Dreptul de a muri in demnitate si de a nu da spaga

Potrivit Legii 46/2003, orice pacient internat poate beneficia de servicii medicale acordate de
un medic acreditat din afara unitatii sanitare in care este spitalizat.
De asemenea, prevederile legale stipuleaza si ca personalul medical sau nemedical din
unitatile sanitare nu are dreptul sa supuna pacientul nici unei forme de presiune pentru a-l
determina pe acesta sa il recompenseze altfel decat prevad reglementarile de plata legale din
cadrul unitatii respective.

Legea citata mai precizeaza ca pacientul are dreptul la ingrijiri medicale continue pana la
ameliorarea starii sale de sanatate sau pana la vindecare. In faze terminale, pacientul are de
asemenea dreptul la ingrijiri medicale pentru "a putea muri in demnitate", mai arata actul
normativ.

Stiati ca printre obligatiile cadrelor medicale intra si folosirea limbajului comun

atunci cand explica pacientului care-i treaba? Foarte tare! Deci ei sunt obligati prin
lege sa-ti spuna " esti balonat " in loc de "este prezenta o intensa aerocolie, care
face dificila examinarea " ;))

In spitalele noatre pretul platit pentru sanatate este mare.La propriu el

inseamna multi bani.Dar dincolo de bani mai platesti un pret.Acela al
umilintei.
ce crezi ca poti face atunci cand salvarea nu mai ajunge? nici dupa 2, 3 sau 5
telefoane si 5 ore... si te duci de urgenta la spital pentru un prim ajutor si esti
lasat sa astepri alte 5 ore pana vine "doctorul tau" doar pentru ca medicul de
garda ... doarme?!

9) Dreptul de a fi tratat cu dispozitive medicale sigure

Normele UE privind dispozitivele medicale, variind de la bandaje simple pentru mașinile de

susținere a vieții mai sofisticate, au scopul unic de a asigura un nivel ridicat de siguranta
pacientilor si accesul rapid la tehnologii inovatoare. În România sunt încă posibile
infecţiile intra spitaliceşti, din cauza igienei precare, iar pacienţii sunt nevoiţi să
îşi cumpere singuri cele necesare pentru tratament. Mai mult, spitalele din mediul
rural duc o lipsă gravă de dispozitive medicale vitale, iar pentru tratament
pacienţii trebuie să călătorească şi 40 de km la spitalele judeţene.

1) Dreptul de a beneficia de asistenţă medicală în altă ţară UE Atunci când vizitaţi o

altă ţară UE, trebuie să beneficiaţi de asistenţă medicala, atâta timp cât aveţi Cardul European
de Asigurări de Sănătate. Acesta nu este însă o alternativă la asigurarea de călătorienu acoperă
costurile asistenţei medicale furnizate de unităţi private, costurile de călătorie cu avionul înapoi
în ţara de origine sau contravaloarea bunurilor pierdute ori furate. Acest card a început să
fie distribuit în România de-abia anul acesta, la începutul lunii aprilie, când
asiguraţii care au putut solicita caselor de asigurări de sănătate înlocuirea
certificatelor provizorii cu cardurile europene de asigurări de sănătate. Este bine
de ştiut că prin cardul autohton, statul decontează anumite servicii medicale, de
obicei mai puţine decât decontează alte ţări, aşa că este recomandat să studiaţi
bine lista înainte să vă trataţi în străinătate.

7) Dreptul de a fi tratat cu medicamente sigure și eficiente

Medicamentele trebuie să fie autorizate de către statele membre sau de Comisia Europeană
înainte de a fi introduse pe piața UE. Acest lucru înseamnă că pacienții sunt tratați cu
medicamente care sunt în conformitate cu standardele stricte de calitate, de siguranță și de
eficacitate. Cum a fost posibil însă acest caz în România? În urmă cu nicio
săptămână, s-a constatat că un produs cu aspect de spirt medicinal produs în
Bihor, vândut pe piaţă drept loţiune pentru îngrijirea pielii, ar putea fi cauza a
peste 20 de decese, de la începutul anului. Loţiunea are în compoziţie alcool
metilic într-o concentraţie de 60 grame pe litru, deşi niciun produs cosmetic nu
trebuie să conţină această substanţă. O altă hibă din sistemul sanitar autohton
care împiedică accesul garantat la cele mai noi şi eficiente terapii este
neactualizarea listei de medicamente compensate sin 2008, fapt care a dus,
potrivit experţilor, la o privare de terapii noi a populaţiei şi la agravarea stării de
sănătate a populaţiei.

Pacienþii români,
printre cei mai neinformaþi din
Europa

P otrivit raportului „Puterea pacienþilor

europeni – opþiuni ºi implicaþii“, publicat
recent la Bruxelles, pacienþii români
sunt printre cei mai puþin informaþi din Europa,
situându-se abia pe locul 30 într-un clasament
al þãrilor europene.
O persoanã nu poate fi tratatã medical
fãrã consimþãmânt. Prin consimþãmântul
liber ºi informat se înþelege
dreptul pacienþilor de a participa la deciziile
care îi privesc.
Consimþãmântul informat nu reprezintã
doar un formular pe care pacienþii sã îl semneze
fãrã sã înþeleagã care sunt posibilele urmãri.
Înainte de a semna, pacienþii trebuie sã primeascã
informaþii, sã le înþeleagã ºi sã le þinã
minte, sã analizeze situaþia ºi sã ia decizii. Bolnavul
va trebui sã fie capabil sã explice altora, în
termeni simpli manevra la care se supune.

Este foarte important sa iti cunosti drepturile ca pacient pentru a te asigura ca atat tu, cat
si cei dragi tie, sunteti tratati in mod corespunzator de catre cadrele medicale.

Sistemul sanitar de stat are multe lipsuri si deficiente. De aceea, in mod paradoxal, exista o mare
sansa sa devenim chiar noi victimele unui sistem care are ca rol tocmai protejarea noastra. Ori din
cauza lipsei de profesionalism al medicilor, ori din cauza lipsei aparaturilor si a dotarilor performante,
e posibil ca uneori sanatatea sa ne fie pusa in pericol tocmai de aceia care ar trebui sa aiba grija de
noi. Din acest motiv, este foarte important sa cunosti care sunt drepturile tale ca pacient si sa te
asiguri ca tu si cei dragi tie sunteti tratati corespunzator de catre cadrele medicale.

Iata mai jos cateva dintre cele mai importante drepturi ale tale:

• Trebuie sa stii ca cel mai important drept al tau, in calitate de pacient, este acela de a fi informat:
trebuie sa ti se aduca la cunostinta toate detaliile cu privire la tratamentul prescris, conditiile si
detaliile in cazul unei operatii chirurgicale.

• Trebuie sa mai stii ca doctorul este obilgat sa iti transimita si sa iti explice evetualele riscuri ce pot
surveni in cadrul unei interventii.

• Medicul si personalul medical sunt obligati sa iti explice sensul anumitor termeni de specialtate
daca tu nu-i intelegi. De aceea este esential sa ceri lamuriri ori de cate ori ai neclaritati.

• In cazul in care un pacient se afla intr-o stare grava ce nu-i permite sa ia decizii singur, aceasta
poate desemna in scris o alta persoana (familie, prieten, etc) care sa ia hotararile si sa fie informata
despre evolutia si conditia bolii.

• Medicul este obligat sa pastreze confidentialitatea pacientului. La solicitatarea pacientului, doctorul

 nu are voie sa divulge informatii si detalii despre starea sa de sanatate, diagnostic, tratament decat
cu acordul acestuia.

• La iesirea din spital, pacientul are dreptul legal de a solicita un rezumat scris care sa cuprinda
informatii despre diagostic, tratamentul si ingrijirile acordate pe perioada spitalizarii.

Pacientul are dreptul:

 să fie tratat cu respect, demnitate şi să beneficieze de servicii medicale fără discriminare,
indiferent de vârstă, sex, preferinţe sexuale, religie sau cultură;
 să beneficieze de spitalizare gratuită într-un spital public;
 să fie informat cu privire la orice costuri suplimentare ale serviciilor medicale;
 să beneficieze de un tratament bazat pe datele clinice şi nu pe capacitatea de a plăti serviciile
medicale (statusul asigurării medicale);
 să beneficieze de explicaţii clare cu privire la starea actuală a bolii, informaţii care să fie uşor
de înţeles, inclusiv riscurile şi alte opţiuni terapeutice;
 să beneficieze de confidenţialitate cu privire la informaţiile personale;
 să ceară o a doua opinie medicală;
 să poată face un compliment sau o plângere;
 să poată decide dacă doreşte să ia parte în cercetarea medicală şi în instruirea clinică a
rezidenţilor şi studenţilor;
 să ia parte în deciziile de tratament;
 să primească instrucţiuni legate de îngrijirea personală la externare;
 să poată cere externarea în orice moment pe propria răspundere;
 să poată refuza îngrijirea într-un anumit centru sau de către un anumit doctor.
Responsabilităţile pacientului
Pentru a fi eficient, procesul de îngrijire al sănătăţii trebuie să fie mai mult decât o stradă cu sens unic.
De exemplu, dacă pacientul doreşte comunicare şi răbdare din partea echipei medicale, trebuie să
ofere aceleaşi lucruri în schimb.
Pacientul trebuie să fie cinstit şi deschis. O responsabilitate cheie a pacientului este ca acesta să se
asigure că echipa de îngrijire beneficiază de toate informaţiile de care are nevoie pentru a oferi un
tratament corespunzător. Comunicarea deschisă este importantă într-un număr de domenii cheie –
pacientul trebuie să comunice echipei de îngrijire în cazul în care:
 are o întrebare sau problemă; este vital să se comunice orice probleme pe care nu le înţelege,
care îl îngrijorează, astfel ca echipa medicală să îl poată ajuta;
 există factori personali care ar putea afecta deciziile terapeutice, de exemplu dacă pacientul
locuieşte singur;
 apar reacţii adverse sau durere; echipa medicală poate schimba dozele sau poate institui
tratamente pentru ameliorarea efectelor secundare;
 pacientul ia orice alte medicamente, inclusiv terapii complementare şi/sau alternative; unele
medicamente interacţionează cu tratamentele antineoplazice determinând efecte adverse sau
diminuând eficacitatea acestora;
 pacientul este văzut de mai mulţi medici;
 pacientul se decide să nu urmeze instrucţiunile medicului curant (de exemplu nu ia
medicamente prescrise);
Pacientul trebuie să fie grijuliu. Există unele responsabilităţi de bază care se referă la aspecte practice,
inclusiv:
 să trateze toţi pacienţii şi personalul cu curtoazie, demnitate şi respect;
 să respecte programările şi să anunţe echipa medicală dacă nu se poate prezenta conform
programării.
Pacientul trebuie să fie flexibil. Medicul curant planifică tratamentul pe baza rezultatelor testelor
iniţiale. Ulterior vor fi efectuate teste pentru a verifica răspunsul la tratament, iar medicul poate să
reevalueze planul iniţial de tratament. Deci, este important ca pacientul să fie flexibil şi să accepte că tratamentul se poate
schimba, deşi, desigur, pacientul are în continuare dreptul de a fi implicat activ în luarea deciziilor cu privire la noul plan
terapeutic.
O responsabilitate cheie a pacienţilor este să accepte că tratamentul cancerului poate avea efecte
secundare. Unii pacienţi resping tratament după tratament datorită efectelor secundare până când în final rămân prea
puţine opţiuni terapeutice.
Cine poate fi de ajutor?
De la incertitudinea diagnosticului şi prin extrem de ocupata perioadă a tratamentului, medicii,
asistentele medicale şi alţi profesionişti din domeniul sănătăţii pot ajuta pacientul să găsească drumul
prin sistemul de sănătate.
În funcţie de tipul de cancer şi de tratamentul indicat, în planul terapeutic pot fi implicate mai multe
specialităţi şi anume:chirurg, oncolog medical, radioterapeut, hematolog sau specialist în îngrijiri
paliative. Aceştiaplanifică şi gestionează tratamentul şi răspund la întrebări legate de
tratament. Esteadesea util ca pacientul să ceară informaţii şi medicilor rezidenţi.
Există o gamă largă de profesionişti din sistemul de îngrijire al sănătăţii care îi pot ajuta pe pacienţi să
facă faţă fizic şi emoţional efectelor cancerului:
 nutriţionist – educaţie referitoare la nutriţie şi dietă;
 psiholog – ajută pacienţii să-şi gestioneze sentimentele şi să facă faţă schimbărilor survenite,
ca urmare a cancerului sau a tratamentului;
 fizioterapeut şi terapeut ocupational – ajută pacientii să revină la activităţile normale;
fizioterapeutul poate ajuta, de asemenea, în cazul efectelor fizice secundare, cum ar fi limfedemul.
Este important pentru pacient să aibă o relaţie bună cu medicul de familie, care îi cunoaşte istoricul
medical. Este important ca medicul de familie să fie informat despre tratament şi perioadele de
spitalizare, iar echipa medicală ar trebui să ofere informaţii medicului de familie la fiecare externare şi
să trimită, de asemenea, rezultatele testelor efectuate. Pacientul poate discuta opţiunile de tratament
cu medicul de familie, care poate, de asemenea, aranja obţinerea unei a doua opinii. Rolul medicului
de familie poate varia în funcţie de mediul în care locuieşte pacientul – de exemplu, pentru pacienţii
din mediul rural, medicul de familie poate avea un rol mai activ, comparativ cu pacienţii din mediul
urban.
DREPTURILE FUNDAMENTALE ALE PACIENŢILOR
1. Dreptul la îngrijirea sănătăţii la cel mai înalt standard, indiferent de
statutul social, vârstă, sex, etnie, religie sau convingeri politice;
2. Dreptul la adresabilitate liberă la asistenţa medicală, conform
prevederilor legale;
3. Dreptul de a cunoaşte identitatea, statutul profesional şi calificarea
celor care asigură serviciul de sănătate;
4. Dreptul de a fi informaţi în legătură cu starea sănătăţii lor, cu
procedurile terapeutice propuse, cu diagnosticul şi prognoza
afecţiunii;
5. Informaţiile trebuiesc comunicate pacienţilor într-o manieră adecvată
capacităţii lor de înţelegere. Dacă pacientul nu vorbeşte limba
oficială, trebuie să existe mijloace de traducere;
6. Dreptul de a fi informat şi de a lua o decizie referitoare la efectuarea
unor activităţi de cercetare/învăţământ care implică persoana sa;
7. După ce au fost informaţi asupra tratamentului pacienţii au dreptul
să-l accepte sau să-l refuze;

CONSIMŢĂMÂNTUL
Acordul imediat al pacientului este un imperativ pentru orice intervenţie
chirurgicală. Medicul este în serviciul persoanei şi nu îi este admisă
abdicarea de la dorinţa exprimată de către bolnav în cunoştinţă de
cauză voinţa bolnavului fiind întotdeauna respectată, indiferent care ar
fi sensul acesteia.

Pentru orice activitate medicală (examinare clinică, examinări

funcţionale, manopere de diagnostic, tratament medicamentos,
fizioterapeutic sau chirurgical de orice fel) se va cere consimţământul
bolnavului exprimat în scris, pe formular sau pe foaia de observaţie
clinică pentru unele manopere de diagnostic şi tratament care
comportă risc. Consimţământul va fi dat numai după lămurirea
bolnavului asupra esenţei şi utilităţii actului recomandat.

CONFIDENŢIALITATEA
Toate informaţiile despre starea de sănătate, despre condiţia medicală,
diagnostic, prognoză şi tratament trebuie păstrate confidenţial, chiar
şi după moarte. Informaţiile confidenţiale pot fi divulgate doar dacă
pacientul îşi dă consimţământul explicit.

ÎNGRIJIRE ŞI TRATAMENT
1. Dreptul de a primi îngrijiri de sănătate adecvate cu nevoile lor de
sănătate, inclusiv îngrijiri preventive şi activităţi care au ca scop
promovarea sănătăţii. Serviciile ar trebui să fie disponibile şi
accesibile în mod echitabil, fără discriminare şi în conformitate cu
resursele financiare, umane şi materiale disponibile într-o societate
dată;
2. Dreptul colectiv al pacienţilor la o anumită formă de reprezentare la
fiecare nivel al sistemului de îngrijiri de sănătate, în probleme
referitoare la panificarea şi evaluarea serviciilor, inclusiv limitele,
calitatea şi funcţionarea îngrijirilor acordate, marcată atât de
standarde tehnice ridicate cât şi de o relaţie umană între pacient şi
furnizorii de servicii de sănătate;
3. Dreptul la continuitatea îngrijirilor, inclusiv de cooperare între toţi
furnizorii de îngrijiri de sănătate care pot fi implicate în diagnostic,
tratament şi îngrijiri;
4. Dreptul la o procedură de selecţie cinstită pentru tratament, în
situaţiile în care furnizorii trebuie să aleagă între mai mulţi pacienţi
potenţiali.
Alegerea trebuie să se bazeze pe criterii medicale şi trebuie făcută
fără discriminare. Bolnavul nevindecabil are dreptul de a fi tratat cu
aceeaşi grijă şi atenţie ca şi cei care au şansă de vindecare;
5. Dreptul de a alege şi schimba doctorul, furnizorul de servicii de
sănătate sau instituţia de îngrijiri de sănătate, dacă aceasta este
compatibilă cu funcţionarea sistemului de îngrijiri de sănătate;
6. Dreptul la îngrijiri terminale umane. În caz de pericol de moarte,
medicul va rămâne lângă bolnav atâta timp cât este nevoie de
ajutorul său.

DREPTURILE ASIGURAŢILOR
1. Să fie înscrişi pe lista unui medic de familie pe care îl solicita, dacă
îndeplinesc toate condiţiile legii;
2. Să îşi schimbe medicul de familie ales numai după expirarea a cel
puţin 6 luni de la data înscrierii pe listele acestuia;
3. Să beneficieze de servicii medicale, medicamente, materiale
sanitare şi dispozitive medicale în mod nediscriminatoriu, în
condiţiile legii;
4. Să efectueze controale profilactice, în condiţiile stabilite;
5. Să beneficieze de servicii de asistenţă medicală preventivă şi de
promovare a sănătăţii, inclusiv pentru depistarea precoce a bolilor;
6. Să beneficieze de servicii medicale în ambulatorii şi în spitalele
aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate;
7. Să beneficieze de servicii medicale de urgenţă;
8. Să beneficieze de unele servicii de asistenţă stomatologică;
9. Să beneficieze de tratament fizioterapeutic şi de recuperare;
10. Să beneficieze de dispozitive medicale;
11. Să beneficieze de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu;
12. Să li se garanteze confidenţialitatea privind datele, în special în
ceea ce priveşte diagnosticul şi tratamentul;
13. Să aibă dreptul la informaţie în cazul tratamentelor medicale;
14. Să beneficieze de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de
sănătate în condiţiile legii.

Text extras din: Lege nr. 95/2006 – privind reforma în domeniul sănătăţii
Drepturile şi obligaţiile asiguraţilor

Art. 217.

(1) Asiguraţii au dreptul la un pachet de servicii de bază în condiţiile prezentei legi.

(2) Drepturile prevăzute la alin. (1) se stabilesc pe baza contractului-cadru care se elaborează de CNAS
pe baza consultării Colegiului Medicilor din România, denumit în continuare CMR, Colegiului Medicilor
Dentişti din România, denumit în continuare CMDR, Colegiului Farmaciştilor din România, denumit în
continuare CFR, Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, denumit în continuare OAMMR,
Ordinului Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor, denumit în continuare OBBC, precum şi a organizaţiilor
patronale şi sindicale reprezentative din domeniul medical, până la data de 31 octombrie a anului în
curs pentru anul următor. Proiectul se avizează de Ministerul Sănătăţii Publice şi se aprobă prin
hotărâre a Guvernului. În cazul nefinalizării elaborării contractului-cadru în termenul prevăzut, se
prelungeşte prin hotărâre a Guvernului aplicabilitatea contractului-cadru din anul în curs.

(3) Contractul-cadru reglementează, în principal, condiţiile acordării asistenţei medicale cu privire la:

a) pachetul de servicii de bază la care au dreptul persoanele asigurate;

b) lista serviciilor medicale, a serviciilor de îngrijiri, inclusiv la domiciliu, a medicamentelor,

dispozitivelor medicale şi a altor servicii pentru asiguraţi, aferente pachetului de servicii de bază
prevăzut la lit. a);

c) criteriile şi standardele calităţii pachetului de servicii;

d) alocarea resurselor şi controlul costurilor sistemului de asigurări sociale de sănătate în vederea

realizării echilibrului financiar al fondului;

e) tarifele utilizate în contractarea pachetului de servicii de bază, modul de decontare şi actele

necesare în acest scop;

f) internarea şi externarea bolnavilor;

g) măsuri de îngrijire la domiciliu şi de recuperare;

 h) condiţiile acordării serviciilor la nivel regional şi lista serviciilor care se pot contracta la nivel
judeţean, precum şi a celor care se pot contracta la nivel regional;

i) prescrierea şi eliberarea medicamentelor, a materialelor sanitare, a procedurilor terapeutice, a

protezelor şi a ortezelor, a dispozitivelor medicale;

j) modul de informare a asiguraţilor;

k) coplata pentru unele servicii medicale.

(4) Ministerul Sănătăţii Publice împreună cu CNAS sunt abilitate să organizeze licitaţii şi alte proceduri
de achiziţii publice în vederea derulării programelor naţionale de sănătate, în condiţiile legii.

(5) CNAS va elabora norme metodologice de aplicare a contractului-cadru, cu consultarea CMR, CFR,
CMDR, OAMMR, OBBC, precum şi a organizaţiilor patronale şi sindicale reprezentative din domeniul
medical, până la 15 decembrie a anului în curs pentru anul următor, care se aprobă prin ordin al
ministrului sănătăţii publice şi al preşedintelui CNAS.

(6) În cazul nefinalizării normelor metodologice, Ministerul Sănătăţii Publice le va elabora şi le va

aproba prin ordin în termen de 5 zile de la data expirării termenului prevăzut la alin. (5).

Art. 218.

(1) Asiguraţii beneficiază de pachetul de servicii de bază în caz de boală sau de accident, din prima zi
de îmbolnăvire sau de la data accidentului şi până la vindecare, în condiţiile stabilite de prezenta
lege.

(2) Asiguraţii au următoarele drepturi:

a) să aleagă furnizorul de servicii medicale, precum şi casa de asigurări de sănătate la care se asigură,
în condiţiile prezentei legi şi ale contractului-cadru;

b) să fie înscrişi pe lista unui medic de familie pe care îl solicită, dacă îndeplinesc toate condiţiile
prezentei legi, suportând cheltuielile de transport dacă opţiunea este pentru un medic din altă
localitate;

c) să îşi schimbe medicul de familie ales numai după expirarea a cel puţin 6 luni de la data înscrierii pe
listele acestuia;
d) să beneficieze de servicii medicale, medicamente, materiale sanitare şi dispozitive medicale în mod
nediscriminatoriu, în condiţiile legii;

e) să efectueze controale profilactice, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru;

f) să beneficieze de servicii de asistenţă medicală preventivă şi de promovare a sănătăţii, inclusiv

pentru depistarea precoce a bolilor;

g) să beneficieze de servicii medicale în ambulatorii şi în spitale aflate în relaţie contractuală cu casele

de asigurări de sănătate;

h) să beneficieze de servicii medicale de urgenţă;

i) să beneficieze de unele servicii de asistenţă stomatologică;

j) să beneficieze de tratament fizioterapeutic şi de recuperare;

k) să beneficieze de dispozitive medicale;

l) să beneficieze de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu;

m) să li se garanteze confidenţialitatea privind datele, în special în ceea ce priveşte diagnosticul şi

tratamentul;

n) să aibă dreptul la informaţie în cazul tratamentelor medicale;

o) să beneficieze de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate în condiţiile legii.

(3) Asiguraţii prevăzuţi în Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi
completările ulterioare, şi în Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi
completările ulterioare, beneficiază de asistenţă medicală gratuită, respectiv servicii medicale,
medicamente şi dispozitive medicale, suportate din fond, în condiţiile contractului-cadru şi din
bugetele ministerelor şi instituţiilor respective, în condiţiile plăţii contribuţiei de asigurări sociale de
sănătate.

(4) Personalităţile internaţionale cu statut de demnitar primesc asistenţă medicală de specialitate în

unităţi sanitare nominalizate prin ordin al ministrului sănătăţii publice.

Art. 219.
Obligaţiile asiguraţilor pentru a putea beneficia de drepturile prevăzute la art. 218 sunt următoarele:

a) să se înscrie pe lista unui medic de familie;

b) să anunţe medicul de familie ori de câte ori apar modificări în starea lor de sănătate;

c) să se prezinte la controalele profilactice şi periodice stabilite prin contractul-cadru;

d) să anunţe în termen de 15 zile medicul de familie şi casa de asigurări asupra modificărilor datelor
de identitate sau a modificărilor referitoare la încadrarea lor într-o anumită categorie de asiguraţi;

e) să respecte cu stricteţe tratamentul şi indicaţiile medicului;

f) să aibă o conduită civilizată faţă de personalul medico-sanitar;

g) să achite contribuţia datorată fondului şi suma reprezentând coplata, în condiţiile stabilite prin
contractul-cadru;

h) să prezinte furnizorilor de servicii medicale documentele justificative care atestă calitatea de

asigurat.

Art. 220.

Persoanele care nu fac dovada calităţii de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul
urgenţelor medico-chirurgicale şi al bolilor cu potenţial endemo-epidemic şi cele prevăzute în
Programul naţional de imunizări, monitorizarea evoluţiei sarcinii şi a lăuzei, servicii de planificare
familială în condiţiile art. 223, în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale, stabilit prin
contractul-cadru.

Art. 221.

Tarifele serviciilor hoteliere pentru persoana care însoţeşte copilul internat în vârstă de până la 3 ani,
precum şi pentru însoţitorul persoanei cu handicap grav internate se suportă de către casele de
asigurări, dacă medicul consideră necesară prezenţa lor pentru o perioadă determinată.

Art. 222.

Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puţin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra
serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuţie personală şi a modalităţii de plată, precum şi
asupra drepturilor şi obligaţiilor sale.
Scrie parerea ta
Name *

Email *

Website

Comment
Adresa de email nu va fi publica. Campurile marcate cu * se completeaza obligatoriu.

Adauga parere