UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” – SIBIU

FACULTATEA DE DREPT „SIMION BĂRNUŢIU”

SPECIALIZAREA: ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ
CENTRUL TUTORIAL MIERCUREA CIUC

REFERAT LA DISCIPLINA:
Contabilitatea instituțiilor publice
Titlul referatului:
Contabilitatea capitalurilor proprii

Profesor de disciplina:
Lect.univ.dr. Marian Călăuș

STUDENTA:
Numele :Radu Prenumele:Florentina-Lăcrămioara
Anul:II

Anul universitar 2017-2018

Semestrul al II-lea
 Contabilitatea capitalurilor proprii
Din categoria capitalurilor proprii ale unei instituții publice fac parte: fondurile, rezultatul
patrimonial (economic), rezultatul reportat și rezervele din reevaluare.

Fondurile instituției publice

Fondurile sunt elemente de capital propriu ale instituției publice, care arată dreptul statului
sau al unitatilor administrativ teritoriale de posesie, folosință și de dispoziție asupra bunurilor
ce alcătuiesc domeniul public și privat al acestuia.

Pentru bunurile aflate în domeniul public statul exercită posesia, folosința și dispoziția
asupra acestor bunuri. Conform Constituției României (art. 35 alin. (4)) și a anexei Legii
213/1998, privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, din domeniul public al
statului și al unitatilor administrativ teritoriale fac parte bunurile care sunt de uz sau de interes
public și sunt dobândite de stat sau de unitățile administrativ teritoriale prin modurile
prevăzute de lege, astfel:

■ domeniul public al statului este alcătuit din bunuri de uz sau de interes public național,
declarate ca atare prin lege;

■ domeniul public al județelor este alcătuit din bunuri de uz sau de interes public judetean,
declarate ca atare prin hotarare a consiliului judetean, dacă acestea nu au fost declarate de
interes public național;

■ domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunuri de uz

sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu au fost
declarate de interes public național sau județean.

Bunurile aflate în domeniul public al statului se inventariază de către ministere, de celelalte

organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și de autoritățile publice
centrale care au în administrare asemenea bunuri. După inventariere, rezultatele acesteia se
centralizează la nivelul Ministerului Finanțelor Publice și se supun spre aprobare Guvernului.

Domeniul privat al statului și al unitatilor administrativ teritoriale este alcatuit din bunuri
aflate în proprietatea acestora, dar care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor
bunuri statul ți unitățile administrativ-teritoriale au drept de proprietate privată. Pentru
bunurile ce alcătuiesc domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale, inventarierea se
face de către comisii special constituite, conduse de președinții consiliilor județene, respectiv
de primarul general al municipiului București sau de primări. Rezultatele inventarierii acestor
bunuri se centralizează de către consiliile județene, de Consiliul General al Municipiului
București sau de consiliile locale și se aprobă prin hotărâre de guvern.
 Trecerea bunurilor din domeniul privat în domeniul public al statului sau al unităților
administrativ-teritoriale se face prin hotărâre de Guvern sau de consiliu, în funcție de
apartenența bunurilor.

Preluarea în patrimoniul public a unor bunuri de la societățile comerciale la care statul sau
unitățile administrativ-teritoriale sunt acționari se poate face numai cu plata și cu acordul
Adunării Generale a Acționarilor. În cazul în care acest acord nu a fost obținut, trecerea în
proprietatea statului se poate face numai prin expropriere, pentru o cauza de utilitate publică și
numai după o justă despăgubire.

Bunurile din domeniul public al statului pot fi transferate în domeniul public al unităților
administrativ-teritoriale pe baza unei cereri formulate de consiliul administrativ-teritorial
respectiv, aprobata prin hotarare de Guvern. În situația inversă, pentru transferarea în
domeniul public al statului, aceasta operatie are loc la cererea Guvernului si este aprobata prin
hotarare a consiliului unitatilor administrativ-teritoriale respective.

Pentru bunurile aflate în domeniul public al statului sau al unitatilor administrativ-

teritoriale, dreptul de proprietate publica dispare în momentul în care acestea dispar sau au
fost trecute în domeniul privat. Trecerea în domeniul privat se face pe baza hotărârilor de
Guvern sau de Consilii, daca nu există alte prevederi în Constituție sau în altă lege.

Fondurile unei instituții publice includ:

■ fondul activelor fixe necorporale;

■ fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului;

■ fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al statului;

■ fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unitatilor administrativ teritoriale;

■ fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al unitatilor administrativ teritoriale;

Conturile utilizate pentru evidentierea fondurilor se găsesc în clasa 1 „Conturi de

capitaluri”, grupa 10 „Capital, rezerve, fonduri”:

Conturile de fonduri sunt conturi de pasiv, de capitaluri proprii și cu ajutorul lor ministerele,
organele de specialitate ale instituțiilor publice centrale sau locale și institutiile publice
subordonate acestora tin evidenta fondurilor proprii.

Trebuie specificat ca aceste fonduri sunt utilizate pentru reflectarea surselor proprii de
formare a bunurilor de natura activelor fixe corporale si necorporale neamortizabile.

În creditul conturilor se inregistreaza sursele de provenienta ale activelor imobilizate

realizate in regie proprie, intrate in institutie prin achizitie de la terți, prin leasing financiar,
prin transfer de la alte institutii publice, plusuri la inventar etc.

În debitul conturilor se reflecta diminuarea surselor proprii ca urmare a ieșirii din

patrimoniu a acestora, prin transfer, scoatere din funcțiune sau lipsuri la inventar.
 Soldul conturilor este creditor si reflecta sursele proprii aferente activelor imobilizate intrate
in patrimoniu.

Rezervele din reevaluare

Pe lîngă conturile de fonduri, în grupa 10 „Capital, rezerve, fonduri” se regăsește contul

sintetic de gradul I, 105 „Rezerve din reevaluare”, care se desfășoară pe mai multe sintetice
de gradul II, în funcție de grupa de active reevaluate.

Datorită utilizării lor pe perioade mai îndelungate de timp, activele fixe trebuie reevaluate
pentru a fi aduse la valoarea actuala, determinata de influenta inflatiei sau deflatiei. La fiecare
final de exercitiu financiar, in urma efectuarii operatiei de inventariere, activele fixe se aduc la
valoarea actuala, determinata pe baza valorii juste. În situatia în care valoarea justă
determinata este mai mare decât valoarea contabilă înregistrată, diferența se va înregistra ca
rezerva din reevaluare, iar activul va fi reflectat în bilant la valoarea actuala, adică cea justă.
Reevaluarile trebuie efectuate cu suficienta regularitate, astfel incat valoarea contabila sa fie
permanent apropiata de valoarea justă.

Diferentele din reevaluarea activelor fixe se înregistreaza astfel:

■ în cazul în care valoarea actuală este mai mare decât valoarea contabilă neta, diferența din
reevaluare se înregistrează ca o crestere a rezervei din reevaluare, concomitent cu cresterea
valorii activului, în situația în care nu a existat o descreștere anterioară recunoscută ca și
cheltuiala a activului respectiv sau ca un venit ce a fost recunoscut ca o compensare a unei
cheltuieli anterioare;

■ în cazul în care valoarea actuala este mai mica decât valoarea contabila neta a activului,
diferența din reevaluare se înregistreaza ca o cheltuiala, dacă în rezerva din reevaluare nu este
înregistrat un surplus anterior din reevaluare, sau ca o scadere a rezervei din reevaluare, în
situatia în care,în prealabil a fost inregistrat un surplus referitor la activul respectiv.

Contabilitatea diferențelor din reevaluarea activelor fixe se realizează cu ajutorul contului 105
„Rezerve din reevaluare”, care este un cont de pasiv și înregistreaza în credit diferențele
din reevaluarea activelor, în cazul în care valoarea actuală este mai mare decât valoarea
contabilă netă a acestora (creștere), iar în debit înregistrează diferența din reevaluare, în cazul
în care valoarea actuală este mai mica decât valoarea contabilă netă (descreștere), iar in anii
anteriori s-a înregistrat o creștere înregistrata ca rezerva. Soldul contului poate fi creditor și
reflecta diferențele din reevaluarea activelor fixe determinate de creșterea de valoare.

Contabilitatea rezultatelor institutiei publice

Rezultatele institutiei publice sunt de doua feluri,în funcție de perioada din care provin,
astfel:

■ rezultatul exercițiului sau rezultat curent;

■ rezultatul reportat;
In functie de locul unde se determina rezultatul, acesta poate fi:

■ rezultatul institutiilor publice;

■ rezultatul bugetului local;

■ rezultatul bugetului asigurărilor sociale;

■ rezultatul bugetului de stat;

a) Rezultatul exercițiului instituțiilor publice este rezultatul care se determina la sfârșitul

exercițiului curent, prin închiderea conturilor de cheltuieli și venituri. Acest rezultat calculat
la finele anului este un rezultat patrimonial, acesta incluzând, pe langă creanțe încasate și
datorii achitate, și drepturi constatate și obligatii neachitate in cursul exercitiului bugetar, și
poate fi sub forma excedentului sau deficitului patrimonial.

Excedentul patrimonial apare în cazul ăn care veniturile ănregistrate sunt mai mari decât
cheltuielile înregistrate, iar deficitul patrimonial apare în situatia inversă, adică atunci când
cheltuielile sunt mai mari decât veniturile înregistrate.

După efectuarea lucrarilor de închidere a exercitiului, rezultatul sub forma excedentului sau
deficitului bugetar al exercitiului curent se repartizează asupra rezultatului reportat, care
exprima rezultatul patrimonial al exercițiilor anterioare.

b) Rezultatul bugetului local este de forma excedentului sau deficitului patrimonial al

bugetului local și se determina la finele anului prin închiderea conturilor de venituri și
cheltuieli aferente exercitiului curent, ale bugetului local, indiferent de momentul efectuării
plaților și încasărilor.

Între excedentul/deficitul patrimonial și excedentul/deficitul bugetar exista o diferență

determinata de indicatorii pa baza carora se calculeaza fiecare. Dacă excedentul/deficitul
patrimonial nu ține seama daca veniturile au fost încasate sau cheltuielile au fost plătite,
excedentul/deficitul bugetar se determină ca diferența între veniturile încasate și cheltuielile
plătite. Veniturile bugetare încasate sunt evidentiate în contabilitatea unităților administrativ-
teritoriale în conturile în afara bilantului „Venituri bugetare încasate”, iar cheltuielile bugetare
sunt evidentiate în conturile din afara bilantului „Cheltuieli bugetare achitate”.
Excedentul/deficitul bugetar se evidențiază în contabilitate într-un cont distinct.

În cazul existentei excedentului bugetar al bugetului local la finele exercitiului, acesta se

regularizează cu bugetul de stat (in limita transferurilor din buget), după care se utilizează
pentru:

■ rambursarea împrumuturilor restante și plata dobânzilor și comisioanelor aferente acestora;

■ constituirea fondului de rulment;

Spre deosebire de institutiile publice, unitățile administrativ-teritoriale, determină la sfârșitul

anului excedentul-deficitul execuției nebugetare al exercițiului curent. Acest rezultat
nebugetar se determina ca diferența între excedent-deficitul patrimonial și excedentul-deficitul
bugetar și se evidențiază în contabilitate într-un cont distinct, după care în anul următor, se
transferă la rezultatul reportat.

Așadar, rezultatul raportat al unitatilor administrativ-teritoriale preia excedentul sau deficitul

executiei nebugetare, după depunerea situațiilor financiare anuale. În cazul în care anul se
încheie cu deficit nebugetar, acesta va fi acoperit din excedentul executiei nebugetare realizate
în exercitiile urmatoare. Instituțiile publice finanțate din bugetul local sunt obligate să depună
la unitățile administrativ-teritoriale din bugetul cărora au fost alimentate contul de execuție
care va cuprinde plațile efectuate și cheltuielile efective.

c) Rezultatul bugetului asigurarilor sociale de stat se determină la finele anului prin

repartizarea cheltuielilor și veniturilor, indiferent dacă acestea au fost plătite, respectiv
încasate și este forma excedentului sau deficitului patrimonial.

Excedentul-deficitul bugetului asigurărilor sociale de stat se determina la finele anului ca

diferență între veniturile ncasate si cheltuielile platite, care sunt evidentiate in conturile in
afara bilantului „Venituri bugetare incasate” si „Cheltuieli bugetare achitate”, dupa care se
evidentiaza in contabilitate intr-un cont distinct.

Spre deosebire de celelalte bugete, în cazul bugetului asigurărilor sociale de stat, legea
prevede ca din veniturile bugetare să se preleve o cotă, anual, pentru constituirea fondului de
rezervă, care este utilizat pentru acoperirea prestatiilor de asigurari sociale și a altor cheltuieli
ale sistemului public de pensii.

În cazul În care la finele anului rezultatul bugetar este de forma excedentului, acesta este
utilizat în anul următor potrivit destinatiilor prevazute de lege, dupa ce in prealabil s-au
restituit transferurile primite de la bugetul de stat, din contul general al trezoreriei statului. În
situația în care, la finele anului, bugetul asigurîrilor sociale de sănătate se încheie cu deficit,
acesta se acoperă din rezultatul reportat provenit din anii anteriori sau din fondul de rezervă.

La fel ca la bugetele locale, la finele anului, după depunerea situațiilor financiare, se

determină excedentul/deficitul execuției nebugetare, ca diferență între excedentul/deficitul
patrimonial și excedentul/deficitul bugetar, care se transferă la rezultatul reportat. În cazul în
care rezultatul reportat este sub forma deficitului, acesta se va acoperi din excedentele
execuției nebugetare realizate în exercițiile ulterioare.

Contabilitatea rezultatului instituțiilor publice se realizează cu ajutorul conturilor din grupa 11

„Rezultat reportat” și 12 „Rezultatul patrimonial”, conturile corespunzătoare fiind 121
„Rezultatul patrimonial” si 117 „Rezultat reportat”.

Contul 121 „Rezultatul patrimonial” este cont bifuncțional, care preia în debit cheltuielile
angajate (clasificate după natura sau destinația lor) ale instituției publice, iar în credit
veniturile realizate (grupate după natura și sursa lor) ale instituției. Soldul
creditor reflectă excedentul exercițiului, iar soldul debitor reflecta deficitul exercițiului.

Contul 117 „Rezultatul reportat” este un cont bifunțional, care are rol principal preluarea
excedentului-deficitului bugetar aferent exercitiului anterior. Tot în creditul acestui cont se
mai înregistrează acțiunile deținute în capitalul SC, răscumpărate și scăzute din evidența,
materialele de natură obiectelor de inventar degradate precum și creanțele insolvabile.

Fonduri cu destinație specială

Fondurile cu destinație specială sunt fonduri constituite la nivelul unor institutii publice în
vederea asigurării surselor de finanțare în cazuri speciale. Conturile care reflectă fondurile cu
destinație specială se regăsesc în grupa 13 „Fonduri cu destinație specială”.

a) Fondul de rulment este un fond constituit la nivelul unităților teritoriale ale trezoreriei
statului din excedentul anual al bugetului local, care poate fi utilizat astfel:

■ pentru acoperirea unor goluri de casa provenite din decalajele dintre veniturile și cheltuielile
exercițiului curent;

■ pentru acoperirea deficitului bugetar rezultat la finele exercițiului bugetar;

■ pentru finanțarea unor investitii ce intra în competenta administrației publice locale;

■ pentru dezvoltarea serviciilor publice necesare comunității;

Pentru utilizarea fondului de rulment este necesara aprobarea consiliului local județean sau al
Municipiului București, după caz.

În cazul existentei deficitului bugetar anual al bugetului local, acesta se va acoperi din
fondul de rulment constituit in anii precedenti.

b) Fondul de rezerva al bugetului asigurarilor sociale de stat se constituie anual dintr-o

cota de pana la 3% din veniturile bugetului asigurarilor sociale de stat. Acesta se utilizează
pentru acoperirea prestațiilor de asigurări sociale în situații temeinic motivate sau a altor
cheltuieli ale sistemului public, aprobate prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat.
Fondul de rezerva se reporteaza in anul urmator si se completeaza potrivit legii.

Eventualul deficit curent al bugetului asigurarilor sociale de stat se acoperă din

disponibilitatile bugetului asigurarilor sociale de stat din anii precedenti și, în continuare, din
fondul de rezervă.

c) Fondul de rezerva pentru sănătate - se constituie în cota de 1 % din sumele constituite la

nivelul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Bugetul fondului se aproăa ca anexa la legea
bugetului de stat. Utilizarea fondului se stabilește prin legi bugetare anuale. Fondul de rezerva
rămas neutilizat la finele anului se reportează în anul următor cu aceeași destinație.

d) Fondul amortizarii activelor fixe deținute de serviciile publice de interes

local. Serviciile publice de interes local care desfășoara activități de natură economică au
obligația calcularii,înregistrării și recuperarii uzurii fizice și morale a activelor fixe aferente
acestor activitati, prin tarif sau preț potrivit legii. Aceste sume se utilizează pentru realizarea
de investiții în domeniul respectiv și se evidențiază distinct în programul de investiții, ca surse
de finanțare.
e) Fondul de risc se constituie pentru:

■ garanții locale la împrumuturi interne;

■ garanții la împrumuturi externe.

Aceste fonduri sunt utilizate pentru acoperirea riscurilor financiare care decurg din garantarea
de catre autoritatile administratiei publice locale a imprumuturilor contractate de agenții
economici și serviciile publice de subordonare locală. Fondul de risc se constituie din:

■ sumele încasate sub forma de comisioane de la beneficiarii împrumuturilor garantate;

■ dobânzile acordate de unitatile trezoreriei statului la disponibilitatile fondului;

■ dobânzi si penalitati de intarziere pentru neplata în termen de catre beneficiarii

imprumuturilor;

■ in completare de la bugetul local.

f) Fondul pentru constructii de locuinte se constituie în completarea depozitelor speciale

constituite pentru constructii de locuinte. Acest fond se păstrează într-un cont distinct deschis
la trezoreria statului, pe seama unităților administrativ-teritoriale.

g) Taxele speciale sunt constituite pentru functionarea unor servicii publice create pentru
deservirea persoanelor fizice si juridice. Aceste taxe sunt utilizate pentru acoperirea
cheltuielilor pentru înfiintarea acestora.