Ministerul Educației al Republicii Moldova

Universitatea de Stat “Bogdan Petriceicu Hașdeu”

Facultatea de Economie, Inginerie și Științe Aplicate”

Referat
Disciplina: Metode și tehnici fiscale
Tema: „ Evaziunea fiscală „

Elaborat: Nucă Sergiu

Grupa: C1401

Verificat: Donea Sofia

Lector universitar

Cahul, 2017
 Cuprins
Introducere............................................................................................................................3
I Definirea si Caracterizarea Evaziunii Fiscale………………………………………….3
II Formele evaziunii fiscale..................................................................................................4
III Cele mai frecvente metode de evaziune………………………………………………8
Bibliografie

2
 Introducere
Multitudinea obligatiilor pe care legile fiscale le impun contribuabililor si mai ales povara
acestor obligatii au facut sa stimuleze, in toate timpurile, ingeniozitatea contribuabililor in a
inventa procedee diverse de eludare a obligatiilor fiscale.
"Evaziunea fiscala a fost intotdeauna in special activa si ingenioasa pentru motivul ca fiscul
lovind indivizii in averea lor, ii atinge in cel mai sensibil interes: interesul banesc". Evaziunea
fiscala este capitolul cel mai studiat din dreptul fiscal atat de tehnicieni, cat si de teoreticieni,
jurnalisti etc. Cu toate acestea, si in pofida a tot ceea ce se scrie despre cauzele, modalitatile,
amploarea, controlul sau sanctiunile privitoare la evaziunea fiscala, cuvintele care desemneaza
acest fenomen sunt impresie, iar domeniul pe care-l exploreaza este incert. Ca atare, evaziunea
fiscala este o notiune foarte dificil de precizat, in plus, nu exista o definitie legala a evaziuni fiscale.
Definirea si Caracterizarea Evaziunii Fiscale
Evaziunea fiscala reprezinta sustragerea de la impunere a unei parti mai mai sau mai
mici din materia impozabila. Ca fenomen, evaziunea fiscala se intalneste deopotriva atat pe
plan national, cat si internaitional.
Intr-o definitie mai completa, evaziunea fiscala este prezentata ca fiind sustra gerea
prin orice mijloace de la impunerea sau de la plata impozitelor, taxelor, con tributiiIor si a
altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asi gurarilor sociale de stat Ai
bugetelor fondurilor speciale de catre persoanele fizice , persoanele juridice romane sau straine
In functie de modul cum este realizata, sustragerea de la impunere poate fi sustragere
realizata la adapostul legii si sustragere care se realizeaza cu incal carea legii, fiind, deci,
ilicita sau frauduloasa.
Evaziunea fiscala realizata la adapostul legii permite sustragerea unei parti din materia
impozabila fara ca acest lucru sa fie considerat contraventie sau infractiune. Evaziunea legala este
posibila deoarece legislatia din diferite tari permite scoaterea de sub incidenta impozitelor a unor
venituri, parti de venituri, componente de averi ori a anumitor acte si fapte care, in conditiile
respectarii riguroase a cerintelor principiilor generalitatii si echitatii impunerii, nu ar trebui sa
scape de la impozitare. Impunerea veniturilor realizate de anumite categorii de persoane fizice pe
baza unor norme medii de venit, creeaza conditii pentru contribuabilii care realizeaza venituri mai
mari decat media, sa nu plateasca impozit pentru diferenta respectiva.
Evaziunea fiscala frauduloasa se intalneste pe o scara larga si se infaptuieste cu
incalcarea prevederilor legate, bazandu-se, deci, pe frauda si pe rea credinta. Drept urmare,
acest fenomen antisocial trebuie combatut puternic, fiindca sustrage de la bugetul public un
volum important de resurse financiare care ar putea fi folosit pentru acoperirea unor cheltuieli
de ordin social sau economic.
3
 Frecvent, evaziunea fiscala frauduloasa se intalneste sub diferite forme, cum ar fi:
tinerea unor registre contabile nereale; distrugerea voita a unor documente care pot ajuta la
aflarea adevarului privind livrarile de marfuri, preturile folosite, comisioanele incasate
sau platite etc.; intocmirea de documente de plata fictive; modificarea nejustificata a
preturilor de aprovizionare si a cheltuielilor de transport, manipulare si depozitare; practicarea
unor preturi de livrare ori a unor cote de adaos comercial cu un nivel mai ridicat decat
al celor afisate, declarate sau inregistrate in contabilitate; intocmirea unor declaratii
vamale false la importul sau exportul de marfuri; intocmirea de declaratii de impunere
false, cand cu buna stiinta nu sunt mentionate decat o parte din veniturile realizate etc.
II Formele evaziunii fiscale
Dupa modul cum se procedeaza in activitatea de evitare a reglementarilor fiscale se face
diferentierea intre evaziunea fiscala legala si evaziunea fiscala ilicita.
Evaziunea fiscala legala reprezinta actiunea contribuabilului de a ocoli legea, recurgand la
o combinatie neprevazuta a acesteia. Aceasta forma de evaziune nu este posibila decat atunci cand
legea este lacunara sau prezinta inadvertente. Evaziunea fiscala legala se realizeaza atunci cand o
anumita parte din veniturile sau averea unor persoane sau categorii sociale, este sustrasa de la
impunere datorita modului in care legislatia fiscala dispune stabilirea obiectivului impozabil.
Contribuabilii gasesc anumite mijloace si exploatand insuficientele legislatiile eludeaza in
mod legal sustragandu-se in totalitate sau in parte platii impozitelor, tocmai datorita unei
insuficiente a legislatiei.In acest fel contribuabilii raman in limita drepturilor lor, fara putinta de a
li se imputa ceva, iar statul nu se poate apara decat printr-o legislatie clara, precisa.
Cele mai frecvente cazuri de evaziune in care se uzeaza de interpretarea favorabila a
legislatiei fiscale, in practica tarilor cu economie de piata sunt:
a)constituirea de fonduri de amortizare sau de rezerva, in cuantum mai mare decat cel ce
se justifica din punct de vedere economic, micsorand astfel veniturile impozabile;
b)practica unor societati comerciale de a investi o parte din profitul realizat in achizitii de
masini si echipamente tehnice pentru care statul acorda reduceri ale impozitului pe venit, masura
care este menita sa stimuleze acumularea;
c) asocierile de familie, precum si societatile oculte dintre sotia si copii intreprinzatorului si
acesta; rezultatul unei asemenea manevre este impunerea separata a acestora, repartizarea separata
a veniturilor pe fiecare asociat ducand la micsorarea sarcinilor fiscale;
d) venitul total al membrilor familiei poate fi impartit in mod egal intre acestia, indiferent de
contributia fiecaruia la realizarea lui, pe aceasta cale obtinandu-se o diminuare a cuantumului
impozitului pe venit, care este datorat statului;

4
 e) constituirea unor depozite de pastrare si administrare de catre parinte (tutore) a unor
fonduri in favoarea copilului minor. In acest caz desi venitul aferent depozitului este supus
impunerii,impozitul platit este mai mic in comparatie cu ceea ce s-ar datora pe venitul astfel
redivizat;
f) folosirea in anumite limite, a prevederilor legale cu privire a donatiilor filantropice,
indiferent daca acestea au avut loc sau nu, duce la sustragerea unei parti din veniturile realizate de
la impunere;
g) un contribuabil are posibilitatea sa opteze pentru impozitul pe venitul persoanelor fizice,
fie pe sistemul de impunere aplicabil veniturilor realizate de corporatie. Optand pentru cel de al
doilea regim fiscal, contribuabilul realizeaza o importanta sustragere din venitul impozabil
deoarece sistemul de impunere al corporatiilor cuprinde numeroase facilitati care duc la o
substantiala reducere a sarcinilor fiscale;
h) luarea in considerare a unor facilitati legale cu privire la excluderea din masa impozabila
a cheltuielilor cu munca vie, cu pregatirea profesionala si practica in productie, a sumelor platite
pentru contracte de cercetare ce au ca obiect programe prioritare de interes national;
i) scaderea din venitul impozabila cheltuielilor de protocol, reclama sau publicitate,
indiferent daca au fost facute sau nu;
j) interpretarea favorabila a dispozitiilor legale care prevad importante facilitati pentru
contributiile la sprijinirea activitatilor sociale, culturale, stiintifice si sportive.
Evaziunea fiscala ilicita, spre deosebire de cea legala, se savarseste prin calcarea
flagranta a legii, profitandu-se de modul specific in care se face impunere. In acest caz
contribuabilul violeaza prescriptia legala cu scopul de a se sustrage de la plata impozitelor, taxelor
si contributiilor cuvenite statului.
Evaziunea fiscala este frauduloasa cand contribuabilul, obligat sa furnizeze date in sprijinul
declaratiei in baza careia urmeaza a i se stabili cota impozitului, recurge la disimularea obiectului
impozabil, la subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau la folosirea altor cai de sustragere
de la plata impozitului.
In general este greu sa se determine toate formele de evaziune de acest gen, ele fiind practic
nelimitate. In activitatea fiscala exista insa forme care se regasesc mai frecvent:
 intocmirea de declaratii false;
 intocmirea de documente de plati fictive;
 alcatuirea de registre contabile nereale;
 nedeclararea materiei impozabile;
 declararea de venituri impozabile inferioare celor reale;

5
  executarea de registre de evidente duble, un exemplar real si altul fictiv;
 diminuarea materiei impozabile rezultate din reducerea cifrei de afaceri prin
inregistrarea in cheltuielile unitatii a unor cheltuieli neefectuate in realitate;
 vanzarile facute fara factura, precum si emiterea de facturi fara vanzare efectiva,
care ascund, operatiunile reale supuse impozitarii;
 falsificarea bilantului, ca mijloc de fraudare a fiscului, care presupune o conventie
intre patron si contabilul sef, ei fiind astfel tinuti sa raspunda solidar pentru fapta comisa.
Micsorarea incasarilor bugetare din impozite, datorita evaziunii fiscale, este in mai multe
state o problema acuta si frecventa, marimea acestora nefiind deloc neglijabila
Din cele prezentate pana aici se poate desprinde ideea ca "Indiferent daca agentul economic
foloseste calea neinregistrarii corecte a tuturor veniturilor realizate din activitatea e baza ori din
alte surse sau pe aceea a incarcarii nejustificate a costurilor de productie, a cheltuielilor de
circulatie ori a cheltuielilor aferente altor surse de venituri, obiectivul urmarit de acsta este unul
singur, si anume diminuarea profitului impozabil si, pe aceasta baza reducerea la minimum a
impozitului datorat".
Trebuie subliniat ca in randul autorilor care se ocupa de evaziunea fiscala cel mai frecvent
utilizat sens este dat evaziunii fiscale este cel de-al doilea mentionat aici - arta evitarii de a cadea
in campul de atractie al legii fiscale. Evitarea impozitelor poate avea loc prin trei modalitatii:
1. legea fiscala asigura ca insasi evaziunea printr-un regim fiscal de favoare (aici este
cazul, in special, al regimului de evaluare forfetara a materiei impozabile);
2. abtinerea pur si simplu a contribuabililor de a indeplini (desfasurarea) activitatea,
operatiunea sau actul impozabil; aceasta modalitate este frecventa in cazul unei fiscalitati
excesive (superpresiune fiscala) deoarece rata marginala de impozitare devine foarte ridicata si
contribuabili prefera, sa se abtina de a furniza o unitate suplimentara de munca, evaziunea se
produce in acest caz prin substituirea timpului liber exonerat, muncii impozitate si prin folosirea
lacunelor sistemului fiscal.
In acest caz evaziunea fiscala se rezuma la abilitatea fiscala sau la alegerea modalitatilor de
a plati cat mai putin impozite.
In afara celor trei metode clasice de evitare a impozitelor o a patra metoda ar fi: evaziunea
fiscala exista si atunci cand, cunoscandu-se surse certe de venituri ce pot fi atrase la bugetul de
stat, fara repercusiuni negative asupra economiei, cei care au instruirea de a crea cadrul legal in
vederea atragerii lor, le ignora cu buna stiinta. Este vorba in aceasta situatie de o evaziune fiscala
apriorica.
Caracteristicile evaziunii fiscale apriorice sunt urmatoarele:

6
  Conceptul, caracteristic si societatii romanesti de astazi, vine sa semnalizeze ca
evaziunea fiscala nu are loc numai la nivelul agentului economic, adica la nivelul celui care se
vede constrans de rigorile legii, dar si la nivelul macroeconomicului prin lansarea, mai mult sau
mai putin constient, mai mult sau mai putin intentionat, in afara interesului general, a unor
importante surse de venituri ce pot fi impozitate in concordanta cu principii economice sanatoase,
fara a afecta negativ presiunea fiscala generala, ci, din contra, de o usura. In consecinta, in planul
veniturilor ce nu parvin bugetului de stat, evaziunea fiscala "apriorica" poate fi la fel de importanta
sau chiar mai importanta decat evaziunea fiscala "posterioara", adica cea la nivel real al
economiei, al contribuabililor.
 Evaziunea fiscala apriorica, in conditiile in care ea se manifesta (rupturi, sociale,
dezarmonii politice etc., pune serioase probleme facturilor executivi care se confrunta, in general,
in aceste perioade cu importante dezechilibre bugetare, cu greutatii in acoperirea unor nevoi reale
si presante ale unor segmente sociale a caror activitate este finantata preponderent sau integral de
la bugetul de stat).
 Evaziunea fiscala apriorica este mai subtila decat cea obisnuita pentru ca nu este, in
general usor de sesizat si este greu de cuantificat si, in plus, ea este mai mult "potentiala".
 Daca impotriva evaziunii fiscale "obisnuite" exista si sunt folosite instrumente de
contractare si combatere, impotriva evaziunii fiscale apriorice nu se poate lupta decat in planul
ideilor prin implicarea factorului politic care sa inteleaga ca riscul si pierderile in urma unei astfel
de evaziunii sunt mult mai mari decat cel al foloaselor eventuale de care se poate beneficia de pe
urma acesteia;
 Evaziunea fiscala apriorica este sursa a evaziunii fiscale propriu-zise si constituie
un atu pentru cei care recurg efectiv la aceasta din urma, mai ales cand masurile de descurajare nu
sunt eficiente.
In literatura de specialitate exista, de asemenea, doua opinii diferite asupra legalitatii
evaziunii fiscale. Una, care considera ca exista in materie fiscala atat evaziunea legala care consta
in minimizarea obligatiilor fiscale, cat si evaziunea ilegala sau neligitima, care este definita ca
incercarea de a cauta eludarea impozitului (legii). Alta opinie se refera la faptul ca avem de-a face
numai cu evaziunea fiscala ca atare, adica contribuabililor respecta legea sau o violeaza. El
datoreaza impozitul sau nu-l datoreaza. Se poate face remarca ca nu exista in materia fiscala o
frauda permisa si o frauda interzisa. Exista o abilitate ilicita si o violare deschisa sau ascunsa a
legii.
Masurarea evaziunii fiscale se bazeaza pe doua tipuri de metode:
- metode aproximative;

7
 - metoda esantionului reprezentativ al contribuabililor.
Metoda aproximativa releva, fie o simpla afirmatie politica fie, din contra, o estimare
bazata pe metode stiintifice. Afirmatia politica consta in avansarea unei cifre speculative pentru
obtinerea unui impact asupra opiniei publice.Obiectivul, in acest caz, nu este furnizarea unei
informatii utilizabile, cat de a determina o reactie in favoarea unor masuri urmarite de cel
care lanseaza aceste cifre.
Estimarea metodica se face plecand de la instrumente economice si sociologice.
Instrumentele economice se utilizeaza pentru a masura frauda fiscala cat si fenomenul mai
vast al economiei subterane. Instrumentele sociologice pentru masurarea evaziunii fiscale au
fost elaborate plecand de la statistici ale controlului fiscal sub forma anchetelor particulare
in randui anumitor profesii (considerate mai 'expuse' la evaziunea fiscala). Metoda esantionului
reprezentativ al contribuabililor este o metoda foarte raspandita si este utilizata in asociatie cu
un sondaj pentru o ancheta de opinie, sau cu verificari fiscale aprofundata.
III Cele mai frecvente metode de evaziune sunt:
- practica unor societati comerciale de a investi o parte din profitul realizat in achizitii de
masini si utilaje pentru care statul acorda reduceri ale impozitului pe venit, masura care este
menita sa stimuleze acumularea;
- folosirea prevederilor legale cu privire la donatii filantropice, indiferent daca
acestea au avut loc sau nu, duce la sustragerea unei parti din veni turile realizate de la
impunere;
- deducerea din veniturile impozabile a cheltuielilor de protocol, reclama sau publicitate,
constituirea de fonduri de amortizare sau rezerva intr-un cuantum mai mare decat cel justificat
din punct de vedere economic, micsorand astfel venitul impozabil;
- evitarea platii impozitelor este posibila tinand cent de prevederile legale care
permit, adesea, eliminarea din baza de impunere a unor parti din materiaimpozabila, venituri sau
averi, practicarea amortizarii accelerate, impunerea pe baza normelor de venit, posibilitatea
impàrtirii in mod egal a veniturilor intre membrii familiei si diminuarea, astfel, a impozitelor
platite, posibilitatea optarii pentru impunere dupa regimul persoanelor fizice sau a
societatilor, acordarea de facilitati fiscale, achizitionarea de actiuni la societàti
care distribuie dividende reduse in scopul cresterii pretului de piata a titlurilor etc.

8
 Bibliografie
1. Liliana Donath,Finante Publice si Elemente de Administrare a Impozitelor,Editura
Marineassa. Iași 2002
2. Liliana Donath,Finante Publice,Editura Mirton,Timisoara 2007
3. N.Hoanta – „Evaziunea fiscala”, Editura Tribuna Economica , Bucuresti, anul 1997