1

ÎMBUNĂTĂŢIREA CALITĂŢII

Strategia îmbunătăţirii continue

Dintre funcţiile managementului şi asigurării calităţii , îmbunătăţirea calităţii are un rol

dominant în reducerea costurilor. Noţiunea de îmbunătăţire a calităţii are semnificaţia
unui ansamblu de acţiuni întreprinse în întreaga organizaţie, pentru creşterea eficacităţii
şi eficienţei activităţilor şi proceselor, în scopul asigurări avantajelor sporite atât pentru
organizaţie cât şi pentru clienţii acesteia (cf. standard SR ISO 8402:1995).
Pentru a crea o ambianţă favorabilă îmbunătăţirii calităţii, trebuie să se aibă în
vedere:
a) încurajarea şi susţinerea unui stil de conducere care să sprijine acţiunea;
b) promovarea valorilor, atitudinilor şi comportamentelor care stimulează
îmbunătăţirea calităţii;
c) stabilirea unor obiective clare de îmbunătăţire a calităţii;
d) încurajarea comunicării eficace şi lucrul în echipă;
e) recunoaşterea succeselor şi realizărilor;
f) educarea şi instruirea pentru îmbunătăţirea calităţii.
Paşii care trebuie parcurşi pentru îmbunătăţirea calităţii sunt următorii:
 dovedirea necesităţii îmbunătăţirii prin evidenţierea beneficiilor posibile datorită
implementării unui program de îmbunătăţire;
 identificarea propunerilor de îmbunătăţire şi selecţionarea propunerilor în funcţie de
avantajele specifice pe care le pot aduce, exprimate atât în economii băneşti, cât şi în
termeni tehnologici;
 organizarea echipelor de lucru pentru fiecare proiect de îmbunătăţire ;
 diagnosticarea cauzelor apariţiei defectelor în proiectare, fabricaţie ;
 stabilirea remediilor necesare pentru eliminarea cauzelor defectelor şi justificarea
eficienţei aplicării acestor remedii;
 2

 aplicarea opţiunilor de îmbunătăţire şi controlul noilor proceduri de lucru, cu scopul

ca beneficiile obţinute în urma îmbunătăţirii să continue în viitor.
În Japonia a fost inventată şi aplicată de prof. Masaaki Imai, o strategie de „
îmbunătăţire continuă ”, care este denumită în limba japoneză KAIZEN (KAI =
schimbare; ZEN = pentru mai bine). Strategia KAIZEN se bazează pe principiul
îmbunătăţirii graduale şi continue, „cu paşi mici”, spre deosebire de îmbunătăţirea
obţinută prin inovare tehnologică (prin introducerea de noi maşini, noi procese, noi
tehnologii etc.), denumită în limba japoneză KAIRYO, care se bazează pe salturi mari,
pe „demontarea” a ceea ce este vechi şi construirea noului prin investiţii necesare
pentru noile procese tehnologice şi noile invenţii. Deosebirea dintre cele două strategii
de îmbunătăţire, KAIZEN şi KAIRYO, poate fi reprezentată grafic ca în figura 6.1.

Deosebirea între Kaizen şi Kairyo

Managementul Kaizen se bazeaza pe respect fata de inteligenta si creativitatea

oamenilor. Potrivit conceptului japonez de conducere, un pas inainte facut de o suta de
oameni este mai pretios decat o suta de pasi facuti inainte de un singur lider. Spre
deosebire de managementul organizatiilor din Europa sau SUA, care promoveaza
inovarea in salturi cu investitii si riscuri mari, japonezii prefera sa obtina performante
progresand cu "pasi mici". Acest gen de promovare a inovării este denumit de japonezi
kaizen. Este un proces de îmbunatatiri care nu se termina niciodata si care genereaza
 3

multiple avantaje. La un proiect Kaizen de imbunatatire participa toti cei implicati:

muncitorii, maistrii, inginerii si managerul. Nu conteaza ierarhia, conteaza valoarea
adaugata produsa de inteligenta si forta de actiune a fiecaruia pentru a creste puterea
grupului. Mentalitatea specifica filozofiei Kaizen este este opusa modelului practicat
adesea de oameni, potrivit principiului minimului efort, "Merge si asa". Kaizen a devenit
cunoscut ca o noua disciplina de management in ultimele doua decenii ale secolului
trecut. Desi managementul Kaizen s-a dezvoltat in Japonia intre anii ‘50-'80, numele a
fost recunoscut oficial si inregistrat ca marca in SUA in 1985, când Masaaki Imai a
publicat cartea "Kaizen: Cheia succesului competitiv al Japoniei". Pana atunci numele
kaizen era doar un substantiv comun in limba japoneza, avand semnificatia de "mereu
mai bine". Profesorul Imai i-a dat semnificatia de principiu managerial - Kaizen,
management al imbunatatirii continue - si i-a subsumat o structura intreaga de concepte,
tehnici si sisteme manageriale, utilizate de intreprinderile japoneze care-si dovedisera o
remarcabila competitivitate pe pietele occidentale. Astfel, tehnologii de management ca
Just-In-Time, TPM, 5S, Kanban etc. au fost cuprinse toate sub o singura umbrelă, pe
care a numit-o Kaizen.

Structura îmbunătăţirii continue

 4

ACT (A) PLAN (P)

Acţionează Planifică

CHECK (C) DO (D)

Verifică Execută

Ciclul PDCA. complet-Roata lui Deming

Ingineria simultană (concurentă)

Ingineria concurentă, denumită şi inginerie simultană, este o metodă de

proiectare a produselor la care se utilizează toate informaţiile (cunoştinţele) relevante în
mod simultan, în timpul proiectării, pentru a se asigura satisfacerea cerinţelor clienţilor
externi şi interni. Scopul principal al metodei este de a asigura eficienţa generală a
proiectării prin reducerea timpului scurs de la concepţia produsului până la apariţia
produsului pe piaţă (time-to-market), totodată prin această metodă se previn probleme
de nesatisfacere a siguranţei în funcţionare şi se reduc costurile.
În mod tradiţional, proiectarea produselor este efectuată secvenţial şi nu
simultan. Astfel, la proiectarea secvenţială, fiecare decizie este luată de specialişti
având o singură specialitate. Apoi decizia este transmisă la alt grup de specialişti pentru
decizia următoare.
 5

Informare

FAZA 1 Executie

FAZA 2 Time to
market
FAZA 3

Ingineria secvenţială

Ingineria concurentă se caracterizează prin luarea de decizii care iau în considerare,

simultan, toate cunoştinţele tuturor specialităţilor relevante pentru produsul considerat.

FAZA 1

FAZA 2
Time to market

FAZA 3

Ingineria concurentă

Cunoştinţele tuturor specialiştilor de diferite specialităţi sunt integrate şi concentrate pe

cerinţele clienţilor.