Somnoroase păsărele…

De Mihai Eminescu

Somnoroase păsărele Trece lebăda pe ape

Pe la cuiburi se adună, Între trestii să se culce -
Se ascund în rămurele - Fie-ţi îngerii aproape,
Noapte bună! Somnul dulce!

Doar izvoarele suspină, Peste-a nopţii feerie

Pe când codrul negru tace; Se ridică mândra lună,
Dorm şi florile-n grădină Totu-i vis şi armonie –
Dormi în pace! Noapte bună!
 Copii eram noi amândoi
De Mihai Eminescu

Copii eram noi amândoi, Uneşte cuvintele cu înţeles asemănător:

Frate-meu şi cu mine. car la baie
Din coji de nucă car cu boi culbeci înconjurată
Făceam şi înhămam la el lut tablă
Culbeci bătrâni cu coarne. tinichea argilă
împresurată melci
Şi el citea pe Robinson, la scăldat mǎreațǎ
Mi-l povestea şi mie; mȃndrǎ cǎruțǎ
Eu zideam Turnul-Vavilon
Din cărţi de joc şi mai spuneam Leagă cuvintele cu înţeles opus:
Şi eu câte-o prostie. bătrâni tăcuţi
adesea singuri
Adesea la scăldat mergeam mare tineri
În ochiul de pădure, acolo aici
La balta mare ajungeam împreună mic
Şi l-al ei mijloc înotam vorbăreţi arareori
La insula cea verde.

Care sunt personajele din poezie? Transcrie din poezie:

____________________________________________________________
•4 substantive:
____________________________
Ce făceau copiii din coji de nuci?
•3 adjective:
_____________________________________________________________
____________________________
Ce înhămau fraţii la car?
•2 pronume personale:
_____________________________________________________________ ____________________________
Din ce a fost construită cetatea?

______________________________________________________________ Enumerǎ 5 activitǎți pe care le

Cu ce era înconjurată cetatea?
______________________________________________________________
Unde se afla balta mare?
______________________________________________________________
desfǎșori adesea împreunǎ cu familia
ta.
_1____________________________________
_2____________________________________
_3____________________________________
_4____________________________________

_5____________________________________
 Marele poet român Mihai Eminescu

Poetul a fost al șaptelea copil al lui Gheorghe și al Ralucăi Eminovici. Mai târziu,
numele său de familie fost schimbat din Eminovici în Eminescu de către Iosif Vulcan,
directorul revistei „Familia”.Aceasta revista a fost prima care a publicat poeziile tânărului
de 16 ani.
Copilăria poetului a fost caracteristică unui copil crescut la țară, care se bucura de
libertatea de a cutreiera nestingherit împrejurimile satului natal.
Vara, își petrecea timpul în plimbări lungi în jurul satului Ipotești, străbătând
dealurile, văile, luncile și pădurile.
A fost mereu orientat către natură și preocupat de modificările pe care fiecare
anotimp le aduce în natură. Poți citi poezii precum”Povestea codrului”, ”Revedere”,
”Freamăt de codru”, ”Fiind băiet” sau ”O, rămâi” pentru a vedea felul în care poetul a
revenit la tema copilăriei și naturii în creațiile sale.
Când Mihai a împlinit 7 ani, tatăl său l-a înscris la școala din Cernăuți, unde inițial a
obținut rezultate bune. La școala din Cernăuți, adolescentul Mihai Eminescu a primit în
grijă biblioteca profesorului de română, Aron Pumnul. Locuind chiar în camera care
adăpostea cărțile, tânărul poet a avut astfel ocazia de a citi colecția de cărți și reviste în
limba română.
Debutul său literar, la vârsta de 16 ani, s-a datorat unei împrejurări triste: moartea
profesorului Aron Pumnul. Mihai Eminescu a compus cu această ocazie poezia „La
mormântul lui Aron Pumnul” care a fost publicată într-o broșura comemorativă.
Între 1869 şi 1872 este student la Viena. Urmează ca auditor extraordinar Facultatea
de Filozofie şi Drept, dar audiază şi cursuri de la alte facultăţi.
Se împrieteneşte cu Ioan Slavici; o cunoaşte la Viena pe poeta Veronica Micle;
începe colaborarea la revista "Convorbiri Literare”; debutează ca publicist în ziarul
"Albina” din Pesta. Între 1872 şi 1874 este student la Berlin.
Se întoarce în ţară, trăind la Iaşi între 1874-1877, într-o situație materială nesigură. E
director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi
Vaslui, redactor la ziarul "Curierul de Iaşi “. Continuă să publice în "Convorbiri Literare”.
Devine bun prieten cu Ion Creangă pe care îl introduce la Societatea literară „Junimea”.
În 1877 se mută la Bucureşti, unde până în 1883 este redactor, apoi redactor-şef la
ziarul "Timpul”. Desfăşoară o activitate publicistică excepţională, tot aici i se ruinează însă
sănătatea. Acum scrie marile lui poeme (Scrisorile, Luceafărul etc.).
În iunie 1883, surmenat, poetul se îmbolnăveşte grav, fiind internat la spitalul
doctorului Şuţu, apoi la un institut pe lângă Viena. În decembrie îi apare volumul "Poezii”,
cu o prefaţă şi cu texte selectate de Titu Maiorescu (e singurul volum tipărit în timpul vieţii
lui Eminescu). În anii 1883-1889 Eminescu scrie foarte puţin sau practic deloc.
Mihai Eminescu se stinge din viaţă și este înmormântat la Bucureşti, în cimitirul Bellu;
sicriul e dus pe umeri de patru elevi de la Şcoala Normală de Institutori.