Dispraxia este o boala destul de serioasă care afectează capacitățile de coordonare motrică, dar care poate

duce și la deficiențe de vorbire. Această boală poate să apară atât la copii, cât și la adulți și este o afecțiune
pe care majoritatea bolnavilor o poartă cu ei toată viața. Cei care suferă de această afecțiune se confruntă
cu o serie de dificultăți, iar dezvoltarea acestora depinde foarte de mult de mediul în care bolnavul trăiește,
dar și de experiențele de viață pe care le are.

În ceea ce îi privește pe copii, dispraxia le poate afecta capacitatea de a scrie, de a vorbi, de a se juca, dar și
de a-și purta singuri de grijă. Lucruri simple, spre exemplu mersul pe bicicletă, se pot dovedi activități
aproape imposibil de realizat pentru copiii care suferă de dispraxie. Același principiu se aplică și în cazul
adulților, aceștia având dificultăți în a conduce un autovehicul, potrivit metro.co.uk. Dispraxia nu afectează
inteligența bolnavilor, însă capcaitatea acestora de învățare este încetinită.

Simptome detectabile la copii:

- Capata mai tarziu deprinderi legate de statul in fundulet, mers, stat in picioare etc.

- Refuza sa stea la olita

- Vorbesc intr-un limbaj pe care cei din jur nu il pot descifra

Mai tarziu, aceste intarzieri care nu au totusi intotdeauna legatura cu dispraxia, se materializeaza in:

- Dificultati in a face gesturi marunte, care presupun o anumita finete in coordonarea miscarilor (legarea
sireturilor, inchiderea unui fermoar sau a nasturilor etc.)

- Dificultati in manuirea anumitor ustensile (foarfece, tacamuri etc.)

- Probleme de concentrare si dificultatea de a se focaliza asupra unei cerinte anume

- Dificultati legate de joaca (cum ar fi lovirea si prinderea unei mingi)

- Tendinta de a se lovi des, de a cadea, de a scapa lucruri din mana

- Dificultati in ceea ce priveste capatarea unor abilitati

La randul lor, aceste dificultati genereaza reactii emotionale pe care adesea parintii nu si le explica:

- Ezitare in fata oricarui lucru nou

- Teama de a nu-si pierde prietenii

- Evitarea sportului, de orice natura

- Repulsia fata de matematica si fata de tot ceea ce presupune scris sau citit

- Lipsa de raspuns la instructiuni

- Uitarea istructiunilor

- Lipsa de organizare
Care sunt cauzele dispraxiei?

Cauzele care duc la aparitia dispraxiei sunt inca necunoscute pentru specialisti. Deocamdata se stie doar ca
este vorba de o dezvoltare incorecta a celulelor nervoase care sustin muschii motorii. Acestea nu formeaza
legaturi neuronale corecte si, din motive care inca raman o enigma, creierul are nevoie de mai mult timp
pentru a procesa datele transmise.

Unii cercetatori care considera ca dispraxia este o boala mostenita. Altii considera ca riscul aparitiei
dispraxiei este mult mai mare la bebelusii nascuti prematur, deoarece cerebelul se dezvolta intr-un ritm
foarte rapid mai ales in ultima parte a sarcinii. Un alt studiu, facut de catre cativa cercetatori de la
Universitatea Laval, din Canada, scoate in evidenta faptul ca mamicile care iau omega-3 in ultimele luni de
sarcina stimuleaza dezvoltarea motorie si cognitiva a bebelusilor lor.

Exista si cazuri in care dispraxia nu este din nastere, ci apare mai tarziu, din cauza unei traume emotionale
suferite de creier, care poate fi cauzata de un accident, de o boala grava sau de alti factori care actioneaza
asupra creierului.

Tratamentul dispraxiei

Cu toate ca nu este o boala care sa se vindece, dispraxia este o afectiune ce poate fi controlata si ale carei
efecte negative pot fi micsorate, in timp. Tratamenul poate implica, in functie de nevoile pacientului:

Terapie ocupationala - specialistul in aceasta metoda de terapie va observa mai intai care sunt nevoile
pacientului, ce dificultati intampina in activitatea de zi cu zi si, in functie de constatari, terapia va consta in
dezvoltarea acelor competente care pun probleme.

Terapie lingvistica - ajuta la comunicarea mai eficienta a pacientului cu pesoanele din jur.

Terapie motorie perceptiva - include activitati ce vizeaza deopotriva imbunatatirea capacitatii linvgistice si a
competentelor vizuale, de miscare, auditive. Terapia implica mai multe tipuri de sarcini, care devin complexe
in mod gradual, fara a atinge insa un nivel de complexitate care sa devina stresant pentru pacient

Terapia prin jocuri active - Specialistii recomanda folosirea jocurilor active ca parte importanta a terapiei
pentru ameliorarea dispraxiei. Prin joc activ se intelege orice joc care implica activitate fizica, indiferent ca
acesta se desfasoara in aer liber sau in spatii inchise. Virtutile terapeutice ale jocului sunt, de altfel,
cunoscute si in cazul altor afectiuni.