ISTORICUL A Ç E ZÂ R II CEHILOR ÎN BANATUL DE SUD

(REPUBLICA SOCIALISTA ROMÂNIA)

T EO D O R A A L E X A N D R U - D O B R IJO IU

Obiectul cercetärii noastre îl constituie coloniçtii cehi din sudul Banatului,

açezati in cinci sate: Sfìnta Elena, Gîrnic, Bigär, Ravensca fi Çumita 1 (vezi
harta nr. 1).
Dintre lucrärile existente, in care se acordä o atentie mai mare conditiilor
istoriee, geografice §i
economice ale coloni-
zärii cehilor în Bana­
tul de sud z, se impun
a fi citate cele ale lui
R. Urban3§i J. Schlögl4.
ìn ultimul timp,
acefti colonisti cehi,
precum §i graiurile lor
constituie obiectul unor
ánchete efectúate de
un grup de cercetätori
din R. S. Cehoslovacä
§i din tara noasträ.
Astfel Vladimir Scheu-
fler §i Olga Skalníková
se ocupà de cidtura
materiali §i spiritualä
a populatiei celor cinci
sate ®, Dr. Slavomir Utësenÿ studiazä únele particularitäti fonetice, morfo-
1 în graiul ceh local: Svatá Helena, Gernik, Biger, Rovensko, Sumice.
2 Vezi, de ex. : A l e x a n d r u M o i s i , D in monografia Clisurii, Bucureçti, 1938 ; J i r i
N o s k a, Minoritäfile cehoslovace din Transilvania j i Banat, in « Transilvania, Banatul, Criçana,
Maramureful», vol. I, Bue., 1929; P. H o r v a t h , O postaveni ieskych a slovanskÿch menSin
v Juhosluvii, Bulharsku, Rumunsku a Mad^arsku, in «Slovenskÿ tÿidenik», Nädlac, 1929;
D r . F r . K a r a s, Cechové v Rumunsku, Praga, 1934.
3 Cechoslovaci v Rumunsku, Praga, 1930.
4 Dëjiny ceskyck osad » rumunském Banâtë, Praga, 1925.
5 V I. S c h e u f i e r — O. S k a l n í k o v á , Hmotná a duchovní kultura, « Ceskÿ lid »
1962, nr. 4.
140 T E O D O R A A L E X A N D R U - D O B R IJ O IU

logice, sintactice fi lexicale ale acestor graiuri Probleme de fonetica abor-

deazà in articolul publicat recent G. Ciplea2 de la Universitatea « Babef-
Bolyai» din Cluj, precum fi Tiberiu Pleter3 de la Universitatea din
Bucurefti.
In articolul de fa^à nc propunem sa tratàm problema colonizàrii cehilor
din Banatul de sud, aràtind ìmprejuràrile istorice in care s-a fàcut, incepind
cu secolul al X V III-lea, fi càutind a fixa data cind au luat fiintà cele cinci sate
menzionate la inceput *.

La inceputul secolului al X V III-lea, dupà izgonirea turcilor, potrivit pàcii

incheiate la Pozarevac, intreg Banatul este ocupat de Austria. Guvernator al
Banatului a fost numit Claudius Mercy, care pentru a organiza mai bine Clisura
(Valea Dunàrii) a procedat la impàrtirea ei in districte.
Promisiunile fàcute de Mercy, precum fi publicarea diverselor patente
imperiale, prin care se garanta iertarea dàrilor pe mai multi ani celor ce ar
fi acceptat sà se afeze in aceastà regiune, au atras un mare numàr de colonisti
in Banat. « Cei mai preferati sint Germanii fi Boemii, care, fiind afezati in
satele pàràsite, nu trebuira sà-fi zideascà nici màcar c a s a »5.
Evident, in regiunile populate cu romàni au fost adufi putini colonisti
fi n i n n a i in locurile de o exceptionalà bogàtie. Astfel, incepind cu anul 1 7 2 2
sint adufi mineri din Iliria, Saxonia fi Boemia, care sint trimifi la minele din
Ocna de Fier, Bocfa Germana, Oravita, Recita fi Moldova Nouà 6.
Colonizàrile ulterioare in Banat au urmàrit mai mult intàrirea zonei de
frontiera impotriva unor noi incursiuni turcefti. In acest sens, Curtea din Viena
a hotàrit ca in Banat sà fie colonizati numai germani.
Prineipiul colonizàrii pe frontiere aplicat in Austria fi Ungaria il gàsim
fi in Banat. « Ìntreaga Vale a Dunàrii este ìmpàrtità intre regimentele
de frontierà, iar populatia acestei regiuni supusà regulilor de disciplina
militarà» 7.
Nicolae Pop, in lucrarea sa Populafia Banatului in a doua jumatate a seco­
lului al X V III- le a 8, ne informeazà cà intre anii 1 7 4 3 — 1 7 9 2 in Banat s-au
infiintat 8 7 localitàti noi. Dintre acestea, numai 1 2 au fost infuniate cu colonisti
de altà originà decit cea germanica. Intre coloniftii catolici, in afarà de germani,
mai sint amintiti unguri, cebi, slovaci fi croati, apoi spanioli, italieni fi francezi.
Se pare ìnsà cà aceftia din urmà, printre care fi cehii, au fost asimilati de colo-
niftii germani, care fiind in numàr mai mare se bucurau de mai multe privi-

1 D r . S I. U t è S e n y , 0 jazyce ceskijch osad na jihu rumunského Banatu. extras din

« Cesky lid», Praga, 1962, nr. 5.
2 C.antilatea vocalica in graiurile cehe din Banat, Rsl, V II, 1963.
3 Unele particularitàp fonetice ale graiurilor cehe din Banatul de sud, comunicare prezentata
la sesiunea §tiin^ifica din iunie 1963 a Facilitaci de filologie de la Universitatea din Bucure^ti.
1 Celli, alaturi de alte na^ionalita^i. mai sint in comunele: Eibental, Ogradena Nouà,
Bozovici, Zlati^a (raionul Moldova Nouà), Baia Nouà, Mehadia, Orsova (raionul Or§ova), Vucova,
Clopodia (raionul Gätaia) Peregul Mare (raionul Pecica), Jupa (raionul Caransebe§), Scàiuf,
(raionul Lugoj, precum §i, in alte località^.
5 P. D r a g a l i n a , D in istoria Banatului Severin, partea a III-ea, Caransebes, 1899,
p. 109.
6 V e z i I l i e G h e n a d i e , Colonizàrile in Banat in sec. al X V III- lea — al XIX-lea
« Analele Banatului», fase. 5, 1930, p. 7.
Nicolescu-Due, Pentru siguranta Romàniei, Colonizarea hotarelor, Bue.
1931, p. 12.
8 Extras din revista « Timocul», caiet. 1, 1943, p. 4.
 AÍ?EZAR1JA C E H I L O R IN B A N A T U L D E S U D 141

legii. De altfel, Nicolae Pop afirma cà « intre primii asiinilati la germanism au

fost colonista din Lorena si eei din Boemia » 1
Urmàrind istoria Banatului, se poate vedea eà in colonizárile secolului
al X Y III-lea, in afara coloni§tilor germani, care au venit in numàr mare, cei-
lalti colonisti de altá origine, printre care si cehii, au venit in numàr relativ
mie, in mod ràzlet. Singurele localitàti, pentru secolul al X V III-lea, in care
este consemnatà prezenta coloni^tilor cehi sint: Moldova Nouà, in anuí 1778 2,
§i Or§ova, in anuí 1791 3.
Nu este exclus ca pe lingà aceste douà localitàti, Moldova Nouà §i Or§ova,
sà mai fi existat colonisti cehi in mod ràzlet §i in alte localitàti. Ne referim
in primul rind la acele localitàti in Care (intre anii 1723— 1795), alàturi de
germani §i maghiari, au fost inregistrati slovaci 4, cu care cehii au fost adesea
confondati. ìntr-adevàr, astfel de erori s-au produs §i mai tirziu, probabil §i
din necunoa^terea limbilor cehà §i slovacà de càtre cei ce ìntoemeau
statisticile.
Cu toate acestea, coloniìjtii cehi veniti in Banat in secolul al X V III-lea
nu au reprezentat o masà compaetà §i in nici un caz nu au intemeiat a^ezàrile
cehe actúale: Sf. Elena, Girnic, Ravensca, Bigàr §i gumita.
ìntemeierea acestor colonii este de datà mai tirzie, incepind cu cel de-al
treilea deceniu al secolului al X IX -lea 5.
Dacà intr-adevàr cehii din satele bànàtene actúale ar fi fost colonizati
in perioada la care se referà Uie Ghenadie, numele a§ezàrilor intemeiate de ei
ar fi apàrut pe hàrtile lui Francisc Griselini si Nicolae Pop. Prima hartà a fost
intoemità in anul 1780, ca anexà a lucràrii Istoria Banatului Timi$an 6, in care
autorul ei face o descriere minutioasà a intregii regiuni dunàrene §i consemneazà
toate comunele existente pinà la data respectivà. Lucrarea lui Francisc Griselini
era, de fapt, un raport asupra situatiei Banatului, alcàtuit la cererea impàra-
tului Franz Iosef.
Nici in cea de-a doua hartà, care indicà colonizárile in Banat intre anii
1718— 1792, intoemità de càtre Nicolae P o p 7, nu se mentioneazà nici unul
din satele amintite mai sus.

1 Ibidem, p. 4.
2 Vezi tabloul colonizàrilor stràine in Banat in secolul al XVIII-lea-al XIX-lea din
anul 1846, dupà K. von Czoring §i A. Bodor, publicat de S t. M a n c i u 1e a in Banatul de altà-
(lata, in Studii istorice, voi. I., Publica^iile Institutului Social Banat-Cri§ana, Timi^oara, 1944.
3 Vezi lista colonizàrilor din Banat, datà de N. Pop, dupà acela§i recensàmint al lui
K . v o n C z o r i n g , in Populatia Banatului in timpul lui Iosif al II-lea, in « Lucràrile Insti-
tutului de geografie al Univ. din Cluj», Timi^oara, 1942, voi. V II, p. 393.
4 Vezi, de exemplu, Tabelul Comandamentului M ilitar General Slavon din Peterwardein
asupra situatiei popula\iei districtului comandamentului militar dupà na\ionalitate, publicat de
G r i g o r e P o p i t i in « Date §i documente bànàtene», Timi§oara, 1939, p. 134, din care reiese
cà in Banat existau numai slovaci, nu si cehi. L a« observajii» se aratà insà cà datele sint primite
in luna aprilie 1871 de la comunitàrie militare §i cà nu sint exacte ; S t. M a n c i u 1 e a, in
Elemente etnice stràine a§ezate in Banat intre anii 1000 —1870, Extras din Revista Inst. Social
Banat-Cri§ana, Bui. istorie, anul X I , p. 381, 1944, spune : « Slovacii formeazà in regiunea
muntoasà a Banatulu un grup de 7 sate a§ezate la sud-vestul jude^ului Cara§. Eie sint
Gernic, Sf. Elena, Rovensca, Biger, Ogradena Nouà, §umi|a §i Jevental».
5 Cf. R . U r b a n, Cehoslovaci v Rumunsku , Praga, 1930.
6 Cf. edijia din anul 1926, Bucure§ti, traducerea din limba germanà de N. B o 1 o c a n.
7 N. P o p , Harta a Il-a, Colonizàrile din Banat intre anii 1718 —1792, ca anexà la lucrarea
sa Populatia Banatului in a doua jumàtate a secolului al X V III- lea , Extras din revista« Timo-
cul», caietul I, Bucure§ti, 1943.
142 T E O D O R A A L E X A N D R U - D O B R IT O IIT

Din izvoarele citate de Jan Auerhan precum fi din informatiile oferite

de lucrärile lui R. Urban, Jindrich Schlögl, Alexandru Moisi, Fr. Karas, Jiri
Noska fi Pavel Horvath 2, rezultä cä satele cehe din sudul Banatului n-au
existât in secolul al X V III-lea, ci au fost întemeiate la ìnceputul secolului al
X lX -lea, între anii 1823—1830.
Lucrärile autorilor cehi despre populatia cehä din Banat oferä informatii
pretioase privitoare la locurile de baftinä ale coloniftilor.
Ccrcetärile noastre efectúate asupra acestor graiuri cehe confirma faptul
cä graiurile cehe vorbite in Banatul de sud sint graiuri aie dialectelor ceh central
fi ceh de sud-vest, in care s-au pästrat unele elemente, ce-i drept, foarte putine
la numär, ale graiurilor cehe de nord-est.
în primele trei grupuri au fost adufi cehi din imprejurimile orafelor
Praga fi Cáslav, din regiuni ca: Sázava, Plzeñ, Klatovy, Domazlice,
Pribram s.
Cehii venivi in primele douä grupuri, in anii 1823— 1824, au fost afezatì
pe valea piriului Elisabeta, intemeind colonia cu acelafi nume. Cei sositi in cel
de-al treilea grup, in anul 1825, au ìntemeiat colonia Sfìnta Elena.
Coloniftilor cehi din Elisabeta, datoritä conditiilor grele in care träiau
(lipsa de apä), li s-a permis mutarea in anul 1847 in satul Sfìnta Elena.
Din lucrarea lui FrantiSek Karas afläm cä printre eoloniftii cehi au venit
fi familii germane. Aläturi de aceftia, in Sfìnta Elena au mai locuit cìteva
familii de maghiari. Din datele oferite de Jan Schlögl (vezi lucr. cit., p. 7) reiese
cä aproximativ pe acelafi loc pe care a luat fiintä satul Sfìnta Elena ar fi existât
o micä colonie de maghiari, formatä din cìteva familii venite probabil din
Moldovita, care s-a desfiintat curìnd, deoarece n-a rezistat conditiilor grele
de viatä fi s-a impräftiat in diverse locuri. 0 parte din ei, dupä cum ne infor-
meazä Jan Auerhan 4, se mutä in anül 1897 in Bulgaria. Cei care au rämas,
putini la numär, au fost, ca fi nemtii, asimilati de cehi.
între anii 1826—1828 au fost adufi cehi din mai multe regiuni, de cätre
administratia militará, pentru intärirea zonelor de granitä.
Dupä datele oferite de Etnographie der oesterreichischen Monarchie 5,
aceftia ar fi venit in special din Polabí, Hradec Králové fi Cáslav. Din cronica
casei paroliiale din Gìrnic reiese cä ei ar fi venit insä din Klatovy, Plzeñ, Kourim,
Litomëfice fi Chrudim. R. Urban, in lucrarea citatä mai sus, aratä cä cehii
adufi in perioada respectivä proveneau din imprejurimile orafelor Praga,
Beroun, Ceské Budëjovice. în urma analizei lingvistice a acestor graiuri putem
afirma cä aceftia, in marea lor majoritate, au venit din partea de apus a teri-
toriului Boemiei, respectiv din regiunile Plzeñ, Domazlice, Klatovy fi din alte
localitä^i (vezi harta nr. 2), înfiintînd satele Gìrnic fi Bigär, iar cei veniti din
partea centralä a Boemiei au ìntemeiat celelalte sate.
ìn Gìrnic, ale cärui afezäri se ìntind de-a lungul unui pirìu, au fost colo­
nízate familii de emigranti cehi din regiunea Plzeñ, pe malul mai ìnalt, « Na
velké stranë». Acestor locuitori ai comunei li se spune « Plzàci», in opozitie

1 Yezi J a n A u e r h a n , Cechoslovaci v Juhoslavii, Rumunsku, Mad^arsku a Bulharsku,

Praga, 1921.
2 Cf. lucràrile autorilor respectivi, citate la pag.
3 Vezi J a n A u e r h a n , op. cit., p. 64—65 ; R. U r b a n, op. cit., p. 7, fi V l a ­
d i m i r M £ C a n, Za chlebem vezdejSim, Brno, 1931, p. 30.
4 Vezi op. cit., p. 35.
s Cf. J a n A u e r h a n , ibidem, p. 64 —65.
 A Ç E Z A R E A C E H IL O R IN B A N A T U L D E SU D 143

eu eei ce sînt num iti« Horâei» fi care locuiesc« Na malé stranë» (astfel numesc
locuitorii Gîrnicului partea mai joasâ a comunei lor). Despre acefti « Horâei »
(eei fie la munte), nu se ftie précis de unde au venit. Fr. Karas emite ipoteza
câ s-ar putea ca locul lor de baftinâ sa fi fost Podifurile ceho-morave (Cesko-
moravské vysociny), défi dupa
alti cercetâtori « Horâei» ar pro-
veni din regiunea muntilor Krko-
noâe 1.
Materialul lingvistic rezultat
din cercetarea graiului din Gîr-
nic nu eonfirmâ aeeste afirmatii,
ci ne duce spre concluzia câ
acefti cehi au fost adusi din
regiuni diferite, însâ elementul
ceh de apus, dupâ pârerea
noastrâ, este prédominant.
Date referitoare la înteme-
ierea celorlalte sate eu populatie
de originâ cehâ ne oferâ Karl
von Czoring2, care aratâ câ între anii 1826—1830 au luat fiintâ în
Banat 12 sate locuite de cebi. Acestea sînt : Gîrnic, Bigâr, Ravensca, Eibental,
Frauenwiese, Novi Jupanec, Çumita, Schôntal, Weidental, Wolfsberg, Wolfs-
wiese, Lindenfeld. Dintre acestea ultimele patru au fost trecute drept cehe,
pentru câ fuseserâ colonizate cu nemti adufi din Boemia 3.
Cehii au continuât sa vinâ în grupuri mai mici în aceste sate pînâ în jurul
anului 1860, fiind afezati în coloniile Ravensca, Çumita, Ogradena. Printre
ultimii veniti în aceste sate sînt cei ce au fost colonizati în Çumita
în anul 1856, fiind originari din Yolduchy de lîngâ Plzen, din Chÿnov fi
Boleslav.
Cebii adufi în Banat la începutul secolului al X IX-lea s-au afezat pe culmile
Clisurii, aproape de drumul ce ducea din Clisura de Sus în cea de Jos. Aceste
afezâri eu populatie cehâ se aflâ la distante destul de mari între eie, unele însâ
în apropierea unor comune fi sate locuite de romàni. Afezarea cea mai izolatâ
este Ravensca, situata într-o regiune greu accesibilâ, ceea ce a dus, de altfel,
la o mai bunâ conservare a graiului ceh respectiv.
Sub aspect numeric, de la întemeierea acestor afezâri pînâ astâzi, populatia
a suferit multe schimbâri. Conditiile naturale vitrege au constituit cauza prin-
cipalâ a întoarcerii unora din ei în Cehoslovacia fi a emigrârii unui numâr însemnat
în America, Iugoslavia, Bulgaria. în sfîrfit, unii s-au mutât în alte comune ale
aceleiafi regiuni sau în alte regiuni aie târii 4.
Initial, ocupatia de bazâ a coloniftilor a fost aceca de tâietori de lemne.
Mai tîrziu, au început sâ se ocupe eu agricultura, mineritul (îndeosebi cei din
Bigâr, care au lucrat la început în minele din Eibental, iar în prezent la cele

1 Vezi op. cit., p. 28.

2 Citat de J . A u e r h a n, op. cit., p. 64—65.
3 Cehilor li se spune in Banat pemi < germ. Böhmen. (Aceastä denumire a fost datä de
germanici din Banat celor ce veneau din Boemia).
4 in Caransebes. Orfova, /latita. Moldova Nouä, Berzasca, Dalbojef, Rudäria, Prilipefi,
Cozla, Liubcova, Ogradena Nouä, precum fi in alte località^ din regiunca Timijoara sau din
(ara.
144 T E O D O R A A L E X A N D R U - D O B R IT O IU

din Cozla), prccum fi cu fabricarea varului, pe care-1 vindeau apoi in intreaga

Clisurà. Aceastà indeletnicire o mai au fi astàzi cei din Girnic.
Colonia cu cei mai multi locuitori a fost Girnicul, iar cea mai mica
Ravensca. Defi unele dintre aceste sate au fost in apropierea comunelor locuite
de romàni, sirbi fi germani fi contactul cu aceftia a fost relativ strxns, putine
sint cazurile in care, alàturi de cehi, in cele cinci afezàri sa tràiascà fi alte
nationalitàti.
Astàzi numàrul locuitorilor acestor sate este redus considerabil. Dupà
datele recensàmintului din anul 1956, in intreaga regiune Banat s-au declarat
de nationalitate cehà 8887 persoane, iar limba maternà cehà au declarat-o
numai 5169 de persoane 1.

HCTOPHfl nOCEJIEHHH HEXOB B K)>KHOM BAHATE

(COllHAJIHCTHqECKAH PECnYBJIHKA PyMBIHHH)

(Pe3K>Jvie)

A b t o p HacroHinefi CTaTbH, yroMHHH AaHHbie o nocejiemiH MexoB b EaHaTe, noKa3biBaeT,

MTO y>i<e b X V III Bene 3,'(ecb noHBHjiocb ueöojibinoe micno rrocejieHiteB. B stot ncpHOA 3apera-
C T p n p o B a H b i ABa HacejieHHbix nvHKTa : M o jiA o n a H o y s (1778) h O p m o B a (1791), b KOTcpwx
Hapnfly c pyMbmaMH h a p y t h m h HaipiOHaJibHOCTHMH npo>i<niiajiH h m c x ii .
¿ a jib iu e VKa3biBaeTCfi, mto hochtcjih coBpeMeHHbix mciuckhx ro B o po B , npo *H B aio m H e
b iiHTH cejiax: C<j>biHTa EjieHa, I'bipHHK, B n ra p , PaBeHCKa h IUyivuma, hb . ihioihhxch 06 bei<TOM
iiacTOHinero HCCJieflOBaHHX, sto He n 0T0MKH m cxob , npHBe 3eHHbix b EaHaT b X V III BeKe,KaK
3To yxBep>KAaK>T HeKOTopbie pyMbiHCKHe HccJieflosaTeJiH. Ohh 6biJiH K0A0HH30BaHbi b n atan e
X I X BeKa, Me>KAy 1823— 1830 r r . , h nocejiHJiHcb n p n 6;iii 3HTe;ibKO b Tex Mecrax, rAe npo>KH-
BaioT h ceìÌMac.

L ’ÉTABLISSEM ENT DES T CH ÈQU ES DANS LE BANAT M É R ID IO N A L

(R É P U B L IQ U E SOCIALISTE D E ROU M AN IE)

(Résumé)

Cet article, qui fournit certains précisions au sujet de la colonisation des Tchèques dans
le Banat, indique que ces derniers commencèrent à y être amenés en nombre insignifiant à
partir du X V IIIe siècle. A cette époque deux localités sont attestées, Moldov» Nouà (1778)
et Orçova (1791), où, à côté de Roumains et d’autres populations, vivaient aussi des
Tchèques.
On montre ensuite que ceux de9 habitants des cinq villages étudiés dans ce travail
— Sfînta Elena, Gîrnic, Bigâr, Ravensca et Çumi^a — qui utilisent des parlers tchèques actuels,
ne sont pas les descendants des Tchèques amenés dans le Banat au X V IIIe siècle, comme l’ont
sur terni certains chercheurs roumains. Ils ont été en realité colonisés au début du X IX e
siècle, entre les années 1823 et 1830, et établis approximativement là cù on les rencontre de
nos jours.

1 Recensàminlul. . ., Bucureçti, 1959, p. 562.