IMPORTANŢA IGIENICO-SANITARĂ A SOLULUI

Solul interacţionează permanent cu toate elementele mediului ambiant:apă,aer,alimente,care

îşi exercită acţiunea lor complexă asupra sănătăţii populaţiei.
Cunoaşterea caracteristicilor solului serveşte la aprecierea acestor riscuri.
Igiena solului se referă la poluarea solului precum şi rolul sau în răspândirea bolilor.
Caracterizarea igienico-sanitară a solului se face in funcţie de zonele, în care este posibil
contact între om şi sol. Mai frecvent se cercetează urmatoărele zone:

 Locurile de joacă pentru copii;

 Teritoriul plajelor şi în jurul bazinelor;
 Spaţiile de joacă ale şcolilor şi grădiniţelor de copii;
 Terenurile de sport;
 Terenurile din jurul surselor de apă potabilă;
 Terenurile în care omul vine în contact cu solul în procesul muncii (sere, ciupercării,
etc.)

PROPRIETĂŢILE SOLULUI:
Gradul de poluare al solului este în funcţie de proprietăţile solului care se împart în:

 proprietăţi fizice;
 proprietăţi chimice;
 proprietăţi biologice

I.Propietăţile fizice:

1. Permeabilitatea pentru aer–calitatea solului de a fi străbătut de aer.Cu cât solul conţine o

cantitate mai mare de aer, cu atât procesele biologice sunt mai active.
2. Permeabilitatea pentru apă–calitatea solului de a fi străbătut de apă.Cu cât porozitatea unui
sol este mai mare,cu atât reţinerea apei în porii solului este mai mare;nisipul are o porozitate
în jur de 35%, pe când argila de peste 65%.
3. Capilaritatea–capacitata solului de a permite apei subterane să se ridice prin porii săi către
straturile superficiale.
4. Selectivitatea–calitatea solului de a reţine în porii săi diferite impurităţi care îl străbat,
acestea fiind purtate de aer şi de apă
5. Temperatura–asigură viabilitatea organismelor.Temperatura este dependentă de:
• Radiaţiile solare
• Procesele biochimice din sol
• Căldura centrală a solului-Rău conducător de căldură-La adâncimi de 7-8 m–temperatură
constantă

II.Proprietăţile chimice
Solul cuprinde în structura sa aproape toate substanţele chimice cunoscute(organice şi
minerale) în cantităţi variabile.În cantităţi mai mari în sol se găsescurmătoarele elemente: Si,
Ca, Al, Fe, Mg, K etc. Si în cantităţi mai mici: I, F, Br, Co,Mn, Cr etc. În cantităţi si mai mici
în sol se găsesc şi elemente radioactive:
Ra, U, To,Cs.

III.Proprietăţi biologice:
Fertilitatea solului depinde nu numai de prezenţa substanţelor minerale şi organice,ci şi de
numărul şi speciile de microorganisme care condiţionează calitatea solului. Deoarece solul
conţine substanţe nutritive şi apă în cantităţi considerabile,numărul de microorganisme este
foarte mare si anume:
- 1g de sol argilos conţine ~ 200 mln de m/o;
- 1g de sol cernoziom ~ 5 mln de m/o;
- 1g de sol arabil ~ 1-10 mln de m/o.
Numărul maxim de microorgansme se află în adîncimea de 5-10 cm, iar la adâncimea de 4 m
este aproape steril. Flora solului este formată din bacterii saprofite, actinomicete, ciuperci,
alge, protozoare şi altele, care îndeplinesc funcţii diferite: de oxidare a sulfului, a compuşilor
azotaţi, de fixare a azotului din aer etc.

POLUAREA SOLULUI
Poluarea solului se datorează, de regulă, activităţii umane prin îndepărtarea şi depozitarea
neigienică a rezidurilor solide şi lichide, excrementelor animale şi cadavrelor
acestora,deşeurilor industriale,prin utilizarea în agricultură a substanţelor chimice fertilizante
şi antidăunatoare,utilizarea la irigaţii a apelor poluante,depozitarea de substanţe
radioactive,cancerigene şi toxice în mod necontrolat.
Prin poluare pătrund în sol substanţe chimice care pot perturba metabolismul normal al
solului. În ultimul timp, de importanţă majoră a devenit poluarea solului cu substanţe utilizate
în agricultură în cantităţi mari (pesticide, substanţe fertilizante).
De asemenea,poluarea cu substanţe minerale poate fi realizată şi prin activitatea industrială.
S-a constatat că ~ 50 % din materile prime utilizate în industrie ajung sub formă de deşeuri în
sol.
Poluarea chimică a solului este produsă prin reziduuri menajere şi zootehnice, reziduuri
industriale şi radioactive şi ca urmare a utulizării unor substanţe chimice în agricultură.
Principalii poluanţi ai solului sunt:

a) Reziduuri solide:
- Steril de mină sau carieră
- Minereuri neprelucrabile
- Deşeuri şi reziduuri menajere
- Îngrăşăminte chimice

b) Reziduuri lichide:
- Apele de mină de carieră
- Ape din zăcăminte petroliere
- Ape reziduale din instalaţii de preparare a minereurilor şi cărbunilor;
- Ape reziduale de la rafinării şi produse petroliere răspândite pe sol

c) Reziduuri gazoase:
- Gaze rezultate din activitatea industriei miniere, aerosoli, etc;
- Gaze naturale scurse din conducte îngropate;
- Fenoli, cianuri, produse petroliere gazoase;
Odată cu poluarea solului cu reziduuri oraganice se diseminează și germeni patogeni, diferiți
de flora microbiană proprie ( flora telurică care participă activ la procesele biologice și
biochimice care se petrec în sol).
Acești germeni patogeni pot fi:
a) Germeni patogeni excretați de om și transmiși prin intermediul solului, contaminare om-
sol-om; sunt germeni de proveniență intestinală: bacilul tific, bacilii dizenterici, vibrionul
holeric, virusurile poliomielitice, virusul hepatitei, etc.; au rezistență redusă pe sol;
enterobacteriile rezistă pe sol în medie 10-30 zile, iar enterovirusurile 4-6 săptămani. Acești
germeni ajung de pe sol în apă și alimente, transmiterea bolii prin contact direct cu solul este
foarte rar întalnită.
b) Germeni patogeni ai animalelor și transmiși prin intermediul solului, contaminare animal-
sol-om. În această categorie există un număr mult mai mare de germeni: bacilul tetanic,
bacilul antracis, germenii gangrenei gazoase, rickettsia burnetti,
leptospire,brucele,pasteurele,clostridii,etc.
Viabilitatea acestora în sol este mare(luni, ani) și transmit boala în timpul muncilor
agricole,jocurilor copiilor,război,etc.
c) Contaminare sol-om; este cazul unor ciuperci și actinomicete; produc micoze:
tricomicoza, histoplasmoza, aspergiloza. Transmiterea se face prin inhalarea de spori sau
pătrunderea prin pielea lezată.
d) Parazitozele, în primul rand helmintiazele:
-Biohelminții sunt paraziți intestinali ce au nevoie de o gazdă intermediară, grupă din care fac
parte TENIILE. Tenia solium=gazdă intermediară porcinele Tenia saginata=gazdă
intermediară bovinele
-Geohelminții sunt paraziți intestinali ce se dezvoltă direct pe sol. Enumerăm: ASCARIDUL (
Ascaris lumbricoides ) care produce ascaridioza, TRICOCEFALUL ( Tricocefalus trichiura )
care produce tricocefaloza. Ouăle geohelminților sunt viabile în sol peste un an dacă
temperatura solului este 16-18ᴼC, umiditatea 60-80%și lipsesc radiațiile solare directe(care le
usucă și le distrug). Ascaridioza mai ales la copii, tricocefaloza la adulți-lipsă de igienă
elementară.

POLUAREA CHIMICĂ
Este produsă prin:
-reziduuri menajere și zootehnice
-reziduuri industriale -reziduuri radioactive
-produși chimici utilizați în agricultură
a)Poluarea anorganică cu reziduuri menajere și zootehnice și reziduuri industriale de la
întreprinderi alimentare;ele persistă pe sol timp limitat,microorganismele telurice degradandu-
le.Materia organică se descompune:hidrocarburile pană la dioxid de carbon și apă, lipidele
pană la acizi grași, dioxid de carbon și apă, proteinele pană la amoniac.Procesele de
descompunere sunt anaerobe și aerobe și se desfășoară succesiv. Procesul de descompunere
este urmat de procesul de mineralizare, prin oxidări succesive rezultă sulfați,fosfați,azot
organic necesare creșterii plantelor.
b) Poluarea industrială, poate oferi o componentă organică, dar de cele mai multe ori are un
conținut bogat în substanțe chimice potențial toxice. 50% din materiile prime utilizate în
industrie devin deșeuri industriale, din care 15% sunt toxice. Reziduuri din: exploatări
miniere, industria siderurgică și metalurgică, industria petrochimică,etc.
c) Poluarea radioactivă constă din depunerile radioactive și depozitarea pe sol a reziduurilor
cu conținut bogat în izotopi. Radionuclizii cu viață lungă sunt cei mai periculoși: Stronțiu-90
(28 de ani), Cesiu-137 (30 de ani), Iodul-131, Bariu-141, Ceriu-144, Ruteniu-160 și alții emiși
de reactoarele nucleare și care contribuie la radiația gama globală.

d)Poluarea cu produși chimici utilizați în agricoltura

CRITERII SANITARE DE APRECIERE A POLUĂRII SOLULUI
Aprecierea stării sanitare a solului se face cu najutorul indicatorilor igienico-sanitari.Ei oferă
informaţii asupra caracteristicilor microbiologice şi chimice ale solului.
I.Indicatori microbiologici-mai frecvent utilizaţi sunt:numărul total de germeni,numărul
bacteriilor coliforme,numărul bacteriilor sulfito-reducătoare,numărul bacteriilor termofile.
Deşi nu există norme legiferte în nici o ţară din lume,se recomandă următoarea interpretare a
valorii numărului total de germeni:
-sol curat 10000 germeni / g sol;
-sol poluat – 100000 germeni/g sol;
- sol foarte poluat – 1000000 /g sol.
Poluarea biologică a solului se apreciază şi prin indicatorii parazitologici.Se consideră că
solurile curate nu trebuie să conţină ouă de geohelminţi.Astfel,solurile slab poluate conţin
pina la 10 ouă/g sol, poluate – 10-100 ouă/g sol, iar cele foarte poluate peste 100 ouă/g sol.

II.Indicatori chimici
Pentru aprecierea poluării chimice se practică determinarea prezenţei în sol a substanţelor
minerale (As, Pb, Cd, Fe, etc), precum şi a pesticidelor.

MĂSURI DE PROTECŢIE SANITARĂ ŞI ASANARE A

SOLULUI
Prin protecţia sanitară se înţelege complexul de măsuri ce au drept scop limitarea pătrunderii
în sol a diferitor impurităţi, pînă la intensităţi ce nu dereglează procesele de autoepurare, nu
contribuie la acumularea de substanţe nocive în plantele cultivate, nu poluează aerul
atmosferic şi apele şi nu-i limitează folosinţa în scop agricol. Respectarea acestor condiţii
înseamnă păstrarea calităţii solului, în aşa fel ca să nu afecteze starea de sănătate a oamenilor.
Măsurile de protecţie sanitară sunt complexe şi în realizarea lor sunt implicaţi mai mulţi
specialişti medici, agronomi, tehnologi, hidrologi, ingineri, etc.
Acestea sunt grupate astfel:
- Măsuri sanitare tehnice de colectare si neutralizare corectă a deşeurilor: menajere,
industriale, agrozootehnici;
- Reducerea substanţelor chimice din atmosferă, prin reducerea eliminărilor de către sursele
producătoare;
- Utilizarea raţională a substanţelor chimice în agricultură;
- Dezinfecţia solurilor contaminate intens cu agenti patogeni.
Acest procedeu poate fi aplicat numai pe porţiuni restrînse, limitate, întrucît sunt necesare
cantităţi foarte mari de substanţe dezinfectante (10-15 kg/m2) şi pot avea efecte de distrugere
şi asupra florei autohtone. Dezinfectarea se aplică cînd poluarea este de natură microbiană,
deoarece în cazul poluării mixte rezultatele sunt puţin eficiente.
Bibliografie:
Alexa Lucia,Gavat Viorica,Curs de Igiena Iaşi 1993
www.regielive.com
https://www.sanitaracraiova.spiruharet.ro