PATRIMONIVUM APVLENSE V-VI

UN VAS ROMAN PALEOCREŞTIN DE LA APULUM

CRISTIAN IOAN POPA, MIHAELA SILVIA BENGA

Muzeul Municipal "Ion Raica" din Sebeş depozitează interesante obiecte

arheologice, unele moştenite din vechile colecţii, transferate în urmă cu decenii în
custodia acestei instituţii. O astfel de colecţie arheologică a fost donată instituţiei
menţionate în anul 1959, fiind constituită din materiale adunate cu diverse ocazii
de prof. Gligor Ionescu din zona Partoşului.
Din cadrul acestui lot de materiale provine şi un mortarium roman (nr. inv.
2980). Vasul este lucrat la roată, dintr-o pastă fină, de culoare cărămizie şi are
cavitatea în formă de calotă semisferică, cu buza răsfrântă, îngroşată şi puternic
lăţită. Diametrul maxim este de 37 cm, iar diametrul fundului de 12 cm. Un jgheab
(crestatum) se găseşte pe pa'rtea superioară a buzei şi are forma unui trapez cu
latura mică spre exterior. Pe buza lăţită au fost incizate, înainte de ardere, patru
reprezentări schematizate de peşti, care probabil erau În număr de cinci, întrucât o
parte a vasului este lipsă. Remarcăm schematizarea accentuată, doar într-un singur
caz semnul fiind redat clar (Fig. 1). Vasul în cauză, alături de celelalte materiale
arheologice donate de prof. G. Ionescu, a fost găsit în cartierul Partoş, pe locul
l
anticei Colonia Aurelia Apulensis ,
Acest tip de vas se întâlneşte mai cu seamă în mediul militar roman2 şi era
folosit, datorită pereţilor groşi, ca mojar pentru zdrobirea legumelor sau a
cerealelor ori la smântânirea sau închegarea laptelui, având o evoluţie de durată în
lumea romană, cuprinsă Între secolele I-IV3. Adeseal pe buza mortarium-urilor erau
realizate inscripţii sau ştampile, unele unicat4. Un exemplar de la Potaissa este
decorat prin incizie într-o manieră oarecum similară celui de la Partoş, dar
fragmentarea sa exact în porţiunea ornamentată face imposibilă o apropiere cu
vasul apulens5.
***

Peştele, ca element decorativ şi inclusiv ca posibil simbol paleocreştin, apare

pe teritoriul României, după părerea lui V. Ursachi, încă din perioada clasică
dacică. Între motivele decorative ale ceramicii pictate dacice, pe un capac ceramic,
conservat în stare fragmentară, descoperit la Brad şi datat între sec. 1 p. Chr -
început de sec. II p. Chr apare reprezentarea unui peşte de apă dulce. Se presupune
că pe capac ar fi fost reprezentaţi patru peşti dispuşi în cruce (din care doar unul e

I Pentru descoperirile mai vechi din Partoş vezi RepArhAlba /995, p. 30-35, 41. Pentru
descoperirile recente DrÎmbărean /997, 197-200; Drîmbărean 1999, p. 241-248; Bătuţă
1999, p. 225-240.
2 Popilian 1976, p. 47; Bătuţă 1977, p. 244; Avram 1986, p. 163.
3 Popilian 1976, p. 47; Bătuţă 1977, p. 243; Cătinaş 1980, p. 108; Avram 1986, nota 1.
4 Alicu 1975, p. 43-44, Fig. 4-5; Popilian 1976, p. 47-49, Pl. XVII-XVIII; Bătuţă 1977, p.
245-255, Fig. 1-6.
5 Cătinaş 1980, Fig. 19.

------- 59
Cristian Ioan Popa, Mihaela Silvia Benga

păstratt Lipsa altor reprezentări de peşte ca element decorativ în faza clasică a

culturii dacice a fost legată de posibila prezenţă a unor elemente creştine la est de
Carpaţi încă de la Începutul difuzării noii religii7. În contextul de la Brad credem că
se impune o reală rezervă faţă de' posibilul caracter creştin al descoperirii.
În timpul împăratului Traian sunt atestate în provincia Bithinia comunităţi
creştine, formate din bărbaţi şi femei de toate vârstele şi din toate categoriile
sociale, inclusiv cetăţeni romani8. În Dacia, cele mai importante comunităţi creştine
au existat În oraşe sau târguri (Apulum-ul fiind cel mai important centru urban al
provinciei), unde pe lângă locuitorii săraci puteau fi şi meseriaşi, negustori,
funcţionari administrativi şi militari9.
Dacă în anul 1941 C. Daicoviciu invoca lipsa dovezilor concrete ale
prezenţei creştisnimului la nord de Dunăre în secolele II_IIIlO, peste şase decenii M.
Rusu în ultima sa sinteză asupra paleocreştinismului din Dacia romană repertoria
nu mai puţin de 54 de localităţi cu descoperiri atribuite paleocreştinilor eşalonate
pe parcursul secolelor Il-III p. Chr.II. Dintre acestea, pe un însemnat număr de
descoperiri apare simbolul peştelui, fie prin decor, fie prin piese pisciforme.
Înainte de sec. IV p. Chr., în condiţiile în care semnul crucii era utilizat
extrem de rarI2, trebuie acordată o atenţie sporită simbolurilor paleocreştine
primare. Dintre aceste simboluri, pentru cei iniţiaţi În religia creştină, peştele
deţinea ponderea cea mai importantă, fiiind unul dintre cele mai vechi. Spre
exemplu, Sfântul Clement din Alexandria recomanda să se graveze pe sigiliu
. . . !1
llnagmea unUl peşte' .
Peştele, ca străvechi simbol al regenerării şi fecundităţii, a fost adoptat ca un
simbol de recunoaştere al primilor creştiniI 4, primind mai multe conotaţii. Acesta
apare ca simbol la sfirşitul secolului II şî se impune la jumătatea secolului III p.
Chr.I5. Foarte curând devine una din cele mai importante embleme ale lui Iisus
Hristos, apelativul gnostic al Mântuitorului fiind ichthys (peşte), deoarece era în
acelaşi timp Peşte şi Mare Pescar. Fiecare dintre literele cuvântului (i-ch-th-y-s) era
luată ca iniţială pentru cuvintele din acrostihul Iesous Christos Theou Yios Soter
(Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mîntuitorul), această formulă fiind generalizată
începînd cu anul 200 p. Chr.I6. În asociere cu pâinea, peştele are semnificaţie

6 Ursachi 2000, p. 346-349.

7 Ursachi 2000, p. 347.
8 Rusu 1991, p. 85.
9 RllSU 1991, p. 92.
10 Daicovicill 1941, p. 235.
II
Rusu 1991, p. 86.
12 Ionescu 1994, p. 241.
13 Ionescu 1994, p. 242.
14 *** 1998, p. 47.
15 Cudea, Chiurco 1988, p. 79.
16 Ionescu 1994, p. 242; Chevalier, Cheerbrant 1995, p. 73; Evseev 1999, p. 366; Cudea,
Chiurco 1988, p. 79.

60 -------
 PATRIMONIVUM APVLENSE V-VI

euharistică17• Este cunoscută minunea prin care Iisus Hristos a hrănit cei 5000 de
bărbaţi cu doi peşti şi cinci pâini. Apariţia ritului creştin pe malul lacului Tiberiada
ar fi condus, implicit, şi la prezenţa sa necesară în imaginile sfântului OSpăţI8.
Scena considerată clasică a banchetului funerar, cu reprezentarea peştelui pe o
farfurie ovală şi a pâinii decorată cu X sau crux decrussata, ce simbolizează pe
Hristos apare şi pe monumente funerare din provincia Dacia, la Gilăul9 şi
Potaissa2o. Simbolistica creştină leagă peştele, ca o derivare a faptului că trăieşte în
apă, de scena botezului. Creştinul se aseamănă cu un peştişor, după însuşi chipul
lui Hristos21• În catacombele Romei, arta creştină timpurie se reduce la o artă pur
simbolistică, pe care P. Evdochimov o împarte în trei grupe principale, dintre care
una se delimitează prin tot ceea ce se raportează la apă, categorie unde este inclus
şi simbolul peştelui. O inscripţie grecească din catacombe spune: ,,[... ]
Pretutindeni, credinţa mi-a fost călăuză şi mi-a dat ca hrană Peştele Izvorului, pe
cel mare, pe cel curat pe care Fecioara l-a prins şi l-a dat ca hrană pretutindeni
prietenilor săi [.. .]"22.
Însă, importantele legături care se fac între peşte şi creştinism nu ţin doar de
simbolistica creştină şi de teologie. Ele s-au impregnat în mentalitatea oamenilor şi
sunt vizibile inclusiv în astronomie şi astrologie.
Constelaţia Peştilor (ce reprezintă doi peşti - Peştele Boreal şi Peştele Austral
- legaţi unul de altul printr-o panglică, înotând în direcţii opuse) şi constelaţia
Delfinului (ce reprezintă un peşte sau un delfin) sunt dovezi ale imortalizării pe cer
a peştelui. Încă din antichitate oamenii au văzut în aceste grupări de stele imaginea
peştelui.
Constelaţia Peştilor reprezintă, conform mitologiei greceşti, pe cei doi peşti
cu care au fugit Venus şi Amor de persecuţia gigantului Typhon sau, într-o altă
variantă, pe cei doi delfini care au adus pe Amphitrita la Poseidon (Neptun).
Cealaltă constelaţie, a Delfinului, reprezintă fie pe delfinul trimis de Poseidon să
descopere ascunzătoarea Amphitritei şi care a adus-o la Poseidon, fie pe Apollon,
care a atacat corabia ce purta pe cretanii de la Cnosos tăcuţi de acesta preoţi în
sanctuarul său pitian de la Delfi. La origine simbol păgân, atribut sau simbol al
diferiţilor zei greco-romani, peştele devine, în timp, odată cu afirmarea
creştinismului, unul creştin.
Poporului român îi aparţine o împărţire tradiţională a cerului în constelaţii,
parţial diferită de cea bazată pe mitologia greco-romană folosită azi, ce păstrează

17 Chevalier. Gheerbrant /995, p. 73; Evseev1999, p. 367: consumul ritual de peşti în ziua
de Blagoslovenie şi de Paşti e, probabil, o datină creştină născută sub influenţa
creştinismului şi a obiceiurilor populaţiilor catolice.
18
Vezi şi Moga2000, p. 431.
19Gudea. Ghiurco1988, p. 184, Pl. XIX, C.a.2; Rusu1991, p. 91.
20
Rusu 1991, p. 91. Însă reprezentările de peşti şi panis quadratus pe mensa tripes sunt
negate de către D. lasc şi Al. Diaconescu ca dovezi paleocreştine (Isac. Diaconescu 1980,
�. 125).
1 Chevalier. Gheerbrant1995, p. 73.
22 Evdochimov1993, p. 153.

------- 61
Cristian Ioan Popa, Mihaela Silvia Benga

mult din amll1tlrea stăpânirii romane În numele constelaţiilor (ex. Hercule

"
=

"soldatul roman", Gemenii "Romul şi Rem , Calea Laptelui

= "drumul robilor"),
=

iar o serie de simboluri creştine au fost imortalizate pe cer (ex. Crucea, Toaca,
Mănăstirea, Fecioara Maria etc.). Legendele şi numele anumitor constelaţii au fost
schimbate sau adaptate tradiţiei şi istoriei românilor, amintirea stăpânirii romane,
creştinismul şi agricultura fiind principalele motive ale credinţelor ţăranilor români
despre cer şi stele. Constelaţia Peştilor era cunoscută la începutul secolului XX de
ţăranii români sub numele de Crapii sau Peştii, reprezentând în opinia lor pe cei doi
peşti cu care a hrănit Hristos cei cinci mii de oameni23. Constelaţia Delfinului era
numită Crucea sau Crucea Mică, reprezentînd "crucea .de mână cu care merg
preoţii la zi întâi". Înfăţişarea generală a constelaţiei Delfinului poate da atât
imaginea unui peşte, cît şi aceea a unei cruci. Remarcăm aici asocierea ce se face
între peşte şi cruce, fie prin confundarea celor două simboluri În cazul constelaţiei
Delfinului, fie prin reprezentarea a patru peşti aşezaţi În cruce24. Delfinul (peşte
fabulos = Dulful Mării) apare şi el în colindele romîneşti, rostul lui fiind acela de
jertfă a Întemeierii25. Forma constelaţiei Delfinului se aseamănă cu cea a peştilor
6
reprezentaţi pe mortarium-ul de la Apulum2 .
Creştinarea" simbolului peştelui se poate observa şi în astrologie, ştiinţă
"
apărută În antichitate În Mesopotamia, care odată cu afirmarea creştinismului a
transformat zodia Peştilor într-un creuzet unde se amestecă cele mai multe valori
sau modele comportamentale tipice creştinismului, mai multe decît la orice altă
zodie27.
Putem spune că mortarium-ul de la Partoş, în virtutea simbolisticii peştilor
reprezentaţi pe el se alătură mai vechilor descoperiri cu caracter paleocreştin
înregistrate pe locul anticelor oraşe romane de la ApulUln. Reprezentarea
schematică pe buza vasului a peştelui ce e opus crestatum-ului şi schematizarea
excesivă a celorlalţi trei peşti ar putea fi legată de o oarecare temere a celui ce a

23 Ofescu 2002, p. 24.

24 Ursachi 2000, p. 346-349.
25 Evseev 1999, p. 366.
26 Evdochimov 1993, p. 153.
27 De exemplu, răspunsul la ofense prin sentimentul de milă şi de iertare pe care psihologia
comună nu-I poate înţelege; adoptarea unei conduite de sacrificiu, dispoziţia de a suporta
poveri psihice şi de a duce crucea în locul oricui; utilizarea calităţilor extrasenzoriale în
scopul vindecării spiritului şi trupului omenesc prin rugăciune faţă de Dumnezeu: atingerea
unor înălţimi supraomeneşti de evlavie şi jertfă; spiritul mistic, sublim şi utopic; un
simţământ al milei foarte dezvoltat, mai ales faţă de bolnavi sau cei închişi; un verb
caracteristic este a crede în durerea altuia; predispoziţia la mediumitate; este zodia iubirii
aproapelui ca pe tine însuţi, zodia pedepsirii pentru lipsă de credinţă; în horoscopul unei
persoane este zona cea mai plină de sacrificii, limitări, izolări, exiluri, prigoniri, locul unde
are loc transcendenţa spirituală a individului, unde Omul îl descoperă pe Dumnezeu).
Conotaţiilor religioase iniţiale ale zodiei Peştilor li s-au adăugat cele creştine, astfel că
semnul e numit de astrologi semn al încercării, semnul prigoanei, semnul lui Hristos, Infern
al zodiacului (Vezi Constantinescu 2001, p. 3 1-32; Mihailovici 1995, p. 90-94; Cotrobescu
2002, p. 70-74; ***1998, p.67-68).

62 -------
 PATRIMONIVUM APVLENSE V-VI

realizat vasul. În acest context trebuie avute în vedere persecuţiile anticreştine ale
lui Valerian de la jumătatea sec. III (257-258) şi, mai târziu, cea a lui Decius (303-
304)28.

Dintr-o perioadă -' cea a sec. III p. Chr. - când, se pare, comunităţile creştine
nu difereau mult, ca mod de manifestare, de cele care venerau divinităţile
tradiţionale, de la Apulum datează o gemă reprezentând pe zeiţa Isis călcând
şarpele în picioare, pe care, ulterior,· a fost gravată cu litere greceşti inscripţia:
29
A ITIW X(rest)VS; NElKA; XE(l)A(N) = Attio Hristos învinge vizuina şarpelui .
Din cursul secolelor IV-VI se cunosc de ge raza fostului centru urban apulens mai
multe opaiţe pe care apar simbolul crucii3 sau reprezentarea unui peşte ori delfin31.
În săpăturile întreprinse de R. Heitel la catedrala romano-catolică din perimetrul
castrului Legiunii XIII Gemina a apărut şi o cataramă din bronz de tip Sucidava,
din perioada migraţiilor, cu traforaj în formă de cruce32. Foarte recent a fost
publicată o piesă paleocreştină aflată mai demult în cartierul Partoş din Alba Iulia:
un opaiţ pisciform, confecţionat din ceramică, cu analogii în descoperiri similare
datate în cursul secolelor IV-VI p. Chr.33. Vasul de tip mortarium păstrat în muzeul
din Sebeş vine să completeze în chip fericit seria celor mai timpurii dovezi ce
atestă prezenţa unor comunităţi paleocreştine în cele două oraşe romane de la
Apulum.
Reprezentări de peşti pe artefacte din Dacia romană se cunosc din câteva
localităţi, marea lor majoritate din spaţiul intracarpatic. Am aminti aici pietrele de
inel gravate, găsite la Potaissa (sec. III p. Chr-înainte de 313)34, "Transilvania"
(sec. III p. Chr. - înainte de 313)35, Orlea (sec. III p. Chr.)36, platourile din ceramică
având pe fund reprezentat câte un peşte, de la Micăsasa37 şi Micia (sec. III p. Chr.)
(probabil import de la Micăsasai8, cele două vase incizate cu reprezentări de peşti

28 Bărbulescu1994, p. 170-173; Bărbulescu2002, p. 87-90.

29 Gudea, Ghiurco1988, p. 171, Pl. XVI B.b.3; Moga2000, p. 432.
30 Mitrea1945, p. 507-511, Fig. 1; Macrea1948, p. 283, Fig. 2; RepArhAlba1995, p. 42-
43; Gudea, Ghiurco1988, p. 148-149, 153, 155, 157-158, Pl. VII, A.f.b.l; VIII, A.f.c.2; X,
A.f.d.5, A.f.e.l, 6. 155; Moga2000, p. 433; Fig. 3a-b.
31 Rusu1991, p. 87.
32 Heitel1983, p. 446, Horedt1986, p. 46; Gudea, Ghiurco1988, p. 177, Pl. XVIII, BJ.b.l;
RepArhAlba1995, p. 37; Moga2000, p. 433-434.
33 Moga2000, p. 430-432, Fig. 2 a-2 b. Piesa îşi are analogii Într-un opaiţ pisciform, din lut,

având pe cele două părţi laterale o monogramă creştină şi o cruce, cu loc de provenienţă
necunoscut considerat un fals, după un original de la Roma şi Într-un opaiţ pisciform din
bronz de la Lipova, din aceeaşi perioadă a sec. VI p. ehr. (Gudea, Ghiurco1988, p. 146-
147, 159), Despre caracterul creştin timpuriu al unor opaiţe pisciforme, vezi şi Vlassa1979,
p,. 173, nota 10.
4 Gudea, Ghiurco1988, p. 169, Pl. XVI, B.b.!.
35 Gudea, Ghiurco1988, p. 170, Pl. XVI, B.b.2.
36 Gudea, Ghiurco1988, p. 172, Pl. XVI, B.b.5.
37 Gudea, Ghiurco/988, p. 196, Pl. XXXII, D.b.l; Rusu1991, p. 86.
38 Gudea, Ghiurco1988, p. 196; Rusu1991, p. 86.

63
--

---
Cristian Ioan Popa, Mihaela Silvia Benga

de la Gherla (ambele după ardere) (sec. II-III p. Chr)39, chiupul de la Copăceni

0
(sec. III p. Chr.) 4 ş. a.
Trebuie menţionată totuşi, relativ la semnele incizate pe vasul de la Partoş,
posibilitatea teoretică a identificării lor cu semnul grafic pentru litera 0, aşa cum
apare, redat uneori, sub forma unui peşte stilizat, în inscripţiile romane tîrzii din
provinciile Thracia şi Moesia Inferior ori în inscripţiile creştine de la Ain Zara, din
1
Libya de astăzi4 . Această variantă nu credem însă că poate fi susţinută.
Vasul prezentat de noi de la Apulum poate fi plasat cronologic cândva în
prima parte a secolului al III-lea, datare susţinută de forma robustă, cu marginile
îngroşate, similară exemplarelor din veacul alll l-Iea din Oltenia42. Datarea vaselor
mortarium găsite la Apulum a fost stabilită între a doua jumătate a sec. II şi
3
începutul sec. III p. Chr. 4 , în centrul apulens fiind presupus chiar un centru de
manufacturare a unora dintre ele44. ° formă apropiată mortarium-ului de la Partoş
se cunoaşte pentru epoca romană, spre exemplu, la Vipia Traiana Sarmizegetusa
5
(sec. II-III p. Chr.)4 .
Prezenţa vestigiilor paleocreştine în provincia Dacia, între care includem şi
6
vasul prezentat de noi, este acceptată azi de majoritatea specialiştilor4 . Chiar dacă
unele dintre descoperirile semnalate ca fiind paleocreştine vor fi considerate ca
nesigure de unii specialişti, perseverarea în a aduna şi a analiza cât mai multe
descoperiri legate de paleocreştinism este necesară pentru elucidarea multor
probleme încă controversate. Creşterea numărului acestor vestigii în secolele IV-VI
pe teritoriul fostei provincii romane nu poate fi explicată satisfăcător fără a admite
7
existenţa unor comunităţi creştine în secolele II-III p. Chr. 4 .

BIBLIOGRAFIE

Alicu 1975 - D. Alicu, Materialul ceramic de la Vlpia Sarmi::.egetusa

(l), în Sargetia, XI-XII, 1974-1975, p. 43-49.
Avram 1986 - Al. Avram, Un fragment de mortarium ştampilat
descoperit la Histria, în Cultură şi civilizaţie la Dunărea
de Jos, 1986, p. 163-165.
Băluţă 1977 - C. L. Băluţă, Lămpi cu marcă epigrafică, inedite,
descoperite la Apulum Partoş, în Apulum, XXXVI, 1999,
p.225-240.

39 Gudea, Ghiurco1988, p. 191, PI. XXXIII, C.d.1; XXXIV. C.d.2.

40 Gudea, Ghiurco1988, p. 191, PI. XXXV, D.b.3.

41 Gudea1993, Fig. 19.

42 Vezi Popilian1976, p. 49, PI. XVII/215-217.

4 3 Să/uţă1977, p. 249. 252-254.
44 Băluţă 1977, p. 255.
45 Soroceanu1979, p. 561, Fig. V/14.
46 Ionescu1994, p. 241-251.
47 Rusu1991, p. 94, 105.
---

64 --
 PATRIMONIVUM APVLENSE V-VI

Ba/uţă1999 - Claudia Băluţă, Vase cu inscripţii graffitate, inedite,

descoperite la Apulum-Partoş, în Apulwn, XXXVI, 1999,
p.261-264.
Barbu/eseu1994 - M. Bărbulescu, Potaisssa, studiu m on og rafi c, Turda,
1994.
Barbul escu2002 - M. Bărbulescu, În Istoria Romîniei, Bucureşti, 2002.
Cârinaş1980 - A. Cătinaş, Ceramica romană de l aPotaissa - Str. Cheii,
în Potaissa, II, 1980, p.81-114.
Chevalier, Gheerbrant 1995 - J. Chevalier, A. Gheerbrant, Dicţionar de simbol uri,
voI. 3 (P-Z), Bucureşti, 1995.
Constantinescu 2001 - A. Constantinescu, Tratat deAstrologie, voI. 1,2001.
C orrobescu 2002 - A. Cotrobescu, Astrol ogia practică, Bucureşti, 2002.
Daicoviciu 1941 - C. Daicoviciu, Probl ema continuităţii În Dacia, în A/SC,
III (1936-1940), 1941,p. 200-270.
Drîmbărean1997 - M. Drîmbărean,
Inscripţii pe material e ceramice
descoperite recent l aPartoş, în Apulum, XXXIV, 1999, p.
197-200.
DrÎmbărean1999 - M. Drîmbărean, Monumente sculpturale romane
descoperite recent l aPartoş, în Apulum, XXXVI, 1999, p.
241-248.
El'dochimov 1993 - P. Evdochimov, Arta icoanei. O teol ogie afrumusefii,
Bucureşti, 1993.
Evseev 1999 - 1. Evseev, Encicl opedia semnel or şi simbol uril or
culturale, Timişoara, 1999.
GL/dea 1993 - N. Gudea, Vasul cu inscripţie şi simbol uri creştine de l a
Moigrad, în ActaMP, XVII, 1993,p.151-183.
GlIdea, Ghiurco 1986 - N. Gudea, 1. Ghiurco, Din istoria creştinism ul ui l a
români, Oradea, 1986.
Heitel1983 - R. Heitel, Să păturil e arheol ogice din aşezarea de l aAl ba
Iulia, în Materiale, Bucureşti, 1983, p. 446-448.
Horedt 1986 - K. Horedt, Siebenbiirgen im Frt:ihmittelalter, Bonn, 1986.
Ionescu 1994 - 1. Ionescu,
Simbol uri pal eocreştine din secolel e II-lIl pe
unel e monumentefunerare dinDacia romană, în ActaMN,
31/1, 1994, p.241-251.
Isac, Diaconescu 1980 - D. lase, AI. Diaconescu, Aspecte ale artei provinciale
romane l aGil ău, În ActaMN, XVII, 1980,p. 115-138.
Macrea 1948 - M. Macrea, A propos de quelques decouvertes
chretiennes en Dacie, în Dacia, XI-XII (1945-1947),1948,
p. 281-302.
. \1ihailovici 1995 - G. Mihailovici, Astrologia pe Înţel esul tuturor, voI. 2,
Bucureşti, 1995, p.92-94 .
. \1itrea 1945 - B. Mitrea, Une lampe chretienne decouverte en
Tran sylvanie, în Dacia, IX-X (1941-1944), 1945, p. 507-
511.

--

--- 65
Cristian Ioan Popa, Mihaela Silvia Benga

Moga 2000 - V. Moga, Observaţii asupra unor piese paleocreştine

inedite, în Apulum, XXXVIII1 , 2000, p. 429-435.
Otescu2002 - 1. Otescu, Credinţele ţăranului român despre cer şi stele,
Bucureşti, ·2002.
Popilian 1976 - Gh. Popilian, Ceramica romană dinOltenia, Craiova, 1976.
RepArhAlba 1995 - Repertoriul arheologic aljudeţului Alba (ed. V. Moga,
H. Ciugudean), BMA, II, Alba Iulia, 1995.
Rusu 1991 - M. Rusu, P aleocreştinismul din Dacia Romană, î n
Ephemeris Napocensis, 1, 1991, p . 81-112.
Soroceanu1979 - A. Soroceanu, Tipologia ceramicii romane din templul
lui Liber Pater de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, în
ActaMN, XVI, 1979, p. 551-576.
Teodor 199 1 - D. Gh. Teodor, Creştinismul la est deCarpaţi, laşi, 1991.
Ursachi2000 - V. Ursachi, Un nouveau motif decoratif sur la poterie
dace peinte, în Studia Antiqua et Archaeologica, VII,
2000, p. 345-350.
Vlassa1979 - N. Vlassa, Piese paleocreştine inedite din Dacia
intracarpatică, în ActaMN, XVI, 1979, p. 171-188.
*** 1998 - ***, Dicţionar de artă (N-Z) , Bucureşti, 1998.

EXPLICAŢIA FIGURII

Fig. 1 Vas roman cu reprezentări de peşti de la Alba Iulia-Partoş (prima

parte a sec. III p. Chr.)

A ROMAN PALEOCHRISTIAN VESSEL FROM APULUM

(Summary)

In this paper we present a roman mortarium-type vessel, discovered

occasionally at Apulum (in Partoş, the ancient Colonia AureliaApulensis) and kept
IlOW in the collectiolls of the Sebeş Museum (inventory n° 2980). The vessel is
worked at the wheel, from a fine brick-colored paste. The vessel' s cavity has a
semispherical form, its lip is tumed up and very wide. Its maximum diameter is 37
cm, and the bottom's diameter is 12 cm. On the wide lip there were incised, before
the buming, four schematized representations of fishes, which probably were in
number of five, because a part of the vessel is missing. (Fig. 1).
This type of vessel can be found especially in the military environment and
it was used, thanks to its thick walls, as a recipient where vegetables and cereals
were crushed or where milk was left until it became cream. The vessel has a long
evolution in the roman world, between the Ist and the IVth century p. Chr.
The fish, as a decorative element and also as a possible paleochristian
symbol, appears also on the territory of Romania and it was adopted as a symbol of

66 -------
 PATRIMONIVUM APVLENSE V-VI

recognition by the first Christians, receiving several connotations. The fish appears
a:, a symbol at the end of the n1h century and it will impose itself at the middle of
the IIIrd century p. Chr. We can sustain that the mortarium from Partoş, due to the
symbolism of the fishes represented on it, cim be associated with the other
Jiscoveries with a paleochristian character found on the places of the ancient
roman towns from Apulum. The vessel we presented can be chronologically placed
in the first part of the IIIrd century, this being sustained by the vessel' s robust form
and thick lips. The vessel is the evidence that a Christian community existed at
Api/fum, in the time of the roman Dacia province.

EXPLANATION OF FIGURE

Fig. 1. Roman paleochristian vessel from Apulum (the first half of the IIIrd
'entury p. Chr.)

IJ ;r111
�

Fig. 1.Vas paleocreştin

--

--- 67