Tratament

Persoanele care practica fotbalul, intr-un mod profesionist sau doar amator, se confrunta cu diverse situatii in
care necesita tratament fie recuperator, fie profilactic. Deseori, fotbalistii se confrunta cu accidentari ale
aparatului osteoarticular si muscular care necesita abordarea unui tratament recuperator, pentru a-i ajuta sa
se refaca cat mai usor si sa se intoarca in profesie. Insa nu este neaparat ca sa existe o anumita patologie,
pentru ca persoanele care practica acest sport sa beneficieze de tratament. Kinetoterapia, fizioterapia,
masajul devin uneori terapii cu rol de prevenire al afectiunilor aparatului musculo-osteo-articular, cat si a altor
aparate si sisteme. Concluzionand toate acestea, instituirea unui tratament este absolut esentiala post-
operator, post-traumatic si profilactic.

Principalele beneficii ale tratamentului

Combaterea si eliminarea durerilor

Prevenirea si combaterea inflamatiilor

Recastigarea mobilitatii articulare sau cresterea mobilitatii articulare

Imbunatatirea fortei si cresterea rezistentei musculare la efort prelungit

Cresterea capacitatii de efort

Imbunatatirea sistemului cardiovascular si respirator

Grabirea procesului de vindecare

Inducerea reflexa a relaxarii musculare prin tehnici de facilitare

Atenuarea tensiunilor nervoase si a stresului

Relaxarea musculara si combaterea contracturilor si a intinderilor

Revenirea rapida la activitatile sportive, profesionale si cotidiene

Proceduri de tratament efectuate

Procedura de kinetoterapie, instituie tratament in scop profilactic, de prevenire a accidentarilor, de

intretinere si mentinere a tuturor sistemelor organismului la un nivel optim. Cu rol profilactic secundar,
urmareste prevenirea recidivelor diverselor afectiuni prezentate anterior. Kinetoterapia utilizeaza programe
de recuperare adaptate caracteristicilor bolii si desigur particularitatilor fiecarui pacient in parte, in urma
afectiunilor post-traumatice sau post-operatorii ale aparatului locomotor. Fiind un sport de contact, riscul de
aparitie al leziunilor este destul de mare, unde membrele inferioare sunt cele mai afectate. Leziunile cu
incidenta cea mai mare o reprezinta luxatiile de glezna urmate indeaproape de rupturi de tendoane,
ligamente, rupturi la nivelul muschilor - rupturi fibrilare si fasciulare, contracturi si intinderi musculare,
fracturi- de tibie, peroneu, femur, etc. De asemenea, apar afectiuni cauzate de stres repetat precum tendonita
si fracturile cauzate de stres. Pentru toate acestea, cat si multe alte afectiuni caracteristice, kinetoterapia are
o mare insemnatate si prezinta o diferita abordare in functie de gravitatea afectiunii, de nivelul de producere
precum si de particularitatile fiecarui pacient de a raspunde la procesul de tratament. In primul rand, terapia
prin miscare urmareste ameliorarea durerilor prin diverse posturari, urmareste prevenirea edemelor si a
tumefierilor, recuperarea mobilitatii articulare, combaterea redorilor si a aderentelor articulare,
imbunatatirea stabilitatii, a echilibrului si coordonarii, cresterea fortei si a rezistentei musculare, prevenirea
contracturilor musculare, etc.
 Procedura de fizioterapie are o vasta abordare a acestor pacienti, prin multiplele sale elemente.
Electroterapia, terapia ce utilizeaza curentii electrici in scop terapeutic, are deasemenea bune recomandari
privind tratarea post-traumatica, postoperatorie sau poate avea bune efecte in scop profilactic. Poate fi un
mijloc clasic si fidel de sedare a durerilor, de stimulare a musculaturii periarticulare, cu un important rezultat
privind cresterea randamentului procesului terapeutic, si poate avea efecte miorelaxante, decontracturante si
antiinflamatorii. Electroterapia grabeste cicatrizarea tesuturilor moi lezate in urma interventiei chirurgicale.

Procedura de laser terapeutic stimuleaza circulatia, reduce procesele aderentiale intraarticulare, creste
metabolismul celular si grabeste vindecarea.

Procedura de masaj terapeutic este foarte eficient in tratarea tuturor afectiunilor aparatului osteo-mio-
artciular, avand importante efecte analgetice, antiinflamatorii trofice, circulatorii, etc. Masajul terapeutic are
ca efect si cresterea mobilitatii osteoarticulare, cresterea tonusului muscular, deasemenea combate
contracturile musculature si intinderile, generaatoare de durere. Masajul, poate grabi procesul de cicatrizare a
partilor moi.

Patologie specifică
Traumatismele determinate de practicare a jocului de fotbal, reprezintă în medie cam 14-15% din totalul
traumatismelor întâlnite la sportivi. procentul crescut este fără îndoială determinat de numărul mare al
practicanților săi, dar și factorii de risc crescut al jocului propriu-zis.

să vedem, în ordinea comunicată de majoritatea statisticilor, Care sunt cele mai întâlnite traumatisme la
jucătorii de fotbal.

1.Contuziile. Deși cele mai frecvente, majoritatea lor sunt din fericire foarte ușoare și nu pun probleme
deosebite de tratament.

Formele specifice sunt reprezentate de contuziile tibiale, foarte dureroase, complicate uneori cu hematoame
subperiostale potențial calcificabile și de cele care prind țesut muscular între corpul concondent(De obicei
genunchiul sau gheata adversarului) și planul osos profund și care de obicei produc striviri de țesut ce trebuie
considerate și tratate ca adevărate rupturi musculare.

2.Entorsele. reprezintă cam 30% din totalul traumatismelor care interesează jucătorul de fotbal și dau multă
bătaie de cap acestora prin complicațiile, recidivele și lungile perioade de întrerupere a activității
competiționale

Sunt clasificate în trei grade de gravitate și interesează în special la articulațiile genunchiului și ale gleznei
este mai rar pe cele ale piciorului, șoldului sau umărului.

Entorsele genunchiului îmbracă variate forme clinice, datorită structurii complexe a aparatului său capsulo-
ligamentar. Cele mai frecvente sunt așa numite distensii capsulo-ligamentare, interesînd ligamentele
colaterale( mai ales cel intern) și zonele capsulare adiacente. chiar corect tratate, ele lasa o anumită
laxitate articulară asimetrică și o instabilitate a genunchiului, factor favorizant al recidivelor, de multe ori
agravate de leziuni ale meniscurilor( mai frecventă al celui Intern), necesitând intervenție chirurgicală pentru
recuperarea sportivă, sau de scurgeri și rupturi ale ligamentelor încrucișate, aceste din urmă lăsând, chiar dar
după un tratament corect, o limitare importanta capacității funcționale, biomecanice ale genunchiului.

3.Entorsele gleznei , diagnostic 20- 25% din totalul entorselor în fotbal. majoritatea lor interesează
compartimentul articular extern, datorită formațiunilor ligamentare mai laxe și a mișcărilor forțate de varus
equin,frecvente din practicarea fotbalului.

Reprezintă o problemă spinoasă pentru sportivi, deoarece de foarte multe ori, tratamentul primelor entorse
se face incomplet, antrenorii forțînd de obicei reintrarea jucătorilor în antrenamentul specific, înaintea
vindecării complete, ceea Ce determină frecvente recidive și agravări, cu tot mai lungi perioade de
incapacitate segmentară de efort. acest lucru Explică de ce după câțiva ani de practicare a fotbalului de
performanță, foarte mult jucători prezintă semne morfologice precoce de artroză a acestora articulații.

4.Tendinite, miotendinite, entezite. sunt procese inflamatorii septice ale acestor țesuturi, apărute Insidious,
ca urmare a unor solicitări repetate în timp( deprinderi tehnice greșite din punct de vedere biomecanic,
terenuri foarte dure, ghete incomode, refacere incompletă după efort,etc.). interesează la fotbaliști mai ales
tendoanele lui Achile, aponevroza plantară, tendonul patelar, lama miotendinoasă de inserție a tibialului
anterior,etc. un sindrom specifică reprezintă entezita adductorilor ecuații sau așa numită “ pubialgie a
fotbaliștilor”, apărută frecvent la aceștia ca urmare a mișcărilor de forfecare a coapselor. sunt afecțiuni
incomodem cu evoluție capricioasă, dificil de tratat, mai ales ca reclamă perioade lungi de repaus segmentar
absolut.

Leziunile musculare sunt rezultatul unor macrotraumatisme produse de o contractie brusca a unui muschi, in
anumite conditii favorizante. Intinderea reprezinta o leziune a muschilor sau a tendoanelor. In functie de
severitatea leziunii, putem avea o simpla suprasolicitare a muschiului sau tendonului (in limbaj curent
intindere) sau o ruptura partiala sau totala a muschiului sau tendonului. Unii sportivi, în special cei amatori
neglijează accidentările de mică amploare, care astfel întârzie să se vindece şi uneori chiar se cronicizează.

Intinderea musculara mai este denumita si spasm muscular sau crampa musculara, si reprezinta o leziune
indirecta aparuta pe fond de oboseala si suprautilizarea a muschiului. Poate sa apara in timpul oricarui tip de
activitate fizica: alergat, ridicare de greutati, catarare, innot, etc. Intinderile musculare ca care apar in afara
antrenamentului sau unor eforturi fizice sunt denumite ocupationale. Spre exemplu, adoptarea de pozitii
anormale la locul de munca pentru perioade lungi de timp fara pauze sau postura anormala a corpului poate
determina intinderi musculare cronice ale gatului, umerilor si spatelui.

Rupturile musculare apar spontan datorita unei contractii puternice sau a unei activitati normale, efectuata
pe un muschi epuizat; pot fi provocate prin lovitura directa, mai ales cand directia de actiune este tangentiala
cu muschiul. Alti factorii care pot favoriza producerea leziunilor musculare sunt eforturile bruste si violente
fara o incalzire prealabila, in conditiile unui climat rece si umed.

Investigatii paraclinice

In general diagnosticul este printr-o anamneza amanuntita si pe baza examenului clinic local. Este utila si
ecografia musculara mai ales in cazul sportivilor de performanta. Ecografia mio-entzo-osteo-articulara se
efectueaza pentru a decela gravitatea leziunii (stabilirea gradului intinderii) in functie de care se stabileste si
conduita terapeutica secundara.

Clasificare:

Grad 1: leziune usoara care afecteaza un numar redus de fibre musculare (sub 5%). Este o leziune fibrilara
(afecteaza cateva fibre musculare), practic o intindere musculara. Clinic: durere localizata, fara impotenta
functionala, redoare si crampe la 2-5 zile posttraumatism.
Gradul 2: leziune medie care afecteaza un numar extins de fibre musculare dar muschiul nu este complet rupt.
Leziunea este de tip fascicular (sunt interesate cateva fascicule ale muschiului). Clinic: durere intensa,
tumefiere, echimoza moderata (hematom subcutanat), redoare si crampe cu durata de o saptamina.
Grad 3: leziune severa cu ruptura musculara completa. Clinic: durere brusca, intensa, imposibilitatea de a
contracta muschiul, echimoze si tumefiere importante, la inspectie muschiul se observa proeminent.