UNIT 1 CONCEPTE DE BAZĂ

1.1 NoŃiuni fundamentale

Un sistem tehnic (o maşină, un utilaj, un echipament, etc.) este alcătuit din

sisteme mecanice, hidraulice, electrice, etc. a cărui funcŃionare este utilă în activitatea
umană cotidiană (automobil, roboŃi industriali etc.), fig. (I.1).

Legături: A, B, C, D, E, F, H, K, L
Elemente mecanice: 1, 2, 3....11

Fig. I.1 Suport de nacelă, Grinda cu zabrele

Sistemul mecanic, ca parte operativă a sistemului tehnic, este un ansamblu

organizat de elemente mecanice (piese) ce interacŃionează prin intermediul legăturilor.
Structura mecanică reprezintă un ansamblu organizat de elemente mecanice cu
rolul de a suporta sarcini. În general structurile mecanice sunt multiplu static
nedeterminate.
Legătura este un element intermediar între două elemente mecanice (piese) prin
care acestea, datorită interacŃiunii, se manifestă ca sarcini reciproce.
Studiul unui sistem static nedeterminat porneşte de la cel mai simplu element
mecanic component – bara dreaptă, relaŃiile obŃinute fiind extinse la nivel de sistem.
În fig. I.2 se prezintă bara solicitată în planul xz şi aflată în echilibru static
determinat; numărul necunoscutelor (H, V, M), rezultate ca urmare a împiedicării
deplasării după axele x, z şi a rotirii în jurul axei y, este egal cu numărul ecuaŃiilor de
echilibru din starea plană ( ∑ Fx = 0 , ∑ Fz = 0 , ∑ M y = 0 ).

F F
H x H x

M M
V V
X
z a) z b)
Fig. I.2 Bară solicitată în planul xz

Dacă din anumite condiŃii mai este necesară o legătură suplimentară (reazemul
simplu), adică o reacŃiune X, care să susŃină bara, se constată că numărul necunoscutelor
( H , V , M , X ) este mai mare decât numărul ecuaŃiilor de echilibru, astfel că acestea nu se
pot calcula, bara fiind static nedeterminată. Stabilirea eforturilor prin metoda secŃiunilor
între reazemele grinzii din figură nu mai este posibilă.
Necesarul de ecuaŃii suplimentare se deduce din analiza modului de deformare
elastică a elementului studiat. În practica inginerească, rezolvarea unui sistem static
nedeterminat se face prin metoda eforturilor sau prin metoda deplasărilor. Metoda
eforturilor consideră necunoscute reacŃiunile sau/şi eforturile; pentru determinarea
acestora se scriu ecuaŃii suplimentare din condiŃiile de legătură sau/şi de continuitate.
Metoda deplasărilor consideră ca necunoscute deplasările sau rotirile, iar ecuaŃiile
suplimentare redau condiŃiile de echilibru static.
Un sistem cu grad mic de nedeterminare, cazul sistemelor mecanice, se rezolvă
mai uşor prin metoda eforturilor ce este prezentată în continuare. Prin această metodă
sistemul dat (iniŃial) static nedeterminat se transformă într-un sistem fundamental static
determinat (sistemul zero) identic deformat ca şi sistemul iniŃial dat. Astfel, bara iniŃial
static nedeterminată din fig. (I.2.b) se transformă într-unul din sistemele fundamentale
din fig. (I.3), după cum se preferă să se rezolve în continuare problema.

F F
H H ϕy = 0

w=0
M
V
V V
a) b)
Fig. I.3 Sistem fundamental

Se observă că grinda din fig. (I.3.a) are alura grinzii din fig. (I.2.a), cu deosebirea
că în dreptul reazemului simplu înlăturat săgeata w este zero, deplasarea fiind
împiedicată.
 Din condiŃia de legătură (w = şi ϕ y = 0 ) rezultă ecuaŃia suplimentară. Sistemul
fundamental, căruia i s-au impus condiŃii de legătură prin introducerea unei nedeterminări
exterioare X1, ce urmează să fie cunoscută (calculată), este static determinat, fig. (I.4 a şi
b).
F F
H H

M X1
V X1 w=0 pentru ϕy=0 pentru
o valoare X1 o valoare X1 V V
a) b)

Fig. I.4 CondiŃii de legătură

În afara nedeterminărilor rezultate din condiŃia de legătură există şi un alt tip de
nedeterminări. Se consideră o structură de forma unui cadru închis realizat din bare
sudate între ele (încastrate), fig. (I.5), solicitat în planul xz. Cadrul fiind simplu rezemat,
este static determinat prin prisma numărului de legături. Se constată însă că, datorită
formei sale închise, eforturile din secŃiunea barelor componente nu se pot calcula, barele
fiind static nedeterminate.
F

H x

V V

z
Fig. I.5 Cadru închis

Rezolvarea acestei probleme se face prin întreruperea cadrului. Se pune condiŃia

de a păstra continuitatea cadrului sub o aceeaşi formă deformată; în acest scop, de o parte
şi cealaltă a feŃelor secŃiunii se trec eforturile. Eforturile în cazul plan (N, T, M), sunt
asimilate sarcinilor reciproce fiind notate cu X1, X2 , X3 de o parte şi cealaltă a feŃelor
secŃiunii. În cazul secŃionării cadrului, eforturile care se dezvoltă fiind reciproce pe feŃele
secŃiunii se menŃine aceeaşi formă deformată astfel încât deplasarea (rotirea) relativă în
planul xz a secŃiunilor adiacente este nulă, u = 0 , w = 0 , ϕ y = 0 ; acestea reprezintă
ecuaŃiile suplimentare. Sistemul dat se transformă în sistem fundamental static determinat
solicitat şi de nedeterminările interioare reciproce, fig. (I.6).
 X3
X2 X1
F

X1
X3
X2
H x

V V

Fig. I.6 Sistem fundamental

În fig. (I.7) sunt prezentate două din posibilităŃile prin care se transformă sistemul
dat având gradul de nedeterminare 5 (trei nedeterminări interioare, 2 nedeterminări
exterioare) în sistem fundamental static determinat.

X1 , X2 , X3 X1 , X2 , X3
P P P

X3
X2
X1

X3
X1
X2 X5 X5
X4
a) b) X4

Fig. I.7 PosibilităŃi de transformare în sistem fundamental

Transformarea sistemului mecanic static nedeterminat dat într-un sistem

fundamental static determinat se face în baza condiŃiilor de legătură şi de continuitate,
astfel ca sistemul fundamental să aibă aceeaşi deformare ca sistemul iniŃial. Din scrierea
acestor condiŃii rezultă ecuaŃii numite ecuaŃiile canonice ale metodei eforturilor. SoluŃiile
Xi ale sistemului de ecuaŃii permit încărcarea sistemului mecanic fundamental cu valoarea
acestora sub formă de sarcini şi construirea diagramei de eforturi a sistemului iniŃial prin
metoda secŃiunilor.
 Se consideră sistemul din fig. (I.7) transformat conform fig. (I.7.a). Se scriu
ecuaŃiile de continuitate pentru bară care evidenŃiază faptul că cele două feŃe ale secŃiunii
studiate au deplasarea reciprocă nulă:

δ1 ( X 1 , X 2 ,.....X 5 ,P ) = 0

δ 2 ( X 1 , X 2 ,.....X 5 ,P ) = 0 (I.1)

δ 3 ( X 1 , X 2 ,.....X 5 ,P ) = 0

Păstrarea condiŃiilor de legătură din transformarea sistemului sunt evidenŃiate de

ecuaŃiile suplimentare:

δ 4 ( X 1 , X 2 ,.....X 5 ,P ) = 0
(I.2)
δ 5 ( X 1 , X 2 ,.....X 5 ,P ) = 0

Fiecare din aceste ecuaŃii exprimă faptul că deplasarea în oricare din punctele
considerate (1, 2, ....5) este nulă sub acŃiunea sarcinilor exterioare P şi a nedeterminărilor
Xi asimilate sarcinilor.
Totodată, în domeniul liniar elastic, întreaga deplasare poate fi scrisă ca o sumă
de deplasări cauzată de fiecare sarcină în parte. EcuaŃiile (I.1) şi (I.2) pot fi scrise în
continuare sub forma:

∑δ
j =1
iX j + δ iP = 0 , (I.3)

Prin prisma coeficientului de influenŃă, ecuaŃia (I.3) se scrie:

∑δ
j =1
ij X j + δ iP = 0 , (I.4)

unde:
δ iP - deplasarea în punctul i pe direcŃia Xi sub acŃiunea sarcinilor exterioare în
sistemul fundamental (sistemul mecanic static determinat denumit şi sistemul
zero);
δ ij - deplasarea în punctul i pe direcŃia Xi numai sub acŃiunea nedeterminării
X j = 1 , în sistemul fundamental.

EcuaŃiile (I.3) şi I.4) scrise defalcat în punctele caracteristice ale sistemului

fundamental studiat capătă, pentru punctul 1, forma:

δ1 X + δ 1 X + δ1 X + δ1 X + δ1 X + δ 1 P = 0
1 2 3 4 5
(I.5)
 δ11 X 1 + δ12 X 2 + δ13 X 3 + δ14 X 4 + δ15 X 5 + δ1P = 0 (I.6)

Într-o reprezentare matricială, sistemul de ecuaŃii se rezolvă uşor pe calculator,

soluŃiile obŃinute permiŃând în continuare construirea diagramei de efort prin metoda
secŃiunilor.
P.I.1 Să se traseze diagrama de eforturi pentru grinda static nedeterminată din fig.
(P.I.1).

F
x

l/2 l/2
z F
2 3 1

Fl X1
2
–
My [kN⋅m]
l/6

l 1
+
my [m]
l/3

+
Tz – [kN]
6Fl
32
–
My [kN⋅m]
+
5Fl
32

Fig. P.I.1

Analizând problema, se constată că numărul legăturilor barei depăşeşte numărul

ecuaŃiilor de echilibru care se pot scrie; prin urmare bara este odată static nedeterminată (i
= 4 – 3 = 1).
 Rezolvarea problemei impune transformarea sistemului static nedeterminat
(iniŃial) în sistemul fundamental static determinat prin suprimarea legăturii din reazemul
simplu şi introducerea nedeterminării X1, fig. (P.I.1.b).
Având în vedere condiŃiile de legătură δ ( X 1 ,F ) = 0 , rezultă ecuaŃia canonică sub
forma:
δ11 X 1 + δ1P = 0 ,
de unde:
δ1 P
X1 = − (a)
δ11
Deplasările δ11 şi δ1P se determină în conformitate cu ajutorul metodei lui
Veresceaghin (§ XIV.6), astfel:

δ1 P =
1
EI y
(
AM y ,23 ⋅ my ,A23 )
5l
1 Fl l Fl 2 m y ,A23 5l
AM y ,23 =− =− = 6 ⇒ my ,A23 =
2 2 2 8 l l 6

1 Fl 2 5l 5 Fl 3
δ1 P = − =
EI y 8 6 48 EI y

Intervalele 13 şi 32 se consideră ca un singur interval 13, deoarece pe acest

interval (13) ambii termeni au aceeaşi lege de variaŃie.

1
δ11 =
EI y
( a13 ⋅ my ,13 )
2l
1 l2 m y ,13 2l
a13 = l ⋅ l = = 3 ⇒ m y ,13 =
2 2 l l 3

1 l 2 2l 2l 3
δ11 = =
EI y 2 3 6 EI y

Înlocuind în expresia de calcul (a) a nedeterminării X1, se obŃine:

5 Fl 3
48 EI y 5
X1 = 3
= F
2l 16
6 EI y
Odată calculat X1 bara este static determinată şi încărcată conform fig. (P.I.1.d).
 Prin urmare se pot construi diagramele de efort, valorile acestora pe intervale
fiind:

5F 5 F 11F
Tz12 = − Tz 23 = F − =
16 16 16

x1 = 0 M y1 = 0
5F
M y12 = ⋅ x12 l 5 F l 5 Fl
16 x2 = M y2 = ⋅ =
2 16 2 32

5 Fl
x2 = 0 M y2 =
5F l  32
M y 23 = ⋅  + x23  − F ⋅ x23
16 2  l 3Fl
x3 = M y3 =−
2 16

Unit 2 Modelul fizic în mecanica structurilor

2.1 Modelul de calcul

ConcepŃia unei structuri de rezistenŃă care să satisfacă toŃi parametrii care intervin în
exploatare este practic imposibilă. Astfel, se impun anumite ipoteze simplificatoare
care se referă la felul şi modul de acŃiune al sarcinilor, la complexitatea geometrică a
structurii, precum şi la comportarea materialului. În urma aplicării ipotezelor
simplificatoare rezultă aşa numitul model fizic al structurii reale. Pe modelul fizic al
structurii se realizează modelul matematic, care, de regulă poate fi afectat la rândul
sau de o serie de ipoteze simplificatoare ce vizează definirea matematică a problemei.
Ataşând un model matematic unui model fizic al unei structuri se obŃine modelul de
calcul al structurii.

Structură reală Model fizic Model matematic

Ipoteze simplificatoare Model de calcul

 Structura reala

Sarcini
Ipoteze simplificatoare Material
Legaturi
Formă

Model fizic al structurii

Model de
calcul al
structurii
Model matematic

Ipotezele simplificatoare adoptate conduc la usurarea calculelor însă

conferă rezultatelor un grad de aproximare dependent de fineŃea ipotezelor
admise.

Procedurile de analiză computerizată a structurilor se dezvoltă pe modele

numerice de calcul. Modelul numeric de calcul constituie o aproximare a
modelului de calcul exact, in limita ipotezelor admise ce guvernează problema.
Modelul numeric de calcul se obŃine în urma unui proces de discretizare, fizică
sau matematică a sistemului real – structuta mecanică.
Orice sistem real (fizic) poate fi caracterizat printr-o mulŃime de variabile
funcŃie de coordonatele spaŃiale şi timp. În funcŃie de variabila timp, studiul,
respectiv sistemul real este in regim stationar daca t=0 sau nestationar dacă t≠0.
Un număr de variabile ce definesc problema pot fi prestabilite, de
exemplu caracteristicile şi proprietăŃile materialului, forma geometrică, sarcinile
ce acŃionează, condiŃiile de legatură, etc. Restul variabilelor reprezintă
necunoscutele problemei, de exemplu tensiuni, deformaŃii, deplasări,
temperaturi, viteze, acceleraŃii, etc.
Un model matematic al acestui sistem se obŃine prin stabilirea unei relaŃii
între necunoscutele problemei si datele prestabilite, prin aplicarea legilor fizice
caracteristice sistemului rezultând un sistem de ecuaŃii de definiŃie la care se
ataşează un set de condiŃii la limită formând ecuaŃiile de guvernare ale
sistemului.
Numărul gradelor de libertate ale sistemului, din punct de vedere
matematic, este egal cu numărul parametrilor prestabiliti, liniar independenŃi,
necesari pentru definirea soluŃiilor necunoscutelor problemei la un moment t dat.
Un sistem fizic este discret dacă numărul gradelor de libertate este finit; el
este continuu dacă numărul gradelor de libertate este infinit.
Problemele sistemelor continue şi discrete se pot diviza în probleme de
echilibru, de valori proprii şi de propagare.

Un sistem continuu este guvernat de ecuaŃii diferenŃiale, ecuaŃii cu

derivate parŃiale şi/sau integro-diferenŃiale cărora li se ataşează un set de
condiŃii de margine şi/sau temporale.
 Un sistem discret este guvernat de un sistem de ecuaŃii algebrice. În
tabelul 1 se descrie structura ecuaŃiilor de guvernare, pentru cele trei categorii
de probleme enunŃate anterior.

Tabelul 1

EcuaŃiile de guvernare
Tipul problemei
Domeniul continuu Domeniul discret
ecuaŃii diferenŃiale ordinare
ecuaŃii algebrice simultane
ECHILIBRU sau cu derivate parŃiale cu
(sistem de ecuaŃii)
condiŃii de margine impuse
ecuaŃii algebrice simultane
ecuaŃii diferenŃiale ordinare
VALORI sau ecuaŃii diferenŃiale
sau cu derivate parŃhle cu
PROPRII ordinare, reductibile la
condiŃii de margine impuse
ecuaŃii algebrice
ecuaŃii cu derivate parŃiale ecuaŃii diferenŃiale ordinare
PROPAGARE cu condiŃii iniŃiale şi de simultane cu condiŃii iniŃiale
margine impuse impuse

Sistemul de ecuaŃii algebrice se poate rezolva direct, prin metode

numerice, în timp ce un sistem continuu trebuie mai întîi discretizat, adică
înlocuit printr-un sistem echivalent de ecuaŃii algebrice.
Procesul de discretizare implică, înlocuirea modelului de calcul exact,
constituit de ecuaŃiile care guvernează sistemul fizic, printr-un model de calcul
aproximativ.

2.2 Schematizarea elementelor structurale

Forma geometrică a elementelor structurale ce alcătuiesc o structură este

uneori destul de complicată, ceea ce impune reducerea acestora la o formă mai
simplă, fără a se îndepărta de realitate, formă convenabilă pentru stabilirea
relaŃiilor de calcul.
Elementele structurale se grupează în trei mari categorii.

Bara este corpul ce are o dimensiune (lungimea) predominantă faŃă de

celelalte două. Se caracterizează prin secŃiune transversală, rezultată din
intersecŃia barei cu un plan normal pe axa longitudinală şi prin axa longitudinală
notată cu x. Axa longitudinală reprezintă locul geometric al centrelor de greutate
al secŃiunilor transversale. După forma axei longitudinale bara poate fi dreaptă,
cotită sau curbă. După forma secŃiunii transversale bara poate avea secŃiuni
constante sau variabile de-a lungul axei x. Axele din planul secŃiunii transversale
se notează cu y şi z.
 b

y t y
h y
h h
t
b
b
z z z

y y y t
D D h

d b
z z z
SecŃiuni transversale ale barelor

Placa este corpul ce are una din dimensiuni (grosimea) mult mai mică
decât celelalte două. Placa se caracterizează prin planul median care este
echidistant faŃă de cele două suprafeŃe exterioare şi prin grosimea plăcii
măsurată pe normala la planul median în locul de determinare a acesteia. După
forma planului median placa poate fi plană sau curbă.
Corpul masiv este corpul ce are dimensiunile comparabile între ele.

Placă Bară
secŃiunea barei

axa
barei
suprafaŃă Corp masiv
mediană
grosimea
plăcii

2.3 Schematizarea legăturilor

Legătura mecanică permite elementelor structurale de care este ataşată, de a avea, una
în raport cu cealaltă, diverse libertăŃi de mişcare. În legătură forŃele distribuite pe
suprafeŃele de contact se reduc, de regulă, într-un singur punct (centrul teoretic de
contact) la o forŃă concentrată şi la un moment concentrat.
 ForŃa şi momentul din legătură se tratează ca sarcini exterioare care acŃionează asupra
elementului considerat. Componentele lor se numesc reacŃiuni şi pentru o solicitare a
unei bare orizontale în planul x, z, reacŃiunile se notează astfel:
- H (Hx) - forŃă de reacŃiune orizontală;
- V (Vz) - forŃă de reacŃiune verticală;
- M (My) - moment de reacŃiune în planul studiat.
La bara poziŃionată orizontal solicitată spaŃial, componentele reacŃiunilor
se notează cu Hx, Vy, Vz, Mx, My, Mz.
În continuare sunt prezentate legăturile uzuale, sub aspect real şi schematizat,
împreună cu restricŃiile introduse sub formă de reacŃiuni:

Reazemul simplu

Se numeşte reazem simplu legătura în care libertatea de mişcare a

elementului studiat este restricŃionată pe o singură direcŃie (Vz).

Aspect real Schematizare în plan Schematizare spaŃială

Element rezemat
Reazem x

y Vz
V
z

Reazem simplu

ArticulaŃia

Se numeşte articulaŃie legătura în care libertatea de mişcare a elementului

studiat este restricŃionată pe două direcŃii (Hx, Vz).

Aspect real Schematizare în plan Schematizare spaŃială

Element articulat
Suport H Hx x

y Vz
V
z

ArticulaŃie
ArticulaŃia sferică (rotula)

Se numeşte articulaŃie sferică legătura care permite rotirea piesei şi

împiedică deplasarea acesteia (Hx, Hy, Vz).

Aspect real Schematizare

Hx x
A Hy
y Vz

ArticulaŃia sferică

ArticulaŃia sferică cu deget

Se numeşte articulaŃie sferică cu deget legătura care permite doar rotirea

piesei în jurul a două axe perpendiculare, cealaltă rotire şi deplasările în
totalitatea lor fiind împiedicate (Mx, Hx, Hy, Vz).

Aspect real Schematizare

Rotire pe direcŃia
axei y
Rotire pe direcŃia
axei z
x Hx Mx x
Hy
y Vz

z z

ArticulaŃia sferică cu deget

Legătură elicoidală

Se numeşte legătură elicoidală legătura care permite mişcarea aceleiaşi

piese sub forma mişcării de rotaŃie în jurul axei x conjugată cu translaŃia de-a
lungul axei x; celelalte mişcări sunt împiedicate (Hy, Vz, My, Mz).
Aspect real Schematizare

x
x
Hy
My Vz
y
Mz
z z

Legătură elicoidală

Pivotul

Se numeşte legătură de tip pivot legătura în care libertatea de mişcare a

piesei constă doar în rotirea în jurul axei x; celelalte mişcări sunt împiedicate (Hx,
Hy, Vz, Mx, My).

Aspect real Schematizare

Lagăr Arbore

x
Hx
Hx x x
Hy Hy
My Vz Vz
My
y y
Mz Mz

z z
Legătură tip pivot
Încastrarea

Încastrarea este legătura în care libertatea de mişcare a piesei este

restricŃionată (Hx, Hy, Vz, Mx, My, Mz).
 Aspect real Schematizare în plan Schematizare spaŃială

H Mx Hx x
M Hy
V My Vz
Element Element y
restrictiv încastrat Mz
z

Încastrarea

2.4 Schematizarea sarcinilor exterioare

Elementul mecanic dintr-un sistem tehnic este supus acŃiunii forŃelor

exterioare sau momentelor exterioare, numite într-un singur cuvânt – sarcini.
FuncŃie de mărimea suprafeŃei pe care acŃionează, sarcinile pot fi:
- concentrate, redând interacŃiunea punctuală a elementului cu un alt element
sub formă de forŃă concentrată sau moment concentrat;
- distribuite, redând interacŃiunea pe o direcŃie, pe o suprafaŃă sau în volum a
elementului cu un alt element sub formă de:
- forŃă distribuită liniar [N/m];
- forŃă distribuită pe suprafaŃă [N/m2];
- forŃă distribuită în volum (de inerŃie, gravitaŃională, magnetică,
electromagnetică) [N/m3].
După modul de acŃiune în timp, sarcinile pot fi:
- sarcini statice, care se aplică lent şi rămân constante în timp;
- sarcini dinamice, care se aplică cu viteză relativ mare, din care:
- sarcini aplicate în mod brusc, prin şoc;
- sarcini variabile periodic în timp după un anumit ciclu.
După modul de aplicare a forŃelor asupra unui element mecanic,
solicitările pot fi:
- solicitări axiale, atunci când forŃele acŃionează pe o singură direcŃie;
- solicitări plane, atunci când forŃele acŃionează într-un singur plan;
- solicitări spaŃiale, atunci când forŃele acŃionează pe direcŃii oarecare.
În concluzie se pot sintetiza sub forma:

1. Sarcini concentrate sau punctuale

 a) ForŃe concentrate (Fx, Fy, Fz)
b) Cupluri concentrate (M x , M y, Mz )

2. Sarcini distribuite
c) Sarcini distribuite pe o linie [N/mm],
înmulŃite cu lungimea formează vectorul de forŃe:

{dQ L } = [q x dx q y dy q z dz]T

d) Sarcini distribuite pe o suprafaŃă [N/mm2 ], care apar

în probleme bi- sau tridimensionale. Dacă dS este
suprafaŃa pe care acŃionează, componentele pe axe ale
forŃelor rezultante formează vectorul:

{dQS } = [p x dS p y dS p z dS]T

e) Sarcini distribuite pe volum [N/mm3 ], cum sunt forŃele

de inerŃie sau gravitaŃionale. Dacă X, Y, Z sunt
componentele acestor sarcini, asupra unui volum dV
acŃionează forŃele :

{dQv} = [XdV YdV ZdV]T

2.5 Comportamentul structurilor sub sarcini

În urma aplicării sarcinilor, structurile se deformează şi apar tensiuni şi

deformaŃii (deplasări).
Structura poate avea o comportare elastică sau neelastică, în funcŃie de
răspunsul pe care-l are la aplicarea sarcinilor. Dacă după înlăturarea sarcinilor
aplicate pe structură, aceasta revine la poziŃia iniŃială, structura are o comportare
elastică şi deformaŃia structurii este elastică.
Dacă după înlăturarea sarcinilor structura nu revine la poziŃia iniŃială,
aceasta are o comportare neelastică. Dacă după înlăturarea sarcinilor, în structură
se păstrează unele deformaŃii permanente, structura se află în domeniul plastic,
iar deformaŃiile remanente se numesc plastice.
Răspunsul unei structuri depinde de natura materialului folosit la
realizarea construcŃiei.

Studiul modului de comportare a materialelor strucurilor mecanice se

realizează prin încercări experimentale pe probe sau epruvete reprezentând
eşantioane cu o anumită configuraŃie geometrică din materialul studiat. Pe baza
acestor încercări se determină caracteristicile fizico-mecanice şi curba
caracteristică specifică fiecărui material.

σ
curba caracteristică
reală
σr
σc curba caracteristică
σe convenŃională
σp

α tgα = E
O
εr ε

Materialele utilizate curent în construcŃia structurilor mecanice sînt puŃin

deformabile, dimensionarea structurii realizîndu-se astfel încît poziŃia deformată
să nu depăşească o valoare limită prestabilită. Din acest motiv, la majoritatea
structurilor, deplasările structurii sînt mici şi poziŃia structurii este apropiată
de poziŃia iniŃială nedeformată. Pe baza acestor considerente se admite, ca ipoteză
simplificatoare, ipoteza micilor deplasări (deformaŃii) în calculul structurilor.
Pentru structurile care respectă această ipoteză, relaŃia forŃă deplasare este
liniară. Aceste structuri au o comportare liniară.
Există structuri, însă, la care deplasările sînt mari, ipoteza micilor
deplasări nefiind aplicabilă, ca în cazul structurilor suspendate pe cabluri, al
structurilor înalte şi zvelte, al structurilor cu deschideri mari. Starea de echilibru
a acestor structuri se analizează pe structura deformată şi, în toate etapele de
calcul se Ńine seama de influenŃa deplasărilor structurii.
 Unit3. Metoda deplasărilor (I)

3.1 Discretizarea structurii. Noduri şi Elemente

Metoda deplasărilor ocupă un rol preponderent în calculul structurilor mecanice

deoarece permite o algoritmizare relativ simplă. Principial metoda constă în considerarea
deplasărilor drept necunoscute ale problemei şi identificarea acestora în baza unor ecuaŃii
de echilibru. Metoda nu este adecvată calculului manual deoarece conduce la un sistem
de ecuaŃii cu număr mare de necunoscute.
Faza preliminară a metodei porneşte de la ideea că orice structură poate fi studiată
descompunând-o într-un număr finit de domenii mai mici a căror geometrie si comportare
fizică sunt descrise de funcŃii continue. Aceste porŃiuni se numesc elemente. Pentru
descrierea fiecărui element este necesar să fie identificate şi notate capetele sale, care se
numesc noduri.

x P4
1 I 2 3 4
II III

IV V VII X
VI x IX
y
7
5 XI 6 VIII
P7
y P6

Din punct de vedere geometric, structura poate fi descrisă de un sistem de axe

arbitrar ales, numit sistem global, sau în raport cu un sistem de axe ataşat elementului
(axa x a sistemului de coordonate coincide cu axa longitudinală a elementului), numit
sistem local.
Un element poate fi caracterizat din punct de vedere geometric prin:

- Lungimea elementului:

L = ( xi − x j ) 2 + ( yi − y j ) 2 - lungime element

- Orientarea elementului in raport cu sistemul de axe global:

 x j − xi 
l = cos α = 
L
 cosinuşi directori
y j − yi 
m = cos(90 − α ) = sin α =
L 

Etapele de rezolvare caracteristice metodei deplasărilor sunt prezentate în

continuare cu ajutorul unui exemplu simplu:

1. Descrierea structurii prin noduri şi elemente

 2l 5l 4l 6l
X1 2F 3F F X5

1 A 2 2A 3 A 4 3A 5

FxI1 FxI2 FxII2 FxII3 FxIII3 FxIII4 FxIV4 FxIV5

u1=0 u2 u3 u4 u5=0
3
I II 5
1 F x1 F x3 FxIII3 FxIV5
X1 X5
2 4
3F III
F I
x2
F II
x2 F
x4 FxIV4

2F F

2. Calculul forŃelor nodale în funcŃie de deplasările nodale

În figură este reprezentat unul dintre elementele ce alcătuiesc bara considerată.

Nodurile i şi j reprezintă capetele elementului ce se vor deplasa datorită solicitării axiale
cu ui respectiv uj .
Le

Fxie i Fxje
j x

ui uj

Ni Nj

Solicitarea axială a elementului se poate descrie prin intermediul eforturilor axiale

N, fie prin intermediul forŃelor nodale.
 e
N i Le N j L
∆l = u j − ui = =
E e Ae E e Ae
E e Ae
Ni = − F e
xi ⇒ F = − N i = e ui − u j
e
xi
L
( )
e e
N j = Fxje
E A
⇒ Fxje = N j = e u j − ui
L
( )
EA
FxI1 = ( u1 − u2 )
2l
EA
FxI2 = ( u2 − u1 )
2l
E ⋅ 2A
FxII2 = ( u 2 − u3 )
5l
E ⋅ 2A
FxII3 = ( u3 − u2 )
5l
EA
FxIII3 = ( u3 − u4 )
4l
EA
FxIII4 = ( u 4 − u3 )
4l
E ⋅ 3A
FxIV4 = ( u 4 − u5 )
6l
E ⋅ 3A
FxIV5 = ( u5 − u4 )
6l

3. EcuaŃii de echilibru între forŃele nodale

Izolând cele 5 noduri s-au introdus forŃele ce acŃionează asupra lor: forŃele din
elementele adiacente nodului şi forŃa exterioară. Se observă că modalitatea de introducere
a forŃelor nodale de la capetele elementului permite scrierea ecuaŃiilor de echilibru sub o
formă unitară:
 EA
FxI1 + X 1 = 0 ( u1 − u2 ) = − X 1
2l
EA E ⋅ 2A
FxI2 + FxII2 = 2 F ( u2 − u1 ) + ( u2 − u3 ) = 2 F
2l 5l
E ⋅2A EA
FxII3 + FxIII3 = −3F ( u3 − u2 ) + ( u3 − u4 ) = −3F
5l 4l
EA E ⋅ 3A
FxIII4 + FxIV4 = − F ( u 4 − u3 ) + ( u4 − u5 ) = − F
4l 6l
E ⋅3A
FxIV5 = X 5 ( u5 − u4 ) = X 5
6l

CondiŃie iniŃială u1 = u5 = 0

4. Rezolvarea sistemului de ecuaŃii

3.2. RelaŃia generală între forŃele şi deplasările nodale. Matricea de rigiditate

În vederea algoritmizării metodei se preferă însă descrierea metodei în formă

matricială.
 Fxie  E e Ae  1 −1 ui 
 e = e   
 Fxj  L  −1 1  u j 

Notând:

 Fi e 
- { }
Vectorul forŃelor nodale cu F =   ;
e
e
 F j 
ui 
- { }
Vectorul deplasărilor nodale cu δ e =   ;
u j 
E e Ae  1 −1
- Matricea de rigiditate a elementului cu  K e  = e  −1 1  ,
  L  

{ }
Se poate scrie relaŃia dintre forŃele şi deplasările nodale sub forma: F e =  K e  ⋅ δ e
  { }

Daca însă nodurile i şi j se pot deplasa pe o direcŃie oarecare în plan,

descompunerea deplasărilor în raport cu sistemul de axe local conduce la apariŃia a patru
componente în vectorul deplasărilor:
 {δ } = u
T
e
i vi uj v j 

Vectorul forŃelor nodale poate de asemenea să conŃină cele patru componente

plane:

{F } =  F
T
e
xi Fyi Fxj Fyj 

OBS. Intrucât bara este solicitată numai axial, proiecŃiile pe axa sunt nule.

Matricea de rigiditate completa în coordonate locale devine:

1 0 −1 0 
0
e e
0 0 0 
K e  = E A 
  Le  −1 0 1 0
 
0 0 0 0

În raport cu sistemul global de axe, proiecŃiile forŃelor nodale se pot scrie sub
forma:

Fxi = Fxi cos α + Fyi sin α = Fxi l + Fyi m + Fxj 0 + Fyj 0

Fyi = − Fxi sin α + Fyi cos α = − Fxi m + Fyi l + Fxj 0 + Fyj 0
Fxj = Fxj cos α + Fyj sin α = Fxi 0 + Fyi 0 + Fxj l + Fyj m
Fyj = − Fxj sin α + Fyj cos α = Fxi 0 + Fyi 0 − Fxj m + Fyj l

Sub formă matricială, relaŃiile precedente pot fi scrise sub forma:

{F } = [T ]{F } ,
e e

 l m 0 0
 −m l 0 0 
unde [ T ] =  .
 0 0 l m
 
 0 0 −m l 

Procedând în mod analog pentru vectorul deplasărilor nodale, se poate scrie:

{δ } = [T ]{δ } .
e e
 { } { }
Având în vedere că [T ]−1 = [T ]T , se obŃine: [T ] F e = K e  ⋅ [T ] ⋅ δ e , ceea ce
 
1
 
T
  { }
conduce la {F e } = [T ] ⋅ K e  ⋅ [T ] ⋅ {δ e } = [T ] ⋅ K e  ⋅ [T ] ⋅ δ e .
−

Dacă se notează cu K e  = [T ] ⋅ K e  ⋅ [T ] , se obŃine: {F e } = K e  {δ e } , în care

T
 
K  poartă numele de matrice de rigiditate în coordonate globale.
e

Pentru cazul particular al solicitărilor axiale, matricea de rigiditate în coordonate

globale, pentru bara cu capete articulate, in plan, este:

 l2 lm −lm 
−l 2
 
EA e lm m2 −lm −m 2 
 K e  = e  2
L  −l −lm l2 lm 
 
 −lm −m
2
lm m 2 
 Unit4. Metoda deplasărilor (II)

4.1 Matricea de rigiditate în coordonate globale

RelaŃia de legătură dintre forŃele şi deplasările nodale se scrie sub forma:

 Fxe1  
   k11 k12 k13 k14  u1 
 
 Fye1   k k22 k23 k24  v1 
 e =
21
 .
 Fx 2   k31 k32 k33 k34  u2 
 e   
 Fy 2   k41 k42 k43 k44  v2 

Din ecuaŃia matricială se obŃine un sistem de forma:

 Fxe1 = k11 u1 + k12 v1 + k13 u2 + k14 v2


 Fye1 = k21 u1 + k22 v1 + k23 u2 + k24 v2
 e .
 Fx 2 = k31 u1 + k32 v1 + k33 u2 + k34 v2
 e
 Fy 2 = k41 u1 + k42 v1 + k43 u2 + k44 v2

Dacă se consideră o deplasare egală cu unitatea şi restul deplasăriilor nule, se

poate afirma că termenii kmn ai matricii de rigiditate reprezintă forŃa din “legatura m”,
aplicată pe directia legaturii m, ca rezultat (reacŃiune) al deplasarării unitate în “n”.
 Fxe1 = k11 pentru u1 =1, u2 = v2 = v1 = 0
Fye1 = k21 pentru u1 =1, u2 = v2 = v1 = 0
Fxe2 = k31 pentru u1 =1, u2 = v2 = v1 = 0
Fye2 = k41 pentru u1 =1, u2 = v2 = v1 = 0
Fxe1 = k12 pentru v1 =1, u2 = v2 = u1 = 0
Fye1 = k22 pentru v1 =1, u2 = v2 = u1 = 0
Fxe2 = k32 pentru v1 =1, u2 = v2 = u1 = 0
Fye2 = k42 pentru v1 =1, u2 = v2 = u1 = 0
.
.
.

Le

Ni Fxie 1 Fxje Nj
2 x
u1 3
v1 1 u2
v2
2 4

1
u2 = 0
u1 = 1
N1 Le N 2 Le
∆l = u2 − u1 = −1 = =
E e Ae E e Ae
E e Ae
N1 = − F ⇒ e
x1 F = k11 = − N1 = 1 e
e
x1
L
E e Ae
N 2 = Fxe2 ⇒ Fxe2 = k31 = N 2 = −1 e
L

EcuaŃiile de echilibru în noduri pot fi scrise în două moduri:

- Metoda echilibrului global – se scriu toate ecuaŃiile de echilibru,

corespunzătoare tuturor nodurilor structurii, şi după impunerea condiŃiilor la
limită, se rezolvă sistemul de ecuaŃii obŃinut;
 - Metoda echilibrului parŃial – se scriu ecuaŃiile de echilibru pornind de la un
element al structurii; deoarece elementul considerat are legături şi cu alte
elemente, ecuaŃiile scrise au un caracter parŃial, ele urmând a fi completate
prin adăugarea succesivă a următoarelor elemente, până la parcurgerea tuturor
elementelor ce formează structura. Metoda permite eliminarea pe parcurs a
unor necunoscute.

În esenŃă, echilibrul nodal implică egalitatea dintre vectorul forŃelor nodale şi

vectorul forŃelor exterioare.

{F } = K  {δ }
e e e

{δ } = [u1 v1 u2 v2 .......un vn ]
{ P} =  Px1 Py1 Px 2 Py 2 .......Px n Py n 
{ P} = {F } ⇒ {P} = [ K ]{δ }
Pentru fiecare nod şi direcŃie este disponibilă o singură informaŃie: deplasarea sau
forŃa, niciodata amandouă. Eliminând liniile si coloanele inutile (produse cu deplasări
nule) sistemul de ecuaŃii se poate simplifica simŃitor.
În cazul echilibrului parŃial, se selectează, succesiv, noduri în care se stabilesc
relaŃii de echilibru de forma celor prezentate.
În cazul nodurilor care nu se leagă de alte elemente ale structurii (noduri izolate),
ecuaŃiile de echilibru sunt identice cu cele prezentate şi au caracter final.
În cazul nodurilor la care se atasează mai multe elemente, care nu sunt avute in
vedere iniŃial, suma forŃelor are un caracter parŃial.
Deplasările considerate în calcul se numesc active, forŃele nodale depinzând
numai de acestea.
Utilizarea echilibrului parŃial presupune existenŃa a cel puŃin unui nod izolat, care
ulterior poate fi retras din sistemul de ecuaŃii. RelaŃiile de echilibru stabilite în faza
incipientă a metodei, poartă numele de relaŃii de echilibru parŃial. Ele vor purta către
elementul următor informaŃia provenită din sistemul parŃial iniŃial.

FIx1
FIx1
Px1
1 1
FIy3
FIy1
FIy1 FIIx3
I FIx3 3
FIIy2
FIIy3
2 2 Px2
FIIx2
FIIy2 FIIx2
 Purtator de informatie din 4
etapa I FIy3

FIy3 FIIy3
FIIx3 FIx3 FIIx3
II FIIIx3
FIx3 3 3 3
FIIIx3

FIIy3 FIIIy3
FIIIy3

Numărul total de necunoscute active din fiecare sistem parŃial se numeşte lăŃime
de front. Dimensiunea lăŃimii de front reprezintă o mărime limitativă în cazul
programelor ce folosesc această metodă de echilibru.
Dimensiunile matricei de rigiditate sunt diferite în funcŃie de tipul nodurilor,
articulate sau rigide, şi de tipul structurii, plană sau spaŃială. Dimensiunile matricei de
rigiditate sunt n x n, unde n = 2 ⋅ ng , ng fiind numărul de grade de libertate (deplasări
necunoscute pe nod).

4.2 Asamblarea matricii de rigiditate în coordonate globale

În continuare interesează modul de asamblare al matricii de rigiditate globala, [K].

Regula de asamblare este relativ simplă, urmărind in esentă compatibilizarea relaŃiilor de
echilibru nodale. Presupunând o structură formată din 3 noduri si 3 elemente, pentru care
s-a stabilit forma matricii de rigiditate pe fiecare element, modalitatea de asamblare a
matricii de rigiditate globale este:

- Se stabileste dimensiunea matricii de rigiditate globale, N = nr noduri x nr

grade de libertate pe nod (ng) = 3x2=6
- Se defineste vectorul deplasărilor nodale (6 componente)

{δ } = [u1 v1 u2 v2 u3 v3 ]

- Se defineste în mod similar vectorul forŃelor exterioare (10 componente)

{P} =  Px1 Py1 Px 2 Py 2 Px 3 Py 3 

- ForŃele nodale din nodul k, Fxk, Fyk, vor ocupa poziŃiile 2k-1, respectiv 2k în
vectorul deplasărilor nodale
- Termenii kij din matricea de rigiditate a elementului considerat, vor ocupa
poziŃiile 2i-1, 2i, 2j-1, 2j corespunzătoare liniilor si coloanelor matricii de
rigiditate globale
AplicaŃie

- Se discretizează grinda în trei elemente conectate în trei noduri;

- Se caracterizează din punct de vedere geometric fiecare nod, cfm. tabel

Coordonate
Nod
[mm]
x z
1 0 0
2 0 3a
3 4a 3a

- Se caracterizează din punct de vedere geometric elementele barei, cfm

tabel

Lungime Arie Cosinuşi directori

Element
[mm] [mm2] l m
1-2 3a 600 0 1
2-3 4a 600 1 0
3-1 5a 600 -0.8 -0.6
 x j − xi 
l = cos α = 
L
 cosinuşi directori
yi − y j 
m = cos(90 − α ) = sin α =
L 
- Se construieste matricea de rigiditate a fiecărui element

 l2 lm −l 2 −lm 
e e  
E A  lm m2 −lm −m2 
Tinând seama de  K  = e
e
, pentru fiecare element se
L  −l 2 −lm l2 m 
 
 −lm −m m2 
2
lm
obŃine:

0 0 0 0
 0 −1
E A 0 1
 K e  =
1− 2 3a 0 0 0 0
 
0 −1 0 1

1 0 −1 0 
 0 0 0 
E A 0
 K e  =
2 −3 4a  −1 0 1 0
 
0 0 0 0

 0.64 0.48 −0.64 −0.48

 
E A  0.48 0.36 −0.48 −0.36 
 K  =
e
3−1 5a  −0.64 −0.48 0.64 0.48 
 
 −0.48 −0.36 0.48 0.36 

Matricea de rigiditate a problemei se obŃine prin asamblarea matricelor

elementelor. In acest sens se caută un numitor comun:

0 0 0 0 0 0 0 0 
 0 −1 E A 0 20
 0 −20 
E A 0 1
 K e  = =
1− 2 3a  0 0 0 0  60a 0 0 0 0 
   
 0 −1 0 1 0 −20 0 20 
 1 0 −1 0   15 0 −15 0 
 0 0 0  E A  0
 0 0 0 
E A 0
 K e  = =
2 −3 4 a  −1 0 1 0  60a  −15 0 15 0 
   
0 0 0 0  0 0 0 0

 0.64 0.48 −0.64 −0.48  7.68 5.76 −7.68 −5.76 

   
E A  0.48 0.36 −0.48 −0.36  E A  5.76 4.32 −5.76 −4.32 
 K e  = =
3−1 5a  −0.64 −0.48 0.64 0.48  60a  −7.68 −5.76 7.68 5.76 
   
 −0.48 −0.36 0.48 0.36   −5.76 −4.32 5.76 4.32 

- Se construieste matricea de rigiditate a structurii:

Se tine cont si de

 FxI1     FxIII 1
 0 + 7.68 0 + 5.76 0 0 −7.68 −5.76   u1 
 I     III 
 Fy1     Fy1 
0 + 5.76 20 + 4.32 0 −20 −5.76 −4.32   v1 
 
 FxI2   FxII2    E A  0 0 0 + 15 0 + 0 −15 0   u2 
 I  +  II  +  =   
 Fy 2   Fy 2    60a  0 −20 0 + 0 20 + 0 0 0   v2 
  Fx 3  II   F III   −7.68 −5.76 −15 0 15 + 7.68 0 + 5.76  u3 
   II   xIII3    
   Fy 3   Fy 3   −5.76 −4.32 0 0 0 + 5.76 0 + 4.32   v3 

0 + 7.68 0 + 5.76 0 0 −7.68 −5.76 

0 + 5.76 20 + 4.32 0 −20 −5.76 −4.32 

E A  0 0 0 + 15 0 + 0 −15 0 
[K ] =  
60 a  0 −20 0 + 0 20 + 0 0 0 
 −7.68 −5.76 −15 0 15 + 7.68 0 + 5.76 
 
 −5.76 −4.32 0 0 0 + 5.76 0 + 4.32 

Structurile plane formate din bare articulate au drept element component bara cu
articulaŃii la ambele capete; articulaŃiile nu transmit momente încovoietoare şi forŃe
tăietoare, prin urmare elementul este solicitat numai de forŃe axiale (TRUSS, LINK).
 1 0 −1 0   l2 lm −l 2−lm 
e e  e  
0 0 0 0  EA lm m2 −lm −m 2 
K e  = E A   K e  = e  2
  Le  −1 0 1 0 L  −l −lm l2 lm 
   
 −lm −m
2
0 0 0 0 lm m 2 

4.3 Elementul de tip bară

Structurile tip cadru plan pot avea drept elemente componente bara cu noduri
rigide, încărcate în planul ei cu 3 grade de libertate pe nod: 2 translaŃii pe direcŃiile
sistemului de coordonate şi o rotaŃie după o direcŃie perpendiculară pe planul sistemului
de coordonate (BEAM, FRAME).
Pentru determinarea elementelor matricii de rigiditate se Ńine cont de faptul că
termenii kmn ai matricii de rigiditate reprezintă forŃa din “legatura m”, aplicată pe directia
legaturii m, ca rezultat al deplasarării unitate în “n”.

Astfel, pentru elementul din figură, având în vedere ecuaŃia diferenŃială a fibrei
medii deformate, se poate scrie:

d 2v
M = M 1 − V1 x = − EI 2
dx
Integrând succesiv se obŃine:

dv 1
− EI = M 1 x − V1 x 2 + C1
dx 2
1 1
− EIv = M 1 x 2 − V1 x 3 + C1 x + C2
2 6

Având în vedere şi condiŃiile iniŃiale :

- Pentru x =0
 dv 
= ϕ1  C1 = − EI ϕ1
dx ⇒
C2 = − EIv1
v = v1 
- Pentru x = L

1
dv  − EI ϕ2 = M 1 L − V1 L2 − EIϕ1
= ϕ2  2
dx ⇒
1 1
v = v2  − EIv2 = M 1 L2 − V1 L3 − EIϕ1 L − EIv1
2 6

łinând seama de ecuaŃiile de echilibru,

M1 + M 2
∑F =0 y V1 + V2 = 0  V1 =
⇒ L
∑M = 0
2 M 1 + M 2 − V1 L = 0  V2 = -V1
şi înlocuind expresia reacŃiunii V1 în soluŃia ecuaŃiei diferenŃiale, rezultă după rearanjări:

2 EI 2 EI
M1 − M 2 = ϕ1 − ϕ2
L L
6 EI 6 EI 6 EI
2M 1 − M 2 = ϕ1 + 2 v1 − 2 v2
L L L

În final obŃinându-se:

2 EI 6 EI
M1 = (2ϕ1 + ϕ 2 ) + 2 (v1 − v2 )
L L
2 EI 6 EI
M1 = (ϕ1 + 2ϕ 2 ) + 2 (v1 − v2 )
L L

Inlocuind expresiile momentelor încovoietoare în expresia reacŃiunii, rezultă:

6 EI 12 EI
V1 = 2
(ϕ1 + ϕ 2 ) + 3 (v1 − v2 )
L L
6 EI 12 EI
V2 = − 2 (ϕ1 + ϕ2 ) − 3 (v1 − v2 )
L L
 Prin urmare, neglijând efectul forŃelor axiale şi tăietoare, matricea de rigiditate
devine:
 12 6L −12 6L 
 2 
EA 6L 4L −6L 2 L 
2

K  = 3 
L −12 −6L 12 −6L 
 2 
 6L 2 L −6L 4L 
2

łinând seama şi de forŃele axiale

 EA EA 
 L 0 0 − 0 0 
L
 
 0 EI EI EI EI 
12 6 0 −12 6 2
 L3 L2 L3 L 
 EI EI EI EI 
 0 6 2 4 0 −6 2 2 
K  =  L L L L 
 EA EA 
− 0 0 0 0 
 L L 
 0 −12
EI
−6
EI
0 12
EI EI 
−6 2 
 L3 L2 L3 L
 
 0 EI EI EI EI 
6 2 2 0 −6 2 4
 L L L L 

În situaŃia în care, pe nod, o translaŃie este înlocuită de o rotaŃie (GRID), matricea

de rigiditate are o formă asemănătoare cu forma precedentă, cu observaŃia că termenul
corespunzător translaŃiei este înlocuit de cel determinat de torsiune
  GI p GI p 
 L 0 0 − 0 0 
 L 
 0 EI EI EI EI 
4 −6 2 0 2 6 2
 L L L L 
 
 0 EI 12 EI EI EI 
−6 2 0 −6 2 −12 3
 K  =  L L3 L L 

GI GI p
− p 0 0 0 0 
 L L 
 EI EI 4EI EI 
 0 2 −6 0 6 2 
 L L2 L L 
 EI EI EI EI 
 0 6 2 −12 3 0 6 2 12 3 
L L L L 

Unit 5 Metoda elementului finit

5.1 GeneralităŃi

Metoda elementelor finite (MEF) este o metodă aproximativă (numerică) al cărei

scop este acela de a reduce ecuaŃia diferenŃială sau integrală care caracterizează un sistem
fizic cu o infinitate de grade de libertate, împreună cu condiŃiile sale la limită, la un
sistem de ecuaŃii algebrice, adică la un sistem cu număr finit de grade de libertate .
Metoda elementelor finite este o tehnică de calcul general aplicabilă pentru
determinarea distribuŃiei deplasărilor, deformaŃiilor şi a tensiunilor în cele mai
complicate configuraŃii.
MEF reprezintă mediul continuu sub forma unui ansamblu de părŃi, numite
elemente finite, de diferite forme, fig. 2.3, ce interacŃionează între ele într-un număr finit
de noduri, modelarea discretă adoptată respectând ipoteza mediului continuu.
Metoda elementelor finite constă în descompunerea ipotetică a structurii într-o
serie de elemente finite (unidimenionale pentru bare, bidimensionale pentru plăci şi
tridimenionale pentru corpurile masive) şi calculul deplasărilor nodurilor reŃelei de
elemente finite şi al stării de tensiune în fiecare element finit în funcŃie de deplasările
nodurilor elementului respectiv.
Prin divizarea în elemente finite a structurii ca mediu continuu cu un numări
infinit de grade de libertate, calculul se reduce la calculul unei structuri cu număr finit de
grade de libertate, alocate doar nodurilor discretizării alese.
Elementele obŃinute prin decuparea structurii reale răman corpuri deformabile,
continue, dar forma lor mai simplă şi repetitivă permite să fie studiate cu ajutorul
mecanicii mediilor continue. InteracŃiunile elementelor finite sunt introduse numai în
noduri prin forŃe şi deplasări generalizate.
 Modelul format din elemente finite, care înlocuieşte structura reală, trebuie să
satisfacă următoarele ecuaŃii şi condiŃii:
- ecuaŃiile diferenŃiale de echilibru şi de compatibilitate geometrică a
deformaŃiilor în interiorul elementului finit;
- condiŃiile de continuitate pentru deplasările de pe suprafeŃele de contact,
definite drept condiŃii cinematice limită pe suprafeŃele de separaŃie dintre
elemente;
- continuitatea componentelor eforturilor pe suprafeŃele de separaŃie dintre
elemente;
- continuitatea deplasărilor nodurilor;
- echilibrul fiecărui nod.
Dacă structura este static determinată, ecuaŃiile de echilibru static furnizează
forŃele din toate nodurile discretizării. Dacă structura este static nedeterminată, este
necesar să se adauge ecuaŃiilor de echilibru, condiŃiile de compatibilitate geometrică a
deplasărilor şi deformaŃiilor.
Din rezolvarea sistemului de ecuaŃii obŃinut, rezultă deplasările sau forŃele din
toate nodurile discretizării.
Indiferent de problema specifică abordată, ideile principale ale metodei
elementelor finite, care se regăsesc în orice aplicare sunt, :
- discretizarea domeniului fizic D, adică împărŃirea acestuia în elemente;
împărŃirea se face pentru a se căuta o soluŃie a ecuaŃiilor propuse nu pentru
întregul domeniu, ci pentru fiecare element;
- aproximarea funcŃiei necunoscute prin ipoteze locale; se presupune o ecuaŃie
diferenŃială cuprinzând derivatele parŃiale ale unei funcŃii necunoscute
φ ( x, y, z ) şi în loc de a se căuta forma exactă de variaŃie a funcŃiei, ea se
înlocuieşte printr-o variaŃie aproximativă locală, φɶ ( x, y, z ) , ce se referă doar
la un element;
 - funcŃia de aproximare φɶ ( x, y, z ) reprezintă o funcŃie de interpolare, care se
poate alege de diferite forme;
- interpolarea se face pe baza valorilor necunoscute φ1 , φ2 ...φn din cele n noduri
ce limitează elementul; pentru fiecare element acestea pot fi puse sub forma
{ ) } al necunoscutelor nodale;
unui vector φ (
e

- coeficienŃii polinoamelor de interpolare se determină pe baza condiŃiilor în

noduri, ce pot fi impuse în diferite moduri, cele mai uzuale fiind:
- valorile nodale ale funcŃiei φ ( x, y, z ) să fie verificate prin
înlocuirea coordonatelor nodurilor (în acest caz gradul funcŃiei de
interpolare este direct legat de numărul de noduri ale elementului);
- valorile nodale ale funcŃiei φ ( x, y, z ) şi derivatelor sale pot fi
folosite drept condiŃii la limită (în acest caz gradul polinomului de
interpolare poate creşte fără mărirea numărului de noduri):
- reconstituirea domeniului D pe baza informaŃiilor nodale echivalente, care
presupune transmiterea de informaŃii între elemente pe baza bilanŃurilor
nodale, scrise în toate nodurile structurii; metodologiile uzuale de obŃinere a
informaŃiilor nodale echivalente sunt :
- metoda directă sau de echivalare statică care constă în
determinarea forŃelor nodale în funcŃie de deplasările nodale în
baza relaŃiilor teoriei elasticităŃii şi a relaŃiilor de echilibru;
- metoda lucrului mecanic virtual, ca furnizor de principii
variaŃionale generale;
- metodele variaŃionale, bazate pe minimizarea unei funcŃionale,
aplicabile numai în situaŃia în care este posibilă stabilirea
funcŃionalei;

Din punct de vedere al dificultăŃilor de ordin matematic, problemele teoriei

elasticităŃii pot fi împărŃite în două mari categorii:
-problemele unidimensionale, probleme în care necunoscutele (tensiuni,
deplasări) se pot exprima în funcŃie de o singură variabilă independentă.
Particularitatea acestor probleme este aceea că ecuaŃiile teoriei elasticităŃii se
sintetizează în ecuaŃii diferenŃiale ordinare, cu soluŃii închise şi relativ simple;
-problemele bi sau tridimensionale în care funcŃiile necunoscute depind de
două sau trei variabile independente conduc la ecuaŃii diferenŃiale cu derivate
parŃiale.
Starea spaŃială de tensiune este descrisă de 6 componente independente, sub forma:
 p  σ τ
yx τ zx   l 
 nx   x 
pn =  pny  = τ xy σ y τ zy   m 
   
 pnz  τ xz τ yz σ z   n 

{σ } = σ x
T
σ y σ z τ xy τ yz τ xz  .
 În afară de acestea mai există trei componente tangenŃiale, care însă nu sunt
independente, ci sunt legate, conform dualităŃii tensiunilor tangenŃiale, prin relaŃiile:
τ xy = τ yx , τ yz = τ zy , τ zx = τ xz .
Tensiunile dau naştere unor forŃe având direcŃia tensiunii respective şi mărimea egală
cu produsul dintre valoarea tensiunii şi suprafeŃele pe care acŃionează. Neglijând
forŃele masice, forŃele care acŃionează pe cele şase feŃe ale elementului trebuie să fie
un sistem de forŃe în echilibru.
Scriind ecuaŃia de proiecŃii pe Ox se obŃine:

∑ Fx = 0
 ∂σ x   ∂τ yx 
σ x + dx  ⋅ dy ⋅ dz − σ x ⋅ dy ⋅ dz + τ yx + ⋅ dy  ⋅ dx ⋅ dz −
 ∂x   ∂y 
 ∂τ 
−τ yx ⋅ dx ⋅ dz + τ zx + zx ⋅ dz  ⋅ dx ⋅ dy − τ zx ⋅ dx ⋅ dy = 0
 ∂z 

rezultând relaŃia diferenŃială:

∂σ x ∂τ yx ∂τ zx
+ + =0
∂x ∂y ∂z
dx
M x( i )

dy τzx σz
τzy

τyz
τxz τ τyx σy
dz

y( j ) xy
∂σ x
σx + dx
σx ∂x
∂τ
τ xz + xz dx
∂x
∂σ y ∂τ
σy + dy τ xy + xy dx
∂y ∂x
∂τ yz ∂τ zx
τ yz + dy τ zx + dz
∂y ∂z
∂τ yx z( k ) ∂σ
τ yx + dy σz + z dz
∂y ∂z
∂τ
τ zy + zy dz
∂z
 În mod analog, din ecuaŃiile de proiecŃii pe Oy şi Oz se obŃin alte două relaŃii,
astfel că rezultă următoarele ecuaŃii diferenŃiale de echilibru:

∂σ x ∂τ yx ∂τ zx
+ + =0
∂x ∂y ∂z
∂τ xy ∂σ y ∂τ zy
+ + =0
∂x ∂y ∂z
∂τ xz ∂τ yz ∂σ z
+ + =0
∂x ∂y ∂z
cunoscute sub denumirea de ecuaŃiile diferenŃiale de echilibru ale lui Cauchy.
Starea plană de tensiune este cea în care apar componente ale tensiunilor într-un
singur plan; de exemplu pentru planul xy se poate scrie relaŃia:

{σ } = σ x
T
σ y τ xy  .

DeformaŃia unui element este descrisă complet în starea spaŃială de deformaŃie,

prin 6 componente sub forma:

{ε } = ε x
T
ε y ε z γ xy γ yz γ xz  ,

iar în cazul stării plane de deformaŃie:

{ε } = ε x
T
ε y γ xy  .

 ∂u 1  ∂u ∂v  1  ∂w ∂u  
 ∂u ∂v ∂w    +   + 
 ∂x ∂x ∂x   ∂x 2  ∂y ∂x  2  ∂x ∂z  

 ∂u ∂v ∂w   1  ∂v ∂u  ∂v 1  ∂v ∂w  
 ∂y =  +   +  +
∂y ∂y   2  ∂x ∂y  ∂y 2  ∂z ∂y  
 
 ∂u ∂v ∂w   1  ∂u ∂w  1  ∂w ∂v  ∂w

 + +  
 ∂z ∂z ∂z   2  ∂z ∂x   
 2  ∂y ∂z  ∂z
  1  ∂v ∂u  1  ∂w ∂u  
 0  −   − 
 2  ∂x ∂y  2  ∂x ∂z  
 1  ∂u ∂v  1  ∂w ∂v  
+  −  0  − 
 2  ∂y ∂x  2  ∂y ∂z  
 
 1  ∂u − ∂w  1  ∂v ∂w  
 2  ∂z ∂x   −  0

2  ∂z ∂y 

InterdependenŃa tensiuni deformaŃii, dupa [29], [3], este redată de expresia:

{σ } = [ D ] ⋅ {ε el } = [ D ] ⋅ {ε } − [ D ] ⋅ {ε 0 } ,

unde:

- [ D ] reprezintă matricea de elasticitate, matrice ce redă proprietăŃile elastice ale

materialului piesei;

1 −ν ν ν 0 0 0 
 ν 1 −ν ν 0 0 0 
 
 ν ν 1 −ν 0 0 0 
 
 0 1 − 2ν
[ D] =
E 0 0 0 0 ,
(1 +ν )(1 − 2ν )  2 

1 − 2ν
 0 0 0 0 0 
 2 
 1 − 2ν 
 0 0 0 0 0 
 2 
- E reprezintă modulul de elasticitate longitudinal;
- ν reprezintă coeficientul lui Poisson;
- {ε 0 } = ∆T ⋅ α ⋅ [1 1 1 0 0 0] reprezintă vectorul deformaŃiilor termice;
T

- α , reprezintă coeficientul de dilatare termică liniară;

- ∆T = T − TREF , iar:
- T reprezintă temperatura în punctul de calcul;
 - TREF reprezintă temperatura de referinŃă, adică
temperatura la care deformaŃiile sunt nule.

Descrierea deformaŃiei în funcŃie de deplasări în cazul starii plane se face prin

relaŃiile:
∂u ∂v ∂u ∂v
ε x = , ε y = , γ xy = + ,
∂x ∂y ∂y ∂x

care pot fi rescrise în forma matricială:

∂ 
 0
 ε x   ∂x 
 ∂  u ( x, y ) 
{ε } =  ε y  =  0   = [ ∂ ]{∆} .
γ   ∂y   v ( x, y ) 
 xy   ∂ ∂
 
 ∂y ∂x 

Unit 6 Teoremele energetice

6.1 GeneralitŃi

Rezolvarea unei probleme de elasticitate revine, în general la integrarea unui

sistem de ecuaŃii cu derivate parŃiale, soluŃiile găsite trebuind să satisfacă anumite
condiŃii la limită. DificultăŃile de rezolvare a acestei probleme generale fac ca soluŃia
exactă să nu poată fi găsită decât într-un număr restrâns de cazuri particulare. Pentru a
putea soluŃiona o serie de probleme de elasticitate, au fost elaborate metode aproximative
de calcul. În esenŃă, principiul care stă la baza celor mai multe metode aproximative este
următorul : înlocuind soluŃiile exacte cu soluŃiile aproximative, în general nu vor mai fi
satisfăcute nici ecuaŃiile cu derivate parŃiale, nici condiŃiile la limită. Se face
presupunerea că soluŃiile aproximative sunt cu atât mai apropiate de soluŃiile exacte, cu
cât erorile cu care sunt satisfăcute ecuaŃiile cu derivate parŃiale şi condiŃiile la limită sunt
mai mici. Când aceste erori tind către zero, soluŃiile aproximative tind către soluŃiile
exacte.
Presupunem că avem ecuaŃia diferenŃială :
Ly − f ( x) = 0,
unde L este un operator liniar, ecuaŃia (1) trebuind să fie satisfăcută într-un anumit
domeniu D, de exemplu (a, b), cu anumite condiŃii la limită pentru x = a şi pentru
x = b. Să considerăm funcŃiile ϕ1(x), ϕ2(x), …..ϕn(x) care satisfac condiŃiile la limită
impuse, dar nu satisfac ecuaŃia diferenŃială (1). Considerăm pentru funcŃia y o expresie de
forma :
 y = a1ϕ1 ( x) + a 2 ϕ 2 ( x) + ...... + a n ϕ n ( x), (2)

în care a1, a2, ……an sunt n coeficienŃi nedeterminaŃi şi introducân-o în (1) se va

înregistra o eroare sau un reziduu

R = L(a1ϕ1 + a 2 ϕ 2 + ...... + a n ϕ n ) − f ( x) ≠ 0 . (3)

Acest reziduu este funcŃie de variabila x. El depinde însă şi de coeficienŃii nedeterminaŃi

a1, a2, ……an . Putem minimiza acest reziduu punând de exemplu condiŃia ca integrala
b
I = ∫ R 2 dx să fie minimă. Această integrală depinde numai de coeficienŃii nedeterminaŃi
a
a1, a2, ……an, o condiŃie necesară de minim se scrie:

∂I ∂I ∂I
= 0, = 0 , ……, = 0. (4)
∂a1 ∂a 2 ∂a n

EcuaŃiile (4) constituie un sistem liniar de ecuaŃii în a1, a2, ……an. Rezolvând acest
sistem şi introducând soluŃiile în (2) obŃinem o soluŃie aproximativă a ecuaŃiei (1).
O metodă cu caracter mai general se bazează pe definirea unui produs scalar între
două funcŃii F , G şi, considerând un set de funcŃii ψ 1 ( x), ψ 2 ( x), …., ψ n (x), analoge
versorilor i, j , k , să înlocuim condiŃiile de minimizare a reziduului R(x) cu :

R, ψ 1 = 0, R, ψ 2 = 0, ….., R, ψ n = 0, (5)

Majoritatea metodelor aproximative se încadrează în această categorie, o metodă

diferind de alta prin modul de definire a produsului scalar, prin funcŃiile ϕ1, ϕ2, …..,ϕn ce
se aleg pentru expresia (2) a funcŃiei necunoscute y şi prin setul de funcŃii
ψ 1 , ψ 2 , …., ψ n . O definire care se adoptă în general pentru produsul scalar a două funcŃii
F(x) şi G(x), este

b
F , G = ∫ F ( x)G ( x)dx (6)
a

6.2 Principiul lucrului mecanic virtual în elasticitate

Să considerăm un corp elastic aflat în repaus sub acŃiunea unui sistem de forŃe
exterioare pdΣ acŃionând asupra fiecărui element de arie dΣ şi Fdv acŃionând asupra
fiecărui element de volum dv = dxdydz al corpului. Să notăm cu px, py, pz proiecŃiile pe
axele Ox, Oy, Oz ale unui triedru cartezian ortogonal ale forŃei p pe unitatea de arie şi
cu X, Y, Z, proiecŃiile pe axele aceluiaşi triedru ale forŃei F aplicate unităŃii de volum.
Dând fiecărui punct al corpului o deplasare virtuală (infinitesimală, compatibilă cu
legăturile şi arbitrară) de proiecŃii pe axe δu , δv şi δw , lucrul mecanic virtual produs de
forŃele pdΣ ce acŃionează pe suprafaŃa corpului şi acel produs de forŃele Fdv ce
acŃionează asupra volumului corpului va fi:

δL1ext = ∫∫ ( p x δu + p y δv + p z δw )dΣ , (11)

Σ

δL2 ext = ∫∫∫ ( Xδu + Yδv + Zδw )dxdydz , (12)

D

iar lucrul mecanic virtual produs de forŃele interioare, va fi :

δLint = −δW , (13)

unde prin W am notat energia de deformaŃie egală cu :

1
2 ∫∫∫
W= (σ x ε x + σ y ε y + σ z ε z + τ xy γ xy + τ yz γ yz + τ zx γ zx )dxdydz . (14)

CondiŃia de echilibru a forŃelor ce acŃionează asupra corpului elastic este dată de

condiŃia ca lucrul mecanic virtual să fie nul:

∫∫ ( p δu + p
Σ
x y δv + p z δw )dΣ + ∫∫∫ ( Xδu + Yδv + Zδw )dxdydz − δW = 0
D
(15)

Înlocuind : σ x = λθ + 2Gε x ;
σ y = λθ + 2Gε y ;
σ z = λθ + 2Gε z ;
τ xy = Gγ xy ;
τ yz = Gγ yz ;
τ zx = Gγ zx ;
θ = εx + ε y + εz
νE ;
λ=
(1 +ν )(1 − 2ν )
Rezultă :

W = ∫∫∫
1
2
[ ( ) ( )]
λθ 2 + 2G ε 2x + ε 2y + ε 2z + G γ 2xy + γ 2yz + γ 2zx dxdydz . (16)

Prin urmare :
 [ ( ) ( ) ( )]
δW = ∫∫∫ λθ δε x + δε y + δε z + 2G ε x δε x + ε y δε y + ε z δε z + G γ xy δγ xy + γ yz δγ yz + γ zx δγ zx dxdydz
[( ) ( ) ( )
= ∫∫∫ λθ + 2Gε x δε x + λθ + 2Gε y δε y + λθ + 2Gε z δε z + Gγ xy δγ xy + Gγ yz δγ yz + Gγ zx δγ zx ]dxdydz
= ∫∫∫ [σ δε
x x ]
+ σ y δε y + σ z δε z + τ xy δγ xy + τ yz δγ yz + τ zx δγ zx dxdydz

(17)
Dar

 ∂u  ∂
δε x = δ  = (δu );
 ∂x  ∂x
 ∂v  ∂
δε y = δ   = (δv );
 ∂y  ∂y
 ∂w  ∂
δε z = δ   = (δw);
 ∂z  ∂z
 ∂u   ∂v  ∂ ∂
δγ xy = δ   + δ  = (δu ) + (δv );
 ∂y   ∂x  ∂y ∂x
∂ ∂
δγ yz = (δv ) + (δw);
∂z ∂y
∂ ∂
δγ zx = (δw) + (δu ).
∂x ∂z
(18)
Rezultă :
∂ ∂ ∂σ
σ x δε x = σ x (δu ) = (σ x δu ) − x δu;
∂x ∂x ∂x

σ y δε y =
∂
(σ y δv ) − ∂σ y δv;
∂y ∂y
∂ ∂σ
σ z δε z = (σ z δw) − z δw;
∂z ∂z
∂ ∂τ ∂τ
τ xy δγ xy = τ xy (δu ) + τ xy ∂ (δv ) = ∂ (τ xy δu ) + ∂ (τ xy δv ) − xy δu − xy δv;
∂y ∂x ∂y ∂x ∂y ∂x
∂ ∂ ∂τ yz ∂τ yz
τ yz δγ yz = (τ yz δv ) + (τ yz δw) − δv − δw;
∂z ∂y ∂z ∂y
∂ ∂ ∂τ ∂τ
τ zx δγ zx = (τ zx δw) + (τ zx δu ) − zx δw − zx δu.
∂x ∂z ∂x ∂z

(19)
În final :
  ∂σ ∂τ xy ∂τ xz   ∂σ ∂τ ∂τ   ∂σ ∂τ ∂τ  
δW = − ∫∫∫  x + + δu +  y + yx + yz δv +  z + zx + zy δw dxdydz +
D  ∂x ∂y ∂z   ∂y ∂x ∂z   ∂z ∂x ∂y  
∂ ∂ ∂  ∂ ∂ ∂ 
+ ∫∫∫  (σ x δu ) + (τ xy δu ) + (τ xz δu )dxdydz + ∫∫∫  (τ yx δv ) + (σ y δv ) + (τ yz δv )dxdydz +
D 
∂x ∂y ∂z  D 
∂x ∂y ∂z 
∂ ∂ ∂ 
+ ∫∫∫  (τ zx δw) + (τ zy δw) + (σ z δw)dxdydz.
D 
∂x ∂y ∂z 

(20)

Ultimile trei integrale care intervin în relaŃia (20) pot fi transformate în integrale
de suprafaŃă folosind formula lui Green potrivit căreia :

 ∂Vx ∂V y ∂V z 
∫∫∫  ∂x
D
+
∂y
+
∂z 
dxdydz = ∫∫V x cos α + V y cos β + Vz cos γ dΣ
Σ

Unde cos α, cos β, cos γ, sunt cosinusurile directoare ale normalei la suprafaŃa ce
mărgineşte corpul.
Aplicând formula lui Green la ultimile trei integrale din relaŃia (20) şi apoi
introducând-o în (15) obŃinem o exprimare a principiului general variaŃional sub forma :

 ∂σ x ∂τ xy ∂τ xz   ∂σ y ∂τ yx ∂τ yz   ∂σ ∂τ ∂τ zy  
∫∫∫ ∂x +
∂y
+
∂z
+ X δu + 
  ∂y
+
∂x
+
∂z
+ Y δv +  z + zx +
  ∂z ∂x ∂y
+ Z δwdxdydz
 
D 
[
− ∫∫ (σ x cosα + τ xy cosβ + τ xz cosγ − px )δu + (τ yx cosα + σ y cosβ + τ yz cosγ − p y )δv +
Σ

+ (τ zx cosα + τ zy cosβ + σ z cosγ − pz )δw]dΣ = 0.

(21)

6.3 Metoda variaŃională a lui Ritz

Se consideră principiul variaŃional general exprimat de relaŃia (21). Deplasările u,

v, w se consideră de forma :
 n
u = u 0 + ∑ a m f m ( x, y, z ),
m =1
n
v = v0 + ∑ bm ϕ m ( x, y, z ), (22)
m =1
n
w = w0 + ∑ c m ψ m ( x, y, z ).
m =1

Dând o mică variaŃie :

n
δu = ∑ f m δa m ,
m =1
n
δv = ∑ ϕ m δbm , (23)
m =1
n
δw = ∑ ψ m δc m .
m =1

Introducând expresiile (23) în (15) şi Ńinând seama că W, depinzând de am, bm, cm,
subzistă relaŃia :

n
 ∂W ∂W ∂W 
δW = ∑  δa m + δbm + δc m , (24)
m =1  ∂a m ∂bm ∂c m 

obŃinem, după o grupare convenabilă a termenilor :

n  ∂W   ∂W 
∑ − ∂a + ∫∫∫ f m Xdxdydz + ∫∫ f m p x dΣ δa m + − + ∫∫∫ ϕ mYdxdydz + ∫∫ ϕ m p y dΣ  δbm +
m =1  m D Σ   ∂bm D Σ 
 ∂W 
+ − + ∫∫∫ ψ m Zdxdydz + ∫∫ ψ m p z dΣ δc m = 0
 ∂c m D Σ 

(24)

Deoarece δam, δbm, δcm, sunt arbitrare ecuaŃia (24) este echivalentă cu sistemul :
 ∂W
∂a m ∫∫∫
− + f m Xdxdydz + ∫∫ f m p x dΣ = 0,
D Σ

∂W
∂bm ∫∫∫
− + ϕ m Ydxdydz + ∫∫ ϕ m p y dΣ = 0, (25)
D Σ

∂W
∂c m ∫∫∫
− + ψ m Zdxdydz + ∫∫ ψ m p z dΣ = 0, m = 1,2,....., n.
D Σ

Un caz particular important îl constituie cazul când forŃele exterioare, atât cele ce
acŃionează asupra elementelor de suprafaŃă, cât şi cele ce acŃionează asupra elementelor
de volum, derivă dintr-o funcŃie de forŃe U. În acest caz :

∫∫∫ [Xδu + Yδv + Zδw]dxdydz + ∫∫ [p δu + p δv + p δw]dΣ = δU ,

D Σ
x y z

şi principiul variaŃional (15) mai poate fi scris :

δ(U − W ) δ(U − W ) δ(U − W )

δU − δW = δ(U − W ) = 0 ⇒ = 0, = 0, = 0, m = 1,2,...., n
δam δbm δcm

6.4 Metoda variaŃională a lui Galerkin

Spre deosebire de metoda variaŃională a lui Ritz, pentru u, v, w se aleg funcŃii de

aceiaşi formă (22), care satisfac condiŃiile statice pe suprafaŃă :

σ x cos α + τ xy cos β + τ xz cos γ − p x = 0,

τ yx cos α + σ y cos β + τ yz cos γ − p y = 0, (26)
τ zx cos α + τ zy cos β + σ z cos γ − p z = 0.

łinând seama de aceste relaŃii principiul variaŃional (21) devine mai simplu :

 ∂σ x ∂τ xy ∂τ xz   ∂σ y ∂τ yx ∂τ yz   ∂σ z ∂τ zx ∂τ zy  
∫∫∫
 ∂x

D 
+
∂y
+
∂z
+ X 


δu + 
 ∂y

+
∂x
+
∂z
+ Y 


δv + 
 ∂z

+
∂x
+
∂y
+ Z δwdxdydz = 0.

 

(26)
 n
δu = ∑ f m δa m ,
m =1
n
łinând seama de : δv = ∑ ϕ m δbm , ⇒
m =1
n
δw = ∑ ψ m δc m .
m =1

n  ∂σ x ∂τ xy ∂τ xz   ∂σ y ∂τ yx ∂τ yz 
∑ ∫∫∫  + + + X  f m δ am +  + + +Y  ϕm δ bm
m =1 
D  ∂x ∂y ∂z   ∂y ∂x ∂z 
 ∂σ ∂τ zx ∂τ zy  
+ z + + + Z ψ m δ c m  dxdydz = 0.
 ∂z ∂x ∂y  
(27)

Deoarece δam, δbm, δcm, sunt arbitrare ecuaŃia (27) este echivalentă cu sistemul :

 ∂σ x ∂τ xy ∂τ xz 
∫∫∫ 
D
∂x
+
∂y
+
∂z
+ X  f m dxdydz = 0,

 ∂σ y ∂τ yx ∂τ yz 
∫∫∫
D 

∂y
+
∂x
+
∂z
+ Y ϕ m dxdydz = 0,

 ∂σ z ∂τ zx ∂τ zy 
∫∫∫
D 

 ∂z +
∂x
+
∂y
+ Z ψ m dxdydz = 0, m = 1,2,..., n.


6.5 Metoda variaŃională a lui Trefftz

Această metoda este într-un anumit fel complementara metodei lui Galerkin, în
sensul că funcŃiile u, v, w care se aleg tot de forma (22) dar satisfac ecuaŃiile lui Lamé, şi
anume :

(λ + G ) ∂θ + G∆u + X
= 0,
∂x
(λ + G ) ∂θ + G∆v + Y = 0,
∂y

(λ + G ) ∂θ + G∆w + Z = 0.
∂z
Dar ecuaŃiile mai sus amintite sunt deduse din ecuaŃiile de echilibru ale lui
Cauchy deci prin urmare principiul general variaŃional devine :
 [
− ∫∫ (σ x cosα + τ xy cosβ + τ xz cosγ − px )δu + (τ yx cosα + σ y cosβ + τ yz cosγ − p y )δv +
Σ

+ (τ zx cosα + τ zy cosβ + σ z cosγ − pz )δw]dΣ = 0.

(28)

Înlocuind pe δu, δv, δw ⇒

[
− ∑ ∫∫ (σ x cosα + τ xy cosβ + τ xz cosγ − px )f m δam + (τ yx cosα + σ y cosβ + τ yz cosγ − p y )ϕm δbm +
n

m=1 Σ

+ (τ zx cosα + τ zy cosβ + σ z cosγ − p z )ψ m δcm ]dΣ = 0,

(29)

şi cum δam, δbm, δcm, sunt arbitrare ecuaŃia (29) este echivalentă cu sistemul :

∫∫(σ
Σ
x cosα + τ xy cosβ + τ xz cosγ − px )f m dΣ = 0,

∫∫(τ
Σ
yx cosα + σ y cosβ + τ yz cosγ − p y )ϕm dΣ = 0,

∫∫(τ
Σ
zx cosα + τ zy cosβ + σ z cosγ − pz )ψ m dΣ = 0, m = 1,2,....,n.

6.6 Metoda variaŃională a lui Castigliano

În metodele variaŃionale prezentate s-a presupus că funcŃiile u, v ,w alese pentru

deplasări satisfac condiŃiile geometrice (Ritz) şi cele statice pe suprafaŃa ce mărgineşte
corpul (Galerkin) ori condiŃiile de echilibru ale lui Lamé (Trefftz). În metoda variaŃională
a lui Castigliano se presupune că sunt îndeplinite atât condiŃiile statice pe suprafaŃa ce
mărgineşte corpul, cât şi condiŃiile de echilibru Cauchy , dar nu sunt îndeplinite condiŃiile
de continuitate a deformaŃiilor. Vom considera atunci următoarele expresii :
 n
σ x = σ 0x + ∑ Am σ (xm ) ;
m =1
n
σ y = σ 0y + ∑ Am σ (ym ) ;
m =1
n
σ z = σ 0z + ∑ Am σ (zm ) ;
m =1
n
(30)
τ xy = τ + ∑ Am τ
0
xy
(m)
xy ;
m =1
n
τ yz = τ 0yz + ∑ Am τ (yzm ) ;
m =1
n
τ zx = τ 0zx + ∑ Am τ (zxm ) .
m =1

Tensiunile σ 0x , σ 0y , σ 0z , τ 0xy , τ 0yz , τ 0zx satisfac ecuaŃiile lui Cauchy :

∂σ 0x ∂τ xy ∂τ 0xz
0

+ + + X = 0,
∂x ∂y ∂z
∂σ 0y ∂τ 0yx ∂τ 0yz
+ + + Y = 0, (31)
∂y ∂x ∂z
∂σ 0z ∂τ 0zx ∂τ zy
0

+ + + Z = 0,
∂z ∂x ∂y

iar pe suprafaŃa ce mărgineşte corpul elastic ecuaŃiile :

p x = σ 0x cos α + τ 0xy cos β + τ 0xz cos γ,

p y = τ 0yx cos α + σ 0y cos β + τ 0yz cos γ, (32)
p z = τ 0zx cos α + τ 0zy cos β + σ 0z cos γ.

Celelalte tensiuni sunt soluŃiile sistemului de ecuaŃii :

∂σ (xm ) ∂τ xy
(m)
∂τ ( m )
+ + xz = 0,
∂x ∂y ∂z
∂σ (ym ) ∂τ (yxm ) ∂τ (yzm )
+ + = 0, (33)
∂y ∂x ∂z
∂σ (zm ) ∂τ (zxm ) ∂τ zy
(m)

+ + = 0,
∂z ∂x ∂y
cu condiŃiile pe suprafaŃa ce mărgineşte corpul elastic :
 σ (xm ) cos α + τ (xym ) cos β + τ (xzm ) cos γ = 0,
τ (yxm ) cos α + σ (ym ) cos β + τ (yzm ) cos γ = 0, (34)
τ (zxm ) cos α + τ (zym ) cos β + σ (zm ) cos γ = 0.

CoeficienŃii Am (m=1,2,….,n) ce intervin în relaŃiile de mai sus, urmează a fi

astfel determinaŃi încât tensiunile date de aceste expresii să fie cele reale sau cât mai
aproape de cele reale. Dând o mică variaŃie δAm coeficienŃilor Am, vor corespunde mici
variaŃii ale tensiunilor, şi având în vedere cele prezentate rezultă că şi aceste variaŃii ale
tensiunilor satisfac relaŃiile :

( ) (
∂ δσ x
+
∂ δτ xy
+
) (
∂ δτ xz
= 0,
)
∂x ∂y ∂z
(
∂ δσ y ) + ∂(δτ ) + ∂(δτ ) = 0,
yx yz

∂y ∂x ∂z
( ) (
∂ δσ z
+
∂ δτ zx
+
) (
∂ δτ zy
= 0,
)
∂z ∂x ∂y
δσ x cos α + δτ xy cos β + δτ xz cos γ = 0,
δτ yx cos α + δσ y cos β + δτ yz cos γ = 0,
δτ zx cos α + δτ zy cos β + δσ z cos γ = 0.

Rezultă că aceste variaŃii δAm nu produc nici forŃe masice, nici forŃe pe suprafaŃa
ce mărgineşte corpul, deci nici lucru mecanic exterior ci numai lucru mecanic interior,
respectiv o variaŃie a energiei de deformaŃie, care, în baza principiului variaŃional general,
relaŃia (15), va trebui să fie nulă.
∂W ∂W ∂W
δW = δA1 + δA2 + .... + δAn = 0,
∂A1 ∂A2 ∂An
şi cum variaŃiile δA1 ,…, δAn sunt arbitrare, ecuaŃia (35) este echivalentă cu sistemul:

∂W ∂W ∂W
= 0, = 0, …., =0
∂A1 ∂A2 ∂An