Ministerul Educației și Științei

Colegiul de Construcții Hîncești

Referat
Tema: Indicatorii statistici. Mărimi relative și medii.

Grupa: EI – 161
Elaborat: Dubceac Ecaterina
Verificat: Spînu Nălea
 1. Indicatorii statistici – definire, tipologie
Indicatorul statistic este expresia numerica a unei caracteristici
observate pe un fenomen, proces sau pe o categorie economico-
sociala, delimitata in timp si spatiu.
Intre cele mai importante functii ale indicatorilor statistici se
numara: functia de masurare, de comparare, de sinteza, de
estimare, de verificare a ipotezelor si testare a semnificatiei
parametrilor statistici utilizati.
Dupa metoda de obtinere a indicatorilor si rolul jucat in cercetare,
indicatorii pot fi impartiti in doua categorii:
a) indicatori absoluti (primari);
b) indicatori derivati (rezultati din calcule).
Indicatorii primari (marimi absolute) exprima direct nivelul
caracteristicii cercetate, in unitati concrete, specifice de masura. Se
pot obtine direct, prin inregistrarea nivelului caracteristicii, prin
centralizarea datelor sau prin insumarea partiala sau totala a datelor
individuale. Ei prezinta o capacitate relativ limitata de descriere a
fenomenului/procesului analizat, si nu permit realizarea unor
aprecieri calitative. Totusi, indicatorii primari reprezinta punctul de
plecare al analizei statistice.
Indicatorii derivati (marimi calculate din cele primare) se obtin prin
prelucrarea indicatorilor absoluti si fac posibila exprimarea
cantitativa si analiza aspectelor calitative ale fenomenelor si
proceselor analizate. Intre indicatorii derivati se numara: marimile
relative, marimile medii, indicatorii variatiei, ai corelatiei si regresiei,
indicii etc.
In analiza, economistul trebuie sa combine mereu indicatorii derivati
cu cei primari pentru a fi sigur ca interlocutorul intelege amploarea
reala (absoluta) a aspectului reflectat prin unul sau altul dintre
indicatorii derivati.
Marimile relative
Marimile relative sunt cea mai simpla forma a indicatorilor
derivati, obtinandu-se prin raportarea (compararea) a doi indicatori
statistici.
Este obligatoriu, insa, sa se respecte urmatoarele reguli pentru a obtine o
marime relativa semnificativa, compatibila cu realitatea:

 intre numarator si numitor trebuie sa existe o legatura logica;

 intre numarator si numitor trebuie sa existe compatibilitate metodologica, de
timp si de spatiu, pentru ca rezultatul sa fie util cunosterii;
 nivelul numitorului trebuie sa fie unul normal, obisnuit (sa nu fie o stare de
exceptie).

Forma cea mai simpla de exprimare a marimilor relative este cea

de coeficient aratand cate unitati din indicatorul raportat revin la o unitate din
indicatorul baza de raportare.

La fel de utilizata este si exprimarea marimilor relative sub forma

procentuala (rezultatul impartirii se inmulteste cu 100).

Pentru o mai mare expresivitate, in unele situatii, marimile relative mai pot
fi exprimate in promile, prodecimile sauprocentimile, aratand cate unitati din
indicatorul raportat revin la 1000, 10.000, respectiv, 100.000 unitati din indicatorul
baza de raportare (de exemplu: natalitatea sau mortalitatea se exprima la 1000 de
locuitori, numarul medici la 10.000 de locuitori, numarul studenti la 100.000 de
locuitori etc.).

Sunt cinci mari categorii de marimi relative, dupa functia de cunoastere pe

care o indeplinesc:

§ marimi relative de structura;

§ marimi relative de coordonare;

§ marimi relative de intensitate;

§ marimi relative de dinamica;

§ marimi relative de programare a activitatii.

Marimile relative de structura (ponderi, greutati specifice) – arata in ce raport

se afla fiecare parte, element al unui grup fata de volumul intregii colectivitati.
Marimile relative de coordonare compara prin raportare acelasi indicator
observat in doua grupe/colectivitati/unitati teritoriale diferite.

Marimile relative de dinamica (indici individuali) raporteaza nivelul unui

proces/fenomen dintr-o perioada, numita perioada curenta, la nivelul aceluiasi
fenomen dintr-o perioada anterioara – perioada de baza. Raportul
caracterizeaza evolutia in timp.

Marimile relative de intensitate compara valorile unei variabile cu valorile altei

variabile. Intre caracteristicile comparate exista o legatura logica, o dependenta sau
o asociere. Exemple: productivitatea unui factor de productie se determina ca
raport intre volumul productiei si nivelul factorului de productie; PIB/locuitor se
obtine ca raport intre produsul intern brut si numarul populatiei; rata somajului se
estimeaza ca raport intre numarul de someri si populatia activa etc.

Marimile relative ale programarii activitatii se folosesc, in special, in

planificarile de activitati economice la nivel microeconomic.

Marimile medii
Media este expresia sintetizarii intr-un singur nivel reprezentativ a tot ceea
ce este esential, tipic si obiectiv in aparitia si manifestarea unui fenomen de masa

Media trebuie inteleasa ca un nivel obisnuit, ca un nivel la care ne asteptam,

ca un fel de speranta matematica sau centru de greutate capabil sa exprime esenta
comuna a tuturor sau a majoritatii manifestarilor individuale ce alcatuiesc
colectivitatea cercetata.

Desi continutul acestei marimi este abstract, forma de exprimare este

concreta. Prin urmare, media se exprima in aceleasi unitati de masura ca si
variantele concrete din care se calculeaza.

Pentru ca valoarea medie sa fie reprezentativa pentru intreaga colectivitate,

trebuie sa se tina cont de urmatoarele cerinte:

 utilizarea unui numar suficient de mare de observatii, astfel incat esenta

comuna sa poata fi evidentiata;
 sa se aleaga acel tip de medie, care corespunde cat mai bine naturii variatiei
fenomenului analizat.

In functie de tipul datelor disponibile si de necesitatile de analiza, poate fi

folosita una din urmatoarele doua categorii de marimi medii:

 medii calculate;
 medii pozitionale.
 Mediile calculate se determina pe baza tuturor variantelor inregistrate intr-o
colectivitate.

In functie de natura variatiei (exprimate sub forma de marimi absolute sau

relative) si de felul datelor inregitrate (numai valori pozitive sau majoritatea
pozitive, dar si unele nule sau negative), distingem mai multe feluri de medii
calculate. Cele mai utilizate in analiza economica sunt:

 media aritmetica;
 media armonica;
 media geometrica;
 media patratica;
 media cubica;
 media parabolica;
 media cronologica.

Modul sau dominanta unei variabile reprezinta valoarea care inregistreaza cea
mai mare frecventa de aparitie. Valoarea modala se utilizeaza ca indicator al
tendintei centrale atunci cand media nu se poate calcula sau nu are sens sa fie
calculata. De exemplu, in loc de stabilirea marimii medii la confectii, a
numarului mediu la pantofi etc. se prefera varianta cea mai frecventa.