Criminalitatea informatică

Criminalitatea informatică reprezintă un fenomen al zilelor noastre, reflectat în mod frecvent

în mass-media. Un studiu indică chiar că teama de atacuri informatice depășește în intensitate pe
cea față de furturi sau fraude obișnuite. Cercetările criminologice asupra infracțiunilor realizate
prin sistemele informatice se află încă în stadiul tatonărilor. Chiar și cele realizate până în acest
moment tind să schimbe modul clasic în care sunt privite infracțiunile în sistemele actuale de
justiție penală.
Criminalitatea informatica mai poate fi definita ca totalitatea infracțiunilor comise cu ajutorul
calculatorului sau in mediul informatizată.
Infractorii moderni lansează în spațiul virtual viruși sau troieni a căror eliminare necesită
cunoștințe tehnice speciale. Practic, în mediul online suntem expuși înșelătoriilor de orice fel,
asemeni mediului offline. Pentru a obține informații sau bani, infractorii recurg la diverse acțiuni,
bazându-se pe neatenția, pe lipsa de informații sau de experiență a utilizatorilor pe care i-au luat
drept țintă. Prin urmare, utilizarea mediului online poate prezenta riscuri pentru utilizatorii naivi,
criminalitatea informatică și securitatea cibernetică fiind printre preocupările specialiștilor din
diverse domenii, la nivel global.
Criminalitatea informatică este o amenințare care depășește limitele geografice ale unei
țări și se poate desfășura de oriunde, împotriva oricărei persoane și care vizează orice tehnologie.
Ca modalitate de organizare, criminalitatea informatică poate fi desfășurată de către hakeri sau
teroriști cibernetici împotriva instituțiilor, guvernelor sau companiilor multinaționale, fiind vorba
despre infracțiuni la nivel instituțional sau poate fi dirijată de către agresori cunoscuți asupra unei
persoane anume, în acest caz fiind vorba despre criminalitate la nivel individual.
Criminalitatea informatică este ,,orice comportament ilegal, contrar eticii, neautorizat,
care privește tratarea automată a datelor și/sau o transmisie de date.”
Există și alte variante interesante și consistente ale definirii criminalității informatice, ca de
exemplu: „orice incident legat de tehnica informatică în care o victimă a suferit sau ar fi putut să
sufere un prejudiciu și din care autorul a obținut sau ar fi putut obține intenționat un profit.”
Evoluția crimei organizate în România este strâns legată de evoluția criminalității informatice
și de folosirea tot mai intensă a tehnologiei informaționale în săvârșirea de infracțiuni. Analizele
realizate la nivelul organismelor europene privind trendul criminalității organizate definesc
criminalitatea informatică ca o ramură importantă a crimei organizate la nivelul țărilor UE.
Ca urmare a acestei evoluții, și în România s-au făcut o serie de studii și evaluări care au
identificat unele caracteristici ale acestui tip de infracționalitate. Astfel, aceste activități urmăresc
obținerea de produse financiare, respectiv de credit și sisteme de plată oferite de instituții
financiar-bancare, pe care membrii acestor rețele criminogene le accesează fraudulos, producând
prejudicii importante atât unor persoane fizice, dar și unor corporații sau societăți comerciale.
Făptuitorii acestor infracțiuni sunt mult mai dificil de identificat și reținut prin prisma faptului că
au un nivel de inteligență ridicat și dispun de mijloace informatice sofisticate, de ultimă
generație.
Prima caracteristică este că grupurile infracționale sunt organizate, structurate și specializate
pe diverse tipuri de activități, în funcție de abilitățile individuale ale membrilor și gradul de
complexitate al operațiunilor informatice pe care cei implicați sunt în măsură să le pună la
dispoziția grupului, în vederea accesării cât mai rapide a mijloacelor tehnice, a penetrării stațiilor
de lucru, a serverelor și altor dispozitive de calcul folosite în mediul financiar, în cel bancar.
A doua carcateristică este infracționalitatea informatică care are un caracter transfrontalier.
Aceasta înseamnă că membrii rețelelor se pot afla răspândiți atât pe teritoriul României, cât și în
alte zone ale globului, de unde pot accesa informații și pot executa operațiuni cu caracter
informațional, fără a putea fi identificați cu ușurință.
Din evaluările grupărilor infracționale care acționează în domeniul criminalității informatice
se desprind și următoarele caracteristici: caracterul predominat financiar ce urmărește obținerea
unui produs substanțial și sunt vizate sisteme de plată, produse de credit și plată oferite de
instituții financiare, organizarea grupărilor ce ține cont de structurarea și specializarea membrilor
acestora, folosirea unor tineri care dețin abilitățile necesare în utilizarea computerelor și noilor
tehnologii, fiind organizați și coordonați de către liderii grupărilor infracționale. Urmează apoi
trecerea de la fraudele informatice, în care încrederea reprezintă un element primordial în
realizarea tranzacțiilor, la fraude în care predomină folosirea de programe informatice în
fraudare. Caracterul transnațional al acestor fapte, în sensul că sunt vizate victime din alte țări,
anumite activități sunt desfășurate în alte state folosindu-se sistemele informatice specifice ei,
existând totodată și permanența preocupare în identificarea de noi moduri de operare, de găsirea
unor noi produse ce pot fi fraudate, precum și sisteme informatice ce pot fi compromise. Ultima
caracteristică este reorientarea grupărilor infracționale în două direcții: fraudarea mijloacelor de
plată electronică oferite de instituțiile financiare din România și fraudele informatice care
pornesc de la fraude mărunte (prejudicii mici) canalizate împotriva persoanelor, către fraudele
mari (prejudicii mari) îndreptate împotriva companiilor.
Fraudele informatice, atacurile informatice, fraudele cu mijloace de plată electronică și
pornografia infantilă prin internet sunt tipuri infracționale care necesită investigații specializate și
dotare corespunzătoare pentru structurile de aplicare a legii.
Deși in societatea informaționala varietatea infracțiunilor este mare si va fi si mai mare pe
măsura ce tehnologia va progresa – consideram ca , următoarele fapte infracționale sunt cele mai
frecvente si ar trebui, prin urmare , avute în vedere de către legiuitorul român:
1. infracțiunea de fraudă informatică
2. infracțiunea de fals în informatică ;
3. infracțiunea de prejudiciere a datelor sau programelor informatice;
4. infracțiunea de sabotaj informatics
5. infracțiunea de acces neautorizat la un calculator;
6. infracțiunea de interceptare neautorizată;
7. infracțiunea de reproducere neautorizată a unui program informatic protejat de lege;
8. infracțiunea de reproducere neautorizată a unei topografii;
9. infracțiunea de alterare fără drept a datelor sau programelor informatice;
10. infracțiunea de spionaj informatic
11. infracțiunea de utilizare neautorizată a unui calculator;
12. infracțiunea de utilizare neautorizată a unui program informatic protejat de lege.

Întocmit de: Maftei Cosmin-Constantin