Sunteți pe pagina 1din 17

GRADINIŢA „PANDA KINDERGARDEN”

Str. Mircea Eliade, nr. 30


Cluj-Napoca
Telefon 0364419404, Fax 0364807738
Mobil 0744400148
werner@pandakindergarden.ro

„O INTRODUCERE ÎN LUMEA SENZORIALĂ"

Ergoterapeut Dana Tair

17
FASCICOLUL II

TULBURĂRI DE INTEGRARE SENZORIALĂ

17
CE ESTE TULBURAREA DE INTEGRARE SENZORIALĂ?

Tulburarea de integrare senzorială descrie un sistem de integrare


senzorială defect, în urma căruia rezultă reacţii neadecvate care influenţează
viaţa de zi cu zi a copilului. Creierul nu analizează şi organizează adecvat
masa de informaţii senzoriale, astfel încât copilul primeşte informaţii eronate
asupra corpului său şi asupra mediului său înconjurator. Fără o bună
integrare senzorială, procesul de învăţare este deficitar, copilul nu se simte
bine şi întâmpină dificultăţi în rezolvarea şi îndeplinirea sarcinilor de zi cu
zi. Mulţi dintre copiii cu probleme în integrarea senzorială învaţă să
compenseze aceste deficienţe, într-un mod sau altul, dar fără un ajutor
profesionist la vârstă timpurie, copilul şi viaţa acestuia vor fi afectate într-un
mod negativ.

CAUZE ŞI SIMPTOME

Se cunoaşte mai puţin despre cauzele tulburărilor de integrare senzorială


decat despre tratarea acestora. Mulţi cercetatori au efectuat diferite
experimente, ajungând astfel la a descrie eventualele cauze:

- predispoziţie genetică pentru diferite tipuri de disfuncţii cerebrale


minimale
- poluarea cu materiale si soluţii chimice
- factori genetici
- lipsa oxigenării corespunzătoare la naştere
- izolarea copilului de stimuli senzoriali
- nestimularea adecvată a copilului

17
Tulburările de integrare senzorială ar fi mult mai uşor de depistat dacă ele
ar fi aceleaşi la toţi copiii. Simptomele pot fi foarte diferite de la un copil la
altul ceea ce cere o atenţie deosebită pentru depistarea acestora.

 hiperactivitatea
 problemele de comportament
 dezvoltarea limbajului
 tonusul muscular şi coordonarea
 procesul învăţării în şcoală
 problemele la vârsta adolescenţei

Hiperactivitatea

Deoarece hiperactivitatea este aşa de vizibilă la un copil cu astfel de


probleme, este deasemenea şi un simptom primar ce poate fi observat de
către parinţi şi pedagogi. Copilul se mişcă în continu, fuge de obicei în loc să
meargă şi o parte din activitatea sa este fără un rost. A sta liniştit ca să se
poată concentra este aproape imposibil pentru acest copil. Imposibilitatea de
a rămâne indiferent la unii stimuli externi pentru a se putea concentra la
diferite activităţi este şi aceasta o problemă masivă cu care se confruntă
copilul hiperactiv. Ca şi copil mic, el se află peste tot, având tot timpul o
hiperactivitate în tot ce face, aceasta împiedicându-l să se concentreze pentru
executarea diferitelor activităţi.

17
Problemele de comportament

Un copil cu tulburări de integrare senzorială va da mai multe bătăi de


cap părinţilor, astfel încât toată rutina familiei va fi afectată de această
problemă. Copilul prezintă dificultăţi în a comunica cu familia dar şi cu alţi
copii, este nervos şi iritabil, nu acceptă să piardă în joc distrugând jocul, are
dificultăţi în a împarţi mâncare sau jucării cu ceilalţi copii, este foarte
sensibil, se crede important şi foarte abil, nupoate să suporte activităţiile de
zi cu zi sau situaţiile noi şi necunoscute. Astfel se formează un cerc negativ
în jurul lui în care copilul îşi formează o evaluare a sa negativă, un
comportament defectuos şi reacţii negative asupra celorlalţi copii. Copilul cu
tulburări de integrare senzorială trebuie nu numai să trăiască cu handicapul
său dar şi cu o izolare socială din partea celor din jurul său. Aceşti copii se
vor juca ori cu copii mai mici decât ei, ori cu cei foarte mari sau adulţi.

Dezvoltarea limbajului

Societatea pune accent pe comunicarea verbală, de ceea mulţi părinţi


vor observa destul de timpuriu că limbajul copilului nu este dezvoltat la fel
ca şi la ceilalţi copii . Deoarece dezvoltarea limbajului se bazează pe
dezvoltarea adecvată a integrării senzoriale, vor apărea diferite probleme de
limbaj la copiii cu o integrare senzorială deficitară.

Tonusul muscular si coordonarea

Informaţiile senzoriale de la sistemul senzorial vestibular şi kinestezic


contribuie la tonusul muscular, care ţin corpul în poziţie ridicată şi energic.
Un copil cu tulburări în integrarea senzorială va avea un tonus muscular
scăzut. El va trebui să foloseasca o masă de energie enormă doar pentru a-şi
ţine capul şi corpul ridicat împotriva forţei gravitaţionale, devenind astfel
foarte repede obosit. Când sistemul senzorial vestibular, kinestezic şi tactil
nu lucrează împreună, copilul va avea o coordonare motrică defectă.

17
Procesul învăţării în şcoală

Dacă problemele de integrare senzorială sunt mici, copilul va trece


neobservat prin învăţământul preşcolar, dar va fi vizibil în primul an în
sistemul şcolar. Cititul, scrisul si socotitul cere multă integrare senzorială şi
impune nişte cerinţe dificile creierului. O problemă de integrare senzorială
poate să afecteze direct procesul de învăţare, activând diferite reacţii
negative chiar dacă capacitatea de învăţare a copilului este normală.

Problemele la vârsta adolescenţei

Când copilul cu tulburări de integrare senzorială ajunge la vârsta


adolescenţei, el a învăţat cât de cât abilitaţiile academice la un nivel
satisfacator, sau a întâmpinat greutăţi ce l-au determinat să iasă din sistemul
şcolar. Foarte mulţi dintre tinerii adolescenţi criminali sunt aceşti copii cu
tulburări de integrare senzorială. Izolarea socială este un fenomen ce duce la
formarea unor grupe de tineri care se identifică între ei ca având aceleaşi
probleme şi care din imposibilitatea de a urma cursul normal educativ al
societăţii, rămân rebuturi sociale.

DRAGUL NOSTRU COPILAŞ ARE MULTE NUME...

CERCURILE LUI GILLBERG : delimitarea DAMP, descrisă de Profesor


Doctor Christopher Gillberg de la Universitatea Goteborg, Suedia.

AD sau ADD, MBD sau chiar ADHD. Poate ca-l numim direct
HIPERACTIV sau neîndemanatic, sau DAMP.

Dragul nostru copilaş are multe nume, dar de fapt este acelaşi copil
despre care discutăm. Denumirile s-au schimbat cu timpul, s-a schimbat şi

17
gradul de cunoştinţe acumulate de profesionişti. Până în ziua de astăzi încă
nu s-a decis cum să denumim aceşti copii.
Dar ce reprezintă aceste denumiri?

AD= Attention Deficit

ADD= Attention Deficit Disorder( Tulburarea de deficit de atentie)

Simptome:

- nu este atent la detalii, mai ales în sarcinile şcolare


- neglijent, face teme dezordonate, nu sunt gândite adecvat
- dificultăţi în finalizarea sarcinilor, adesea sare de la o sarcină
neterminată la alta
- visează cu ochii deschişi, nu respectă instrucţiunile
- se comportă fără să se gândească la consecinţele acţiunilor sale
- evită sarcinile care solicită atenţie şi înţelegere
- dificultăţi în a urmări conversaţiile, întrerupe frecvent şi/sau pierde
interesul pentru subiectul de discuţie

ADHD= Attention Deficit Hyperactivity Disorder( Tulburarea de deficit


de atenţie şi hiperactivitate)

Tulburarea de deficit de atenţie şi hiperactivitate este diagnosticată la


copii în perioada preşcolară sau în primii ani de şcoală primară.
Este greu pentru aceşti copii să-şi controleze comportamentul şi/sau să fie
atenţi. Trăsăturile ADHD sunt: neatenţie, impulsivitate, hiperactivitate
motrică.
Acestea sunt trăsături observate la preşcolari. Copilul îşi pierde interesul de
a continua jocul sau de a urmări o emisiune la TV sau aleargă de colo- colo
fără a putea fi stăpânit. Datorită faptului că ritmurile de maturizare ale
copiilor sunt diferite, datorită faptului că sunt foarte diferiţi si in ceea ce
priveşte personalitatea, temperamentul şi energia lor, este important ca un
specialist să spună dacă este un comportament adecvat vârstei copilului. Alte
trăsaturi comune ale copiilor cu ADHD sunt relaţionarea socială neadecvată
şi neîndemânarea.

17
MBD= Minimal Braiin Dysfunction

MPD= Motoric and Perception Deficit

DAMP= deficits in Attention, Motor Control and Perception

ADHD+ MPD= DAMP

TULBURĂRI ALE SISTEMULUI SENZORIAL VESTIBULAR

O tulburare în sistemul senzorial vestibular face ca persoana să-şi


piardă echilibrul sau să se simtă ameţită. Aceasta se întâmplă când un adult
suferă de o boală care-i afectează urechea internă. Dar, dacă aceasta începe
încă din perioada de făt sau în copilăria timpurie, descrierea simptomatică
este diferită. Simptomele de tulburare în sistemul senzorial vestibular pot fi
în combinaţie cu simptome de la alte sisteme senzoriale, deoarece sistemul
senzorial vestibular are legături cu aproape toate părţile sitemului nervos.

Organizarea sistemului senzorial vestibular

Sistemul nervos înregistrează şi reacţionează la stimulii vestibulari cu


mult înaintea analizării stimulilor vizuali şi auditivi. Această activitate
vestibulară crează cărămizile fundamentului pentru dezvoltarea vederii şi
auzului. Structura şi funcţia nucleilor vestibulari sunt mult mai complicate
decât cel mai avansat computer.

17
 Procesul de modulare

Unul dintre cele mai importante procese care are loc în creierul nostru
este modularea. Modularea este acel proces care măreşte sau reduce
activitatea neuronală pentru a ţine această activitate în armonie cu celelalte
funcţii ale sistemului nervos.
Dacă funcţia de modulare asupra sistemului senzorial vestibular nu se
găseşte în echilibru, atunci sistemul devine dezorganizat.

 Influenţa musculaturii oculare şi a gâtului asupra sistemului vestibular

Musculatura ochilor şi cea a gâtului joacă un rol foarte important în


organizarea sistemului senzorial vestibular. Răspunsul musculaturii oculare
şi a gâtului sunt printre primele funcţii senzo-motrice, şi alcătuiesc
fundamentul pentru dezvoltarea în continuare a sistemului senzo-motric în
restul corpului.
Sistemul senzorial vestibular este acela care interpretează orientarea atât a
corpului cât şi a capului, în aşa fel încât noi să putem înţelege informaţia
venită de la ochi. Când observăm ceva mişcându-se în faţa noastră, creierul
nostru trebuie să ştie dacă obiectul se mişcă, capul nostru sau corpul. Ochii
înregistrează doar ce se vede în faţa lor; ochii nu comunică creierului de ce
lucrurile arată aşa cum sunt vazute. Sistemul senzorial vestibular este cel
care trebuie să ţină stabilă zona vizuală, astfel încât obiectele ce le vedem să
fie clare.

 Influenţa musculaturii corpului

Nucleii vestibulari transmit impulsuri electrice de-a lungul măduvii


spinării. Aceste impulsuri împreună cu impulsurile musculare informează
despre când şi cum se contractă musculatura. Dacă sistemul vestibular are o
organizare defectă , atunci tonusul muscular este slab şi nivelul de activitate
scăzut din cauza oboselii.

17
 Interacţiunea vestibulo-reticulară

Substanţa reticulară este aceea parte a creierului, care răspunde de


sistemul de alarmare a sistemului nervos. Substanţa reticulară trimite
impulsuri în tot creierul pentru trezire. Sistemul vestibular, la rândul lui,
alimentează acest sistem de alarmă reticular cu o cantitate mare de impulsuri
senzoriale. Este nevoie de o activitate vestibulară foarte bine modulată, dacă
vrem să avem funcţiile corporale treze.

 Relaţionarea cu spaţiul

Informaţia vestibulară se analizează în acelaşi timp cu cea kinestezică şi


cea vizuală pentru a vedea ce se gaseşte într-o cameră. Un copil cu probleme
vestibulare aleargă în direcţie greşită cand face sport, nu vrea să intre în
bazinul de înot, deoarece nu percepe corect distanţa până la apă. In cazuri
mai grave copiii nu vor să se joace afară singuri deoarece nu pot să
aproximeze distanţa dintre corpul lor şi gardul sau pomii din jur, simţindu-se
de-a dreptul pierduţi în spaţiu. Tulburarea vestibulară poate să afecteze viaţa
socială a copilului, deoarece el nu poate să-şi dea seama cât de aproape se
află de persoanele din jur şi de multe ori se împinge în ceilalţi.

Sistemul vestibular hipoactiv

Tulburările vestibulare care influenţează învăţarea şi comportamentul


sunt de doua tipuri. Creierul poate să hipo- sau hiperreacţioneze la stimulii
vestibulari.

 Tulburare vestibulară bilaterală

Simptomele unei tulburări vestibulare bilaterale sunt foarte subtile. Aceşti


copii sunt văzuţi ca şi perfect normali până ajung la perioada şcolară, unde
se observă probleme cu cititul, socotitul şi alte abilităţi academice.

17
Copiii cu tulburări vestibulare bilaterale au de cele mai multe ori un
coeficient de inteligenţă normal sau chiar superior. Dar de ce întâmpină
dificultăţi în activităţile şcolare? O parte din însemnătatea cuvintelor şi a
cifrelor devin un haos în creierul lor.

 Reacţiile musculaturii oculare şi posturale

Dacă musculatura ochiului nu primeşte impulsuri adecvate, cantitativ şi


calitativ, atunci copilul va avea dificultăţi în a urmări un obiect vizual, dar şi
de a muta privirea dintr-un loc în altul.
Raspunsul postural poate fi deficitar, atunci când nucleii vestibulari nu
primesc informaţia adecvată. Răspunsul devine deficitar, deoarece
impulsurile nu sunt trimise de-a lungul măduvii spinării mai departe la
musculatura gâtului şi a corpului, astfel încât copilul să-şi poată ţine capul
sus, să stea în şezut şi să nu obosească foarte repede.

 Integrarea bilaterală

Un copil hiporeactiv la stimulare vestibulară are de multe ori deficit în a


integra cele două părţi corporale(stânga/dreapta). Copilul întampină
dificultăţi în coordonarea celor două parţi ale corpului. Mesajele pot să-l
dezorienteze, dacă nu are timp destul la dispoziţie ca să se gândească asupra
comenzilor.Îi este greu sa danseze, să bată toba şi să înţeleagă ritmul. Când
cele doua emisfere cerebrale nu comunică adecvat, atunci nu pot nici să
funcţioneze adecvat şi efectiv.

Simptome ale tulburării vestibulare bilaterale

- Copilul funcţionează normal şi sănătos, dar întâmpină dificultăţi la


citit şi socotit
- Durata de nystagmus după rotaţie este mai scurtă decât normal
- Copilul nu arată calităţi sportive şi nici plăcere de a participa la orele
de sport. Nu poate să arunce sau să prindă mingea.
- Motrica grosieră deficitară. Copilul se împiedică şi cade des.
- Echilibru deficitar chiar şi cu ajutor

17
- In poziţia culcat pe burtă, copilu nu poate să-şi ridice capul,
picioarele şi braţele în acelaşi timp de la sol.
- Coordonarea mâinilor şi picioarelor este deficitară
- Nu dezvoltă o dominanţa normală, fiind observat ca fiind ambidextru,
dar totuşi cu o calitate deficitară la ambele mâini
- Reacţionează greşit la comanda stânga/dreapta daca nu i se dă destul
timp de gândire
- La scris, încurcă de multe ori literele sau citeşte de la coadă la cap
- Intâmpină dificultăţi în situaţii de stres şi se supără repede
- Se observă probleme emoţionale şi de comportament

Tulburări vestibulare şi de limbaj

Comunicarea cu ajutorul limbajului este aproximativ un rezultat al


integrării senzoriale. Sistemul senzorial vestibular este un organizator
principal al informaţiei senzoriale în toate celelalte canale senzoriale, în
acest fel contribuind la dezvoltarea inţelegerii cuvintelor şi vorbirii.
Dar nu toate tulburările de vorbire şi limbaj apar din cauza unui sistem
vestibular defect. Cauzele pot să fie un deficit în centrele vorbirii. La aceşti
copii cauzele problemelor nu trebuie căutate într-o integrare senzorială
deficitară, iar aceşti copii nu vor beneficia pozitiv de terapie SI.

Sistemul vestibular hiperactiv

Informaţia senzorială este hrană pentru creier, dar în exces provoacă


reacţii negative. Creierul analizează informaţia senzorială şi foloseşte
informaţia pentru a crea un răspuns adaptativ. Pentru a putea folosi
informaţia senzorială vestibulară, creierul trebuie să moduleze
impulsurile nefolositoare. Când creierul nu este capabil să moduleze
activitatea vestibulară ca să poată să analizeze alţi stimuli, atunci

17
rezultatul va fi o hiperreacţie pe stimularea vestibulară. Sistemul
senzorial vestibular deţine multe funcţii, unele pot fi hipoactive, altele
hiperactive sau normale. Sunt două forme pentru hipersenzitivitate la
stimulii vestibulari: nesiguranţa asupra forţei gravitaţionale şi intoleranţa
asupra mişcării.

 Nesiguranţa asupra forţei gravitaţionale

Un copil afectat de nesiguranţă asupra forţei gravitaţionale, simte frică,


nelinişte sau saturaţie atunci când va ajunge într-o poziţie în care nu este
obişnuit. Leagăne, topogane şi alte locuri de joacă, pot să-i provoace frică.

Simptomele nesiguranţei asupra forţei gravitaţionale:

- Copilul simte frica atunci când picioarele nu sunt pe sol


- Copilul descrie un sentiment de frică ireal de a cădea, sau la înălţime
- Neplacerea de a ţine capul în jos, mai ales la rostogolire, răsucire sau
învârtire
- Neplăcerea de a se juca în locurile de joacă amenajate şi cu jucarii
mobile
- Evită săriturile, chiar şi de pe o treaptă
- Este foarte încet în mişcările de schimbare a poziţiei corpului
- Este mai întârziat în învăţarea de a urca şi coborâ scările
- Evită să se caţere
- Prezintă frică dacă se gaseşte pe un nivel mai înalt
- Neplăcerea la rotaţii
- Prezintă frică la viteză
- Dificultate de a se deplasa în spaţiu
- Prezintă frică la împingere

17
 Intoleranţă asupra mişcării

Intoleranţa asupra mişcării nu este caracterizată de un sentiment de


frică ci mai mult de neplăcere. Aceşti copii ameţesc foarte repede în
balansoare şi nu întotdeauna le face plăcere să participe la actvităţi în
parc.

Dispraxia de dezvoltare; o problema de planificare motrică

Deficitul în planificarea motrică este caracterizat printr-o coordonare


deficitară ca rezultat al unei deficienţe în integrarea senzorială. Această
formă de tulburare senzorială se numeşte dispraxie de dezvoltare sau în
cazuri mai severe apraxie.

PRAXIS= planificare motrică, care se defineşte a fi abilitatea de a


planifica şi a executa o activitate necunoscută.

APRAXIE= planificare motrică deficitară

PROBLEMA ESTE PODUL DINTRE INTELIGENŢĂ ŞI


MUSCULATURĂ!

Dispraxia de dezvoltare este printre cele mai întâlnite manifestări ale


tulburărilor integrării senzoriale întâlnite la copiii cu probleme de învăţare
sau la cei cu disfuncţie cerebrală minimală.

Exagerarea tactilă

Tulburările tactile sunt disfuncţii neuronale grave. Acestea sunt des


întâlnite la copiii cu probleme de învăţare, MBD.

17
Simptome:

- neplăcere la atingeri pe faţă. Intoarce capul dacă obiectele sunt


aproape de faţă
- neplăcere la spălatul pe faţă
- nu suportă vizita la dentist
- neplăcere la tuns
- neplăcere la îmbrăţişare
- reacţie negativă la atingeri pe sub îmbrăcăminte
- neplăcere la tăiatul unghiilor sau la îmbăiere
- neplăcerea de a fi într-o colectivitate
- preferinţa pentru a purta bluze cu mâneci lungi chiar daca este cald
- este sensibil la anumite texturi
- neplăcerea de a se juca în nisip, a lipi sau a picta cu degetele
- nu suportă mersul desculţ în iarbă sau nisip
- neplăcere la curăţirea urechilor şi nasului

Senzaţiile copilului

Copilul care suferă de aceasta formă de tulburare tactilă înregistrează


informaţia senzorială diferit faţă de cum ar trebui ea percepută normal.
Atingeri care ar trebui simţite ca ceva plăcut, el le descrie ca fiind
asemănătoare împunsăturii de ac sau şocului electric.

Ce se întâmplă în sistemul nervos?

Pentru un copil cu tulburări tactile, o atingere uşoara poate fi


interpretată ca ceva periculos. Reacţia naturală la pericol este furia, lupta sau
fuga. Răspunsurile la stimulii tactili sunt de doua tipuri: de apărare şi de
discriminare.

17
Percepţia vizuală şi tulburările auditive şi de limbaj

Simptomele tulburării în percepţia vizuală

- Nu ştie să se joace cu cuburi


- Nu ştie să construiască puzzle
- Nu reacţionează la prinderea obiectelor în cădere
- Se rătăceşte uşor şi nu găseşte drumuldintr-un loc în altul
- Neplăcerea de a se afla în locuri necunoscute, frica de a se rătăci
- Intârzie în activităţile de desen
- Intâmpină greutăţi în recunoaşterea formelor şi imaginilor
- Intâmpină greutăţi în recunoaşterea unei figuri dintr-un fond mişcător
- Intâmpină dificultăţi în a aşeza literele între linii sau în locul corect

Tulburări auditive şi de limbaj

Sistemele senzoriale se dezvoltă în strânsă legatură între ele. Sistemul


senzorial auditiv lucrează împreună cu sistemul senzorial vestibular. Creierul
funcţionează ca un tot unitar, unde fiecare parte colaborează cu celelalte,
astfel că pentru aceea parte a creierului care se ocupă de limbaj şi vorbire
este foarte important ca legăturile cu secţiunile senzoriale şi motrice să fie
cât mai eficiente. Planificarea motrică adecvată cere o dezvoltare senzo-
motrică corespunzatoare. Vorbirea şi limbajul cere o planificare motrică
complicată.

17
BIBLIOGRAFIE

A. Jean Ayres, “Sanseintegration hos born” Editura Munksgaard, 1996

A. Jean Ayres, “Sanseintegration”, Editura Adlandia, 2000

Dumitru Ozunu, “Pedagogia prescolara si a jocului”,


Editura Genesis,1995

Arentsen si Madsen, “Sanse og motorik”

Lise Ahlamann, “Bevaegelse og udvikling”

Niels Thorball, Paul Romert, “Centralnerve systemets anatomi”,


Editura F.A.D.L.,1990

17