CAPITOLUL I

Caracteristicile generale a judecătoriei chișinău sediul centru

1.1 INTRODUCERE

Stagiul de practică desfăşurat în perioada 4 februarie – 22 februarie 2019 a avut

drept instituţie gazda Judecătoria mun. Chișinău sediul centru,
Judecătoria reprezintă un organ al puterii judecătorești (judiciarului) din Republica
Moldova cu atribuții de a soluționa litigiile în primă instanță. La nivel național
autonomă în cadrul autorităţii judecătoreşti care, în procedurile civile şi în alte
proceduri prevăzute de lege, contribuie la respectarea ordinii de drept, efectuarea
justiţiei, apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei şi ale societăţii.

Instanţele judecătoreşti înfăptuiesc justiţia în scopul apărarii şi realizării

drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor şi ale asociaţiilor acestora,
ale întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor.

Instanţele judecă toate cauzele privind raporturile juridice civile,

administrative şi penale, precum şi orice alte cauze pentru care legea nu stabileşte
o alta competenţă. Ca organ judiciar cu atribuţii proprii în desfaşurarea procesului
penal în faza de urmarire penală în cadrul judecatoriilor funcţionează judecatori de
instrucţie.Înfaptuind justiţia, instanţele judecătoreşti apără orânduirea statală şi
constituţională a Republicii Moldova de orice atentat.

Justiţia se înfăptuieşte în strictă conformitate cu legislaţia. Legile altor state se

aplică numai în modul prevăzut de legislaţia Republicii Moldova şi de tratatele
internaţionale la care Republica Moldova este parte.

element nou pentru sistemul de drept existent în Moldova. Judecătoria a fost

copiată după modelul rusesc cu unele modificări în ordinea numirii procuratorilor.
A fost schimbată şi denumirea de procuror - în Moldova acestuia i se zicea
procurator. In mai 1818, pe lîngâ Guvern a fost desemnat un Judecător regional, iar
în judeţe Judecători de judeţ de asemenea au fost instituite Judecătoriile judeţene şi
aprobate statele de funcţionari.

Judecătoria provinciei i se supuneau Judecătoriei de judeţ. Ei trebuiau să se

conducă în activitatea lor de regulile stabilite în Rusia pentru procuratorii
guberniali şi cei judeţeni (numiţi strepcii), în conformitate cu instrucţiunile date.

Judecătoria din Republica Moldova în stat, are ca bază în activitatea sa principiile

generale ale dreptului, iar scopul ei este purificarea actului de justiție prin
eliminarea erorilor de fapt, prin interpretare și analiză, prin uniformizarea practicii
judiciare. Astfel, instanța jurisdicțională supremă are sarcina să asigure aplicarea
corectă și uniformă a legislației de către toate instanțele judecătorești, să
soluționeze litigiile apărute în cadrul aplicării legilor, să garanteze
responsabilitatea statului față de cetățean și a cetățeanului față de stat. În această
instanță evoluează și se combină, după reguli specifice și precise, munca
corpului magistraților, a personalului de specialitate și a celui auxiliar, cu legea și
procedurile ei, cu experiența de viață, cu conștiința și credința, în general, a
angajaților care activează în acest domeniu.

Curtea Supremă de Justiție este organizată și funcționează în baza art. 114–121

din Constituția Republicii Moldova, în baza Legii nr. 789–XIII cu privire la Curtea
Supremă de Justiție din 26 martie 1996, a altor legi, precum și a Regulamentului cu
privire la organizarea și funcționarea Curții Supreme de Justiție, aprobat prin
Hotărîrea Plenului acestei instanțe nr. 34 din 24 octombrie 2003.

Activitatea de judecare a cauzelor se desfăşoară cu respectarea principiului

distribuirii aleatorii a dosarelor prin intermediul programului electronic de
gestionare a dosarelor. În cazul în care judecătorul căruia i-a fost repartizată cauza
este în imposibilitatea de a continua judecarea acesteia, persoana responsabilă, în
temeiul unei încheieri motivate a preşedintelui instanţei judecătoreşti, prin
intermediul programului electronic de gestionare a dosarelor, asigură redistribuirea
aleatorie a dosarului altui judecător. Fişa cu datele privind distribuirea aleatorie a
dosarelor se anexează în mod obligatoriu la fiecare dosar.
1.2. Noţiuni generale. Autoritatea judecătorească.
Justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti.
Instanţele judecătoreşti:
1. Justiţia se înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie, prin curţile de apel şi
prin judecători.
2. Pentru anumite categorii de cauze pot funcţiona, potrivit legii, judecătorii
specializate, înfiinţarea de instanţe extraordinare este interzisă.
3. Organizarea instanţelor judecătoreşti, competenţa acestora şi procedura de
judecată sînt stabilite prin lege organică.
Statutul judecătorilor:
1. Judecătorii instanţelor judecătoreşti sînt independenţi, imparţiali şi inamovibili,
potrivit legii.
2.Judecătorii instanţelor judecătoreşti se numesc în funcţie de Preşedintele
Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, în
condiţiile legii. Judecătorii care au susţinut concursul sînt numiţi în funcţie pentru
prima dată pe un termen de 5 ani. După expirarea termenului de 5 ani, judecătorii
vor fi numiţi în funcţie pînă la atingerea plafonului de vîrstă, stabilit în condiţiile
legii.
3. Preşedinţii şi vicepreşedinţii instanţelor judecătoreşti sînt numiţi în funcţie de
Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al
Magistraturii, pe un termen de 4 ani.
4.Preşedintele, vicepreşedinţii şi judecătorii Curţii Supreme de Justiţie sînt numiţi
în funcţie de Parlament la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Ei
trebuie să aibă o vechime în funcţia de judecător de cel puţin 10 ani.
5.Promovarea şi transferarea judecătorilor se fac numai cu acordul acestora.
6.Sancţionarea judecătorilor se face în conformitate cu legea.
7.Funcţia de judecător este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii
retribuite, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice.

Caracterul public al dezbaterilor judiciare:

În toate instanţele judecătoreşti şedinţele de judecată sînt publice.Judecarea
proceselor în şedinţă închisă se admite numai în cazurile stabilite prin lege, cu
respectarea tuturor regulilor de procedură.
Limba de procedura şi dreptul la interpret:
1 Procedura judiciară se desfăşoară în limba moldovenească.
2. Persoanele care nu posedă sau nu vorbesc limba moldovenească au dreptul de a
lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă prin
interpret.
1.2. Structura instanţei da judecată

1. Preşedintele instanţei de judecata

2. Vicepreşedintele Instanţei de judecată
3. Consilierul Preşedintelui
4. Şeful cancelariei
5. Specialistul cancelariei
6. Consultantul
7. Grefierul
8. Şeful arhivei
9. Interpretul, translatorul
10. Dactilograful
11. Specialist relaţii cu publicul
12. Specialistul în expediţie

PREŞEDINTELE INSTANŢEI DE JUDECATĂ

Scopul postului: asigurarea unei activităţi eficiente a instanţei de judecată prin
coordonarea activităţii judecătorilor; managementul şi organizarea activităţii
instanţei, precum şl asigurarea înfăptuirii justiţiei. Activitatea preşedintelui
instanţei de judecată este reglementată de legislaţia în vigoare, inclusiv Legea cu
privire la statutul judecătorului, Legea privind organizarea judecătorească.
Preşedintele instanţei de judecată îndeplineşte următoarele atribuţii:
a) judecă procesele şi prezidează şedinţele de judecată;
b) constituie, după caz, complete pentru judecarea unor cauze privind anumite
materii sau categorii de persoane;
c) în caz de lipsă motivată a judecătorului de instrucţie sau în caz de admitere a
cererii de recuzare a acestuia, numeşte un judecător cu experienţă pentru a exercita
atribuţiile lui, iar în caz de lipsă a judecătorului de instrucţie pe o perioadă mai
îndelungată, pentru exercitarea atribuţiilor fui numeşte un judecător cu experienţă
cu acordul Consiliului Superior al Magistraturii;
d) aprobă statul de funcţii al aparatului instanţei judecătoreşti, coordonat cu
Ministerul Justiţiei;
e) constituie complete de judecată, distribuie judecătorilor alte sarcini;
f) desemnează în judecătorie un reprezentant responsabil pentru relaţiile cu mass-
media;
g) organizează repartizarea aleatorie a cauzelor;
h) exercită alte atribuţii, conform prevederilor legislaţiei privind activitatea
judecătorească. Preşedintele judecătoriei poate delega următoarele atribuţii
administratorului judiciar:
a) numirea şi eliberarea din funcţie a angajaţilor aparatului judecătoriei;
b) prezentarea, pentru coordonare. Consiliului Superior al Magistraturii a
programului concediilor de odihnă anuale ale judecătorilor, acordarea concediilor
de odihnă anuale şi rechemarea din concediu, în condiţiile legii;
c) examinarea petiţiilor şi plîngerilor ce ţin de conduita şi etica judecătorului;
d) informarea Consiliul Superior al Magistraturii despre abaterile disciplinare ale
judecătorilor din instanţă;
e) exercitarea atribuţiei de ordonator al mijloacelor financiare ale judecătoriei şi
organizarea gestionării eficiente a lor;

f) elaborarea bugetului anual al judecătoriei şi prezentarea lui pentru revizuire

preşedintelui instanţei.
În absenta preşedintelui instanţei de judecată atribuţiile lui sunt îndeplinite de către
vicepreşedintele instantei, sau un alt judecător conform ordinului preşedintelui.
Atribuţiile ce ţin de administrarea instanţei de judecată sunt înfăptuite de către
Consilierul Preşedintelui sub supravegherea Preşedintelui instanţei.

VICEPREŞEDINTELE INSTANŢEI DE JUDECATĂ

Scoput poetului: asistă preşedintele Instanţei de judecata la asigurarea unei
activităţi eficiente a istanţei prin coordonarea activităţii judecătorilor, precum şi la
asigurarea înfăptuirii justiţiei.
Actibitatea vicepreşedinielui instanţei de judecata este reglementată de legislaţia în
vigoare, inclusiv legea cu priviree la stalului judecătorului. Legea privind
organizarea judecătoresacă. Vicepreşedintele instanţei de judecata îndeplineşte
următoarele etribuţii:
a) prezideză şedinţele de judecaţă şi judecă procesele;
b) ajută preşedintele judecătoriei la înfăptuirea atribuţiilor acestuia;
c) în cazul absenţei preşedintelui judecătoriei exerciă funcţiile acestuia.
d) îndeplineşte alte atribuţii, conform prevederilor legislaţiei privind activitatea
judecătorească.
1.3 Rolul judecătorului și al grefierului
Plecând de la sarcina atribuită Instanţei de judecată, şl anume aceea de a soluţiona cauza cu
care a fost Investită, rezultă că, funcţia esenţială a judecătorului este tocmai aceea
de a Judeca, de a stinge litigiul ivit fntre părţi, prin pronunţarea hotărârii. Hotărârea
judecătorească fiind actul final al judecăţii, actul de dispoziţie al instanţei ou
caracter jurisdicţional, trebuie să exprime adevărul.Descoperirea adevărului nu ar fi
posibilă, dacă, printr-un sistem procesual s-ar Interzice judecătorului să stăruie,
prin mijloace legale, tn vederea lămuririi acelor fapte pe care părţile au omis să le
dovedească din diferite motive.
Însă, înainte de pronunţarea hotărârii judecătoreşti, este esenţial să se
stabilească poziţia procesuală a judecătorului fn cadrul dezbaterilor, care este rolul
său din cadrul acestei etape. Analiza poziţiei procesuale a judecătorului tn cadrul
dezbaterilor a permis clarificarea a două tipuri de proceduri: procedura acuzatorială
şi procedura inchizitorială.
Procedura acuzatorială se bazează pe faptul că acordă părţilor posibilitatea de a
avea un rol determinant tn faza dezbaterilor, deoarece, procesul civil este un proces
al intereselor private şi este normal să constituie, mai întâi, un obiect de interes
pentru părţi şi după aceea, pentru judecător.
Art. 129 alin. 1 Codul de procedură civilă consacră caracteristicile
procedurii acuzatoriale, precizând că părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii, să
urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului.
De asemenea, părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în
condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi exercite
drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin.1 precum şi să-şi probeze
pretenţiile şi apărările. Plecând de la realitatea că, părţile sunt singurele care au
iniţiativă procesuală, rezultă că, judecătorul, în cadrul conflictului dintre părţi,
trebuie să adopte o poziţie neutră.
Procedura inchizitorială se caracterizează prin faptul că, judecătorul manifestă
rolul activ de a conduce dezbaterile, ceea ce înseamnă că, acestea nu sunt lăsate la
discreţia părţilor. În procedura inchizitorială rolul hotărâtor îl are judecătorul, prin
soluţionarea litigiului. Fiind garantul legii pe care este chemat să o apere,
judecătorul, prin soluţionarea litigiului cu care a fost investit are şi rolul de a
restabili legalitatea, a ordinii de drept din societate.
Rolul activ al judecătorului este un principiu fundamental, acesta realizându-
se în tot cursul procesului civil, adică atât în faza judecăţii, ceea ce presupune
judecata de fond în faţa primei instanţe, judecata în apel care este şi ea o judecată
de fond, judecata căilor extraordinare de atac, cât şi în faţa executării silite, în
condiţiile prevăzute de lege.
Rolul activ el judecătorului trebuie înţeles ca un principiu care conduce la aflarea
adevărului şi în consecinţă la pronunţarea unor hotărâri temeinice şi legale, ceea
ce presupune că judecătorul este în drept să stăruie prin toate mijloacele legale în
vederea lămuririi împrejurărilor de fapt şi de drept.
Prin modificările aduse de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, rolul
activ ai judecătorului se referă, conform art. 129, sub diferite forme: - judecătorul,
în tot cursul procesului conduce desfăşurarea acestuia, veghează la respectarea
dispoziţiilor legale şi pune în vedere părţilor drepturile şi obligaţiile ce le revin în
calitatea lor din proces şi va stărui în toate fazele procesuale pentru soluţionarea
amiabilă a cauzei.
Art. 128 alin. 2 Codul de procedură civilă arată că preşedintele poate
deschide, suspenda şi ridica şedinţă Judecata cauzelor civile se face de un complet
de judecată care poate să fie format dintr-un judecător, doi judecători sau trei
judecători, iar la Înalta Curte de Casaţie si Justiţie şi din 9 judecători. Datorită
faptului că şedinţele de judecată sunt publice, în afara cazurilor prevăzute de lege,
rezultă că accesul publicului în sala de judecată este limitat doar în condiţiile
respective.
Preşedintele completului de judecată poate înlătura din sala de şedinţă pe cel
care nu mai au loc, pe minori, pe cei care au o ţinută necuviincioasă şi care tulbură
mersul dezbaterilor.
Dacă printre cei îndepărtaţi din sală se află şi vreuna din părţi, înainte de
închiderea dezbaterilor, aceasta va fi chemată în sală şi sub sancţiunea nulităţii i se
vor aduce la cunoştinţa toate faptele petrecute în lipsa sa precum şi declaraţiilor
celor ascultaţi (123 alin. 1 Codul de procedura civilă). În condiţiile în care partea
îndepărtată din sala de şedinţă a fost asistată de avocat, iar acesta a rămas mai
departe în sală, dispoziţia legală nu este aplicabilă.
În ceea ce priveşte fixarea termenelor de judecată, dispoziţiile legale ale art.
1141 Codul de procedură civilă prevăd ca preşedintele, de îndată ce constată că
sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată
fixează termenul de judecată pe care, sub semnătură îl dă în cunoştinţă
reclamantului prezent sau reprezentantului acestuia. Celelalte părţi vor fi citate
conform legii. în situaţia în care cererea de chemare în judecată a fost trimisă prin
poştă, se citează şi reclamantul.
Preşedintele va dispune în acelaşi timp să se comunice pârâtului odată cu
citaţia, copii de pe cererea de chemare în judecată şi înscrisuri, punându-i-se în
vedere obligaţia de a depune la dosar întâmpinare cel mai târziu cu 5 zile înainte de
termenul de stabilit pentru judecata.
Sub rezerva discutării în contradictoriu la prima zi de înfăţişare,
preşedintele, cu ocazia fixării termenului, dacă s-a solicitat prin cerere, va putea
dispune citarea pârâtului la interogatoriu, precum şi alte măsuri necesare pentru
desfăşurarea procesului potrivit legii.
În cazul în care în cererea de chemare în judecată nu se indică domiciliul pârâtului
sau reclamantul nu a comunicat instanţei un alt domiciliu, atunci când citaţia
trimisă la domiciliul indicat în cerere s-a restituit cu menţiunea că pârâtul nu
locuieşte la aceea aderesă, nu se poate constata nulitatea cererii de chemare în
judecată în baza art. 133 Codul de procedură civilă, deoarece acest text de lege nu
prevede sancţiunea nulităţii pentru acest motiv.Refuzul reclamantului de a
completa cadrul procesual sau de a completa probatoriul nu poate fi sancţionat cu
nulitatea cererii de chemare în judecată.
De asemenea, nu poate fi anulată cererea pentru lipsa obiectului deoarece prin
cererea de chemare în judecată reclamantul a dedus judecăţii nişte pretenţii
concrete.
Preşedintele instanţei, care primeşte cererea de recurs, va putea, în condiţiile art.
303 alin. 5 Codul de procedură civilă să o înapoieze părţii prezente dacă nu
îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, pentru a fi refăcută, prelungind termenul
de recurs cu 5 zile.
În cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, preşedintele
îi va pune în vedere, la prima zi de înfăţişare, să arate excepţiile, dovezile şi toate
mijloacele sale de apărare. Rolul activ al judecătorului se manifestă şi sub aspectul
că va pune în vedere părţilor termenul şi condiţiile în care se pot solicita probe şi
contraprobe. Va explica părţilor consecinţele unor acte de dispoziţie pe care
intenţionează să le facă.
Dacă judecătorului i se înfăţişează acte de dispoziţie sub forma renunţării
achiesării, tranzacţiei trebuie verifice dacă aceste acte nu urmăresc vreun scop ilicit
sau să nu prejudicieze alte persoane.
 În cazul în care se constată că actul de dispoziţie urmăreşte un alt scop
decât cel legal, cererea va fi respinsă şi în consecinţă judecata cauzei va fi
continuată.
Dacă renunţarea la judecată intervine după intrarea în judecata fondului
procesului, legea cere şi consimţământul pârâtului care are interesul să se
soluţioneze litigiul definitiv şi să nu fie expus la un nou proces.
Rolul activ al judecătorului trebuie să se manifeste de la primirea cererii de
chemare în judecată până la pronunţarea hotărârii. Astfel, dispozitivul hotărârii
judecătoreşti trebuie să indice calea de atac la care partea este îndreptăţită şi
termenul de exercitare. Judecătorul este în drept să ceară părţilor să prezinte
explicaţii, oral sau în scris, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea de drept pe
care acestea le invocă în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor lor, precum şi să pună
fn dezbaterea părţilor orice împrejurare de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt
menţionate în cerere sau în întâmpinare.
Activitatea grefierilor în instanţele judecătoreşti este reglementată de: Codul de
procedură civilă, Codul de procedură penală, Codul cu privire la contravenţiile
administrative, Legea privind organizarea judecătorească, Legea contenciosului
administrativ, Legea serviciului public, şi de alte acte normative.
Statutul juridic al grefierului:
(1) Grefierul nu face parte din autoritatea judecătorească şi are statut de funcţionar
public.
(2) Desi grefierul nu face parte din activitatea judecătoreasca funcţia grefierului
este exercitată în mod independent sub autoritatea Judecătorului şi sub
supravegherea activităţii de către Ministerului Justiţiei. În activitatea sa, grefierul
se supune numai legii. Influenţa asupra exercitării împuternicirilor grefierului nu se
admite. Lipsa de respect faţă de grefier se pedepseşte în condiţiile legii.
Grefierul are dreptul:
a) la salariul plătit în condiţiile legii;
b) să solicite de la persoanele fizice şi juridice documente şi informaţii necesare
pentru aminarea cauzelor respective;
c) să practice activitatea pedagogică şi ştiinţifică;
d) la concediu de odihnă plătit şi indemnizaţii pentru incapacitatea temporară de
muncă în conditiile legii;
e) la asigurarea socială de stat şi la pensie în baza contribuţiilor la sistemul public
de asigurări iale;
f) de a se asocia în organizaţii profesionale în conformitate cu legislaţia. obligaţiile
grefierului:

Grefierul este obligat:

a) să efectueze conducerea activităţii grefierului stagiar;
b) să respecte disciplina de muncă;
c) să păstreze în taină datele care i-au devenit cunoscute în exerciţiul funcţiunii.
Judecata poate să-1 elibereze de această obligaţie dacă împotriva lui este intentat
dosar penal;
d) în şedinţele de judecată să aibă ţinuta vestimentară corespunzătoare;
e) să-şi ridice continuu gradul de calificare.