Un profesor…

de Emilia Plugaru
Un profesor e un zidar

Mereu alăturea de noi,

Mereu pe şantierul vieţii

Ca să înalţe vremuri noi.

Un profesor e un zidar.

Zideşte ziua cea de mâine.

Şi sufletul şi inima

La temelia ţării pune.

Un profesor e un artist

Ce modelează caractere.

El zi de zi şi an de an,

Găseşte forţă şi putere

Ca să cioplească în lut viu

Cu vorba-i blândă şi sfătoasă.

Lucrarea lui e cea mai bună,

Cea mai de preţ, cea mai frumoasă.

Deci, dacă urci la cârma ţării

Un pic te uită înapoi,

Priveşte-i chipul luminat,

Priveşte-l, grijile-i vin roi,

Ca să-l atace, să-l doboare,

Dar el se ţine, cât de greu

N-ar fi să-i fie, în picioare,

Doar în picioare stă mereu.

Închină-te în faţa lui,

Căci are-n plete flori de nea

Şi poate una dintre ele,

I-ai pus-o-n plete tu cândva.