INTRODUCERE

Numărul infracţiunilor înregistrate este unul din indicatorii de bază care

caracterizează situaţia criminogenă în ţara. Pe parcursul ultimilor ani se remarcă o
tendinţă de descreştere a infracţiunilor înregistrate, fapt îmbucurător, dar Republica
Moldova mai are de întreprins încă multe măsuri la acest capitol pentru a putea face
față statelor cu un nivel într-adevăr jos a criminalității și pentru a asigura securitatea
atît a cetățenilor cît și persoanelor străine aflate pe teritorul ei.
Mai jos observăm un tabel oferit de Biroul Național de Statistică care reprezintă
indicii criminalității și dinamica acestuia începînd cu anii 2000 pînă în 2017

Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei sale cît
și a proprietății sale, aceste drepturi fiind garantate și ocrotite de constituția
Republicii Moldova. Iar cercetarea infracțiunilor contra vieții, integrității corporale,
libertății, proprietății și a altor atribute fundamentale ale persoanei îi revine
organelor judiciare însărcinate cu anchetarea faptelor (o totalitatea de activități
întreprinse de colaboratorii organelor judiciare îndreptate spre indentificarea
făptuitorului și dovedirii împrejurărilor, în vederea stabilirii adevărului și tragerii la
răspunderea penală a persoanelor vinovate de comiterea infracțiunii).
 ACTUALITATEA

Omul este cel ce creează bunurile şi valorile umane, fapt pentru care viaţa lui apare
ca valoare primară şi absolută, condiţie importantă pentru continuitatea biologică a
grupuluisocial, ea reprezentând astfel o valoare socială.
Referindu-se la viaţă Gr. Râpeanu sublinia că "trebuie să ţinem seama atât de esenţa
ei biologică, cât şi de esenţa ei, mai adâncă, psihică, dar să nu pierdem din vedere
nici unmoment cea mai profundă esenţă a ei, aceea socială, care îi dă calitatea cea
mai înaltă, aceeade valoare socială care, reglementată juridiceşte, constituie dreptul
absolut la viaţă al persoanei umane"
De la apariția primelor legi pînă actualmente, s-a încercat să se explice fenomenul
de crimă şi de a încercă să întreprindă toate măsurile pentru a ocroti pe om împotriva
violenţelor provenitechiar de la semenii săi.
Umanitatea a făcut eforturi considerabile în acest domeniu și actualmente se lucrează
pentru a stabili căile cele mai sigure în realizarea obiectivului menţionat.
Dreptul la viață este cel mai natural drept al omului și este protejat prin lege.Acest
drept este unul esențial, înscris în Declarația Universală a Drepurilor Omului și în
Legea fundamentală a statului. Constituția garantează dreptul la viață şi mai mult
interzice pedeapsa cu moartea. Astfel, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului
stabileşte prin art. 3 că “orice persoană are dreptul la viaţă, libertate şi la
inviolabilitatea persoanei” și Convenția pentru protecția omului şi a libertăților
fundamentale stipulează clar la articolul 2: “dreptul oricărei persoane la viață este
protejat de lege.”
Pentru asigurarea dreptului la viață, statului îi revin obligații precum: crearea unui
mediu ambiant sigur, a condițiilor de ocrotire a sănătății și de securitate a vieții.
Totodată, statul, prin instituțiile sale - poliția, procuratura, judecătoria, serviciile
medicale și de asistență socială, de ocrotire a drepturilor copiilor - zădărnicește
acțiunile ce pun în pericol viața omului. Aceasta înseamnă că, într-un stat
democratic, oricine nu respectă dreptul altuia este tras la răspundere în fața legii.
În legătură cu valoarea vieții umane și cu cele menționate mai sus această temă
reprezintă un interes și o importanță sporită îndeosebi pentru studenții de la
facultatea de drept.
Scopul lucrării fiind de a lămuri în primul rînd problemele investigării infracțiunii
de omor, pentru obținerea unor rezultate satisfăcătoare şi atingerea scopului urmărit
de prinderea şi pedepsire infractorului și divulgarea tuturor nuanțelor cauzei.
 METODICA CERCETĂRII OMORULUI
Infractiunea de omor este prevăzută în legislatia Republicii Moldova in Codul Penal
prin art.145 care prevede omorul intenţionat adică omorul unei persoane se
pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 15 ani. Iar în alin. (2) a acestui articol sunt
prevăzute agravantele.
Sarcina principală de prevenirea, curmarea, descoperirea şi cercetarea infracţiunilor
şi identificarea persoanelor care le organizează şi le comit este îndeplinită de
organele de drept în conformitate și cu respectarea prevederilor legale prevăzute de
constituție, codul de procedură penală și alte legi aferente iar conform articolului 5
din Legea cu privire la Procuratură funcția de conducere și exercitare a urmăririi
penale, organizarea, conducerea și controlarea activității organelor de urmărire
penală în cadrul procesului penal, și reprezentării învinuirii în instanța de judecată
în revine Procurorului.
Deoarece infracţiunea de omor, este o infracţiune îndreptată împotriva vieţii omului
aducând astfel o irecuperabilă atingere relaţiilor sociale s-a considerat în toate
orânduirile sociale că această faptă are gradul cel mai ridicat de pericol social iată
de ce trebuie de menționat faptul că legea procesual penală atribuie competența
infracțiunii de omor în exclusivitate procurorului. Avînd în vedere faptul că
activitatea organelor de poliție este supravegheată de către procuror,şi organele de
poliție întreprind o serie de activități în ceea ce priveşte investigarea infracțiunii de
asemenea, întreaga activitate de identificare a cadavrului, ridicarea de urme,
identificarea, urmărirea şi prinderea autorului, precum şi o serie de acțiuni de
cercetare a acestuia din urmă sunt efectuate de către organele de poliție, sub
supravegherea procurorului.
În investigarea unei infracțiuni de omor se va pleca de la o serie de întrebări! Ce
faptă s-a comis? Cînd a fost comisă fapta? Unde a fost comisă fapta? Cum a fost
comisă fapta? Cine este autorul faptei? Care a fost scopul comiterii faptei? Ce
mijloace s-au folosit la comiterea faptei? Cine este victima? Punîndu-şi aceste
întrebări, anchetatorul ajunge la concluzia că există o serie de probleme specifice ce
trebuie lămurite.
Care sunt principalele probleme pe care trebuie sa le clarifice ancheta în cazul
omorului? Ca și activitățile de întreprins pentru administrarea probelor sunt cel puțin
teoretic general valabile atat pînă la, cît și după identificarea criminalului motiv
pentru care se tratează în mod unitar, subliniind că la fel ca în orice anchetă de altfel,
nu este suficientă doar prinderea făptșsului ci și dovedirea sa, altfel munca fiind in
zadar. Degeaba avem date si informații și chiar convingerea ca X ar fi criminalul,
daca faptele sale nu sunt temeinic probate de către organele judiciare, acesta va
beneficia de prezumția nevinovăției și nu va putea fi tras la răspundere penală.
Mergînd mai departe, anchetatorul va stabili că pentru lămurirea acestor probleme
sunt necesare luarea unor măsuri şi realizarea unor activități.
PROBLEME PE CARE TREBUIE SA LE CLARIFICE ANCHETA:
a) Natura si cauza morții
Cercetarea trebuie să clarifice dacă în cauză este vorba de omor, accident, sinucidere
sau moarte naturală.
Dacă moartea este urmarea acțiunii directe sau indirecte a vreunei persoane ori
independent de voința cuiva.
b) Locul și timpul comiterii faptelor
Locul comiterii omorului prezintă interes deosebit pentru cercetare, atît sub aspectul
urmelor si mijloacelor materiale de probă existente în cîmpul infracțional, cît și al
delimitării acestuia, în raport de zona unde au fost exercitate agresiunile și cea în
care a survenit decesul, traseele parcurse de făptuitor și victima, locurile de
ascundere.
Timpul și durata comiterii faptelor interesează cercetarea pentru clarificarea
împrejurărilor activității infracționale, inclusiv modul de folosire a timpului în
perioada critică.
c) Modul de operare. Metodele de comitere și ascundere a faptelor
Lămurirea acestor împrejurări conduce la stabilirea cercului de suspecți, conturarea
activității infracționale, modalitățile probatorii si corecta încadrare juridică a
faptelor.
Sub acest aspect, intereseaza daca omorul a fost savarsit:
- cu premeditare sau „la comandă”;
- profitînd de neputința victimei de a se apăra;
- prin cruzimi;
- în serie;
- pentru săvîrșirea unei tîlhării sau piraterii,
- vizînd funcția publică a persoanei ucise.
Ca modalităti concrete de suprimare a vieții victimei practică cunoaște o multitudine
de moduri de operare, dintre care exemplificăm: împușcarea, înjunghierea, lovirea,
otrăvirea, asfixierea, arderea, aruncarea de la înălțime si alte asemenea, folosind
arme și instrumente adecvate.
Nu în ultimul rînd, legat de modul de operare, interesează măsurile luate de făptuitor
pentru ascunderea faptelor sau deturnarea anchetei.
d) Identitatea victimei si calitatea ei față de autor
Pe langă datele de identificare, stare civilă, personalitate și comportament ale
victimei, pentru buna efectuare a anchetei și corecta încadrare juridică, trebuie să
rezulte:
- dacă victima era soț sau rudă apropiată a făptuitorului;
- dacă victima era minor care nu împlinise 15 ani;
- dacă victima era în neputință de a se apăra;
- numărul persoanelor ucise;
- dacă victima era o femeie gravidă;
- dacă victima îndeplinea o funcție publică și omorul a fost comis în legătură cu
acesta.
e) Făptuitorii, calitatea si contribuția fiecăruia la comiterea faptelor
Este chestiunea esențială pînă la identificarea lor, întreagă anchetă derulîndu-se în
jurul acestei probleme. După identificarea autorilor și celorlalte persoane implicate,
prin metodele specifice muncii de anchetă și activități de anchetă, importanța devine
probațiunea.
Referitor la făptuitori, interesează în concret:
- numărul lor, modul de organizare și participația fiecăruia, identitatea si
personalitatea lor;
- gradul de rudenie si alte relații cu victimele;
- antecedentele penale si comportamentale, dacă a mai comis vreun omor;
- starea psihică la momentul comiterii faptei.
f) Alte imprejurări concrete legate de comiterea faptelor ca de exemplu:
- intenția, mobilul și scopul urmărit;
- urmările faptelor - pe plan moral și material;
- posibilitățile de probare și documentare;
- măsuri urgente care se impun pentru înlăturarea unor pericole iminente, prevenirea
amplificării stărilor conflictuale, ajutorarea famililor în suferință etc.;
- existența concursului de infracțiuni si posibilitățile de extindere a cercetărilor cu
privire la alte fapte și făptuitori.
g) Cauzele, condițiile și împrejurările care au determinat, favorizat sau înlesnit
comiterea faptelor
Determinarea acestora, după o minuțioasă si complexă analiză conduce la
identificarea si aplicarea măsurilor de prevenire și combatere corespunzătoare, avînd
în vedere valoarea inestimabilă la care se atentează viața omului și consecintele
ireparabile ale faptelor.
ACTIVITĂȚI CE TREBUIE ÎNTREPRINSE PENTRU ADMINISTRAREA
PROBELOR:
a) Cercetarea la fața locului
Este o activitate de maximă importanță și urgentă, de care depinde în mare măsură
mersul întregii anchete. Locul cercetării este cel al descoperirii cadavrului, al
producerii agresiunii, traseele urmate de victime si făptuitori și toate zonele unde
pot fi găsite urme și mijloace materiale de probă.
Echipa de cercetare la fața locului condusă de procuror, va avea în competență
polițiști, medici legiști si alți specialiști.
- salvarea, pe cît posibil, a victimei (victimelor) daca acest lucru se mai poate.
Acordarea primului ajutor medical (dacă este posibil) și/sau măsuri de transport a
victimei la cea mai apropiată unitate sanitară.
Inutil a mai sublinia că salvarea vieților omenești este prioritară și nu vine în concurs
cu nici un alt interes, deci chiar și cu riscul distrugerii sau pierderii unor probe.
- conservarea, protejarea, asigurarea urmelor și mijloacelor materiale de probă,
îndepărtarea curioșilor și interzicerea accesului oricărei persoane - indiferent de
calitate sau funcție - dacă nu are legatură cu cercetarea;
- raportarea evenimentului, informarea celor competenți a efectua cercetarea și
asigurarea pazei locului pînă la sosirea echipei competente, căreia evident i se vor
comunica primele constatări și măsuri;
- în afara celor menționate, în raport cu specificul cazului mai pot fi luate și alte
măsuri urgente precum înlăturarea pericolelor iminente, identificarea victimei, a
martorilor oculari, a făptuitorului, reținerea acesteia, decongestionarea traficului etc.
După ajungerea echipei se trece la efectuarea activităților propriu-zise, respectiv
căutarea, relevarea, fixarea, examinarea, ridicarea și ambalarea tuturor urmelor și
mijloacelor materiale de probă, în funcție de particularitățile acestora procedîndu-se
după regulile criminalistice specifice. Se au în vedere urmele biologice, urme de sol,
resturi de țigară, ambalaje de tot felul, înscrisuri și multe alte asemenea. Examinarea
urmelor se face sub aspectul naturii, formei, culorii, dimensiunilor, poziției,
amplăsării lor, spre corecta elaborare a versiunilor referitoare la împrejurările
faptelor săvîrșite.
O operațiune de maximă importanță în cadrul cercetării la fața locului este
examinarea cadavrului de către medicul legist împreună cu specialistul criminalist,
avîndu-se în vedere leziunile și semnele de violență existente, semnele particulare,
vestimentația și obiectele purtate, toate acestea cu minuțiozitate, după un tipic
consacrat.
Rezultatele cercetării la fața locului se materializează într-un proces-verbal care se
încheie chiar la locul cercetării, la care se anexează schița locului faptei și planșa
fotografică cu fotografiile executate.
b) Dispunerea constatării medico-legale a morții (autopsiei)
După încheierea cercetării la fața locului se ia măsura transportării cadavrului unde
i se va efectua autopsia, ocazie cu care se va raspunde la următoarele obiective:
- felul morții;
- leziunea (leziunile) existente, amplasarea și efectele lor;
- caracterul vital sau post-mortem al leziunilor constatate;
- numărul leziunilor si succesiunea acestora;
- cauza morții; mecanismul de producere al leziunilor;
- legătura de cauzalitate între traumatism și deces;
- posibilitatea autoproducerii leziunilor;
- alcoolemia, substanțele toxice prezente în organism.
c) Identificarea victimei și a martorilor oculari
Victimele se identifică după actele de identitate și datele obținute în cadrul
investigațiilor. Persoanele aflate în viața se ascultă de îndată, în detaliu, cu privire la
toate împrejurările concrete ale cauzei.
d) Identificarea, urmărirea, prinderea și ascultarea făptuitorului
Pe baza investigațiilor si cercetărilor întreprinse făptuitorii identificați și adusi în fața
organelor judiciare sunt ascultați după regulile tactice criminalistice cunoscute.
e) Efectuarea de percheziții si ridicări de obiecte și înscrisuri
În raport cu datele și informațiile existente în cauza pot fi efectuate (cu respectarea
dispozițiilor legale și regulilor tactice criminalistice) percheziții domiciliare, la locul
de muncă, în unități publice, la învinuiți, bănuiți, persoanele implicate pentru
descoperirea bunurilor, valorilor, înscrisurilor, urmelor și oricăror mijloace de probă
utile soluționării cauzei.
f) Dispunerea și efectuarea de constatări tehnico-științifice si expertize criminalistice
și medico-legale
În funcție de natura și felul urmelor și obiectelor ridicate cu ocazia cercetării la fața
locului, perchezițiilor și altor activități în cursul anchetei pot fi dispuse și efectuate
constatări tehnico-stiințifice si expertize criminalistice:
- traseologice - avînd drept obiective examinarea urmelor create de om, animale,
obiecte, instrumente, moduri, anvelope etc.;
- dactiloscopice - expertizarea amprentelor papilare;
- balistice - expertizarea urmelor împușcăturii și armelor de foc;
- grafice (grafoscopice) - identificarea scriptorului, după înscrisuri, note, bilete etc.;
- biocriminalistice si genetice - examinarea și expertizarea urmelor de sînge, par,
saliva, ADN;
- fizico-chimice pentru analizarea substanțelor din punct de vedere al
caracteristicilor fizico-chimice;
- antropologice - examinarea oaselor;
- a vocii și vorbirii - identificarea vorbitorului;
- testarea poligraf - detectarea comportamentului simulat (expertiza criminalistică a
stressului).
g) Prezentarea pentru recunoastere de persoane, bunuri si cadavre
Se impune atît pentru identificarea autorului din cercul de suspecți sau a unor obiecte
găsite la fața locului, cît și a cadavrelor inclusiv părți (fragmente) din acestea.
Referitor la prezentarea pentru recunoaștere a cadavrelor subliniem cîteva reguli
criminalistice obligatoriu de respectat:
- prezentarea se face individual și nu în grup (ca la persoane vii);
- cadavrul se prezintă de regulă îmbrăcat, după ce în prealabil a fost toaletat, restaurat
și adus la o înfățișare cît mai apropiată în timpul vieții;
- se prezintă din față și din profil;
- atenție deosebită la șocul psihic pe care-l poate produce prezentarea cadavrului
unei rude sau persoane apropiate.
h) Reconstituirea
Se efectuează pentru verificarea unor versiuni referitoare la împrejurări concrete ale
cauzei: posibilități de observare, memorare a faptelor de către martori, verificarea
modului de operare sau unor deprinderi ale făptuitorului (faptuitorilor), precizarea
locului faptei, fiind interzisă reproducerea agresiunii sau darea pe mîna criminalului
a unor arme sau obiecte periculoase (la nevoie, pot fi înlocuite cu altele inofensive).
În funcție de particularitățile cazului mai pot fi efectuate și alte activități de anchetă
în vederea documentării temeinice a cauzei, atît pînă la identificarea autorilor, cît și
ulterior, pentru soluționarea dosarului în spiritul adevărului și justiției (organizarea
anchetei, inclusiv măsuri de identificare și prindere a făptuitorilor, confruntări, alte
constatări tehnico-științifice sau expertize, măsuri asiguratorii, extinderea anchetei
etc.).
Atunci cînd făptuitorul este stabilit şi în baza unui probatoriu incontestabil, pus sub
învinuire, sarcinile etapei finale se vor stabili în dependenţă de cazul concret. Pe de
o parte se vor realiza acele acţiuni, recent apărute, în vederea demascării ucigaşului
chiler (verificarea alibiurilor, urmărirea şi identificarea armei şi a altor obiecte – corp
delict), iar pe de altă parte, se vor organiza operaţii tactice cu scopul verificării
versiunilor posibile cu privire la persoana care a organizat uciderea victimii, a altor
persoane implicate în actul infracţional.
Înainte de a încheia această secțiune, facem precizarea că, în mare, cel puțin teoretic,
problemele de lămurit și activitățile de întreprins pentru administrarea probelor în
cazul omorului sunt valabile, cu diferențele date de specificul cauzei și în cercetarea
altor fapte de violența, precum loviri cauzatoare de moarte, vătămare corporală, viol,
avort, pruncucidere etc.
 CONCLUZIE
Identificarea criminalistică în stabilirea victimei şi a autorului omuciderii are un rol
major la clarificarea circumstanţelor comiterii infracţiunilor de omor în vederea
clarificării obiectivelor faptei penale pentru sancţionarea suficientă şi necesară.
Pe urma efectuării tuturor activităților necesare, expertul criminalist își poate forma
o imagine a infracțiunii cu toate aspectele ei, care nemijlocit va duce la descoperirea
infracțiunii propriu zise. Altfel spus toate aceste sisteme de activități întreprinse de
colaboratorii organelor de drept vină să ușureze și să grăbească descoperirea
infrațiunii. În plus o studierea mai profundă a fiecărei infracțiuni de omor în parte
cît și la general poate oferi organelor de drept niște concluzii privind cum s-ar fi
putut ulterior curma aceste infracțiuni pînă la săvîrșirea lor ce minimaliza
considerabil rata infracționalității.
 BIBLIOGRAFIE
1. Consituția Republicii Moldova
2. Codul Penal
3. Codul de Procedură Penală
4. Site-ul Biroului Național de Statistică a Republicii Moldova
5. Declarația Universală a Drepurilor Omului
6. Convenția pentru protecția omului şi a libertăților fundamentale
7. Note de curs criminalistică, autor: Chirilă Mihail
8. Tratat de metodica criminalistică, autor: Gheorghiță Mihail