Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Diagnostic:
În vederea stabilirii unui diagnostic se recomandă:
efectuarea unui examen medical complet, în scopul excluderii altor cauze
pentru simptomatologia actuală, inclusiv:
examene neurologice
examene paraclinice: computer-tomograf, rezonanță magnetică nuclear ă
electro-encefalogramă, hemoleucograma, dozarea hormonilor tiroidieni
teste psihometrice.
Intervenție:
nu există tratament curativ, ci doar tratament simptomatic;
tratament medicamentos;
psihoterapie comportamentală;
terapia combinata – constând în administrarea de medicamente, suport
psihologic și terapia specifică adresată tulburărilor comportamentale.
SINDROMUL WILLIAMS
Descriere: boala genetica rara;
Caracteristici:
particularitati fizice: dentitie anormala, pernute sub ochi, buze pline, barbie
mica;
intarzieri in dezvoltarea fizica;
sensibilitate si fragilitate emotionala;
sunt sociabili, prietenosi si pot avea un limbaj bine dezvoltat;
intrucat au nevoie de o monitorizare stricta, fizica si psihica in procesul de
dezvoltare, in timp pot dezvolta probleme de autonomie si independenta si de
adaptare sociala;
Tulburari asociate:
retard mental: mediu sau sever;
deficit de atentie;
probleme de alimentatie;
tulburari senzoriale- hipersensibilitate auditiva si/sau tactila;
afectiuni cardiace;
probleme de invatare;
SINDROMUL DOWN
Caracteristici :
particularitati fizice observabile inca de la nastere: profil facial plat, frunte
bombata, limba este mare, gatul este scurt si gros, ochii mici si apropiati,
brate si picioare scurte, craniu mic si rotund;
problemele motorii (hiperlaxitate) si tonus muscular scazut;
afectivitatea crescuta;
atasament puternic fata de oameni;
deficientele intelectuale;
emotionalitatea accentuata ii poate determina sa fie irascibili, suparaciosi, si
opozitionisti;
Tulburari asociate:
retardul mental, prezent in diferite grade;
in timp pot dezvolta probleme de comportament, depresie, anxietate;
obezitate;
hipotiroidism;
afectiuni ale inimii;
probleme dentare;
probleme auditive;
Diagnostic:
poate fi diagnosticat din perioada intrauterina si prin teste genetice efectuate
anterior conceperii copilului;
medicul pediatru si medicul de familie pot ajuta la depistarea si evaluarea
copilului cu Down;
in ceea ce priveste depistarea timpurie, se poate apela la: investigatii
genetice inainte de sarcina, pentru a determina masura in care exista riscul,
screening-ul prenatal (in timpul sacinii), care desi nu pune diagnosticul de
Down, monitorizeaza posibilitatea aparitiei semnelor, diagnosticul prenatal-
una din interventii fiind amniocenteza;
detectarea precoce include: varsta mamei- peste 35 de ani, istoricul familial,
existenta genei pentru Sindrom Down tip translocatie;
TULBURARI DE INVATARE
Descriere:
tulburarile de invatare sunt caracterizate de o discrepanta notabila intre
aptitudinile intelectuale ale persoanei si performanta scolara, raportate la
varsta cronologica;
in functie de “materia” la care se observa dificultatile de invatare, putem
vorbi despre: dislexie (tulburare de citire), discalculie (tulburare de
calcul), disgrafia (tulburare de scris) si tulburare de invatare fara alta
specificatie;
Caracteristici:
tulburarile de invatare sunt diagnosticate in perioada scolaritatii si reflecta o
performanta scazuta la anumite sarcini scolare;
este important de mentionat faptul ca tulburarea de invatare asupra careia nu
se intervine eficient poate determina in timp tulburari de conduita si de
personalitate;
persoanele dezvolta o stima de sine scazuta, opozitionism, deficiente in
aptitudinile sociale, iar proportia de abandon scolar este semnificativ
crescuta;
Interventie:
interventia se realizeaza in functie de tipul de tulburare de invatare pe care
persoana o manifesta.
in general, interventia cuprinde logopedie, terapie cognitiv-comportamentala
si ludoterapie.
echipa de specialisti este formata din psihiatru si psiholog, dar in egala
masura este bine venita colaborarea cu cadrul didactic
DISLEXIA:
Descriere:
Dificultati in citirea unui text;
Elemental esential al acestei tulburari il constituie diferenta notabila dintre
performanta in lexie (acuratetea, viteza, comprehensiunea lexiei) si nivelul
expectat;
Punctele de referinta sunt: varsta cronologica, inteligenta masurata si
educatia corespunzatoare etatii;
Dificultatile in lexie perturba semnificativ performantele scolare si cele
sociale;
La persoanele dislexice sunt perturbate toate formele cititului- cititul cu voce
tare, in gand, fiind caracterizate de lentoare, erori in comprehensiune,
distorsiuni, substituiri sau omisiuni;
Daca dislexia este asociata unui intelect inalt, atunci tulburarea poate sa nu
fie evidenta inca din primul an de scolarizare, insa diagnosticata din timp are
un bun prognostic;
DISCALCULIA:
Descriere:
Asemeni dislexiei, se vorbeste despre o discrepanta intre nivelul aptitudinilor
matematice, reprezentate de performanta la teste specifice si nivelul de
inteligenta;
Discalculia poate determina
dificultati „lingvistice” (impiedica persoana sa inteleaga denumirea
termenilor, a operatiilor si decodarea problemelor scrise in simboluri
matematice);
dificultati perceptive (probleme in recunoasterea sau citirea simbolurilor
numerice ori a semnelor aritmetice si adunarea obiectelor in grupe);
dificultati ale aptitudinilor prosexice (copierea corecta a numerelor, tinerea
minte pentru a fi adunate numerele si observarea semnelor operationale);
probleme in aptitudinile matematice (numararea obiectelor, invatarea tablei
inmultirii);
DISGRAFIA:
Descriere:
Disgrafia se manifesta printr-o serie de erori in sfera scrisului, acoperind o
paleta larga, cum ar fi:
erori gramaticale sau de punctuatie;
organizarea defectuoasa a paragrafelor;
erori multiple de ortografie;
scris extrem de urat;
Despre remedierea disgrafiei se stiu putine, daca ea apare singular, fara
dislexie. In general, disgrafia este pusa in evidenta de sarcini de scris- dupa
dictare si liber- al caror punctaj se raporteaza la IQ-ul persoanei.
Diagnosticarea se face rar inainte de sfarsitul clasei I, tulburarea devenind
evidenta in clasa a II-a.
TULBURĂRI DE COMUNICARE
TULBURAREA DE LIMBAJ
Caracteristici:
Dificultăți în achiziția și folosirea limbajului;
Vocabular redus;
Anomalii ale discursului;
Deficite de înțelegere sau de emitere a vocabularului, structurii propozi țiilor și
discursului;
Incapacitatea de a susține o conversație;
RINOLALIA
Diagnostic:
In diagnosticarea rinolaliei se tine cont de starea valului palatin si directia de
scurgere a undei de aer expirator.
Valul palatin este considerat normal, atunci cand copilul poate sa sufle intr-un
fluier, fara a-si astupa narile, poate sa inghita o cantitate mare de lichid fara
ca acesta sa refuleze pe nas, poate sa pronunte corect sunetul “s”.
Pentru determinarea directiei de scurgere a undei de aer expirator se observa
posibilitatile copilului de a sufla in diferite instrumente muzicale, a stinge o
lumanare aprinsa, a umfla obrajii, fara ca aerul sa se scurga pe nas, a
pronunta grupul de vocale “ai”.
Interventie:
interventia chirurgicala (daca este cazul);
interventia logopedica si masuri psiho-pedagogice de inlaturare a
complexelor si de educare a trasaturilor pozitive;
interventia logopedica reprezinta o parte importanta a terapiei, atat inaintea
interventiei chirurgicale, cat si dupa aceasta;
AFAZIA
Caracteristici:
tulburari la nivel de receptare a limbajului oral (dificultati de procesare
auditiva, perceptie auditiva sau integrare auditiva);
tulburari la nivel de receptare a limbajului scris;
tulburari de exprimare verbala scrisa;
tulburari de calcul matematic;
tulburari motorii generalizate;
agnozie (tulburare de recunoastere);
Tulburari asociate:
accident vascular cerebral;
tulburari de natura psihologica (manifestari emotionale necontrolate, nevroze,
psihoze);
tulburari ale ritmului si fluentei vorbirii;
Diagnostic:
afazia apare in urma unei leziuni cerebrale cu manifestare complexa;
diagnosticul este pus de catre medicul neurolog, folosind:
tomografia computerizata (CT);
tomografia cu emisie de pozitroni (PET);
rezonanta magnetica (RMN);
in punerea diagnositului se evalueaza si functionarea cognitiva, neuromotorie
si psihomotorie, limbajul si abilitatile comunicationale;
Interventie:
logopedie;
medicatie;
programe terapeutice diverse (psihoterapia, artterapia, meloterapia, terapia
multimodala, etc.);
TULBURAREA DE PRONUNTIE
Caracteristici:
Vorbire incorectă
Articularea neclara a sunetelor
Dificultăți de coordonare a mișcărilor mandibulei, limbii sau buzelor
DISLALIA
Descriere: tulburare de pronuntie cu caracter tranzitiv. In DSM-5 este
denumita ca tulburare a sunetelor vorbirii sau a fonemelor;
Caracteristici:
tulburari la nivelul laturii fonetico-fronologice a limbajului;
nu apar tulburari la nivelul celorlalte laturi ale limbajului: lexico-semantica,
morfo-sintatica sau pragmatica;
apar tulburari in planul articularii sunetelor vorbirii;
grad scazut de inteligibilitate a vorbirii;
Diagnosticul: se poate stabili corect prin examinari complexe in plan:
psihologic (este evaluata capacitatea de functionare cognitiva si se elimina
posibilitatea dizabilitatii intelectuale);
psihopedagogic (sunt evaluate toate functiile psihologice si se elimina
tulburarea pervaziva de dezvoltare sau intarzierea in dezvoltarea limbajului ca
urmare a unei intarzieri generale in dezvoltare);
medical si neurologic (examinarea elimina posibilitatea existentei unor
afectiuni medicale sau a leziunilor neorologice);
se exclude dizabilitatea intelectuala, tulburarile neurologice, dizabilitatea
auditiva, sau alte afectiuni medicale care pot impedica articularea corecta a
sunetelor vorbirii;
Diagnostic:
Dislalia se evalueaza prin intermediul:
Instrumentarului logopedic specific;
Fisa de evaluare a sunetelor izolate;
Albumul logopedic;
Set de imagini pe baza carora copilul sa poata denumi obiecte, etc.
Proba adaptata dupa Alice Descoeudres pentru stabilirea varstei psihologice
a limbajului;
Pentru ca diagnosticul logopedic sa fie unul corect este necesara munca la
nivelul unei echipe interdisciplinare:
Logoped;
Medic generalist/pediatru;
Neurolog;
Psiholog/psihopedagog;
Profesor de sprijin;
Audiolog;
Educatoare/invatatoare;
Parinti;
Interventia cuprinde:
terapia limbajului;
programe de vizualizare a programelor acustice ale vorbirii;
DIZARTRIA
BALBISMUL
Tulburari asociate:
tulburari de dezvoltare;
tulburari de limbaj si comunicare;
malformatii ale aparatului fonoarticulator;
traume emotionale sau instabilitate emotionala;
carente educative
Interventie:
logopedia poate ajuta la prevenirea balbismului de dezvoltare sau poate
preveni ca acesta sa devina o problema pe toata viata;
programe terapeutice de distragere a atentiei, de sugestie si de persuasiune;
programe terapeutice bazate pe relaxare;
programe pentru terapia ritmului si controlului debitului;
programe bazate pe terapii prin pedeapsa si intarire;
servoterapia (bazata pe amanarea feedback-ului auditiv);
psihoterapia si terapia de grup;
tehnici psihopedagogice (necesare pentru imbunatatirea deprinderilor
respiratorii, articulatorii si fonatorii);
balbismul de dezvoltare se trateaza de obicei prin educarea parintilor despre
restructurarea mediului in care vorbeste copilul pentru a reduce episoadele
de balbaiala;
Caracteristici:
IQ scazut (in functie de IQ, se disting patru forme: usor, moderat, grav,
profund), dificultati in sfera personala si interpersonala, performanta scolara
scazuta;
rationament deficitar;
afectarea abilitatii de rezolvare de probleme;
dificultati de planificare;
afectarea gandirii abstracte, a judecatii, a invatarii in mediul scolar , precum
si a invatarii din experienta;
deficite ale functionarii adaptative;
afectarea dezvoltarii fizice, intelectuale si socio-culturale;
afectarea abilitatilor de viata independenta si a responsabilitatii sociale;
afectarea comunicarii;
Tulburari asociate:
afectiuni mintale: tulburare depresiva si bipolara, tulburari anxioase;
afectiuni de neurodezvoltare: ADHD, tulburare din spectrul autist;
afectiuni medicale si fizice;
epilepsie;
tulburare cu miscari stereotipe;
tulburare de control al impulsului, etc.
Diagnostic:
Evaluare psihiatrica;
Evaluare clinica: teste de inteligenta;
TULBURĂRILE ANXIOASE
MUTISMUL SELECTIV
FOBIA SPECIFICĂ
TULBURAREA DE PANICĂ
Descriere:
face parte din categoria Tulburărilor anxioase şi se manifestă prin atacuri de
panică imprevizibile, recurente;
Atacul de panică reprezintă apariția bruscă a unei frici intense sau a unui
disconfort intens care atinge punctul culminant în decurs de câteva minute;
Un tip de atac de panică imprevizibil este ATACUL DE PANICĂ NOCTURN
(trezirea din somn într-o stare de panică, diferită de panicarea dup ă trezirea
completă din somn)
Caracteristici:
palpitații, bătăi puternice ale inimii;
transpirație;
tremor sau frisoane;
senzație de respirație dificilă sau de sufocare;
greață sau disconfort abdominal;
senzație de amețeală, instabilitate, cap gol;
senzație de frig sau căldură;
senzație de amorțeală sau furnicături;
derealizare (sentimentul irealității) sau depersonalizare (deta șare de sine);
frica de a pierde controlul;
frica de moarte;
preocupare sau îngrijorare persistentă privind apariția unui nou atac de
panică;
îngrijorare privind starea de sanătate
Tulburări asociate:
Tulburări anxioase (în special agorafobie);
Tulburare depresivă majoră;
Tulburare bipolară;
Tulburare ușoară a consumului de alcool;
Aritmii cardiace;
Hipertiroidism;
Astm bronșic;
Sindromul colonului iritabil;
Diagnostic:
diagnosticul de atac de panică se pune de către medicul psihiatru în urma
evaluării psihiatrice, coroborat cu evaluarea psihologică făcută de un psiholog
clinician, în conformitate cu Manualul de Diagnostic şi Statistic ă al
Tulburărilor Mentale (DSM-5);
Intervenție:
se recomandă tratament medicamentos la indicațiile medicului psihiatru;
psihoterapie cognitiv-comportamentală, care contribuie la identificarea și
provocarea gândurilor disfuncționale ce duc la panică;
tehnici de relaxare, distragere a atenției și strategii comportamentale;
se pune accent în timpul procesului terapeutic pe dezvoltarea unor
mecanisme de coping pentru îmbunătățirea managementului stresului;
AGORAFOBIA
Tulburări asociate:
Întârzierile de dezvoltare cognitivă;
Întârzieri de limbaj;
Malnutriție;
Tulburarea depresivă;
Diagnostic:
Sunt necesare un consult medical psihiatric și o evaluare psihologic ă pentru a
diagnostica tulburarea reactivă de atașament;
Intervenție:
Poate fi necesară implicarea unei echipe medicale;
Terapia include atât copilul cât și părintele sau îngrijitorul;
Scopurile terapiei sunt oferirea unui mediu sigur și stabil și ajutarea copilului
să dezvolte interacțiuni pozitive cu părintii sau îngrijitorii. De asemenea,
terapia poate contribui la creșterea stimei de sine a copilului si la
îmbunătățirea relatiilor cu cei de-o vârstă;
Nu există un tratament standard pentru tulburarea reactivă de ata șament,
țotuși, deseori include:
psihoterapie individuală;
terapie ocupațională;
terapie de familie;
educarea părinților și a îngrijitorilor despre această tulburare;
cursuri de parenting;
medicatie pentru alte conditii medicale care pot fi prezente: depresie,
anxietate sau hiperactivitate;
Descriere:
Face parte din categoria tulburărilor asociate traumei și factorilor de stres;
Copilul/adolescentul a fost expus direct sau indirect la o situa ție concret ă sau
amenințat cu moartea/ vătămat fizic sau sexual;
Caracteristici:
amintiri neplăcute recurente, involuntare și intruzive asociate cu un
eveniment traumatic;
visuri neplăcute legate de eveniment sau coșmaruri fără conținut
recognoscibil;
reacții disociative (retrăiri ale momentului), în cazul copiilor apar cel mai
frecvent în joc;
disconfort psihic intens sau prelungit ca răspuns la expunerea la stimuli
relaționați cu evenimentul;
pot apărea reacții fiziologice, alterări ale cogniției și dispoziției;
memoria și reamintirea aspectelor ce țin de eveniment pot avea de suferit;
stări afective negative: furie, frică, groază, vinovăție, rușine;
scăderea interesului pentru activități importante;
sentimente de detașare sau înstrăinare;
incapacitatea de a resimți emoții pozitive: bucurie, satisfacție, iubire;
comportament iritabil, răbufniri de mânie, comportament autodistructiv;
hipervigilență;
probleme de concentrare;
tulburări de somn;
retragere socială;
Tulburări asociate:
Tulburări depresive;
Tulburări anxioase;
Tulburare de conduită;
Tulburare de opoziție;
Tulburare anxioasă de separare;
Tulburări neurocognitive;
Diagnostic:
Se recomandă consult psihiatric și evaluare psihologică realizată de c ătre un
psiholog clinician
Intervenție:
Psihoterapie individuală și de familie;
Terapie ocupațională;
Terapie cognitiv-comportamentală;
Descriere:
face parte din categoria tulburărilor asociate traumei și factorilor de stres;
diagnosticul se pune în contexul unei expuneri la o situație actual ă sau la
amenințarea cu moartea, vătămare severă sau viol;
expunerea poate fi directă sau indirectă (ca martor) și provoac ă reac ții
emoționale intense;
Caracteristici:
amintiri neplăcute recurente, involuntare și intruzive ale evenimentului
traumatic;
poate apărea jocul repetitiv în care sunt exprimate aspecte sau teme ale
traumei;
visuri neplăcute sau coșmaruri fără conținut recognoscibil;
reacții disociative, retrăiri ale evenimentului traumatic;
disconfort psihologic intens sau prelungit;
dispoziție negativă;
simptome de evitare: a gandurilor, amintirilor sau sentimentelor nepl ăcute
despre eveniment;
evitarea factorilor ce amintesc de traumă;
comportament iritabil și răbufniri de furie exprimate prin agresiune fizic ă sau
verbală (către oameni sau obiecte);
hipervigilență;
probleme de concentrare;
răspuns exagerat de tresărie;
sentimente de vinovăție, rușine, teamă, etc.
Tulburări asociate:
Tulburări ale somnului;
Tulburări depresive;
Tulburări anxioase;
Tulburare de conduită;
Tulburare de opoziție;
Diagnostic:
Se recomandă consult psihiatric și evaluare psihologică realizată de c ătre un
psiholog clinician
Intervenție:
Psihoterapie individuală și de familie;
Terapie ocupațională;
Terapie cognitiv-comportamentală;
TULBURĂRI DE ADAPTARE
Descriere:
Fac parte din categoria tulburărilor asociate traumei și factorilor de stres;
Simptomele emoționale sau de comportament apar ca reacție la factori de
stres identificabili (afecțiuni medicale, ruperea unor rela ții, mutatul, etc.) ;
Caracteristici:
disconfort psihic disproporționat față de severitatea și intensitatea factorului
de stres;
deficite sociale și interrelaționale;
simptomele nu persistă mai mult de 6 luni de la dispariția factorului de stres;
simptome emoționale și comportamentale-probleme de conduită;
scăderea performanței școlare;
complicații în evoluția bolilor medicale existente (complianță scăzută la
tratament):
Tulburări asociate:
Boli psihice;
Afecțiuni medicale;
Tulburare obsesiv-compulsivă;
Tulburări depresive;
Diagnostic:
Medicul psihiatru sau psihologul clincian pun diagnosticul de Tulburare de
adaptare în urma unei evaluări și a îndeplinirii criteriilor de diagnostic din DSM
V sau ICD 10;
Intervenție;
Cel mai recomandat tratament pentru tulburările de adaptare este
psihoterapia, care va avea ca scop ameliorarea simptomelor şi schimbarea
comportamentului. Persoana afectată va învăţa să reinterpreteze situa ţia într-
un mod adaptativ şi mai degrabă să-şi exprime în cuvinte temerile, furia şi
depresia decât să le manifeste în comportamente distructive;
Pe lângă ajutorul profesional acordat de psiholog, familia şi prietenii pot fi de
folos, oferind suport şi înţelegere, încurajând copilul/adolescentul s ă
vorbească despre emoţiile lui, oferindu-i şansa să se relaxeze şi dându-i timp
să se adapteze şi să-şi regăsească echilibrul;
Terapia ocupațională se recomandă;
Medicație pentru ameliorarea simptomelor anxioase și tulburărilor de somn;
TULBURAREA DE RUMINAȚIE
Descriere:
tulburarea de ruminație este o tulburare de comportament
alimentar manifestată prin regurgitarea alimentelor în mod repetat;
hrana regurgitată poate fi reamestecată, reînghițită sau expectorat ă;
Caracteristici:
regurgitarea apare frecvent, în fiecare zi sau de câteva ori pe s ăpt ămân ă;
mâncarea readusă în cavitatea bucală poate apărea fără senzația de grea ță,
fără vărsături involuntare sau dezgust;
la sugari, se observă o poziție carateristică, de arcuire a spatelui, cu capul în
extensie și execută mișcări de sucțiune; pot da impresia că activitatea le
produce plăcere;
sugarii pot fi iritabili și înfometați între episoadele de regurgitare;
scădere ponderală sau absența creșterii ponderale preconizate;
la copiii sau adolescenții cu dizabilități intelectuale sau alte tulbur ări de
neurodezvoltare, comportamentul de tip regurgitare și rumina ție poate sa aib ă
o funcție de calmare sau de stimulare;
Tulburări asociate:
Malnutriție;
Tulburare anxioasă generalizată;
Tulburare de dezvoltare a intelectului;
Tulburări de neurodezvoltare;
Diagnostic:
pentru a pune diagnosticul de tulburare de ruminație este necesar un consult
medical/psihiatric pentru a exclude diagnosticul de afecțiune gastrointestinal ă
(manifestată prin reflux gastroesofagian sau vărsături) sau anorexie nervoas ă
și bulimie nervoasă (manifestate prin evacuarea orală a hranei);
Intervenție:
este utilă medicaţia psihotropă în combinaţie cu terapia individuală, cognitiv-
comportamentală, pentru controlul comportamentului alimentar;
TULBURAREA DE APORT ALIMENTAR
DE TIP EVITANT/RESTRICTIV
Descriere:
este o tulburare de comportament alimentar manifestată printr-o perturbare a
aportului alimentar;
Caracteristici:
lipsă aparentă de interes pentru mâncare sau pentru a mânca;
evitarea mâncării bazată pe caracteristicile senzoriale;
îngrijorare privind efectele nefavorabile ale alimentării;
scădere în greutate;
deficit nutrițional;
dependență de alimentația enterală sau de suplimente nutritive orale;
stare de sănătate precară;
Tulburări asociate:
Malnutriție;
Tulburări anxioase;
Tulburare obsesiv-compulsivă;
Tulburări de neurodezvoltare (autism, ADHD, tulburare de dezvoltare a
intelectului);
Diagnostic:
se pune în urma unui consult de specialitate;
Intervenție:
abordarea terapeutică a tulburărilor alimentare implică medicul, nutri ționistul,
psihologul și grupurile de suport;
se urmărește modificarea dietei și schimbarea stilului de viață;
în unele cazuri este necesar și tratament psihofarmacologic;
consilierea psihologică și psihoterapia ajută la îmbunătățirea relației persoanei
cu mâncarea și la recâștigarea controlului emoțiilor, precum și modificarea
comportamentului prin diverse tehnici cognitiv-comportamentale de
reeducare;
ANOREXIA NERVOASĂ
Descriere:
face parte din categoria tulburărilor de comportament alimentar și se
manifestă prin reducere aportului caloric sub nivelul necesar, având drept
consecință o greutate corporală semnificativ scăzută;
Există două tipuri:
Tipul restrictiv (scăderea ponderală se realizează prin dietă, post și/sau
exerciții fizice practicate excesiv);
Tipul cu alimentație compulsivă/de evacuare (alimentație compulsivă,
autodinducerea vomei, folosirea laxativelor, diureticelor sau clismei);
Caracteristici:
limitarea aportului caloric;
frică intensă de a crește în greutate sau de obezitate;
comportament persistent de prevenire a creșterii corporale;
perturbare a imaginii corporale și a stimei de sine;
absența ciclului menstrual;
constipație;
durerea abdominală;
intoleranța la frig;
letargia/exces de energie;
hipotensiune;
hipotermie;
bradicardie;
edeme periferice;
Tulburări asociate:
Tulburări bipolare;
Tulburări depresive;
Tulburări anxioase;
Tulbulare obsesiv-compulsivă;
Diagnostic:
se recomandă consult în specialitatea: psihiatrie, medicină general ă, precum
și evaluare psihologică;
Intervenție: tratamentul anorexiei nervoase constă în:
consiliere nutrițională;
modificarea comportamentului alimentar prin intervenție psihologic ă
(psihoterapie de familie, individuală și de grup);
tratament medicamentos;
îngrijire medicală și monitorizare;
BULIMIA NERVOASĂ
T
ULBURĂRILE DE ELIMINARE
ENUREZISUL
Descriere:
Tulburările de eliminare se referă la eliminarea inadecvată a urinei sau a
materiilor fecale, fiind diagnosticate în copilărie sau în adolescen ță;
Enurezisul implică eliminarea repetată a urinei în locuri inadecvate;
Există două tipuri: diurne și nocturne;
Poate apărea împreună sau separat de Encoprezis (eliminarea materiilor
fecale):
Caracteristici:
poate fi voluntară sau involuntară;
implică eliminarea de urină în pat sau haine, involuntar sau intenționat;
vârsta cronologică este de minim 5 ani;
cauzează disconfort semnificativ în domeniul social, educațional, etc.
în cazul enurezisului nocturn, copilul își poate aminti că a avut un act
micțional;
în cazul enurezisului diurn, copilul amână urinarea până apare incontinen ța;
se poate observa repulsia de a folosi toaleta sau o anxietate social ă;
Tulburări asociate:
Tulburări comportamentale;
Întârzieri în dezvoltare;
Întârziere de limbaj;
Întârziere de învățare;
Encoprezis;
Somnambulism;
Tulburare cu teroare nocturnă (teroare de somn);
Infecții ale tractului urinar;
Diagnostic:
este pus de către medicul de familie sau medicul pediatru/psihiatru;
este necesară realizarea investigațiilor medicale pentru a elimina eventualele
tulburări organice: cistită, poliurie diabetică, infecţii urinare, deregl ări
hormonale;
pe lângă analizele medicale, se recomandă o evaluare psihologică pentru a
determina factorii care au determinat instalarea enurezisului;
Intervenție:
există tratament medicamentos pentru enurezis, dar acesta nu este
întotdeauna necesar;
se recomandă psihoterapie de familie;
este importantă şi consilierea părinţilor pentru a şti cum să discute cu copilul.
Părinţii trebuie să ştie cum să transmită informaţii copilului, fără a-l blama şi a-i
accentua sentimentul de ruşine, ci mai degrabă valorizându-l;
metodele de tratament pot implica aducerea de laude și încurajarea copilului,
folosirea de alarme ce se declanseaza când se udă, terapie comportamental ă
sau medicamente;
de cele mai multe ori, se preferă folosirea concomitentă a mai multor metode,
dintre cele descrise;
ENCOPREZISUL