Sunteți pe pagina 1din 17

Ce sunt cartelurile şi de ce sunt ele interzise de legea

concurenţei?

Cartelurile sunt înţelegeri între doi sau mai mulţi agenţi economici concurenţi care au ca
rezultat denaturarea concurenţei. Principalele tipuri de cartel sunt cele care vizează
stabilirea preţurilor şi/sau împărţirea pieţelor.

Efecte negative ale înţelegerilor de tip cartel:

 limitarea artificială a concurenţei;


 creşterea preţurilor;
 evitarea constrângerilor care generează inovaţie (ex. dezvoltarea unui produs sau
introducerea unor metode de producţie mai eficiente);
 restrângerea oportunităţilor de angajare.

Sancţiuni pentru agenţii economici implicaţi într-un cartel

În urma unei investigaţii referitoare la un posibil cartel, se pot aplica sancţiuni :

 contravenţionale - amenzi de până la 10% din cifra de afaceri totală, realizată de


agenţii economci implicaţi, în anul financiar anterior sancţionării;
 penale - închisoare de la 6 luni la 4 ani sau amendă pentru participarea cu intenţie
frauduloasă şi în mod determinant a unei persoane fizice la conceperea, organizarea
sau realizarea unui cartel. Acţiunea penală se pune în mişcare la sesizarea
Consiliului Concurenţei.

Începând cu anul 2009, politica de clemenţă se aplică şi înţelegerilor verticale


foarte grave, cum sunt cele referitoare la:

 fixarea preţurilor;
 împărţirea pieţelor care conduce la protecţie teritorială absolută.

Modulul de Clemenţă

În cadrul Consiliul Concurenţei funcţionează Modulul de Clemenţă. Acest Modul are rolul
de a asigura interfaţa dintre Consiliul Concurenţei şi agenţii economici care depun
solicitări in conformitate cu Instrucţiunile privind aplicarea politicii de clementă.

1
Modulul de Clemenţă recepţionează şi inregistrează solicitările pentru clemenţă depuse
de agenţii economici. Toate solicitările pentru clemenţă se vor inregistra in Registrul Unic
de Clemenţă in ordine cronologică, intr-o formă care permite identificarea datei şi orei
depunerii solicitărilor.

Agenţii economici pot să solicite un marker prin care îşi “rezervă”, anticipat, locul care
le permite obţinerea imunităţii, până la strângerea informaţiilor necesare pentru a face
o aplicaţie completă.

Agenţii economici care aplică pentru clemenţă în mai multe State Membre pot apela
la sistemul de solicitări simplificate. Ulterior, după ce se stabileşte autoritatea care
va instrumenta cazul, operatorul economic va completa şi depune la aceasta solicitarea
cu toate informaţiile necesare.

Cine poate beneficia de imunitate la amendă?

Imunitatea la amendă reprezintă exonerarea agentului economic, participant la un cartel,


de la plata integrală a amenzii care i-ar fi fost aplicată dacă nu ar fi cooperat cu autoritatea
de concurenţă.

Consiliul Concurenţei acordă imunitate la amendă unui agent economic dacă acesta este
primul care furnizează elementele probatorii ce permit :

 declanşarea unei investigaţii privind un posibil cartel şi efectuarea de inspecţii inopinate


la sediile părţilor implicate;
 dovedirea unei încălcări grave a Legii Concurenţei.

Cum se poate obţine imunitatea la amendă?

Într-o primă fază, agenţii economici pot aborda Consiliul Concurenţei cu sau fără
dezvăluirea identităţii.

Solicitările de imunitate la amendă se pot face în scris sau verbal. Consiliul Concurenţei
confirmă primirea cererii de imunitate la amendă, menţionând data şi ora la care agentul
economic a furnizat elementele probatorii.

Consiliul Concurenţei verifică îndeplinirea condiţiilor privind obţinerea imunităţii şi acordă


agentului economic, în scris, imunitatea condiţionată la amendă. Aceasta reprezintă
recunoaşterea, de către Consiliul Concurenţei, a eligibilităţii agentului economic pentru a
beneficia de imunitate la amendă.

Acordarea imunităţii la amendă se realizează prin decizia finală prin care Consiliul
Concurenţei constată încălcărea Legii Concurenţei.

2
Cine poate beneficia de reducerea amenzii?

Consiliul Concurenţei acordă unui agent economic o reducere a amenzii dacă acesta
furnizează elemente probatorii care să aducă o contribuţie suplimentară semnificativă în
raport cu cele aflate deja în posesia autorităţii de concurenţă.

Ce reduceri se pot acorda?

Chiar dacă într-un caz a fost acordată imunitate la amendă (amendă zero), ceilalţi agenţi
economici participanţi la acel presupus cartel şi care îl denunţă pot beneficia de reducerea
amenzii, după cum urmează:

 între 30 – 50 % - pentru primul;


 între 20 – 30 % - pentru al doilea;
 maximum 20 % - pentru ceilalţi agenţi economici.

Cum se poate obţine reducerea amenzii?

Se depune cererea de reducere a amenzii. Cererile se pot face în scris sau verbal.

Consiliul Concurenţei confirmă primirea cererii, menţionând data şi ora la care agentul
economic a furnizat elementele probatorii.

În cazul în care Consiliul Concurenţei ajunge la concluzia preliminară că elementele


probatorii prezentate de agentul economic aduc o contribuţie suplimentară semnificativă,
informează în scris agentul economic, nu mai târziu de data la care raportul de
investigaţie este transmis părţilor implicate.

Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (versiune consolidată)


Partea a III-a: Politicile şi acţiunile interne ale Uniunii
Titlul VI: Norme privind concurenţa, impozitarea şi armonizarea
legislativă
Capitolul 1: Norme privind concurenţa
Secţiunea 2: Ajutoarele acordate de state

Articolul 107 (ex-articolul 87)

(1) Cu excepţia derogărilor prevăzute de prezentul Tratat, sunt incompatibile


cu Piaţa internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de

3
stat, sub orice formă, care denaturează sau ameninţă să denatureze concurenţa
prin favorizarea anumitor întreprinderi sau sectoare de producţie, în măsura în
care acestea afectează schimburile comerciale dintre Statele Membre.

(2) Sunt compatibile cu Piaţa internă:

(a) ajutoarele cu caracter social acordate consumatorilor individuali, cu


condiţia ca acestea să fie acordate fără discriminare în funcţie de originea
produselor;
(b) ajutoarele destinate reparării pagubelor provocate de calamităţi naturale
sau de alte evenimente extraordinare;
(c) ajutoarele acordate economiei anumitor regiuni ale Republicii Federale
Germania afectate de divizarea Germaniei, în măsura în care acestea sunt
necesare pentru compensarea dezavantajelor economice cauzate de această
divizare. în termen de cinci ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de la
Lisabona, Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie
de abrogare a prezentei litere.

(3) Pot fi considerate compatibile cu Piaţa internă:

(a) ajutoarele destinate să favorizeze dezvoltarea economică a regiunilor în


care nivelul de trai este anormal de scăzut sau în care există un grad de ocupare
a forţei de muncă extrem de scăzut, precum şi a regiunilor prevăzute la articolul
349, avându-se în vedere situaţia lor structurală, economică şi socială;
(b) ajutoarele destinate să promoveze realizarea unui proiect important de
interes european comun sau să remedieze perturbări grave ale economiei unui
Stat Membru;
(c) ajutoarele destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activităţi sau a
anumitor regiuni economice, în cazul în care acestea nu aduc modificări
condiţiilor schimburilor comerciale într-o măsură care contravine interesului
comun;
(d) ajutoarele destinate să promoveze cultura şi conservarea patrimoniului, în
cazul în care acestea nu aduc modificări condiţiilor schimburilor comerciale şi
ale concurenţei în Comunitate într-o măsură care contravine interesului comun;
(e) alte categorii de ajutoare stabilite prin decizie a Consiliului, care hotărăşte
la propunerea Comisiei.

4
Articolul 108 (ex-articolul 88)

(1) Comisia, împreună cu Statele Membre, verifică permanent regimurile


ajutoarelor existente în aceste state. Comisia propune acestora măsurile utile
cerute de dezvoltarea treptată sau de funcţionarea Pieţei comune.

(2) In cazul în care, după ce părţilor în cauză li s-a solicitat să-şi prezinte
observaţiile, Comisia constată că ajutorul acordat de un stat sau prin
intermediul resurselor de stat nu este compatibil cu Piaţa internă în
conformitate cu articolul 107 sau că acest ajutor este utilizat în mod abuziv,
aceasta hotărăşte suspendarea sau modificarea ajutorului de către statul în
cauză în termenul stabilit de Comisie.

In cazul în care statul în cauză nu se conformează deciziei în termenul stabilit,


Comisia sau orice alt stat în cauză poate sesiza direct Curtea de Justiţie a
Uniunii Europene, prin derogare de la articolele 258 şi 259.

La cererea unui Stat Membru, Consiliul, hotărând în unanimitate, poate decide


că un ajutor acordat sau care urmează să fie acordat de acest stat trebuie să fie
considerat compatibil cu Piaţa internă, prin derogare de la dispoziţiile
articolului 107 sau de la regulamentele prevăzute la articolul 109, în cazul în
care o astfel de decizie este justificată de împrejurări excepţionale. In cazul în
care, în legătură cu acest ajutor, Comisia a iniţiat procedura prevăzută la primul
paragraf din prezentul alineat, cererea adresată Consiliului de statul în cauză
va avea ca efect suspendarea procedurii menţionate până când Consiliul se
pronunţă asupra acesteia.

Cu toate acestea, în cazul în care Consiliul nu se pronunţă în termen de trei luni


de la formularea cererii, Comisia hotărăşte.

(3) Comisia este informată în timp util pentru a-şi prezenta observaţiile cu
privire la proiectele care urmăresc să instituie sau să modifice ajutoarele. In
cazul în care apreciază că un proiect nu este compatibil cu Piaţa internă în
conformitate cu dispoziţiile articolului 107, Comisia iniţiază fără întârziere
procedura prevăzută la alineatul precedent. Inainte de pronunţarea unei decizii
finale, Statul Membru în cauză nu poate pune în aplicare măsurile preconizate.

5
(4) Comisia poate adopta regulamente privind categoriile de ajutoare de stat cu
privire la care Consiliul, în temeiul articolului 109, a considerat că pot fi
exceptate de la procedura prevăzută la alineatul (3) din prezentul articol.

Articolul 109 (ex-articolul 89)

Consiliul, la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European,


poate adopta toate regulamentele utile pentru aplicarea articolelor 107 şi 108,
şi poate stabili, în special, condiţiile de aplicare a articolului 108 alineatul (3)
şi categoriile de ajutoare care sunt exceptate de la această procedură.

Întrebări frecvente

Care sunt principalele atribuţii ale Consiliului Concurenţei în domeniul


concurenţei?

Consiliul Concurenţei:

 efectuează, la iniţiativa sa sau în urma unei plângeri, sesizări sau notificări, investigaţiile
privind aplicarea art. 5, 6, 12 şi 15 din lege;
 ia deciziile pentru cazurile de încălcare a dispoziţiilor art. 5, 6, 9, 12 şi 15, constatate în
urma investigaţiilor efectuate de către inspectorii de concurenţă;
 ia decizii de acordare a dispenselor în cazurile de exceptări individuale de înţelegeri,
decizii luate de asociaţiile de agenţi economici sau practici concertate, care se încadrează
în prevederile art. 5 alin. (2) din lege;
 certifică, la cererea părţilor implicate, că nu există temei pentru intervenţia sa cu privire
la o anumită practică;
 adoptă decizii în cazurile de concentrare economică;
 efectuează investigaţii utile pentru cunoaşterea pieţei;
 proiectele de acte normative care pot avea impact anticoncurenţial şi propune
modificarea acelora care au un asemenea efect;
 sesizează Guvernului cazurile de imixtiune a organelor administraţiei publice centrale şi
locale în aplicarea legii concurenţei;
 face recomandări Guvernului şi organelor administraţiei publice locale pentru adoptarea
de măsuri care să faciliteze dezvoltarea pieţei şi a concurenţei;

6
 adoptă regulamente şi instrucţiuni pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor Legii
concurenţei nr.21/1996, republicată;
 promovează schimbul de informaţii şi de experienţă în relaţiile cu organizaţiile şi
instituţiile internaţionale de profil şi cooperează cu autorităţile de concurenţă străine şi
comunitare;
 stabileşte şi aprobă misiunea, strategia generală şi programele de activitate ale autorităţii
de concurenţă.

Cum poate fi sesizat Consiliul Concurenţei cu privire la săvârşirea unei practici


interzise de legea concurenţei?

 Persoanele fizice şi juridice afectate de săvârşirea unei practici anticoncurenţiale pot


sesiza Consiliul Concurenţei printr-o plângere, în condiţiile Regulamentului privind analiza
şi soluţionarea plângerilor referitoare la încălcarea prevederilor art. 5, 6 şi 9 din Legea
concurenţei nr. 21/1996 şi a prevederilor art. 101 şi 102 din Tratatul privind funcţionarea
Uniunii Europene, publicat în M. Of., Partea I, nr. 687 din 12 octombrie 2010, cu
modificările şi completările aduse prin Regulamentul din 7 septembrie 2011, publicat în
M. Of., Partea I, nr. 673 din 21 septembrie 2011.

Care este cadrul legal în domeniul concurenţei?

 Legea concurenţei nr.21/1996 - intrată în vigoare la 1 februarie 1997. Legea a fost


ulterior modificată şi completată pentru a deveni conformă cu acquis-ul comunitar.
 legislaţia secundară - formată din regulamente şi instrucţiuni adoptate de Consiliul
Concurenţei.

Ce acte şi fapte intră sub incidenţa legii concurenţei?

 Legea concurenţei se aplică actelor şi faptelor care au ca obiect sau pot avea ca efect
restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei săvârşite de: agenţi economici
sau asociaţii de agenţi economici (persoane fizice sau juridice - de cetăţenie, respectiv
de naţionalitate română sau străină) sau de organe ale administraţiei publice centrale
sau locale.
 Legea concurenţei interzice:
o Înţelegerile anticoncurenţiale;
o Abuzul de poziţie dominantă;
o Concentrările economice prin care se creează sau se consolidează o poziţie dominantă;
o Orice acţiuni ale organelor administraţiei publice centrale sau locale, care au ca obiect
sau pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei, în special
prin:

7
 Luarea de decizii prin care se limitează libertatea comerţului sau autonomia agenţilor
economici;
 Stabilirea de condiţii discriminatorii pentru activitatea agenţilor economici

Care sunt înţelegerile anticoncurenţiale interzise de Legea concurenţei


nr.21/1996?

 Art.5 alin.(1) din Legea concurenţei nr.21/1996, republicată, interzice înţelegerile între
agenţii economici ori asociaţiile de agenţi economici, deciziile luate de asociaţiile de agenţi
economici sau practicile concertate care au ca obiect sau au ca efect restrângerea,
împiedicarea ori denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia.
 Cele mai grave înţelegeri anticoncurenţiale sunt cartelurile - acorduri secrete încheiate
între agenţi economici concurenţi, care au ca obiect fixarea de preţuri, limitarea
producţiei, împărţirea pieţelor, alocarea clienţilor şi teritoriilor etc.

Ce este politica de clemenţă?

 Politica de clemenţă este un ansamblu de reguli (condiţii şi criterii) adoptate de Consiliul


Concurenţei pentru a încuraja agenţii economici implicaţi în înţelegeri anticoncurenţiale
de tip–cartel să coopereze cu autoritatea de concurenţă pentru descoperirea şi
dovedirea cartelurilor
 Primul agent economic care informează Consiliul Concurenţei cu privire la existenţa
unui cartel beneficiază de imunitate la amendă sau de reducerea cuantumului amenzii.
 Pentru mai multe informaţii consultaţi pagina www.clementa.ro.

Ce este abuzul de poziţie dominantă?

 Art.6 din Legea concurenţei nr.21/1996, republicată, interzice: „folosirea în mod abuziv
a unei poziţii dominante deţinute de către unul sau mai mulţi agenţi economici pe piaţa
românească ori pe o parte substanţială a acesteia, prin recurgerea la fapte
anticoncurenţiale, care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea activităţii
economice ori prejudicierea consumatorilor”.
 Cele mai frecvente forme de abuz de poziţie dominantă sunt: impunerea preţului de
vânzare, a tarifelor, refuzul de a trata cu anumiţi agenţi economici, limitarea producţiei
etc.

Ce este concentrarea economică?

 Potrivit art.12 din Legea concurenţei nr.21/1996, republicată: “sunt interzise


concentrările economice care, având ca efect crearea sau consolidarea unei poziţii
dominante, conduc sau ar putea conduce la restrângerea, înlăturarea sau denaturarea
semnificativă a concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia”

8
 În sfera noţiunii de concentrare economică sunt incluse următoarele categorii de
operaţiuni: fuziunile, achiziţiile şi crearea de societăţi în comun concentrative.
 Operaţiunile de concentrare economică, în cazul cărora cifra de afaceri a agenţilor
economici implicaţi depăşeşte pragul valoric prevăzut de lege, trebuie să fie notificate la
Consiliul Concurenţei.

I: Ce este ajutorul de stat?

R: Articolul 107(1) din Tratatul CE stabileşte criteriile ce trebuie îndeplinite, cumulativ, pentru a
ne afla în prezenţa unei măsuri de natura ajutorului de stat, şi anume:

 favorizează anumite întreprinderi sau producţia anumitor bunuri,


 este acordat de stat sau din resurse de stat,
 distorsionează sau ameninţă să distorsioneze concurenţa,
 afectează comerţul între Statele Membre.

Dacă este absolut sigur că una sau mai multe din aceste condiţii nu este/nu sunt îndeplinită/e,
nu sunt implicate elemente de ajutor de stat.

I: Ce este o întreprindere?

R: O întreprindere este o entitate angajată în activităţi comerciale. Acest lucru înseamnă că


oferă bunuri sau servicii pe o anumită piaţă. Ceea ce este important este activitatea entităţii şi
nu statutul acesteia. Aşadar, o companie caritabilă, non-profit sau un departament al
Guvernului pot fi considerate întreprinderi dacă sunt implicate în activităţi comerciale.

I: Care sunt regulile care guvernează ajutorul de stat? Unde pot fi găsite?

R: La nivel naţional, principalul act legislativ este Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.
77/20014 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, publicată în Monitorul
Oficial al României nr. 893 din 09 decembrie 2014, aprobată şi modificată prin Legea nr. 20 din
06 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 160 din 06 martie 2015.

România aplică direct legislaţia comunitară relevantă în domeniul ajutorului de stat


(Regulamente, Comunicări etc.). De asemenea, jurisprudenţa CEJ şi CFI se aplică în mod direct.

La nivel comunitar, principala legislaţie este reprezentată de articolele 87 - 89 din Tratatul CE,
forma actualizată; articolul 36 - ex 42 agricultură; articolul 73 – ex 77 transport; articolul 86 (2)
SIEG (Servicii de Interes Economic General); articolele 4c şi 95 din Tratatul CECO (Comunitatea
Europeană a Cărbunelui şi Oţelului).

Regulile şi interpretarea lor sunt stabilite atât de jurisprudenţa CEJ, cât şi de legislaţia
comunitară secundară – Cadre comunitare, Directive, Comunicări şi Instrucţiuni referitoare la

9
modul în care se aplică articolele din Tratat diferitelor forme de ajutor de stat, ca de exemplu
măsurile fiscale, şi diferitelor obiective pentru care se acordă sprijinul. Anumite reguli se referă
la anumite sectoare, ca de exemplu regulile speciale aplicabile industriei auto, construcţiei de
nave, siderurgiei. Alte reguli se referă la ajutoare cu obiectiv „orizontal”, care nu sunt specifice
unui anumit sector, ca de exemplu ajutoarele pentru C&D&I, pentru IMM–uri, formare
profesională. Regulile sectoriale prevalează asupra celor orizontale – acestea adaugând
restricţii.

I: Cum identificăm un ajutor de stat?

R: Câteva mituri care trebuie spulberate:

Finanţarea publică şi ajutorul de stat nu reprezintă unul şi acelaşi lucru, adică finanţarea publică
nu reprezintă în mod necesar un ajutor de stat. Faptul că sunt implicate fonduri publice nu
reprezintă o condiţie suficientă pentru ca o măsură să fie ajutor de stat.

Beneficiarul poate fi persoană juridică de drept public, privat sau un Parteneriat Public Privat
(PPP). Pentru a vorbi de ajutor de stat, trebuie sa fie implicat un beneficiu, acordat din resurse
de stat unei entităţi economice care activează într-un domeniu de activitate în interiorul UE.
Entitatea nu trebuie neapărat să fie implicată ea însăşi în comerţul cu Statele Membre.
Problema este dacă activitatea derulată se efectuează şi în cadrul comerţului dintre Statele
Membre, cum ar fi de exemplu asigurările, construcţiile, sistemul bancar. In prezent există
foarte puţine activităţi care nu sunt efectuate şi între Statele Membre şi care nu afectează
concurenţa. Dacă entitatea nu derulează o activitate economică, nu este vorba de ajutor de stat
din punctul de vedere al acestor reguli.

I: De ce trebuie să respectăm regulile de ajutor de stat? De ce ne interesează aceste reguli?

R: Ajutoarele de stat neautorizate sunt considerate ilegale. Consecinţele acordării unor astfel de
ajutoare sunt următoarele:

· plata ajutoarelor poate fi suspendată;


· firmele vor trebui să ramburseze respectivele ajutoare cu dobânda aferentă;
· poate fi necesară modificarea politicilor economice ale statului;
· poate fi necesară amendarea legislaţiei;
· agenţii economici beneficiari pot fi daţi în judecată, de concurenţi, pentru daune.

I: Ce pot face în cazul în care consider că un agent economic concurent din alt Stat Membru
primeşte un ajutor care îi întăreşte poziţia pe piaţă?

R: In primul rând, trebuie să vă gândiţi că nu toate ajutoarele sunt ilegale. Dacă ajutorul a fost
notificat şi aprobat de către Comisie, nu există nici un motiv ca întreprinderea să nu beneficieze
de acesta. Puteţi verifica pe site-ul DG Comp pentru a vedea dacă măsura respectivă a fost
analizată de Comisia Europeană.

10
Totuşi, dacă consideraţi că ajutorul vă afectează interesele comerciale, atunci trebuie să aduceţi
acest lucru în atenţia forului comunitar. Comisia are obligaţia legală de a investiga toate
plângerile. Plângerea trebuie transmisă utilizând formularele disponibile pe acest site la rubrica
Formulare de Ajutor de Stat.

I: Care este rolul Comisiei?

R: Rolul principal al Comisiei este să examineze şi să decidă ce reprezintă ajutor de stat. Acest
lucru înseamnă că are ultimul cuvânt în toate problemele legate de ajutorul de stat (Curtea
Europeană de Justiţie poate exercita un control limitat al acestor decizii). Aşadar, Comisia (DG
COMP) deţine puteri extinse în monitorizarea, controlul şi restricţionarea modalităţilor şi
nivelurilor ajutoarelor acordate de Statele Membre propriilor industrii.

Comisia Europeană trebuie să ia decizii privind cazurile aflate în analiza sa în conformitate cu


termenele stipulate într–un Regulament al Consiliului. Forul comunitar trebuie să ia o decizie în
termen de 2 luni din momentul în care notificarea este considerată completă. Totuşi, în
practică, termenul este mai mare, de cel puţin 6 – 7 luni. Comisia poate prelungi perioada cu
două luni, cerând informaţii suplimentare, dacă consideră că notificarea nu este “completă”
(perioada de prelungire începe să curgă doar în momentul în care Comisia primeşte răspunsul).
La sfârşitul perioadei de două luni, Comisia poate decide să aprobe SAU să deschidă o
investigaţie formală, care mai adaugă cel puţin încă 6 luni procesului sau chiar şi mai mult.

I: Care este rolul Consiliului Concurenţei?

R: Consiliul Concurenţei oferă asistenţă în elaborarea notificărilor sau informărilor transmise


Comisiei Europene, colaborează cu furnizorii de ajutor de stat în vederea elaborării actelor
normative care instituie scheme sau ajutoare de stat individuale. De asemenea, acesta asigură
diseminarea legislaţiei comunitare şi a experienţei acumulate de inspectorii Consiliului
Concurenţei în domeniul ajutorului de stat, monitorizând permanent atât cadrul legal de
acordare a ajutoarelor de stat, cât şi respectarea propriilor decizii sau a deciziilor emise de
Comisia Europeana în acest domeniu.

I: De ce este atât de important să respectăm regulile?

R: Ignorarea regulilor nu este o abordare corectă.

România trebuie să îşi crească credibilitatea în faţa Comisiei şi beneficiază de flexibilitate din
partea acesteia atunci când este nevoie. Comisia demonstrează deseori bunăvoinţă, un
exemplu fiind stabilirea unui mecanism de pre-consultare privind procesul de privatizare din
România. De asemenea, este deschisă să discute informal diverse elemente ale cazurilor, astfel
încât să minimizeze întârzierile datorate procedurilor formale.

11
Totuşi, trebuie să continuăm să ne îmbunătăţim activitatea. Din păcate, prea des problemele de
ajutor de stat sunt luate în considerare doar în ultimul moment, când structura
politicii/programului a fost deja stabilită şi miniştrii au trasat deja cursul politicii
respective. Problematica ajutorului de stat trebuie luată în considerare chiar de la început.

I: Care sunt recomandările generale ale Consiliului Concurenţei în ceea ce priveşte ajutorul de
stat?

R: Includeţi implicaţiile de ajutor de stat în evaluarea iniţială. Rezervaţi destul timp pentru a
primi răspunsul Comisiei. Luaţi în considerare riscul implementării unui ajutor ilegal. Incercaţi să
încadraţi orice propunere pe un ajutor existent deja aprobat sau pe regulamentul general de
exceptări. Cereţi asistenţă în faza de început, chiar înainte de a începe elaborarea proiectului
de măsură.

I: Ce este o investigaţie deschisă în baza art. 108 (2) şi care este procedura?

R: Dacă Comisia Europeană are dubii privind compatibilitatea unei scheme de ajutor/ajutor
individual care i–a fost notificată sau i-a fost adusă la cunoştinţă printr-o plângere, este obligată
să deschidă o investigaţie în baza art. 108 (2). Aceasta este o procedură destul de îndelungată,
care poate să dureze până la 18 luni în cazurile privind ajutoarele notificate şi, chiar mai mult,
pentru cele nenotificate.

In prima fază, Comisia va transmite o scrisoare Statului Membru prezentând dubiile pe care le
are. Statul Membru are la dispoziţie 20 de zile lucrătoare pentru a răspunde. La finalul acestei
perioade, după ce s-au scos informaţiile confidenţiale, scrisoarea va fi publicată împreună cu un
scurt rezumat în Jurnalul Oficial al UE (JO) şi tradusă în toate limbile UE. Poate dura câteva luni
până la apariţia scrisorilor în Jurnalul Oficial, având în vedere că trebuie traduse. Atunci când
scrisoarea apare în JO, părţile terţe (inclusiv concurenţii şi alte State Membre) pot transmite
comentarii – de obicei există un termen de o lună pentru aceasta. Statul Membru are acces la
toate răspunsurile, deşi o persoană poate cere să rămână anonimă. Statul Membru are la
dispoziţie încă o lună pentru a răspunde la comentariile terţilor. După aceasta, Comisia
analizează informaţiile şi poate hotărî organizarea de întâlniri bilaterale cu părţile implicate. La
finalul procedurii, Comisia poate decide că nu sunt implicate măsuri de natura ajutorului de
stat, că ajutorul este compatibil (posibil condiţionat) sau că ajutorul este incompatibil. Dacă
ajutorul incompatibil a fost deja acordat, poate fi cerută recuperarea acestuia. In acest moment
procedura va fi închisă.

I: Ce este Regulamentul General de Exceptare pe categorii?

R: Regulamentul General de Exceptare pe categorii de ajutoare acoperă formele de ajutor de


stat care sunt exceptate de la obligaţia notificării – doar dacă sunt respectate condiţiile
prevăzute de acesta. Ajutorul trebuie să respecte toate condiţiile din Regulament, care includ
praguri de ajutor de stat (pragurile din Regulamentul General de Exceptare prevăzute pentru

12
IMM-uri, formare profesională şi ocuparea forţei de muncă). Numărul de măsuri exceptate este
de 26.

Regulamentul General de Exceptare nu se referă la sume mari – acestea necesită în continuare


aprobarea Comisiei. Trebuie furnizată o fişă de informare privind ajutorul acordat în baza
Regulamentului de Exceptare, iar înregistrările trebuie păstrate pe o perioadă de zece ani.

Regulamentul General de Exceptare conţine şi un număr de condiţii care au ca obiectiv


asigurarea faptului că măsurile vor avea ca rezultat asumarea de către beneficiar a unui proiect
sau a unei activităţi pe care acesta nu ar fi întreprins-o dacă nu ar fi primit ajutorul (efectul
stimulativ). Aceste prevederi ar trebui să permită terţilor sau altor părţi interesate, cum ar fi
judecătorii naţionali, să poată analiza mai uşor dacă ajutorul a fost deja acordat şi, în acest caz,
care sunt condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a fi compatibil.

Un ajutor aprobat este ajutor de stat şi trebuie cumulat cu ajutoarele din orice altă sursă,
inclusiv cu Fondurile Structurale şi cu ajutoarele de minimis acordate în acelaşi scop.

Faptul că o măsură de ajutor de stat nu este acoperită de Regulamentul de Exceptare nu


înseamnă că va fi interzisă de către Comisie: măsurile care nu pot face subiectul acestui
regulament se vor supune obligaţiei normale de notificare către Comisie. Obiectivele şi efectele
pe care aceste măsuri le au asupra concurenţei vor fi analizate de către Comisie în baza
Instrucţiunilor, Cadrelor comunitare şi a altor instrumente.

I: Ce tipuri de ajutor de stat sunt excluse de la aplicarea Regulamentului de Exceptare pe


categorii?

R: In general, sunt exceptate următoarele sectoare: sectorul pescuitului şi acvaculturii (care fac
subiectul regulilor specifice de exceptare), sectorul agricol, sectorul cărbunelui, sectorul
construcţiilor navale, sectorul siderurgic şi sectorul fibrelor sintetice.

De asemenea, Regulamentul General de Exceptare pe categorii exclude ajutoarele acordate


întreprinderilor care fac obiectul unui ordin de recuperare exigibil, emis în urma unei decizii de
recuperare emisă anterior de Comisie pentru un ajutor incompatibil deja acordat. Această
prevedere este în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie (cazul Deggendorf).

De asemenea, Regulamentul General de Exceptare pe categorii nu se aplică firmelor în


dificultate. In conformitate cu reglementările comunitare, orice ajutor acordat firmelor în
dificultate este considerat ajutor pentru salvare şi restructurare. Astfel de măsuri de ajutor de
stat trebuie, ca principiu, să fie examinate exclusiv în baza Liniilor directoare privind ajutorul de
stat pentru salvarea şi restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate.

Totuşi, pentru a ajuta Statele Membre să evalueze dacă un beneficiar este sau nu considerat în
dificultate, Regulamentul de Exceptare prevede o definiţie simplificată. Această simplificare se
aplică doar în scopul acestui Regulament şi nu afectează intepretarea definiţiei " firmelor în

13
dificultate" atunci când se aplică Liniile directoare privind ajutorul de stat pentru salvare şi
restructurare.

I: Poate o firmă să beneficieze în acelaşi timp de ajutor regional, ajutor pentru formare şi
ajutor de stat pentru IMM–uri?

R: Da, cu condiţia ca ajutorul să fie acordat pentru proiecte diferite, având costuri eligibile
diferite.

I: Ce înseamnă ajutorul de minimis?

R: Ajutorul de minimis reprezintă o măsură de sprijin acordată unei întreprinderi, indiferent de


mărimea acesteia, care nu depăşeşte 200.000 Eur pe o perioadă de trei ani fiscali (100.000 Eur
pentru orice întreprindere care activează în sectorul transporturilor). In vederea cumulării, la
calculul pragului se are în vedere doar ajutorul acordat în baza Regulamentului de minimis în
ultimii doi ani fiscali şi în anul fiscal în curs.

Ajutorul de minimis reprezintă un prag valoric, adică o valoare totală, mai degrabă decât un
prag procentual al costurilor proiectului. Acesta poate fi acordat de orice instituţie publică. Prin
urmare, în scopul organizării administrative, este esenţial ca furnizorul de ajutor să solicite
potenţialului beneficiar să declare orice formă de ajutor de minimis primită, din orice sursă, în
ultimii trei ani. Trebuie asigurată respectarea pragului şi alte condiţii, cât şi păstrarea
documentelor pe o perioadă de zece ani, dar nu trebuie furnizată fişa de informare necesară
pentru exceptările în bloc.

Inainte de a acorda ajutor de minimis, furnizorul trebuie să respecte toate cerinţele


administrative din Regulament, inclusiv să se asigure că regula de cumul este respectată şi să
aibă organizat un sistem de monitorizare.

Ajutorul de minimis nu poate fi acordat întreprinderilor care efectuează transport rutier de


mărfuri pentru achiziţia de vehicule pentru transport rutier de mărfuri, sau firmelor din sectorul
agricol (cu excepţia procesării şi comercializării de produse agricole) sau pentru activităţi direct
legate de export.

I: Cine este responsabil pentru respectarea pragului de minimis?

R: Furnizorul ajutorului. Dacă acordaţi ajutor de minimis trebuie să vă asiguraţi în primul rând
că valoarea acestuia nu va depăşi limita de 200.000 Eur pe o perioadă de trei ani (100.000 Eur
pentru orice întreprindere care activează în sectorul transporturilor), atunci când se cumulează
cu orice alt ajutor de minimis pe care posibilul beneficiar l-a primit deja din orice sursă, în
această perioadă. Trebuie să cereţi firmei în cauză să vă furnizeze, în scris, informaţii privind
orice alte ajutoare de minimis primite în această perioadă. De asemenea, trebuie să vă asiguraţi
că, dacă firma primeşte ajutor în baza unei scheme notificate sau în baza unei scheme

14
exceptate, pentru aceleaşi costuri, acordarea ajutorului de minimis nu va duce la depăşirea
intensităţilor permise pentru respectivele scheme.

I: Ce este Cadrul comunitar Temporar pentru măsurile de ajutor de stat de sprijinire a


accesului la finanţare în contextul actualei crize financiare şi economice?

R: Comisia consideră că acest Cadru Temporar reprezintă cea mai bună măsură pentru a atinge
obiectivul final de a facilita accesul firmelor la finanţare, în contextul actualei crize financiare şi
economice, evitând în acelaşi timp acordarea de avantaje nejustificate anumitor companii.

Măsurile de sprijin temporar urmăresc următoarele trei obiective:

· să asigure companiilor credit bancar suficient;


· să permită companiilor cu probleme de lichiditate datorate crizei să beneficieze de sprijin
temporar în baza unui grant limitat; şi
· să încurajeze companiile să continue să investească pentru o dezvoltare durabilă, inclusiv
pentru dezvoltarea de produse verzi.

Comisia se aşteaptă ca pieţele financiare şi, prin urmare şi perspectivele creditării firmelor, să
revină la normal în viitorul apropiat. Aşadar, noile măsuri se adresează circumstanţelor
excepţionale de pe pieţele financiare, sunt limitate în timp şi expiră, în principiu, la sfârşitul
anului 2010.

I: Ce măsuri sunt acoperite de noul Cadru?

R: Comunicarea Comisiei conturează atât un număr de măsuri noi, cât şi modificarea temporară
a unor instrumente existente.

In ceea ce priveşte măsurile noi, Comisia a prevăzut posibilitatea ca Statele Membre să acorde:

· un ajutor nou constând în acordarea a unei sume globale de până la 500.000 Eur per
companie pentru următorii doi ani, pentru a soluţiona o parte din problemele actuale ale
acestora;
· un ajutor nou pentru garanţii sub formă de reduceri de la primele care trebuie plătite;
· un ajutor nou sub formă de rate subvenţionate ale dobânzii pentru toate tipurile de
împrumuturi;
· un ajutor nou sub forma unei reduceri a ratei dobânzii pentru împrumuturile pentru
investiţii în produse care îmbunătăţesc în mod semnificativ protecţia mediului.

In ceea ce priveşte adaptarea regulilor deja existente, au fost operate următoarele simplificări:

· derogare temporară de la Instrucţiunile privind capitalul de risc din 2006, care permite
mărirea tranşei de finanţare per IMM (de la 1,5 milioane Eur la 2,5 milioane Eur) şi o reducere a
nivelului minim de participare privată (de la 50% la 30%);

15
· simplificarea cerinţelor din Comunicarea privind creditele pentru export pentru a utiliza
exceptarea ce permite că riscul care nu poate fi cedat să fie acoperit de Stat.

I: Sunt aceste măsuri aplicabile şi firmelor în dificultate?

R: Există un număr de companii care, deşi au planuri de afaceri solide şi perspective bune, sunt
excluse de la finanţare datorită stopării acordării creditelor bancare.

Aşadar, firmele care nu erau în dificultate până la 1 iulie 2008 – adică înainte de începerea
problemelor legate de creditare – vor putea primi sprijin în baza noilor măsuri. Pentru acele
firme care erau în dificultate înainte de data mai sus menţionată şi care, prin urmare, trebuie să
îşi rezolve problemele structurale, cel mai bun instrument pentru a le soluţiona şi a le asigura
viabilitatea pe termen lung îl reprezintă Liniile directoare privind ajutorul de stat pentru
salvarea şi restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate.

I: Ar trebui Statele Membre să notifice aceste măsuri?

R: Schemele da, alocările individuale în cadrul schemei, nu. Comisia va asigura emiterea cât mai
rapidă a deciziei dacă notificările sunt complete şi condiţiile din Cadru sunt preluate cât mai
fidel în schema naţională. Se poate notifica o schemă şi, o dată ce aceasta a fost aprobată,
Statele Membre pot acorda alocări individuale imediat, fără a mai notifica.

I: Adaptarea schemelor deja existente trebuie notificată?

R: Da, aceste adaptări sunt considerate ca modificări importante ale schemelor şi, prin urmare,
notificarea lor este necesară.

I: Este posibil să se combine aceste măsuri cu alte măsuri de ajutor de stat?

R: Măsurile pot fi combinate cu alte tipuri de ajutoare compatibile sau fonduri comunitare,
atâta vreme cât intensităţile maxime prevăzute de Instrucţiunile relevante sau de Regulamentul
General de Exceptări pe categorii sunt respectate.

I: Dacă o firmă a primit deja ajutor de minimis, poate primi un nou ajutor în valoare de
500.000 Eur?

R: Nu. Dacă o firmă a primit deja ajutor de minimis în valoare de 200.000 Eur, mai poate primi
doar un ajutor limitat la 300.000 Eur.

I: Ce este un SIEG?

R: Serviciile de Interes Economic General (SIEG) nu sunt definite în Tratat şi este la latitudinea
Statului Membru să le determine, deoarece nu există o definiţie aplicabilă în UE. In general,
acestea sunt servicii pe care piaţa nu le furnizează în măsura sau la calitatea pe care statul o

16
doreşte şi sunt de interes general (adică pentru toţi cetăţenii), nu în interesul unui sector
anume.

SIEG–urile includ serviciile de furnizare de gaze, electricitate, telecomunicaţii, servicii publice de


bandă lată şi transport public, dar aceasta nu este o listă exhaustivă.

I: Este sprijinul pentru SIEG–uri reglementat de regulile de ajutor de stat?

R: Finanţarea SIEG–urilor este, în principiu, reglementată de regulile de ajutor de stat care se


aplică finanţării, de către stat, a activităţilor economice. Art. 86 (2) din Tratatul CE reprezintă
baza de aprobare a ajutoarelor acordate întreprinderilor care prestează un SIEG. Totuşi, dacă
sprijinul respectă exact testul prevăzut de cazul Altmark, acesta nu va constitui ajutor de stat.
Testul include condiţii cum ar fi existenţa unei licitaţii şi determinarea faptului că sprijinul este
suficient doar pentru acoperirea costurilor legate de prestarea serviciilor respective, cu un
profit rezonabil. Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile Altmark, atunci fie se poate aplica
Regulamentul de Exceptări pe categorii, fie se notifică ajutorul în baza condiţiilor prevăzute de
Cadrul comunitar pentru ajutoarele de stat sub forma compensațiilor pentru obligația de
serviciu public.

I: Cum pot managerii Fondurilor Structurale (FS) să asigure respectarea regulilor?

R: Prima etapă constă în a se vedea dacă FS este utilizat ca un ajutor de stat. Dacă da, trebuie
este să se identifice care sunt regulile de ajutor de stat relevante – ajutor regional? ajutor
pentru formare? C&D? – şi, prin urmare, care este pragul de ajutor şi celelalte condiţii
relevante. O altă etapă vizează să stabilească dacă se finanţează aceleaşi costuri eligibile şi din
alte fonduri publice. Dacă da, managerul trebuie să stabilească dacă celelalte finanţări publice
reprezintă ajutor de stat deja notificat şi aprobat sau ajutor de stat acordat în baza
Regulamentului de exceptări. Dacă nu, întregul proiect va trebui fie să fie notificat şi aprobat
înainte de a putea folosi banii din FS în scopul ajutorului de stat, fie să respecte condiţiile din
Regulamentul de exceptări pe categorii.

I: Ajutorul pentru universităţi este tratat ca şi cum ar fi ajutor de stat?

R: Depinde de activităţile care sunt finanţate. Finanţarea publică a activităţilor de învăţământ şi


cercetare din cadrul universităţilor nu constituie ajutor de stat. Totuşi, dacă o universitate
prestează o activitate economică (de exemplu oferă cercetare şi consultanţă firmelor, contra
cost), vor fi implicate şi măsuri de natura ajutorului de stat, dacă nu există o separare clară a
acestor activităţi care să evite o subvenţionare încrucişată între activităţile publice şi economice
ale universităţii. Jurisprudenţa este în continuă evoluţie în acest domeniu şi, dacă există dubii,
cel mai bine ar fi să contactaţi Departamentul de ajutor de stat din cadrul Consiliului
Concurenţei.

17