UNIVERSITATEA TEHNIC DE CONSTRUCII BUCURETI

METODE DE EVALUARE A INTERACIUNII

TEREN-STRUCTUR LA ACIUNI SEISMICE
PENTRU CONSTRUCII AMPLASATE N
ROMNIA

TEZ DE DOCTORAT
REZUMAT



Autor:
ing. Ovidiu Laureniu BOGDAN

Conductor tiinific:
Prof. univ. dr. ing. Nicolai OPA


Rezumat
Lucrarea de fata studiaza aportul interactiunii structura-fundatie-teren, prin compara-
tie cu cazul structurii incastrate la nivelul terenului. Sunt analizate structuri metalice
contravantuite centric si structuri duale din beton armat, cu trei regimuri de inaltime:
4, 10 si 15 niveluri. Printr-o analiza dinamic-neliniara, se urmareste modicarea para-
metrilor raspunsului structural si a parametrilor caracteristici ai sistemului dinamic, fata
de situatia din practica curenta de proiectare, in care structura este incastrata la baza.
Interactiunea teren-fundatie-structura este modelata cu ajutorul metodei substructurilor.
Comportarea structurii este considerata ca ind inelastica, prin formarea unor articulatii
plastice la nivelul anumitor elemente structurale, care sa conduca la un mecanism favor-
abil de disipare a energiei. Fundatia este alcatuita dintr-un numar de unul pana la trei
subsoluri, fara piloti de fundare, este considerata rigida si in contact cu terenul de fun-
dare, atat la nivelul radierului cat si la cel al peretilor subsolului. Comportarea terenului
de fundare este considerata ca ind inelastica, prin folosirea unui model echivalent-liniar
de transmitere a miscarii seismice prin teren. Parametrii de rigiditate si amortizare care
caracterizeaza interactiunea fundatiei cu terenul sunt calibrati in functie de nivelul de
deformatie maxima din teren si de frecventa sistemului dinamic. Prin comparatia unui
numar de 72 de structuri metalice si 72 de structuri din beton armat, se determina amor-
tizarea suplimentara a sistemului dinamic fata de cazul structurii incastrate, data de
aportul terenului si al interactiunii structura-fundatie-teren, cat si cresterea perioadei
fundamentale de vibratie. Acestea permit o evaluare a modicarilor nivelului fortelor
seismice si a deplasarilor de la nivelul structurii, determinate de interactiunea cu terenul,
cu ajutorul spectrului de proiectare din codul seismic in vigoare.
Cuprins
Cuprins ii
1 Introducere 1
1.1 Scopul lucrarii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1
1.2 Organizarea lucrarii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.3 Lista notatiilor folosite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
2 Stadiul actual al problemei 7
2.1 Generalitati . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
2.2 Stadiul actual al cunoasterii teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
2.2.1 Tipuri de interactiune. Metode de analiza . . . . . . . . . . . . . 7
2.2.2 Functii de impedanta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
2.2.3 Scurt istoric al evolutiei conceptelor teoretice conexe functiilor de
impedanta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
2.3 Interactiunea teren-structura in codurile de proiectare . . . . . . . . . . . 11
3 Miscarea terenului si a fundatiei la actiuni seismice 13
3.1 Generalitati . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
3.2 Propagarea undelor. Tipuri de unde . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
3.3 Miscarea terenului in Bucuresti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
3.4 Interactiunea cinematica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
4 Evaluarea parametrilor dinamici ai sistemului fundatie-teren 20
4.1 Propagarea miscarii seismice prin teren . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
4.1.1 Miscarea de excitatie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
4.1.2 Mediul de transmitere. Parametrii caracteristici ai terenului . . . 21
4.1.3 Modelul matematic de transmitere a undelor printr-un mediu con-
tinuu omogen . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
4.1.4 Modelul matematic de transmitere a undelor printr-un mediu dis-
continuu, neomogen, de tip multistrat . . . . . . . . . . . . . . . . 22
4.1.5 Modelul liniar de teren. Modelul echivalent liniar . . . . . . . . . 23
ii
4.2 Determinarea parametrilor caracteristici ai terenului din Bucuresti . . . . 24
4.2.1 Structura terenului in Bucuresti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
4.2.2 Parametrii dinamici ai terenului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
4.3 Functii de impedanta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
4.3.1 Modelul Wolf pentru o fundatie circulara de suprafata in contact
cu un semispatiu vasco-elastic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
4.3.2 Modelul Stewart pentru o fundatie circulara in contact cu un semi-
spatiu vasco-elastic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
4.3.3 Modelul descris in codul IAEA pentru o fundatie circulara . . . . 30
4.3.4 Modelul Gazetas pentru o fundatie dreptunghiulara . . . . . . . . 31
5 Dimensionarea seismica a structurilor in practica curenta de proiectare 32
5.1 Generalitati . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
5.2 Structuri metalice in cadre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
5.3 Structuri duale din beton armat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
6 Studii de caz 37
6.1 Generalitati . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
6.2 Structuri metalice in cadre etajate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
6.2.1 Structuri metalice in cadre cu 4 niveluri . . . . . . . . . . . . . . 40
6.2.2 Structuri metalice in cadre cu 10 niveluri . . . . . . . . . . . . . . 41
6.2.3 Structuri metalice in cadre cu 15 niveluri . . . . . . . . . . . . . . 42
6.3 Structuri duale etajate din beton armat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
6.3.1 Structuri duale din beton armat cu 4 niveluri . . . . . . . . . . . 44
6.3.2 Structuri duale din beton armat cu 10 niveluri . . . . . . . . . . . 45
6.3.3 Structuri duale din beton armat cu 15 niveluri . . . . . . . . . . . 46
6.4 Concluzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
6.5 Aportul terenului de fundare in amortizarea totala a sistemului dinamic . 48
6.5.1 Structuri metalice in cadre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
6.5.2 Structuri duale din beton armat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
6.6 Structuri metalice inalte supuse unor miscari seismice generate . . . . . . 52
6.6.1 Miscarile seismice articiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
6.6.2 Parametrii dinamici ai sistemului fundatie-teren . . . . . . . . . . 54
6.6.3 Raspunsul structurilor metalice inalte . . . . . . . . . . . . . . . . 55
7 Concluzii 60
7.1 Concluzii si recomandari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
7.2 Contributii personale si directii viitoare de cercetare . . . . . . . . . . . . 64
8 Bibliograe 67
iii
Capitolul 1
Introducere
1.1 Scopul lucrarii
In general, in practica curenta de proiectare, structurile sunt modelate fara a tine seama
de deformabilitatea terenului de fundare, ca ind incastrate la nivelul fundatiei. Aceasta
ipoteza poate , pentru anumite tipuri de structuri, conditii de teren de fundare si mis-
cari seismice, una care sa conduca la valori acoperitoare ale parametrilor raspunsului
structural. In alte situatii insa, valorile acestor parametri pot depasite de cele core-
spunzatoare unei structuri care sa tina seama de aportul terenului de fundare, dar si
de fundatie in contact cu terenul. Interactiunea dinamica dintre aceste trei subsisteme
poarta numele de interactiune teren-structura si este denita de un proces de inuenta
reciproca a raspunsului ecarui subsistem in relatie cu celelalte doua. Scopul acestei lu-
crari este de a studia aportul interactiunii dintre structura, fundatie si teren in raspunsul
structurii, prin comparatie cu situatia in care aceasta este considerata ca ind incastrata
la nivelul fundatiei, pentru conditiile de seismicitate, de teren si cele date de caracteris-
ticile fondului construit din Romania.
In tara noastra nu exista prescriptii explicite in codurile de proiectare legate de inter-
actiunea cu terenul, chiar daca preocupari ale mediului stiintic legate de acest subiect
au existat de cateva zeci de ani, multe nalizate prin publicatii si lucrari legate de acest
subiect. Aceasta lucrare isi propune sa faca un studiu relevant pentru conditiile specice
tarii noastre si in nal, sa faca unele recomandari care, poate, vor duce la considerarea
interactiunii cu terenul in normele de proiectare viitoare, asa cum de pilda, exista re-
latii specice de calcul in normele americane, japoneze si mai de curand, chiar in cele
europene. In acest scop sunt comparate un numar de 144 de structuri metalice sau din
beton armat.
Conditiile de seismicitate de la noi, ca si nivelul de vulnerabilitate a mediului construit,
fac din Bucuresti zona cu cel mai mare risc potential de pe teritoriul tarii. Din acest motiv,
se considera ca toate structurile studiate in lucrarea de fata sunt amplasate in Bucuresti.
1
Din punct de vedere al miscarilor seismice considerate, acestea sunt cele trei cutremure
vrancene majore inregistrate in Bucuresti, cel din 4 martie 1977, cel din 30 august 1986
si cel din 30 mai 1990. Sunt considerate atat componentele orizontale ale miscarilor, cat
si cele verticale.
Structurile studiate sunt structuri regulate, multietajate, metalice sau din beton ar-
mat, avand un regim de inaltime de 4, 10 sau 15 niveluri, care sa acopere specicul fondu-
lui construit din Bucuresti existent, cat si tendintele solutiilor structurale noi. Structurile
multietajate vechi, din zidarie, cu vulnerabilitate ridicata, nu sunt tratate in mod special
in cadrul acestei lucrari, insa ele pot asimilate din punctul de vedere al impactului
interactiunii cu terenul, cu structurile de rigiditate comparabila evaluate in cadrul aces-
teia. Pe de alta parte, regimurile de inaltime de peste patru niveluri au in general un
risc ridicat datorita aglomerarii de oameni, din acest motiv structurile de tip parter sau
parter si etaj nefacand obiectul acestui studiu. Structurile considerate sunt structuri cu
subsol (un subsol cele cu 4 niveluri, doua subsoluri cele cu 10 niveluri si 3 subsoluri cele
cu 15 niveluri) fundate prin intermediul unui radier, fara solutii speciale de tipul pilotilor.
Structurile, atat cele metalice cat si cele din beton armat, au cate trei deschideri egale.
Structurile metalice sunt structuri contravantuite centric in deschiderea centrala, iar cele
din beton armat sunt structuri care in aceeasi deschidere au un perete pe intreaga de-
schidere si inaltime. Acestea sunt dimensionate conform codurilor curente de proiectare,
pentru ca apoi parametrii raspunsului structural sa e comparati cu cei ai structurilor
identice, care insa tin seama de interactiunea cu terenul de fundare. Datorita regulari-
tatii structurilor, toate modelele sunt modele plane pentru care urmarirea parametrilor
raspunsului structural este mai simpla. Se neglijeaza astfel efectele din torsiunea generala
a structurii si aportul interactiunii cu terenul asupra acesteia.
Atat structurile metalice cat si cele din beton armat au o comportare neliniara, inelas-
tica, data de capacitatea de formare a unor mecanisme favorabile de disipare a energiei
seismice prin deformatii postelastice concentrate la nivelul capetelor grinzilor, contravan-
tuirilor, bazelor stalpilor de la parter sau bazei peretelui de la parter, in cazul structurilor
din beton armat. La nivelul terenului de fundare, considerat ca un mediu neomogen
multistrat, incursiunile postelastice date de disiparea energiei seismice sunt cuanticate
printr-un model echivalent liniar in care nivelul de amortizare si de rigiditate al terenului
este inuentat de nivelul maxim de deformatie din teren si de nivelul de intensitate al mis-
carii seismice. Nu se tine seama de neliniaritatea geometrica determinata de o eventuala
ridicare a fundatiei de pe teren, aceasta situatie considerandu-se ca evitata prin modul
de proiectare al structurii. Fundatiile sunt considerate rigide, nedeformabile, acesta ind
un deziderat al oricarei practici curente de proiectare. In realitate, rigiditatea mult mai
mare a fundatiei decat cea a structurii, sau cea a terenului, permite considerarea acestei
ipoteze.
Pentru modelarea interactiunii cu terenul se pot folosi doua metode: metoda directa in
2
care cele trei subsisteme (structura, fundatie, teren de fundare) sunt modelate impreuna
si metoda indirecta, sau pe substructuri, in care acestea sunt modelate separat, evaluand
totodata efectul interactiunii dintre ele. Prima metoda necesita un nivel de complexitate
al modelului ridicat, ind din acest punct de vedere mai dicil de abordat in practica
curenta de proiectare. Din acest motiv, aceasta lucrare foloseste cea de-a doua metoda,
metoda ce eventual poate considerata pentru a folosita si la noi in mod curent, in
viitor. Metoda bazata pe substructuri, pe langa abordarea mai putin complexa, ofera si
avantajul controlului facil al parametrilor raspunsului atat ai structurii, cat si ai fundatiei
sau ai terenului de fundare.
Parametrii de interes ai raspunsului structural, urmariti comparativ in cadrul acestei
lucrari, sunt valorile maxime ale deplasarilor si ale eforturilor, cat si parametrii dinamici
ai celor doua sisteme structurale -cu baza incastrata si cele care tin seama de aportul
terenului de fundare -ca perioade de vibratie si nivel de amortizare. Aceasta urmareste, pe
de alta parte, si modul in care spectrul de proiectare poate modicat daca se considera
interactiunea dintre structura, fundatie si teren.
Lucrarea de fata nu studiaza in mod explicit inuenta interactiunii dintre doua struc-
turi vecine cu terenul de fundare. Acest aspect este cuanticat insa prin variatia para-
metrilor terenului de fundare intre anumite limite, variatie care sa tina seama si de mod-
icarea parametrilor terenului data de inuenta cladirilor vecine.
1.2 Organizarea lucrarii
Lucrarea de fata este impartita in sapte capitole.
Capitolul intai este un capitol de Introducere in care sunt aratate scopul si obiectivele
lucrarii, cat si structura acesteia. Cele mai multe dintre modelele de calcul structural con-
sidera fundatia rigida si suprastructura incastrata la nivelul suprafetei libere a terenului.
In cazul unor solutii de fundare de adancime, dezvoltate e pe inaltimea unui numar de
subsoluri, e prin intermediul unor piloti de fundare in cazul unor terenuri de fundare
slabe, inginerii proiectanti pot alege un model de calcul structural in care terenul de fun-
dare sa e reprezentat de niste rigiditati elastice echivalente. In ambele situatii terenul
de fundare nu este considerat si prin amortizarea suplimentara pe care o aduce sistemu-
lui structura-fundatie-teren de fundare. Mai mult, raspunsul structurii este modicat de
prezenta terenului de fundare asa cum raspunsul terenului de fundare este inuentat de
prezenta fundatiei si a structurii. Aceasta interdependenta poarta numele de interactiune
teren-structura, sau mai exact interactiune teren-fundatie-structura. Datorita acestei in-
teractiuni comportarea sistemului dinamic alcatuit din cele trei difera in anumite situatii
semnicativ de comportarea sistemului dinamic alcatuit doar din structura. Din acest
motiv lucrarea de fata isi propune sa studieze si sa cuantice diferentele intre raspunsurile
celor doua sisteme dinamice, cel alacatuit doar din structura si care reprezinta practica
3
curenta de proiectare, si cel care tine seama si de terenul de fundare si interactiunea
dintre acesta, fundatie si structura.
Capitolul al doilea descrie stadiul actual al studiilor si cercetarilor privind raspunsul
dinamic al sistemelor structura-fundatie-teren de fundare. Initial aceste probleme de
calcul structural au aparut in proiectarea structurilor nucleare. Rigiditatea acestora este
foarte mare in raport cu a terenului de fundare, aceasta dand nastere unui binomstructura
rigida-teren exibil pe care s-a fundamentat intreaga cercetare in faza initiala si care s-a
pastrat ca o conditie necesara in evaluarea problemelor de interactiune. Studiile ulterioare
care au tinut seama de interactiune si in problemele de calcul structural ale structurilor
civile, care de regula sunt structuri exibile in comparatie cu cele nucleare, au aratat ca
interactiunea teren-structura poate avea efecte favorabile asupra raspunsului sistemului
dinamic in anumite situatii, dupa cum in altele poate avea efect nefavorabil. Considerarea
interactiunii teren-structura creste in mod evident gradul de complexitate al modelului
dinamic de calcul. Au aparut astfel diferite metode de evaluare ale acestui fenomen, unele
simplicate care determina separat raspunsul ecarui subsistem (structura, fundatie si
teren de fundare) si, odata cu dezvoltarea capacitatilor de calcul, metode directe care
modeleaza intregul sistem dinamic. In cadrul lucrarii de fata, metodele considerate pentru
evaluarea efectelor interactiunii vor metode simplicate. Motivul alegerii acestora este
acela ca sunt mai apropiate ca abordare de practica curenta inginereasca iar pe de alta
parte, se pot controla mai usor parametrii importanti ai raspunsului fara ca acestia sa
difere semnicativ de cei reali.
Capitolul al treilea prezinta modul in care miscarea terenului de fundare, in prezenta
fundatiei structurii, difera de miscarea terenului la suprafata libera a acestuia, in situ-
atia in care fundatia si structura nu exista. Aceasta diferenta este data de ceea ce se
numeste interactiunea cinematica, unul din aspectele interactiunii teren-structura. Se
va arata ca interactiunea cinematica este cu atat mai importanta cu cat adancimea de
fundare creste, deci cu cat fundatia este mai dezvoltata in adancime. Pentru fundati-
ile de suprafata, acest tip de interactiune este in cele mai multe cazuri neglijabila. Cu
alte cuvinte, in cazul fundatiilor de suprafata, acestea urmaresc miscarea terenului, deci
raspunsul dinamic al structurii va acelasi cu raspunsul structurii la miscarea de tip free-
eld, miscarea terenului la suprafata libera, neinuentata de prezenta unor structuri. Se
vor considera cele trei evenimente seismice importante din trecutul apropiat pentru care
exista inregistrari, cutremurele vrancene din 1977, 1986 si 1990. Acestea sunt miscari
seismice de referinta in practica inginereasca de la noi din tara, si totodata semnicative
pentru evaluarea comportarii structurilor din zonele cu risc seismic pronuntat, asa cum
este Bucurestiul. In acest capitol se determina miscarea de la nivelul fundatiei pentru
adancimi de fundare care merg pana la trei subsoluri, situatie care corespunde unui tip
de structura inalta, in jurul a 15 niveluri. Cele trei evenimente seismice considerate
sunt importante si ca nivel de acceleratii ale terenului, motiv pentru care pot duce la
4
incursiuni inelastice atat ale structurii, cat si ale terenului de fundare. Evaluarea si cuan-
ticarea acestor incursiuni inelastice ale terenului de fundare si ale structurii sunt unele
din aspectele importante care vor urmarite in lucrarea de fata.
Capitolul al patrulea descrie tipurile de teren considerate si parametrii zico-mecanici
ai acestora. Caracteristicile zico-mecanice ale terenului de fundare reprezinta unul dintre
parametrii importanti ai unei analize bazate pe interactiunea teren-structura. Lucrarea
isi propune sa studieze efectele interactiunii teren-structura pentru amplasamentele cu
risc seismic ridicat. Dintre acestea, Bucurestiul este cel mai important. In Bucuresti
caracteristicile de fundare au fost determinate prin studii geologice facute in diferite
amplasamente. Au fost de asemenea alcatuite si unele harti de microzonare seismica, pe
baza carora se poate observa o oarecare variatie a caracteristicilor dinamice ale terenului:
in zonele lacurilor sau a cursurilor raurilor existente sau asanate, terenurile de fundare
sunt mai slabe, in timp ce in celelalte zone acestea au parametrii de rigiditate mai ridicati.
La evaluarea efectelor interactiunii teren-structura asupra raspunsului structural se va
tine seama de doua tipuri de teren de fundare, amandoua caracteristice Bucurestiului:
unul corespunzator unui amplasament cu teren de fundare slab si altul corespunzator unui
amplasament cu teren de fundare mai rigid. In interactiunea teren-structura, raspunsul
dinamic al structurii inuenteaza raspunsul terenului de fundare prin ceea ce se numeste
interactiune inertiala. Efectele acestui tip de interactiune inertiala sunt cuanticate in
metodele simplicate de modelare a interactiunii teren-structura prin intermediul unor
curbe de tip forta-deplasare in care parametrii terenului sunt dati de rigiditatea si de
amortizarea acestuia. Este deci important in evaluarea acestor curbe, numite si functii
de impedanta, determinarea acestor doi parametri pentru un amplasament dat. Terenul
de fundare este un mediu neomogen straticat, ai carui parametri variaza cu ecare
strat si cu intensitatea miscarii seismice. Pentru evaluarea parametrilor caracteristici ai
functiilor de impedanta ale terenului trebuie facuta o echivalare a terenului de fundare
neomogen multistrat cu un semispatiu elastic sau cu un mediu unistrat, pentru care
expresiile functiilor de impedanta sunt cunoscute.
Capitolul al cincilea descrie tipurile de structuri considerate in cadrul lucrarii. Din
punctul de vedere al regularitatii in plan si pe verticala, structurile analizate sunt regulate,
motiv pentru care toate analizele structurale se fac pe cadre plane. Sunt analizate doua
tipuri de structuri, metalice si din beton armat. Structurile metalice sunt structuri in
cadre contravantuite centric, avand trei deschideri egale. Cele din beton armat sunt
structuri duale alcatuite din cadre si pereti. Regimul de inaltime al acestora este de 4,
10 sau 15 niveluri avand unul, doua sau trei subsoluri. Dimensionarea acestor structuri
se face dupa normativele specice de proiectare in vigoare. Se urmareste abordarea unor
tipuri de structuri relevante pentru mediul construit de la noi din tara cat si parametrii
de comportare inelastica ai acestora.
Capitolul al saselea prezinta modelele de interactiune teren-structura pentru tipurile
5
de structuri considerate. Sunt urmariti si cuanticati parametrii de comportare ai sis-
temelor structurale, tinand seama de interactiune, iar variatia acestora este comparata
cu sistemele structurale identice, insa fara a tine seama de terenul de fundare. Aceste
din urma sisteme structurale, incastrate la nivelul terenului de fundare, sunt deci con-
siderate ca referinta pentru a evidentia efectul favorabil sau defarovabil al interactiunii
teren-structura. In total sunt analizate un numar de 72 de structuri metalice cu diferite
conguratii si tipuri de teren de fundare si un numar egal de structuri din beton armat.
In plus fata de acestea, pentru structurile metalice inalte s-au considerat o serie de 34 de
modele suplimentare in care pe de o parte, miscarea seismica este una generata articial
pe baza spectrului de proiectare, iar pe de alta terenul este unul a carui rigiditate este re-
dusa de un numar semnicativ de ori fata de cea a amplasamentului de referinta. Printre
parametri considerati in analiza dinamica sunt si unii care cuantica nivelul incursiunilor
postelastice, atat la nivelul terenului cat si al structurii, in cazul sistemelor structurale
care considera interactiunea cu terenul, cat si in cazul acelora care nu tin seama de
aceasta. Considerarea interactiunii teren-structura conduce la cresterea perioadei fun-
damentale a sistemului dinamic, pe de o parte, iar pe de alta la cresterea amortizarii
datorita aportului terenului de fundare. Aceste doua aspecte determina o modicare a
valorilor de varf ale acceleratiilor spectrale si implicit o modicare a fortelor seismice de
proiectare. Aceasta reprezinta un aspect important al interactiunii teren-structura si este
de aceea urmarit indeaproape pentru ecare model structural considerat.
Capitolul al saptelea este capitolul de concluzii in care sunt evidentiate efectele favora-
bile sau defavorabile ale considerarii interactiunii teren-structura in calculele structurale.
De asemenea, sunt punctate contributiile personale ale autorului la evaluarea interactiunii
pentru structurile civile in conditiile de seismicitate de la noi, si sunt totodata subliniate
unele recomandari in privinta calculelor structurale tinand seama de interactiunea teren-
structura in practica inginereasca curenta. Tot aici sunt aratate elementele unui calcul
bazat pe interactiune care nu au putut evidentiate de metodele de analiza alese, si sunt
indicate unele directii viitoare de cercetare in privinta acestora.
1.3 Lista notatiilor folosite
In cadrul lucrarii este prezentata o lista a notatiilor folosite.
6
Capitolul 2
Stadiul actual al problemei
2.1 Generalitati
Literatura scrisa pe marginea interactiunii teren-structura este uriasa, aceasta si pentru
ca problema este una de granita, care implica mai multe elemente: structura, fundatie,
teren, miscarea terenului. Acesta este deci un subiect care intereseaza ca atare sau este
tratat tangential de o serie de specialisti ca inginerii constructori, geotehnicieni, seismologi
sau matematicieni. Daca structura este fundata pe roca, sau rigiditatea terenului de
fundare este foarte mare in raport cu cea a structurii, atunci structura poate considerata
incastrata la nivelul terenului. Daca insa aceste doua conditii nu sunt indeplinite, in cele
mai multe din cazuri terenul de fundare ind unul deformabil, raspunsul real al structurii
la miscarea data de teren trebuie determinat pe baza unei probleme de interactiune teren-
structura. Capitolul de fata puncteaza stadiul actual al cunostintelor tehnice legate de
interactiunea teren-structura cat si implementarea acestora in unele coduri de proiectare.
2.2 Stadiul actual al cunoasterii teoretice
2.2.1 Tipuri de interactiune. Metode de analiza
Modelele de calcul structural bazate pe interactiunea teren-structura au fost considerate
initial pentru proiectarea centralelor nucleare. Din acest motiv s-a considerat ca inuenta
exibilitatii terenului asupra raspunsului structural este cu atat mai importanta cu cat
structura este mai rigida, ind fundata pe terenuri relativ moi. Odata cu aparitia mod-
elelor de calcul pentru structuri civile care sa tina seama de interactiunea teren-structura,
s-a observat ca in anumite conditii aceste tipuri de structuri, chiar ind mult mai exibile
decat cele nucleare, pot avea un raspuns structural semnicativ inuentat de cuplajul
dinamic dintre teren si structura. Considerarea acestor structuri in proiectarea curenta
ca incastrate la nivelul terenului poate o abordare in spiritul sigurantei, cum de aseme-
nea poate una descoperita din punctul de vedere al determinarii raspunsului real al
7
structurii.
Fig. 2.1 Reprezentare schematica a modelului real (A) si a modelului metodei indirecte,
bazata pe substructuri (B)
Considerarea structurilor ca incastrate la nivelul terenului, presupune ca miscarea
bazei structurii este aceeasi cu miscarea terenului la suprafata libera. Interactiunea teren-
structura este denita tocmai de aceasta inabilitate a fundatiei structurii de a urmari
miscarea terenului (Kramer, 1996). Diferenta intre aceste doua miscari este data de o
relatie biunivoca in care, pe de o parte, datorita rigiditatii mult mai mari a fundatiei fata
de teren, miscarea celor doua este diferita, iar pe de alta parte, fortele inertiale aparute
la nivelul structurii si a fundatiei determina o stare de deformatie la nivelul terenului.
Aceasta inuenta reciproca a raspunsurilor terenului de fundare si a structurii este o car-
acteristica denitorie a interactiunii teren-structura. Pentru intelegerea facila a acestui
fenomen, in literatura de specialitate se face distinctie intre doua tipuri de interactiune:
interactiunea cinematica, legata de diferenta intre miscarea terenului si a fundatiei, si in-
teractiunea inertiala, legata de raspunsul structurii si de inuenta acestuia asupra miscarii
terenului de fundare. Interactiunea cinematica este descrisa de diferenta intre miscarea
fundatiei si miscarea terenului de fundare la suprafata libera (Figura 2.1 - B1). Aceasta
8
este inuentata de adancimea de fundare si marimea suprafetei fundatiei, de fenomenul
de incoerenta a miscarii seismice insemnand asincronismul miscarii in puncte diferite
ale fundatiei, de directivitatea campului de unde. Interactiunea inertiala este denita de
fenomenul prin care fortele de inertie dezvoltate in structura, prin reactiunile de la nivelul
fundatiei, duc la deplasari relative ale acesteia fata de deplasarile terenului de la nivelul
fundatiei (Figura 2.1 - B2).Fenomenul poate descris printr-o serie de functii complexe
de impedanta, cunoscute si numeroase in literatura de specialitate. Acestea sunt relatii
forta-deplasare obtinute pentru cazul unor fundatii rigide generice, de forma circulara sau
dreptunghiulara, situate pe un semispatiu elastic sau vascoelastic care reprezinta terenul
de fundare. Ele descriu exibilitatea fundatiei aata pe terenul de fundare prin partea
reala, cat si amortizarea data de cuplajul fundatie-teren prin partea imaginara. O alta
serie de functii de impedanta sunt dezvoltate pentru acelasi tip de fundatie, aata pe
un strat elastic sau vascoelastic, innit in plan orizontal, si aat la randul lui pe un
semispatiu elastic cu caracteristicile rocii de baza. Parametrii semispatiului elastic sau ai
stratului echivalent de teren, sunt determinati pentru a corespunde unei staticatii reale
masurate a terenului de fundare si unei adancimi reprezentative.
Metodele de analiza a problemelor de interactiune teren-structura se impart in doua
categorii importante: metode directe si metode indirecte, sau bazate pe substructuri.
Metodele bazate pe substructuri separa structura de infrastructura si de teren, in baza
celor doua tipuri de interactiuni de care am vorbit (Figura 2.1). O lucrare de referinta
pentru acestea este Luco (1982). Pasii de rezolvare presupun:
determinarea miscarii de excitatie la nivelul fundatiei pe baza functiilor de transfer
ce tin seama de interactiunea cinematica (Figura 2.1 - B1)
determinarea functiilor de impedanta pentru un semispatiu sau strat de teren
echivalent celui real, functie de caracteristicile fundatiei (Figura 2.1 - B2)
determinarea raspunsului structurii modelata ca rezemata pe un sistem de resoarte
elastice si amortizori vascosi (model reologic) si excitata de miscarea de la nivelul
fundatiei (Figura 2.1 - B3)
Modelele reologice de la baza structurii au parametrii de rigiditate si amortizare de-
terminati pe baza functiilor de impedanta corespunzatoare ecarui grad de libertate con-
siderat. Cel mai simplu model reologic folosit pentru problemele de interactiune este
modelul Voigt. Metodele indirecte, simplicate, au o serie de avantaje prin faptul ca
permit o buna aproximare a fenomenului de interactiune, raspunsul ecarui subsistem se
poate analiza separat folosind relatii analitice cunoscute si de asemenea rezultatele inter-
mediare ce pot obtinute ajuta la intelegerea fenomenului si la vericarea si controlul
rezultatelor. Aceste metode nu necesita resurse de calcul deosebite si sunt mai apropiate
practicii ingineresti, modelele neind unele foarte complexe. Ele sunt de obicei folosite
9
pentru cazurile cand fundatia poate considerata rigida. Cum in proiectarea structurilor
civile fundatia este mult mai rigida decat structura, aceste metode sunt des intalnite in
practica curenta.
Un alt aspect important in abordarea metodelor directe este determinarea miscarii
de excitatie la o adancime oarecare a terenului, pe baza unei miscari inregistrate la
suprafata libera a terenului. Pentru aceasta au fost dezvoltate metode de determinare a
raspunsului unui mediu multistraticat de teren la o miscare de excitatie oscilatorie oare-
care. Comportarea terenului poate elastica, echivalent elastica sau inelastica, dupa cum
terenul poate modelat printr-un model spatial sau plan. Dintre programele de calcul
dezvoltate, cel mai cunoscut este programul SHAKE (Schnabel, 1972 ) care modeleaza
terenul printr-un model plan, avand straturi paralele innite orizontal cu comportare
echivalent liniara.
2.2.2 Functii de impedanta
In general, functia de impedanta a unei fundatii rigide, pentru un grad de libertate
oarecare, este o functie complexa care descrie raportul dintre amplitudinea fortei aplicate
pe directia gradului de libertate si amplitudinea deplasarii fundatiei pe directia aceluiasi
grad. Daca fundatia este rezemata pe un teren avand proprietati vascoelastice, atunci
rezolvarea acestei probleme poate facuta mai convenabil in domeniul frecventelor. Pe
de alta parte, orice functie dinamica tranzitorie poate descompusa intr-o serie de functii
armonice in domeniul frecventelor. Pentru o functie de incarcare armonica de frecventa
oarecare, functia de impedanta este descrisa de raportul dintre amplitudinea acesteia
1(.) si cea a deplasarii fundatiei pe directia gradului de libertate n(.):
o(.) =
1(.)
n(.)
(2.1)
Din punct de vedere dinamic, aceasta are semnicatia unei functii de rigiditate dinam-
ica a fundatiei rezemate pe teren. Termenul real reprezinta rigiditatea statica a fundatiei
iar termenul complex, un amortizor vascos. Aceasta permite inlocuirea terenului de fun-
dare cu un model reologic compus dintr-un resort elastic de constanta 1 si un amortizor
vascos de contanta C legate in paralel, pe directia gradului de libertate considerat. Acest
model mai poarta numele de model Kelvin-Voigt. In mod similar se pot obtine functiile
de impedanta pentru ecare din cele trei grade de libertate in plan, in nal inlocuindu-
se terenul de fundare, pe directia ecarui grad de libertate, cu cate un model reologic
avand parametrii corespunzatori. Pe de alta parte, acest tip de model al terenului de
fundare simuleaza si disiparea energiei de catre teren prin efect radiant, datorita amorti-
zorului vascos si nu doar rigiditatea acestuia, cum este cazul fundatiilor pe medii elastice
modelate cu resoarte de tip Winkler.
10
2.2.3 Scurt istoric al evolutiei conceptelor teoretice conexe func-
tiilor de impedanta
Problema determinarii campului de deformatie dat de o forta statica sau dinamica, apli-
cata unui mediu elastic innit sau unui semispatiu elastic, a preocupat comunitatea sti-
intica de aproape doua secole. O lucrare recenta care descrie istoricul acestor probleme
este cea a lui Eduardo Kausel (Kausel, 2009).
2.3 Interactiunea teren-structura in codurile de proiectare
Sistemele dinamice bazate pe interactiunea teren-structura au o perioada fundamentala
mai mare fata de cele care nu tin seama de aceasta. De asemenea, amortizarea sistemului
este si ea mai mare in cazul celor care considera interactiunea dintre structura si teren.
Acesti doi parametrii dinamici pot inuenta marimea fortelor de proiectare determinate
pe baza unor spectre de raspuns. In functie de conformatia acestor spectre si de valorile
celor doi parametri fata de cazul structurii incastrate, aceste forte pot creste sau scadea.
Din acest motiv unele coduri de proiectare au introdus relatii de calcul simplicate pentru
estimarea celor doi parametrii dinamici si a spectrului de proiectare pentru modelele
structurale care tin seama de interactiunea cu terenul. Alte coduri de proiectare dau si
prescriptii legate de modelarea interactiunii cu terenul. Dintre acestea se disting codurile
americane, japoneze si europene.
Codurile americane UBC si ATC folosesc pentru determinarea perioadei fundamen-
tale si a amortizarii sistemului dinamic cu interactiune, relatii simplicate calibrate de
catre Stewart (1999) pentru o serie de miscari seismice puternice, tipuri de structuri si
o serie de 57 de tipuri de amplasamante din California si Taiwan. Relatiile propuse de
catre acesta au fost descrise de catre Veletsos si Meek (1974), acestia determinand val-
orile maxime ale raspunsului unui sistem dinamic cu un singur grad de libertate care
tine seama de interactiunea cu terenul, pe baza valorilor raspunsului unui sistem dinamic
echivalent, incastrat la baza. Parametrii dinamici ai sistemului dinamic cu baza exi-
bila avand doua grade de libertate, translatie si rotire, sunt descrisi de perioada 1
1TS
si
coecientul de amortizare ,
1TS
. Cei ai sistemului dinamic cu baza xa sunt descrisi de
perioada 1 si de coecientul de amortizare ,. Relatia propusa mai depinde de rigiditatea
1 si de inaltimea echivalenta / a structurii, ca si de rigiditatea la translatie 1
tI
si de cea
la rotire 1
v
a sistemului cu baza exibila:
1
1TS
1
=
_
1 +
1
1
tI
+
1/
1
v
(2.2)
In privinta coecientului de amortizare al sistemului cu baza exibila, acesta depinde de
cel al sistemului cu baza xa si de raportul celor doua perioade fundamentale printr-o
11
relatie propusa de Veletsos si Nair (1975):
,
1TS
= ,
t
+
,
(1
1TS
,1)
3
(2.3)
Coecientul ,
t
reprezinta coecientul de amortizare al fundatiei si descrie aportul inter-
actiunii dintre fundatie si teren, prin cele doua tipuri de amortizare: de tip radiant si de
tip histeretic ale terenului de fundare. Acesta depinde la randul lui de alti doi parametrii
adimensionali, unul care descrie un raport intre rigiditatea terenului si a structurii:
o =

c
1
/
(2.4)
si un altul care descrie un raport intre masa structurii si masa terenului:
=
:
j::
2
)
/
(2.5)
Valorile acestor coecienti pentru cele mai multe din tipurile de structuri sunt o 2
si 0.1 0.2 cu valoarea recomandata de catre Veletsos si Meek (1974) de 0.15.
In expresiile celor doi coecienti
c
reprezinta viteza undelor de forfecare prin teren,
iar :
)
reprezinta raza echivalenta a unei fundatii circulare determinate din conditia de
echivalenta a rigiditatii la translatie.
Codul japonez AIJ 2003 propune doua relatii pentru calculul simplicat al para-
metrilor unui sistem dinamic care considera interactiunea cu terenul. Fiecare dintre cele
doua relatii sunt determinate pe baza suprapunerii a trei moduri de vibratie distincte,
corespunzand modelului de structura cu un singur grad de libertate: structura exibila
incastrata la nivelul terenului, structura rigida avand o translatie a bazei si structura
rigida avand o rotire a bazei.
Codul european de proiectare Eurocode 8-5 prezinta unele prescriptii privind inter-
actiunea teren-structura, fara a recomanda o procedura simplicata de calcul a acestor
modele. Normativul precizeaza ca pentru majoritatea structurilor, efectele interactiunii
teren-structura sunt benece prin reducerea eforturilor la nivelul elementelor structurale.
Exceptie fac structurile pentru care efectele de ordinul doi sunt importante, cele rigide
avand fundatii masive de adancime ca silozuri sau pile de poduri,cele inalte si zvelte cum
ar turnurile sau cosurile de fum si cele fundate pe terenuri foarte moi, de clasa o
1
conform codului, deci avand viteze ale undelor de forfecare mai mici de 100 m/s.
12
Capitolul 3
Miscarea terenului si a fundatiei la
actiuni seismice
3.1 Generalitati
In zonele cu risc seismic ridicat, miscarea terenului determinata de undele seismice prop-
agate prin terenul de fundare reprezinta un element important in analiza structurala.
Determinarea unei forte dinamice de excitatie care actioneaza la baza structurii, numita
si forta taietoare de baza, presupune cunoasterea si evaluarea efectelor miscarii seismice
a terenului de la acest nivel. Considerarea acestei forte taietoare de baza in analiza struc-
turala poate sub forma unei forte statice, aplicate la baza structurii, sau sub forma uneia
a carei amplitudine sa varieze in timp, avand deci caracter dinamic. Chiar in situatia in
care analiza structurala este o analiza statica, forta taietoare de baza este determinata in
proiectare tinand cont de caracterul dinamic al acesteia, prin intermediul unor coecienti
dinamici.
3.2 Propagarea undelor. Tipuri de unde
In cazul unor unde plane propagate unidirectional in lungul unei axe oarecare r, compo-
nentele deplasarii vor avea forma n(.. t), (.. t) si n(.. t). Ecuatiile acestor unde se vor
scrie sub forma a trei ecuatii independente
(` + 2j)
J
2
n
J.
2
= j
J
2
n
Jt
2
(3.1a)
j
J
2

J.
2
= j
J
2

Jt
2
(3.1b)
j
J
2
n
J.
2
= j
J
2
n
Jt
2
(3.1c)
care reprezinta doua tipuri de unde plane denumite unde primare (P) si unde secun-
13
dare (S). Undele primare, descrise de prima ecuatie, sunt unde a caror componenta os-
cilatorie se aa in lungul directiei de propagare, determinand oscilatii axiale, de intindere-
compresiune in mediul de propagare. Undele secundare sunt unde de forfecare a caror
componenta de oscilatie are loc e normal pe directia de propagare, e paralel cu aceasta.
Constantele lui Lame sunt date de parametrii ` =
i
(1+i)(12i)
1 si j = G, unde modulul
de forfecare elastic depinde de parametrii elastici ai mediului de propagare prin relatia
G =
1
2(1+i)
.
Vitezele de propagare ale acestora sunt date de expresiile

j
=
_
` + 2j
j
(3.2)
pentru undele primare si de

c
=
_
j
j
(3.3)
pentru cele secundare. Raportul celor doua viteze, inlocuind constantele lui Lame, va
depinde doar de coecientul lui Poisson

c
=
_
2 2i
1 2i
(3.4)
din care se poate observa ca viteza de propagare a undelor primare este intotdeauna
mai mare decat cea a undelor secundare, ordinul de marime al acestui raport depinzand
de marimea coecientului de dilatatie a mediului de propagare.
Un alt tip de unde particulare pentru transmiterea miscarii seismice prin teren sunt
undele de suprafata. Transmiterea undelor prin teren se face intr-un spectru larg
de frecvente, amplitudini si directii de propagare. Acestea pot date de caracteristicile
spectrale ale miscarii ondulatorii sau de ltrarea acesteia prin diferite medii de propagare.
In cazul in care o unda incidenta de forfecare de tip SV are directia de propagare oblica,
in contact cu suprafata terenului aceasta sufera o conversie modala in doua tipuri de unde
reectate. Acest fenomen caracterizeaza de altfel si propagarea undelor primare dupa o
directie oblica intr-un semispatiu elastic. In schimb, undele secundare de tip SH nu sufera
aceasta conversie modala la suprafata semispatiului elastic, ele reectandu-se ca atare.
Se poate spune ca, desi undele P si S sunt unde care se propaga independent, asa cum
am aratat, la interfata dintre doua medii, in urma reexiei acestora, are loc ceea ce se
cheama conversie modala, deci unda incidenta (P sau SV) pierde o parte din energie
si in favoarea undei reectate de celalalt tip. Deci desi undele P si S se propaga intr-un
mediu oarecare decuplate, independent, in urma reexiei acestora la suprafata limita a
mediului respectiv, acestea sufera un proces de cuplare cu cate o unda de celalalt tip.
Conversia modala a undei incidente oblice poate avea diferite caracteristici in functie
de valoarea unghiului de incidenta. Unghiul de incidenta care determina aceste diferente
14
in conversia modala se numeste unghi critic de incidenta si are valori dependente de
caracteristicile spectrale ale undei (constanta undei) si de unghiul de incidenta. Pentru
unghiuri de incidenta mai mici decat valoarea unghiului critic, unda incidenta SV sufera
la suprafata o conversie modala in doua unde reectate, o unda P si una SV. Daca unghiul
de incidenta are valoarea unghiului critic, atunci unda incidenta sufera o conversie in o
unda reectata SV si o unda reectata in planul suprafetei de tip P. Daca insa unghiul de
incidenta este mai mare decat unghiul critic, atunci unda incidenta va suferi o conversie
intr-o unda reectata de tip SV si o unda de tip P a carei amplitudine scade exponential
cu adancimea si care se propaga de asemenea la suprafata. Unda de tip P propagata
in planul suprafatei, avand amplitudine descrescatoare exponential cu adancimea, este o
unda Rayleigh.
Un alt tip de unde de suprafata despre care s-a aat pe baza masurarii miscarii seismice
sunt undele de suprafata Love. S-a observat ca o miscare seismica are o importanta
componenta orizontala in cadrul undei principale de soc, care nu putea pusa pe seama
undelor Rayleigh, acestea ind unde a caror componente ale deplasarii sunt intr-un plan
vertical. Undele de tip SH, de asemenea, nu se pot propaga in planul suprafetei. Love a
fost cel care a pus acest tip de unde pe seama structurii pamantului, care are o structura
straticata a terenului si care difera de ceea ce am considerat pana acum, anume un
semispatiu omogen si izotrop. Love considera aceste unde ca ind unde de tip SH captive
intr-un strat supercial de suprafata si care se propaga prin multiple reexii in interiorul
acestuia. Undele Love sunt unde dispersive, aceasta insemnand moduri de propagare
diferite. Pe de alta parte, daca lungimea de unda este mare si ajunge comparabila cu
grosimea stratului supercial H, atunci viteza de propagare a undelor Love va aceeasi
cu viteza de propagare a undelor SH din stratul inferior.
3.3 Miscarea terenului in Bucuresti
Bucurestiul reprezinta unul din orasele mari cu un risc seismic foarte ridicat, reprezentat
pe de o parte de fondul construit inainte de 1940, anul primelor initiative de proiectare
seismica, si pe de alta parte de caracteristicile sursei seismice Vrancea, relativ apropiata
ca distanta. Structurile construite inainte de 1940 au fost proiectate doar la forte grav-
itationale, fara a se tine seama de eventuale forte orizontale determinate de posibilele
cutremure si fara a exista norme de proiectare in acest sens. Aceasta desi erau cunoscute
din punct de vedere istoric unele evenimente seismice, chiar majore. Din punct de vedere
al hazardului seismic care afecteaza orasul, sursa Vrancea este cea mai activa. Un mo-
ment important il reprezinta cutremurul din 4 martie 1977, de magnitude 7.2, cand pe
langa degradarile semnicative in principal ale structurilor construite inainte de 1963, au
loc si importante pierderi de vieti omenesti. Impactul economic a fost de asemenea unul
important. Odata cu acest eveniment se obtine si prima inregistrare completa a unui
15
cutremur major, la statia seismica INCERC. In 1986 are loc un alt cutremur important
cu o magnitudine de 7 grade dar fara degradari importante ale mediului construit. In
Bucuresti sunt inregistrate miscarile seismice in 8 amplasamente la nivelul terenului liber
si 3 la diferite niveluri in cladiri. In 1990 un alt cutremur de magnitudine 6.7 are loc in
zona Vrancea, fara degradari semnicative la nivelul structurilor din Bucuresti. Acesta
este inregistrat in Bucuresti de 7 statii seismice la nivelul solului si de alte 4 la diferite
niveluri in cladiri. Sursa seismica Vrancea este insa una foarte activa, cutremure de mai
mica sau mica intensitate inregistrandu-se periodic. Dintre acestea, evenimentele seismice
importante, de magnitudine peste 7 sau apropiata, sunt cele trei enumerate anterior.
Se poate observa din harta de zonare a teritoriului Romaniei in functie de perioada
de colt a spectrului de raspuns elastic al terenului, ca pe aliniamentul Rimnicu Sarat-
Bucuresti se aa terenuri mai slabe din punct de vedere zico-mecanic, reprezentand
pachete importante de tip sedimentar si indicand o vulnerabilitate seismica ridicata.
Comparand spectrul de proiectare elastic pentru o amortizare de 5% din codul de
proiectare seismica P100-2006 cu spectrele de acceleratii absolute ale celor trei miscari
seismice puternice inregistrate, se poate observa ca normativul recomanda considerarea
unei zone de amplicare maxima foarte larga. Aceasta banda larga de frecvente cu
amplitudini spectrale maxime corespunde caracteristicilor spectrale ale celor trei seisme
importante si deci tipului de hazard specic Bucurestiului.
Se poate observa comparand tendintele parametrilor dinamici ai miscarilor descrise,
ca cu cat intensitatea seismului este mai mare, cu atat perioada predominanta a miscarii
terenului tinde sa migreze catre zona din dreapta a spectrului, indicand posibile incur-
siuni inelastice ale comportarii terenului si deci deformatii ireversibile corespunzatoare.
Pe de alta parte, datorita acestei tendinte, zona de amplicare maxima a spectrului de
proiectare se largeste, ajungandu-se la un spectru de tipul celui din codul de proiectare
seismica cu o zona de amplicare maxima foarte larga. Se impune deci o evaluare cat mai
specica unui anume amplasament, tinand seama de conditiile geologice locale. Dimen-
sionarea structurilor pe baza spectrului de proiectare tine cont de nivelul de amplicare
al tuturor miscarilor inregistrate, ind acoperitor ecareia in parte. Daca insa se com-
para raspunsul structural al acestora pentru ecare miscare seismica in parte, este de
asteptat ca in cazul miscarilor din 1986 si 1990 structura sa ramana in domeniul elastic
de comportare.
3.4 Interactiunea cinematica
In problemele obisnuite de proiectare a structurilor, acestea sunt considerate incastrate
la nivelul terenului de fundare. Cu alte cuvinte, miscarea terenului la suprafata libera
este aceeasi cu miscarea fundatiei. Considerarea interactiunii dintre structura si teren
tine seama de diferenta intre acestea doua.
16
Determinarea miscarii fundatiei pe baza miscarii terenului la suprafata libera, aceasta
de regula ind inregistrata, se face pe baza unor functii de transfer dependente de
frecventa. Aceste functii de transfer au expresii analitice pentru unele cazuri ideale, cum
sunt fundatiile de suprafata reprezentate de un disc rigid sau de o fundatie rectangulara,
aate pe un semispatiu elastic, si expresii empirice calibrate pe o serie de miscari inregis-
trate la nivelul suprafetei libere a terenului si la nivelul fundatiei. Aceste functii empirice
sunt comparate si cu cele analitice, ind de obicei introduse in unele norme de proiectare.
Ele sunt dependente de parametrii terenului, ai fundatiei si ai miscarii. Miscarea fun-
datiei se determina prin inmultirea pe ecare frecventa a transformatei Fourier a miscarii
terenului la suprafata libera, cu valoarea functiei de transfer jH
1TS
(.)j
2
corespunzatoare.
In termen de acceleratii, aceasta presupune:
c
)
(.) = jH
1TS
(.)j
2
c
tI
(.) (3.5)
Determinarea miscarii fundatiei presupune deci mai intai transformarea miscarii terenului
la suprafata libera din domeniul timp in domeniul frecventa, cu ajutorul unei transfor-
mate Fourier, inmultirea ecarei ordonate a miscarii cu valoarea functiei de transfer core-
spunzatoare si apoi determinarea miscarii fundatiei printr-o transformata Fourier inversa.
Scrierea functiei de transfer sub forma patratului valorii absolute arata ca aceasta reprez-
inta un numar real, dependent de frecventa, deci cu parte imaginara nula. In schimb,
ordonatele Fourier ale miscarii terenului la suprafata libera, transformata in domeniul
frecventelor, sunt numere complexe.
Codul japonez de proiectare AIJ (2003) recomanda pentru determinarea miscarii
fundatiei o functie de transfer empirica dependenta de frecventa, de forma
jH
1TS
(.)j
2
=
_
1
1+2jc
2
H
jc:t:n o
1
1
1
1+2j
jc:t:n o
1
1
(3.6)
in care pentru o frecventa oarecare . = 2:, functia de transfer a miscarii terenului la
suprafata libera H
1TS
(.) se determina tinand cont de raportul j = H
)
,|
)
intre adancimea
de fundare H
)
si latimea echivalenta a fundatiei |
)
, si de raportul normalizat o
1
=
2.H
)
,:
c
intre adancimea de fundare H
)
si viteza undelor de forfecare din zona adiacenta
fundatiei
c
. Latimea echivalenta a fundatiei se determina din relatia de echivalenta a
rigiditatilor la translatie verticala intre fundatia reala si una echivalenta de forma patrata
|
)
=
_

)
unde
)
este aria fundatiei reale. Se poate observa ca pentru o fundatie de
suprafata, caz in care j = 0, miscarea fundatiei este identica cu miscarea terenului la
suprafata libera. In acest caz, interactiunea cinematica poate neglijata.
Intr-o lucrare din aceeasi perioada (Mylonakis & Gazetas, 2002) se precizeaza ca
neglijarea componentei de rotatie poate duce, in cazul structurilor zvelte, la subestimari
ale deplasarilor la varful structurii cu pana la 50%. Lucrarea respectiva recomanda uti-
17
lizarea a doua functii de transfer, una pentru componentele de translatie ale miscarii
si una pentru cea de rotatie. Componenta de rotatie a miscarii fundatiei se determina
considerand fundatia ca avand o rotire de rigid in jurul axei normale pe plan, pe baza
miscarilor de translatie orizontala de la suprafata terenului liber. Expresia miscarii de
rotatie a fundatiei este data de relatia:
c
)
(.) = jH
1TS
(.)j
2
2c
tI
(.)
1
)
(3.7)
unde 1
)
este lungimea fundatiei in plan si c
tI
(.) reprezinta componenta de translatie
orizontala a terenului la suprafata libera. Expresia functiei de transfer H
1TS
(.) pentru
componenta de rotire a miscarii este si ea limitata la 0.2 pentru frecventele mai mari de
frecventa proprie a terenului aat intre cota de fundare si suprafata libera a terenului :
jH
1TS
(.)j
2
=
_
0.2
_
1 cos
_

2
)
)
H
__
jc:t:n , ,
1
0.2 jc:t:n , ,
1
(3.8)
Daca se compara cele trei functii de transfer pentru componenta de translatie descrise in
cadrul lucrarii (Figura 3.1) se poate observa ca cea propusa de codul japonez de proiectare
descrie o reducere mai putin importanta a miscarii terenului de la suprafata libera, ind
in acest sens mai conservativa. Neajunsul acesteia este insa acela ca nu exista o curba
similara pentru componenta de rotatie fundatiei.
Fig. 3.1 Comparatie intre functiile de transfer pentru componenta de translatie a
miscarii
Se poate observa de asemenea ca cele doua curbe propuse de catre Mylonakis si Stewart
sunt identice in domeniul frecventelor joase si difera putin semnicativ in privinta valorii
limita a factorului de transfer, unde curba propusa de Mylonakis este mai conservativa.
In privinta componentei de rotatie a miscarii fundatiei, functiile de transfer descrise in
cadrul lucrarii difera atat in domeniul frecventelor joase cat si al celor inalte (Figura 3.2).
18
Se observa asadar ca pentru componentele de frecvente inalte ale miscarii terenului la
suprafata libera, componentele in frecvente ale rotirii fundatiei au reduceri mai importante
decat cele corespunzatoare frecventelor joase.
Fig. 3.2 Comparatie intre functiile de transfer pentru componenta de rotatie a miscarii
In capitolele urmatoare miscarea de la nivelul fundatiei va obtinuta pentru cele trei
evenimente seismice majore inregistrate in Bucuresti. Aceasta va considerata ca miscare
de excitatie pentru tipurile de structuri analizate in cadrul acestei lucrari, acestea avand
cote de fundare diferite,in functie de regimul de inaltime. Terenul de fundare va de
asemenea considerat pentru doua amplasamente distincte, avand trei tipuri de parametrii
zico-mecanici: valori masurate si doua valori limita superioare si respectiv inferioare,
asa cum se va arata in capitolul urmator. Limitele superioara si inferioara ale valorilor
parametrilor terenului de fundare sunt recomandate in normativele de proiectare din SUA
pentru a tine cont de variatia acestora data pe de o parte, de erorile specice procedeelor
de masurare, iar pe alta de variatia acestora cu amplitudinea miscarii terenului.
19
Capitolul 4
Evaluarea parametrilor dinamici ai
sistemului fundatie-teren
4.1 Propagarea miscarii seismice prin teren
Multe dintre programele care modeleaza raspunsul terenului intr-un anumit punct sau la
o anumita adancime, dat de o miscare oscilatorie aata intr-un alt punct, sau la o alta
adancime, folosesc modele unidimensionale de propagare a undelor. Acestea presupun
ca componenta orizontala a raspunsului este determinata de transmiterea verticala a
undelor primare si secundare. Aceasta simplicare este permisa pentru cele mai multe
dintre situatiile existente. Pentru cazurile unor amplasamente deosebit de importante se
poate tine seama si de efectul undelor de suprafata, sau de modele de transmitere mai
complicate.
Orice problema de transmitere de unde printr-un mediu oarecare implica cunoasterea
parametrilor a trei elemente: miscarea de excitatie, mediul de transmitere si modelul
matematic de transmitere a undelor. Fiecare dintre acestea depind de o serie de parametrii
specici. Vom discuta pe rand de ecare in parte, insistand asupra celor alese pentru
descrierea modelului de interactiune, si asupra motivelor pentru care acestea au fost
preferate.
4.1.1 Miscarea de excitatie
Miscarea seismica de la baza depozitului de analizat poate o miscare reala, inregis-
trata, sau una generata articial pe baza unor modele matematice. In capitolul precedent
au fost descrise elementele importante legate de acest aspect si au fost evidentiate cele
trei miscari seismice de intensitate mare inregistrate in perioada recenta. Programele si
modelele de transmitere de unde prin teren opereaza cu o miscare numita miscarea de
la nivelul rocii de baza. Aceasta reprezinta excitatia de la nivelul rocii de baza; roca
de baza este denita de un semispatiu elastic avand anumite valori minime ale para-
20
metrilor elastici, si in interirul caruia miscarea seismica se propaga dupa legi specice de
propagare numite relatii de atenuare. Roca de baza este asadar un mediu elastic care
include si focarul, locul producerii miscarii seismice. Intre focar si roca de baza miscarea
seismica sufera o atenuare a amplitudinii si o ltrare a continutului de frecvente. Aten-
uarea miscarii este determinata de amortizare doar prin efect radiant a acesteia, mediul
de transmitere ind unul elastic. De la nivelul rocii de baza si pana la suprafata, trans-
miterea miscarii seismice prin teren tine de efectele locale ale amplasamentului. Acestea
determina o amplicare a miscarii de la nivelul rocii de baza catre suprafata, datorita
caracteristicilor dinamice ale terenului. In aceasta zona terenul este de regula un mediu
neomogen, multistraticat, in care parametrul de amortizare are o componenta datorata
imprastierii sau atenuarii miscarii, numita efect radiant, si o alta datorata amortizarii
materialului.
4.1.2 Mediul de transmitere. Parametrii caracteristici ai terenu-
lui
Structura straticatiei terenului pe un anumit amplasament se determina prin anumite
metode specice de investigatie si aceasta rezida in principal in grosimi de straturi de
teren de diferite caracteristici mecanice; programele de calcul folosesc un set de curbe
caracteristice specice ecarui strat si tip de teren.
Forma sub care sunt folosite aceste curbe caracteristice in programele de calcul speci-
ce este cea a unei familii de curbe care descriu variatia modulului de forfecare transversal
al terenului G si respectiv a factorului de amortizare ,, cu variatia deformatiei specice
a terenului. Modulul de forfecare transversal este mai totdeauna normat cu valoarea
maxima a acestuia, G,G
max
.
4.1.3 Modelul matematic de transmitere a undelor printr-un
mediu continuu omogen
Ecuatia generala de transmitere a undelor printr-un mediu continuu, omogen, izotrop si
elastic este denita de ecuatia diferentiala
Jt
J.
= j
J
2
n
Jt
2
(4.1)
in care t este tensiunea intr-un punct oarecare iar j este densitatea materialului.
Tensiunea in cazul ecuatiei de fata poate privita ca o tensiune generala, aceasta ind
e tensiune de forfecare daca undele transmise sunt unde de forfecare, e tensiune de
intindere/compresiune daca undele transmise vor unde primare. Intrucat de regula
transmiterea undelor se face vertical, in cazul nostru ind vorba de o transmitere uni-
directionala, deplasarea unui punct oarecare este data de parametrul n(.. t) iar pozitia
21
punctului de parametrul ., care va descrie deci adancimea fata de suprafata.
Daca modelul de teren este unul vasco-elastic, in care efortul unitar nu mai depinde
doar de deformatia specica ci si de viteza de deformare, ecuatia de mai sus se modi-
ca. Unul din cele mai folosite modele vasco-elastice este modelul Kelvin-Voigt in care
tensiunea depinde liniar de deformatia specica si de viteza acesteia:
t = G + j
J
Jt
(4.2)
In ecuatia de mai sus G este modulul de forfecare al materialului, j vascozitatea
acestuia si =
0&
0:
deformatia specica.
4.1.4 Modelul matematic de transmitere a undelor printr-un
mediu discontinuu, neomogen, de tip multistrat
Propagarea undelor printr-un mediu multistrat presupune un proces recursiv de probleme
de propagare a undelor printr-o serie de medii continue aate in contact. Suprafetele de
discontinuitate astfel create impun conditii de continuitate a deplasarilor si a eforturilor
date de miscarea oscilatorie. Daca se considera un numar : de straturi innit orizontale
de grosimi diferite si parametrii geozici diferiti, in ecare dintre aceste straturi ecuatia
undei va avea ca solutie cate o pereche de unde incidente si reectate. Expresiile acestora
sunt de forma (??).
Prin scrierea conditiilor de contur se pot obtine relatiile de recurenta ale amplitudinilor
undelor incidenta
i+1
si reectata 1
i+1
din stratul i+1 in raport cu amplitudinile undelor
incidenta si reectata din stratul i

i+1
=
1
2

i
(1 +c
i
) c
iI

w;i
I
i
+
1
2
1
i
(1 c
i
) c
iI

w;i
I
i
(4.3a)
1
i+1
=
1
2

i
(1 c
i
) c
iI

w;i
I
i
+
1
2
1
i
(1 +c
i
) c
iI

w;i
I
i
In relatiile de recurenta anterioare s-a notat cu c
i
raportul de impedanta complex
pentru stratul i
c
i
=
/

&,i
G

i
/

&,i+1
G

i+1
(4.4)
care dupa cum se observa este de asemenea independent de frecventa. Se pot de-
termina astfel recurent solutiile deplasarii undei in ecare strat, pornind de la solutiile
pentru cel anterior. In cazul primului strat, cel de la suprafata, trebuie pusa conditia
ca tensiunea sa e nula la suprafata (. = 0) de unde
1
= 1
1
, ceea ce inseamna ca la
suprafata, amplitudinile undei incidente si a celei reectate sunt intotdeauna egale.
22
Factor de amplicare
Considerand un depozit de sol similar, avand : straturi innit orizontale, se pot deter-
mina functiile de transfer si factorii de amplicare ai deplasarii orizontale pentru doua
straturi aate la cote oarecare. Dintre acestea insa, de un interes aparte sunt miscarea
la nivelul rocii de baza, miscarea la suprafata libera a terenului si miscarea rocii de baza
la suprafata (outcropping rock) obtinuta e pe un amplasament cu aceste caracteristici,
e prin indepartarea straturilor de teren aate deasupra rocii de baza. Roca de baza la
suprafata, obtinuta prin indepartarea straturilor superioare rocii de baza, mai poate
numita si roca libera.
Miscari tranzitorii
Demonstratiile anterioare s-au referit la cazul unei miscari armonice, insa acestea pot
extinse la miscarile tranzitorii folosind transformata Fourier. O accelerograma digitizata
poate astfel descompusa intr-o suma de miscari armonice, osciland ecare cu frecventa
.
c
, de forma
n(t) =
a2

c=0
_
c
c
c
i.
s
t
+ /
c
c
i.
s
t
_
(4.5)
pentru care : este numarul de valori echidistante ale acceleratiei, inregistrate la un
interval de timp t, iar .
c
sunt frecventele echidistante ale armonicelor componente.
Cum miscarea descrisa de ecuatia de mai sus poate scrisa pentru un strat oarecare
i, pe baza factorului de amplicare, se poate determina miscarea pentru un strat oarecare
i + 1, acesta inmultind ecare termen al seriei astfel
n
i+1
(t) =
a2

c=0
1
i+1,i
(.)
_
c
c
c
i.
s
t
+ /
c
c
i.
s
t
_
(4.6)
In acest mod se poate obtine miscarea terenului de la o cota oarecare (i + 1) avand
cunoscuta miscarea terenului la o alta cota (i). Acest proces poarta numele de convolutie
a miscarii daca sensul de propagare este catre suprafata, si deconvolutie a miscarii daca
acesta este catre adancime.
4.1.5 Modelul liniar de teren. Modelul echivalent liniar
Diferenta intre considerarea unui model de comportare liniar sau elastic, si unul neliniar
este data in in principal de nivelul de deformatie specica maxim atins de catre terenul
in cauza, in timpul solicitarii ciclice. Comportarea neliniara a terenului apare la un nivel
al acceleratiei de aproximativ 0.4g (Idriss, 1991) iar in termeni de deformatie specica
23
la un nivel de aproximativ 0.03%. In cazul terenurilor necoezive aceste praguri descresc
la 0.2g pentru acceleratie si la 0.01-0.02% pentru deformatia specica.
Fiecare strat al terenului poate modelat cu ajutorul cate unui model Kelvin-Voigt
specic in functie de tipul generic de sol: coeziv, necoeziv, roca de baza, avand ecare
dintre acestea cate o pereche de curbe de comportare de felul celor descrise mai sus.
Raspunsul pachetului de sol straticat va determinat printr-un proces iterativ in care
in ecare pas de iteratie modulul de forfecare si factorul de amortizare vor considerati
constanti la nivelul ecarui strat (Schnabel, 1972).
In cazul modelului de comportare liniar este evident ca parametrii caracteristici, mod-
ulul de forfecare si respectiv factorul de amortizare, vor constanti iar raspunsul terenului
se va determina intr-un singur pas in toate straturile.
4.2 Determinarea parametrilor caracteristici ai terenu-
lui din Bucuresti
4.2.1 Structura terenului in Bucuresti
Bucurestiul este situat in partea centrala a Campiei Romane, aceasta facand parte din
Platforma Moesica de la nordul Dunarii. La adancimi cuprinse intre 1000 si 1500 de metri
a fost identicat nivelul geologic cretacic. Peste acesta, se gasesc depozite sarmatice
si pliocene, inaintea erei pliocene aria dintre Carpati si Dunare ind ocupata de catre
mare. Dupa ce, cu timpul, aceasta a disparut, in locul ei s-au format depozite tertiare
si cuaternare. In cazul Bucurestiului, depozitele tertiare au o grosime de aproximativ
700-800 de metri si sunt acoperite de catre depozite cuaternare de aproximativ 300 de
metri grosime in nord si 200 de metri grosime in partea sudica. Acestea sunt reprezentate
in mare de pietrisuri, nisipuri si argile. Din punct de vedere al hazardului seismic care
afecteaza orasul, sursa Vrancea este cea mai activa. In Vrancea, miscarile seismice de
magnitudine `
&
= 7 sau mai mare au loc la o adancime intre 60 si 170 de kilometri cu
o periodicitate de aproximativ 100 de ani in ultimii 500.
Structura geologica a terenului in cazul Bucurestiului a fost determinata in anumite
amplasamente de catre Centrul National de Reducere a Riscului Seismic (CNRRS) cu
suportul nanciar oferit de catre Guvernul Japoniei prin intermediul JICA (Japan Inter-
national Cooperation Agency).
Determinarea prolelor de teren pentru ecare amplasament a fost facuta folosind
procedeul tehnic down-hole. Pentru evidentierea particularitatilor unui teren mai slab,
avand un factor de amplicare supraunitar, in comparatie cu unul mai tare, avand un
factor de amplicare subunitar, vom alege amplasamentele INCERC (Pantelimon) cu o
adancime a forajului de 151 m, si respectiv UTCB (Lacul Tei) cu o adancime a forajului
24
de 80 m. Se poate observa ca forajul de la INCERC indica o viteza a undelor de forfecare
mai mare de 400 m/s incepand cu o adancime de 70 de metri, in timp ce in amplasa-
mentul UTCB terenul are aceleasi caracteristici de la o adancime de 50 de metri. Stratul
supercial de la suprafata, avand adancime de pana la 20 de metri si in care se aa si cota
de fundare uzuala, are insa caracteristici comparabile pentru cele doua amplasamente:
viteza undelor de forfecare este de aproximativ 280 m/s.
Fig. 4.1 Prolurile de viteze de forfecare pentru amplasamentele INCERC si UTCB
Cele doua tipuri de teren vor folosite pentru a compara parametrii de rigiditate
si amortizare corespunzatori functiilor de impedanta caracteristice unor tipuri curente
de structuri. Nivelul de deformatie a terenului determinat de cele trei miscari seismice
importante, pentru cele doua amplasamente considerate, conduce la valori caracteristice
corespunzatoare pe curba de reducere a modulului de forfecare, si respectiv pe cea de
variatie a factorului de amortizare.
4.2.2 Parametrii dinamici ai terenului
Rigiditatea terenului, caracterizata de modulul de forfecare, si nivelul de amortizare al
acestuia, caracterizat de factorul de amortizare, reprezinta parametrii care denesc func-
tia de impedanta specica sistemului dinamic structura-teren. Acestea trebuiesc cali-
brate pentru nivelul de deformatie specic amplasamentului. Una din metodele uzuale
de calibrare a acestor parametri cu nivelul de deformatie este deconvolutia miscarii de
la suprafata libera a terenului la o anumita adancime, determinata de marimea si forma
fundatiei. Deconvolutia miscarii poate facuta cu ajutorul unui model unidimensional
de propagare a undelor in care straturile de teren sunt innit orizontale, iar undele de
forfecare de tip SH se propaga vertical. Un astfel de model des intalnit pentru acest
tip de probleme este modelul echivalent liniar folosit si in programul Shake (Schnabel,
1972) care poate tine seama de neliniaritatea terenului, in anumite limite de deformatie.
Pe de alta parte, pentru calibrarea functiilor de impedanta cu nivelul de deformatie al
terenului, deconvolutia miscarii se face de regula pentru adancimi reduse si, asa cum am
precizat, modelul de comportare echivalent-liniar da rezultate bune pentru acest nivel de
adancime.
Functiile de impedanta in literatura de specialitate sunt date de regula pentru fun-
datii de forma circulara sau dreptunghiulara, asezate pe un semispatiu vasco-elastic sau
pe un strat de teren echivalent, asezat la randul lui pe un semispatiu vasco-elastic. Para-
metrii caracteristici ai functiilor de impedanta vor depinde deci si de parametrii acestui
semispatiu vasco-elastic sau strat de teren echivalent.
25
In studiile realizate de catre Stewart s.a.(1997,1998, 2003b) viteza undelor de forfecare
caracteristica unui semispatiu vasco-elastic echivalent este determinata pe baza raportului
intre o adancime egala cu 0.75 din raza unei fundatii echivalente pentru componenta de
translatie :
)t
la care se adauga adancimea de fundare H
)
, si timpul total t
0
=

/
i
,
ci
in
care undele de forfecare se propaga vertical de la aceasta adancime la suprafata terenului.
Aceste recomandari sunt date si in codul american NEHRP (2000). Pentru ecare strat
i se determina viteza undelor de forfecare
ci
corespunzatoare nivelului de deformatie
mediat pe grosimea stratului /
i
. Valorile vitezelor undelor de forfecare in ecare strat aat
intre suprafata terenului si adancimea echivalenta, se obtine prin deconvolutia miscarii de
la suprafata terenului. Viteza undelor de forfecare caracteristica unui semispatiu vasco-
elastic echivalent va :

c
=
:
)t
+ H
)

/
i
,
ci
(4.7)
Pentru determinarea factorului de amortizare echivalent ,, acelasi autor recomanda
o mediere ponderata a valorilor obtinute prin deconvolutia miscarii. Ponderea n
i
, a
factorului de amortizare corespunzator ecarui strat ,
i
, are o variatie liniara, astfel incat
valoarea maxima sa e cea pentru stratul de la suprafata, iar valoarea corespunzatoare
stratului de la adancimea echivalenta sa e nula. Suma factorilor de pondere pentru
grosimea totala a straturilor considerate este 1.
, =

n
i
,
i
(4.8)
Daca se considera o fundatie de tip radier a unei structuri regulate, simetrice, avand
trei deschideri si trei travei, toate de cate 6 m, dimensiunile radierului ind de 20m x 20m,
raza fundatiei circulare echivalente pentru componenta de translatie va :
)t
= 11.3:, iar
cea pentru componenta de rotatie :
)t
= 11.4:. Se poate observa ca in acest caz cele doua
raze ale fundatiei echivalente sunt aproape egale. Vom considera, pentru determinarea
parametrilor semispatiului vasco-elastic echivalent, cazul unei structuri cu 15 niveluri si 3
subsoluri de cate 4 m inaltime. Cota fundatiei va deci H
)
= 13:, daca se considera un
radier de un metru grosime. In nal, grosimea pachetului de teren pentru care vom deter-
mina parametrii semispatiului vasco-elastic echivalent va de aproximativ 22 de metri.
Aceeasi evaluare o vom face si pentru cazul unei structuri cu 10 niveluri si 2 subsoluri,
pentru care grosimea pachetului de teren considerat va trebui sa e de aproximativ 18
metri. Un al treilea caz considerat va cel al unei structuri cu 4 niveluri si un subsol, pen-
tru care grosimea totala a straturilor de teren considerate pentru evaluarea parametrilor
echivalenti va de aproximativ 14 metri. Aceaste trei grosimi totale a straturilor de
teren considerat reprezinta cota terenului pana la care vom face deconvolutia miscarii.
Miscarile considerate pentru comparatie vor cele trei seisme importante despre care am
vorbit, cu ecare din cele doua componente orizontale. Vom analiza variatia parametrilor
26
semispatiului vasco-elastic echivalent atat cu intensitatea miscarii, pentru cele sase com-
ponente de miscare orizontale, cat si pentru cele doua tipuri de teren descrise anterior:
cel corespunzator amplasamentului INCERC si cel corespunzator amplasamentului Lacul
Tei.
Lipsa unor inregistrari ale unor cutremure de mare intensitate in majoritatea am-
plasamentelor din Bucuresti, asa cum am aratat, face ca analizele realizate pentru aceste
amplasamente folosind miscari necompatibile cu amplasamentul, sa aiba un grad de in-
certitudine important. Din acest motiv, vom pastra ca referinta datele obtinute pentru
amplasamentul INCERC si vom incerca sa evidentiem particularitatile de comportare ale
terenului din amplasamentul Lacul Tei, pentru o miscare seismica ipotetica, anume cea
inregistrata la INCERC.
Prin comparatie cu amplasamentul Lacul Tei, terenul din amplasamentul INCERC a
indicat o capacitate de disipare a energiei seismice cu aproximativ 30% mai mare dincolo
de adancimea de 10 metri.
Valorile vitezei echivalente a undelor de forfecare pentru amplasamentul INCERC
sunt date in Tabelul 4.1. Aceasta este determinata pentru cele trei tipuri de structuri cu
regimuri de inaltime diferite, in parte.
Tab. 4.1 Viteza echivalenta (m/s) a undelor de forfecare in amplasamentul INCERC
Tab. 4.2 Fractiunea din amortizarea critica (%) echivalenta in amplasamentul INCERC
Valorile parametrului de amortizare echivalent, determinate pentru amplasamentul
INCERC, sunt date in Tabelul 4.2. Cu cat intensitatea miscarii este mai mare, cu atat
nivelul de amortizare echivalent creste. In privinta adancimii considerate pentru echiva-
lenta cu semispatiul vasco-elastic, cu cat aceasta creste, nivelul de amortizare creste de
asemenea.
Incertitudinile legate de valoarea reala a parametrilor de comportare ai terenului, in
situatia in care analiza acestuia se face cu miscari incompatibile cu amplasamentul, ne
obliga sa folosim doar valorile parametrilor din amplasamentul INCERC. Din acest motiv,
structurile investigate in capitolele urmatoare vor considerate ca avand amplasamentul
INCERC (Pantelimon). Expresiile functiilor de impedanta pentru ecare dintre acestea
vor determinate pe baza parametrilor echivalenti de rigiditate si amortizare calculati, in
27
functie de componenta miscarii pentru care se va face analiza, si de adancimea de fundare
a ecarei structuri.
4.3 Functii de impedanta
Analiza raspunsului dinamic al unei structuri si efectul interactiunii acesteia cu terenul
poate evaluata in metoda pe substructuri cu ajutorul unor modele reologice care in-
locuiesc sistemul dinamic fundatie-teren. Parametri de rigiditate si amortizare ai acestor
modele sunt descrisi de catre functii de impedanta specice. Intr-o problema plana, cele
trei grade de libertate ale sistemului fundatie-teren (doua translatii si o rotire) sunt in-
locuite de cate un model reologic pe ecare directie. In literatura se cunosc astfel de
functii de impedanta pentru cazul unor fundatii rigide, de forma dreptunghiulara sau cir-
culara, asezate pe un semispatiu vasco-elastic sau pe un strat echivalent de teren, asezat
la randul lui pe o roca de baza. Determinarea parametrilor echivalenti ai acestor medii
trebuie sa tina seama de neomogenitatea terenului si de nivelul de intensitate al mis-
carii. Parametrii caracteristici ai functiilor de impedanta depind pe de alta parte si de
adancimea de fundare sau de solutia de fundare. Variatia acestora cu frecventa sistemului
dinamic structural este cuanticata prin intermediul unor factori de corectie dependenti
de frecventa.
In general, functia de impedanta a unei fundatii in contact cu terenul este o functie
complexa avand parametrii dependenti de frecventa sistemului dinamic, de caracteristicile
terenului si de cele ale fundatiei. Pentru o descriere mai compacta a acestora se foloseste
un parametru de frecventa adimensional denit ca
c
0
=
.:

c
(4.9)
Acesta descrie dependenta de frecventa .,de caracteristicile fundatiei prin raza echiva-
lenta unei fundatii circulare :, cat si de caracteristicile terenului de fundare prin viteza
undelor de forfecare
c
. Astfel, in general, pentru directia unui grad de libertate oarecare
i, functia de impedanta va avea forma complexa
o
i
(.) = /
i
(c
0
. i) + i.c
i
(c
0
. i) (4.10)
in care termenii /
i
(c
0
. i) si c
i
(c
0
. i) descriu rigiditatea dinamica la translatie sau
rotatie a sitemului dinamic fundatie-teren, si respectiv amortizarea dinamica a acestuia.
Ambele marimi depinde si de coecientul Poisson al terenului. In situatia in care acesti
parametrii nu depind de frecventa, rigiditatea si amortizarea vor avea caracter static.
28
4.3.1 Modelul Wolf pentru o fundatie circulara de suprafata in
contact cu un semispatiu vasco-elastic
Un exemplu de functii de impedanta determinate pentru un semispatiu elastic echivalent,
care sa nu depinda de frecventa, sunt cele obtinute de catre Wolf (2004) pe baza modelului
de con.
4.3.2 Modelul Stewart pentru o fundatie circulara in contact cu
un semispatiu vasco-elastic
Dependenta de frecventa a parametrilor de rigiditate si amortizare ai functiei de im-
pedanta, pentru o fundatie rigida de forma circulara, este cuanticata in relatiile propuse
de catre Kramer si Stewart (2004) prin intermediul unor coecienti de corectie ai marim-
ilor statice. Expresiile rigiditatilor statice la translatie orizontala si rotire sunt date de
1
tI
=
8
2 i
G:
)t
1
v
=
8
3 (1 i)
G:
3
)v
(4.11)
Parametrii dinamici ai rigiditatii si amortizarii la translatie orizontala sunt direct
proportionali cu rigiditatea statica prin intermediul unor coecienti de corectie dependenti
de frecventa
/
tI
= c
tI
1
tI
c
tI
= ,
tI
1
tI
:
)t

c
(4.12)
Pentru componenta de rotire, parametrii dinamici ai functiei de impedanta depind de
rigiditatea statica la rotire si de alti doi coecienti de corectie dependenti de frecventa
/
v
= c
v
1
v
c
v
= ,
v
1
v
:
)v

c
(4.13)
Coecientii de corectie c
tI
si ,
tI
sunt reprezentati grac in Figura 4.2 (a), impreuna
cu variatia acestora pentru componenta de rotire a fundatiei c
v
si ,
v
(Figura 4.2 (b)).
Acestia sunt reprezentati in functie de frecventa adimensionala c
0
, pentru doua niveluri
ale fractiunii din amortizarea critica: , = 0 corespunzand comportarii elastice si , = 0.1
corespunzand comportarii vasco-elastice a sistemului dinamic. Expresiile coecientilor de
corectie au fost determinate de catre Veletsos si Verbic (1973) si au fost validate prin
masuratori atat pentru fundatii cu suprafata redusa de catre Lin si Jennings (1984) si de
catre Crouse s.a (1990), cat si pentru unele de dimensiuni mari, de pana in 25 de metri,
de catre Luco s.a. (1988), Wong s.a (1988) si de catre de Barros si Luco (1995).
29
(a) (b)
Fig. 4.2 Variatia factorilor de corectie ai rigiditatii si amortizarii pentru componenta de
translatie (a) si rotire (b)
Determinarea unor factori de corectie compatibili cu frecventa sistemului dinamic
structura-fundatie-teren, inainte de analiza structurala a acestuia, presupune un calcul
iterativ in cativa pasi folosind relatiile (2.2)-(2.5). Acestea permit evaluarea perioadei
fundamentale si a amortizarii unui sistem dinamic echivalent, cu o singura masa, care
tine seama de interactiunea cu terenul, in functie de parametrii aceluiasi sistem cu baza
xa. Pe baza amortizarii si a perioadei sistemului dinamic echivalent cu o singura masa si
baza xa, se determina, in primul pas, coecientii de corectie ai parametrilor functiei de
impedanta pentru sistemul dinamic cu baza exibila, si functiile de impedanta specice
ecarei componenta a miscarii. Cu ajutorul acestora in pasul urmator se calculeaza
perioada si amortizarea sistemului cu baza exibila, care tine seama de interactiunea
cu terenul. Din Figura 4.2 se determina, pe baza perioadei calculate, noile valori ale
coecientilor de corectie ai parametrilor functiei de impedanta. In nal, se reia evaluarea
perioadei si a amortizarii pentru sistemul dinamic cu functii de impedanta corectate si se
calculeaza noi valori pentru factorii de corectie pana cand valoarea acestora ajunge sa e
sucient de apropiata in doua iteratii succesive.
4.3.3 Modelul descris in codul IAEA pentru o fundatie circulara
In codul IAEA (2003) al Agentiei Internationale de Energie Atomica sunt date expresii
ale functiilor de impedanta, independente de frecventa, pentru fundatii rigide de forma
30
circulara sau dreptunghiulara, asezate pe un semispatiu vasco-elastic, sau pe un strat
echivalent de teren in contact cu un semispatiu elastic.
4.3.4 Modelul Gazetas pentru o fundatie dreptunghiulara
Cele mai multe dintre fundatiile structurilor civile uzuale pot incadrate in forme drep-
tunghiulare echivalente, pentru care raportul laturilor sa e mai mare de 1 la 4. In aceste
cazuri, interactiunea cu terenul a fundatiilor, poate evaluata pe baza unor functii de
impedanta calibrate pentru fundatii echivalente de forma circulara sau dreptunghiulara.
In situatia in care raportul laturilor fundatiei este mai mic de 1 la 4, singurele functii de
impedanta care pot folosite sunt cele pentru fundatiile echivalente de forma dreptunghi-
ulara (Gazetas, 1991a, 1991b). Expresiile acestora sunt determinate pentru o fundatie
echivalenta de forma dreptunghiulara in care poate inscrisa fundatia reala.
31
Capitolul 5
Dimensionarea seismica a
structurilor in practica curenta de
proiectare
5.1 Generalitati
Studiul interactiunii cu terenul se va realiza pentru cateva exemple tipice de structuri
multietajate din metal, si respectiv din beton armat. Structurile se considera ca sunt
perfect regulate, atat in plan cat si pe verticala. Datorita acestui fapt, analizele struc-
turale pentru interactiunea cu terenul dar si dimensionarea acestora, se va face doar pe
cadre plane. Capitolul de fata descrie tipul de structuri, modul de dimensionare al el-
ementelor structurale cat si unii parametri de raspuns structural pentru trei structuri
metalice in cadre si respectiv trei structuri duale din beton armat. Acestea reprezinta
structurile care vor analizate si comparate, din punct de vedere al parametrilor raspun-
sului structural, in capitolul urmator, in situatia avand baza incastrata si in cea in care
se considera interactiunea cu terenul de fundare. Pentru ecare din cele doua tipuri de
structuri, metalice si din beton armat, se considera cate trei regimuri de inaltime diferite:
redus - 4 niveluri, mediu -10 niveluri si mare - 15 niveluri. Astfel, structurile metalice
se considera ca sunt structuri in cadre, avand deschiderea, si respectiv traveea, centrala
contravantuita cu contavantuiri centrice la noduri, in forma de X. Structurile din beton
armat se considera ca sunt structuri duale, cu pereti si cadre, avand dispus pe toata
deschiderea centrala un perete din beton armat. Cele trei structuri din beton armat si
cele trei metalice sunt dimensionate, in cadrul acestui capitol, tinand seama de codurile
de proiectare specice in vigoare. Datorita regularitatii structurii si analizei realizate pe
cadre plane, metoda de considerare a efectului fortelor seismice asupra raspunsului struc-
tural este metoda fortelor seismice static echivalente. Analiza structurala a fost realizata
cu ajutorul programului de calcul structural bazat pe metoda elementelor nite SAP
32
v14.2. Scopul acestei lucrari este acela de a evidentia deosebirile, din punct de vedere al
parametrilor raspunsului structural, intre structurile proiectate in conformitate cu prac-
tica curenta (incastrate la nivelul terenului) si cele care tin seama de interactiunea dintre
fundatie, structura si teren. Din acest motiv, dimensionarea structurilor considerate se
va face la un nivel de detaliere care sa permita aceasta comparatie, fara a insista asupra
vericarilor specice unui proiect nal. Vor astfel neglijate pentru structurile metalice
dimensionarea nodurilor, anumite vericari la stabilitate, iar pentru structurile din beton
armat, dimensionarea armaturilor transversale sau vericarea nodurilor. Din acest punct
de vedere, se considera ca toate aceste elemente sau componente verica si indeplinesc
toate cerintele indicate de codurile de proiectare. Comparatia intre structurile incastrate
si cele considerand interactiunea cu terenul, se va face in cadrul capitolului urmator, din
punct de vedere al parametrilor raspunsului dinamic neliniar al structurii, deci struc-
turile incastrate vor dimensionate astfel incat parametrii necesari acestei analize sa
e cunoscuti. Din punctul de vedere al fundatiilor, acestea nu vor dimensionate. Ele
sunt considerate rigide si deci parametrii acestora indeplinesc toate cerintele existente in
codurile de proiectare specice, pentru a considerate rigide.
5.2 Structuri metalice in cadre
Structurile metalice alese pentru a evidentia interactiunea cu terenul de fundare sunt
structuri in cadre, multietajate, avand regularitate atat in plan cat si pe verticala, cu trei
deschideri de cate 6 metri. Deschiderea centrala este contravantuita cu diagonale in X,
centrice si articulate la noduri. Inaltimea de nivel este de 4 metri (Figura 5.1). Contra-
vantuirile au sectiuni din teava rotunda, grinzile prole europene de tip IPE iar stalpii,
sectiuni din table sudate de tip cruce de Malta. Contravantuirile sunt continui, nu se
intersecteaza intre ele. Se considera ca la compresiune, datorita ambajului, acestea ies
din lucru inainte de a atinge capacitatea la compresiune si din acest motiv, la preluarea
sarcinilor orizontale participa doar contravantuirile intinse. Grinzile de tip IPE se con-
sidera ca au suciente reazeme date de grinzile secundare din directie transversala, astfel
incat acestea nu isi pierd stabilitatea prin incovoiere-rasucire din sarcinile de proiectare.
Din acest motiv, se considera ca nu este necesara vericarea acestora la pierderea sta-
bilitatii. Stalpii au sectiuni din table sudate de tip cruce de Malta, acestea avand dubla
simetrie in planul sectiunii si o capacitate la pierderea stabilitatii, apropiata de cea la
compresiune.
Toate elementele structurale sunt din otel OL52 avand greutatea specica = 78.5/`,:
3
,
modulul de elasticitate 1 = 210
8
/`,:
2
si coecientul de contractie transversala i = 0.3.
Pentru zonele de articulatie plastica necesare formarii mecanismului favorabil de disipare
a energiei de la nivelul contravantuirilor, capetelor grinzilor din deschiderile necontra-
vantuite si bazelor stalpilor de la parter, comportarea materialului se considera ca ind
33
elastica-perfect plastica, avand efortul unitar la curgere ,
j
= 355000/`,:
2
.
Codurile de proiectare considerate sunt: P100/2006 pentru calculul seismic al struc-
turii, CR0-2005 pentru combinatiile de dimensionare si valorile de calcul ale incarcarilor,
STAS 10108/0-78, SR EN 1993-1 si EC3 pentru dimensionarea si vericarea elementelor
metalice.
Fig. 5.1 Modelele de structuri metalice analizate
Tab. 5.1 Sectiunile elementelor structurilor metalice analizate (in mm)
Zonele potential plastice ale elementelor disipative se dimensioneaza la eforturile
maxime date de infasuratoarea dintre gruparea speciala si cea fundamentala de incarcari.
Diagonalele comprimate, de regula, isi pierd stabilitatea inaintea atingerii capacitatii la
compresiune. Din acest motiv, acestea au fost dimensionate la eforturile maxime date de
un caz de incarcare ce considera o comportare neliniara a diagonalelor, cu capacitate la
compresiune nula si capacitate la intindere data de forta axiala capabila.
In urma dimensionarilor si vericarilor elementelor disipative si a celor avand com-
portare elastica, s-au obtinut sectiunile elementelor pentru ecare din cele trei structuri
considerate. Din considerente economice si de evitare a supradimensionarii semnicative
34
pentru unele elemente, s-a ales ca pentru structura avand 4 niveluri sa se pastreze ace-
leasi sectiuni, pe inaltimea etajelor, atat pentru diagonale, cat si pentru grinzi si stalpi.
In cazul structurii avand 10 niveluri, grinzile au aceeasi sectiune pe inaltimea structurii,
in timp ce stalpii si diagonalele au sectiuni reduse deasupra nivelului 5. Structura de
15 niveluri are aceeasi sectiune pentru toate grinzile, in schimb stalpii si digonalele au
sectiuni reduse de doua ori, deasupra nivelului 5 si respectiv deasupra nivelului 10.
5.3 Structuri duale din beton armat
Pentru studiul interactiunii cu terenul de fundare a fost aleasa aceeasi conguratie struc-
turala cu structurile metalice prezentate anterior: trei deschideri a cate 6 metri ecare,
inaltime de nivel de 4 metri si aceleasi trei regimuri de inaltime. In deschiderea cen-
trala, inlocuind contravantuirile structurilor metalice, a fost ales un perete din beton
armat, pe intreaga inaltime a structurii (Figura 5.2). Structura duala, formata astfel
din cadre si pereti, se considera ca este o structura regulata in plan si pe verticala, mo-
tiv pentru care analiza se poate conduce pe cadre plane. Stalpii au sectiuni patrate,
grinzile sectiuni dreptunghiulare iar peretii au la cele doua capete, in dreptul ecarui
ax care-i margineste, bulbi de forma patrata. Codurile de proiectare cu ajutorul carora
s-au dimensionat si vericat aceste structuri sunt P100/2006 pentru calculul seismic al
structurii, CR0-2005 pentru combinatiile de incarcari si valorile de calcul ale acestora,
STAS 10107/0-90, CR2-1-1.1-2006, SR EN 1992-1 si EC2 pentru dimensionarea si ver-
icarea elemntelor din beton armat. Din punct de vedere al dimensionarii si vericarii
elementelor structurale, au fost realizate doar acele operatii care au permis determinarea
parametrilor analizei dinamic neliniare a structurii, in baza careia se va determina inu-
enta interactiunii cu terenul asupra raspunsului structural. Sectiunea grinzii considerata
in calcul a tinut seama de latimea activa a placii.
Fig. 5.2 Modelele de structuri din beton armat analizate
35
Toate elementele structurale sunt din beton armat de clasa C25/30 avand greutatea
specica = 25/`,:
3
, modulul de elasticitate 1 = 3.25 10
7
/`,:
2
, coecientul de
contractie transversala i = 0.2, rezistenta de calcul la compresiune ,
co
= 18`,::
2
si
rezistenta la intindere ,
cto
= 1.25`,::
2
. Armaturile longitudinale sunt din otel PC52
avand rezistenta de calcul la curgere ,
jo
= 300`,::
2
iar armaturile transversale din
otel OB37 avand rezistenta la curgere ,
jo
= 210`,::
2
. Pentru zonele potential plas-
tice necesare formarii mecanismului favorabil de disipare a energiei, situate la capetele
grinzilor, relatia moment-curbura se considera a una biliniara, elastica-perfect plastica.
La determinarea momentelor capabile ale sectiunii, comportarea armaturii se considera
a una ideal elasto-plastica, iar cea a betonului de forma parabola-dreptunghi la com-
presiune si zero la intindere. Pentru zonele potential plastice de la baza peretelui si a
stalpilor de la parter, a fost determinata curba limita de interactiune moment-forta axiala
pentru o sectiune dublu simetrica.
Sectiunile obtinute pentru elementele structurale ale ecarei din cele trei structuri
avand regimuri de inaltime diferite, sunt date in Tabelul 5.2, impreuna cu cantitatile de
armatura de la nivelul grinzilor si bazei peretelui. In cazul ecareia din cele trei structuri
considerate, dimensiunile sectiunilor elementelor structurale au fost pastrate identic pe
inaltimea structurii.
Tab. 5.2 Sectiunile elementelor structurilor din beton armat analizate (in cm) si
cantitatile de armatura (in mm)
36
Capitolul 6
Studii de caz
6.1 Generalitati
Studiul comparativ de fata se concentreaza pe identicarea variatiei parametrilor raspun-
sului structural pentru cazul structurilor incastrate la nivelul fundatiei (practica curenta
de proiectare) in raport cu cele avand o fundatie exibila, intelegand prin aceasta ca
structura si fundatia interactioneaza cu terenul de fundare. Analiza structurala consider-
ata este una dinamic neliniara, in care structura are o comportare inelastica, descrisa de
zonele potential plastice de la nivelul acelor elemente structurale care sa conduca la for-
marea unui mecanism favorabil de disipare a energiei seismice, fundatia are o comportare
elastica ind considerata rigida, iar terenul de fundare are o comportare vasco-elastica
determinata de o rigiditate si o amortizare echivalente. Au fost considerate trei structuri
cu regimuri de inaltime diferite, avand fundatii cu unul pana la trei subsoluri, perfect
regulate, motiv pentru care analiza este condusa pe modele plane. Interactiunea din-
tre fundatie si teren este considerata prin intermediul unor modele reologice dispuse pe
ecare din cele trei grade de libertate ale fundatiei si descrise de functiile de impedanta
specice. Miscarea de excitatie de la nivelul fundatiei este determinata cu ajutorul unor
functii de transformare a miscarii de la suprafata libera a terenului. Structurile sunt
structuri din beton armat sau structuri metalice, descrise si dimensionate in Capitolul 5,
amplasate in Bucuresti in cartierul Pantelimon pe amplasamentul INCERC, iar miscarile
de excitatie considerate sunt cele trei seisme majore inregistrate de statia seismica din
acest amplasament, cele din 1977, 1986 si 1990, cu toate cele trei componente. Analiza
dinamic neliniara este condusa pentru ecare structura in parte, excitata de trei com-
ponente ale miscarii: componentele de translatie si rotire ale fundatiei determinate cu
ajutorul functiilor de transformare descrise in Capitolul 3, pentru ecare din cele doua
componente orizontale ale miscarii inregistrate in amplasament, si componenta verticala
a fundatiei considerata ca ind aceeasi cu componenta verticala a miscarii inregistrate la
suprafata libera a terenului in amplasament. Infrastructura, considerata rigida, are ca
37
punct de referinta conventional centrul de greutate al subsolului fata de care se leaga, prin
elemente innit rigide, bazele stalpilor sau peretilor precum si centrul talpii de fundatie,
ca ind punctul in care vor plasate modelele reologice caracteristice terenului de fun-
dare. Masa radierului si a subsolurilor, cu cele trei componente corespunzatoare celor trei
grade de libertate ale fundatiei, este concentrata in centrul de greutate al infrastructurii.
Acesta se aa in centrul geometric al acesteia datorita conditiilor de regularitate ale fun-
datiei si structurii. In nodul de la nivelul radierului din axa de simetrie sunt atasate cate
un model reologic pe directia ecaruia dintre cele trei grade de libertate ale fundatiei.
Parametrii de rigiditate si amortizare ai ecarui model reologic sunt descrisi de para-
metrii functiei de impedanta specice. Miscarea de excitatie, cu cele trei componente,
actioneaza la nivelul acestor modele vasco-elastice.
Functiile de transformare a miscarii de la suprafata libera a terenului la nivelul fun-
datiei sunt functia descrisa de codul japonez AIJ (2003) pentru componenta orizontala a
miscarii fundatiei si functia descrisa de catre Mylonakis si Gazetas (2002) pentru compo-
nenta de rotire a fundatiei. Pe baza acestor relatii s-au determinat miscarile de la nivelul
fundatiei pentru cele trei cote de fundare considerate: 5 m pentru un subsol (structura
cu 4 niveluri), 9 m pentru doua subsoluri (structura cu 10 niveluri) si 13 m pentru trei
subsoluri (structura cu 15 niveluri).
Parametrii terenului de fundare pot inuenta in mod semnicativ raspunsul structural
in problemele de interactiune. Din acest motiv, codul de proiectare IAEA (2003) reco-
manda considerarea unei limite inferioare si a uneia superioare a parametrilor de rigiditate
ai terenului. Aceste doua limite infasoara variatia posibila a parametrilor terenului, de-
terminata e de erorile de masurare ale acestor parametri, e de intensitatea unor miscari
seismice viitoare sau de prezenta in vecinatatea structurii a unor structuri cu caracteristici
dinamice similare. Parametrii raspunsului structural urmariti in cadrul acestui capitol
vor determinati atat de structura fundata pe un teren avand caracteristicile prolului
de la INCERC, cat si de cele fundate pe un teren avand parametrii corespunzatori acestor
doua limite superioara si inferioara descrise anterior. Codul IAEA recomanda ca limita
superioara a parametrilor terenului sa e determinata de modulul de forfecare al terenului
amplicat cu un factor de 1.5 iar cea inferioara sa e determinata de modulul de forfe-
care al terenului redus cu un factor de 1.5. Se obtin astfel o serie de 72 de modele pentru
structurile metalice si 72 pentru cele din beton armat, ai caror parametri ai raspunsului
vor comparati in cadrul acestui capitol.
Interactiunea dintre fundatie si teren este modelata de functiile de impedanta speci-
ce, determinate pentru ecare din cele trei grade de libertate ale fundatiei pe baza
parametrilor de rigiditate ai fundatiei si ai terenului. In acest sens se vor folosi re-
latiile modelului Stewart, pentru determinarea parametrilor de rigiditate ai functiei de
impedanta la translatie orizontala si rotire si corectia acestora cu adancimea de fundare,
corectate apoi cu frecventa sistemului dinamic structura-fundatie-teren. Pentru functia
38
de impedanta la translatie verticala se vor folosi expresiile rigiditatii date de modelul
IAEA (2003) care va apoi corectata cu adancimea de fundare. Corectia cu frecventa
sistemului dinamic a acestei rigiditati la translatie verticala se neglijeaza, in literatura de
specialitate neind date prevederi in aceasta privinta. Pentru determinarea componentei
de amortizare a functiei de impedanta specice ecarui grad de libertate al fundatiei, se
folosesc relatiile date de codul de proiectare IAEA (2003).
Am aratat in capitolele anterioare ca in problemele de interactiune cu terenul, amor-
tizarea terenului de fundare are doua componente: o componenta data de amortizarea
materialului si o alta provenita din dispersia undelor cu adancimea, daca, spre exem-
plu, excitatia are loc la suprafata libera a terenului, numita amortizare de tip radiant.
Parametrul de amortizare al functiei de impedanta despre care am discutat anterior, am
vazut ca este proportional cu parametrul de rigiditate in cazul unei fundatii aate intr-un
semispatiu vasco-elastic. Acest parametru de amortizare, descris de relatiile amintite,
contine doar componenta de amortizare de tip radiant a terenului de fundare. Pentru ca
amortizarea sistemului dinamic fundatie-teren sa tina seama si de amortizarea de mater-
ial a acestuia, aceasta trebuie adaugata printr-o relatie descrisa de Mylonakis si Gazetas
(2002):
C
tcto|
(.) = C(.) +
21(.),
.
(6.1)
in care amortizarea totala C
tcto|
(.) a sistemului dinamic fundatie-teren, pentru ecare
grad de libertate al fundatiei, este data de suma dintre componenta radianta a amorti-
zarii C(.) obtinuta prin una din relatiile descrise anterior si corectata cu frecventa, si
componenta de material care este proportionala cu rigiditatea sistemului dinamic 1(.) si
cu fractiunea din amortizarea critica , a terenului. Fractiunea din amortizarea critica a
terenului de fundare este cea obtinuta pentru amplasamentul considerat pentru cele trei
tipuri de fundatii si adancimi de fundare, specica ecarei dintre cele sase componente
ale miscarilor considerate, si ai carei valori sunt descrise in Tabelul 4.2.
Corectia parametrilor de rigiditate si amortizare cu frecventa sistemului dinamic
structura-fundatie-teren se face in urma unui proces iterativ. In cazul nostru, mod-
elele de calcul structural au fost realizate cu ajutorul unui program automat de calcul,
SAP2000, astfel incat iteratiile descrise au putut facute foarte rapid, direct in modelul
cu baza exibila care tine cont de interactiunea cu terenul, cu ajutorul acestui program.
Astfel, in doua iteratii, s-au putut obtine valorile nale corectate cu frecventa sistemului
dinamic, ale rigiditatii si amortizarii, pentru ecare grad de libertate al fundatiei.
Trebuie subliniat ca prin adaugarea la sistemul dinamic reprezentat de structura,
initial considerata ca incastrata la nivelul terenului, a fundatiei si a terenului de fundare,
prin parametri specici descrisi anterior, se obtine un alt sistem dinamic, in care toate cele
trei acum susbsisteme, structura, teren si fundatie, determina un alt raspuns structural.
39
Pe de alta parte, asa cum am vazut, si miscarea de excitatie este diferita pentru cele
doua sisteme dinamice comparate: structura incastrata si structura, fundatia si terenul
in interactiune. In nal, efectele interactiunii cu terenul sunt descrise de diferentele la
nivelul parametrilor raspunsului structural al celor doua sisteme dinamice.
6.2 Structuri metalice in cadre etajate
In cadrul Capitolului 5 au fost dimensionate, conform procedurii curente de proiectare,
trei structuri metalice in cadre contravantuite, avand trei regimuri de inaltime diferite.
Parametrii raspunsului structural (deplasare maxima la varf, driftul maxim pe ecare
nivel, perioada fundamentala, forta de intindere maxima in contravantuiri, momentele
incovoietoare maxime pe reazem in grinzi, momentele incovoietoare si fortele axiale de
compresiune maxime in stalpi si forta taietoare de baza maxima) sunt comparati pentru
structura cu baza xa, si pentru cea care tine seama de interactiunea cu terenul, numita
si cu baza exibila. Fiecare dintre cele trei structuri considerate, cu 4 niveluri si un
subsol, cu 10 niveluri si doua subsoluri si cea cu 15 niveluri si trei subsoluri, au fost
modelate in cate patru situatii de rezemare: baza xa si respectiv cu baza exibila,
in care interactiunea cu terenul este considerata pentru trei tipuri de teren (terenul cu
caracteristicile reale masurate, codicat cu acronimul INC, si alte doua ipotetice, in care
rigiditatea terenului este degradata (INC/1.5) si respectiv crescuta (1.5 INC)). Astfel, s-
au realizat cate 24 de modele pentru ecare structura cu regim de inaltime diferit, pentru
a evidentia aportul terenului de fundare in raspunsul structural. Trebuie amintit ca in
cazul modelelor care tin seama de interactiunea cu terenul de fundare, atat parametrii
terenului cat si cei ai miscarii, sunt specici ecarui model.
6.2.1 Structuri metalice in cadre cu 4 niveluri
Fata de structura cu baza xa, perioada modului fundamental de vibratie creste in cazul
considerarii interactiunii cu terenul. Cu cat parametrii de rigiditate ai terenului au valori
mai reduse (teren mai moale), cu atat aceasta diferenta este mai mare. Pe de alta parte,
in problemele de interactiune, nivelul de intensitate al miscarii seismice inuenteaza, cum
am vazut, parametrii de rigiditate si amortizare ai terenului de fundare, motiv pentru care
cu cresterea intensitatii miscarii (seismul din 4 martie 1977), cresterea perioadei modului
fundamental de vibratie fata de cea a structurii cu baza incastrata este mai mare.
Deplasarea maxima la varful structurii nu este in acest caz semnicativ inuentata
de conditiile de teren. Pentru ecare din cele trei tipuri de teren considerate, deplasarea
maxima la varful structurii are valori apropiate. Mai mult, valorile acesteia in cazul
structurii cu baza xa (BF) sunt conservative, mai mari decat cele pentru structura cu
baza exibila, in domeniul de intensitate marita a miscarii seismice aceasta tendinta ind
40
mai pronuntata (Figura 6.1). Din acest punct de vedere, deplasarea maxima la varf
in acest caz este acoperitor evaluata daca se considera structura incastrata la nivelul
terenului de fundare.
Fig. 6.1 Variatia deplasarii maxime la varf pentru structura metalica cu 4 niveluri
Structura cu baza xa indica valori ale driftului superioare fata de structurile care
tin seama de terenul de fundare, fara ca cresterea intensitatii miscarii sa schimbe aceasta
situatie. In privinta eforturilor, se poate observa aceeasi tendinta, ca valorile maxime ale
acestora pentru structurile care tin seama de interactiunea cu terenul sa e mai mici decat
cele pentru structura cu baza xa. Valorile eforturilor pentru structura cu baza xa sunt
in acest sens acoperitoare pentru dimensionarea sau vericarea elementelor structurale.
Forta taietoare de baza maxima este mai mare in cazul structurii cu baza xa decat
in cel al structurilor care tin seama de terenul de fundare (Figura 6.2). Aceasta diferenta
este cu atat mai importanta cu cat intensitatea miscarii seismice creste. In cazul structurii
cu baza exibila, nivelul de rigiditate al terenului nu inuenteaza semnicativ marimea
acestei forte. Structura cu baza xa este astfel conservativa din punctul de vedere al
nivelului eforturilor cat si din cel al deplasarilor, fata de cea in care se tine seama de
interactiunea cu terenul.
Fig. 6.2 Variatia fortei taietoare de baza pentru structura metalica cu 4 niveluri
6.2.2 Structuri metalice in cadre cu 10 niveluri
Perioada modului fundamental de vibratie creste in cazul considerarii interactiunii cu
terenul fata de cel cu baza incastrata, cu atat mai mult cu cat terenul este mai exibil.
41
Cresterea intensitatii miscarii seismice duce la o crestere a acestei diferente. Deplasarea
maxima la varful structurii, in acest caz, are valori superioare pentru structura cu baza
exibila fata de cea incastrata (Figura 6.3). Rigiditatea terenului de fundare nu inu-
enteaza insa semnicativ, in acest caz, valorile maxime ale acestei deplasari.
Fig. 6.3 Variatia deplasarii maxime la varf pentru structura metalica cu 10 niveluri
Deplasarea relativa de nivel pentru structurile care tin seama de interactiunea cu
terenul are valori superioare celor ale structurii cu baza xa. Eforturile maxime, in cazul
structurii cu baza xa, au valori superioare celor structurilor cu baza exibila. Cu exceptia
fortei taietoare de baza, unde se poate observa o usoara diferenta intre valorile acesteia
pentru nivele de rigiditate a terenului diferite, cele trei tipuri de teren considerate nu au
dus la variatii semnicative ale eforturilor.
Forta taietoare de baza (Figura 6.4), pentru miscarile de intensitate mai redusa, are
valori acoperitoare in cazul structurii cu baza incastrata fata de cele care tin seama de
interactiunea cu terenul. In cazul structurii metalice cu 10 niveluri, structura cu baza
xa este descoperita in punctul de vedere al deplasarilor maxime, insa acoperitoare din
punctul de vedere al eforturilor de la nivelul elementelor structurale.
Fig. 6.4 Variatia fortei taietoare de baza pentru structura metalica cu 10 niveluri
6.2.3 Structuri metalice in cadre cu 15 niveluri
Perioada modului fundamental de vibratie in cazul structurii cu baza xa are valori
inferioare celei pentru structurile care tin seama de interactiunea cu terenul.
42
Fig. 6.5 Variatia deplasarii maxime la varf pentru structura metalica cu 15 niveluri
Deplasarea maxima la varful structurii incastrate la nivelul terenului (Figura 6.5)
este depasita pentru toate nivelurile de intensitate ale miscarilor seismice considerate si
de asemenea, pentru ecare din cele trei tipuri de teren. Cresterea intensitatii miscarii
seismice, in cazul structurilor care tin seama de interactiunea cu terenul, conduce la valori
mai mari ale deplasarii maxime la varf fata de cele corespunzatoare structurii incastrate.
Se observa insa ca tipul de teren, in limitele de variatie considerate pentru rigiditate, nu
inuenteaza semnicativ deplasarea maxima la varful structurii. Considerarea aportului
dat de terenul de fundare duce la valori ale deplasarii maxime de nivel vizibil superioare
fata de cazul in care structura este incastrata la nivelul terenului.
Forta taietoare de baza maxima (Figura 6.6) are valori mai mari pentru structura
incastrata fata de cele ale structurilor care tin seama de interactiunea cu terenul, insa cu
cresterea intensitatii miscarii se poate observa o tendinta de depasire a acestor valori. In
general, se poate observa tendinta ca odata cu cresterea intensitatii miscarii considerate,
valorile maxime ale eforturilor din elementele structurale, cu exceptia diagonalelor, in
cazul structurilor care tin cont de aportul terenului de fundare, sa le depaseasca pe cele
corespunzatoare structurii incastrate.
Fig. 6.6 Variatia fortei taietoare de baza pentru structura metalica cu 15 niveluri
6.3 Structuri duale etajate din beton armat
In capitolul anterior au fost dimensionate trei structuri duale din beton armat, avand 4
niveluri si un subsol, 10 niveluri si doua subsoluri si respectiv 15 niveluri si trei subsoluri,
43
conform cu procedura curenta de proiectare, aceea de a le considera ca ind incastrate la
nivelul fundatiei. Pentru comparatie, analiza dinamic neliniara condusa pe modele plane,
cu ajutorul programului SAP2000, considera o comportare neliniara la nivelul capetelor
grinzilor si a bazei stalpilor si a peretelui de la parter. Se urmareste in nal sa se com-
pare perioada modului fundamental de vibratie, deplasarea maxima la varful structrurii,
deplasarea relativa de nivel, momentele incovoietoare pe reazem la nivelul grinzilor, mo-
mentele incovoietoare si fortele axiale de compresiune la nivelul stalpilor si ai peretelui si
forta taietoare de baza, pentru structura cu baza incastrata, cu valorile corespunzatoare
structurilor care tin seama de interactiunea cu terenul de fundare. Miscarea de excitatie
in cazul structurii cu baza incastrata are doua componente, orizontala si verticala, iar in
cazul structurilor care tin seama de aportul terenului, cate trei componente, orizontala,
verticala si de rotire, determinate prin procedurile descrise anterior.
6.3.1 Structuri duale din beton armat cu 4 niveluri
Perioada modului fundamental de vibratie a structurii cu baza incastrata este depasita
in cazul considerarii interactiunii cu terenul. Cu cat terenul este mai moale (modul de
forfecare mai redus), cu atat aceasta crestere este mai mare. Pe de alta parte, intensitatea
miscarii seismice inuenteaza de asemenea cresterea perioadei fata de cazul structurii
incastrate: odata cu cresterea intensitatii miscarii, cresterea perioadei fundamentale este
si ea mai importanta.
Fig. 6.7 Variatia deplasarii maxime la varf pentru structura din beton armat cu 4
niveluri
Deplasarea maxima la varful structurii este si ea inuentata de rigiditatea terenului
de fundare, daca se considera aportul acestuia (Figura 6.7). Cu cat terenul este mai
moale, cu atat deplasarea maxima la varf este mai mare. Fata de structura cu baza xa,
deplasarea maxima la varf este depasita intr-o proportie mai mare cu cresterea intensitatii
miscarii. In schimb, in cazul unei intensitati mai mici a miscarii seismice (cutremurul din
1990), deplasarea maxima la varf a structurii cu baza incastrata are valori acoperitoare.
Deplasarea relativa de nivel a structurilor care tin seama de interactiunea cu terenul,
in cazul in care intensitatea cutremurului creste, este depasita de valorile corespunzatoare
44
ale structurii cu baza xa.
In cazul fortei taietoare de baza, cu cat intensitatea miscarii seismice este mai re-
dusa, cu atat diferenta intre valorile maxime ale structurii cu baza incastrata si cele ale
structurilor cu baza exibila, este mai importanta (Figura 6.8). Cu toate acestea, pentru
domeniul de miscari seismice considerate, valorile fortei taietoare de baza ale structurii
cu baza xa sunt acoperitoare. Se poate observa de asemenea ca rigiditatea terenului in-
uenteaza si aceasta marime, un teren moale ducand la valori mai reduse ale eforturilor.
Fig. 6.8 Variatia fortei taietoare de baza pentru structura din beton armat cu 4 niveluri
6.3.2 Structuri duale din beton armat cu 10 niveluri
Structura cu baza xa are perioada fundamentala mai mica decat cea a structurilor care
tin seama de interactiunea cu terenul, indiferent de nivelul de intensitate al miscarii
seismice.
Fig. 6.9 Variatia deplasarii maxime la varf pentru structura din beton armat cu 10
niveluri
Deplasarea maxima la varful structurii in cazul celor care tin cont de interactiunea
cu terenul, are valori mai mari decat cea corespunzatoare structurii cu baza incastrata,
pentru toate miscarile seismice considerate (Figura 6.9). Cu cat intensitatea miscarii
seismice este mai mare, cu atat cresterea deplasarii la varf fata de cea a structurii cu
baza xa, este mai mare.
Pe de alta parte, in cazul fortei taietoare de baza se poate observa ca diferentele din-
tre valorile corespunzatoare structurii incastrate si a celor care tin seama de terenul de
45
fundare, sunt mai putin importante decat cele ale structurii cu 4 niveluri. Aceasta se da-
toreaza cresterii exibilitatii structurii. Se observa insa si de aceasta data ca structura cu
baza xa are valori ale fortei taietoare de baza superioare celor cu baza exibila, indifer-
ent de nivelul de intensitate al miscarilor seismice considerate (Figura 6.10). Rigiditatea
terenului de fundare este si ea un factor care distinge intre valorile maxime ale fortei
taietoare de baza, astfel incat pentru un teren moale valoarea fortei este mai scazuta.
Fig. 6.10 Variatia fortei taietoare de baza pentru structura din beton armat cu 10
niveluri
6.3.3 Structuri duale din beton armat cu 15 niveluri
Perioada modului fundamental de vibratie a structurii cu baza xa este inferioara celor
ale structurilor care tin seama de interactiunea cu terenul de fundare. In privinta de-
plasarii maxime la varful structurii, considerarea interactiunii cu terenul duce la valori
mai mari decat situatia in care structura este incastrata, aceasta crestere ind cu atat
mai semnicativa cu cat intensitatea miscarii seismice este mai mare (Figura 6.11). Pe
de alta parte, rigiditatea terenului de fundare nu mai este in acest caz un parametru
important in a diferentia intre valorile maxime ale deplasarii la varf.
Fig. 6.11 Variatia deplasarii maxime la varf pentru structura din beton armat cu 15
niveluri
Valorile maxime ale deplasarii relative de nivel ale structurii incastrate, sunt in cazul
acestui regim de inaltime, descoperite indiferent de nivelul de intensitate al miscarii seis-
mice considerate.
46
Forta taietoare de baza a structurii incastrate are valori superioare celei corespunza-
toare structurilor care tin seama de teren (Figura 6.12). Diferentele sunt mai importante
cu cresterea intensitatii seismului. Pe de alta parte, variatia rigiditatii terenului nu in-
uenteaza semnicativ valoarea maxima a fortei taietoare de baza. Comparand cele trei
structuri cu regimuri de inaltime diferite, se poate observa ca in privinta eforturilor, odata
cu cresterea exibilitatii acestora, valorile maxime ale structurii cu baza incastrata devin
tot mai apropiate de cele ale structurilor care tin seama de interactiunea cu terenul,
fara insa sa le depaseasca semnicativ. Este de asteptat ca odata cu cresterea exibili-
tatii structurilor din beton armat peste cea corespunzatoare celei cu 15 niveluri, aceasta
situatie sa se schimbe si eforturile maxime ale structurii incastrate sa e depasite.
Fig. 6.12 Variatia fortei taietoare de baza pentru structura din beton armat cu 15
niveluri
6.4 Concluzii
Cele trei seturi de miscari seismice considerate au aratat, prin comparatie cu spectrul de
proiectare, ca miscarea din 1977 este cea mai apropiata ca nivel de acceleratii de spectrul
de proiectare, aceasta avand si intensitatea cea mai mare. Studiile de caz aratate anterior
trebuiesc evaluate tinand cont si de incursiunile postelatice ale acestor structuri. Se ob-
serva astfel ca structurile metalice considerate au avut incursiuni postelastice pentru toate
regimurile de inaltime si pentru componentele miscarilor seismice considerate, cu exceptia
componentei NS a cutremurului din 1990 unde considerarea interactiunii cu terenul a de-
terminat o comportare elastica a structurii (Tabelul 6.1). In cazul structurilor din beton
armat considerate, cele avand 4 niveluri, mai rigide, au o comportare elastica indiferent
de considerarea sau nu a interactiunii cu terenul si fara ca vreuna din miscarile seismice
considerate sa schimbe aceasta situatie. In schimb, structurile din beton armat avand 10
si 15 niveluri au indicat o comportare inelastica pentru toate miscarile seismice consider-
ate, cu exceptia componentei NS a cutremurului din 1990. De asemenea, structura cu 15
niveluri are o comportare elastica si in cazul componentelor EV ale miscarilor din 1990
si 1986 (Tabelul 6.1). In tabelele de mai jos este indicat numarul de articulatii plastice
format in ecare caz in parte folosind indicativele CV pentru contravantuiri, GR pentru
47
grinzi, P pentru perete. Sunt de asemenea marcate cazurile cand, dincolo de tendinta
asteptata ca odata cu considerarea interactiunii cu terenul forta taietoare si eforturile din
elementele structurale si eci numarul de articulatii plastice si rotirile plastice sa scada,
acestea au valori superioare celor corespunzatoare structurii cu baza xa.
Tabelul 6.1 Numarul de articulatii plastice formate in cazurile studiate
In general, indiferent de comportarea structurii, elastica sau inelastica, s-a observat
ca tendinta este ca odata cu considerarea interactiunii cu terenul, deplasarile structurii
sa creasca iar eforturile elementelor structurale sa scada. Daca structura are incursiuni
postelastice, scaderea fortei taietoare de baza si a eforturilor de la nivelul elementelor
structurale duce la scaderea numarului de articulatii plastice format si la un nivel al
rotirilor plastice mai redus. Pe de alta parte, cu cat terenul e mai moale, cu atat de-
plasarile cresc si eforturile scad intr-o proportie mai mare. Odata cu cresterea exibilitatii
structurii, deci a regimului de inaltime, in cazul in care structura are incursiuni postelas-
tice, la miscarile de intensitate mare s-a observat o tendinta inversa, de crestere a fortei
taietoare de baza si deci a eforturilor din elementele structurale. Exceptie face insa struc-
tura cu 15 nivelur din beton armat, unde componenta NS a miscarii din 1977 a dus la
formarea unui mecanism de cedare, astfel incat forta taietoare de baza are valori inferioare
celei corespunzatoare structurii cu baza xa. Prezenta terenului odata cu considerarea
interactiunii si capacitatea acestuia de a disipa energia indusa de miscarea seismica si
dupa atingerea mecanismului de cedare a structurii, poate explica aceasta modicare a
tendintei asteptate.
6.5 Aportul terenului de fundare in amortizarea to-
tala a sistemului dinamic
Considerarea terenului de fundare si a fundatiei in problemele de interactiune, aduce
suplimentar in sistemul dinamic alcatuit din structura, fundatie si teren, o amortizare
care poate evidentiata prin diferite metode. Am aratat in capitolele anterioare ca
aceasta provine pe de o parte din amortizarea de tip histeretic a terenului de fundare
si, pe de alta, din dispersia undelor odata cu cresterea campului de propagare, aceasta
48
din urma ind numita in literatura de specialitate amortizare de tip radiant. Metodele
simplicate de evaluare a fortei seismice de proiectare folosesc un spectru inelastic de
raspuns in acceleratii, specic unui anumit amplasament si surse seismice, numit spectru
de proiectare. Acesta tine cont de amortizarea structurii printr-un coecient al fractiunii
din amortizarea critica a carui valoare recomandata de codurile de proiectare este de
0.03 in cazul structurilor metalice si de 0.05 pentru cele din beton armat. Determinarea
unei amortizari suplimentare data de terenul de fundare si de interactiunea dintre teren,
fundatie si structura va permite reducerea valorilor acceleratiilor spectrului de proiectare
intr-o anumita proportie si implicit, reducerea fortei seismice de proiectare considerata
pentru un anumit sistem dinamic.
Amortizarea de tip histeretic a terenului de fundare a fost evaluata in cadrul Capi-
tolului 4 pentru amplasamentul considerat si cele trei tipuri de structuri cu regimuri de
inaltime distincte, in functie de intensitatea miscarilor seismice studiate. Valorile de-
terminate si descrise in Tabelul 4.2 pentru ecare din cele 18 cazuri obtinute, descriu
nivelul de amortizare intr-un semispatiu vasco-elastic echivalent structurii straticate din
amplasamentul considerat. Modul de evaluare a amortizarii de tip radiant este descris de
unele coduri de proiectare prin relatii specice. Acestea implica evaluarea parametrilor de
rigiditate si de amortizare ai functiilor de impedanta pentru un anumit grad de libertate
al fundatiei. Codul IAEA (2003) propune o relatie in care fractiunea din amortizarea
critica de tip radiant a terenului de fundare ,
voo
este data de expresia:
,
voo
= 0.5
C
21
(6.2)
in care atat parametrul de amortizare C cat si cel de rigiditate 1 al fundatiei aate in
contact cu terenul sunt marimi corectate cu frecventa sistemului dinamic, dupa cum am
aratat in capitolele anterioare. Valorile acestora au fost evaluate pentru ecare grad de
libertate al fundatiei, in functie de frecventa sistemului dinamic si de parametri terenului,
ai miscarii si ai fundatiei. De interes in cazul nostru, sunt valorile obtinute pentru com-
ponenta de translatie orizontala a fundatiei, intrucat forta seismica de proiectare poate
usor comparata cu forta taietoare de baza, aceasta din urma evaluata pentru toate
tipurile de structuri si de teren considerate in cadrul studiului de fata. In nal, amorti-
zarea totala a terenului in problemele de interactiune ,
t
va suma dintre amortizarea de
material de tip histeretic ,
I
si cea de tip radiant ,
voo
:
,
t
= ,
I
+ ,
voo
(6.3)
Aceasta se recomanda in codul IAEA (2003) sa e limitata la 30%.
49
6.5.1 Structuri metalice in cadre
Am vazut in subcapitolul anterior care este variatia fortei taietoare de baza in raport
cu intensitatea miscarii, pentru ecare din cele trei tipuri de structuri metalice studiate.
Comparatia intre valorile fortei pentru structura incastrata si cele care tin seama de in-
teractiunea cu terenul releva o reducere a acesteia datorata aportului terenului. Aceasta
reducere a fortei taietoare de baza in cazul in care se tine seama de teren, are marimi
diferite cu regimul de inaltime, deci cu exibilitatea structurii. Pentru structurile anal-
izate anterior, se poate determina cresterea fortei taietoare de baza a structurii incastrate
fata de cea care tine seama de interactiunea cu terenul. In cazul structurii cu 4 niveluri
fundata pe terenul avand parametri masurati (INC), cresterea fortei taietoare de baza a
structurii incastrate fata de cea a structurii care tine seama de interactiunea cu terenul
are valoarea medie de 7.25%. In cazul structurii cu 10 niveluri, fundata pe un teren
avand parametri masurati in amplasamentul INCERC, valoarea medie a cresterii fortei
taietoare de baza a structurii incastrate, fata de cea care sa tina seama de teren, este de
10%. In cele din urma, in cazul structurii cu 15 niveluri, foarte exibila, fundata pe
un teren avand parametri masurati la INCERC, cresterea fortei taietoare de baza este
semnicativ inuentata de intensitatea miscarii prin faptul ca, odata cu cresterea aces-
teia, forta taietoare de baza a structurii incastrate devine mai mica decat cea a structurii
care tine seama de aportul terenului. Aceasta poate observata pentru cazul miscarii
seismice din 4 martie 1977, cand scaderea fortei taietoare de baza a structurii incastrate
ajunge sa e in jurul valorii de 4%. Daca se face abstractie de acest caz si se considera
doar miscarile seismice de intensitate mai redusa, cele din 1986 si 1990, atunci cresterea
medie a fortei taietoare a structurii incastrate fata de cea care tine seama de interactiunea
cu terenul este de 17.21%.
Evaluarea amortizarii totale adusa de terenul de fundare in problemele de interac-
tiune cu terenul, conform relatiilor recomandate de codul AIEA (2003) descrise anterior,
conduce la valori mai restrictive decat cele care au fost determinate anterior pentru struc-
turile analizate. Astfel, in cazul structurii cu 4 niveluri, daca se considera ca aceasta
este fundata pe un teren ai carui parametri sunt cei masurati si considerati in studiul de
fata (INC), valoarea mediata pentru toate cele sase cazuri considerate a fracatiunii din
amortizarea critica este 2.34%. Daca structura este una cu 10 niveluri fundata pe
terenul cu parametri medii (INC), fractiunea din amortizarea critica are valoarea medie
2.85%. Pentru o structura cu 15 niveluri, valoarea medie a fractiunii din amorti-
zarea critica, daca aceasta este fundata pe un teren avand parametri masurati (INC),
este 3.19%. Relatiile recomandate de codurile de proiectare trebuie insa considerate ca
ind unele acoperitoare pentru majoritatea situatiilor reale, cu atat mai mult cu cat, in
cazul codului de proiectare romanesc, se considera un singur spectru de proiectare care
trebuie sa acopere toate tipurile de structuri. Considerarea unei amortizari suplimentare
50
medii, date de terenul de fundare, avand valoarea de 3%, determina o amortizare totala a
sistemului dinamic de 6% pentru structurile metalice si, in nal, la o reducere a valorilor
spectrale cu 5%. Astfel, forta seismica de proiectare rezultata, daca se considera apor-
tul terenului de fundare, este cu 5% mai mica folosind relatiile descrise de codul AIEA
(2003). Aceasta valoare se poate observa ca este conservativa fata de toti factorii de
reducere ai fortei taietoare descrisi anterior.
6.5.2 Structuri duale din beton armat
Anterior am aratat care este modul de variatie a fortei taietoare de baza pentru trei
structuri duale din beton armat avand trei regimuri de inaltime distincte. Pe baza acestor
valori pot determinati o serie de factori care descriu cresterea valorii fortei taietoare
de baza a structurii incastrate, fata de situatia reala cand se tine seama de aportul
terenului. Pentru structura cu 4 niveluri, daca aceasta este fundata pe un teren
ai carui parametri au valorile masurate in amplasamentul INCERC, valoarea medie a
cresterii fortei taietoare de baza odata cu considerarea ipotezei simplicate ca structura
este incastrata la nivelul fundatiei este 16.81%. Structura de 10 niveluri fundata pe
un teren avand parametri medii (INC), are o valoare medie a cresterii fortei taietoare de
baza, in ipoteza considerarii bazei xe, de 14.32%. In cazul structurii de 15 niveluri
valoarea medie obtinuta este 16.09% pentru terenul INC.
Valoarea medie a fractiunii din amortizarea critica, determinata pe baza relatiilor de-
scrise anterior, este pentru structura cu 4 niveluri fundata pe terenul INC 2.31%. In cazul
structurii de 10 niveluri, valoarea medie a fractiunii din amortizarea critica este 2,73%
pentru terenul INC. Structura de 15 niveluri are valoarea medie a fractiunii din amorti-
zarea critica de 3.19% pentru terenul mediu (INC). Se observa si in cazul structurilor din
beton armat, ca valoarea medie a fractiunii din amortizarea critica este aproximativ 3%
pentru toate cele trei regimuri de inaltime considerate. Totodata, structura de 4 niveluri,
in interactiune cu fundatia si terenul, are un nivel de amortizare inferior celui al structurii
de 15 niveluri, mai exibila. Considerarea unei amortizari suplimentare de 3%, date de
considerarea terenului de fundare si a fundatiei in interactiune cu structura, determina a
amortizare totala a sistemului dinamic de 8%, astfel incat factorul de reducere a valorilor
spectrale este de aproximativ 12%. Aceasta determina o scadere in acceasi proportie a
fortei seismice de proiectare evaluata pentru structura incastrata, pe baza spectrului de
proiectare. Comparand nivelul de reducere al fortei seismice cu nivelul de reducere al
fortei taietoare de baza, determinat anterior pentru ecare structura in parte, se observa
ca in cazul structurii de 10 niveluri fundata pe un teren mai rigid, valoarea acesteia este
inferioara factorului de reducere a valorilor spectrale determinat.
51
6.6 Structuri metalice inalte supuse unor miscari seis-
mice generate
Am observat din studiile de caz anterioare ca odata cu cresterea regimului de inaltime
si a intensitatii miscarii seismice poate identicata tendinta ca eforturile din structura
care considera interactiunea cu terenul, dintre acestea ind de remarcat forta taietoare de
baza si eforturile din stalpi, sa creasca; aceasta tendinta este inversa fata de cazul struc-
turilor cu regim de inaltime redus si mediu, pentru care eforturile la nivelul elementelor
structurale, atunci cand se considera interactiunea cu terenul de fundare, au valori mai re-
duse decat cele corespunzatoare structurii incastrate la baza. In cazul structurilor inalte,
efectele de ordinul doi sunt mai importante decat pentru cele cu regim de inaltime mai
redus, acestea reprezentand unul din elementele care pot explica tendintele mentionate la
nivelul eforturilor din elementele structurale. Pe de alta parte, concluziile nale ale celor
144 de studii de caz descrise anterior nu sunt indeajuns de relevante, cel putin in cazul
structurilor inalte metalice, astfel incat am putea spune ca efectul interactiunii dintre
structura si teren nu este unul foarte important pentru parametrii raspunsului. Aceste
aspecte motiveaza studierea separata a structurilor inalte considerand o serie de miscari
seismice articiale, generate pe baza spectrului de proiectare care a ghidat dimensionarea
acestora si compatibile deci cu nivelul de intensitate al acestuia. Un alt tip de anal-
iza, numita in literatura de specialitate Analiza Dinamica Incrementala (Vamvatsikos &
Cornell, 2002), permite studierea parametrilor raspunsului structural la diferite niveluri
de intensitate ale miscarii, ecare dintre acestea corespunzand unei perioade medii de
revenire si deci unei probabilitati de depasire specice. Se incearca astfel sa se obtina o
serie de concluzii care sa conrme, pe de o parte, tendintele mentionate anterior, si pe de
alta sa permita o mai mare generalizare a acestora. Dintre cele doua tipuri de structuri
inalte studiate anterior, se va alege pentru exemplicare doar structura metalica pentru
care, asa cum am vazut, caracteristicile dinamice sugereaza a relevanta pentru studiul
interactiunii dintre structurile foarte exibile si teren.
6.6.1 Miscarile seismice articiale
In Capitolul 3 au fost comparate cu spectrul de proiectare din codul P100 cele trei miscari
seismice importante provenite din sursa Vrancea, inregistrate in perioada recenta, pe
baza carora au fost conduse studiile de caz anterioare. S-a putut observa ca nivelul de
intensitate al acestora este sub cel al spectrului de proiectare (miscarile din 1986 si 1990)
sau comparabil cu acesta (miscarea din 1977).
52
Miscari seismice articiale compatibile cu spectrul de proiectare
Pentru generarea unor miscari seismice articiale compatibile cu spectrul de proiectare
din cod se foloseste programul SIMQKE (Gasparini & Vanmarcke, 1976) in care spectrul
de referinta este cel corespunzand unui nivel de acceleratie a terenului de 0.24g. Sunt gen-
erate astfel 7 miscari seismice articiale avand o buna estimare a nivelului de acceleratii
ale spectrului de proiectare (Figura 6.13). Acestea reprezinta componenta de translatie
orizontala la nivelul suprafetei libere a terenului si constituie totodata miscarea de exci-
tatie avand aceeasi directie pentru structura de referinta, cea considerata ca incastrata la
nivelul terenului.
Fig. 6.13 Comparatie intre spectrele elastice ale miscarilor articiale si spectrul de
proiectare
Pentru determinarea componentei verticale corespunzatoare acestei miscari trebuie sa
tinem seama de particularitatile unei miscari reale, inregistrate. In acest sens, compo-
nenta verticala a unei miscari reale este reprezentata de undele primare, de intindere-
compresiune, care se propaga vertical prin teren si care ajung la suprafata acestuia in-
aintea undelor secundare, de forfecare, datorita vitezei de propagare mai mari. Din acest
motiv, valorile maxime ale acceleratiei terenului pentru cele doua componente, verticala
si orizontala, sunt atinse la momente de timp diferite, ind din acest punct de vedere,
defazate. Pe de alta parte, nivelul maxim de acceleratii a miscarii terenului este de aseme-
nea diferit intre cele doua componente, acceleratia maxima a componentei verticale ind
aproximativ 0.7 din acceleratia maxima a componentei orizontale.
53
Miscari seismice articiale scalate la diferite nivele de intensitate
Pentru determinarea curbelor IDA, in care parametrii raspunsului structural sunt ra-
portati la nivelul de intensitate seismica, s-a ales componenta NS a miscarii seismice
inregistrata la 4 martie 1977, studiata anterior, pentru a scalata la alte niveluri de
intensitate: 0.05g, 0.1g si 0.15g pentru a surprinde momentul intrarii in domeniul post-
elastic si respectiv 0.3g pentru a putea determina performantele structurale la un nivel
superior de excitatie.
6.6.2 Parametrii dinamici ai sistemului fundatie-teren
Interactiunea dintre fundatie si teren este modelata prin intermediul functiilor de im-
pedanta complexe specice ecarui grad de libertate al fundatiei. Componentele de
rigiditate si amortizare ale acestor functii au aceleasi expresii considerate in cazurile ante-
rioare. Pentru determinarea acestora, mediul neomogen multistrat de teren este echivalat
cu unul omogen, de tipul unui semispatiu vasco-elastic dupa acelasi procedeu descris in
Capitolul 4.
Cazul miscarilor generate compatibile cu spectrul de proiectare
Prin transmiterea componentelor orizontale ale miscarilor generate prin terenul cu strat-
icatia de la INCERC, de la suprafata pana la adancimea relevanta de 22 de metri, asa
cum am vazut in cazul structurii cu 15 niveluri si 3 subsoluri, proces care poarta numele de
deconvolutie a miscarii, se obtin parametrii de rigiditate si amortizare caracteristici semi-
spatiului vasco-elastic echivalent, pe baza acelorasi reguli de mediere descrise anterior.
Valorile rigiditatii echivalente (viteza undelor de forfecare) si ale amortizarii echivalente
(fractiunea din amortizarea critica) pentru ecare din cele sapte miscari generate sunt
date in Tabelul 6.2. Astfel, cu cat nivelul maxim al acceleratiei este mai mare, cu atat
rigiditatea echivalenta a terenului are valori mai reduse deoarece terenul se degradeaza
mai mult, iar amortizarea echivalenta are valori sporite.
Tabelul 6.2 Parametrii caracteristici ai semispatiului vasco-elastic echivalent
Cazul miscarilor articiale scalate la diferite nivele de intensitate
Valorile rigiditatii si amortizarii semispatiului vasco-elastic echivalent, determinate in
cadrul Capitolului 4 pentru componenta NS a miscarii din 1977, trebuiesc completate cu
valori corespunzatoare celorlalte patru nivele de intensitate tinta: 0.05g, 0.1g, 0.15g si
0.3g. Acestea sunt valori caracteristice amplasamentului INCERC. Pentru a tine seama de
54
variatia tipului de teren si pentru cazul altor amplasamente dar si de variatia parametrilor
masurati in amplasamentul dat, se considera si un teren foarte moale ai carui parametri
de rigiditate sunt afectati de un factor de reducere descris in cele ce urmeaza.
6.6.3 Raspunsul structurilor metalice inalte
Un aspect de care nu s-a tinut seama in studiile de caz analizate anterior este efectul
de ordinul doi. Pentru a determina necesitatea unei astfel de evaluari, pentru structura
metalica cu 15 niveluri considerata s-a calculat, conform relatiei (4.22) din codul de
proiectare seismica P100-2006 coecientul de sensibilitate al deplasarii relative de nivel.
Acesta trebuie sa aiba valori sub 0.1 pe ecare nivel pentru ca efectul de ordinul doi sa
poata neglijat. Intrucat valorile acestuia nu sunt semnicativ depasite pe inaltimea
structurii, analiza dinamic neliniara condusa in cele ce urmeaza se face neglijand efectele
de ordinul doi.
Pe baza celor trei tipuri de teren considerate, cel masurat si cele doua limite superioara
si inferioara utilizate, dar si pentru ecare din cele 7 miscari seismice generate, se constru-
iesc in scopul acestei comparatii un numar 21 de modele de interactiune care se studiaza
in raport cu cele 7 modele incastrate la nivelul terenului. Rezultatele acestor compara-
tii sunt date in gurile si concluziile ce urmeaza. Intrucat s-a observat din comparatia
acestor modele ca pe de o parte, cele doua tipuri suplimentare de teren considerate nu in-
uenteaza semnicativ parametrii studiati ai raspunsului structural si pe de alta, ca cele
trei modele de interactiune corespunzatoare celor trei tipuri de teren nu conduc la difer-
ente importante fata de structura cu baza xa, la numarul de modele mentionat anterior
s-au adaugat alte trei in care parametrii de rigiditate ai terenului se reduc semnicativ,
de 5, 10 si respectiv 20 de ori. Se incearca astfel evidentierea importantei nivelului de
rigiditate al terenului in cazul problemelor de interactiune cu structurile exibile. Mod-
elele din urma sunt comparate cu valorile medii ale deplasarilor si eforturilor obtinute
pentru cele sapte miscari generate. In acest scop, pentru cele trei modele suplimentare
care considera interactiunea cu un teren foarte moale si determinarea parametrilor de
rigiditate si amortizare ai semispatiului vasco-elastic echivalent, cat si a miscarilor de ex-
citatie la nivelul fundatiei, s-a ales ca miscare de referinta acea miscare dintre cele sapte
generate care a determinat o valoarea a rigiditatii semispatiului echivalent apropiata de
media celor sapte.
Deplasarile relative de nivel sunt date in Figura 6.14 pentru ecare din cele 15 niveluri
ale structurii. Sunt reprezentate valorile medii ale deplasarilor relative de nivel pentru
ecare din cele patru tipuri de modele studiate: structura incastrata la nivelul terenului,
pastrata ca referinta (BF), structura fundata pe terenul de la INCERC care tine seama
de interactiunea cu terenul (INC), structura fundata pe terenul mai tare fata de cel
de la INCERC, corespunzator limitei superioare a parametrilor de rigiditate ai acestui
55
teren (1.5 INC) si structura fundata pe terenul mai moale fata de cel de la INCERC,
corespunzator limitei inferioare (INC/1.5).
Fig. 6.14 Variatia deplasarilor relative de nivel medii pentru modelele studiate
Privind asupra acestei comparatii se poate observa ca valorile corespunzatoare celor
trei modele care considera interactiunea cu terenul sunt aproape identice, tipul de teren
neind un parametru denitoriu in acest caz. Daca insa se compara deplasarile relative
de nivel ale structurilor care tin seama de interactiunea cu terenul cu cele ale structurii
cu baza xa, se poate observa ca acestea sunt mai mari la toate nivelurile. Astfel, in
cazul in care se tine seama de aportul terenului de fundare, deplasarile relative de nivel
pot creste fata de structura incastrata la nivelul terenului cu pana la 20%. In aceeasi
gura sunt date de asemenea valorile driftului pentru cele trei tipuri suplimentare de
teren moale considerate: INC/5, INC/10 si INC/20. Pentru acestea, parametrii de rigid-
itate sunt determinati prin reducerea celor ai terenului INC iar parametrii de amortizare
s-au considerat limitati la 10% fractiune din amortizarea critica pentru a tine seama de
cresterea acesteia data de degradarea terenului. Se poate observa ca la nivelurile supe-
rioare deplasarile relative de nivel sunt mai reduse decat cele ale structurii incastrate (cu
exceptia ultimului nivel). La nivelurile inferioare, driftul poate avea valori mai mari fata
de structura incastrata cu 40-50%, in functie de nivelul de reducere a rigiditatii. Trebuie
sa amintim aici ca potrivit atat clasicarii din codul american cat si celei din codul euro-
pean, terenul studiat de la INCERC este un teren relativ tare. Astfel, chiar considerand
cele doua limite superioara si inferioara ale rigiditatii terenului indicate de coduri, vari-
atia acestui parametru nu conduce la diferente importante la nivelul raspunsului. In
schimb, reducerile suplimentare de rigiditate considerate determina variatii importante
ale parametrilor raspunsului. De aceea trebuie sa se tina seama, in functie de amplasa-
mentul studiat, de nivelul de rigiditate al terenului si de categoria din care acesta face
56
parte. Chiar daca o reducere a rigiditatii de 20 de ori poate parea exagerata, tendinta de
variatie a parametrilor raspunsului poate considerata ca o referinta importanta.
Un alt parametru important este perioada modului fundamental, descrisa in Figura
6.58. Fata de structura cu baza xa, considerarea aportului terenului duce la cresterea
perioadei cu atat mai mult cu cat terenul este mai moale (INC/1.5), valoarea maxima
a acestei cresteri ind de 5%, intr-o proportie am spune, nu foarte importanta. Daca
terenul este insa unul foarte moale, de tipul celor trei mentionate anterior, perioada
modului fundamental poate creste cu pana la 50%, in cazul terenului a carui rigiditate
este de 20 de ori mai redusa decat a celui de la INCERC.
La primul nivel, valorile medii ale fortei taietoare totale maxima sunt date pentru
cele patru modele considerate in Figura 6.15. Se poate observa ca daca se tine seama
de aportul terenului, cu cat acesta este mai moale, cu atat forta taietoare este mai mica.
Pentru terenul mai tare (1.5 INC) valoarea maxima a fortei taietoare de baza se apropie
de cea corespunzatoare structurii incastrate la nivelul terenului. Diferentele intre valorile
de forta pentru cele patru modele considerate sunt insa prea putin importante, sub 3%. In
schimb, daca se considera un teren moale de tipul celor trei amintite anterior, reducerea
fortei taietoare de baza poate una importanta, de pana la 35%.
Fig. 6.15 Variatia fortei taietoare de baza pentru modelele studiate
Folosind principiile analizei dinamic incrementale despre care am amintit anterior si
punand impreuna rezultatele obtinute pentru structura metalica cu 15 niveluri, fundata
pe terenul de la INCERC si care sa tina seama de interactiunea cu acesta, se compara
curbele de variatie a parametrilor raspunsului pentru componenta NS a miscarii inregis-
trata la 4 martie 1977, scalata la diferite nivele de intensitate, pentru trei modele distincte:
structura incastrata la nivelul terenului, structura in interactiune cu terenul din amplasa-
mentul INCERC si structura in interactiune cu un teren foarte moale a carui rigiditate
este redusa fata de cea de la INCERC de 20 de ori. Miscarea din 1977 a avut o intensitate
57
maxima a acceleratiei terenului de 0.2g iar pentru scalarea acesteia s-au folosit alte patru
nivele de intensitate: 0.3g, 0.15g, 0.1g si 0.05g. Toate acestea au condus in nal la un
numar suplimentar de 13 modele studiate, pe baza carora se pot trage unele concluzii
care sa implice nivelul de intensitate al miscarii.
Valorile maxime ale driftului in raport cu intensitatea miscarii sunt date pentru mod-
elele considerate in Figura 6.16. Intre structura incastrata la nivelul terenului si cea in
interactiune cu terenul de la INCERC nu se observa diferente importante la nivelul driftu-
lui, insa daca terenul este unul foarte moale, valorile maxime ale acestuia scad semnicativ
cu cresterea intensitatii miscarii, datorita izolarii tot mai importante a structurii pe care
o realizeaza deformabilitatea terenului. Si in cazul acestui parametru nu se observa o
conformare a curbelor care sa indice degradari structurale sau ale terenului dincolo de
capacitatea acestora de preluare a fortelor orizontale.
Fig. 6.16 Variatia driftului maxim cu intensitatea miscarii -seismul 4 martie 1977,
componenta NS
In privinta fortei taietoare de baza, in Figura 6.17 este descrisa variatia acesteia
pentru structura incastrata la baza si petru care tine seama de interactiunea cu terenul
de la INCERC sau de unul foarte moale, in functie de intensitatea miscarii terenului de
la suprafata. La fel ca in cazul parametrilor anteriori, intre structura in interactiune cu
terenul de la INCERC si structura incastrata, nu se observa diferente semnicative. In
schimb, daca terenul este unul foarte moale, forta taietoare de baza ajunge sa e cu atat
mai semnicativ redusa cu cat intensitatea miscarii este mai mare.
58
Fig. 6.17 Variatia fortei taietoare de baza cu intensitatea miscarii -seismul 4 martie
1977, componenta NS
Se observa astfel pe baza curbelor de variatie a parametrilor raspunsului cu inten-
sitatea miscarii prezentate anterior, ca terenul este un factor important in modelele de
interactiune, atat pentru structurile metalice inalte studiate cat si, de asteptat, pentru
celelalte structuri abordate in cadrul lucrarii. Amplasamentele cu terenuri avand rigid-
itati semnicativ reduse fata de cel de la INCERC, in jurul caruia s-a condus intregul
studiu, cat si degradari importante la nivelul acestuia care sa indice niveluri similare
de reducere a rigiditatii, pot inuenta intr-o masura importanta parametrii raspunsului
structural daca se considera interactiunea dintre teren si structura. De aceea, extinderea
si completarea lucrarii de fata cu studii detaliate pentru comportarea terenului la miscari
de intensitate mare poate aduce elemente suplimentare edicatoare. Nu este de aseme-
nea de neglijat nici considerarea ruperii contactului dintre fundatie si teren. Toate aceste
probleme sunt unele complexe cu atat mai mult cu cat, pentru structurile inalte solutiile
de fundare sunt astazi cu piloti de fundare, situatie in care in modelele de interactiune
amintite acestia vor reprezenta un element suplimentar important.
59
Capitolul 7
Concluzii
7.1 Concluzii si recomandari
Aceasta lucrare a cuanticat aportul interactiunii cu terenul in modicarea parametrilor
raspunsului structural, fata de practica curenta de proiectare cand structura se considera
incastrata la nivelul terenului, pe baza unei analize dinamice neliniare. Metoda folosita
pentru modelarea interactiunii cu terenul este metoda substructurilor. S-a tinut seama de
comportarea neliniara a structurii in zonele potential plastice ale elementelor structurale
prin curbe de interactiune specice, de comportarea echivalent liniara a terenului de
fundare, fundatia alcatuita din subsoluri ind considerata rigida. Pentru cele 72 de modele
de structuri metalice si 72 de modele de structuri din beton armat, avand regimuri de
inaltime de 4, 10 sau 15 niveluri si fundatii cu unul, doua sau trei subsoluri, miscarile
seismice considerate au fost cele corespunzatoare cutremurelor din 1977, 1986 si 1990,
avand intensitate mare iar amplasamentul cel de la INCERC Bucuresti. Alegerea acestui
amplasament a fost justicata de riscul seismic ridicat determinat atat de caracteristicile
terenului de fundare, ale nivelului de intensitate al miscarilor seismice inregistrate cat si
de caracteristicile structurilor din Bucuresti, multe cu un nivel de vulnerabilitate ridicat.
In plus, pentru structurile metalice inalte s-au considerat o serie de 21 de modele in
care miscarea de excitatie este generata articial pe baza spectrului de proiectare si
15 modele in care rigiditatea terenului este redusa de nu numar de ori fata de cea a
amplasamentului de referinta. Rezultatele studiului pot insa extinse la intregul teritoriu
national, prin considerarea tipurilor de teren specice ecarui amplasament si a miscarilor
seismice inregistrate. Cum in cazul amplasamentelor caracterizate de terenuri mai tari
decat cel din Bucuresti spectrul de proiectare are o zona de amplicare mai ingusta,
exibilizarea structurilor datorita interactiunii cu terenul si nivelul de amortizare superior
cazului in care acestea sunt considerate incastrate, poate duce la reduceri importante ale
acceleratiilor spectrale pentru structuri inalte avand regimuri de inaltime curente, de 8-10
niveluri.
60
In general, miscarile seismice considerate in cadrul studiului de fata au dus la incur-
siuni postelastice ale structurii, atat pentru cazul celor metalice cat si al celor din beton
armat. Structurile din beton armat insa, ind mai rigide, au avut intr-un numar mai
mare de cazuri o comportare elastica decat cele metalice. Astfel, structurile din beton
armat cu 4 niveluri, cele cu 10 niveluri in cazul componentei NS a miscarii din 1990 si cele
cu 15 niveluri in cazul componentelor EV si NS ale miscarii din 1990 si al componentei
EV a miscarii din 1986, au avut o comportare elastica. Structurile metalice cu 10 si 15
niveluri, in cazul componentei NS a miscarii din 1990 au avut de asemenea o comportare
elastica.
Indiferent de comportarea structurii, elastica sau inelastica, odata cu considerarea
interactiunii cu terenul, deplasarile structurii au tendinta sa creasca iar eforturile ele-
mentelor structurale sa scada. Daca structura are incursiuni postelastice, scaderea fortei
taietoare de baza si a eforturilor de la nivelul elementelor structurale duce la scaderea
numarului de articulatii plastice format si la un nivel al rotirilor plastice mai redus. Un
alt aspect important este revelat de tipul de teren: cu cat acesta este un teren mai slab,
cu atat deplasarile cresc si eforturile scad intr-o proportie mai mare. Cresterea exibil-
itatii structurii, deci a regimului de inaltime, in cazul in care structura are incursiuni
postelastice, face ca pentru terenul considerat (INCERC), forta taietoare de baza efor-
turile din elementele structurale, la miscarile seismice de mare intensitate, sa nu aiba o
variatie semnicativa fata de structura incastrata. De aceea, in aceasta situatie, in cazul
structurilor metalice inalte, unde aceste concluzii sunt evidente, s-au studiat suplimentar
o serie de modele in care rigiditatea terenului de fundare este redusa cu pana la de 20 de
ori fata de cea a terenului de referinta. S-a observat in aceste cazuri ca cu cat terenul
este mai moale cu atat este mai evidenta tendinta ca eforturile din elementele structurale
sa scada mai mult. De asemenea, pentru aceste structuri au fost analizate si o serie de
modele in care miscarea de excitatie este una articiala, generata pe baza si la nivelul de
intensitate al spectrului de proiectare dar si una scalata la diferite nivele de intensitate
pentru a evidentia variatia parametrilor raspunsului la diferite intensitati ale miscarii.
Interactiunea teren-fundatie-structura are efecte mai reduse in cazul structurilor met-
alice fata de cele din beton armat, acestea din urma ind mai rigide. Astfel, in cazul
stucturilor metalice avand regim de inaltime redus deplasarile si eforturile scad, iar
pentru cele avand regim de inaltime mediu si mare, deplasarile cresc in timp ce eforturile
scad. Pentru terenul considerat, deplasarea maxima la varful structurii poate scadea cu
pana la 10% la structurile cu 4 niveluri, fata de structura incastrata, daca terenul de
fundare este unul mai tare, si intr-o proportie putin mai redusa, daca terenul este unul
moale. In schimb, structurile cu 10 sau 15 niveluri au deplasari maxime la varf mai mari
cu 10-15% in cazul unor terenuri de fundare moi. Deplasarile relative de nivel maxime
sunt mai reduse cu pana la 5% in cazul structurilor cu 4 niveluri si cresc cu 10-15% in
cazul structurilor avand 10 sau 15 niveluri. Perioada fundamentala de vibratie creste in
61
medie cu 3-4% daca se tine seama de aportul terenului de fundare. Forta taietoare de
baza are valori mai reduse cu 10-15%, in medie, fata de structura considerata incastrata
la baza. In cazul structurilor foarte inalte, de peste 15 niveluri, si la miscari seismice de
intensitate ridicata, forta taietoare de baza poate avea valori apropiate de cele ale struc-
turii incastrate. Daca insa terenul este unul avand rigiditate semnicativ redusa, de pana
la 20 de ori, eforturile in structura scad intr-o proportie de 30-50%. Tot in cazul acelorasi
structuri inalte fundate pe un teren foarte moale, perioada sistemului dinamic echivalent
creste cu pana la 50%, in aceeasi proportie ca si driftul sau deplasarea maxima la varf.
Se poate observa ca terenul este un factor important in raspunsul sistemului dinamic al-
catuit din structura, fundatie si teren. La structurile zvelte, exibile, daca structura este
fundata pe un teren foarte moale, parametrii raspunsului se modica semnicativ fata de
structura incastrata. La structurile mai joase, aceasta modicare este importanta chiar
pentru terenuri mai tari, de tipul celui de la INCERC.
Din punct de vedere al energiei disipate prin deformatia structurii, aceasta urmareste
tendintele mentionate anterior in cazul eforturilor. Astfel, cu cat terenul este mai moale,
cu atat interactiunea cu acesta duce la o reducere importanta a deformatiilor postelastice
din structura. La structurile joase, aceasta este evidenta si in cazul terenurilor mai rigide.
Structurile din beton armat sunt intr-o masura mai mare sensibile la tipul de
teren de fundare, decat cele metalice. Pentru structurile avand regim de inaltime redus
deplasarile si eforturile scad, iar pentru cele avand regim de inaltime mediu si mare, de-
plasarile cresc in timp ce eforturile scad. Aceste tendinte sunt cu atat mai importante
cu cat terenul este mai moale. Pentru structurile din beton armat si terenul considerate,
deplasarea maxima la varful structurii este mai mare cu 10-20%, daca se considera inter-
actiunea cu terenul. Aceasta proportie este mai importanta odata cu cresterea regimului
de inaltime. Valorile maxime ale deplasarii relative de nivel scad in cazul structurilor
joase, cu 4 niveluri, cu pana la 10%. In schimb, in cazul structurilor inalte, cu 10 sau
15 niveluri, cresterea valorilor maxime ale driftului poate de 10-15%, mai importanta
pentru structurile mai exibile fundate pe terenuri moi. Perioada fundamentala de vi-
bratie are o crestere de 8-9% in cazul in care se considera interactiunea cu terenul. In
cazul fortei taietoare de baza, considerarea terenului de fundare duce la valori reduse
ale acesteia cu pana la 10-15% daca miscarea seismica este una de mare intensitate si
structura este fundata pe un teren moale.
Terenul de fundare si intensitatea miscarii reprezinta factori importanti in problemele
de interactiune teren-structura. Cu cat terenul este mai moale, cu atat cresterea deplasar-
ilor si perioadei sistemului dinamic echivalent si reducerea eforturilor este mai importanta.
In cazul structurilor joase, rigide, deplasarile scad fata de structura incastrata. Cu cat
intensitatea miscarii terenului este mai mare, cu atat acesti parametri sunt mai afectati
fata de cei ai structurii incastrate. De aceea, pentru o buna estimare a efectului interac-
tiunii dintre structura si teren sunt necesare studii detaliate ale comportarii terenului de
62
fundare in regim dinamic, in special la miscari de excitatie puternice. Din acest motiv,
in lipsa unor inregistrari reale ale acestor tip de miscari, pot scalate sau generate serii
de miscari compatibile cu un anumit nivel de intensitate.
Metoda curenta de proiectare determina forta taietoare de baza a structurii incastrate
la nivelul terenului folosind spectrul de proiectare. Parametrii carcateristici ai acestuia
sunt perioada de vibratie a structurii si fractiunea din amortizarea critica. Consider-
area interactiunii dintre structura, fundatie si teren duce la o exibilizare a intregului
sistem dinamic, descrisa de perioadele de vibratie mai lungi. Pentru a compara aportul
terenului de fundare la nivelul amortizarii totale a sistemului dinamic se tine seama de
amortizarea suplimentara adusa sistemului de catre acesta. In cazul atat a structurilor
metalice, cat si a celor din beton armat, amortizarea suplimentara adusa de catre teren
are o valoare medie de 2-2.5%, cu valori usor mai ridicate in cazul structurilor din be-
ton armat. Aceste valori sunt determinate pe baza relatiilor recomandate de codul de
proiectare AIEA (2003), avand valori mai ridicate cu cat structura este mai inalta si deci
mai adanc fundata, acestea insa nedepasind 4%. O amortizare suplimentara de 2.5% da-
torata terenului de fundare si interactiunii structura-fundatie-teren, face ca fractiunea din
amortizarea critica totala a sistemului sa e de 5.5% pentru structurile metalice si 7.5%
pentru cele din beton armat. Valorile de acceleratii maxime ale spectrului de proiectare
se reduc astfel cu 4% in cazul structurilor metalice si cu 10% in cazul structurilor din
beton armat. La aceasta reducere a valorilor acceleratiilor spectrale se adauga si cea data
de cresterea perioadei de vibratie, daca structura se incadreaza din acest punct de vedere
in zona de dezamplicare a spectrului. Astfel, in cazul structurilor metalice cu 15 niveluri
fundate pe un teren moale (INC/1.5), prin cresterea perioadei de vibratie a modului fun-
damental si prin cea a amortizarii totale a sistemului se ajunge la o reducere a valorilor
acceleratiilor spectrale de 6-7%. In cazul structurilor din beton armat cu 15 niveluri
amplasate pe un teren moale cu parametri celui de la INCERC, cresterea perioadei fun-
damentale de vibratie datorata aportului terenului de fundare, nu duce structura in zona
de dezamplicare a spectrului. Astfel, reducerea acceleratiilor spectrale este cea determi-
nata de cresterea de amortizare si se situeaza in jurul valorii de 10%. Pe de alta parte,
daca structura este amplasata pe un teren avand valori ale perioadei de colt de 0.7 sau
1 secunda, reducerea valorilor acceleratiilor spectrale poate mai importanta datorita
trecerii in zona de dezamplicare. In cazul acestor tipuri de amplasamente, reducerea
acceleratiilor spectrale este semnicativa si pentru structurile cu 10 niveluri, atat cele
din beton armat cat si cele metalice. Pe de alta parte, trebuie amintit ca reducerea
fortei taietoare de baza odata cu considerarea interactiunii cu terenul, evaluata in cadrul
Capitolului 6, este uneori mai importanta decat cea descrisa anterior pe baza unor relatii
recomandate de codurile de proiectare. Pe de alta parte, aceste relatii recomandate in
coduri trebuie sa e acoperitoare unei game largi de tipuri de structuri, deci sunt prefer-
abile in cazul considerarii intr-o maniera globala a interactiunii cu terenul, in proiectarea
63
curenta. Daca insa se analizeaza o structura in mod distinct in interactiune cu terenul,
este de asteptat ca nivelul de reducere al fortelor sa e mai important decat cel dat de
relatiile recomandate de codul de proiectare.
Considerarea studiului de fata in elaborarea unor relatii de calcul in codurile de
proiectare, care sa tina seama de interactiunea cu terenul de fundare, trebuie sa aiba
in vedere e recomandarea unei amortizari suplimentare si a unei cresteri a perioadei de
vibratie, e unele proceduri simplicate de evaluare si modelare a interactiunii cu terenul,
pentru o structura oarecare. Recomandarea unei amortizari suplimentare si a unei cresteri
a perioadei de vibratie a structurii incastrate poate porni e de la rezultatele numerice
ale acestui studiu, e de la calibrarea unor relatii de calcul a acestor parametri, descrise
de alte coduri de proiectare. In oricare din cele doua variante trebuie sa se tina seama
de particularitatea relevata ca pentru structurile joase, rigide, deplasarile sa scada daca
se considera interactiunea cu terenul, in timp ce pentru cele inalte, acestea sa creasca.
Procedurile de evaluare si modelare a interactiunii cu terenul se pot baza pe metoda sub-
structurilor, a carei intelegere si abordare este la indemana ecarui inginer proiectant. Pe
de alta parte, studiul de fata poate extins si la alte tipuri de structuri, cu regimuri de
inaltime reduse sau foarte inalte, evaluand parametrii structurii, ai terenului si ai miscarii
pe baze probabilistice.
Aceste studii bazate pe metoda simplicata pot continuate si pentru cazul modelelor
bazate pe metoda directa. Comparatia cu alte lucrari privind aspecte ale interactiunii
teren-structura a revelat o buna estimare a parametrilor raspunsului, atat ai structurii,
cat si ai fundatiei si terenului. Componenta cinematica a interactiunii fundatie-teren
a fost masurata pentru cladirea BRD din centrul Bucurestiului (Aldea, 2007) indicand
o reducere a amplitudinilor miscarii seismice de la nivelul fundatiei fata de cea de la
suprafata libera a terenului. Modelarea unor structuri in interactiune cu terenul, folosind
metoda directa, a relevat de asemenea, o crestere a nivelului de deformatie si o scadere a
nivelului fortelor din elementele structurale (Dobre, 2011).
7.2 Contributii personale si directii viitoare de cerc-
etare
Contributiile personale ale autorului sunt legate de:
Realizarea unui studiu comparativ pentru conditiile de seismicitate, de teren si cele
ale fondului construit de la noi, cu sublinierea efectelor interactiunii teren-fundatie-
structura asupra parametrilor raspunsului structural, tinand seama de comportarea
inelastica a structurii si a terenului de fundare
Evaluarea nivelului de amortizare suplimentar dat de terenul de fundare si a cresterii
64
perioadei fundamentale de vibratie, pentru structurile metalice si din beton armat,
fata de cazul structurii incastrate la nivelul terenului
Studiul raspunsului terenului de fundare la actiuni seismice, pentru doua amplasa-
mente din Bucuresti caracterizate de un teren moale si unul mai rigid, si deter-
minarea unor parametri de amortizare si de rigiditate echivalenti unui semispatiu
vasco-elastic
Determinarea miscarii de la nivelul fundatiei tinand cont de interactiunea cinemat-
ica fundatie-teren pentru cele trei miscari seismice de intensitate ridicata considerate
in analiza
Comparatia unor functii de transformare a miscarii inregistrate la suprafata libera
a terenului in miscarea de la nivelul fundatiei, pentru determinarea componentei de
translatie si a celei de rotire a fundatiei
Comparatia unor functii de impedanta a fundatiei in contact cu terenul de fundare,
pentru cazul unor fundatii de adancime intr-un semispatiu vasco-elastic echivalent
Lucrarea de fata a considerat interactiunea dintre structura, fundatie si teren in
ipoteza unei comportari zic-neliniare a structurii si a terenului de fundare. Fundatia
a fost considerata rigida, avand contact cu terenul pe intreaga suprafata atat la nivelul
peretilor subsolului, cat si ai radierului. O directie viitoare de studiu este inuenta
neliniaritatii geometrice data de contactul dintre fundatie si teren, asupra parametrilor
raspunsului structural, cat si considerarea unor solutii de fundare prin intermediul pi-
lotilor. De asemenea, comportarea neliniara a terenului de fundare a fost considerata
prin intermediul unor modele echivalent liniare. Studiul unor modele neliniare de com-
portare a terenului si evidentierea diferentelor intre acestea si modelele echivalent-liniare,
folosite in mod uzual, in conditiile unor miscari seismice de mare intensitate, poate o
directie de cercetare viitoare. Pe de alta parte, parametrii de rigiditate si amortizare ai
functiilor de impedanta specice terenului de fundare, determinati pe baza unor modele
echivalent liniare de comportare a terenului, au fost considerati ca avand o variatie liniara.
In acest sens, este de studiat inuenta unei variatii neliniare sau biliniare acestora, asupra
nivelului deplasarilor structurii si a eforturilor de la nivelul elementelor structurale.
Miscarile seismice considerate au fost cele trei cutremure vrancene de intensitate mare,
inregistrate in perioada recenta: 1977, 1986 si 1990. Raspunsul terenului de fundare si
a interactiunii cu fundatia si structura a fost determinat pentru cazul unei model unidi-
mensional de transmitere a undelor prin teren, in care campul de unde are o directivitate
verticala fara a luat in considerare efectul de incoerenta a miscarii. Considerarea aces-
teia pe baze probabilistice in care intensitatea, continutul de frecvente, directivitatea si
incoerenta miscarii sa e cuanticate tinand seama de teoria proceselor aleatoare, reprez-
inta de asemenea o directie viitoare de studiu.
65
Interactiunea structura-teren-structura, in care doua structuri vecine cu regimuri de
inaltime similare, sau in varianta o structura inalta langa una joasa, reprezinta de aseme-
nea un subiect de actualitate care poate abordat in viitor, punand accent pe conditiile
intalnite la noi in tara. Aceasta problematica poate extinsa si la structurile de po-
duri, unde directivitatea si incoerenta miscarii pot reprezenta de asemenea un aspect
important.
Codurile de proiectare romanesti nu prezinta prescriptii legate de calculul sau de
modelarea structurilor in interactiune cu terenul. Adaptarea unor relatii existente in alte
coduri la conditiile de la noi si recomandari legate de modelarea interactiunii cu terenul,
pot un deziderat accesibil pentru viitor. Aceasta poate realizata prin extinderea
studiului de fata pentru a evidentia aspecte ale problemelor de interactiune care sa tina
seama de variatia tuturor parametrilor specici unor astfel de modele.
66
11. Building Seismic Safety Council, BSSC, 2001, NEHRP Recommended Provisions
for Seismic Regulations for New Buildings and Other Structures, FEMA, Washington
D.C., 2000 ed.
12. Chu, C-T., Wen, Y.K., and Ang, A. H-S., 1985, Random vibration of nonlinear
building-foundation systems, UILU-ENG-85-2002, Univ. of Illinois, Urbana
13. CR0-2005, Cod de proiectare. Bazele proiectarii structurilor in constructii, Uni-
versitatea Tehnica de Constructii Bucuresti
14. CR2-1-1.1-2006, Cod de proiectare a constructiilor cu pereti structurali de beton
armat, Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti
15. Crouse, C.B., Hushmand, B., Luco, J.E., and Wong, H.L., 1990, Foundation
impedance functions: Theory versus Experiment, J. Geotech. Eng., ASCE, 116, 432
449.
16. de Barros, F.C.P. and Luco, J.E., 1995, Identication of foundation impedance
functions and soil properties from vibration tests of the Hualien containment model, J.
Soil Dyn. Earthquake Eng., 14, 229248
17. Day, S.M., 1978, Seismic response of embedded foundations, Proc. ASCE Con-
vention, Chicago, IL, October, Preprint No. 3450
18. Dobre, D., 2011, Contributii cu privire la studiul interactiunii constructie-subsistem
de fundare-mediu de fundare, Teza de Doctorat, Universitatea Tehnica de Constructii
Bucuresti
19. Dobry, R., and Gazetas, G., 1986, Dynamic response of arbitrarily shaped foun-
dations, J. Geotechnical Engineering, ASCE, 112(2), 109-135
20. EC2, Eurocode 2: Design of Concrete Structures, EN 1992-1, European Commit-
tee for Standardisation
21. EC3, Eurocode 3: Design of Steel Structures, EN 1993-1, European Committee
for Standardisation
22. Elsabee, F., Morray, J.P., and Roesset, J.M., 1977, Dynamic behaviour of embed-
ded foundations, Research Report R77-33, MIT
23. Gasparini D. A., Vanmarcke E. H., 1976, Simulated Earthquake Motions Compat-
ible with Prescribed Response Spectra, MIT Civil Engineering Research Report R76-4,
Massachussets Institute of Technology, Cambridge, Mass.
24. Gazetas, G., 1991a, Formulas and charts for impedances of surface and embedded
foundations, J. Geotech. Eng., 117, 13631381.
25. Gazetas, G., 1991b, Chapter 15: Foundation Vibrations, Foundation Engineering
Handbook, H.-Y. Fang, Ed., 2nd ed., Chapman and Hall, New York.
26. Gohl, W.B., 1993, Response of pile foundations to earthquake shaking -general
aspects of behavior and design methodolgies, Seismic Soil/Structure Interaction Seminar,
Vancouver, Canada
27. IAEA, 2003, Consideration of external events in the design of nuclear facilities
68
other than nuclear power plants, with emphasis on earthquakes, International Atomic
Energy Agency, IAEA-TECDOC-1347, Vienna, Austria
28. Idriss, I.M., 1991, Earthquake ground motions at soft soil sites, Second inter-
national conference on recent advances in geotechnical earthquake engineering and soil
dynamics, March 11-15, St.Louis, Missouri, Proceedings, Invited paper LP01, 2265-2271
29. Idriss, I.M., 1990, Response of soft soil sites during earthquakes, Proceedings,
Memorial symposium to honor Professor H.B. Seed, Berkeley, California, Vol. II, May
30. Idriss, I.M., 1968, Seismic response of horizontal soil layers, Journal of the Soil
Mechanics and Foundations Division, ASCE, Vol. 94, No. SM4, 1003-1031
31. Iguchi, M. and Luco, J.E., 1982, Vibration of exible plate on viscoelastic medium,
J. Eng. Mech., ASCE, 108, 11031120
32. Imoto, M., and Hurukawa, N., 2006, Assesing potential seismic activity in Vrancea,
Romania, using a stress-release model, Earth Planets Space, 58, 1511-1514
33. Kashima, T., 2007, ViewWave ver. 1.53, Building Research Institute, Tsukuba,
Japan
34. Kausel, E., 1974, Forced vibrations of circular foundations on layered media,
Report. No. R74-11, Department. of Civil Engineering., MIT, Cambridge, MA
35. Kausel, E., 2009, Early history of soil-structure interaction, Soil Dynamics and
Earthquake Engineering, Elsevier, 1-11
36. Kim, S., and Stewart, J.P., 2003, Kinematic soil-structure interaction from strong
motion recordings, J. Geotechnical and Geoenvironmental Engineering, ASCE, 323-335
37. Kramer, S. L., 1996, Geotechnical Earthquake Engineering, Prentice Hall, 653 p.
38. Kramer, S.L., and Stewart, J.P., 2004, Geotechnical aspects of seismic hazard,
Ch.4 of Earthquake Engineering: From Engineering Seismology to Performance-Based
Engineering, Yousef Bozorgnia and Vitelmo V. Bertero ed., CRC Press, Boca Raton, FL
39. Lermo, J., and Chavez-Garcia, F.J., 1993, Site eect evaluation using spectral
ratios with only one station, Bulletin of the Seismological Society of America, Vol. 83,
1574-1594
40. Lin, A.N. and Jennings, P.C., 1984, Eect of embedment on foundation-soil
impedances, J. Eng. Mech., ASCE, 110, 10601075
41. Luco, J.E., 1982, Linear soil-structure interaction: A Review, Earthquake Ground
Motion and Its Eects on Structures, AMD - Vol. 53, The Winter Annual Meeting,
ASME, Phoenix, Arizona, Nov. 14-19, 41-57
42. Luco, J.E., Trifunac, M.D., and Wong, H.L., 1988, Isolation of soil-structure
interaction eects by fullscale forced vibration tests, J. Earthquake Eng. Struct. Dyn.,
16, 121
43. Lysmer, J., 1979, Analytical procedures in soil dynamics, EERC, Rep. No.
EERC-78/29, U.C. Berkeley, CA.
44. Meek, J.W., and Veletsos, A.S., 1973, Simple models for foundation in lateral and
69
rocking motion, Proc. of the Fifth World Conference on Earthquake Engineering, Vol. 2,
Rome, Italy, 2610-2613
45. Mylonakis, G., Gazetas, G., Nikolaou, S., si Chauncey, A., 2002, Development of
analysis and design procedures for spread footings, Technical Report MCEER-02-0003,
Multidisciplinary Center for Earthquake Engineering Research, City Univ. of New York
and State Univ. of New York at Bualo, October 2
46. Negoita, A., Pop, I., Ionescu, C., Olariu, I., Vulpe, A., Breaban, V., Hobjila,
V., Scharf, F., Negoita, I., 1985, Inginerie seismica, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti
47. Negulescu C., Roull A., Foerster E., Ulrich T., Yoshimi M., 2010, Eect of soil
structure interaction on the dynamic response of the building, 14ECEE, Ohrid, paper
1248, 8 pages
48. Novak, M., 1991, Piles under dynamic loads, Proc. 2nd International Conference
on Recent Advances in Geotechnical Engineering and Soil Dynamics, St. Louis, MO,
2433-2456
49. P100-2006, Cod de proiectare seismica P100, Universitatea Tehnica de Constructii
Bucuresti
50. Richart, F.E., Hall, J.R., and Wood, R.D., 1970, Vibrations of Soil and Founda-
tions, Prentice-Hall, Inc., Englewood Clis, N.J., 191-243
51. Roesset, J.M., 1980, A review of soil-structure interaction, in Soil-structure inter-
action: The status of current analysis methods and research, J.J. Johnson, ed., Rep. No.
NUREG/CR-1780 and UCRL-53011, U.S. Nuclear Regulatory Comission, Washington
DC, and Lawrence Livermore Laboratory, Livermore, CA.
52. Romo-Organista, M.P., Lysmer, J., and Seed, H.B.,1977, Finite element random
vibration method for soil-structure interaction analysis, Fourth International Conference
on Structural Mechanics in Reactor Technology, San Francisco, Vol. K
53. Sarrazin, M.A., Roesset, J.M., and Whitman, R.V., 1972, Dynamics soil-structure
interaction, J. Structural Division, ASCE, Vol. ST7, 1525-1544
54. Schnabel, P. B., Lysmer, J., and Seed, H. B., 1972, SHAKE, A Computer Program
for Earthquake Response Analysis of Horizontally Layered Sites, Report No. EERC
72-12, Earthquake Engineering Research Center, College of Engineering, University of
California, Berkeley, December
55. Seed, H.B., and Idriss, I.M., 1970, Soil moduli and damping factors for dynamic
response analysis, Report UCB/EERC-70/10, Earthquake Engineering Research Center,
University of California, Berkeley, December, 48 p.
56. SR EN 1992-1, Eurocode 2: Proiectarea structurilor de beton
57. SR EN 1993-1, Eurocode 3: Proiectarea structurilor de otel
58. STAS 10108/0-78, Calculul elementelor din otel, Institutul Roman de Standard-
izare
70
59. STAS 10107/0-90, Calculul si alcatuirea elementelor structurale din beton, beton
armat si beton precomprimat, Institutul Roman de Standardizare
60. Stewart, J.P., and Tileylioglu, Input ground motions for tall buildings with sub-
terranean levels, PEER TBI, Task 8
61. Stewart, J.P., Stewart, A.F., 1997, Analysis of soil-structure interaction eects
on building response from earthquake strong motion recordings at 58 sites, Report No.
UCB/EERC-97/01, Earthquake Engineering Research Center, University of California,
Berkeley, CA.
62. Stewart, J.P., Seed, R.B. and Fenves, G.L., 1998, Empirical evaluation of inertial
soil-structure interaction eects, Report No. PEER-98/07, Pacic Earthquake Engineer-
ing Research Center, University of California, Berkeley, CA.
63. Stewart, J.P., Fenves, G.L., and Seed, R.B., 1999a, Seismic soil-structure in-
teraction in buildings. I: Analytical methods, J. Geotechnical and Geoenvironmental
Engineering, ASCE, 125(1), 26-37
64. Stewart, J.P., Seed, R.B. and Fenves, G.L., 1999b, Seismic soil-structure in-
teraction in buildings. II: Empirical ndings, J. Geotechnical and Geoenvironmental
Engineering, ASCE, 125(1), 38-48
65. Stewart, J.P., Kim, S., Bielak, J.,Dobry, R., and Power, M., 2003b, Revisions to
soil structure interaction procedures in NEHRP design provisions, Earthquake Spectra,
19, 677-696
66. Sun, J.I., Golesorkhi, R., and Seed, H.B., 1988, Dynamic moduli and damping
ratios for cohesive soils, Report EERC-88/15, Earthquake Engineering Research Center,
University of California, Berkeley
67. Takemiya, H., 1977, Simplied model for building-foundation interaction, J. En-
gineering Mechanics, ASCE, Vol. 103, EM2, 345-351
68. Vamvatsikos, D. and Cornell, C.A., 2002, Incremental Dynamic Analysis, Earth-
quake Engineering & Structural Dynamics, John Wiley & Sons, Ltd.
69. Veletsos, A.S. and Wei, Y.T., 1971, Lateral and rocking vibrations of footings, J.
Soil Mech. and Foundation, ASCE, Vol. 97, No. SM9, 1227-1248
70. Veletsos, A.S. and Verbic, B., 1973, Vibration of viscoelastic foundations, J.
Earthquake Eng. Struct. Dyn., 2, 87102
71. Veletsos, A.S., and Meek, J.W., 1974, Dynamic behaviour of building-foundation
system, Int. J. Earthquake Engineering & Structural Dynamics, Vol. 3, 121-138
72. Veletsos, A.S. and Verbic, B., 1974, Basic response functions for elastic founda-
tion J. Engineering Mech., ASCE, Vol. 100, No. EM2, 476-482
73. Veletsos, A.S., and Nair, V.V.D., 1975, Seismic interaction of structures on hys-
teretic foundation, J. Structural Division, ASCE, Vol. 101, No. ST1, 109-129
74. Voinea, R., Voiculescu, D., si Simion F-P., 1989, Introducere in mecanica solidului
cu aplicatii in inginerie, Editura Academiei, Bucuresti
71
75. Wolf, J.P., 1991, Consistent lumped-parameter models for unbounded soil: Phys-
ical representation, Earthquake Engineering & Structural Dynamics, Vol. 20, 11-32
76. Wolf, J.P., 1991, Consistent lumped-parameter models for unbounded soil: Frecquency-
independent stiness, damping and mass matrices, Earthquake Engineering & Structural
Dynamics, Vol. 20, 33-41
77. Wolf, J.P., 1994, Foundation vibration analysis using simple physical models,
Prentice Hall, Englewood Clis
78. Wolf, J.P., and Deeks, A.J., 2004, Foundation vibration analysis: A strength-of-
materials approach, Elsevier, 214 p.
79. Wong, H.L., Trifunac, M.D., and Luco, J.E., 1988, A comparison of soil-structure
interaction calculations with results of full-scale forced vibration tests, J. Soil Dyn. Earth-
quake Eng., 7, 2231.
***SAP2000 v 14.2.0, Static and Dynamic Finite Element Analysis of Structures,
Computers and Structures Inc., Berkeley, CA
***SeismoSignal v 4.0.0, SeismoSoft Ltd., Italy
***Matlab v 7.9.0, The Mathworks Inc., US
72