Muntele Tambora - Wikipedia https://ro.wikipedia.

org/wiki/Muntele_Tambora

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Muntele Tambora (sau Tamboro) este un stratovulcan
activ (vulcan compozit), aflat pe Insula Sumbawa,
Indonezia. Sumbawa este flancată atât la nord cât și la sud
de scoarța oceanică, iar Tambora s-a format datorită zonei
active de subducție de sub el. Acest lucru a făcut ca Muntele
Tambora să ajungă la 4.300 m altitudine,[5] astfel era unul
dintre cele mai înalte vârfuri din arhipelagul indonezian.
După ce o cameră magmatică mare din interiorul muntelui
s-a umplut pe parcursul câtorva decenii, activitatea
vulcanică a ajuns la un punct culminant în istorica erupție
supercolosală din aprilie 1815.[6]

Erupția din 1815 este evaluată la 7 pe Indexul Explozivității

Vulcanice. Singura erupție de acest fel a avut loc la Lacul Topografia insulei Sumbawa; caldera muntelui
Taupo în cca. 180 d.Hr.[7] Cu un volum al ejecțiilor estimat Tambora este situată pe peninsula de nord.
la 160 de kilometri cubi, erupția lui Tambora din 1815 a fost Altitudine 2.722 m [1][2]
cea mai mare erupție vulcanică din istorie. Explozia a fost Proeminență 2.722 m[1][3]
auzită de pe insula Sumatra (la peste 2.000 km distanță). Localizare Insulele Sondele Mici,
Căderi de cenușă vulcanică au fost observate în Borneo, Indonezia
Coordonate 8°15′0″S 118°00′0″E[4]
Sulawesi, Java și insulele Moluce. Cele mai multe decese din
erupție au fost cauzate de foamete și de boli, deoarece
Roci 57.000 ani
Ultima
erupția a ruinat productivitatea agricolă în regiunea locală.
erupție 1967[1]
Numărul morților a fost de cel puțin 71.000 de persoane Tip stratovulcan
(cea mai mortală erupție din istorie), din care Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org
11.000–12.000 au fost uciși direct de erupție;[7] adesea /w/index.php?title=Muntele_Tambora&action=edit&
section=0)
citarea cifrei de 92 mii de persoane ucise se crede a fi
supraestimată.[8] Erupția a creat anomalii climatice globale,
între care se numără și fenomenul cunoscut sub numele de „Iarnă vulcanică”: 1816 a devenit cunoscut ca „Anul
Fără Vară”, din cauza efectului asupra vremii din America de Nord și Europa. Culturile agricole au fost distruse și
efectivele de animale au murit în mare parte din emisfera nordică, în cea mai gravă foamete a secolului al XIX-
lea.[7]

În timpul unei excavări în 2004, o echipă de arheologi a descoperit rămășițe îngropate de erupția din 1815.[9] Ele
au fost păstrate intacte sub 3 m adâncime de depozite piroclastice. La situl numit „Pompeii Estului”, artefactele au
fost păstrate în pozițiile pe care le ocupaseră în 1815.

Geografia
Istoria geologică

1 of 11 2019-05-13, 16:13
Muntele Tambora - Wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/Muntele_Tambora

Formare
Istoria eruptivă
Erupția din 1815
Cronologia erupției
Urmări
Efecte globale
Munca arheologică
Ecosistemul
Monitorizare
Note
Lectură suplimentară
Legături externe
Vezi și

Muntele Tambora este situat pe insula Sumbawa din arhipelagul Sunda

Inferioară. Acesta este un segment al „Arcului Sunda”, un șir de insule
vulcanice care formează lanțul de sud al arhipelagului indonezian.[10]
Tambora formează propria peninsulă pe Sumbawa, cunoscută sub
numele de Peninsula Sanggar. La nord de peninsulă se află Marea
Flores, iar la sud este Golful Saleh, de 86 km lungime și 36 km lățime.
La gura Golfului Saleh există un ostrov numit Moyo (indoneziană:
Pulau Moyo).
Muntele Tambora şi împrejurimile
Pe lângă interesul pe care-l prezintă pentru seismologi și vulcanologi, sale aşa cum se văd din spaţiu.

care monitorizează activitatea muntelui, Muntele Tambora este o zonă

de studii științifice pentru arheologi și biologi. Muntele atrage și turiști
care vin pentru drumeții și pentru activități în sălbăticie.[11] Cele mai
apropiate două orașe sunt Dompu și Bima. Există trei concentrații de
sate în jurul pantelor muntelui. La est este satul Sanggar, la nord-vest
sunt satele Doro Peti și Pesanggrahan, iar la vest este satul Calabai.

Există două trasee de ascensiune care duc la calderă. Primul traseu

începe de la sud-estul muntelui din satul Doro Mboha. Acest traseu
Caldera Vulcanului.
urmează un drum pietruit, printr-o plantație de cajou până când ajunge
la 1.150 de metri deasupra nivelului mării. Sfârșitul acestui drum este
partea de sud a calderei, la 1.950 metri altitudine, restul traseului fiind pe poteci.[12] Această locație este de obicei
folosită ca o tabără de bază pentru a monitoriza activitatea vulcanică, deoarece este nevoie de doar o oră pentru a
ajunge la calderă. Al doilea traseu pornește de la satul Pancasila în nord-vestul muntelui. Folosind a doua cale,
caldera este accesibilă numai pe jos.[12]

Formare
Tambora se află la 340 km nord de sistemul Groapa Java și la 180–190 km deasupra suprafeței superioare a zonei

2 of 11 2019-05-13, 16:13
Muntele Tambora - Wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/Muntele_Tambora

de subducție active din nord. Insula Sumbawa este flancată atât la nord cât și la sud de scoarța oceanică.[13] Rata
de convergență este de 7,8 cm/an.[14] Se estimează că Tambora s-a format în urmă cu 57.000 ani.[6] Depunerile
din straturile sale s-au scurs din camera magmatică mare din interiorul muntelui. Acest proces geologic, prin care
Golful Saleh, prăbușit în caldera camerei cu magmă drenată, a apărut pentru prima dată ca un bazin mare, în urmă
cu aproximativ 25.000 de ani, a dus și la formarea insuliței Mojo.[6]

Potrivit unui studiu geologic, înainte de erupția din 1815, Tambora avea forma unui stratovulcan tipic, cu un con
vulcanic simetric ridicat și cu un singur orificiu central.[15] Diametrul la bază este de 60 km.[10] Gura vulcanică
centrală emite frecvent lavă, care curge pe o pantă abruptă.

De la erupția din 1815, porțiunea de mai jos conține secvențe intercalate de depozite de materiale de lavă și
materiale piroclastice. Curgerile de lavă de 1–4 m grosime constituie aproximativ 40% din grosimea straturilor.[15]
Grosimea straturilor de zgură a fost produsă de fragmentarea fluxurilor de lavă. În secțiunea superioară, lava este
amestecată cu zgură, tuf și curgeri piroclastice.[15] Există cel puțin douăzeci de conuri „parazitare”.[14] Unele dintre
ele au nume: „Tahe” (877 m), „Molo” (602 m), „Kadiendinae”, „Kubah” (1.648 m) și „Doro Api Toi”. Cele mai multe
dintre aceste conuri parazitare au produs lavă bazaltică.

Istoria eruptivă
Utilizarea tehnicii de datare cu carbon radioactiv a stabilit datele a trei erupții ale vulcanului Tambora, înainte de
erupția din 1815. Magnitudinea acestor erupții este necunoscută.[16] Datele estimate sunt: anul 3910 î.Hr. ± 200
ani, 3050 î.Hr. și 740 d.Hr. ± 150 de ani. Ele au fost toate erupții explozive care au avut loc prin gura vulcanică
centrală și au avut caracteristici similare, cu excepția celei mai vechi erupții care nu a avut curgeri piroclastice.

În 1812, Muntele Tambora a devenit extrem de activ, cu apogeul eruptiv în cazul catastrofal din aprilie 1815.[16]
Magnitudinea a fost de 7 pe scara Indexului Explozivității Vulcanice (VEI), cu un volum total al ejecțiilor tephra de
1,6 × 1011 metri cubi (160 kilometri cubi).[16] A fost o explozie a gurii vulcanice centrale cu curgeri piroclastice și un
colaps al calderei, cauzând valuri tsunami și pagube materiale pe arie extinsă. Acesta a avut un efect pe termen
lung asupra climei globale. Această activitate a încetat la 15 iulie 1815.[16] Următoarea activitate a fost înregistrată
în august 1819, aceasta a constat într-o erupție mică (VEI = 2), cu flăcări și replici de cutremure mici, și a fost
considerată ca făcând parte din erupția din 1815.[7] În jurul anului 1880 ± 30 de ani, Tambora a intrat în erupție
din nou, dar numai în interiorul calderei.[16] Aceasta a creat debite mici de lavă și extrudări ale cupolelor de lavă.
Această erupție (VEI = 2) a creat conul parazitar Doro Api Toi din interiorul calderei.[17]

Muntele Tambora este încă activ. Minore cupole de lavă și curgeri au fost extrudate pe podeaua calderei în secolele
al XIX-lea și al XX-lea.[1] Ultima erupție a fost înregistrată în 1967.[16] Cu toate acestea, ea a fost foarte mică și
non-explozivă (VEI = 0).

Cronologia erupției
Muntele Tambora a trecut prin mai multe secole de hibernare inactivă înainte de 1815, ca urmare a răcirii treptate
a magmei hidrice care se găsește într-o cameră magmatică închisă.[10] În interiorul camerei, la adâncimi cuprinse
între 1,5–4,5 km, exsoluția magmei lichide de înaltă presiune se formează în timpul de răcire și cristalizare al
magmei. O suprapresiune a camerei de aproximativ 4–5 kbar a fost generată, iar temperatura a variat de la 700 la
850 °C.[10]

În 1812, caldera a început să se cutremure și a generat un nor întunecat.[18] La data de 5 aprilie 1815, a avut loc o

3 of 11 2019-05-13, 16:13
Muntele Tambora - Wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/Muntele_Tambora

erupție de dimensiuni moderate, urmată de zgomote asemănătoare

tunetelor, auzite în Makassar pe Sulawesi (la 380 km), Batavia (acum
Jakarta) pe Java (la 1.260 km), și pe Ternate din Insulele Moluce (la
1.400 km). În dimineața zilei de 6 aprilie, cenușa vulcanică a început să
cadă în Java de Est, „tunetele” făcându-se auzite până la 10 aprilie.
Prima bubuitură, care a fost confundată cu sunetul unui foc de armă, a Estimare a căderilor de cenuşă
fost auzită pe 10 aprilie de pe insula Sumatra (la mai mult de 2.600 de vulcanică din timpul erupției din
km depărtare).[19]
1815. Zonele roşii arată grosimea
cenuşii vulcanice. Regiunile
În jurul orelor 19, pe 10 aprilie, erupțiile s-au intensificat.[5] Trei
ultraperiferice (1 cm grosime) au
coloane de foc s-au ridicat și au fuzionat.[19] Tot muntele a fost
ajuns la Borneo și Insulele
transformat într-o masă de curgere a „focului lichid”.[19] Pietre ponce Sulawesi.
de până la 20 cm în diametru au început să cadă pe jos la aproximativ 8
p.m., acest fenomen a fost urmat de cenușă în jurul orelor 9–10 p.m..
Torente piroclastice fierbinți curgeau de pe munte până la mare pe toate laturile peninsulei, distrugând satul
Tambora. Explozii puternice s-au auzit până în seara următoare, pe 11 aprilie. Vălul de cenușă s-a răspândit până
în vestul Java și Sulawesi de Sud. În Batavia s-a simțit un miros „azotos” și a căzut o ploaie torențială cu fragmente
vulcanice, care în cele din urmă a scăzut în intensitate între 11 și 17 aprilie, după care a încetat.[5]

Explozia este estimată a fi fost la 7 pe scara

Indexului Explozivității Vulcanice.[20] Ea a avut
Primele explozii s-au auzit pe această insulă,
aproximativ de patru ori energia erupției din
în seara zilei de 5 aprilie, au fost observate în
1883 a vulcanului Krakatau, în sensul că a fost
fiecare sfert, și au continuat la intervale până
echivalent cu o explozie de 800 milioane de tone.
a doua zi. Zgomotul a fost asemănător, în
O cantitate de 160 de kilometri cubi de
primul rând, cu al unui tun aflat la distanță;
trahiandezite (roci vulcanice) piroclastice a fost
într-atât de mult încât a fost trimis un
eliminată, cu o greutate de aproximativ 1,4 ×
detașament de trupe de la Djocjocarta, cu
1014 kg (vezi mai jos). Acest lucru a lăsat o calderă
gândul că un post vecin a fost atacat, și de-a
de 6–7 km și peste 600–700 m adâncime.[5]
lungul coastei, în două cazuri au fost
Densitatea de cenușă căzută în Makassar a fost
expediate bărci în căutarea unei nave
636 kg/m².[21] Înainte de explozie, Muntele
presupuse a fi în primejdie.
Tambora a fost de aproximativ 4.300 de metri
înălțime,[5] unul dintre cele mai înalte vârfuri din —Thomas Stamford Raffles, memorii.[19]
arhipelagul indonezian. După explozie, el
măsoară acum numai 2.851 de metri.[22]

Erupția lui Tambora din 1815 este cea mai mare erupție observată în istorie (a se vedea tabelul I, pentru
comparație).[5][7] Explozia a fost auzită la 2600 km depărtare, și cenușa a căzut la cel puțin 1.300 km distanță.[5]
La peste 600 km de vârful muntelui, lumina Soarelui nu s-a mai văzut timp de aproximativ două zile. Torentele
piroclastice s-au răspândit cel puțin 20 km de la vârful muntelui.

Urmări
Toată vegetația de pe insulă a fost distrusă.
Copaci dezrădăcinați, amestecați cu cenușă și În timpul călătoriei mele spre partea de vest a
piatră ponce, pluteau în mare și formau plute de insulei, am trecut prin aproape întreaga
până la 5 km lungime.[5] O plută de piatră ponce Dompo și o parte considerabilă a Bima.
a fost găsită în Oceanul Indian, în apropiere de Mizeria extremă la care au fost reduși
Calcutta la 1 și 3 octombrie 1815.[7] Nori groși de

4 of 11 2019-05-13, 16:13
Muntele Tambora - Wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/Muntele_Tambora

cenușă acopereau încă vârful la 23 aprilie.

locuitorii este șocantă. Erau încă pe marginea
Exploziile au încetat la 15 iulie, deși emisiile de
drumului rămășițe ale mai multor cadavre, și
fum au fost încă observate până în 23 august.
însemne unde mulți alții au fost
Flăcări și replici însoțite de uruituri au fost
înmormântați: satele erau aproape cu totul
consemnate în august 1819, la patru ani după
pustii și casele dărâmate, locuitorii
eveniment.
supraviețuitori s-au dispersat în căutare de
Mai multe insule din arhipelagul indonezian au alimente.
fost lovite de un tsunami moderat la 10 aprilie, ...
valul având o înălțime de până la 4 metri, De la erupție, o diaree violentă a predominat
ajungând în Sanggar în jurul orei 10 p.m.[5] Un în Bima, Dompo, și Sang'ir, aceasta a afectat
tsunami de 1–2 m înălțime a fost consemnat în un număr mare de oameni. Localnicii au
Besuki, Java de Est, înainte de miezul nopții, și presupus că aceasta a fost cauzată de apa
unul de 2 metri în înălțime în Insulele Moluce. potabilă care a fost impregnată cu cenușă, și
Totalul morților a fost estimat la aproximativ caii au murit și ei în număr mare, de o boală
4.600.[23] similară.

Coloana de erupție a ajuns în stratosferă, la o —Lt. Philips, care a primit ordin de la Thomas
altitudine de mai mult de 43 km.[7] Particulele Stamford Raffles să plece în Sumbawa.[19]
mai grosiere de cenușă au căzut 1–2 săptămâni
după erupție, dar particulele fine de cenușă au
rămas în atmosferă de la câteva luni până la câțiva ani la o altitudine de 10–30 km.[5] Vânturile longitudinale au
răspândit aceste particule fine pe glob, creând fenomene optice. Apusuri de soare și amurguri prelungite strălucit
colorate au fost frecvent observate la Londra, Anglia între 28 iunie și 2 iulie 1815 și între 3 septembrie și 7
octombrie 1815.[5] Strălucirea cerului la amurg părea de obicei portocalie sau roșie aproape de orizont și violet sau
roz mai sus.

Numărul estimat de decese variază în funcție de sursă. Zollinger (1855) pune numărul de decese directe la 10.000,
probabil cauzate de curgeri piroclastice. Pe insula Sumbawa, au existat 38 de mii de decese din cauza foametei și
alte 10.000 de decese survenite din cauza bolilor și a foametei pe Insula Lombok.[24] Petroeschevsky (1949) a
estimat numărul oamenilor uciși la aproximativ 48.000 pe Sumbawa și 44.000 pe Lombok.[25] Mai mulți autori
utilizează cifrele estimate de Petroeschevsky, cum ar fi Stothers (1984), care citează 88.000 de decese în total.[5]
Cu toate acestea, Tanguy et al. (1998) a susținut că cifrele lui Petroeschevsky sunt neîntemeiate și se bazează pe
referințe nedetectabile.[8] Tanguy a revizuit numărul exclusiv pe baza a două surse credibile, Zollinger, care a
petrecut mai multe luni pe Sumbawa după erupție, și notele lui Raffles.[19] Tanguy a subliniat că nu puteau să fi
fost victime suplimentare, cu privire la Bali și Java de Est, din cauza foametei și a bolilor. Estimarea lor a fost de
11.000 de decese cauzate de efectele directe vulcanice și 49.000 din cauza foametei post-erupție și a bolilor
epidemice.[8] Oppenheimer (2003), a declarat un număr modificat de cel puțin 71.000 de decese în total, așa cum
se vede în Tabelul I de mai jos.[7]

5 of 11 2019-05-13, 16:13
Muntele Tambora - Wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/Muntele_Tambora

Tabelul I. Comparație de erupții vulcanice selectate

Indexul Emisfera
Înălțimea
Explozivității Nordică
Erupții An coloanei Decese
Vulcanice Anomalie
(km)
vară (°C)
Vezuviu 79 30 5 ? >2.000
Hatepe 186 51 7 ? ?
Paektusan 969 25 6–7 ? ?
Kuwae 1452 ? 6 −0,5 ?
Huaynaputina 1600 46 6 −0,8 ≈1.400
> 71.000
Tambora 1815 43 7 −0,5

Krakatau 1883 25 6 −0,3 36.600

Santa María 1902 34 6 nicio anomalie 7.000–13.000
Katmai 1912 32 6 −0,4 2
Mount Saint
1980 19 5 nicio anomalie 57
Helens
El Chichón 1982 32 4–5 ? > 2.000
Nevado del
1985 27 3 nicio anomalie 23.000
Ruiz
Pinatubo 1991 34 6 −0,5 1.202
Sursa: Oppenheimer (2003),[7] și Smithsonian Global Volcanism Program pentru VEI.[26]

Efecte globale
Erupția din 1815 a eliberat sulf în stratosferă, cauzând o anomalie
climatică globală. Masa de sulf ejectată în timpul erupției s-a estimat
prin diverse metode: prin metoda petrologică; printr-o măsurare optică
a adâncimii bazată pe observații anatomice; și prin metoda
determinării concentrației de sulfat din gheața din regiunile polare,
folosind miezuri din Groenlanda și Antarctida. Cifrele variază în funcție
de metodă, variind de la 10 la 120 milioane de tone de S.[7]

În primăvara și vara anului 1816, o „ceață uscată” persistentă a fost

observată în nord-estul Statelor Unite. Ceața a înroșit și estompat
lumina soarelui, astfel încât petele solare au fost vizibile cu ochiul liber.
Nici vântul, nici precipitațiile nu au dispersat „ceața”. Aceasta a fost
identificată ca un văl stratosferic de aerosoli de sulfat.[7] În vara anului
1816, țările din emisfera nordică au suferit condiții meteorologice
extreme, acest an a fost numit anul fără vară. Temperaturile medii
globale au scăzut cu 0,4–0,7 °C,[5] suficient pentru a cauza probleme
Concentraţia de sulfat în miezul de
agricole semnificative pe glob. La 4 iunie 1816, au fost consemnate gheaţă din Groenlanda Centrală,
înghețuri în Connecticut, și până în ziua următoare, mare parte din datat prin numărarea variațiilor
Noua Anglie a fost cuprinsă de un front rece. La data de 6 iunie 1816, a sezoniere ale izotopului de oxigen.
nins în Albany, New York și în Dennysville, Maine.[7] Aceste fenomene Există o erupție necunoscută în jurul
au avut loc timp de cel puțin trei luni și au distrus majoritatea culturilor anului 1810. Sursa: Dai (1991).[27]
agricole din America de Nord. Canada a suferit un frig extrem în timpul
verii. În apropiere de orașul Quebec, din 6 până pe 10 iunie 1816, s-au acumulat 30 cm de zăpadă.

1816 a fost al doilea an rece din istorie în emisfera nordică, din 1400 încoace, după 1601, în urma erupției din 1600

6 of 11 2019-05-13, 16:13
Muntele Tambora - Wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/Muntele_Tambora

a vulcanului Huaynaputina în Peru.[20] Deceniul anilor 1810 este cel mai rece deceniu înregistrat, acest rezultat
este din cauza erupției lui Tambora din 1815 și altor erupții suspectate a fi avut loc undeva între 1809 și 1810 (a se
vedea datele din figura concentrației de sulfat din miezuri de gheață). Anomalii ale temperaturii suprafeței în
timpul verilor anilor 1816, 1817 și 1818 au fost de −0,51, −0,44 și −0,29 °C.[20] Pe lângă o vară rece, părți din
Europa au cunoscut o iarnă grea.

Acest model de anomalie climatică a fost considerat a fi o cauză a puternicei epidemii de tifos din sud-estul Europei
și estul Mediteranei între 1816 și 1819.[7] Multe animale au murit în Noua Anglie în timpul iernii din 1816–1817.
Temperaturile scăzute și ploile abundente au dus la distrugerea recoltelor din Regatul Unit al Marii Britanii și al
Irlandei. Familiile în Țara Galilor au călătorit pe distanțe lungi ca refugiați, și au cerșit pentru alimente. Foametea
a fost răspândită în nordul și sud-vestul Irlandei, după eșecul recoltelor de grâu, ovăz și cartofi. Criza a fost severă
în Germania, unde prețurile la alimente au crescut brusc. Din cauză că sursa acestor probleme era necunoscută, au
avut loc demonstrații în fața piețelor de cereale și de panificație, urmate de revolte, incendieri și jafuri, asemenea
manifestări având loc în multe orașe europene. Aceasta a fost cea mai severă foamete a secolului al XIX-lea.[7]

A se vedea Tambora (cultura pierdută) pentru mai multe detalii despre lucrările din 2004 privind explorarea
satelor și oamenilor care au dispărut la momentul erupției majore.

Tambora este un sat pierdut și o cultură pierdută pe insula Sumbawa, din Indonezia. El a fost îngropat de cenușă și
curgerile masive piroclastice din erupția din 1815 a Muntelui Tambora.

O echipă științifică condusă de un botanist elvețian, Heinrich Zollinger, a ajuns pe Sumbawa în 1847.[28] Misiunea
lui Zollinger a fost aceea de a studia erupția și efectele sale asupra ecosistemului local. El a fost prima persoană
care a urcat pe pisc după erupție, pe când acesta din urmă era încă acoperit de fum. Când Zollinger urca, picioarele
sale s-au scufundat de mai multe ori printr-o crustă superficială subțire formată dintr-un strat cald de praf similar
sulfului. O parte din vegetație s-a reinstalat și câțiva copaci au fost observați pe versantul inferior. O pădure de
casuarina a fost observată la 2.200–2.550 m.[29] Mai multe pajiști de imperata cylindrica au fost găsite.

Repopularea muntelui a început în 1907. O plantație de cafea a fost înființată în 1930 pe panta de nord-vest a
muntelui, în satul Pekat.[30] O pădure de selvă densă, dominată de copaci pionieri, duabanga moluccana, a
crescut la o altitudine de 1.000–2.800 m.[30] Ea acoperă o suprafață de până la 80.000 de hectare (800 km²).
Pădurea tropicală a fost explorată de către o echipă olandeză, condusă de Koster și de Voogd în 1933.[30] Pe cont
propriu, ei și-au început călătoria într-o țară destul de aridă, uscată și fierbinte, iar apoi au intrat într-o junglă
puternică cu giganți ai pădurii imenși și maiestoși. La 1.100 de metri, au intrat într-o pădure montană. Mai sus de
1.800 de metri, au găsit dodonaea viscose dominată de copaci casuarina. Pe pisc au găsit vegetație rarefiată,
formată din anaphalis viscida și wahlenbergia.

În 1896, au fost găsite 56 de specii de păsări, inclusiv „Lophozosterops dohertyi” (o specie endemică din
Indonezia).[31] Douăsprezece alte specii au fost găsite în 1981. Au urmat mai multe alte studii zoologice, și au fost
găsite alte specii de păsări de munte, totalizând peste 90 de specii de păsări descoperite pe muntele Tambora.
Multe păsări sunt vânate de localnici pentru comerțul cu păsări de colivie. Pasărea „Megapodius reinwardt” este
vânată pentru produsele alimentare. Această exploatare a păsărilor a dus la o scădere a populației de păsări.
„Cockatoo” cu creasta galbenă se apropie de dispariție pe insula Sumbawa.[31]

Din 1972, în zonă operează o societate comercială forestieră, aceasta reprezintă o amenințare mare pentru pădurea
tropicală. Compania forestieră deține o concesiune de tăiere a cherestelei pentru o suprafață de 20.000 de hectare

7 of 11 2019-05-13, 16:13
Muntele Tambora - Wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/Muntele_Tambora

(200 km²), sau 25% din suprafața totală.[30] O altă parte din pădurea tropicală este folosită ca teren de vânătoare.
Între zona de vânătoare și cea de exploatare forestieră, există o rezervație a faunei sălbatice unde pot fi găsite
căprioare, bivoli de apă, porci mistreți, lilieci, vulpi zburătoare și diferite specii de reptile.[30]

Populația Indoneziei a fost în creștere rapidă, de la erupția din 1815.

Începând cu anul 2006, populația din Indonezia a ajuns la 222
milioane de oameni,[32] din care 130 milioane sunt concentrate pe
insula Java.[33] O erupție vulcanică la fel de mare ca cea din 1815 ar
cauza pagube catastrofale cu mult mai multe victime. Prin urmare,
activitatea vulcanică în Indonezia, inclusiv cea de la Muntele Tambora,
este monitorizată permanent. Activitatea seismică în Indonezia este
monitorizată de către „Direcția Diminuării Riscurilor Vulcanologice și
Geologice”, Indonezia. Postul de monitorizare pentru Muntele Tambora
este situat în satul „Doro Peti”.[34] Oamenii de știință de la acest post se
concentrează asupra activităților seismice și tectonice prin utilizarea
unui seismograf. De la erupția din 1880, nu a existat nicio creștere Imagine în infraroșu a Muntelui
semnificativă în activitatea seismică.[35] Cu toate acestea, Tambora
monitorizarea este continuu efectuată în interiorul calderei, mai ales în
jurul conului parazitar Doro Api Toi.

Directoratul a definit o hartă de diminuare a riscurilor pentru Muntele Tambora. Au fost declarate două zone: zonă
periculoasă și zonă de prudență.[34] Zona periculoasă va fi direct afectată de o erupție: flux piroclastic, flux de lavă
și alte căderi piroclastice. Această zonă, inclusiv caldera și împrejurimile sale, acoperă până la 58,7 de kilometri
pătrați. Locuirea în zona periculoasă este interzisă. Zona de prudență cuprinde zone care ar putea fi indirect
afectate de o eruptie: curgeri lahar și alte pietre ponce. Mărimea zonei de precauție este de 185 kilometri pătrați, și
include satele Pasanggrahan, Doro Peti, Rao, Labuan Kenanga, Gubu Ponda, Kawindana Toi și Hoddo. Un râu,
numit Guwu, aflat în partea de sud și de nord-vest a muntelui, este, de asemenea, inclus în zona de prudență.[34]

5. ^ a b c d e f g h i j k l m Stothers, Richard B. (1984).

1. ^ a b c d „Tambora” (http://www.volcano.si.edu/world
/volcano.cfm?vnum=0604-04). Global Volcanism
Program. Smithsonian Institution. Accesat în 26
decembrie 2011.
2. ^ „MOUNTAINS OF THE INDONESIAN
ARCHIPELAGO” (http://www.peaklist.org/WWlists
/ultras/indonesia.html). Peaklist. Peaklist.org.
Accesat în 26 decembrie 2011.
6. ^ a b c Degens, E.T. (1989). „Sedimentological
3. ^ „Gunung Tambora” (http://www.peakbagger.com
/peak.aspx?pid=11008). Peakbagger.
Peakbagger.com. Accesat în 26 decembrie 2011.
4. ^ „Mountains of the Indonesian Archipelago”
(http://www.peaklist.org/WWlists/ultras
/indonesia.html) Peaklist.org. Listat sub numele de
„Gunung Tambora”. Accesat la 26 decembrie 2011.
„The Great Tambora Eruption in 1815 and Its
Aftermath” [Marea erupție a lui Tambora din 1815 și
urmările ei]. Science. 224 (4654): 1191–1198.
doi:10.1126/science.224.4654.1191 (https://doi.org
/10.1126%2Fscience.224.4654.1191).
PMID 17819476 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov
/pubmed/17819476).
events in Saleh Bay, off Mount Tambora”
[Evenimente sedimentologice în Golful Saleh, în
larg de Muntele Tambora]. Netherlands Journal of
Sea Research. 24 (4): 399–404.
doi:10.1016/0077-7579(89)90117-8 (https://doi.org
/10.1016%2F0077-7579%2889%2990117-8). Citare
cu parametru depășit |coauthors= (ajutor)

8 of 11 2019-05-13, 16:13
Muntele Tambora - Wikipedia
7. ^ a b c d e f g h i j k l m n Oppenheimer, Clive (2003).
„Climatic, environmental and human consequences
of the largest known historic eruption: Tambora
volcano (Indonesia) 1815” [Consecințe climatice,
umane și de mediu ale celei mai mari erupții
vulcanice din istorie: vulcanuul Tambora
(Indonezia), 1815]. Progress in Physical
Geography. 27 (2): 230–259.
doi:10.1191/0309133303pp379ra (https://doi.org
/10.1191%2F0309133303pp379ra).
8. ^ a b c Tanguy, J.-C. (1998). „Victims from volcanic
eruptions: a revised database” [Victime ale erupțiilor
vulcanice: bază de date revizuită]. Bulletin of
Volcanology. 60 (2): 137–144.
doi:10.1007/s004450050222 (https://doi.org
/10.1007%2Fs004450050222). Citare cu parametru
depășit |coauthors= (ajutor)
9. ^ „URI volcanologist discovers lost kingdom of
Tambora” (http://www.uri.edu/news/releases
/index.php?id=3467) [Vulcanolog URI descoperă
regatul pierdut al Tamborei] (Press release).
Universitatea Rhode Island. 27 februarie 2006.
Accesat în 26 decembrie 2011.
10. ^ a b c d Foden, J. (1986). „The petrology of
Tambora volcano, Indonesia: A model for the 1815
eruption[Petrologia vulcanului Tambora, Indonezia:
Model pemtru erupția din 1815]”. Journal of
Volcanology and Geothermal Research. 27 (1–2):
1–41. doi:10.1016/0377-0273(86)90079-X
(https://doi.org
/10.1016%2F0377-0273%2886%2990079-X).
11. ^ „Hobi Mendaki Gunung - Menyambangi Kawah
Raksasa Gunung Tambora”
(http://www.sinarharapan.co.id/feature/hobi/2003
/0430/hob1.html) (în indoneziană). Sinar Harapan.
2003. Accesat în 26 decembrie 2011.
12. ^ a b Aswanir Nasution. „Tambora, Nusa Tenggara
Barat” (http://web.archive.org
/web/20070929120305/http://merapi.vsi.esdm.go.id
/?static/volcano/tambora/main.html) (în
indoneziană). Directorate of Volcanology and
Geological Hazard Mitigation, Indonesia. Arhivat din
original (http://merapi.vsi.esdm.go.id/?static/volcano
/tambora/main.html) la 29 septembrie 2007.
Accesat în 26 decembrie 2011.
13. ^ Foden, J (1980). „The petrology and tectonic
setting of Quaternary–Recent volcanic centres of
Lombok and Sumbawa, Sunda arc [Petrologia și
tectonica cuaternarului–Centrele vulcanice recente
din Lombok și Sumbawa, arcul Sunda]”. Chemical
Geology. 30 (3): 201–206.
doi:10.1016/0009-2541(80)90106-0 (https://doi.org
/10.1016%2F0009-2541%2880%2990106-0).
Citare cu parametru depășit |coauthors= (ajutor)
14. ^ a b Sigurdsson, H. (1983). „Plinian and co-
ignimbrite tephra fall from the 1815 eruption of
Tambora volcano”. Bulletin of Volcanology. 51 (4):
243–270. doi:10.1007/BF01073515 (https://doi.org
/10.1007%2FBF01073515). Citare cu parametru
depășit |coauthors= (ajutor)
9 of 11
https://ro.wikipedia.org/wiki/Muntele_Tambora
15. ^ a b c „Geology of Tambora Volcano”
(http://web.archive.org/web/20061116040311/http:
//www.vsi.esdm.go.id/volcanoes/tambora
/geology.html). Vulcanological Survey of Indonesia.
Arhivat din original (http://www.vsi.esdm.go.id
/volcanoes/tambora/geology.html) la 16 noiembrie
2006. Accesat în 26 decembrie 2011.
16. ^ a b c d e f „Tambora - Eruptive History”
(http://www.volcano.si.edu/world
/volcano.cfm?vnum=0604-04=&volpage=erupt).
Global Volcanism Program. Smithsonian Institution.
Accesat în 26 decembrie 2011.
17. ^ „Tambora Historic Eruptions and Recent
Activities” (http://web.archive.org
/web/20070927043444/http://www.vsi.esdm.go.id
/volcanoes/tambora/history.html). Vulcanological
Survey of Indonesia. Arhivat din original
(http://www.vsi.esdm.go.id/volcanoes/tambora
/history.html) la 27 septembrie 2007. Accesat în 26
decembrie 2011.
18. ^ Stothers, Richard B. (1984). „The Great Tambora
Eruption in 1815 and Its Aftermath [Marea erupție a
lui Tambora în 1815 și urmările sale]”. Science. 224
(4654): 1191–1198.
doi:10.1126/science.224.4654.1191 (https://doi.org
/10.1126%2Fscience.224.4654.1191).
PMID 17819476 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov
/pubmed/17819476).
19. ^ a b c d e f Raffles, S. 1830: Memoir of the life and
public services of Sir Thomas Stamford Raffles,
F.R.S. &c., particularly in the government of Java
1811–1816, and of Bencoolen and its dependencies
1817–1824: with details of the commerce and
resources of the eastern archipelago, and
selections from his correspondence. [Memoriile
vieții și serviciilor publice ale lui Sir Thomas
Stamford Raffles, FRS & c., în special în guvernul
de la Java 1811–1816, și de la Bencoolen și
dependențele sale 1817–1824: cu detalii ale
comerțului și a resurselor din estul arhipelagului, și
selecții din corespondența lui.] Londra: John
Murray, citat de Oppenheimer (2003).
20. ^ a b c Briffa, K.R. (1998). „Influence of volcanic
eruptions on Northern Hemisphere summer
temperature over 600 years [Influența erupțiilor
vulcanice asupra temperaturii verii din emisfera
nordică în peste 600 de ani]”. Nature. 393 (6684):
450–455. doi:10.1038/30943 (https://doi.org
/10.1038%2F30943). Citare cu parametru depășit
|coauthors= (ajutor)
21. ^ Stothers, Richard B. (2004). „Density of fallen ash
after the eruption of Tambora in 1815 [Densitatea
cenușei căzute după erupția Tambora din 1815]”.
Journal of Volcanology and Geothermal Research.
134 (4): 343–345.
doi:10.1016/j.jvolgeores.2004.03.010
(https://doi.org
/10.1016%2Fj.jvolgeores.2004.03.010).
22. ^ Monk, K.A. (1996). The Ecology of Nusa
Tenggara and Maluku [Ecologia din Nusa Tenggara
și Maluku]. Hong Kong: Periplus Editions Ltd. p. 60.
ISBN 962-593-076-0. Citare cu parametru depășit
|coauthors= (ajutor)
2019-05-13, 16:13
Muntele Tambora - Wikipedia
23. ^ www.hvo.wr.usgs.gov (http://hvo.wr.usgs.gov
/volcanowatch/1998/98_04_16.html) Listă a
tsunamiurilor de origine vulcanică înregistrate în
istorie, pe site-ul USGS. Accesat la 27 decembrie
2011
24. ^ Zollinger (1855): Besteigung des Vulkans
Tamboro auf der Insel Sumbawa und Schilderung
der Eruption desselben im Jahre 1815
[Ascensiunea vulcanului Tambora de pe insula
Sumbawa și descrierea erupției din 1815],
Wintherthur: Zurcher and Fürber, Wurster and Co.,
citat de Oppenheimer (2003).
25. ^ Petroeschevsky (1949): A contribution to the
knowledge of the Gunung Tambora (Sumbawa) [O
contribuție la cunoașterea Tambora Gunung
(Sumbawa)]. Tijdschrift van het K. Nederlandsch
Aardrijkskundig Genootschap, Amsterdam Series 2
66, 688–703, citat de Oppenheimer (2003).
26. ^ „Large Holocene Eruptions”
(http://www.volcano.si.edu/world
/largeeruptions.cfm). Global Volcanism Program.
Smithsonian Institution. Accesat în 27 decembrie
2011.
27. ^ Dai, J. (1991). „Ice core evidence for an explosive
tropical volcanic eruption six years preceding
Tambora [Dovezi din gheață pentru o erupție
explozivă a unui vulcan tropical cu șase ani înainte
de Tambora]”. Journal of Geophysical Research
(Atmospheres). 96: 17,361–17,366. Citare cu
parametru depășit |coauthors= (ajutor)
28. ^ „Heinrich Zollinger” (http://www.zollinger-
genealogy.com/FamousZollingers
/heinrichzollinger.php). Zollinger Family History
Research. Accesat în 28 decembrie 2011.
29. ^ Zollinger (1855) citat de Trainor (2002).
C.R. Harrington, ed., The Year without a summer? : world climate in 1816 (Ottawa: Canadian Museum of
Nature, 1992). ISBN 0-660-13063-7
Henry and Elizabeth Stommel (1983). Volcano Weather: The Story of 1816, the Year without a Summer.
Newport RI. ISBN 0-915160-71-4.
Gillen D'Arcy Wood, Tambora: The Eruption That Changed the World (Princeton, NJ: Princeton University
Press, 2014). ISBN 978-0-691-15054-3
en „Indonesia Volcanoes and Volcanics” (http://vulcan.wr.usgs.gov/Volcanoes/Indonesia/framework.html).
10 of 11
https://ro.wikipedia.org/wiki/Muntele_Tambora
30. ^ a b c d e de Jong Boers, B. (1995). „Mount
Tambora in 1815: A Volcanic Eruption in Indonesia
and its Aftermath” (http://e-
publishing.library.cornell.edu:80/Dienst/UI/1.0
/Summarize/seap.indo/1106964023) (– Scholar search
(http://scholar.google.co.uk/scholar?hl=en&lr=&
q=author%3Ade+Jong+Boers+intitle%3AMount+Tambora+in+1815%3A+
A+Volcanic+Eruption+in+Indonesia+and+its+Aftermath&
as_publication=Indonesia&as_ylo=1995&as_yhi=1995&btnG=Search)).
Indonesia. Indonesia, Vol. 60. 60 (60): 37–59.
doi:10.2307/3351140 (https://doi.org
/10.2307%2F3351140). JSTOR 3351140
(https://www.jstor.org/stable/3351140). [nefuncțională]
31. ^ a b Trainor, C.R. (2002). „Birds of Gunung
Tambora, Sumbawa, Indonesia: effects of altitude,
the 1815 catalysmic volcanic eruption and trade”
(http://www.orientalbirdclub.org/publications/forktail
/18pdfs/Trainor-Tambora.pdf) (PDF). Forktail. 18:
49–61.
32. ^ „Tingkat Kemiskinan di Indonesia Tahun
2005–2006” (http://web.archive.org
/web/20060927070525/http://www.bps.go.id
/releases/files/kemiskinan-01sep06.pdf) (PDF)
(Press release) (în indoneziană). Indonesian
Central Statistics Bureau. 1 septembrie 2006.
Arhivat din original (http://www.bps.go.id/releases
/files/kemiskinan-01sep06.pdf) (PDF) la 27
septembrie 2006. Accesat în 28 decembrie 2011.
33. ^ Calder, Joshua (3 mai 2006). „Most Populous
Islands” (http://www.worldislandinfo.com
/POPULATV2.htm). World Island Information.
Accesat în 28 decembrie 2011.
34. ^ a b c „Tambora Hazard Mitigation”
(http://web.archive.org/web/20070929120048/http:
//merapi.vsi.esdm.go.id/?static/volcano/tambora
/bahaya.html) (în indoneziană). Directorate of
Volcanology and Geological Hazard Mitigation.
Arhivat din original (http://merapi.vsi.esdm.go.id
/?static/volcano/tambora/bahaya.html) la 29
septembrie 2007. Accesat în 28 decembrie 2011.
35. ^ „Tambora Geophysics” (http://web.archive.org
/web/20070929120113/http://merapi.vsi.esdm.go.id
/?static/volcano/tambora/geofisika.html) (în
indoneziană). Directorate of Volcanology and
Geological Hazard Mitigation, Indonesia. Arhivat din
original (http://merapi.vsi.esdm.go.id/?static/volcano
/tambora/geofisika.html) la 29 septembrie 2007.
Accesat în 28 decembrie 2011.
2019-05-13, 16:13
Muntele Tambora - Wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/Muntele_Tambora

Cascades Volcano Observatory. USGS. Accesat în 26 decembrie 2011.

en Imagini din satelit cu Muntele Tambora (http://volcano.oregonstate.edu/vwdocs/volc_images
/southeast_asia/indonesia/tambora.html)
en „Tambora, Sumbawa, Indonesia” (http://volcano.oregonstate.edu/vwdocs/volc_images/southeast_asia
/indonesia/tambora.html). Volcano World. Department of Geosciences at Oregon State University.
en „Informative website about Tambora volcano” (http://tambora.net).

Vulcani din Indonezia

Catastrofă naturală
Listă de superlative geografice

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Muntele_Tambora&oldid=12029949

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 9 martie 2018, ora 22:45.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

11 of 11 2019-05-13, 16:13