Sunteți pe pagina 1din 3

„Necuprinderea înțelepciunii li se arată mai cu seamă acelora cărora cunoșterea li se

adaugă cu prisosință prin harul lui Dumnezeu.” p. 527


„Unde este Împăratul Hristos? În cer, de bună seamă. Într-acolo se cuvine, ostașule,
să-ți îndrepți calea.” p. 533
„Ostașul ara hrană împărătească. Nu trebuie să-și facă rost sieși de hrană, și nici să se
preocupe de aceasta.” p. 533
„Să ai în față o viață fără casă, fără cetate, și fără avuții.” p. 533
„Dacă El va dorii ca tu să te arăți destoinic prin primejdii, atunci tu, pregătit fiind, să
fii nebiruit în fața oricărei suferințe și neclintit cu sufletul în fața primejdiei, gata să te muți
din pământ în pământ, și din mare-n mare.” p. 534
„Să nu ne fie frică pentru copii și nici să nu ne temem dacă vor suferii, ci să ne
veselim, că vor fi cinstiți cu mărire.” p. 536
„Să lepădăm de la noi povara avuțiilor, păstrându-le pentru cei ce au nevoie de ele.” p.
537
„Așadar, să nu fi fără griji, tu, cel care ai ales însoțirea cu femeie, ca și cum ai avea
dreptul să îmbrățișezi lumea.” p. 539
„Când te vei despărții de avuțiile care-ți aparțin, fii neînduplecat, încredințat că ți le
arvunești în ceruri.” p. 540
„Silește-te să fii ultimul dintre toți, și slujitor al tuturor, căci aceasta îți va aduce
adevărata slavă.” p. 543
„Amară gustare să-ți fie ascultarea poveștilor lumești, și faguri de miere istorisirile
bărbaților cuvioși.” p. 543
„Nu te face judecător al căderilor celorlalți. Aceasta este moartea pocăinței.” p. 543
„Patima lăcomiei pântecelui nu-i făcută să-și arate puterea în mmulțimea bucatelor, ci
în poftă și puțina gustare.” p. 546
„Ferește-te de păcatul mâncării pe ascuns, fie și pentru o simplă gustare.” p. 548
„Ferește-ți urechile de poveștile lumești, ca să nu-ți pătezi sufletul cu stropi de noroi.”
p. 548
„Dacă ești întrebat ceva, răspunde cu vorbă cuvenită și smerită; dacă nu ești întrebat,
păstrează liniștea. Dacă este întrebat altul, leagă-ți limba!” p. 548
„Când vorbești cu unul mai mic decât tine, sau dacă te întreabă ceva, nu-i da
răspunsurile cu nepăsare, disprețuindu-l pe fratele tău spre defăimarea lui Dumnezeu.” p. 548
„În orice înfăptuire a aproapelui tău, bucură-te și slăvește-L pe Dumnezeu; căci ale
tale sunt înfăptuirile lui, după cum și înfăptuirile tale sunt ale lui.” p. 549
„Să arăți un chip voios la sfârșitul convorbirii, va să-l înveselești pe cel care vorbește
cu tine.” p. 549
„Să nu te înfumureze treapta pe care o ai în cler, ci mai degrabă să te smerească.” p.
551
„Prisosul în arătarea bunăvoinței față de o anumită persoană, poartă o mare vină: aceea
a lipsirii celorlalți.” p. 559
„Neeliniștea și grija pentru bunurile materiale aduc în suflet mult zbucium.” p. 561
„Virtuțiile care se află într-un călăuzitor sufletesc, trebuie să ajungă bunul obștesc al
tuturor celor ce îl urmează.” p. 562
„Cel care îl iubește pe unul mai mult decât pe ceilalți, se face vinovat de faptul că nu
are pentru ceilalți dragoste desăvârșită.” p. 563
„Așadar, după cum cel care are dragostea îl are pe Dumnezeu, astfel și cel care are ura,
îl hrănește în el pe diavolul.” p. 563
„În obște, să nu se întâmple ca cel care dă vre-un îndemn sau poruncește vre-un lucru
să strige cu glas puternic și năprasnic, fiind un lucru necuvenit.” p. 564
„Creștinul nu trebuie să facă tărăboi pentru hrană și băutură, ci să mănânce în liniște.”
p. 566
„Să nu se fălească nimeni, nicidecum. Nici laude de sine să nu rostească, și nici să
asculte cu plăcere laudele aduse de altul.” p. 569
„Deci, când îți începi rugăciunea, lasă-te de-o parte pe tine însuși, pe femeie, pe copii.
Părăsește pământul treci dincolo de cer...” p. 587
„Patimile sufletului sunt violente atunci când cugetarea sufletului nu e păstrată într-o
stare de trezvie.” p. 596, 597
„Răutatea nu este nimic altceva decât o părăsire a virtuții.” p. 599
„A accepta războiul care ni se întâmplă fără voia noastră ar putea fi un lucru necesar,
însă a ne făuri nouă înșine un război de bunăvoie, este ceva foarte nesăbuit.” p. 599
„A-i scandaliza pe mulți când nu îți este pus înainte nici un folos, nu e deloc
neprimejdios pentru cel care o face.” p. 601
„Disciplinarea pântecelui este înăbușire a patimilor.” p. 602
„Înăbușirea patimilor e liniștirea sufletului. ” p. 602
„În privința mâncării nu trebuie să dicteze plăcerea, ci gândirea să hotărască limpede
marginile nevoii, exact cum un medic iscusit tratează cu detașare boala, prin metodele
potrivite.” p. 606
„Este mai bine și mai folositor să ne oferim trupul gata de lucru pentru faptele cele
bune, decât să îl facem nelucrător de bunăvoie.” p. 611
„Filosoful (creștinul) autentic, în orice loc s-ar afla, se așează în sălașul său natural de
retragere, adunându-și mintea înăuntru, și filosofând la acele lucruri care i se potrivesc lui,
îndreptându-și atenția spre sine însuși și spre Dumnezeu” p. 613
„Cel care întoarce spatele luptei prin grijile lumii, sunt loviți fără încetare de vrăjmaș.!
p. 615
„Se cuvine ca ascetul să nu râvnească cu nici un chip la o poziție de întâietate înaintea
fraților, căci aceasta este boala diavolului.” p. 621
„Să fugim deci de slava deșartă, acest dulce jefuitor al bogăției duhovnicești, care a
uns cu miere otrava înșelăciunii sale, și întinde cugetelor oamenilor cupa aducătoare de
moarte, ca ei să se înbuibe cu nesaț din această patimă.” p, 623
„Trezvia sufletului și răspândirea în glume nu pot merge alături în acelaș timp.” p. 625
„Fără chibzuință, chiar și ceea ce ar părea că e bun, se preschimbă în răutate, ca
urmare a nealegerii momentului prielnic și a lipsei de măsură.” p. 626
„Smerita cugetare este tezaurul unde se păstrează virtuțiile.” p. 627
„Dragostea îi face pe cei liberi să se supună unii altora și păstrează alegerii lor calitatea
de a fi liberă.” p. 631
„Nimic nu este mai ușor, decât să se păcălească cineva pe sine însuși atunci când
fiecare își devine sieși un judecător îngăduitor, socotind că cele plăcute sunt și folositoare.” p.
642
„A te cunoaște și a te tămădui pe tine însuți, reprezintă cel mai greu lucru dintre toate,
din cauza faptului că în om se află în mod natural iubirea de sine, și din caunză că fiecare fură,
din atașament față de sine, din ceea ce este adevărat.” p. 651
„De ce cauți odihna, și cununa câtă vreme nu ți-ai încheiat încă ziua? Ocupă acum
locul din urmă, ca să-l primești acolo pe cel dintâi.” p. 654