Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Indrumator Beton 3
Indrumator Beton 3
Indrumator Beton 3
Editura MATRIX
PREFAŢĂ
CUPRINS
1. Tema proiectului. …6
2. Predimensionarea elementelor structurale. …9
2.1. Introducere. …9
2.2. Predimensionare pe criterii de rigiditate. …10
2.3. Predimensionare pe criterii de rezistenţă. Planşeu peste parter. …10
2.3.1. Evaluarea încărcărilor planşeului peste parter. …10
2.3.2. Predimensionarea plăcii. …11
2.3.3. Predimensionarea grinzii secundare. …13
2.3.4. Predimensionarea grinzii principale. …15
2.4. Predimensionarea grinzii de acoperiş. …17
2.5. Predimensionarea stâlpilor. …18
2.5.1. Evaluarea încărcărilor din acoperiş. …18
2.5.2. Evaluarea forţelor axiale în stâlpi . …18
2.6. Predimensionarea fundaţiilor izolate sub stâlpi. …22
3. Proiectarea plăcii. …24
3.1. Evaluarea încărcărilor planşeului peste parter. …24
3.2. Schema de calcul. …24
3.3. Calculul momentelor încovoietoare. …25
3.4. Dimensionarea armăturii de rezistenţă. …26
3.5. Reguli constructive de alcătuire a plăcilor de beton armat. …27
3.6. Alegerea armăturii. …29
3.7. Plan cofraj şi armare planşeu peste parter. Extras de materiale. …31
4. Proiectarea grinzii secundare curente G2. …33
4.1. Schema statică. …33
4.2. Evaluarea încărcărilor. …33
4.3. Calculul eforturilor. …34
4.4. Calculul armăturii longitudinale. …35
4.5. Calculul armăturii transversale. …39
4.6. Prevederi constructive. …41
4.6.1. Armături longitudinale. …41
4.6.2. Armături transversale. …43
4.6.3. Ancorarea armăturilor. …43
4.6.4. Înnădirea armăturilor. …45
4.6.5. Grosimea stratului de acoperire cu beton al armăturilor. …47
5. Calculul cadrului transversal. …48
5.1. Schema de calcul. …48
5.2. Caracteristici geometrice bare. …49
5.3. Încărcări pe grinzi. …50
5.3.1. Distribuţia încărcărilor pe placă la grinzile planşeului. …50
5.3.2. Încărcări uniform distribuite pe grinzi. …51
5.3.3. Încărcări concentrate. …51
5.4. Ipoteze de încărcare. …52
1. TEMA PROIECTULUI
Planşeul peste parter este realizat din beton armat monolit, cu grinzi principale
dispuse transversal şi grinzi secundare longitudinale. Planşeul de acoperiş este alcătuit
din elemente de beton armat prefabricat, cu grinzi principale dispuse transversal şi
elemente secundare de tip cheson.
Structura verticală de rezistenţă pentru încărcări verticale este constituită din
cadre transversale şi longitudinale de beton armat în soluţie mixtă. Stâlpii cadrelor sunt
realizaţi din beton armat monolit. Riglele cadrului la parter sunt constituite de grinzile
principale şi grinzile secundare care se descarcă direct pe stâlpi. Legăturile dintre aceste
grinzi şi stâlpi sunt de tip nod rigid.
Riglele cadrului la etaj sunt constituite de grinzile principale în direcţie
transversală şi de ansamblul elementelor secundare în direcţie longitudinală. Legăturile
riglelor de capătul stâlpilor sunt de tip articulaţie.
Nucleele realizate de conlucrarea pereţilor de zidărie cu elementele cadrului sunt
proiectate pentru a prelua în întregime forţele laterale (cutremur sau vânt). În acest scop
zidăria este întărită cu sâmburi de beton armat. Este de menţionat că zona seismică F
este zona în care intensitatea seismică de calcul este cea mai mică de pe teritoriul
României (vezi Normativ P-100-92).
Pentru Hunedoara intensitatea normată a încărcării dată de zăpadă este:
kN
pzn = 0,96 .[7]
m2
Fundaţiile sunt realizate sub formă de blocuri de beton simplu şi cuzineţi de
beton armat pentru stâlpi şi sub formă de tălpi din beton armat în cazul pereţilor din
zidărie. Fundarea se poate face începând cu adâncimea de 1,20 m de la faţa terenului
natural, intr-un strat de argilă cu presiunea convenţională de calcul în gruparea
N
fundamentală pconv = 0,3 .
mm 2
O
6.00
N
POZIŢIONARE ELEMENTE STRUCTURALE VERTICALE
6.00
M
6.00
L
caramida
si centuri
cărămidă
şi centuri
6.00
A
A
dede
cu sâmburi
zidarie
cu sâmburi
zidărie
dede
K
întariti
pereti
Pereţi
Întăriţi
6.00
J
6.00
B
4 3 2 1
2.1. Introducere.
mare ca 2. Deformata sub încărcări verticale uniform distribuite este de tip cilindric,
evidenţiind transmiterea încărcărilor pe o singură direcţie, paralelă cu latura scurtă.
Asemenea plăci se numesc plăci armate pe o singură direcţie, armătura de rezistenţă
fiind dispusă numai pe direcţia în care se transportă încărcările către reazem.
.
2.2 Predimensionare pe criterii de rigiditate.
Se cunosc: - traveea t = 6 m ;
- deschiderea L = 9 m .
Placa.
Se notează cu do – lumina între grinzile secundare.
do 2035 mm
hp = = = 58,1 mm ⇒ hp = 60 mm
35 35
La clădiri industriale se recomandă h p ≥ 80 mm . În concluzie: h p = 80 mm .
Grinzi secundare.
t 6000mm
hgs = = = 500 ÷ 600 mm ⇒ hgs = 500 mm
10 ÷ 12 10 ÷ 12
⇒ bgs x hgs: 250 x 500
h 500mm
bgs = = = 200 ÷ 250 mm ⇒ bgs = 250 mm
2÷3 2÷3
La grinzile monolite, dimensiunile secţiunii transversale se adoptă, de regulă,
multiplu de 50 mm pentru h ≤ 800 mm şi multiplu de 100 mm pentru h > 800 ⋅ mm .
Grinzi principale.
L 9000 mm
hgp = = = 750 ÷ 900 mm ⇒ hgp = 900 mm
10 ÷ 12 10 ÷ 12
⇒ bgp x hgp: 400 x 900
h 900 mm
bgp = = = 300 ÷ 500 mm ⇒ bgp = 400 mm
2÷3 2÷3
Stâlpi:
Se aleg iniţial secţiuni de 500 x 500 (pentru stâlpii marginali şi de colţ) şi secţiuni
de 600 x 600 (pentru stâlpii centrali).
Aşa cum s-a arătat anterior placa planşeului îşi transmite încărcările la grinzile
longitudinale. Din acest motiv placa se poate schematiza sub forma unei grinzi având
înălţimea egală cu grosimea plăcii şi care reazemă la capete şi intermediar pe grinzile
secundare.
Calculul se poate face pentru o fâşie de placă de 1 m, rezultatul dimensionării
fiind prevăzut apoi în toată placa planşeului.
Schema de calcul a plăcii rezultă astfel o grindă continuă cu 12 deschideri egale.
Deoarece pentru grinzile cu mai mult de 5 deschideri, eforturile maxime din
deschiderile centrale sunt practic aceleaşi, este suficient să se ia în considerare o grindă
cu numai 5 deschideri.
1.00
25
a
5
Grinzi secundare
5
2,03
2.03
1
25
b
25 2,03
2.03
c2
Grindă principală
25 2,03
2.03
d3
Panouri de placă
2.03
25 2,03
e4
25 2,00
2.00
5
l1
l2
2,00
2.00
25
l2 /l1> 2
Figura 2.1. Schema de alcătuire a unui planşeu cu grinzi principale şi secundare, cu panouri de placă
armate pe o direcţie.
Pentru elementele secundare de planşeu, placa şi grinzile secundare, deschiderea
de calcul se ia egală cu deschiderea liberă (lumina): l = do [11].
În conformitate cu prevederile STAS 10107/2 – “Planşee curente din plăci şi
grinzi din beton armat şi precomprimat”, în cazul în care raportul dintre valoarea
încărcărilor temporare de lungă durată şi a celor totale este mai mare de 0,75 este
*) Calculul în domeniul plastic ar putea duce în acest caz, prin posibile diferenţe mari între distribuţiile
momentelor adoptate şi cele corespunzătoare comportării elastice, la o stare de fisurare inacceptabilă în
exploatare [2] [10].
Îndrumător de proiectare – T. Postelnicu & D. Nistorescu - 11 -
Structură etajată din beton armat Predimensionare elemente
a b c d e f
1 2 3 4 5
q ⋅l 2 q ⋅l 2 q ⋅l 2 q ⋅l 2 q ⋅l 2 q ⋅l 2
9 10 10 10 10 10
M
q ⋅l 2 q ⋅l 2 q ⋅l 2 q ⋅l 2 q ⋅l 2 q ⋅l 2 q ⋅l 2
11 13 13 13 13 13 13
Figura 2.2. Schema statică şi alura diagramei înfăşurătoare de momente încovoietoare la o placă armată
pe o direcţie în stadiul elastic (g << p). Valorile aproximative ale momentelor încovoietoare
maxime.
La dimensionarea grosimii plăcii trebuie să se ţină seama ca procentul mediu de
armare să se încadreze limite economice. Pentru plăcile de beton armat pe o direcţie
procentul de armare trebuie să se situeze în domeniul 0,3 - 0,8 %. Adoptând valoarea
maximă a procentului de armare în secţiunea de moment maxim din primul reazem
intermediar, automat procentele de armare din restul plăcii se vor situa în domeniul
recomandat.
de calcul a plăcii
h
ho
b =1 m
q ⋅l 2 21,5 ⋅ 2,035 2
Mb =
= = 10,068 kNm = 10,068 ⋅10 6 Nmm
9 9
Acoperirea cu beton de calcul se consideră: a = c + d / 2 ≈ 10 + 10 / 2 = 15 mm .
Ordinea operaţiilor este următoarea:*)
pmax 0,75
• se alege pe criterii economice coeficientul de armare maxim: μ = = ;
100 100
R 0,75 300
• se determină înălţimea relativă a zonei comprimate: ξ = μ ⋅ a = ⋅ = 0,15 ;
Rc 100 15
• se determină înălţimea utilă necesară a secţiunii:
M 10,068 ⋅10 6
ho = = = 69,55 mm ;
ξ 0,15
b ⋅ Rc ⋅ ξ ⋅ (1 − ) 1000 ⋅15 ⋅ 0,15 ⋅ (1 − )
2 2
• se stabileşte înălţimea secţiunii: hp = h0 + a = 69,55 + 15 = 84,55 mm , valoare care se
rotunjeşte la multiplu de 10 mm.
Se adoptă grosimea plăcii: hp = 90 mm.
Pentru grosimea de placă stabilită se determină încărcarea totală de calcul pe
kN
unitatea de suprafaţă: q = 21,775 (vezi tabelul 3.1.).
m2
5
250 2,03 250 2,03 250 2,03 250 2,03 250 2.00 250 2.00 250 2.00 250 2.00 250
5.60
400
5.60
400
placă la reazemele acesteia, definite prin linii înclinate la 45º, pornite din colţurile
plăcii. În faza de predimensionare, se poate admite în mod acoperitor că întreaga
încărcare a plăcii se transmite numai grinzii secundare, aşa cum se indică în figura 2.4.
Aria aferentă pentru o grindă secundară curentă se deduce după o schemă ca cea
2,03 2,03
din figura 2.4: Aaf = 6,00 ⋅ ( + 0,25 + ) = 13,68 m 2
2 2
Aaf 13,68 kN
• din planşeu: q ⋅ = 21,775 ⋅ = 49,65
t 6,00 m
• din greutatea proprie a grinzii secundare (250 x 500 ):
kN
bgs ⋅ (hgs − h p ) ⋅ γ b ⋅1,1 = 0,25 ⋅ (0,5 − 0,09) ⋅ 25 ⋅1,1 = 2,82
m
kN
⇒ qgs = 52,47
m
Din aceleaşi considerente (încărcare temporară relativ mare în raport cu
încărcarea totală) calculul grinzii secundare se va face în stadiul elastic.
Şi în cazul grinzii secundare deschiderile de calcul se iau egale cu “lumina”,
adică distanţa dintre feţele interioare ale grinzilor principale, care constituie reazemele.
Rezultă astfel schema din figura 2.5.
a
Figura 2.6. Forma secţiunii de calcul pentru
zona de reazem a grinzii secundare.
Se cunosc:
ho
Ra = 300 N / mm 2
Rc = 15 N / mm 2
b = 250 mm
b
qgs ⋅l 2
52,47 ⋅ 5,6 2
M - momentul de calcul: M = = = 164,55 kNm = 164,55 ⋅10 6 Nmm .
10 10
20
Acoperirea cu beton de calcul se consideră: a = 25 + ≈ 35 mm .
2
Ordinea operaţiilor este următoarea:
p 1,20
• se alege pe criterii economice coeficientul de armare: μ = = ;
100 100
R 1,20 300
• se determină înălţimea relativă a zonei comprimate: ξ = μ ⋅ a = ⋅ = 0,24 ;
Rc 100 15
• se obţine înălţimea utilă necesară a secţiunii:
M 164,55 ⋅10 6
ho = = = 455,81 mm .
ξ 0,24
b ⋅ Rc ⋅ ξ ⋅ (1 − ) 250 ⋅15 ⋅ 0,24 ⋅ (1 − )
2 2
• se stabileşte înălţimea secţiunii: hgs = h0 + a = 455,81 + 35 = 490,91 mm , valoare care
se rotunjeşte la multiplu de 50 mm ⇒ hgs = 500 mm.
Deci, pentru grinzile secundare se adoptă secţiunea 250 x 500.
kN
⇒ qgp = 145,20
m
400
5
250 2,03 250 2,03 250 2,03 250 2,03 250 2.00 250 2.00 250 2.00 250 2.00 250
5.60
400
6.00
5.60
400
qgp
qgp ⋅ L2 qgp ⋅ L2
qgp ⋅ L2 qgp ⋅ L2
10 10
16 16
Figura 2.8. Schema statică a cadrului transversal şi alura diagramei înfăşurătoare de momente
încovoietoare pentru grinda principală.
La cadrul de beton armat având configuraţia celui care face obiectul prezentului
proiect, momentele maxime, care se înregistrează în secţiunile de pe reazemele
qgp ⋅ L2
intermediare (figura 2.8), au valori în jurul .
10
qgp ⋅ L2 145,20 ⋅ 9 2
M - momentul de calcul: M = = = 1176,12 kNm = 1176,12 ⋅10 6 Nmm .
10 10
Acoperirea cu beton de calcul se consideră: a ≈ 50 mm.
L L
Înălţimea grinzii prefabricate de acoperiş se ia: h = ÷ . Panta grinzii rezultă
12 14
adoptând o înălţime de grindă variabilă cuprinsă în limitele menţionate anterior. Grinda
prefabricată se realizează prin turnare la faţa locului.
Grinzile de acoperiş se execută în tipare fixe. Din această cauză feţele laterale se
prevăd cu o pantă de circa 1 % pentru a împiedica blocarea la decofrare datorită
eventualelor neplaneităţi locale ale feţelor laterale ale tiparului. Lăţimea tălpii
superioare este dictată de asigurarea lungimilor de rezemare ale elementelor chesonate
plus lăţimea monolitizării dintre ele.
Cunoscând caracteristicile geometrice ale grinzii în secţiunile 1-1 şi 2-2 (vezi
figura 2.10), greutatea grinzii rezultă astfel:
L/ 2 4,45
Ga = 2 ⋅V ⋅ γ b = 2 ⋅ ⋅ ( A1 + A2 + A1 ⋅ A2 ) ⋅ γ b = 2 ⋅ ⋅ (0,19 + 0,17 + 0,19 ⋅ 0,17 ) ⋅ 25 ≈ 40 kN
3 3
2 1 2,25 %
2,25 %
ELEVAŢIE
650
2 1
8,95
450 450
100
100
50
(elevaţie şi secţiuni).
750
500
600
200
20 20 A2 = 0,1723 m² 200 A1 = 0,1943 m²
20 20
TOTAL: N ≈ 1695 kN
2.5.2.2. Stâlpul marginal .
Figura 2.11. Ariile aferente de încărcare pentru stâlpi, la nivelul planşeului peste parter.
kN
TOTAL: N ≈ 925
m
2.5.2.3. Stâlpul de colţ.
S H4 S J4 S K4
500 x 500 500 x 500 500 x 500
4
9,00
S H3 S J3 S K3
500 x 500 600 x 600 600 x 600
E P 6 x 1 ,5
9,00
S H2 S J2 S K2
500 x 500 600 x 600 600 x 600
2
g rin d a a c o p e ris
6 ,0 0 6 ,0 0
H J K
Figura 2.12. Ariile aferente de încărcare pentru stâlpi, la nivelul planşeului peste acoperiş.
TOTAL: N ≈ 565 kN
N 925 ⋅10 3
• stâlp marginal: b = h = = = 487,01 mm ⇒ 500 x 500
n ⋅ Rc 0,3 ⋅13
N 565 ⋅10 3
• stâlp de colţ: b = h = = = 380,62 mm ⇒ 400 x 400
n ⋅ Rc 0,3 ⋅13
Rezistenţa de calcul, Rc, folosită ţine cont de solicitarea la care este supus
elementul de beton armat, de dimensiunea cea mai mică a secţiunii şi de poziţia de
turnare a elementului. (anexa C – “Rezistenţe de calcul în elemente de beton armat”).
Pentru asigurarea unei rezemări cât mai bune a grinzilor de acoperiş pe capătul
stâlpilor şi pentru a evita realizarea în acest scop a unei console, mai dificil de realizat la
stâlpii monoliţi, stâlpul de colţ se va realiza cu aceleaşi dimensiuni ca şi stâlpul
marginal (500 x 500).
Fundaţiile izolate sub stâlpi se proiectează sub formă de bloc din beton simplu şi
cuzinet din beton armat. În acest sistem, eforturile de la baza stâlpilor se transmit la
teren în două trepte, respectiv printr-un transfer la baza cuzinetului pe talpa căruia se pot
dezvolta presiuni pe care le poate suporta betonul simplu şi apoi printr-un transfer la
talpa blocului de beton simplu, sub care se pot dezvolta presiuni pe care le poate suporta
terenul.
Condiţii constructive:
H ≥ 400 mm
h ≥ 300 mm
Lc = (0,55 L 0,65) ⋅ L
h
≥ 0,25
β
Lc
tgβ = h / l ≥ 2 / 3 (recomandabil ≥ 1)
tgα = H / L1 ≥ 1
α
Figura 2.13. Reguli de alcătuire ale fundaţiilor cu bloc din beton simplu şi cuzinet de beton armat
H
• din condiţia tgα = ≥1 ⇒ H = 800 mm ;
L1
h
• din condiţia tgβ = ≥1 ⇒ h = 500 mm .
l
1500 500
800
2700
3. PROIECTAREA PLĂCII
2
p
3
p
S-au notat cu litere secţiunile din dreptul reazemelor şi cu cifre secţiunile din
mijlocul deschiderilor. Schema grinzii este dată în figura 3.2.
a b c d e f
1 2 3 4 5
5
2,03 2,03 2,03 2,03 2,00 2,00
3.4.1. Secţiunea a.
cpl – coeficient prin care se ţine seama de plasticizarea parţială a zonei întinse a
secţiunii, a cărui valoare este 1 pentru o înălţime a secţiunii h ≤ 100 mm.
p
ΔΜ
Valori reale
Placa se armează cu bare montate individual din oţel laminat, formând plase
legate cu sârmă. Pentru plăcile cu grosimea hp ≤ 300 mm, în zonele întinse, numărul
minim de bare este de 5 bare / m. Numărul maxim de bare /m recomandat, în câmp şi pe
reazem este de 12 bare / m. Diametrele minime admise pentru armăturile de rezistenţă şi
pentru cele de repartiţie sunt date în tabelul 3.3.
Tabelul 3.3
Numărul de bare pe metru trebuie stabilit astfel ca distanţele între bare să fie
într-o succesiune ordonată, pentru a simplifica montajul şi controlul poziţionării
armăturilor. De aceea numărul de bare pe metru din aceeaşi placă trebuie să fie multiplu
de un modul (2,5; 3; 3,5; 4 etc.). În cazul de faţă s-a va folosit un modul de 3 bare /m.
lo(1) / 5 lo(2) / 5
lo(1) > lo(2)
lo(1) lo(2)
lo(2) / 4 lo(2) / 4
Repartiţie
lo(2)
Sus şi jos
lo(1)
Secţiune ho M Rc Aria
2⋅M Aa = b ⋅ ho ⋅ ξ ⋅
[ mm ] [kNm]
ξ = 1− 1− Ra
[mm 2 ]
Bare / ml Tip p ef ⋅ %
b ⋅ Rc ⋅ ho 2 [mm 2 ]
85 3φ6 călăreţi
a 75 3,757 0,046 170,87 151 3φ8 înclinate 0,31
236 3φ8+3φ6 total
302 3φ8+3φ8 drepte
1 75 8,505 0,106 399,27 151 3φ8 înclinate 0,60
453 9φ8 total
387 3 φ 8 + 3 φ 10 călăreţi
b 75 10,555 0,134 502,84 151 3φ8 înclinate 0,72
538 6 φ 8 + 3 φ 10 total
151 3φ8 drepte
2 75 6,373 0,079 294,85 151 3φ8 înclinate 0,40
302 6φ8 total
302 3φ8+3φ8 călăreţi
c 75 9,463 0,119 447,22 151 3φ8 înclinate 0,60
453 9φ8 total
236 3 φ 10 călăreţi
3 75 7,021 0,087 326,21 151 3φ8 înclinate 0,52
387 3 φ 8 + 3 φ 10 total
Tabelul 3.4
În tabelele 3.4 şi 3.5 sunt prezentate secţiunile armăturile alese în cele două
soluţii. În figurile 3.6 şi 3.7 sunt indicate schemele celor două soluţii de armare.
3 φ 6 / ml 5 3 φ 10 / ml 7 3 φ 8 / ml 6 6 φ 8 / ml 6
3 φ 8 / ml 8
4
3 φ 8 / ml
3 φ 8 / ml 2
3 φ 10 / ml 3
3 φ 8 / ml 1
Figura 3.6. Soluţia de armare aleasă pentru placa armată pe o singură direcţie.
5 φ 8 / ml 2 5 φ 10 / ml 3 5 φ 10 / ml 3 5 φ 10 / ml 3
5 φ 6 / ml 4
5 φ 10 / ml 1
Figura 3.7. Soluţia de armare pentru placa armată pe o singură direcţie în varianta fără bare înclinate.
Secţiune ho M Rc Aria
2⋅M Aa = b ⋅ ho ⋅ ξ ⋅
ξ = 1− 1− Ra Bare / ml Tip p ef ⋅ %
[mm] [kNm] b ⋅ Rc ⋅ ho 2 [mm2 ] [mm2 ]
Tabelul 3.5
a b
Dupa necesitate
c
d
Gresit
(continuu)
a b c c c b a
1 2 3 3 2 1
5,65 5,60 5,60 5,60 5,60 5,65
5
25 2,03 25 2,03 25 2,03 25 2,03 25 2.00 25 2.00 25 2.00 25 2.00 25
5.60
40
5.60
G2 25 x 50
40
kN
⇒ g = 9,96
m
Încărcarea temporară ( p).
Aaf 10,60 kN kN
• din încărcarea utilă: p ⋅ = 18,00 ⋅ = 34,08 ⇒ p = 34,08
t − bgp 5,6 m m
În conformitate cu prevederile STAS 10107/2 – “Planşee curente din plăci şi
grinzi din beton armat şi precomprimat”, în cazul în care raportul dintre valoarea
încărcărilor temporare de lungă durată şi a celor totale este mai mare de 0,75 este
necesar ca valoarea eforturilor de dimensionare să se obţină printr-un calcul în domeniul
elastic. Este cazul grinzilor secundare care fac obiectul prezentului proiect la care acest
34,08
raport este = 0,77.
44,04
Tabelul 4.1
Se cunosc:
Rc - rezistenţa la compresiune a betonului: Rc = 15 N / mm 2 (beton Bc 25);
Ra – rezistenţa la întindere a oţelului: Ra = 300 N / mm 2 (oţel PC 52);
hp – grosimea plăcii: h pl = 90 mm ;
ho – înălţimea utilă: ho = h − a = 500 − 35 = 465 mm (în câmp)
b – lăţimea secţiunii: b = 250 mm .
În mod acoperitor la dimensionare nu se ţine seama de aportul armăturilor
situate în zona comprimată.
4.4.1. Secţiunea a.
a
Aa
ho
Figura 4.3. Secţiunea de calcul a grinzii secundare
pentru zona de reazem.
b
determină astfel:
bp ≤ b + 2⋅Δp , în care Δp ≤ lc / 6 ,
iar lc = 0,8⋅to = 0,8⋅5650 = 4520 mm
= 500
ho = 465
h - hp = 410
⇒ Δp ≤ lc / 6 = 4520 / 6 = 753,3 mm
⇒ bp ≤ 250 + 2⋅753,3 ≈ 1750 mm
h
Aa
( vezi Anexa A )
= 35
4.4.3. Secţiunea b.
bp ≤ b + 2⋅Δp , în care Δp ≤ lc / 6 ,
iar lc = 0,6⋅to = 0,6⋅5600 = 3360 mm
⇒ Δp ≤ lc / 6 = 3360 / 6 = 560 mm
= 500
ho = 465
h - hp = 410
b= 250
Secţiunea de calcul este cea din figura 4.5. Momentul de calcul este în acest caz:
M = 94,64 kNm .
hp 90
M p = bp ⋅ h p ⋅ Rc ⋅ (ho − ) = 1370 ⋅ 90 ⋅15 ⋅ (465 − ) = 776,79 kNm
2 2
Deoarece Mp > M ⇒ x < hp .
Rezolvarea se efectuează ca pentru secţiuni dreptunghiulare simplu armate cu
2⋅M 2 ⋅ 94,64 ⋅10 6
lăţimea bp. Se determină ξ = 1 − 1 − = 1− 1− = 0,0215
bp ⋅ ho 2 ⋅ Rc 1370 ⋅ 465 2 ⋅15
Rc 15
Aa = bp ⋅ ho ⋅ ξ ⋅ = 1370 ⋅ 465 ⋅ 0,0215 ⋅ = 685,8 mm 2
Ra 300
Se alege Aa(b) = 402 + 380 = 782 mm 2 ( 2 φ 16 + 1 φ 22 )
4.4.5. Secţiunea c.
4.4.6. Secţiunea 3.
Secţiunea de calcul este cea din figura 4.5. Momentul de calcul este în acest caz:
M = 105,1 kNm .
hp 90
M p = bp ⋅ h p ⋅ Rc ⋅ (ho − ) = 1370 ⋅ 90 ⋅15 ⋅ (465 − ) = 776,79 kNm
2 2
Deoarece Mp > M ⇒ x < hp .
Rezolvarea se efectuează ca pentru secţiuni dreptunghiulare simplu armate cu
2⋅M 2 ⋅105,1 ⋅10 6
lăţimea bp. Se determină ξ = 1 − 1 − = 1− 1− = 0,0243
bp ⋅ ho 2 ⋅ Rc 1370 ⋅ 465 2 ⋅15
Rc 15
Aa = bp ⋅ ho ⋅ ξ ⋅ = 1370 ⋅ 465 ⋅ 0,0243 ⋅ = 773,96 mm 2
Ra 300
Se alege Aa(3) = 804 mm 2 ( 4 φ 16 )
4.5.1. Secţiunea a.
si 100 ⋅ p Rt
• se verifică: = ⋅ ≤ 2,5 , în care si este lungimea proiecţiei pe
ho pe 0,8 ⋅ Ra
orizontală a fisurii înclinate de rupere (fisurii critice).
Dacă lungimea proiecţiei fisurii critice este mai mare decât 2,5 ho se ia si = 2,5 ⋅ ho .
si 100 ⋅ 0,457 1,10
⇒ = ⋅ = 1,546 < 2,5 9
ho 0,185 0,8 ⋅ 210
⇒ valoarea necesară pe determinată anterior este corectă
Dacă pe < 0,1 % se ia pe = pemin = 0,1 %.
• se aleg etrieri φ 8 cu aria secţiunii unei bare: Ae = 50,3 mm 2
• se propune ne = 2 (numărul de braţe verticale ale unui etrier)
100 ⋅ n e ⋅ Ae 100 ⋅ 2 ⋅ 50,3
• distanţa între etrieri a e ≤ = = 217 mm
pe ⋅ b 0,185 ⋅ 250
Distanţele maxime admise între etrieri (vezi § 4.6.2):
ae ≤ 15 ⋅ d (d - diametrul minim al armăturilor longitudinale din zona comprimată);
ae ≤ 300 mm ;
3
ae ≤ ⋅h .
4
Din cele arătate mai sus:
ae ≤ 15 ⋅ d = 15 ⋅16 = 240 mm (pentru zona de reazem)
ae ≤ 300 mm
3 ⇒ ae ≤ 300 mm (pentru zona de câmp)
ae ≤ ⋅ 500 = 375 mm
4
4.5.2. Secţiunea b.
4.5.3. Secţiunea c.
Forţa tăietoare de calcul este în acest caz: Q = 140,55 kN .
Se parcurg următoarele etape:
Q 140,55 ⋅10 3
• Q= = = 1,14
b ⋅ ho ⋅ Rt 250 ⋅ 450 ⋅1,1
Aa ( c ) 1140
• p= ⋅100 % = ⋅100 % = 1.01%
b ⋅ ho 250 ⋅ 450
2
Q Rt 1,14 2 1,10
• pe = ⋅
⋅100 % = ⋅ ⋅100 % = 0,212%
3,2 ⋅ p Ra 3,2 ⋅ 1.01 210
Sensul de
≥ 50 mm
betonare
d1 ≥ 30 mm
≥ d1
d1 d1
≥ 25 mm
≥ 1,2 d
≥ 25 mm
≥d
d
≥ 25 mm
≥ 1,2 d
d d
≥d
d ≥ 25 mm
greşit
Figura 4.7. Modul greşit de dispunere alternativă a barelor.
Distanţa între axele barelor, în zonele întinse, de regulă, trebuie să fie de maxim
200 mm. Procentul minim de armare în zonele întinse pentru grinzi este: pmin = 0,10 %
La grinzi obişnuite se recomandă ca armarea longitudinală să fie realizată din
bare drepte, fără bare înclinate. Se recomandă să se folosească numai 2, cel mult 3
diametre diferite de bare.
În porţiunile în care grinzile nu necesită armături longitudinale de rezistenţă la
partea superioară, se prevăd armături de montaj, şi anume câte o bară la fiecare colţ de
etrier. La grinzile cu înălţime peste 700 mm, pe feţele laterale ale acestora se prevăd
armături de montaj intermediare, la distanţe de cel mult 400 mm pe înălţimea grinzii,
legate între ele prin agrafe transversale, dispuse din doi în doi etrieri.
Diametrele minime admise ale armăturilor longitudinale de montaj date în
tabelul 4.4. nu vor fi mai mici decât diametrul etrierilor.
Tabelul 4.4
Carcase legate cu sârmă
executate din oţel tip:
Poziţia armăturilor PC 60, PC 52 OB 37
Diametrele minime ale armăturilor
longitudinale de montaj (mm)
la partea superioară a grinzii 8 10
pe feţele laterale ale grinzii 6 8
la ≥ 40 d
la ≥ 30 d la ≥ 30 d
Figura 4.8. Ancorarea armăturilor pentru reazemul de capăt si intermediar.
2,25 d 3d
R ≥ 2,5 d
d
d
d
≥ 2,5
lungimea de ancorare
Pentru etrieri şi agrafe ancorarea se realizează prin cârlige (figura 4.10) îndoite
la 135° sau la 180° în cazul etrierilor din OB 37 şi numai la 135° în cazul celor din PC
52 sau PC 60.
Porţiunile curbe ale cârligelor trebuie continuate prin porţiuni rectilinii de
lungime egală cu cel puţin 5 d (d = diametrul etrierului) şi cel puţin 50 mm.
135
°
≥
5
≥
d
50
m
R≥
m
≥ 50 mm
5d
≥5d
d ≥ 2,5 d
500
500
1000 x 400
4,35
9 8 10 9 11 10 12
11 12 13 14
4,75
5 1 6 2 7 3 8
4 6 7
3,85
1 2 3 4
9,00 9,00 9,00
2 3 3 2
1 1 1
2 3 3 2
Figura 5.3. Numerotare tipuri de secţiuni.
Δ p ≥ 6 ⋅ h p = 540 mm (2)
Dictează condiţia ( 2 ) ⇒ Δ p = 6 ⋅ hp
z
( vezi Anexa A )
Figura 5.4. Secţiunea transversală pentru bara de tip 1, utilizată la calculul caracteristicilor geometrice.
z=
∑ A ⋅z = − 2 ⋅ 45,5 ⋅ 27 ⋅ 9 = −4,40 cm = −44 mm
i i
∑ A 40 ⋅100 + 2 ⋅ 27 ⋅ 9
i
40 ⋅100 3 27 ⋅ 9 3
Iy = + (40 ⋅100) ⋅ 4,40 2 + + 2 ⋅ (27 ⋅ 9) ⋅ 41,12 = 4233369,6 cm 4 = 42333,7 ⋅10 6 mm 4
12 12
A = 50 ⋅ 50 = 2500 cm 2 = 250000 mm 2
50 ⋅ 50 3
500
A = 60 ⋅ 60 = 3600 cm 2 = 360000 mm 2
60 ⋅ 60 3
I= = 1080000 cm 4 = 10800 ⋅10 6 mm 4
600
12
5
25 2,03 25 2,03 25 2,03 25 2,03 25 2.00 25 2.00 25 2.00 25 2.00 25
5.60
40
A1
A4 A3
A2
5.60
40
Se determină pe schema din figura 5.7. ariile aferente A1, A2, A3 şi A4.
2 ⋅1
A1 = 2 ⋅ + 0,4 ⋅ 2 = 2,8 m 2
2
Cea mai mare parte a încărcărilor planşeului se aplică riglei cadrului prin forţe
concentrate, reprezentând reacţiunile grinzii secundare. Încărcările aplicate pe
suprafeţele A1 se echivalează prin încărcări uniform distribuite.
5.3.2.1.Încărcări permanente.
kN 1 kN
• din placă + pardoseală: 3,775 2
⋅ 2,8 m 2 ⋅ = 5,285
m 2 m m
kN kN
• din greutate proprie: 0,4 m ⋅ (1,00 m − 0,09 m ) ⋅ 25 ⋅ 3
⋅1,1 = 10,01
m m
kN
⇒ g = 15,295
m
5.3.2.2. Încărcări temporare.
kN 1 kN kN
• din încărcarea utilă: 18 3
⋅ 2,8 m 2⋅ = 25,2 ⇒ p = 25,2
m 2m m m
¾ Forţa G2.
kN
• din placă + pardoseală: 3,775 ⋅10,6 m 2 = 40,015 kN
m2
kN 5,60 m
• din greutate proprie: 2 ⋅ 0,25 m ⋅ (0,5 m − 0,09 m ) ⋅ 25 ⋅ ⋅1,1 = 14,35 kN
m3 2
⇒ G2 = 54,37 kN
¾ Forţa G3.
kN
3,775 2
⋅10,7 m 2 = 40,39 kN
m
kN 5,60 m
2 ⋅ 0,25 m ⋅ (0,5 m − 0,09 m ) ⋅ 25 ⋅ ⋅1,1 = 14,35 kN
m3 2
⇒ G3 = 54,74 kN
¾ Forţa G4.
kN
3,775 2
⋅ 6,06 m 2 = 22,87 kN
m
kN 5,60 m
2 ⋅ 0,25 m ⋅ (0,5 m − 0,09 m ) ⋅ 25 ⋅ ⋅1,1 = 14,35 kN
m3 2
⇒ G4 = 37,22 kN
5.3.3.2.Încărcări concentrate temporare.
¾ Forţa P2:
kN
• din încărcarea utilă: 18 ⋅10,6 m 2 = 190,8 kN
m2
⇒ P2 = 190,8 kN
¾ Forţa P3:
kN
18 2
⋅10,7 m 2 = 192,6 kN
m
⇒ P3 = 192,6 kN
kN
¾ Forţa P4: 18 ⋅ 6,06 m 2 = 109,08 kN
m2
⇒ P4 = 109,08 kN
5.4. Ipoteze de încărcare.
5.4.1. Ipoteza 1.
p
P4 P3 P3 P3 P2 P2 P2 P2 P2/2
G4 G3 G3 G3 G2 G2 G2 G2 G2 G3 G3 G3 G4 g
2,25 2,25 2,25 2,25 2,25 2,25 2,25 2,25 2,25 2,25 2,25 2,25
5.4.2. Ipoteza 2
p
P4 P3 P3 P3 P3/2 P3/2 P3 P3 P3 P4 p
g
G4 G3 G3 G3 G2 G2 G2 G2 G2 G3 G3 G3 G4
2,25 2,25 2,25 2,25 2,25 2,25 2,25 2,25 2,25 2,25 2,25 2,25
5.4.3. Ipoteza 3.
p
P2/2 P2 P2 P2 P2/2
G4 G3 G3 G3 G2 G2 G2 G2 G2 G3 G3 G3 G4 g
2,25 2,25 2,25 2,25 2,25 2,25 2,25 2,25 2,25 2,25 2,25 2,25
5.4.4. Ipoteza 4.
Această schemă corespunde unei dispoziţii a încărcării utile „în oglindă” faţă de
ipoteza 1, furnizând valorile înfăşurătoare ale eforturilor în secţiuni aflate, de asemenea,
„în oglindă” faţă de secţiunile cu eforturi maxime din ipoteza 1.
P2/2 P2 P2 P2 P2 P3 P3 P3 P4 p
G4 G3 G3 G3 G2 G2 G2 G2 G2 G3 G3 G3 G4 g
2,25 2,25 2,25 2,25 2,25 2,25 2,25 2,25 2,25 2,25 2,25 2,25
b/2
Q1 Q1 Q1 Q1 Q1 Q1
Ma
q
Qax
Dacă din relaţiile (5.1) şi (5.2) rezultă reduceri ale eforturilor secţionale la faţa
reazemului mai mari de 15 % faţă de cele determinate în ax se limitează acoperitor la
cel mult 15 %:
Observaţie:
Rezolvarea cadrului transversal se poate face considerând zonele de la
intersecţia grinzilor şi stâlpilor ca zone infinit rigide. Această abordare prezintă
avantajul obţinerii directe a eforturilor de dimensionare pentru capetele unei bare.
Lăţimea activă a plăcii bp, se stabileşte pe baza condiţiilor din STAS 10107 / 0 –
90 (vezi anexa A):
• lc = 0,8 ⋅ L = 0,8 ⋅ 9000 = 7200 mm ;
lc 7200
• Δp = = = 1200 mm ; (i)
6 6
• pentru grinzi făcând parte din planşee, rigidizate prin nervuri transversale situate la
distanţe mai mici decât deschiderea acestora:
Δp ≤ jumătate din lumina liberă a plăcii între nervurile transversale:
1
⇒ Δp ≤ ⋅ 2000 = 1000 mm ; ( ii )
2
Δ p ≥ 6 ⋅ hp ⇒ Δ p ≥ 6 ⋅ 90 = 560 mm ; ( iii )
2 ⋅t
• bpreal = = 6000 mm .
2
În acest caz, dictează condiţia ( ii ), care conduce la cea mai mică lăţime activă:
bp = b + 2 ⋅ Δ p = 400 + 2 ⋅1000 = 2400 mm . (vezi figura 6.1)
Momentul de calcul este: M = 914,76 kNm . (vezi figura 5.13)
Acoperirea cu beton de calcul ( distanţa de la centrul de greutate al armăturii Aa,
la marginea întinsă a secţiunii ) se consideră: a ≈ 50 ⋅ mm . Se cunosc:
2
Rc - rezistenţa la compresiune a betonului: Rc = 15 N / mm ; (beton Bc 25)
2
Ra – rezistenţa la întindere a oţelului: Ra = 300 N / mm ; (oţel PC 52)
hp – grosimea plăcii: h p = 90 mm ;
Aa
a =50
Figura 6.1. Secţiunea de calcul a grinzii principale pentru zona de câmp marginal.
Valoarea efectivă a acoperirii de calcul, „a” , este mai mare decât cea avută în
vedere la dimensionarea armăturii, ca atare calculul efectuat este uşor neacoperitor.
Totuşi, asemenea mici abateri între ipotezele de calcul şi realitate sunt admise în
proiectare.
Dacă se doreşte un calcul absolut riguros, este necesară evaluarea momentului
capabil corespunzător alcătuirii efective a grinzii.
Aa ⋅ Ra 3436 ⋅ 300
Înălţimea zonei comprimate rezultă: x = = = 28,63 mm
bp ⋅ Rc 2400 ⋅15
x 28,63
Mcap = Aa ⋅ Ra ⋅ (ho − ) = 3436 ⋅ 300 ⋅ (941,78 − ) = 956,03 kNm > M = 914,76 kNm 9
2 2
Momentul capabil corespunzător unei bare este aproximativ:
Mcap
Mcap (1φ25) ≈ = 136,57 kNm .
7
Δ p ≥ 6 ⋅ hp ⇒ Δ p ≥ 6 ⋅ 90 = 560 mm ; ( iii )
2 ⋅t
• bpreal = = 6000 mm .
2
Dictează deci în acest caz condiţia ( i ), care conduce la cea mai mică lăţime activă:
bp = b + 2 ⋅ Δ p = 400 + 2 ⋅ 900 = 2200 mm . (vezi figura 6.3)
Momentul de calcul este: M = 696,03 kNm . (vezi figura 5.15)
Se determină momentul capabil Mp corespunzător situaţiei în care înălţimea
zonei comprimate x=hp:
hp 90
M p = bp ⋅ h p ⋅ Rc ⋅ (ho − ) = 2200 ⋅ 90 ⋅15 ⋅ (950 − ) = 2687,85 kNm .
2 2
Deoarece Mp > M ⇒ x<hp .
bp= 2200
900 400 900
hp = 90
ho= 950
h = 1000
Aa
a =50
Figura 6.3. Secţiunea de calcul a grinzii principale pentru zona de câmp central.
Aa= 6 φ 25
42 5
30 25
Aa ⋅ Ra 2945 ⋅ 300
Înălţimea zonei comprimate rezultă: x = = = 26,77 mm
bp ⋅ Rc 2200 ⋅15
x 26,77
Mcap = Aa ⋅ Ra ⋅ (ho − ) = 2945 ⋅ 300 ⋅ (957,5 − ) = 834,12 kNm > M = 696,03 kNm 9
2 2
Momentul capabil corespunzător unei singure bare este aproximativ:
Mcap
Mcap (1φ25) = = 139,02 kNm
6
ha
25 30
2 φ 25
Figura 6.6. Dispunerea armăturii pentru reazemul din stânga al grinzii principale.
Se cunosc:
momentul de calcul : M = 1029,3 kNm (vezi fig. 5.13 şi tabelul 5.1)
a = 70 mm şi a' = 42,5 mm ;
ho = h − a = 1000 − 70 = 930 mm ;
Aa' = 3 φ 25 (1473 mm 2 ) ; (o parte din armăturile de la partea inferioară a grinzii
se ridică in zona reazemului, vezi figura 6.19);
ha = ho − a' = 930 − 42,5 = 887,5 mm .
a = 70
b = 400
25 30 25 30
a
Se cunosc:
momentul de calcul : M = 973,63 kNm . (vezi fig. 5.15 şi tabelul 5.1)
a = 70 mm şi a' = 42,5 mm ;
ho = h − a = 1000 − 70 = 930 mm ;
Aa' = 2 φ 25 (982 mm 2 ) ; (vezi figura 6.19)
ha = ho − a' = 930 − 42,5 = 887,5 mm .
a = 70
Se verifică dacă armătura comprimată Aa‘
Aa ajunge la curgere: Pentru aceasta se
calculează momentul capabil corespunzător
situaţiei x = 2 ⋅ a' .
h =1000
ha
Ma = 2 ⋅b ⋅ a'⋅Rc ⋅(h o −a' ) + Aa'⋅Ra ⋅ ha =
= 2 ⋅ 400 ⋅ 42,5 ⋅15 ⋅ (930 − 42,5) + 982 ⋅ 300 ⋅ 887,5 =
Aa‘
a‘ = 42,5 = 714,08 kNm < M = 973,63 kNm
⇒ x ≥ 2 ⋅ a' şi σ a ' = Ra
b = 400
Se alege: Aa = 3927 mm 2 . ( 8 φ 25 )
• Se recomandă ca aria armăturii înclinate să fie cel puţin 1/ 3 din aria totală a
armăturii longitudinale şi cel mult 2/ 3 din această arie. Se vor menţine drepte până
la reazeme şi se vor ancora dincolo de reazeme ca bare solicitate la întindere cel
puţin 1/ 3 din armăturile din câmp.
• Nu se admite folosirea de armături înclinate sub formă de bare “flotante” (vezi
figura 5.12)
Din acelaşi motiv, călăreţii (barele drepte care se dispun pe reazeme) vor fi
situate pe rândul 1, deasupra barelor înclinate ca în figura 6.13.c.
Corect RI Greşit RI RI
RI RI
a) b) c)
Barele înclinate provin din acele bare longitudinale de la partea inferioară care
nu mai sunt necesare la preluarea momentului încovoietor pozitiv din câmp. Locul în
care o bară sau un grup de bare longitudinale se pot ridica se determină prin calcul,
ţinând seama simultan de cerinţele de rezistenţă la încovoiere şi la forţă tăietoare.
Punctele de ridicare ale armăturilor înclinate şi a celor care se opresc în zona întinsă, se
determină în raport cu diagrama înfăşurătoare a momentelor încovoietoare.
l2 l2
II I II I li/2
l1 li
li 45°
l ≥ la 45° l 1≥ 0
lI,II
l ≥ lI,II l1 + l i / √ 2 ≥ lI,II
l lI,II l i / 2 + l2 ≥ la
l1 + l i + l2 ≥ la
a) b) c)
I – secţiunea în care bara este integral necesară din calculul la încovoiere, în raport cu
diagrama de momente “dilatată”;
lI,II – distanţa între secţiunile I şi II, măsurată în proiecţie pe axul grinzii, pe lungimea
căreia se admite că aportul barei care se întrerupe descreşte liniar de la solicitarea
maximă până la zero;
l2 – porţiunea dreaptă de la extremitatea unei bare înclinate, care trebuie să fie egală cu
cel puţin 10 ⋅ d în zonele comprimate, respectiv 20 ⋅ d în zonele în care pot apărea şi
eforturi de întindere;
Observaţie. Pentru armături înclinate necesare din calculul la forţă tăietoare este
necesar să se respecte condiţia suplimentară indicată în figura 6.14.c.
50 60 50
Mcap (8 Ø 25)
Mcap (1 Ø 25) Mcap (1 Ø 25)
50
Mcap (1 Ø 25) Mcap (1 Ø 25)
Mcap (2 Ø25)
50 50 50
50 50
Secţiunile de tipul I pentru fiecare bară care se întrerupe sau se înclină se determină
în modul următor (figura 6.15):
25 2 2
25 Ø Ø
Ø Ø 25 25
7 Ø 25 2 2 6 Ø 25
D ia g ra m a în fa su ra to a re d e m o m e n te
d in în c a rc a rile d e c a lc u l
2
D ia g ra m a d e m o m e n te
1
M cap ( 6 Ø 25 )
M cap (7 Ø 25)
5
3
M cap
6
M cap
4
7 2 Ø 25 8 2 Ø 25
R II
R II 4 2 Ø 25 R II
6 2 Ø 25
3 2 Ø 25
5 2 Ø 25
1 3 Ø 25
2 2 Ø 25
M cap M cap
4
6
Diagrama momente maxime
100
4
100
5
3
100 100
M cap
7
8
100 100
M maxim la fata reazemului
2
25 25 Ø 2
Ø
Ø Ø 25 25
7 Ø 25 2 2 6 Ø 25
7 2 Ø 25 8 2 Ø 25
R II
R II 4 2 Ø 25 R II
6 2 Ø 25
3 2 Ø 25
5 2 Ø 25
1 3 Ø 25
2 2 Ø 25
În figura 6.17 este marcată prin linii groase, reducerea capacităţii la încovoiere a
grinzii corespunzătoare întreruperii, respectiv înclinării fiecărei bare. Prin însumarea
capacităţii de preluare în fiecare secţiune din deschiderea grinzii a momentelor
încovoietoare de către fiecare bară se obţine diagrama de momente capabile a grinzii.
Condiţia de siguranţă este ca diagrama de momente capabile să fie exterioară diagramei
de momente înfăşurătoare. O soluţie de armare economică înseamnă ca distanţa dintre
cele două diagrame să fie cât mai mică.
M cap M cap
6
Diagrama momente maxime
4
100
5
3
100 100
M cap
7
8
100 100
M maxim la fata reazemului
2
25 25 Ø 2
Ø
Ø Ø 25 25
7 Ø 25 2 2 6 Ø 25
7 2 Ø 25 8 2 Ø 25
R II
R II 4 2 Ø 25 R II
6 2 Ø 25
3 2 Ø 25
5 2 Ø 25
1 3 Ø 25
2 2 Ø 25
Diagrama înfasuratoare de momente
din încrcarile de calcul
2
Diagrama de momente
1
"dilatata" cu 0,5 h
M cap ( 6 Ø 25 )
M cap (7 Ø 25)
5
3
M cap
6
M cap
4
2Ø 2Ø
25 25 25 25
7 Ø 25 2Ø 2Ø 6 Ø 25
D C C B A A B C
500 8.45 600
8 2 2Øφ20
25 8 2 Ø 25
R II
4 2 Ø 25 R II
6 12Øφ 25
25
R II
3 2 Ø 25
5 2 Ø 25
2 2 Ø 25
1 3 Ø 25
• Secţiunea de tipul (D) de la reazemul din stânga al grinzii (unde armarea este
realizată numai cu etrieri);
• Secţiunea de tipul (A) de lângă stâlpul central;
• Secţiunea de tipul (B) căreia îi corespunde o fisură înclinată care intersectează al
doilea plan de armături înclinate;
• Secţiunea de tipul (C) din zona centrală a grinzii unde forţa tăietoare este mult mai
mică decât în zonele de reazem.
Se cunosc:
Rt – rezistenţa la întindere a betonului: Rt = 1,10 N / mm 2 ; (beton Bc 25)
2
Ra – rezistenţa de calcul a etrierilor: Ra = 210 N / mm ; (oţel OB 37)
2
Ra – rezistenţa de calcul a armăturii înclinate: Ra = 300 N / mm ; (oţel PC 52)
a - acoperirea cu beton de calcul: a = 42,5 mm ; (vezi armarea longitudinală)
ho – înălţimea utilă: ho = h − a = 1000 − 42,5 = 957,5 mm .
Forţa tăietoare de calcul este în acest caz: Q = 473,8 kN
Ordinea operaţiilor este următoarea [8]:
Q 473,8 ⋅10 3
• Q= = = 1,125 ;
b ⋅ ho ⋅ Rt 400 ⋅ 957,5 ⋅1,1
Dacă Q ≤ 0,50 ⇒ nu este necesar calculul etrierilor.
Dacă Q > 4 ⇒ se măreşte secţiunea de beton sau clasa betonului astfel ca Q ≤ 4 .
Aa
• procentul de armare longitudinală: p = ⋅100 % , unde:
b ⋅ ho
Aa – suma ariilor secţiunilor barelor drepte din zona întinsă, intersectate de fisura
înclinată din secţiunea de verificare;
982
Aa = 982 mm 2 (2 φ 25) ⇒ p= ⋅100 % = 0,256 %
400 ⋅ 957,5
• procentul de armare transversală necesară corespunzător etrierilor:
2
Q Rt 1,125 2 1,10
pe = ⋅
⋅100 % = ⋅ ⋅100 % = 0,409 % > pe min = 0,1 %
3,2 ⋅ p Ra 3,2 ⋅ 0,256 210
si 100 ⋅ p Rt
• se verifică: = ⋅ ≤ 2,5 .
ho pe 0,8 ⋅ Ra
Dacă lungimea proiecţiei fisurii critice este mai mare decât 2,5 ⋅ ho se ia si = 2,5 ⋅ ho .
si 100 ⋅ 0,256 1,10
⇒ = ⋅ = 0,90 < 2,5 9
ho 0,409 0,8 ⋅ 210
⇒ pe calculat anterior este corect .
Dacă pe < 0,1 % se ia pe = 0,1 %.
• se alege etrier φ 8 cu aria secţiunii unei ramuri: Ae = 50,3 mm 2 ;
• se propune ne = 4 (numărul de braţe verticale ale unui etrier);
100 ⋅ ne ⋅ Ae 100 ⋅ 4 ⋅ 50,3
• distanţa între etrieri ae ≤ = = 122,98 mm ;
pe ⋅b 0,409 ⋅ 400
Diametrele minime ale etrierilor şi distanţele maxime între aceştia se aleg pe
baza regulilor detaliate în paragraful 4.6.2.
Astfel: ae ≤ 15 ⋅ d = 15 ⋅ 25 = 375 mm
ae ≤ 300 mm
3 ⇒ ae ≤ 300 mm
ae ≤ ⋅1000 = 750 mm
4
• se stabileşte: ae = 100 mm ⇒ φ 8 / 100.
6.3.1.2. Secţiunea C.
Se cunosc:
a ≈ 58,2 mm (vezi armarea longitudinală)
ho = h − a = 1000 − 58,2 = 941,8 mm
Forţa tăietoare de calcul este în acest caz: Q = 143,27 kN
Se parcurg următoarele etape:
Q 143,27 ⋅10 3
• Q= = = 0,345 < 0,50 ⇒ armătura transversală se dispune constructiv
b ⋅ h o ⋅ R t 400 ⋅ 941,8 ⋅1,1
• se stabileşte ae = 300 mm ⇒ φ 8 / 300
Se cunosc:
a ≈ 56,25 mm (vezi armarea longitudinală)
ho = h − a = 1000 − 56,25 = 943,75 mm
Valorile forţelor tăietoare de calcul se găsesc în diagrama înfăşurătoare de forţe
tăietoare din figura 5.14. Forţa tăietoare de calcul este : QA = 640,5 kN
570
57 2,30
230
860
86
8 Ø 25
25
Ø 25
2 Ø
2
fisura potentiala
de rupere
Figura 6.20. Suma ariilor barelor drepte şi înclinate luate în considerare pentru calculul
la forţă tăietoare din secţiunea A.
Se cunosc:
a ≈ 42,5 mm ; (vezi armarea longitudinală)
ho = h − a = 1000 − 42,5 = 957,5 mm ;
Q = 602,3 kN . (vezi figura 5.14)
Se parcurg următoarele etape:
• Se calculează: Qi = Aai ⋅ Rat ⋅ sin α = 982 ⋅ 0,8 ⋅ 300 ⋅ 0,707 = 166,63 kN ;
• Rezultă: Qeb = QB − Qi = 602,3 − 166,63 = 435,67 kN ;
Qeb 435,67 ⋅10 3
• Q= = = 1,137 ;
b ⋅ ho ⋅ Rt 400 ⋅ 957,5 ⋅1,1
• Aa( B) = 2945 mm 2 ( 6 φ 25 ) (barele de marcă 5, 6, 8) ;
Aa( B) 2945
⇒ p= ⋅100 % = ⋅100 % = 0,769 % ;
b ⋅ ho 400 ⋅ 957,5
570
57 2,30
230
860
86
6 Ø 25
25 25
Ø Ø
2 2
910
91
Figura 6.21. Suma ariilor barelor drepte şi înclinate luate în considerare pentru
calculul la forţă tăietoare din secţiunea B.
2
Q Rt 1,137 2 1,10
• pe = ⋅
⋅100 % = ⋅ ⋅100 % = 0,241 % > 0,1 % ;
3,2 ⋅ p Ra 3,2 ⋅ 0,769 210
Se cunosc:
25 2
a ≈ 30 + + ⋅ 55 = 58,2 mm ;
2 7
ho = h − a = 1000 − 58,2 = 941,8 mm .
Q = 311,96 kN .
Se parcurg următoarele etape:
Q 311,96 ⋅10 3
• Q= = = 0,753 ;
b ⋅ ho ⋅ Rt 400 ⋅ 941,8 ⋅1,1
Aa(C ) 3436
• Aa(C ) = 3436 mm 2 ( 7 φ 25 ) ⇒ p= ⋅100 % = ⋅100 % = 0,912 % ;
b ⋅ ho 400 ⋅ 941,8
2
Q Rt 0,753 2 1,10
• pe = ⋅
⋅100 % = ⋅ ⋅100 % = 0,097 % ;
3,2 ⋅ p Ra 3,2 ⋅ 0,912 210
Se cunosc:
a ≈ 56,25 mm ; (vezi armarea longitudinală)
ho = h − a = 1000 − 56,25 = 943,75 mm ;
Q = 584,3 kN .
Ordinea operaţiilor este următoarea:
• Qi = Aai ⋅ Rat ⋅ sin α = 982 ⋅ 0,8 ⋅ 300 ⋅ 0,707 = 166,63kN ;
• Qeb = QA − Qi = 584,3 − 166,63 = 417,67 kN ;
Qeb 417,67 ⋅10 3
• Q= = = 1,006 ;
b ⋅ ho ⋅ Rt 400 ⋅ 943,75 ⋅1,1
• Aa( A) = 3927 mm 2 ( 8 φ 25 ) (barele de marcă 3, 4, 6, 8) ;
Aa( A) 3927
⇒ p= ⋅100 % = ⋅100 % = 1,04 % ;
b ⋅ ho 400 ⋅ 943,75
2
Q Rt 1,006 2 1,10
• pe = ⋅
⋅100 % = ⋅ ⋅100 % = 0,162 % > pe min = 0,1 % ;
3,2 ⋅ p Ra 3,2 ⋅ 1,04 210
2,30
230 640
64
85
850
8 Ø 25
2 2
Ø Ø
25 25
Figura 6.22. Suma ariilor barelor drepte şi înclinate luate în considerare pentru
calculul la forţă tăietoare din secţiunea A.
Se cunosc:
2 ⋅ 42,5 + 4 ⋅ 97,5
a≈ = 79,17 mm ;
6
ho = h − a = 1000 − 79,17 = 920,83 mm ;
Q = 548,1 kN .
Ordinea operaţiilor este următoarea:
• Qi = Aai ⋅ Rat ⋅ sin α = 982 ⋅ 0,8 ⋅ 300 ⋅ 0,707 = 166,63 kN ;
• Qeb = QB − Qi = 548,1 − 166,63 = 381,47 kN ;
Qeb 381,47 ⋅10 3
• Q= = = 0,942 ;
b ⋅ ho ⋅ Rt 400 ⋅ 920,83 ⋅1,1
• Aa( B) = 2945 mm 2 ( 6 φ 25 ) (barele de marcă 3, 4, 8) ;
Aa( B) 2945
⇒ p= ⋅100 % = ⋅100 % = 0,799 % ;
b ⋅ ho 400 ⋅ 920,83
2
Q Rt 0,942 2 1,10
• pe = ⋅
⋅100 % = ⋅ ⋅100 % = 0,162 % ;
3,2 ⋅ p Ra 3,2 ⋅ 0,799 210
2,30 640
230 64
85
850
6 Ø 25
2
Ø 2
25 Ø
25
970
97
Se cunosc:
a ≈ 42,5 mm ; (vezi armarea longitudinală)
ho = h − a = 1000 − 42,5 = 957,5 mm
Q = 255,78 kN .
Se parcurg următoarele etape:
Q 255,78 ⋅10 3
• Q= = = 0,607 ;
b ⋅ ho ⋅ Rt 400 ⋅ 957,5 ⋅1,1
Aa(C ) 2945
• Aa(C ) = 2945 mm 2 ( 6 φ 25 ) ⇒ p= ⋅100 % = ⋅100 % = 0,769 % ;
b ⋅ ho 400 ⋅ 957,5
2
Q Rt 0,607 2 1,10
• pe = ⋅⋅100 % = ⋅ ⋅100 % = 0,068 % ;
3,2 ⋅ p Ra 3,2 ⋅ 0,769 210
2,30 640
230 64
85
850
2
Ø 2
25 Ø
25
6 Ø 25
C
Grinda principală
Grinda secundară
Δ Δ
Δ
6.4.1. Zona 1.
Se cunosc:
V ≈ 246 kN (reacţiunea maximă);
Ae = 50,3 mm 2 (aria unei ramuri pentru etrieri φ 8);
ne = 4 (numărul de braţe verticale ale unui etrier).
N
Rat = 168 (rezistenţa de calcul a etrierilor).
mm 2
s
Etrierii se dimensionează la întindere centrică: V = ne ⋅ Ae ⋅ Rat ⋅ .
ae
ne ⋅ Ae ⋅ Rat 4 ⋅ 50,3 ⋅168
⇒ ae = ⋅s = ⋅1665 = 228,78 mm .
V 246000
Pe zona activă de suspendare se însumează etrierii suplimentari cu cei din
calculul obişnuit la forţa tăietoare.
1 1 1
= + ⇒ aetotal = 79,98 mm
aetotal 122,98 228,78
Se aleg etrieri φ 10 cu aria unei ramuri: Ae = 78,5 mm 2 . Se reface calculul la
forţă tăietoare din secţiunea de tip D, obţinându-se etrieri φ 10 / 150.
Pentru etrierii suplimentari se obţine:
4 ⋅ 78,5 ⋅168
ae = ⋅1665 = 357 mm ;
246000
1 1 1
= + ⇒ aetotal = 124,81 mm ;
total
ae 191 ,93 357
pe lungimea s se dispun etrieri φ 10 / 100.
6.4.2. Zona 2.
6.4.3. Zona 3.
1 1 1
= + ⇒ aetotal = 108,95 mm
aetotal 208 228,78
⇒ pe lungimea s se dispun etrieri φ 8 / 100.
6.4.3. Zona 4.
• bare drepte (de marcă ← sau ↑), care sunt totdeauna în număr de cel puţin două, şi
anume cele de la colţurile inferioare ale secţiunii transversale a grinzii, deoarece
îndeplinesc şi rolul de armături de montaj;
• bare înclinate la 45° faţă de axa elementului (de marcă →, ↓, ° şi ±) care se ridică
în secţiunile în care nu mai sunt necesare pentru preluare a momentului încovoietor
pozitiv din câmpul grinzii;
• călăreţi (denumirea provine din modul de dispunere al acestora: de o parte şi de alta
a reazemelor intermediare, „încălecând reazemul”), la partea superioară a grinzii (de
marcă ″ şi ≥) care preiau momentul încovoietor negativ şi care au de asemenea şi rol
de montaj.
Aşa cum s-a arătat anterior fiecare marcă este caracterizată de forma barei,
lungimea fiecărui tronson şi lungimea totală a barei care constituie lungimea de tăiere a
armăturii. Lungimile parţiale se determină prin relaţii geometrice simple, ţinând seama
de poziţia armăturii (rândul pe care se dispune), distanţa între rândurile de bare şi
acoperirea de beton a armăturilor. În cazul barelor longitudinale cotele se referă la
distanţa interioară (lumina) între ramurile etrierului.
li
li
45°
li = 1,41 ⋅ [h − (2 ⋅ c + d1 + a + d2 )]
Figura 6.25. Modul de calcul a lungimii tronsonului înclinat al unei bare înclinate.
250 - 2 c = 200
200
25 20
35
c = 25 20 35
250
Aa‘
Aa
Figura 7.1. Schema de calcul a
b
secţiunii stâlpului.
4 φ 12
2 φ 16
2 φ 16
Etrier φ 8 / 15 Etrier φ 6 / 15
500
500
S-au adoptat armături mai groase decât cele strict rezultate din calcul, pentru a se
obţine o carcasă de armături mai puţin deformabilă la manipulări şi montaj.
8 φ 12 Etrier φ 8 / 15
2 φ 16
2 φ 16
600
Etrier φ 6 / 15
600 Etrier φ 6 / 15
Se cunosc:
Rt – rezistenţa la întindere a betonului: Rt = 0,95 N / mm 2 (beton Bc 25);
Ra – rezistenţa de calcul a armăturii: Ra = 210 ⋅ N / mm 2 (oţel OB 37);
La elementele comprimate excentric, rezistenţa de calcul a betonului la
întindere, utilizată în calculul la forţă tăietoare se determină astfel:
N
Rt ' = Rt ⋅ (1 + 0,5 ⋅ n) , (7.5) unde: n = ;
b ⋅ h ⋅ Rc
870 ⋅10 3 N
⇒ n= = 0,27 ⇒ Rt ' = 0,95 ⋅ (1 + 0,5 ⋅ 0,27) = 1,078 .
500 ⋅ 500 ⋅13 mm 2
Forţa tăietoare de calcul este: Q = 79,28 kN . (vezi figura 5.18)
Ordinea operaţiilor este următoarea: [8], [10]
Q 79,28 ⋅10 3
• Q= = = 0,316 < 0,50 ⇒ nu este necesar calculul etrierilor
b ⋅ ho ⋅ Rt ' 500 ⋅ 465 ⋅1,078
Dictează deci condiţia (ii), care conduce la cea mai mică distanţă: ae = 150 mm .
Dictează deci condiţia (ii), care conduce la cea mai mică distanţă: ae = 150 mm .
Distanţa liberă minimă între bare: 50 mm. Distanţa maximă între axele barelor:
250 mm (vezi figura 7.4). Se admite armarea cu numai 4 bare dispuse la colţurile
secţiunii, la stâlpi având laturile secţiunii ≤ 400 mm.
≤ 250 mm ≤ 250 mm
≤ 250 mm
Tabelul 7.1
Grupa de stâlp
A B C
Felul stâlpului Armătura longitudinală din oţel tip:
PC 60 PC 52 OB 37 PC 60, PC 52 OB 37 PC 60, PC 52 OB 37
Procent total de armare minim p%
interior 0.50 0.60 0.80 0.50 0.60
marginal 0.60 0.70 0.90 0.60 0.70 0.40 0.50
de colţ 0.70 0.80 1.00 0.70 0.80
a b
Figura 7.5. Necesitatea utilizării etrierilor neperimetrali.
8. DIMENSIONAREA FUNDAŢIILOR
Stâlpul central are secţiunea de 600 x 600, iar la baza sa acţionează o forţă axială
de calcul N = 1695 kN (vezi predimensionare) şi un moment încovoietor M = 118,5 kN
1.50
H = 800
M Nf - 1,50
Q
L = 2.70
600
450
2.70
600
450
600
(vezi figura 5.19). Dimensiunile cuzinetului şi ale blocului de beton simplu se cunosc
din faza de predimensionare (vezi figura 8.1).
Considerând coeficientul de încărcare n = 1,2 şi greutatea volumică medie
kN
normală a betonului din fundaţie şi a umpluturii γ = 20 , se calculează greutatea
m3
proprie a fundaţiei.
G f = 1,2 ⋅ 2,70 ⋅ 2,70 ⋅1,50 ⋅ 20 = 262,44 kN ≈ 263 kN
Încărcarea totală transmisă pe teren rezultă:
N f = N + Gf = 1695 + 263 = 1958 kN .
Momentul încovoietor la nivelul tălpii fundaţiei:
M f = M + Q ⋅ ( H + h) = 118,5 + 97,54 ⋅ (0,8 + 0,5) = 245,3 ⋅ kN .
Relaţiile de verificare, la solicitări excentrice după o direcţie, pentru
dimensiunile fundaţiei sunt:
max
p1 = pef ≤ 1,2 ⋅ pconv
N + Gf Mf N + Gf6 ⋅e
p1, 2 = ± = (1 ± ) ⇒ ( 8.1 )
S W L⋅ B L min
p2 = pef ≥ 0 (recomandabil)
p1 + p2 N + Gf N + Gf
• pef = = = ≤ pconv
2 S L⋅ B
S – suprafaţa tălpii fundaţiei, L fiind
dimensiunea pe direcţia de acţiune a
momentului încovoietor, iar B dimensiunea pe direcţia normală;
N – încărcarea axială de calcul transmisă de stâlp şi provenită din gruparea
fundamentală;
Gf – greutatea proprie de calcul a fundaţiei şi a pământului de umplutură;
M – momentul de încovoiere la nivelul fundaţiei, rezultat din încărcările de calcul
din gruparea fundamentală;
L2 ⋅ B
W – modulul de rezistenţă în direcţia solicitării Mf ( W = );
6
Mf
e – excentricitatea în direcţia solicitării Mf ( e = ).
N + Gf
Presiunea medie efectivă pe teren rezultă:
N 1958 kN
med
pef = = = 268,6 = 268,6 kPa ≤ 300 kPa
L ⋅ B 2,70 ⋅ 2,70 m2
M f 245,3
Excentricitatea încărcării este: e = = = 0,12 m .
Nf 1958
Valorile presiunilor efective pe teren la extremităţile fundaţiei rezultă:
1958 6 ⋅ 0,12
p1, 2 = ⋅ (1 ± )
2,70 ⋅ 2,70 2,7
max kN
p1 = pef = 340,2 = 340,2 kPa< 1,2 ⋅ pconv = 360 kPa
m2
⇒
min kN
p2 = pef = 196,96 ≈ 197 kPa > 0
m2
pmed
Y
1046 + 461 kN
Aşadar: pmed = ≈ 754 ;
2 m2
1,50 − 0,45 kN
p0 = 461 + ⋅ (1046 − 461) ≈ 870,5 ;
1,50 m2
1,50 ⋅ 0,45 2 0,45 3
M1 = ⋅ (2 ⋅1046 + 870,5) − ⋅ (1046 + 870,5) = 120,9 kNm
6 6
⇒
754 ⋅ 0,45 2
M2 = ⋅ (2 ⋅1,50 + 0,60) = 91,6 kNm
6
Înălţimile utile ale secţiunii de beton a cuzinetului rezultă:
d 10
h0x = h − a − = 500 − 35 − = 460 mm
2 2
d 10
h0y = h − a − = 500 − 40 − = 455 mm
2 2
Aria de armătură pe direcţia x este:
M1 120,9 ⋅10 6
Aax = = = 1001 mm 2
0,875 ⋅ h0x ⋅ Ra 0,875 ⋅ 460 ⋅ 300
1500
Numărul de bare în direcţia x rezultă: nx = = 6...16 bare. Se aleg 13 bare
100...250
φ 10 cu aria Aa = 1021 mm 2 . Procentul de armare rezultă:
1021
p%= ⋅100 % ≈ 0,15 % > pmin % = 0,05 %
460 ⋅1500
Stâlpul marginal are secţiunea de 500 x 500, iar la baza sa acţionează o forţă
axială de calcul N = 925 kN şi un moment încovoietor M = 96 kNm (vezi figura 5.17).
Dimensiunile cuzinetului şi ale blocului de beton simplu se cunosc din faza de
predimensionare.
M N
h = 400
1.10
H = 900
Mf Nf - 1,50
Q
L = 2.20
550
300
2.20
500
300
550
2.20
Blocul de beton simplu poate fi alcătuit din 1…3 trepte, astfel alese încât să
asigure o repartiţie corespunzătoare a presiunilor pe teren. Clasa betonului din blocul de
fundaţie trebuie să fie cel puţin Bc 3.5, în cazul când cuzinetul nu este ancorat în bloc şi
cel puţin Bc 7.5, când este ancorat.
Presiunea
Valori minime ale lui tg α pentru beton de clasa
maximă pe teren
[kPa] Bc 3,5 Bc 5 Bc 7,5
200 1,30 1,20 1,10
250 1,50 1,30 1,20
300 1,60 1,40 1,30
350 1,70 1,50 1,40
400 1,80 1,60 1,50
600 - - 1,60
β
α
Figura 8.4. Fundaţie izolată cu bloc din beton simplu şi cuzinet din beton armat.
h
Dacă tgβ = ≥1, nu mai este necesară verificarea la forţă tăietoare.
l
Betonul utilizat în cuzinet trebuie să aibă clasa minim Bc 7.5 şi până la clasa
betonului din stâlp. Cuzinetul se armează la partea inferioară cu o plasă alcătuită din
bare dispuse paralel cu laturile pe cele două direcţii. Distanţa maximă dintre bare este
25 cm, iar procentul de minim de armare, pe fiecare direcţie, are valoarea 0,05 %.
În cazul în care din unele ipoteze de încărcare, apar eforturi unitare de întindere
între cuzinet şi blocul de fundaţie, dar zona activă a tălpii cuzinetului reprezintă cel
puţin 80 % din aria totală a acesteia, calculul armăturii de ancorare a cuzinetului în
blocul de beton simplu nu este necesar.
Dacă însă zona activă rezultă între 70…80 % din aria totală a tălpii cuzinetului,
acesta va fi ancorat în blocul de beton simplu prin armături capabile să preia rezultanta
eforturilor unitare de întindere. Armăturile de ancorare se dimensionează considerând
secţiunea de la baza cuzinetului ca fiind o secţiune din beton armat solicitată la
compresiune excentrică şi introducând în calcul rezistenţele de calcul ale betonului
simplu din blocul de fundaţie.
bp
Δp Δp
hp
l l
a). Pentru grinzi independente, la care talpa comprimată iese în consolă faţă de inimă
(cum sunt grinzile prefabricate care nu fac parte dintr-un planşeu):
dacă hp / h ≥ 0,10 , atunci: Δ p ≤ 6 ⋅ hp ;
hp
Figura 3. Grinzi independente sau cu placa în consolă.
b). Pentru grinzi făcând parte din planşee, nerigidizate prin nervuri transversale sau la
care distanţa între aceste nervuri este mai mare decât distanţa între grinzile
longitudinale, d:
dacă hp / h < 0,10 , atunci: Δ p ≤ 6 ⋅ hp ;
dacă hp / h ≥ 0,10 , atunci Δp nu se plafonează prin alte
hp
c). Pentru grinzi făcând parte din planşee, rigidizate prin nervuri transversale la distanţe d:
Δp ≤ jumătate din lumina liberă a plăcii între nervurile transversale;
Δ p ≥ 6 ⋅ hp .
hp
bpreal=(b1+b2)/2 bpreal
b1 b2
a.) b.)
Figura 6. Lăţimea reală a plăcii: a.) pentru grinzi făcând parte din planşee;
b.) pentru grinzi independente sau cu placa în consolă.
bv‘≤ 3 hv
hp
hv
3 hv
A.2. În cazuri speciale (elemente cu deschideri mari) pot fi utilizate metode mai
exacte pentru determinarea lăţimii active bp, cu luarea în considerare a deformabilităţii
plăcii.
Observaţie. În cazurile curente de grinzi de planşee la care axa neutră intră în placă la
verificarea rezistenţei, se permite să se ia în considerare în toate cazurile valorile de la
grinzile independente.
SECŢIUNE 1 - 1
VEDERE DE SUS
1
Structură etajată din beton armat
2 2
Ureche de agăţare
SECŢIUNE 2 - 2
VEDERE LONGITUDINALĂ
-109-
Structură etajată din beton armat Anexa F
Succesiunea operaţiilor menţionată mai sus nu este obligatorie, iar acestea pot fi
reluate de mai multe ori, fiind admise modificări ale datelor introduse. Opţiunile iniţiale
pot fi schimbate în orice fază de calcul dacă rezultatele nu sunt cele mai potrivite
aplicaţiei rulate (inclusiv după afişarea sau tipărirea rezultatelor).
Geometria structurii
1 0 1
0 1 1
0 0 1
0 0 0
0 1 0 Tabelul 1
Pentru a obţine calculul eforturilor tangenţiale în fiecare din cele trei tipuri de
analiză, trebuie introdusă aria de forfecare pentru fiecare secţiune.
TASTE FUNCTIONALE
Dependent de cum s-au numerotat nodurile, se poate beneficia de avantajul unor taste
de generare. <F5> REPT si <F6> GEN pot fi foarte folositoare in acest caz.
<Ctrl> <E> = Mod Editare On / Off |<Del> {editare off} = Parasire sablon
<Esc> = Celula Blank |<Del> {editare on} = Sterge caracter
<Ins> = Incepe functia | Butonul sting pe nume Fn = <Ins>
Ambele butoane (in celula) = <Esc> | Ambele butoane (pe nume Fn) = <Del>
Exemplu.
FROM = 3 şi INCREMENT = 7.
Prima linie de date ce va fi generata va începe la linia numărul10.
Apăsând <F10) se activează un alt set de taste funcţionale in Geometrie Noduri. Este
singura tasta funcţionala care nu apare niciodată pe ecran.
Încărcări.
deplasărilor sau forţelor. Pentru a afla deplasarea sau forţa maximă din diagrama, se
înmulţeşte factorul de conversie care este scara din dreapta sus a ecranului (sau
foii), cu valoarea introdusa în aceasta celula. Pentru a anula aceasta opţiune se
setează maximul la zero.
În Diagrams / Options / Display All (vezi figura 15) se introduce „1” dacă se
doreşte afişarea numărului nodului, barei, secţiunii, materialului, a atributului afişat în
lungul barei. De asemenea se poate afişa un caz particular de încărcare. Pentru calculul
ne-liniar, încărcările sunt grupate pe niveluri de încărcare. Nu se pot afişa în acelaşi
timp numerele barelor, secţiunilor sau materialelor în acelaşi timp cu numerele
atributelor.
BIBLIOGRAFIE
[1] STAS 10107/0-90: „Calculul şi alcătuirea elementelor structurale din beton,
beton armat şi beton precomprimat”.
[2] STAS 10107/2-92: „Construcţii civile, industriale şi agricole. Planşee curente
din plăci şi grinzi din beton armat şi beton precomprimat. Prescripţii de calcul şi
alcătuire”.
[3] STAS 10101/2A1-87: „Acţiuni în construcţii. Încărcări tehnologice din
exploatare pentru construcţii civile, industriale şi agrozootehnice”.
[4] STAS 10101/1-78: „Acţiuni în construcţii. Greutăţi tehnice şi încărcări
permanente”.
[5] STAS 10101/0-75: „Acţiuni în construcţii. Clasificarea şi gruparea acţiunilor “.
[6] STAS 10101/0-77: „Acţiuni în construcţii. Clasificarea şi gruparea acţiunilor
pentru construcţii civile şi industriale “.
[7] STAS 10101/21-92: „Acţiuni în construcţii. Încărcări date de zăpadă”.
[8] Agent, R., Dumitrescu, D., Postelnicu, T.: „Îndrumător pentru calculul şi
alcătuirea elementelor structurale de beton armat “. Editura Tehnică, Bucureşti,
1992.
[9] Postelnicu, T., Munteanu, M.: „Beton armat (note de curs). Partea I. Proprietăţile
fizico-mecanice ale betonului şi armăturii. Comportarea elementelor din beton
armat la solicitări”. ICB, Bucureşti, 1993.
[ 10 ] Postelnicu, T., Munteanu, M.: „Beton armat (note de curs). Partea a II-a.
Calculul elementelor din beton armat “. UTCB, Bucureşti, 1996.
[ 11 ] Pavel, C.: „Construcţii din beton armat. Partea I-a “. ICB, Bucureşti, 1981.
[ 12 ] Avram, C.: „Grinzi continue“. Editura Tehnică, Bucureşti, 1965.
[ 13 ] P10 – 86: “Normativ privind proiectarea şi executarea lucrărilor de fundaţii
directe la construcţii”