viaţa noastră, pentru iubirea şi bucuria după
care tânjim toţi atât de mult, nu este în alţi oameni, nici
în comportamentele lor, nici în stările lor emoţionale, nici
în întâmplările aleatorii ale vieţii.
După depresie şi infidelitate, suferinţe majore în
experienţa umană, hai să luăm şi sărăcia.

Sărăcia este un alt factor extern şi relativ. Ce înseamnă

să fii sărac? Pentru unul, 3 mese pe zi poate însemna
abundenţă şi prosperitate, pentru altul scăderea averii
sub 100 de milioane de euro poate fi motiv de sinucidere.

Ce au în comun depresia, infidelitatea şi sărăcia?

Acest numitor comun a fost revelaţia pe care am avut-o.

Nu poţi rezolva niciuna din ele, concentrându-ţi

atenţia asupra lor.
În depresie, ai o listă cu 1000 de paşi de acţiune care să
te scoată din depresie, dar tu nu ai combustibil pentru a
trece la acţiune deci poţi să teoretizezi oricât, depresia
rămâne cât timp dansezi în jurul ei.

În infidelitate, nu este o opţiune să îţi bazezi fericirea şi

viitorul pe comportamentul altui om, oricine ar fi oricât
de mult l-ai iubi, pentru că ceea ce face el este relativ .
Oamenii se schimbă, nevoile se schimbă, emoţiile se
schimbă, totul în exterior se schimbă şi tu îţi doreşti
stabilitate, siguranţă, împlinire şi fericire durabilă. Nu o
vei avea când le vrei prin prisma altui om. La fel, nu este
o opţiune să nu iubeşti alţi oameni, să nu ai încredere în
ei, să nu construieşti şi să te bucuri de relaţii împlinite
doar pentru că nu poţi controla alţi oameni.

Dacă nu alţi oameni sunt cheia care va aduce adevărata

iubire şi fericire durabilă în viaţa ta, e clar că atenţia
noastră trebuie să se îndrepte în altă parte.

Legat de sărăcie, aproape întreaga omenire, chiar azi, se

gândeşte că vrea să aibă mai mulţi bani. Şi totuşi, la
sfârşitul zilei, doar un procent infim de oameni vor avea
mai mulţi bani. Cei mai mulţi, vor avea mai puţini. Deci,
să te gândeşti la bani, să îţi doreşti bani, nu îţi va aduce
mai mulţi bani oricât de revoltat sau pasionat ai fi.
Simpla dorinţa nu e de ajuns.

La fel ca şi în depresie şi infidelitate, ne focusăm pe lucrul

greşit.

Rezolvarea celor mai mari probleme se întâmplă

prin schimbarea lucrului pe care ne concentrăm
atenţia.
Vestea bună e că toate aceste probleme şi multe altele,
îşi au originea şi totodată rezolvarea într-un singur loc.
Dacă am privi depresia, infidelitatea şi sărăcia ca şi
mesaje, lecţii sau oportunităţi, ce am putea spune despre
ele?

Sărăcia vrea să te oblige să îţi depăşeşti condiţia, să te

ambiționeze să îţi doreşti mai mult şi să cauţi
prosperitatea şi abundenţa, nu doar supravieţuirea.
Deasemenea, sărăcia vrea să te înveţe să apreciezi
lucrurile mărunte, amănuntele, micile bucurii care costă
puţin sau nimic şi de acolo, cu recunoştinţă şi apreciere
pentru viaţă, să poţi creşte spre mai mult.

Infidelitatea vrea să te oblige să descoperi de unde îţi iei

sentimentul de valoare personală şi iubire. Când cu
fiecare infidelitate, trădare şi dezamăgire îţi dai seama că
îţi construieşti existenţa pe o fundaţie de nisip, eşti
obligat să îţi reconsideri poziţia. Când descoperi că
aşteptând iubire şi siguranţă de la alţi oameni aproape
niciodată nu simţi ceea ce ai dori să simţi în inima ta,
când constaţi că aşteptând aprobarea, valorizarea de la
alţii, devii sclavul lor şi al factorilor externi care aproape
niciodată nu se vor mişca după pofta inimii tale, eşti
nevoit să regândeşti totul.
Depresia vrea să te omoare, pentru ca tu să renasti.
Depresia îţi ia tot ce credeai că ai, tot ce credeai că e
important şi valoros ca să te oblige, pentru că nu mai are
alte metode, să cauţi ADEVĂRATA ta comoară. Depresia
vine să îţi schimbe definiţia lucrurilor importante pentru
tine, să îţi reseteze întreg sistemul de valori şi convingeri.
Depresia îţi dă foc, apoi te transformă în cenuşă şi îţi da
şansa să renasști din acea cenuşă, un alt om.

Depresia este actul final al unui curs de dezvoltare

personală la care nu ai fost atent şi nu ai învăţat lecţiile
când ele ar fi fost uşoare şi plăcute. Eşti restant, nu ţi-ai
făcut treaba când aveai timp şi energie, acum urmează
să pierzi “vara” ca să dai examenul la toamnă.

În depresie, lipseşte exact vara din viaţa noastră.

Pentru a putea ieşi din depresie, e nevoie să simţi emoţii

care te vor duce la noi comportamente însă acele emoţii
sunt ascunse adânc în tine. Depresia te face să nu mai
vrei să ieşi din casă şi să socializezi ca să rămâi odată
singur cu tine şi să cauţi adevărata sursă a iubirii, a
bucuriei, a motivaţiei şi a entuziasmului.
Nimic din ce contează cu adevărat pentru tine nu este în
exterior şi dacă nu înţelegi asta cu vorbă bună, viaţa
devine un profesor din ce în ce mai dur. Despresia este
atunci când nimic din exterior nu îţi mai provoacă plăcere
şi rămâi doar cu tine, să îţi provoci tu plăcere, bucurie,
iubire şi să îţi alegi tu sensul pentru care exişti şi încă eşti
viu.

Unii aleg să se omoare decât să facă această muncă

interioară.

Rezumatul poveştii de până acum.

Depresia vrea să te omoare sufleteşte, pentru ca tu să
renasti şi să îţi găseşti emoţiile pozitive şi entuziasmul
care îţi vor alimenta comportamentele ce te vor duce la
rezultatele pe care le vrei şi la îndeplinirea visurilor tale.

Infidelitatea vrea să îţi arate adevărata sursă a puterii

tale, să înţelegi că iubirea izvorăşte din tine şi nu vine de
la alţii atunci când ai tu chef, să înţelegi că atunci când
iubirea vine de la alţii e imprevizibil şi tot ce poţi face
este să te bucuri de ea fără să ai vreodată dreptul să o
ceri şi pretinzi, că sentimentul de siguranţă nu poate veni
dintr-o lume exterioară în permanentă schimbare şi să te
facă să înţelegi care sunt principiile corecte după care să
te ghidezi în viaţă.

Sărăcia te obligă să lupţi pentru supravieţuire pentru a

aprecia cu adevărat lucrurile mărunte şi efortul de a crea
valoare. Sărăcia te învaţă că nu poţi avea ceva valoros
fără să oferi ceva valoros înapoi şi când nu ai nimic
exterior ce poţi considera valoros, îţi rămâne doar să te
uiţi în tine şi să descoperi valoarea din interior pe care să
o extragi şi valorifici, să o transformi în valori materiale.

Depresia nu se vindecă acordând atenţie depresiei

ci acordând atenţie sensului pe care vrei să îl dai
existenţei tale.
Sărăcia nu se depăşeşte concentrându-te pe sărăcie ci pe
cum poţi crea valoare pentru lume.

Infidelitatea unui partener nu se evită fiind atent la

partener şi controlându-l, ci descoperind iubirea şi
siguranţa de sine, sentimentul de valoare personală care
nu poate fi atins, furat sau zdruncinat de
comportamentele altor oameni, orice ar face ei.

De fapt, măsura unui suflet puternic, a unui om superior,

este dată de cât de mult poate să îndure din
comportamentele semenilor săi şi să îşi păstreze
zâmbetul pe faţă care provine din bucuria, împlinirea şi
iubirea interioară ce sunt de neatins.

Răspunsul la întrebările şi suferinţele tale

Cum scap de sărăcie? Cum vindec depresia? Cum evit
infidelitatea partenerului?

Întrebări bunicele pentru a începe însă insuficiente pentru

a ajunge la destinaţie.

Întrebări şi mai bune sunt cele care încep să interogheze

propria noastră lume interioară.

Când simt că existența mea are un sens şi e valoroasă?

Când simt entuziasm?

Ce este şi cum se simte iubirea de sine? Dar respectul de
sine, încrederea în sine şi sentimentul valorii personale?

Cum aş putea să accesez aceste resurse, comori

interioare ce îmi aparţin de drept prin naştere ca fiinţă
umană?

Cum aş putea să accesez aceste lucruri pentru a le

transforma în lucruri valoroase nu doar pentru mine ci şi
pentru cei din jur?
Când sunt mândru de mine şi alegerile mele şi cum aş
putea să mă comport ca o fiinţă umană cu o înţelegere
superioară?

Acum, dă-mi voie să reduc totul la o singură frază.

Orice problemă cred că am, ea se îndreaptă cu paşi

repezi spre rezolvare când atenţia mea începe să se
multe de la exterior şi de la problemă, spre interior
şi spre bogăţia mea interioară.
În lumea superficială a soluţiilor cu liniuţă, a fast-food-
ului, a superficialităţii, este absolut normal să existe
depresie, infidelitate şi sărăcie.

Fericirea şi împlinirea, iubirea şi entuziasmul, sensul

neclinitit al vieţii, sentimentul de valoare personală, sunt
lucruri minunate rezervate celor dispuşi să muncească
pentru ele în această lume. Într-o altă lume, poate ele
vin de la sine fără niciun efort.

În această lume, efortul e condiţia vieţii.

Să plângi de milă unui om ce are greutăţi e ca şi când ai

aduce bocitoare de fiecare dată când un cunoscut a făcut
febră musculară de la sport.
Greutăţile, problemele şi necazurile sunt aici să te
formeze şi nimic mai mult. Nici o suferinţă nu este inutilă
şi toate servesc unui scop superior pe care nu eşti capabil
să îl vezi în momentul producerii suferinţei pentru că o iei
ca pe un afront personal şi eşti prea implicat în poveste.

„Vai, ce ghinion. De ce tocmai mie? Cu ce am

greşit? M-am săturat.”
De aceea detaşarea este un atribut al omului superior. Să
te poţi vedea ca şi observator în timp ce ţi se întâmplă
chestii este un lucru extraordiar. De aceea, vedem
beneficiile suferinţelor la luni sau ani de zile după
producerea lor, când nu mai suntem afectaţi emoţional şi
spunem: „Ce bine că mi s-a întâmplat. M-a ferit de
necazuri mai mari, m-a învăţat lecţii, m-a făcut mai
înţelept”

Cu cât încetezi mai repede să o iei personal, cu atât

ritmul tău de evoluţie devine mai rapid. Nu are nimeni
nimic cu tine. E doar viaţa şi cursul ei firesc.

Se numeşte evoluţie.

„Fă alegerile tale să reflecte speranţa, nu frica.” –

Nelson Mandela
Răsplata sau pedeapsa vin în această viaţă, nu în cea de
apoi.

Şi vin zilnic, ca şi consecinţă pentru fiecare gând, emoţie

şi faptă. Uneori, după ce punem fapte, gânduri şi emoţii
zi de zi într-un taler, balanţa se înclină decisiv înspre bine
sau înspre rău.

Şi noi numim asta noroc sau ghinion, soartă sau

providenţă când de fapt suntem arhitecţii fericirii sau
nefericirii noastre.

Când se întâmplă un lucru bun, vrem să ne atribuim

merite, când se întâmplă ceva rău, să ne declinăm
responsabilitatea.

Însă oricât de mult vrei să îţi declini responsabilitatea, să

ascunzi rahatul sub covor, să te minţi pe tine, în
continuare balanţa începe să se încline şi vei avea un
ghinion care poate fi prevăzut, care este programat şi
care este implacabil.

Sunt oare unii oameni condamnaţi la nefericire şi în

acelaşi timp atât de orbi încât să nu vadă că tot ce au e
propria operă?
Întreaga filozofie Personalitate alfa se bazează pe
conceptul ilustrat mai sus. Lucrând la dezvoltarea noastră
interioară, la potenţialul nostru, devoltand abilităţi pentru
situaţiile exterioare, facem problemele precum sărăcia,
depresia sau infidelitatea să devină irelevante. Filozofia
Personalitate alfa te învaţă să te bucuri atunci când se
întâmplă lucruri bune pentru tine în exterior, când eşti
iubit de alţii, când câştigi bani, când atingi succesul însă
în acelaşi timp te învaţă să nu suferi atunci când viaţa ta
trece printr-o perioadă când este mai puţin darnică.

Munca mea este să ghidez oamenii dinspre lumea

exterioară înspre cea interioară deşi marea majoritatea
oamenilor spun că suferinţele lor au cauze exterioare.
Filozofia Personalitate alfa spune că orice problemă
exterioară ai, o poţi rezolva dezvoltând o abilitate sau
descoperind o resursă interioară de care nu ştiai până
atunci.

Vei găsi această filozofie în fiecare articol, carte sau curs

şi faptul că de 10 ani progresăm împreună ne spune că
această metodă funcţionează garantat.
O educaţie completă despre ritmul firesc al evoluţiei,
despre domeniile cărora trebuie să le acorzi atenţie de-a
lungul întregii vieţi, găseşti în cărţile mele,
aici: http://personalitatealfa.com/carti/
Sunt fericit că eşti alături de mine în această călătorie şi
că suntem parteneri în aceastâ “muncă interioară”.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

Ce este depresia? Cum faci diferența între tristețe,

o dispoziție negativă de câteva zile și depresie?

Poate că de multe ori te simți abătut, fără chef, îți

lipsește motivația și începi să te întrebi dacă nu cumva

suferi de depresie - dar ce este depresia? A fi deprimat

nu înseamnă a avea o zi mai proastă și a te simți

descurajat pentru că ceva nu a ieșit „cum trebuia”, nu

înseamnă nici a fi trist o zi sau două din cauza faptului că

ai pierdut ceva, ci implică mult mai mult de atât.
Depresia este o boală. Poate sună ciudat, nu? Este posibil

să te fi simțit rău o perioadă îndelungată de timp iar

datorită circumstanțelor să fi ajuns la un doctor psihiatru

care ți-a pus acest diagnostic. În mintea umană se

întâmplă ceva ciudat atunci când o persoană cu

autoritate ne etichetează într-un fel anume, fie chiar și

printr-un diagnostic- în primă instanță avem tendința de

a ne resemna, de a ne simți neputincioși, ca și cum am

gândi….„asta e…sunt bolnav, nu am ce face”, pentru că

noi într-adevăr asociem boala cu neputința. Este bine să

fii informat, să știi ce se întâmplă cu tine, însă nu trebuie

sub nicio formă să predai armele și să abandonezi lupta.

Un diagnostic nu ar trebui să te descurajeze. În esența

ta, nu este nimic în neregulă cu tine. Tu ești același om,

însă un om în suferință. Iar suferința va trece pentru că

te poți vindeca și vei putea din nou să te bucuri de viață.

Depresia se poate insinua în viața noastră pe nesimțite.

Chiar dacă simțim un disconfort apăsător pentru că ceva

nu mai este la fel ca înainte, pentru că ceva a început să

nu mai fie ok cu noi, chiar dacă în interior ne simțim mai

întunecați, chiar dacă semnale subtile încep să ne

atenționeze că trebuie să ne oprim ori să schimbăm ceva

în viața noastră, putem alege cu ușurință să ignoram

ceea ce simțim, să nu dăm ascultare trupului și intuiției

noastre și să mergem tot înainte acceptând și repetând

scenarii distructive, tipare relationale disfunctionale,

obiceiuri nesănătoase și să ne lăsăm ghidați de credințe

limitative și gânduri negative.

Atunci când tristețea devine persistentă și începe să

afecteze relațiile unei persoane cu ceilalți din jurul său,

sau atunci când tristețea împiedică acea persoană să își

desfășoare activitatea în mod normal se poate ajunge

foarte ușor la depresie. Tristețea și depresia sunt două

lucruri total diferite, însă tristețea este o componentă a

depresiei.

Tristețea este o emoție normală, intensă, trecătoare și de

scurtă durată și face parte din experiența de viață a

fiecăruia dintre noi. Tristețea poate fi benefică într-o

oarecare măsură deoarece ne ajută să conștientizăm mai

bine situațiile, atitudinile și gândurile care ne cauzează

această emoție putând învăța astfel să le controlăm ori să

le evităm, să reevaluăm situațiile prin care trecem și

greșelile făcute. Tristețea trebuie acceptată deoarece este

o emoție normală și nu o dovadă de slăbiciune. A accepta

tristețea nu înseamnă a te complace într-o stare negativă

zi de zi, ci a conștientiza ce simți, a înțelege de ce simți

ceea ce simți, a permite emoției să se manifeste lăsând-o

astfel „să treacă prin tine”, a te elibera de ea, a te ridica

în picioare și a găsi soluții prin care să îți reintri „în

formă” și să îți continui viața.

O tristețe intensă care persistă pe o perioadă îndelungată

de timp ne determină starea generală de fond sau

dispoziția afectivă și nu este deloc benefică. Atunci când

avem o dispoziție depresivă de mai bine de două

săptămâni, când ne pierdem interesul pentru activitățile

pe care le făceam înainte și nimic nu ne mai face placere,

putem avea un început de depresie.

O persoană deprimată poate fi iritabilă la fel de bine

precum poate fi tristă, își poate pierde pofta de mâncare

sau dimpotrivă poate simți o nevoie compulsivă de a

mânca, poate avea insomnii sau o stare permanentă de

somnolență. Multe persoane pot simți o deteriorare a

capacității de a gândi, de a memora, de a se concentra și

de a lua decizii.

O persoană deprimată se luptă în fiecare zi cu

sentimentul propriei inutilități, cu tristețea, disperarea și

desurajarea. Nu mai simte nicio placere pentru activitățile

care înainte o interesau, este în permanență obosită și

extenuată chiar și după cele mai mici sarcini, îi lipsește

energia și se poate gândi la moarte sau la planuri ori

tentative de suicid.
O persoană deprimată se autoînvinovățește, se

devalorizează și se gândește în mod repetitiv la greșelile

pe care le-a făcut, răscolește trecutul și își caută vină și

acolo unde nu este cazul.

Universul interior al unei astfel de persoane este asemeni

unei închisori din care are impresia că nu poate evada. O

închisoare a propriei ființe deoarece nu se simte suficient

de capabilă pentru a-și depăși suferința și condiția

actuală. Sentimentele de autodevalorizare și inutilitate,

gândurile prin care se blamează și se învinovățește,

resentimenetele față de propria persoană, furia și

nedreptatea pe care le resimte față de experiența prin

care trece, frustrarea cauzată de incapacitatea de a-și

depăși trăirile și de a se simți din nou bine în ciuda lunilor

care trec, toate acestea îi crează depresivului sentimentul

captivității în întuneric și iluzia neputinței.

Acest univers interior poate fi uneori greu de înțeles

pentru apropiații acestuia, pentru familie sau pentru

colegi. Persoana care suferă de depresie are nevoie de

înțelegere, compasiune și spriin, însă nu de milă și

„cocoloșire”. Uneori se întâmplă ca suferința prin care

trece un om să ajungă la o intensitate atât de mare încât

să facă posibilă accesarea unui nivel superior de

conștientizare, un nivel la care acesta se vede nevoit să

„se scuture”, să îți adune forțele și să răzbească.

Dacă vrei să înțelegi mai bine prin ce trece o persoană

care suferă de depresie, te invit să citești următoarele

rânduri:

Filă de jurnal

M-am trezit gol, gol pe interior. E a nu știu câta zi când

trebuie să mă lupt cu mine ca să mă dau jos din pat. De

ce aș face asta? Nu mai simt nimic, nu mă mai bucură

nimic, nu îmi mai doresc nimic. Aș vrea să mă ascund

sub plapuma asta, să dispar cumva sub greutatea ei.

Mă apasă răsăritul zorilor. Abia aștept să vină noaptea ca

să pot dormi din nou, ca să nu mai fiu nevoit să mă

gândesc la nimic. Și știu că iar o să-mi fie greu să

adorm…oricum nu fac nimic toată ziua. Ce m-ar putea

obosi în afară de gândurile mele, de existența-mi anostă

și fără sens pe care trebuie să o suport zi de zi?

Mă obosește mintea mea, mă obosește și mă înfurie să-i

văd pe oamenii ăștia zilnic. Oricum nu mă ajută cu nimic.

Sunt convins că se uită de-a doua la mine, că mă judecă.

Ce, eu nu pot să îmi dau seama de privirile lor

disprețuitoare? Probabil că mă consideră un ratat pentru

că mi-am dat demisia, pentru că stau acasă, pentru că nu

fac nimic. Ce ușor e să judeci și să arăți cu degetul! Și ce

nedrept! Ei nu știu în ce lupte mă zbat zilnic, nu știu cât

mi-aș dori să muncesc din nou, dar să muncesc ceva care

să-mi placă, ceva care să nu mă sece de viață și

energie…Și chiar asta caut, asta îmi doresc și pentru asta

ma lupt. Poate consideră că nu fac nimic și mă acuză de

asta. Dar nu este adevărat. În fiecare zi fac câte ceva

pentru a depăși starea în care sunt de atâtea luni, dar

atât de greu îmi este…

Copacoterapia (terapia cu ajutorul arborilor)

Stim ca ne putem trata cu ajutorul arborilor vii, dar

si cu fragmente din lemnul acestora. Acest

tratament este util in diverse boli, dar pina in

prezent nu s-a stiut ca fiecare arbore are un bioritm

al sau – cu ore de repaus si ore de maxima

activitate biologica. Aceste perioade de maximum

sint cele in care arborii ne aduc un folos maxim din

punctul de vedere al efectelor terapeutice.

Unii arbori ne atrag, altii sint neplacuti, resping si

sperie, produc emotii negative. Fiecare dintre noi

isi poate gasi copacul care i se potriveste, a carui

energie o va resimti si care il va ajuta.

Este necesar sa mentionam, de asemenea, ca

arborii au unii energie pozitiva, altii energie

negativa. Spre exemplu, energia pozitiva este

proprie mesteacanului, stejarului, pinului,

catanului, artarului, teiului, frasinului, salciei.

Acesti arbori ne alimenteaza cu energia lor vitala,

dind sanatate organismului uman.

Arborii cu energie negativa sint plopul, plopul

tremurator, bradul, platanul, malinul, arinul. Acesti

arbori absorb energia din corpul omului si, o data

cu ea, extrag si durerea, eliminind din organism

energia daunatoare.

Mesteacanul

Intre orele 2.00 si 3.00 (ora Bucurestiului) ,

mesteacanul se afla in perioada de pauza. Perioada

activa este cuprinsa intre orele 4.00 si 8.00

(valoare maxima – in restul timpului nu se obtine

efectul maxim). Energia mesteacanului este moale,

cu efect linistitor. Persoana apasata de stres se

lipeste de scoarta mesteacanului, varsa lacrimile

cuvenite, iar dupa ce a fost eliminat stresul, linistea

sufleteasca revine..
Stejarul

Este in repaus intre orele 14.00 si 16.00. Perioada

cea mai activa este intre orele 21.00 si 3.00

dimineata. Energia stejarului este puternica,

atotstapinitoare. De stejar nu te poti apropia

oricum. Cei ce sint iritati, plini de nervi, ar face mai

bine sa nu se apropie de un stejar. In prima etapa

este nevoie de energia unui plop tremurator sau a

unui arin, pentru a scapa de starea de nervi si, abia

dupa aceea, ne putem apropia si de stejar, pentru a

beneficia de aportul energiei sale.

Pinul

La fel ca toate coniferele, pinul este in permanenta

activ (fara pauze). Energia pinului este puternica.

El este capabil sa preia orice depresie, preia si

anihileaza socul psihico-emotional de la persoana

afectata.
Artarul

Perioada de repaus a acestui arbore este intre orele

3.00 si 4.00, iar cea de activitate intre orele 6.00 si

9.00. Energia artarului este moale, relaxanta si

aduce intr-o stare de armonie invelisul energetic

(aura) al omului. De asemenea, deochiul este cel

mai bine alungat sub coroana unui artar.

Frasinul

Are o energie pura, subtila. Aceasta purifica foarte

bine cimpul energetic uman si redreseaza si

psihicul. In apropierea unui frasin este

recomandabil sa meditam, aici realizindu-se o

concentrare puternica a atentiei. Frasinul

inregistreaza un maxim al activitatii intre orele

10.00 si 12.00. Acest arbore se recunoaste usor

dupa semintele ca niste elice.

Castanul (salbatic)
Este activ intre orele 12.00 si 14.00, perioada de

pauza fiind intre 6.00 si 7.00. Energia castanului

elibereaza, genereaza fantezie, dar exagerarea

contactului cu acest arbore poate duce la

halucinatii.
Teiul

Acest arbore se afla in repaus intre 5.00 si 6.00,

fiind activ intre orele 1.00 si 5.00. Energia teiului

este de factura moale, blinda. Senzatia pe care o da

energia teiului este de caldura si pace. In China

teiul este numit (si nu degeaba) copacul uitarii.

Salcia

Repausul salciei este intre 1.00 si 2.00, iar

activitatea intre 17.00 si 20.00. Energia salciei este

moale, calmanta, relaxanta, capabila sa refaca

organismul ce revine in contact cu energia ei. In

preajma salciei trece senzatiile de furie si oboseala.

Salcia este capabila sa ne scape de durerile de cap

si sa readuca armonia in intregul organism.

Plopul

Pauza este intre orele 3.00 si 4.00, iar activitatea

intre 14.00 si 17.00. Energia este uniforma,

moderata, mobilizeaza fortele din noi in directia

dorita, realizeaza corectia psihicului. Daca

imbratisam plopul pentru citeva minute, scapam de

oboseala. Dar nu este bine sa exageram, caci se

produce un retur al energiei, ceea ce da senzatia de

ameteala.

Plopul tremurator

Acest arbore se odihneste intre 1.00 si 2.00

noaptea si este activ intre orele 13.00 si 16.00.

Creste in zone umede. Plopul tremurator aspira

energia ca un vampir, de aceea nu se recomanda

stationarea in apropierea acestui arbore mai mult

de 10 minute. In general, oamenii se resimt intr-o

padure de plopi tremuratori, caci aici domneste

disconfortul. Totusi, raminerea un scurt interval de

timp linga un asemenea copac este benefica,

deoarece el va pompa din organismul nostru tot

stresul si surplusul de energie daunatoare. In doar

10 minute, cu o crenguta de plop tremurator putem

scapa de durerea de masele, doar lipind ramurica

de obraz. De fapt, plopul tremurator alina orice

durere, in afara de durerile de cap si crizele

cardiace.
Arinul

Creste, de asemenea, in zonele umede. Ramine in

repaus intre orele 0.30 si 3.00. In rest este in

permanenta activ. Energia arinului este negativa,

deci nu trebuie sa ne sprijinim de acest copac. Dar,

daca folosim o bucatica de lemn de arin, pe care o

aplicam in zona ficatului, scapam de criza biliara.

Totodata, arinul ne ajuta sa ne eliberam de durerile

sufletesti, cauzate de suparari, iar in reumatism

este bine sa se frictioneze locul dureros cu frunze

de arin.

De retinut

Pentru a ne reface din punct de vedere energetic si

emotional, trebuie sa alegem totdeauna copacii cei

mai sanatosi, cu scoarta fara umflaturi sau

cicatrice, pentru a avea certitudinea energiei lor de

calitate (si a unei zone bioenergetic

corespunzatoare) .