DREPT PROCESUAL CIVIL

12. CAZURILE DE REVIZUIRE

Art. 322 C. proc. civ, prevede limitativ cazurile (motivele) de revizuire.

Unele din aceste motive sunt specifice revizuirii, în sensul că ele vizează împrejurări noi,
survenite după pronunţarea hotărârii şi în raport cu care starea de fapt reţinută de instanţă nu
mai corespunde realităţii. De exemplu, cazul descoperirii unor înscrisuri doveditoare după
pronunţarea hotărârii, condamnării unui judecător pentru o infracţiune în legătură cu pricina etc.
Tot astfel, existenţa unor motive de revizuire care se întemeiază pe săvârşirea unor erori de ordin
procedural. Aşa este cazul în care dispozitivul hotărârii cuprinde prevederi care nu se pot aduce
la îndeplinire ori chiar existenţa unor hotărâri definitive potrivnice.
Este inadmisibilă revizuirea prin care se invocă generic prevederile art. 322 din Codul de
procedură civilă, fără să se indice niciunul dintre motivele pentru care se poate cere revizuirea
unei hotărâri definitive.
Prin urmare, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin
neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se
poate cere în următoarele cazuri:
1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la
îndeplinire;
2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra
unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
3. dacă obiectul pricinii nu se află în fiinţă;
4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat
definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui
înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii ori dacă un magistrat a fost sancţionat
disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă în acea cauză;
5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea
potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori
dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a
cărei revizuire se cere;
6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruţii,
incapabilii sau cei puşi sub curatelă nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei
însărcinaţi să-i apere;
7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade
deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Aceste
dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs. În cazul
când una dintre instanţe este înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire se va judeca
de această instanţă;
8. dacă partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa
despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
1|Page
 DREPT PROCESUAL CIVIL

9. dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau

libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei
încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
1. Dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire.
În sensul dispoziţiilor C. proc. civ. revizuirea se poate cere "dacă dispozitivul hotărârii
cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire", text care vizează o ipoteză riguros
determinată şi care implică următoarele cerinţe: hotărârea să cuprindă dispoziţii potrivnice;
dispoziţiile potrivnice să fie cuprinse în chiar dispozitivul hotărârii, dispoziţiile potrivnice să fie
ireconciliabile, adică să nu poată fi aduse la îndeplinire. Nerespectarea acestor cerinţe nu
deschide calea extraordinară de atac a revizuirii.
Revizuirea poate fi exercitată numai dacă partea nu a uzat de calea deschisă de art. 281 1 C.
proc. civ. pentru înlăturarea dispoziţiilor potrivnice, pentru că altfel s-ar opune autoritatea de
lucru judecat a încheierii date în această materie. Totodată, revizuirea nu poate fi folosită pentru
a se solicita „completarea" dispozitivului prin soluţionarea unui capăt de cerere cu care instanta
nu a fost învestită.
2. Dacă instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat
asupra unui lucru care s-a cerut ori a acordat mai mult decât s-a cerut.
Acest motiv de revizuire constituie o aplicare a principiului disponibilităţii procesuale,
principiu în conformitate cu care instanţa este ţinută să statueze numai în limitele în care a fost
sesizată. Aşadar, judecătorii nu pot depăşi limitele obiectului, fără deosebire după cum este
formulat printr-o cerere principală, accesorie sau incidentală, iar pe de altă parte, judecătorii sunt
obligaţi să se pronunţe asupra tuturor cererilor din proces. Nerespectarea acestor exigenţe poate
conduce la exercitarea revizuirii.
3. Obiectul pricinii nu se mai află în fiinţă
În cazul celei de-a treia cauze de revizuire legea are în vedere, de regulă, dispariţia
obiectului pricinii după pronunţarea hotărârii judecătoreşti. Pentru a ne afla în prezenţa
revizuirii este necesar ca prin hotărâre debitorul să fi fost obligat să predea un bun cert şi
determinat. Mijlocul procedural al revizuirii este deschis indiferent de cauzele ce au
determinat dispariţia bunului.
Dacă însă hotărârea este cu condamnare alternativă, cererea de revizuire întemeiată pe
acest motiv va fi respinsă ea fiind lipsită de interes întrucât creditorul poate să ceară
executarea condamnării subsidiare.
4. Condamnarea definitivă a unui judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată,
pentru o infracţiune în legătură cu pricina sau pronunţarea hotărârii în temeiul unui înscris
declarat fals în cursul sau în urma judecăţii.
Această situaţie este vizată de Codul de procedură civilă, în art. 322 pct. 4, care prevede
două ipoteze distincte: prima se referă la cazul când "un judecător, martor sau expert, care a
luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină".
Revizuirea poate fi exercitată, pentru acest motiv, doar dacă sunt întrunite cumulativ mai
multe condiţii. Una dintre condiţii vizează existenţa unei hotărâri de condamnare a

2|Page
 DREPT PROCESUAL CIVIL

judecătorului, martorului sau expertului, de unde rezultă că nu se poate invoca ca temei al

revizuirii un alt act decât o hotărâre penală de condamnare a judecătorului, martorului sau
expertului. A doua condiţie a revizuirii pentru motivul analizat este ca hotărârea de
condamnare a judecătorului, martorului sau expertului să fi rămas definitivă.
A doua ipoteză vizează situaţia când "hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris
declarat fals în cursul sau în urma judecăţii". Şi în acest caz dovada săvârşirii infracţiunii de
fals trebuie să se facă, de regulă, prin hotărârea de condamnare a autorului pentru săvârşirea
infracţiunii de fals.
5. Descoperirea de înscrisuri doveditoare după pronunţarea hotărârii, reţinute de partea
potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor ori
dacă s-a desfiinţat sau modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei
revizuire se cere. Acest motiv se întemeiază, de asemenea, pe împrejurări care au alterat
procesul de stabilire a adevărului de către instanţa de judecată.
Şi acest motiv de revizuire cuprinde două situaţii distincte:
a. Prima situaţie are în vedere îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii, pentru chiar
admisibilitatea revizuirii:
- revizuentul invocă un înscris;
Referirea textului fiind la înscrisuri, înseamnă că dintre temeiurile de revizuire s-au exclus
celelalte mijloace de probă cum ar fi declaraţii de martori chiar autentificate, mărturisirea,
rapoarte de expertiză. Pe de altă parte, înscrisul este avut în vedere în sens de instrumentum, ca
mijloc de probă, iar nu de negotium.
- înscrisul este doveditor;
Pentru a fi doveditor, în sensul procedural al termenului, înscrisul depus de revizuent
trebuie să fie probant prin el însuşi, şi nu un înscris ce face trimitere la un alt mijloc de probă.
Altfel spus, să nu fie nevoie ca înscrisul prezentat să fie completat cu alte mijloace de probă.
- înscrisul este descoperit după darea hotărârii, deci este nou.
Cerinţa nu este îndeplinită dacă înscrisul a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat
hotărârea atacată, pentru că se opune la cercetarea lui din nou puterea de lucru judecat a
hotărârii.
- înscrisul să fi existat la data pronunţării hotărârii, ceea ce înseamnă că
înscrisurile constituite ulterior nu pot servi drept temei al revizuirii.
Această cerinţă este desprinsă din expresia folosită în art. 322 pct. 5 C.proc.civ. -
înscrisurile sunt „descoperite" după darea hotărârii. Pe de altă parte, numai un înscris care a
existat la data pronunţării hotărârii a putut fi reţinut de adversar, cealaltă parte fiind în
imposibilitate de a-l prezenta. Cerinţa textului este îndeplinită chiar dacă înscrisul poartă o dată
ulterioară pronunţării hotărârii a cărei revizuire se solicită, dar se referă la situaţii atestate de alte
înscrisuri preexistente.
- înscrisul nu a putut fi înfăţişat în procesul în care a fost pronunţată hotărârea a
cărei revizuire se cere, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie

3|Page
 DREPT PROCESUAL CIVIL

dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii. Nu interesează dacă reţinerea

înscrisului de către adversar a fost intenţionată sau voluntară.
Prin împrejurare mai presus de voinţa părţii se înţelege forţa majoră, care trebuie dovedită.
Condiţia nu este îndeplinită dacă înscrisul putea fi procurat şi depus la dosar prin diligenta părţii
interesate.
- înscrisul este determinant.
Aceasta înseamnă că dacă înscrisul ar fi fost cunoscut de instanţa a cărei hotărâre este
atacată, ar fi putut duce la pronunţarea unei alte soluţii. Condiţia nu este îndeplinită în cazul în
care înscrisul invocat nu atestă o altă situaţie de fapt decât aceea cuprinsă în acte anterioare care
au fost analizate de instanţă. Un asemenea înscris nu ar fi de natură să justifice admiterea cererii
de revizuire, pentru a se reţine o altă situaţie de fapt decât cea reţinută iniţial, deoarece s-ar
nesocoti puterea de lucru judecat a hotărârii pronunţate.
- înscrisul trebuie prezentat de revizuent, iar nu prezentat la solicitarea
instanţei.
b. A doua situaţie are în vedere desfiinţarea sau modificarea hotărârii pe care s-a întemeiat
hotărârea a cărei revizuire se cere. Drept urmare, hotărârea desfiinţată sau modificată trebuie
să fi fost determinantă pentru pronunţarea soluţiei atacate cu revizuire.
6. Statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruţii, incapabilii
sau cei puşi sub curatelă nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei
însărcinaţi să-i apere. Aceste dispoziţii sunt incidente în două situaţii strict determinate:
- lipsa totală de apărare;
- sau apărarea cu viclenie a persoanelor anterior menţionate.
Lipsa totală de apărare - implică neacordarea asistenţei juridice necesare în cazul
persoanelor fizice şi juridice determinate de lege. În această ipoteză revizuirea poate fi exercitată
indiferent de motivul pentru care apărarea părţii nu s-a realizat. Revizuirea nu poate fi solicitată
însă în cazul în care părţile au fost apărate în proces, dar apărarea formulată de apărătorii lor a
fost incompletă sau greşită.
A doua ipoteză este incidenţă în cazul apărării persoanelor determinate de acest text cu
viclenie. În această situaţie, reprezentanţii sau apărătorii părţii respective au exercitat apărarea,
dar aceasta s-a făcut în mod dolosiv, cu rea-credinţă, împrejurare care a condus la pierderea
procesului. Astfel, chiar dacă apărarea s-a exercitat prin manopere dolosive revizuirea nu se va
putea exercita dacă partea apărată astfel a avut câştig de cauză în proces. Într-o asemenea
situaţie, revizuentul nu mai poate justifica un interes legitim pentru exercitarea căii extraordinare
de atac a revizuirii. Soluţia este valabilă şi pentru prima ipoteză.
7. Existenta unor hotărâri potrivnice pronunţate de instanţe de acelaşi grad sau de grad diferit,
în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Aceste dispoziţii se
aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs. În cazul când una
dintre instanţe este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de
această instanţă.

4|Page
 DREPT PROCESUAL CIVIL

Acest motiv de revizuire vizează apariţia unei situaţii anormale în opera de administrare a
justiţiei.
Invocarea acestui motiv presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
 există hotărâri definitive contradictorii;
 hotărârile potrivnice să fie pronunţate în aceeaşi pricină;
 în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, sau dacă a
fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei;
 să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri.
8. Împiedicarea părţii de a se înfăţişa la judecată şi de a înştiinţa instanţa despre aceasta, dintr-
o împrejurare mai presus de voinţa sa.
Acest motiv de revizuire se referă la situaţia în care părţile au fost legal citate. În caz
contrar, părţile se pot plânge pe calea recursului sau pe calea contestaţiei în anulare.
Revizuirea este admisibilă, în condiţiile textului amintit numai dacă sunt întrunite
cumulativ mai multe condiţii, astfel:
■ partea să fi fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să încunoştinţeze instanţa
despre o atare împrejurare; împiedicarea trebuie să vizeze ambele împrejurări,
respectiv atât înfăţişarea părţii în instanţă, cât şi înştiinţarea instanţei despre aceasta;
■ împiedicarea să fi fost determinată de o împrejurare mai presus de voinţa părţii.
Împrejurarea care constituie un caz de forţă majoră şi care legitimează revizuirea
revizuirea, este o stare de fapt ce urmează să fie apreciată de instanţă în funcţie de
circumstanţele cauzei.
9. Dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau
libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale
acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii
pronunţate.
În această situaţie, instanţa de revizuire trebuie să verifice pe de o parte, dacă există o
hotărâre pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin care s-a constatat o încălcare
a drepturilor sau libertăţilor fundamentale printr-o hotărâre judecătorească internă, iar pe de altă
parte, dacă consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate
decât prin revizuirea hotărârii.

5|Page