CUPRINS

RĂSPUNDEREA PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE DE ANIMALE .......................... 2

Reglementare .............................................................................................................................. 2
Noțiunea de pază juridică ........................................................................................................... 2
Persoanele chemate să răspundă................................................................................................. 3
Animalele pentru care se răspunde în temeiul art. 1.375 C. civ ................................................. 4
Condițiile răspunderii ................................................................................................................. 5
Efectele răspunderii .................................................................................................................... 5
CAZURI PRACTICE ............................................................................................................. 6
BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................... 8

1
 RĂSPUNDEREA PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE DE ANIMALE

Viața socială modernă nu poate fi concepută ca desfășurându-se într-un mod haotic, la

întâmplare, fără existența unor norme de conduită unanim acceptate. Desfășurarea armonioasă
a vieții sociale face necesară respectarea unor norme de conduită, adică a drepturilor și
intereselor membrilor societății. Nimănui nu îi este permis să încalce aceste drepturi
fundamentale, și, ca atare, oricine care nesocotește aceste reguli trebui să răspundă pentru
faptele sale.
Răspunderea civilă este o formă a răspunderii juridice, care constă într-un raport de
obligații, în temeiul cărora o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat unei alte
persoane prin fapta sa, ori, în cazurile prevăzute de lege, prejudiciul pentru care este
răspunzător.
La baza răspunderii civile stau fundamentate două principii esențiale: principiul
reparării integrale a prejudiciului cauzat, prin care se înțelege repararea tuturor consecințelor
dăunătoare ale unui fapt ilicit, în scopul repunerii victimei în situația anterioară și principiul
reparării în natură a prejudiciului, adică repararea prin mijloace naturale, cum ar fi, restituirea
bunului, înlocuirea lui cu unul similar, repararea tehnică a bunului, etc1.

1. Reglementare
Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele pe care le avem sub pază este
reglementat de art. 1.375 C.civ., unde se prevede „Proprietarul unui animal sau cel care se
servește de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă
acesta a scăpat de sub paza sa”. Acest articol se coroborează cu prevederile art. 1.377 C. civ.,
în care este definită noțiunea de pază a lucrurilor și animalelor pentru care se angajează
răspunderea civilă, și cu art. 1.380 C.civ., unde se dispune ca obligația de reparare a
prejudiciului nu există atunci când acesta este cauzat exclusiv de un caz de forță majoră, de
fapta victimei sau de fapta unui terț.

2. Noțiunea de pază juridică

Paza juridică presupune, în primulrând, exercitarea în fapt a unei autorităţi asupra
lucrului sau animalului concretizată în controlul şi supravegherea acestora. În principiu,
exercitarea autorităţii respective are caracter legitim în sensul că se realizează de către

1
Mihail Eliescu, Răspunderea civila delictuală, Ed. Academiei, București, 1972, p. 35.

2
proprietarul lucrului sau de către cel care, în temeiul unei dispoziţii legale, sau al unui contract,
exercită în mod independent controlul şi supravegherea asupra animalului sau lucrului. Ca atare,
între paznic, pe de-o parte, şi animalul sau lucrul aflat în pază, pe de altă parte, există o relaţie
juridică cu toate consecinţele ce rezultă din aceasta în planul răspunderii pentru prejudiciile
cauzate.

3. Persoanele chemate să răspundă

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale este în sarcina persoanei care are
paza juridică a animalului în momentul cauzării prejudiciului. Potrivit articolului citat mai sus,
calitatea de paznic juridic o poate avea proprietarul animalului, iar această calitate de proprietar
conferă titularului posibilitatea exercitării în mod independent a atributelor proprietății,
respectiv a posesiei, a folosinței și dispoziției. Proprietarul poate fi exonerat de răspundere
numai în situația în care dovedește că în momentul producerii prejudiciului, animalul se afla în
paza juridică, legitimă, de drept sau de fapt a unei alte persoane2.
Literatura de specialitate nu este unitară în privinţa momentului în care încetează
calitatea de paznic juridic sub aspectul răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale.
Astfel, opinia majoritară, susţine că sub aspectul răspunderii pentru fapta animalului, calitatea
de paznic juridic nu încetează în mod automat prin neuz ori prin pierderea sau abandonarea
animalului sau lucrului, atât timp cât o altă persoană nu a dobândit ea puterea de a exercita
independent şi în interesul său controlul şi supravegherea acestora3.
Opinia majoritară cu privire la acest aspect îşi găseşte fundamentul legal în prevederile
art. 1375 C. civ. care arată că ,,Proprietarul unui animal sau cel care se serveşte de el răspunde,
independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub
paza sa”.
Firesc, în situaţia în care un lucru sau un animal se află în coproprietate (proprietatea
comună pe cote-părţi sau în devălmăşie), răspunderea coproprietarilor este solidară pentru
prejudiciul cauzat de lucrul aflat în coproprietate. Înlăturarea prezumţiei răspunderii solidare
poate avea loc numai dacă se face dovada că în momentul producerii prejudiciului, doar unul

2
Liviu Pop, Ionuţ Florin Popa, Stelian Ioan Vidu, Tratat elementar de drept civil.Obligaţiile conform noului Cod
civil, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 497.
3
M. Mureşan, Răspunderea independentă de culpă pentru prejudiciile cauzate de lucru, în lucrarea “Contribuţia
practicii judiciare la dezvoltarea principiilor dreptului civil român”, vol. II, Editura Academiei, Bucureşti, 1978,
p. 325.

3
sau unii din coproprietari exercitau în fapt controlul şi supravegherea asupra lucrului sau a
animalului4.
De asemenea, mai trebuie să specific faptul că paza juridică a animalelor poate fi o stare
de drept sau o stare de fapt (de exemplu, cel care a furat un animal sau l-a găsit și se servește
de el în interesul său are calitatea de păzitor juridic al acelui animal)5.

4. Animalele pentru care se răspunde în temeiul art. 1.375 C. civ

Acest articol se aplică, în primul rând, animalelor domestice. De asemenea, această
răspundere se poate angaja și pentru prejudiciile cauzate de animalele sălbatice din ariile
protejate de tip faustic, din grădinile zoologice, din centrele de reabilitare, circuri, din sanctuare,
iar la acestea se mai adaugă și animalele din crescătoriile de vânat autorizate și din complexurile
de vânătoare. Este de la sine înțeles că animalele sălbatice din aceste spații se află în stare de
captivitate ori semicaptivitate, astfel încât asupra lor există o putere de direcție, supraveghere
și control, care poate fi exercitată independent de anumite persoane fizice sau juridice6. Pentru
prejudiciile cauzate de aceste animale va răspunde păzitorul lor juridic în condițiile prevăzute
de prezentul articol.
Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele sălbatice care trăiesc în libertatea
nu se angajează, în principiu, pe temeiul art. 1.375 C.civ. În schimb, răspunderea poate exista
în condițiile răspunderii pentru fapta proprie prevăzute de art. 1.357-1.371 C. civ., care trebuie
coroborate cu dispozițiile art. 13 din L. nr. 407/2006 a vânătorii și protecției fondului cinegetic.
Răspunderea în discuție este în sarcina gestionarului fondului de vânătoare, iar prin excepție,
pentru prejudiciile cauzate de vânatul din speciile strict protejate, răspunderea revine
autoritățiilor publice centrale care răspund de protecția mediului.
Astfel, rezultă că prejudiciile cauzate de animalele sălbatice care trăiesc în libertate,
adică în parcuri de vânătoare, trebuie clasificate în: prejudicii cauzate bunurilor persoanelor și
prejudicii cauzate direct ființei umane. Atunci când este vorba de prejudiciile cauzate bunurilor
persoanelor, constând în special în distrugerea culturilor agricole, silvice și animalelor
domestice, repararea lor va avea loc în condițiile răspunderii reglementate de art. 13 din L. nr.

4
Nicolae Turburi, Responsabilitatea civilă pentru fapta lucrurilor neînsufleţite, Tipografia Ion. N. Copuzeanu,
București, 1935, p. 78.
5
Jurisprudența a statuat că are calitatea de păzitor juridic și persoana care a primit în gospodăria sa un câine al
cărui proprietar este necunoscut.
6
Gh. Tomşa, Răspunderea civilă pentru prejudicii cauzate de lucrurile pe care le avem sub pază, Ed. Ştiinţifică
şi Enciclopedică, București, 1980, p. 36.

4
407/2006. Textul face trimitere implicită la răspunderea pentru fapta proprie, întemeiată pe
vinovăția persoanei răspunzătoare.
Soluția diferă în ipoteza prejudiciilor cauzate de animalele sălbatice direct ființei umane
sau prejudiciilor corporale. Într-o astfel de situație, răspunderea civilă a celui chemat de L. nr.
407/2006 să repare prejudiciul este o răspundere obiectivă, fără condiția vinovăției, întemeiată
pe dispoziția art. 1.375 C. civ.

5. Condițiile răspunderii
Victima prejudiciată trebuie să facă dovada a două condiții generale ale răspunderii
civile: existența prejudiciului și existența raportului de cauzalitate dintre „comportamentul”
animalului și prejudiciu. La acestea se mai adaugă și condiția specială a faptului că animalul
care a cauzat prejudiciul se află sub paza juridică a unei persoane; calitatea de păzitor juridic se
prezumă că aparține proprietarului sau celui care se servește de acel animal. De aceeaa, victima
nu este necesar să dovedească împrejurarea că animalul se afla în paza unei alte persoane, în
momentul în care a cauzat prejudiciul; dovada contrară pentru înlăturarea acestei prezumții
trebuie făcută de cel în sarcina căruia operează7.
Cel care are paza juridică a animalului se poate exonera de răspundere numai dacă face
dovada că producerea, de către animal, a prejudiciului s-a datorat: faptei victimei înseşi, care a
provocat reacţia cauzatoare de prejudicii animalului; faptei unei terţe persoane pentru care cel
ce are paza juridică a animalului nu este ţinut a răspunde; cazului de forţă majoră.

6. Efectele răspunderii
Victima are dreptul să ceară repararea prejudiciului de către păzitorul juridic al
animalului în baza art. 1.375 C. civ. După ce a reparat prejudiciul, dacă este cazul, păzitorul
juridic are dreptul la o acțiune în regres împotriva celui care a avut paza materială a animalului
în momentul cauzării prejudiciului. Admiterea acțiunii în regres este condiționată de dovada
îndeplinirii tuturor cerințelor răspunderii delictuale pentru fapta proprie a păzitorului material
al animalului. De asemenea, victima poate să-l urmărească și ea direct pe păzitorul material al
animalului în aceleași condiții, dacă o astfel de urmărire îi este avantajoasă.

7
V. V. Stoica, Fl. A. Baias, Acțiunea în regres a paznicului juridic împotriva paznicului material, în Studii și
cercetări juridice nr. 1/1987, pp.50-51.

5
 CAZURI PRACTICE

A.
În ziua de 08.07.2009, în jurul orelor 14.30, reclamanta circula cu un autoturism GOLF
dinspre satul Hales către Mănăstirea Ciolanu, pe DJ 203 G. La un moment dat, aflându-se în
dreptul Cantonului Silvic, un cal nesupravegheat a sărit peste carosabil şi s-a lovit de partea
dreaptă a autoturismului. Ca urmare, autoturismul a suferit avarii, localizate pe partea dreaptă
şi pe plafon. Au fost anunţate organele de poliţie care s-au deplasat la faţa locului, au constatat
incidentul şi au încheiat proces verbal de contravenţie, sancţionându-l pe proprietarul calului,
respectiv pe A.M.. Acesta a semnat procesul verbal de contravenţie fără a avea vreo obiecţie şi,
ulterior, nu l-a contestat. Practic, a fost sancţionat pentru că a lăsat calul fără supraveghere.
După producerea evenimentului, reclamantul a reparat autoturismul la o unitate autorizată,
respectiv SC AUTOCOM SERVICE SRL, contravaloarea reparaţiilor fiind de 4808, 00 lei.
Solicită obligarea pârâtului A.M. la plata contravalorii reparaţiilor autoturismului,
considerând că sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru antrenarea răspunderii civile
delictuale respectiv a răspunderii civile pentru faptele animalelor. Ca proprietar al calului,
pârâtul avea paza juridică şi materială a animalului, situaţie în care răspunde pentru eventualele
pagube produse de acesta. De asemenea, în cauză sunt îndeplinite şi celelalte cerinţe prevăzute
de lege pentru a antrena răspunderea civilă delictuală a proprietarului animalelor. Există dovada
certă a prejudiciului cauzat de respectivul animal, care se afla în paza juridică a pârâtului,
neexistând nici o situaţie de forţă majoră care să-l exonereze pe acesta de răspundere.
Astfel, pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală a pârâtului, pentru fapta
animalului, trebuie să fie îndeplinite două condiţii: prejudiciul să fie cauzat de către animal, la
data cauzării prejudiciului, animalul să se afle în paza juridică a pârâtului. În speţă, instanţa
reţine că din procesul verbal de contravenţie rezultă că, iapa pârâtului a fost lovită de către
maşina condusă de către reclamant, pentru că animalul a intrat pe carosabil, iar în devizul de
reparaţie sunt menţionate avariile suportate de către maşina reclamantului. Pârâtul a recunoscut
că animalul respectiv este al său, iar în calitate de proprietar al acestuia avea obligaţia de a-l
supraveghea şi pentru că nu şi-a îndeplinit această obligaţie, trebuie să suporte toate prejudiciile
cauzate de către acesta.

6
B.
În fapt, reclamanta a învederat că are în arendă o suprafață de aproximativ 15 ha, pe care
a plantat mai multe culturi între care şi răpită. La data de 10.01.2014 pe la orele 4:45 a fost
anunţată telefonic de către o persoană ca un cârd de oi paşte în lanul său de răpită distrugând
cultura. A plecat imediat la faţa locului cu autoturismul şi în jurul orelor 5:15 când a ajuns în
teren oile păşteau în cultura sa de răpită. A anunţat telefonic evenimentul la serviciul 112 şi
apoi a încercat să scoată oile din cultură pentru a diminua pe cât posibil paguba care au făcut-
o. Turma de oi este a pârâtului X X şi în momentul în care a fost lăsate să pască în cultura de
răpită erau în paza pârâtului X X.
La faţa locului au venit lucrătorii de poliţie care au efectuat cercetarea la faţa locului,
reclamanta a mers la postul de poliţie pentru a semna documentele întocmite şi când a revenit
la teren oile erau din nou în cultura de răpită păscând, fiind afectată o suprafaţă importantă din
cultură, în sensul că oile au păscut mugurii de răpită ceea ce o face să nu mai fie productivă. A
dat oile din nou din cultură, de data aceasta, îndepărtându-le mai mult de terenul său în speranţa
că pârâtul XX va veni după ele.
A anunţat acest eveniment şi la Primăria X, iar ulterior s-a deplasat la faţa locului în ziua
de 14.10.2014 un reprezentant al Comisiei de fond funciar, care a constatat distrugerile făcute
de oi.
Pârâtul X X a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca
neîntemeiată. În fapt, pârâtul a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, motivat de faptul că,
reclamanta nu l-a notificat pentru a fi informat cu privire la existenţa medierii şi eventuala
soluţionare a litigiului pe cale amiabilă.
Pârâtul susţine că cele relatate de reclamantă sunt adevărate. A recunoscut că deţine o
turmă de oi, dar susţine că aceasta nu a distrus în nici un fel cultura reclamantului în modul în
care aceasta pretinde, ci oile au pășunat un pic marginile terenului acesteia.
Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale revine persoanei care are paza
animalului în momentul producerii prejudiciului. Paza decurge din dreptul pe care îl are o
persoană de a se folosi de animalul, respectiv, care implică prerogativa de comandă, de direcţie
şi supraveghere asupra animalului. În această situaţie este proprietarul animalului ori persoana
căreia proprietarul i-a transmis folosinţă animalului.
Este de necontestat că, pârâtul X X este proprietarul animalelor implicate în speţă de
faţă şi care au fost surprinse în cultura de răpită deţinută de reclamantă.

7
 BIBLIOGRAFIE

1. Gh. Tomşa, Răspunderea civilă pentru prejudicii cauzate de lucrurile pe care le avem
sub pază, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, București, 1980.
2. Liviu Pop, Ionuţ Florin Popa, Stelian Ioan Vidu, Tratat elementar de drept civil.
Obligaţiile conform noului Cod civil, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2012.
3. M. Mureşan, Răspunderea independentă de culpă pentru prejudiciile cauzate de lucru,
în lucrarea “Contribuţia practicii judiciare la dezvoltarea principiilor dreptului civil
român”, vol. II, Editura Academiei, Bucureşti, 1978.
4. Mihail Eliescu, Răspunderea civila delictuală, Ed. Academiei, București, 1972.
5. Nicolae Turburi, Responsabilitatea civilă pentru fapta lucrurilor neînsufleţite,
Tipografia Ion. N. Copuzeanu, București, 1935.
6. V. V. Stoica, Fl. A. Baias, Acțiunea în regres a paznicului juridic împotriva paznicului
material, în Studii și cercetări juridice nr. 1/1987.