EXAMEN LA DREPT CONSTITUŢIONAL ŞI INSTITUŢII POLITICE I

(Sesiunea ianuarie-februarie 2019)

ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ

NUME ȘI PRENUME : Cadaru Sergiu Mihai

Centrul tutorial (ID) Miercurea-Ciuc

Anul de studii __I__

I. GRILE (0.40 x 10 = 4 puncte)

1. Normele constituționale de aplicaţie mijlocită:

a) nu sunt clare
b) se pot aplica singure
c) nu pot fi aplicate singure

2. Cetăţenia română se poate retrage:

a) celui care a dobândit-o prin naştere, în cazul comiterii unor fapte grave
b) celui care a obţinut cetăţenia în mod fraudulos
c) celui care a dobândit cetățenia română la cerere și a divorțat de soţul său cetăţean
român

3. Prima constituţie din lume este cea:

a) franceză
b) americană
c) engleză

4. În România, expulzarea reprezintă:

a) posibilitatea autorităţilor publice de a obliga orice persoană să părăsească ţara

b) interdicția de a rămâne pe teritoriul țării, dispusă unui cetățean străin sau unui
apatrid
c) un act de cooperare judiciară prin care un stat are posibilitatea de a cere altui stat
predarea anumitor persoane
d) o măsură de siguranţă dispusă exclusiv de instanţele judecătoreşti

5. Cvorumul reprezintă:

a) Numărul minim de persoane ce trebuie să fie prezente pentru a putea fi

adoptată în mod valabil o decizie
b) Numărul minim de persoane ce trebuie să participe la vot pentru a putea fi adoptată
 în mod valabil o decizie
c) Numărul minim de persoane ce trebuie să voteze într-un anumit sens pentru a putea
fi adoptată în mod valabil o decizie

6. Constituţia României poate fi revizuită în ceea ce priveşte:

a) imunitatea parlamentară
b) forma de guvernământ
c) structura de stat
d) structura parlamentului

7. Curtea Constituţională a României se sesizează din oficiu, în exercitarea controlului de

constituţionalitate, asupra:

a) legilor, înainte de promulgare

b) tratatelor internaționale
c) inițiativelor de revizuire a Constituției

8. Copilul găsit pe teritoriul României

a) dobândește cetățenia română, prin aplicarea principiului ius loci
b) dobândește cetățenia română, prin aplicarea principiului ius sanguinis
c) fiind excluse prezumțiile în această situație, nu dobândește cetățenia
română, devenind apatrid

9. Deciziile Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea a posteriori

au ca efect

a) abrogarea dispozițiilor neconstituționale din lege sau ordonanță, Curtea

Constituțională – garant al supremației Constituției – îndeplinind, astfel, și atribuții
legislative
b) modificarea legii, Curtea Constituțională (garantul supremației Constituției) fiind
singurul organ cu caracter politic îndrituit să pună în acord cu legea fundamentală
dispozițiile neconstituționale, într-un anumit termen
c) lipsirea de efecte juridice a dispozițiilor neconstituționale, Parlamentul sau
Guvernul având sarcina de a pune prevederile neconstituționale în acord cu
Constituția, într-un anumit termen
10. Blocul de constituţionalitate reprezintă

a) totalitatea normelor cu valoare constituţională, respectiv Constituţia şi alte

norme cărora ea le recunoaşte această valoare
b) totalitatea deciziilor Curții Constituționale și a normelor constituționale de aplicație
mijlocită
c) opiniile separate ale judecătorilor Curții Constituționale

II. GRILE – RAȚIONAMENTE (0.6 x 5 = 3 puncte)

 1. Potrivit articolului 20 din Constituție, prioritatea reglementărilor internaţionale
presupune înregistrarea cumulativă a următoarelor condiţii:
A. Dispoziţiile interne şi cele internaţionale să nu se afle în concordanţă
B. Constituţia să conţină dispoziţii mai favorabile
C. Reglemetările internaţionale să fie în materia drepturilor omului
D. Tratatul internaţional să conţină dispoziţii mai favorabile pentru protecţia drepturilor omului

a) A+B+C
b) C+D
c) A+C+D
d) B+C
2. Care dintre condițiile enumerate mai jos sunt printre cele care trebuie indeplinite de
persoana care solicită acordarea cetățeniei române la cerere?

A. s-a născut şi domiciliază, la data cererii, pe teritoriul României sau, deşi nu s-a născut pe acest
teritoriu, domiciliază în condiţiile legii pe teritoriul statului român de cel puţin 10 ani sau, în
cazul în care este căsătorit şi convieţuieşte cu un cetăţean român, de cel puţin 5 ani de la data
căsătoriei;

B. cunoaște prevederile Constituției României;

C. a împlinit vârsta de 18 ani;

D. cunoaște limba română și posedă noțiuni elementare de cultură și civilizație românească în

suficientă măsură pentru a se integra în viața socială.

a) A+B+C+D
b) B+C+D
c)B+D

3. Stabiliţi corelaţia corectă între următoarele grupuri de enunţuri:

A. Constituţiile flexibile 1. oferă precizie, certitudine, claritate

B. Constituţiile rigide 2. se modifică după aceeaşi procedură folosită pentru
modificarea legilor
C. Constituţiile cutumiare 3. se modifică după reguli diferite de cele folosite
 pentru modificarea legilor
. Constituţiile scrise 4. se întâlnesc în Anglia, Noua Zeelendă, Israel

a) A-2; B-1; C-4; D-3.

b) A-2; B-3; C-4; D-1
c) A-2; B-3; C-1; D-4

4. Stabiliţi corelaţia corectă între următoarele grupuri de enunţuri:

A. Pe criteriul organului competent 1. controlul de constituţionalitate poate fi:

să efectueze controlul pe cale de excepţie sau pe cale de acţiune
B. Pe criteriul temporal 2. controlul de constituţionalitate poate
fi: pe modelul american sau european
C. Pe criteriul procedurii de 3.controlul de constituţionalitate poate fi:
realizare a controlului parlamentar, politic sau jurisdicţional
D. Pe criteriul sistemic 4. controlul de constituţionalitate poate fi:
a priori sau a posteriori

a) A-3; B-4; C-1; D-

2
b) A-3; B-4; C-2; D-1
c) A-2; B-1; C-4; D-3
d) A-1; B-2; C-3; D-2
5. Se dau următoarele propoziţii:

A. Garantarea supremaţiei Constituţiei se realizează prin intermediul jurisdicţiei

constituţionale.
B. În toate statele democratice cetăţenii au acces direct la jurisdicţia constituţională.
C. Norme de drept constituţional pot fi decelate și în afara cuprinsului Constituției.
D. Deciziile jurisdicţiei constituţionale au caracter obligatoriu – erga omnes.
E. Deciziile jurisdicţiei constituţionale au caracter obligatoriu – inter partes.

Alegeţi varianta corectă, raportat la sistemul constituțional românesc:

a) propoziţia A este adevărată, propoziţia B este falsă, propoziţia C este
adevărată, propoziţia D este adevărată, între propoziţiile A şi D stabilindu-
se o legătură de cauzalitate; propoziția E este falsă.
b) toate propoziţiile sunt adevărate, între propoziţiile A şi D stabilindu-se o
legătură de cauzalitate;
c) propoziţia A este falsă, propoziţia B este falsă, propoziţia C este adevărată,
propoziţia D este adevărată, între propoziţiile A şi D stabilindu-se o legătură de
cauzalitate; propoziția E este falsă;
d) toate propoziţiile sunt adevărate, între propoziţiile A şi C stabilindu-se o
legătură de cauzalitate;
e) propoziţia A este adevărată, propoziţia B este falsă, propoziţia C este
adevărată, propoziţia D este adevărată, între propoziţiile A şi E
stabilindu-se o legătură de cauzalitate; propoziția E este adevărată;

III. ÎNTREBĂRI (0.4 X 5 = 2 puncte)

1) Realizați o comparație intre norma juridica, in general, si norma de drept
constituțional. Care sunt trăsăturile raporturilor de drept constituţional?
Normele juridice se definesc ca reprezentând acea categorie a normelor sociale
instituite sau recunoscute de stat obligatorii de respectat în raporturile dintre subiectele de
drept, sub garanţia intervenţiei la nevoie a forţei de constrângere a statului, în situaţia
încălcării lor, iar normele dreptului constituţional sunt acele reguli de conduită general
obligatorii care reglementează relaţii sociale fundamentale ce apar în procesul instaurării,
menţinerii şi exercitării puterii, norme cuprinse în Constituţie, precum şi în celelalte acte
normative-izvoare ale dreptului constituţional.

2) Ce este supremaţia Constituţiei? Care sunt consecinţele sale şi

garanţiile sale
juridice?
Supremaţia Constituţiei implică subordonarea autorităţilor publice, în special a
legiuitorului, faţă de constituţie, ceea ce îi conferă acesteia eficienţa necesară realizării
imperativelor statului de drept, cu precădere a celui privind garantarea drepturilor şi
libertăţilor fundamentale. Principiul supremaţiei constituţiei implică o serie de consecinţe de
ordin juridic, atât în ceea ce priveşte constituţia însăşi, cât şi întregul sistem normativ
Supremaţia constituţiei, ca principiu structurant al întregului sistem de drept, beneficiază şi de
o serie de garanţii juridice extrem de importante într-un stat de drept. Subordonarea tuturor
autorităţilor publice faţă de dispoziţiile constituţionale este garantată de existenţa unui control
general al aplicării constituţiei, prin instituirea unor modalităţi de verificare a condiţiilor de
fond şi de formă ale actelor emise de aceste autorităţi.

3) Identificaţi trăsăturile fiecărui model de control al constituţionalităţii

legilor
1. Modelul american de control al constituţionalităţii legilor prezintă următoarele
trăsături generale: a.caracterul difuz şi descentralizat;
b.caracterul concret;
c.control de constituţionalitate a posteriori;
d.efectele deciziilor sunt exclusiv inter partes, legea declarată neconstituţională fiind
înlăturată de la aplicare doar faţă de părţile procesului în care a fost ridicată chestiunea de
neconstituţionalitate.
2.Modelul european de control al constituţionalităţii legilor prezintă următoarele
trăsături:
a.exercitarea controlului de constituţionalitate de către o jurisdicţie constituţională
specializată, sau monopolul controlului
b.posibilitatea exercitării unui control abstract de constituţionalitate
c.posibilitatea autorităţilor publice de a sesiza jurisdicţia constituţională
d.autoritatea absolută de lucru judecat a deciziilor Curţilor constituţionale şi efectul lor
obligatoriu erga omnes.

4) Prezentați evoluția controlului de constituţionalitate a legilor în

România
O evoluţie interesantă a avut-o controlul constituţionalităţii legilor în România. La
1864, prin Statutul Dezvoltător al Convenţiei de le Paris, controlul de constituţionalitate îşi
făcuse loc între instituţiile constituţionale româneşti, în varianta sa politică, exercitat de
Corpul Ponderator. Controlul jurisdicţional al constituţionalităţii legilor avea să apară mai
târziu, pe cale pretoriană, sub imperiul Constituţiei din 1866. Putem distinge mai multe etape
în dezvoltarea istorică a controlului jurisdictional al constituţionalităţii legilor în România.
Această dezvoltare corespunde şi evoluţiei accesului individual la procesul de control al
constituţionalităţii legilor. O primă etapă se întinde până în anul 1912. În această perioadă au
apărut unele decizii ale Curţii de Casaţie (1875, 1886) care mai mult au sugerat dreptul
judecătorului de a se pronunţa în privinţa conformităţii cu Constituţia a normelor pe care sunt
chemaţi să le aplice : “Considerând că în faţa a două legi care se contrazic şi se anulează una
pe alta, judecătorul care este obligat să se pronunţe, va trebui să nu aplice decât una din ele şi
să nu ţină seama de cealaltă” (Al. Văleanu). În 1902, în cadrul unui litigiu privind vânzarea
terenurilor cu care fuseseră împroprietăriţi foştii clăcaşi, Curtea de Casaţie a declarat
neconstituţională Legea din 1900 care autoriza asemenea vânzări, introducând mai tranşant
problema controlului jurisdictional al constituţionalităţii legilor în circuitul jurisprudential:
“(…) acea dispoziţie din art. 1 al Legii din 1900, fiind contrare art. 132 din Constituţie, este
fără effect juridic (s.n. B.S.-G.)”
După o perioadă de umbra, în timpul regimul totalitar, când controlul de
constituţionalitate a devenit o formalitate politică, îndeplinită de o comisie a “parlmentului”
epocii – Marea Adunare Naţională, asistăm la revirimentul ideii de justiţie constituţională în
România, odată cu crearea, prin Constituţia din 1991 şi Legea Organică nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, lege modificată şi republicată în 2004.
Dacă instaurarea controlului constituţionalităţii legilor în România a fost tributară, prin modul
de apariţie, dar şi prin funcţionare, modelului ame’merican , noul sistem este în mod cert de
insiparaţie europeană, de fapt o receptare a modelului kelsenian al curţilor şi tribunalelor
constituţionale.

5) Expuneţi câteva trăsături comune constituţiilor comuniste ale

României.
Această primă constituţie socialist a României a fost adoptată de Marea Adunare
Naţională, aleasă în urma autodizolvării vechii Adunării a Deputaţilor (autodizolvare impusă
de Legea nr. 32 din 24 februarie 1948). Proiectul de constituţie a fost luat în discuţie de
Marea Adunare Naţională la 6 aprilie 1948, iar la 13 aprilie, cu o uimitoare rapiditate, a şi
fost adoptată noua constituţie.
Utilizând un limbaj emflatic, specific propagandei comuniste a vremii, de inspiraţie
sovietică, noua Constituţie proclama existenţa statului “popular”, unitar, independent şi
suveran (desi România se afla sub ocupaţia trupelor sovietice, în urma Acordului de
armistiţiu încheiat cu Uniunea Sovietică), stat ce a luat naştere “ prin lupta poporului
împotriva fascismului, reacţiunii şi imperalismului.”
Prin celelalte titluri se organiza aparatul de stat “ Organul suprem a puterii de stat” era
Marea Adunare Naţională a Republicii Populare Române, care era şi unicul organ legislative
al ţării. Organul suprem executive era Guvernul ( Consiliul de Miniştri), numit de Marea
Adunare Naţională.
Constituţia din 1952
Această constituţie, adoptată la 24 septembrie 1952, a reprezentat o reflectare a
evoluţiilor – dacă se pot numi astfel – înregistrate în viaţa social-politică după 1948,
menţinând şi dezvoltând principiil constituţionale cuprinse în Constituţia din 1948. În
perioada 1948-1952 fuseseră luate o serie de măsuri pentru instaurarea proprietăţii socialiste,
prin naţionalizarea mijloacelor de producţie, etatizarea băncilor, instituirea monopolului
statului asupra comerţului exterior şi a controlului etatic în comerţul intern ş.a.. Constituţia
din 1952 proclamă pentru prima dată “rolul conducător al clasei muncitoare” şi al partidului
communist. De asemenea, art. 6 al constituţiei stabilea că “fundamental formaţiunii social-
economice socialiste este proprietatea socialistă aupra mijloacelor de producţie (…). În
formaţiunea socialistă a economiei naţionale este lichidată exploatarea omului de către om.”
Constituţia din 1965
Constituţia din 21 august 1965 a reprezentat consacrarea regimului totalitar în România,
regim bazat pe desfiinţarea proprietăţii private, pe instaurarea partidului unic ca “ forţă
politică conducătoare” şi pe grava violare a drepturilor şi libertăţilor, care, paradoxal, erau
“generos” proclamate de textul constitutional. Prin această constituţia, statul primea o nouă
denumire – Republica Socialistă România(RSR) – şi era proclamat “stat al oamenilor muncii
de la oraşe şi sate”. Limbajul textului constitutional se situează în sfera aberantei construcţii
politice a regimului totalitar: “ întreaga putere în RSR aparţine poporului liber şi stăpân pe
soarta sa”; “puterea poporului se întemeiază pe alianţa muncitorească-ţărănească”; “ în RSR,
forţa politică conducătoare a întregii societăţi este Partidul Comunist Român”;