“Un tata om foarte credincios a incercat sa-si ucida fiul taindu-i gatul cu un cutit.

Omul sustine ca vorbeste des cu Dumnezeu si ca a primit porunca de a-i taia

gatul fiului sau cu un cutit de bucatarie urmand sa-i arda apoi trupul pe un rug
de lemne pentru ca mirosul de carne de copil fripta sa bucure narile Domnului.
Tatal era pregatit sa filmeze totul si sa puna povestea filmata pe youtube si
facebook pentru a da un exemplu tuturor despre cum trebuie executate
poruncile lui Dumnezeu. Din fericire pentru fiu, chiar in clipa in care incepuse
sa-i taie gatul, tatal a vazut un miel in apropiere si a auzit vocea lui Dumnezeu
care-i poruncea sa schimbe planul si sa ucida mielul. Cam dezamagit pentru ca
taierea unui miel la porunca lui Dumnezeu nu o sa-i aduca la fel de multe
vizualizari pe youtube, tatal a executat mielul si implicit porunca.”
Daca vă ziceti ca sunt mincinos si ca am inventat totul ... aveti doar partial
dreptate. Povestea nu este din ziar ci este e luata din manualul de religie de
clasa a doua care reproduce povestea bliblica a profetului Avraam.
L-am intrebat pe un copil de clasa a doua ce crede despre poveste iar el a
inceput sa turuie ca un robotel:
“ Avraam era un om foarte credincios si a vrut sa indeplineasca vointa ...
etc. adica ceea ce fusese programat la orele de religie sa zica. L-am intrebat ce
parere are el despre poveste si ... aceeasi turuiala.”
L-am lasat in pace vreo 2-3 zile si apoi i-am zis ca am citit in ziar povestea de
mai sus. A fost absolut indignat.
Cum sa vrea sa-si ucida fiul! Cum sa puna pe youtube asa ceva?
La fel cum se lauda Avraam ca a vrut sa faca asta, i-am zis. Insa pe vremea
lui Avraam nu era facebook si youtube asa ca publicitatea s-a facut prin Biblie.
Copilul a concluziuonat ca Avraam era "tri-lu-li-lu la cap"
Ce sens are povestea aceasta intr-o carte pentru copiii de clasa a doua?
Mi s-a răspus foarte des ca: “Dumnezeu a incercat credinta lui Avraam, că
nu avea intenția ca Avraam sa duca sacrificiul pana la capat ... etc” Daca m-ati
vedea ce față am când mi se spun astfel de lucruri …
Pe mine nu cel care indeamna tatii sa-si ucida fiii ma sperie ci tatii care
sunt gata sa-si ucida fii la porunca.
Reactia normala a unui tata n-ar fi trebuit sa fie: Cum poti sa-mi ceri asa
ceva? Poti sa ma ucizi sau poti sa ne ucizi pe amandoi dar nu ma poti face sa-mi
ucid fiul!
Intr-un sondaj de opinie facut acum cativa ani in SUA crestini de toate
culorile au raspuns la intrebarea:
“Daca Dumnezeu v-ar aparea cum i-a aparut lui Avraam si v-ar da porunca de a
va ucide fiul, i-ati asculta porunca?”

Majoritatea absolut covarsitoare a respondentilor la sondaj (peste 99%)

au zis "Nu" si au raspuns Da la intrebarea urmatoare "Ati fi gata sa suportati
pedeapsa divina pentru ca incalcati porunca de a va ucide fiul?"
...
Sunt absolut convins că şi printre crestinii romani s-ar obtine un raspuns
asemanator. Cum e posibil acest paradox?
De fapt, respondenții la sondajul de opinie au fost educati intr-un sistem
moral cu totul diferit de cel biblic, un sistem moral avansat care, spre deosebire
de cel biblic elaborat in epoca tarzie a pietrei si epoca timpurie a bronzului
interzice omorul indiferent de scop (fac paranteza si scriu aici ca in societatea
moderna si intre oameni civilizati si uciderea inutila a mielului adus in locul lui
Isasc pare uşor grotească).
Adevarul este altul şi este dezvăluit de cercetarile amanuntite facute de
istorici teoreticieni si arheologi: ca la multe alte popoare din aceaşi epocă
sacrificarea copiilor era o practica foarte raspândita la popoarele semitice la
inceputul epocii bronzului şi probabil că oamenii nu se simțeau prea vinovați în
condițiile în care mortalitatea infantilă era uriasă, din 100 de copii doar puțini
anungând la vârsta de 5 ani. Între zeitățile semitice doritoare de carne de copil
Moloh este doar un exemplu. Povestea lui Avraam era povestită şi înțeleasă in
epoca bronzului in cu totul alta cheie (Ai auzit ce favoare i s-a făcut lui Avraam?)
iar daca ar fi existat atunci televiziuni ca cele din România de astăzi stirea ar fi
aparut la breaking news, pe crawler defiland triumfal cuvintele: "Senzational!
Astăzi Dumnezeu i-a facut lui Avraam nemaipomenit de neintalnit de rara
favoare de a-i cruța fiul! Senzational! Prin aceasta neîntâlnită favoare Avraam a
fost declarat alesul lui Dumnezeu! Senzational!"
Va intrebati, probabil, de ce ma deranjeaza problema unei povesti
ridicole citite si interpreatte gresit intr-un manual de clasa a doua? Pentru ca,
spre deosebire de cei mai multi dintre cei care se cotesc la pupat moaste, mi-
am dat silinta sa inteleg povestea si cintind despre ea si cei care au comentat-o
mi-am dat seama ca de peste 1000 de ani, pentru ca fusesera educati in sisteme
morale mai mult mai evoluate, o multime de oameni care au considerat-o
nereala si absurdă.
Doar cateva exemple:
Rabinul Yona Ibn Janach care a trait in califatul Cordobei prin secolul al XI-lea a
sustinut si argumentat ca Dumnezeu a dorit doar un sacrificiu simbolic, o
dedicare a lui Isaac şi că Avraam a priceput altceva.
Rabinul Yosef Ibn Caspi care a scris la vreo 3 secole mai tarziu câteva minunate
comentarii talmudice sustinea ca Avraam a fost victima propriei imaginatii iar
argumentul lui ibn Caspi este valabil si astazi pentru toti credinciosii SINCERI,
indiferent de religie: "Cum ar fi putut Dumnezeu, pe care-l privim ca fiind binele
suprem, sa-i porunceasca lui Avraam un lucru atât de revoltator?" Oy-Vey!
Inchei scriindu-va ca toate comentariile evreieşti ale textului biblic in
discutie de dupa secolul al XV-lea incearca sa demonstreze, intr-un fel sau altul,
ca povestea cu incercarea credintei este ridicola si că fie porunca de a-l sacrifica
pe Isaac nu era reala, fie ca era o pedeapsa subtila pentru gonirea lui Ishmael,
fie ca era de fapt o incercare pentru Isaac, nu pentru Avraam, care era gata sa-
si dea viata si sa se lase ucis pentru a intari credinta (rabi Menachem Mendel
din Vitebsk) ... orice altceva decat povestea ridicola si complet absurda din
manualul de clasa a II-a.