CAPITOLUL 1.

GESTIUNEA STOCURILOR IN PRODUCTIE

1.1 Cadru conceptual

Înq activitateaq curentăq aq agenţilorq economiciq aparq problemeq operativeq deq

producţieq, deq planificareq sauq proiectareq, careq se cer rezolvateq în aşa felq încât ele să
corespundăq unui anumitq scop, de exempluq: un program deq producţie realizatq cu beneficiiq
cât mai mariq, cu cheltuieliq cât mai miciq sau într-unq timp cât maiq scurt etc.
Pornindq de la anumite dateq cunoscute, caracteristiceq procesuluiq economic,
respectivq: beneficii unitareq, coeficienţiq tehnologici, disponibilq de resurseq, cheltuieli
unitareq, consumuriq specificeq etc., se potq formula problemeq care să ţinăq seama de scopulq
agenţilor economiciq atunci cândq porneşteq procesul tehnologicq.
Teoriaq stocurilor aq apărut dinq necesitateaq asigurăriiq uneiq aprovizionăriq ritmice
şi cuq cheltuieliq minimeq a stocurilorq de materiiq prime şi materialeq în procesulq de
producţieq, sau a stocurilorq de produseq finite şi bunuriq de larg consumq în activitatea de
desfacereq a mărfurilorq.