Universitatea din Bucuresti

Facultatea de Sociologie si Asistență socială

Criminalitatea informatică

Student: Boma Andreea

Anul de studiu :III

Specializare: Devianță si criminalitate

 Criminalitatea informatică este un fenomen nou în spațiul social si juridic la nivel
global. Infracțiunile informatice au luat amploare concomitent cu evolutia internetului si
mijloacele prin care acesta deservește indivizii de pe intreg globul.

Conexiunea la internet a devenit un lucru esențial pentru buna desfăsurare a

activităților zilnice ale fiecarui individ. Fie ca este vorba de locul de munca, activitatile cotidiene
sau pastrarea conexiunilor sociale, niciuna dintre aceste activitați nu este posibilă fără prezența
internetului, cel ce face posibil transferul numarului imens de date si informații.

Stocarea a tot mai multe date personale, cât si a intregilor structuri de funcționare
a marilor corporații si instituții a dus la crearea unui valoros obiect de lucru pentru infractorii din
spatiul virtual. “Începând cu anul 1990, cercetările teoretice și practice au observat cum
cyberspațiul a devenit un nou domeniu de activitate infracțională. Cyberspațiul a schimbat natura
și domeniul criminalității și victimizării. Prin urmare, o nouă noțiune și disciplină a apărut,
denumită Criminologia din cyberspațiu (Cyber Criminology), aceasta fiind definită de
criminologul indian Jaishankar în anul 2007, „disciplina care studiază cauzalitatea infracțiunilor
care se comit în cyberspațiu, un spațiu virtual și impactul lor în spațiul fizic.”(Moise,2018)

Criminalitatea informatională poate aparea în foarte multe forme in spațiul virtual.

În funcție de canalul de transmitere a informațiilor, infractorii digitali au găsit modalități de a se
infiltra in bazele de date pe care le considera valoroase. Stan Kratchman, Jacob L. Smith si L
Murphy Smith(2008) au descris cele mai utilizate metode de criminalitate informatională
Importanța cunoasterii tipurilor de crimă ce se pot săvârși in spațiul virtual este vitală pentru
siguranța informațiilor pe care atât indivizii, cât si instituțiile le detin.

Virușii de calculator sunt printre cei mai cunoscuti “dăunatori’’ ai internetului.

Cei trei autori definesc acesti viruși ca un program de calculator ce se ataseaza altor programe de
execuție a sarcinilor sau a aplicațiilor , virusul ulterior activat, uneori provocând daune grave
sistemului sau fișierelor.
In ceea ce privește furtul datelor, cel mai folosita modalitate este “pishing-ul”. Acesta
poate fi tradus ca înșelăciunea electronica si apare atunci când făptuitorul trimite mesaje e-mail
fictive persoanelor care au in componență link-uri spre site-uri web frauduloase, care apar
oficiale și care determină victima sa ofere informatii personale
făptuitorului.(Kratchman,L.Smith,M.Smith,2008)Acest tip de frauda informationala are țintă
persoanele fizice, dar pot fii foarte usor folosită pentru scurgerea informațiilor din interiorul unei
companii sau a unei instituții, prin intermediul angajațiilor.
Furtul datelor confidentiale prin e-mail are foarte multe forme, o alta metoda fiind
„spoofing-ul”. Făptuitorul foloseste e-mailul pentru a câstiga increderea individului cu scopul de
a-i furniza date personale ca apoi sa fie folosite pentru scopuri neautorizate. Persoana ce comite
astfel de acțiuni poate folosi datele personale ale unui individ pentru achizitii frauduloase sau
furtul de identitate. Mesajele spam reprezinta metoda cheie folosita de acesti indivizi.
(Kratchman,L.Smith,M.Smith,2008).
În rândul operațiunilor frauduloase online ce au ca scop obtinerea de sume mari
de bani, cele mai cunoscute sunt “e-bank theft” si frauda online a cardului de credit. Cele doua
modalițăți de fraudă sunt destinate unor entitati diferite. Furtul bancar electronic este executat
prin penetrarea fraudulosa a făptuitorului in sistemul de operare al unei bănci si mutarea unor
sume importante de bani intr-un cont accesibil acestuia. In schimb, frauda cardului bancar este
săvârșită asupra unei persoane, în momentul in care faptuitorul obține ilegal numarul cardului de
credit prin intermediul internetului, fiind apoi utilizat in scopuri ilegale. (Kratchman,L. Smith,
M. Smith,2008).
Raportul global al companiei Norton, desfăsurat in 2018 oferă detalii foarte
importante referitoare la amploarea pe care a căpătat-o acest fenomen in ultimii ani. In urma
cercetărilor lor, 978 de milioane de persoane din 20 de țări au fost victime ale crimei
informationale in 2017. In ceea ce priveste tehnicile de frauda folosite, cele mai comune sunt
infectările cu viruși de calculator(53%), frauda cardurilor bancare sau de debit(38%) si
compromiterea parolelor conturilor deținute de utilizatori(34%). Consumatorii ce au fost victime
ale crimei informationale au pierdut la nivel global, aproximativ 172 de miliarde de dolari,
rezultând o medie de 142 de dolari pierduti de fiecare victima. (Symantec Corporation,2018)
Securitatea cibernetică este o preocupare majoră și a Uniunii Europene. În acest
sens, în cadrul Uniunii, se acționează pe mai multe direcții pentru a asigura protejarea acestei
dimensiuni de securitate, de la îmbunătățirea capabilităților statelor membre în plan intern, până
la punerea în aplicare a cooperării internaționale privind securitatea informatică și
criminalitatea informatică. În anul 2004 a fost înființată Agenția Uniunii Europene pentru
Securitatea Rețelelor și Informațiilor (ENISA) care sprijină procesul de implementare al
legislației UE relevantă în domeniu la nivelul statelor membre și acționează pentru
îmbunătățirea rezilienței infrastructurilor și a rețelelor critice informatice din Europa. Astfel,
ENISA a demarat o primă definire a unui set minim de capabilități pe care o Echipă de
Răspuns în caz de Urgență în domeniul Informatic (CERT) responsabilă cu protejarea
infrastructurii critice de informații (CIIP).(Atanasiu,2017)

Problema furnizării de date personale pe cai de comunicare nesigure este una ce nu

are o importanta atat de mare in perceptia tinerilor. In raportul global al companiei Norton, este
prezenta si statistica victimelor criminalițății informationale in funcție de vârstă. Milenalii sunt
cei mai avansati din punct de vedere tehnologic, avand in medie,fiecare individ, patru
dispositive. Pentru protectia informatilor acestia folosesc metode ca potrivirea tiparului,
indetificarea faciala si vocala sau autentificarea prin doi factori. Totusi, acestia fac simple greseli
de securitate precum gestionarea defectuoasă a parolelor,Unul din patru milenali(26%) folosesc
aceeași parola pentru toate conturile, comparativ cu baby-boomers, ce fac acest lucru in
proportie de 10%.(Symatec Corporation,2018)

Cercetarea lui Morvareed Bidgoli(2015) ce are scop descoperirea percepților

studenților asupra victimizării si raportării abuzurilor in spatiul online a dezvaluit faptul ca
majoritatea celor intervievați au declarant că utilizează software antivirus ca măsură de
securitate. Unul dintre participanții la interviu(#4) ce nu a fost victim unui atac de crimă
informatică, a menționat că nu a utilizat cu adevărat măsuri de securitate. După ce a fost întrebat
de ce nu a folosit software antivirus, a declarat: "Pentru că Mac-urile nu primesc viruși" afirmația
oferă o anumită perspectivă asupra motivului pentru care unii studenți nu pot fi la fel de
preventivi cu privire la securitatea lor online sau nu se simt obligați să angajeze securitate online
deoarece nu au mai fost niciodată victimele unor astfel de delicte. In cadrul acestei cercetări
fiecare intervievat a fost întrebat dacă știa cum să raporteze oficial o infracțiune cibernetică.Nu a
fost un singur intervievat care a știut cum să raporteze oficial criminalitatea informatică. In orice
caz,au existat unele persoane intervievate care au menționat că au știut cum să se raporteze
fraudarea unui card de credit, ceea ce ar implica anuntarea bancii pentru a fi anulat cardul de
credit sau de debit.
 Reglementarea infracţiunilor informatice în legislaţia naţională a avut loc subsecvent
ratificării Convenţiei Consiliului Europei privind criminalitatea informatică, adoptată la Budapesta la data
de 23 noiembrie 2001, şi în concordanţă cu Decizia-cadru a Consiliului din 28 mai 2011 de combatere a
fraudei şi a falsificării mijloacelor de plată, altele decât numerarul. , soluţia iniţială a legiuitorului din
punct de vedere al tehnicii normative fiind de a reglementa infracţiunile informatice în funcţie de
valoarea socială vătămată şi de specificul faptelor, prin Legea nr. ʹ privin 365/2002 privind comerţul
electronic. Practica judiciară a dovedit că este suficientă participarea unei singure persoane ce deţine
cunoştinţe informatice specifice în cadrul unui grup infracţional organizat constituit din persoane cu
trecut infracţional divers pentru a asigura obţinerea unor beneficii ilicite la un nivel impresionant şi cu
minim de efort. În general, acest nivel minim de cunoştinţe se obţine, spre exemplu, după frecventarea
doar a primului an în cadrul unei facultăţi de profil sau, în numeroase cazuri, mult mai devreme, în
timpul cursurilor liceale.( A Trancă, D Trancă, 2014)

Strategia de securitate internă are la bază cinci obiective strategice, și anume:

destrămarea rețelelor infracționale internaționale, prevenirea terorismului, consolidarea securității
cibernetice, consolidarea securității frontierelor și creșterea rezilienței în caz de crize și dezastre. În
raportul privind punerea în aplicare a Strategiei de securitate internă din 2011, lupta împotriva
criminalității organizate și lupta împotriva criminalității informatice au fost identificate ca fiind două
provocări principale care trebuie soluționate în anii ulteriori. De atunci au fost realizate multe activități
în domeniu, la acestea adăugându-se acțiunile din cadrul celorlalte obiective ale strategiei. i.
Criminalitatea informatică, constă în unul dintre cele opt domenii de cooperare operațională din cadrul
ciclului de politici ale UE pentru combaterea criminalității organizateși a infracțiunilor grave la nivel
internațional. Acțiunile specifice care urmează a fi puse în aplicare de statele membre sub coordonarea
României includ stabilirea unor sisteme naționale de raportare în fiecare stat membru privind încălcarea
securității datelor, incidentele informatice, infracțiunile informatice având prejudiciu asupra persoanelor
juridice și cetățenilor, consolidarea guvernării internetului, astfel încât utilizatorii din spațiul cibernetic
să poată fi identificați de autoritățile statelor membre în baza unor motive legitime de aplicare a legii,
precum și reducerea numărului instrumentelor (botneturi) care facilitează atacurile informatice de
amploare.(Toader, Rață, 2013)
Bibliografie
1. Moise A. C, (2018), Dimensiunea criminologicală a criminaliății din cyberspațiu ,
Revista de Criminologie, Criminalistica si Penologie , Bucuresti.[Online]. Disponibil
pe:<https://search-proquest-com.am.e-
nformation.ro/docview/2188094748?accountid=136549 >, [Accesat la data de
08.04.2019]
2. Stan Kratchman, Jacob L. Smith si L Murphy Smith, (2008), The perpetration and
prevention of cybercrimes, Internal Auditing, Boston, Vol. 23, Iss.2.[Online]. Disponibil
pe:https://search-
proquest.com.am.enformation.ro/docview/214392915?accountid=136549 >, [Accesat la
data de 08.04.2019]
3. Symantec Corporation, (2018), 2017 – Norton Cyber Security Insights Report Global
Results,[Online],Disponibilpe:<https://www.symantec.com/content/dam/symantec/docs/a
bout/2017-ncsir-global-results-en.pdf> , [Accesat la data de 08.04.2019]
4. Mirela Atanasiu, (2017), Abordari conceptuale ale spatiului cibernetic in NATO, UE si
România, [Online], Disponibil pe < https://www.ceeol.com/search/article-
detail?id=247589>, [ Accesat la data de 08.04.2019]
5. Morvareed Bidgoli, (2015), A Mixed Methods Approach to Understanding
Undergraduate Students' Victimization, Perceptions, and Reporting Of Cybercrimes,
Universitatea din California, Irvine, Statele Unite ale Americii,[Online], disponibil pe <
https://search-proquest-com.am.e-nformation.ro/docview/1711749029?accountid=136549> ,[
Accesat la data de 08.04.2019]
6. Anamaria Trancă, Dumitru Cristian Trancă, (2014), Infractiunile informatice in Noul
Cod Penal, Universul Jurdic, Bucuresti, [Online], disponibil pe <
http://www.hamangiu.ro/upload/cuprins_extras/infractiunile-informatice-in-noul-cod-
penal_extras.pdf> , [Accesat la data de 08.04.2019]
7. Cătălin Toader, Horia Rață, (2013), Criminalitatea informatica, provocări, temeri si
perspective, Forum Criminalistic, [Online], Disponibil pe <
https://search.proquest.com/openview/3aca7b82263e6feef378edb522388f46/1?pq-
origsite=gscholar&cbl=1796429>, [Accesat la data de 08.04.2019]