lECTURES OJ'l

PHYSICS
MAINLY ELECTROMAGNETISM AND MATTER

RICHARD P. FEYNMAN
Richard Chace Tolman Professor of Theoretical Physics
California Institute of Technology

ROBERT 8. LEIGHTON
Professor of Ph)!sics
California Institute of Technalogy

MATTHEW SANDS
Professor
Stanford University

AD DIS ON' WE SL EV, READIN G, MASSACHUSETTS

 RICHARD P. FEYNMAN

FIZICA MODERNĂ
, j
ELECTROMA6NETlSMUL STRUCTURA MATERIEI
'4

),\
Lucrarea a fost redactată de:
RICHARD P. FEYNMAN
ROBERT B. LEIGHTON
MATTHEW SANDS

Editura tehnică
Bucureşti, 1970
Prefaţă

De aproximativ patruzeci de ani, Richard P. Feynman şi-a concentrat cuTl.ozi~

tatea asupra mecanismului misterios al lumii fizice şi şi-a indreptat intelectul spre
descoperirea ordinii în acest haos. Aetlm, el şt-a dăruit doi ani din măiestria şi ener-
gia sa "LecţiitoT de fizică" pentru studenţii incepătoTf. Pentru ei şi-a distilat esenţa
eunoştinţelO1' sale şi a creat, sub o formă pe care ei pot spera să o înţeleagă, un
tablou al universului fizicianului. Lecţiilor, el le-a adus strălucirea şi daritatea
gîndirii sale, originalitatea şi vitalitatea modului său (le abordare şi entuziasmul CDn-
tUgW8 al p"'ezentării sale. A fost o pwc€r€ să asişti
Lecţiile primului an au format baza primului volum al acestei serii de cărţi.
Am înceTcat în acest volum, al doilea, să facem un tel de redare a unei părţi a Iec-
ţiilor celui de-al doilea an - ce au fost prezentate studenţilor din anul doi în timpul
anului de studii 1962-1963. Restul lecţiilor anulUi doi vor constitui VOlumul III.
In al doilea an al cursurilor, primele două treimi erau destinate unei tratări
destul de complete a electrtcităţii şi magnetismului. Prezentarea sa intenţiona să
servească unui scop dublu. Am sperat, întîi, să oferim studentului o vedere completă
a unuia dintre capitolele mari ale fiZicii - de ta bîjbîielile timpurii ale lui Franklin,
prin marea sinteză a lui Maxwell, la teoria electronică a proprietăţilor matCTiale
dată de Lorentz, incheind cu dilema, încă nerezolvată, a auto energiei electromagne-
tice. Am spe~at, în al doilea rind, introducind la început calculul cimpurilor de vec-
tori, să dăm o introducere solidă pentru matematica teoriei cimpului. Pentru a cecen-
tua utilitatea generală a metodelor matematice, au fost uneori anaUzate - împreună
cu corespondentul lor electric - subiecte înrudite din alte părţi ale fiziCii. Am în-
cercat incontinuu să scoatem în evidenţă generalitatea matematicii. ("Aceleaşi ecuaţii
au aceleaşi soluţii".) Noi am accentuat acest lucru prin genul de eXCTctţîi şî
examinările pe Care le-am efectuat cu studenţii.
După capitolele de electromagnetism există cite două capitole asupra elasticităţii
şi curgerii fluidelor. In primul capitol al fiecărui grupaj, sînt tratate aspecte elemen-
tare şi practice. In al doilea capitol se încearcă să se dea o privire de ansamblu a în-
tregului domeniu complex de fenomene la care poate conduce suOiectut. Aceste patf'U
capitole pot ft uşor omise fără o pierdCTe serioasă, deoarece ele nu constituie deloc
o pregătire necesară pentru volumul III.
Ultimul sfert, aproximativ, al celui de-al doilea an a fost destinat introducerii
în mecanica cuantică. Lecţiil~ dedicate acestui subiect constituie volumul al treilea.
In această redare a Lecţiilor hli Feynman dorim să facem mai mult decît să
dă"!l o Btmplă transcriere a ceea ce a spus el. Noi am sperat să facem din versiunea
8cnsă o expunere cit mai clară a ideilor pe care se bazau lecţiile originale. Pentru
unele dintre lecţii, aceasta s-a putut face efectuînd numai îndreptări neinsemnate
~le cuvintelor in transcrierea originală. Pentru alte lecţii a fost necescra o prelucrare
~n3emnată şi o rearanjare a materialului. Uneori am simţit că ar trebui sit adăugăm
material nou pentru a îmbundtăţi claritatea sau echilibrul prezentării. In tot timpul
prelucrării am beneficiat de ajutof'Ul continuu şi sfatul profesorului Feynman.
10 PREFAŢĂ

Transpunerea a mai mult de 1 000 000 de cuvinte vorbite într-un text coerent,
într-un program strîns, este o sarcină formidabilă, mai ales cînd este însoţită de alte
Indatoriri care apar o dată cu introducerea unui nou curs - preaătirea seminariilor,
programul de consultaţii, indicarea exerciţiiloT şi a examinărilor, natarea lor etc.
Multe mîini - şi capete - au fost cuprinse în această muncă. In unele cazuri am
fost în stare, sper, să redăm o imagine fidelă sau un portret retuşat cu delicateţe -
al gindiTii lui Feynman. In alte cazuri ne-am îndepărtat mult de acest ideal. Succe-
sele noastre se datoresc tuturor celor ce ne-au ajutat. Regretăm insuccesele.
Cum s-a explicat în detaliu în prefata la volumul I, aceste lecţii au fost doar
un aspect al programului iniţiat şi supravegheat de Comitetul de revizie a cursului
de fizică (R. B. Leighton, preşedinte, H. V. Neher şi M. Sands) la Institutul de Teh-
nologie din California şi suportat financiar de Fundaţia roia. In plus, următoarele
persoane au colaborat, cu un aspect sau cu altul. la prepararea materialului textului
pentru acest volum secund: T. K. Caughey, M. L. Clayton, J. B. Cureio, J. B. Hartle,
T. W. H. Harvey, M. H. Israel, W. J. Karzas, R. W. Kavanagh, R. B. Leighton,
J. Mathews, M. S. Plesset, F. L. Waren, W. Whaling, C. H wurs şi B. Zimmerman.
Alţii au contribuit indirect prin munca lor asupra cursului: J. Blue, G. F. Chapline,.
M. J. Clauser, R. Dolen, H. H. HiU şi A. M. Title. Profesorul Gerry Neugebauer a
contribuit la toate aspectele activităţilor noastre, cu o hărnicie şi un devotament cu.
mult peste sarcinile sale.
Povestea fizicii pe CG1'e o găsiţi aici, însă, nu ar exista, fără extraordinara măies­
trie şi hărnicie ale lui Richard P. Feynman.

Martie 1964 Matthews Sands

Tabla de materii

@Eled:romagnetism 11 3.6. Circulaţia pe conturul unui

pătrat; teorema lui Stokes 66
1.1. Forţe electrice 11 3.7. Cîmpur-i fără rotor şi fără
1.2. Cîmpuri electrice şi magne- divergenţă 69
tice 21 3.8. Rezumat 71
1.3. Caracteristici ale cimpuri-
lor vectoriale
1.4. Legile electromagnetâsmu-
lui
22

25
"
( j./E1eetrostatica 72

1.5. Ce sînt cimpurile? 30 .-7'( Statică . 72

1.6. Blectromagnetăsrnul tn şti­ 4~2. Legea lui Coulomb: prin-
inţă şi tehnologie . 32 cipiul suprapunerii 74
4.3. Potenţialul electric 77
(~-.~ICUlUI dtferentlal al etmnu-
4;4". E=- '\l<ll
J-!' Fluxul lui E
80
82
'~rilor de vectori 34 .
~.6: Legea lui Gauss; divergen-
ţa lui E 86
2.1. Intelegerea fizicii . 34 4.7. Cimpul unei sfere încăr-
/ 2.2. Cimpuri scalare şi vecto-
cate BlI
riale - T şi h 35
2.3. Derivatele cimpurilor
4-:8. Linii de cimp; suprafeţe
gradtentul . . echipotenţlale 89
39
2.4. Operatorul \l . 43
JlJi. Operaţij cu '\l . ' . . 44 _,-~plicarea legii lui Gauss 92
- 2.6. Ecuaţia diferenţială a pro-
pagării căldurii. . . . .
2.7. Derivatele de ordinul doi
ale cîmpurilor de vectori
2.8. Pericole ascunse
..
4'

50
...5':1. Electrcstatlca este legea lui
Gauss plus...
5,2. Echilibrul intr-un cîmp
electrostatic
5.3. Echilibru cu eonductort
92

st
'94
3. Calculul integral eu vectori 52 5.4. Stabilitatea atomilor 95
5.5. Cimpul unei sarcini li-
3.1. Integrale vectoriale: in- niare 96
tegrala curbtlfnte a lui '\l1Jl 52 5.6. O foaie încărcată; două
3.2. Fluxul unui cîmp de vec; foi 97

;1) ~~xul' dinir-~n'c~b;' ~-' 55 5.7. O sferă încărcată; o pă-

tură sferică 99
rema lui Gauss . . . . 58 5,8. Este cimpul unei sarcini
- 3.4. Conducţia căldurii; ecua- punctiforme exact 1!r2? 101
ţia dtfuzrei 60 5.9. Cîmpurile unui conductor 105
3.5. Circulaţia unui cimp de 5.10. Cîmpul în cavitatea unui
vectori conductor 107
 TABLA DE MATERII
12
_ 9. Electricitatea in atmosferă 170
1(;' Cîmpul electric în diferite ca-
v zori 109
9.1. Gradientul potenţialului
electric al atmosferei 17f1
6]. Ecuaţiile potenţialului
109 9.2. Curenţi electrici în atmo- '.1
electrc~tatic
110 sferă 172
6.2. Dipo'lu 1 dectric 9.3. Originea curenţilor atmo-
6.3. Remarci asupra ecuaţii10r sferici 175
vectoriale 114
6.4. Potenţialul dipolului ca 9.4. Furtuni 176
115 9.5. Mecanismul separării sar-
gradlent cinilor 181
6.5. Aproximaţia de dlpcl pen-
tru o distribuţie arbitrară 118 9.6. Fulgerul 186
6.6. Cimpurile conductorilor
încărcaţi 120 ~ Dielectrici 190
6.7., Metoda imaginilor 121
6.8: O sarcină punctiformă l(H., Constanta dielectrică 190
lîngă un plan conductor 122 10.2. Vectorul de polarizaţie P 193
.. U O sarcină punctiforrnă lJ13. Sarcini de polarizare . . 194
... ~ă o sferă conductoare 124 w:'4. Ecuaţiile electrostaticii tn
j-ro.
~~~densatori; plăci para- . prezenţa dtetectrtcnor . 198
lele . 126 101. Cimpuri şi forţe în pre-
G.l1. Străpungerea la tensiune zenţa dielectricilor 200
ridicată tac
6.12. Microscopul cu emisie în
______ cimp 131

_7. Cimpul electric in diferite ea-

zori (continuare) 134

7.1. Metode pentru găsirea cim-

pului electrostatic. . . . 131
7.2. Cîmpuri bidimensionale;
funcţii de variabilă com-
plexă. . . . . . 136
7.3. Oscilaţii ale plasmei . 14.0
7.4. Particule coloidale într-un
electrolit . . . .. . . 144
7.5. Cîmpul. electrostatic al unei _12. Analogl eteetrostetlci 224
grile 147
12.1. Aceleaşi ecuaţii au ace-
::8. Energia electrostatic! 150 leaşi soluţii 224
\ j 12.2. Curgerea căldurii; o sursă
punctiformă lîngă o fron-
~ p.l. Energia electrostatică
a
/ sarcinilor.
uniform
sreră
tiera plană tnnnttă 225
încărcată . . . . . 150 12.3. Membrana întinsă 230
8.2. Energia unui condensator. 12.4. Difuzia neutronilor; o sur-
Forţe asupra condensatort- să sferică uniformă in-
lor încărcaţi 152 tr-un mediu omogen 233
-8;'1. Energia electrostatlcă a 12.5. Curgerea irotaţională a
unui cristal ionic . 156 fluidului; fluidul trece pe
~4. Energia electrostattcă în lîngă o sreră 236
V nuclee · 159 12.6. Iluminarea; iluminarea
8:5. Energia în cîmpul electro- uniformă a unui plan 240
static . 164
8.6. Energia unei sarcini puneti- 12.7. "Unitatea fundamentală"
forme . 168 a naturii 242

1
 TABLA DE MATERII
13

~~.)Magnetostatica .). . 244 16.3. Forţe care acţionează ,

asupra curenţilor induşi f 312
<1Ei.'S Cimpul magnetic 244 16.4. Tehnologia electrică . . 317
.....-~Curentul electric; conser-
varea sarctnu . . . . .
.
inducţiei

'1
245
®Forţa magnetică asupra @Legile . . 321
unui curent ..... 247
~ C1Th Fizica tnducţiei . .
~CirnPul
.
magnetic al cu-
renţflor staţlonarf legea "'3
L<1!:2. Excepţii la "regula nu-
321
lui Ampere 248. xukul" . 323

:r
i ~ Cimpul magnetic al unui ~ Accelerarea particulelor
1 fir direct şi al unui sote- cu ajutorul cimpului elec-
notd: curenţi atormct .
251 tric indus; betatronul . 325
_13.6. Relativitatea in cazul cim- 17.4. Un paradox . . . . . 328
purilor electrice şi magne- lO- ~Generatoru1 de curent al-
ternativ . . . . . . . 33.
~3.7. ~~:ru;for~~re~ . ~re~ţiio~
254
11-( 17.6. Inductanţă mutuală 334
şi a sarcinilor . 261 L 17.7. Autoinducţia . . . 337
-l3.8.Suprapunere; regula mîi- iz - 17.& Induc~nţă şi energie
nii drepte 262 magnetica 339

U. Cîmpul magnetic în diferite 18. Ecuaţiile lui Maxwell 345

~~aţii ......•
~ Ecuaţiile lui Maxwell . 345
264
,18.1.
l'C t

~
. potenţialul
vector . 264 18.2. Cum se manifestă noul
t /~Potenţialul vector al cu- termen. . . . . . . 348

~
/' ,'renţilor cunoscuţi. 268 18'3. ~~fl. d.es:r~ ~i~ca. ela- 351
.3 n conductor drept 270
'" . Un selenoid lung. 271 .4 n cimp ce se propagă 356
~ . îrnpul unei spire mici; . tteza luminii . . 357
~. dipolul magnetic 274 . Rezolvarea ecuatrtlor lui
~:.:P Potenţialul vector al unui Maxwell; potenţialele şi
ecuaţia undelor 358
~ .::~~~~t Biot~S~v~rt' .e ~i~
_19. PrineÎpÎul acţiunii minime . . 363
X 15. Potenţialul vector <J» 280
o lecţie specială
- aproa-
"1-' _@FOrţele asupra unei spire pe cuvint cu cuvint 363
prin care circulă curent;
~nergia unui dtpok . . . 280 20. Solqţ1i ale eeuaţiiIor lui Max~

t
·~ ~ergii mecanice şi elec- - - wen în vid. . . . . . . . 385
\- '~trice 284
~ Energia curenţilor staţto,
" nari .. 287 ,~ - <ao.l.
Unde in vid; unde plane 385
15.4. B sau A? . . . . . . 289 I V 20.2. Unde tridimensionale 395
20.3. Imaginaţie ştiinţifică 391
-15.5. Potenţialul unui vector şi
mecanica cuantică . . . 291 ,~ 20.4. Unde stertce . .. @
15.6. Ceea ce este adevărat. in
statică este fals tn dtna, .-21. Solutii ale ecuatiilor lui Max-
mică 300 well cu curenţi şi sarcini. . 406

7 16. Curenţi induşi . 304 21.1. Lumina şi undele electro-

magnetice. . . 406
21,2. Unde srertce dintr-o sur-
16.1. Motoare şi generatoare 304 să punctttormă 408
16.2. Transformatori şi Induc; 21.3. Soluţia generală a ecua-
tanţe 309 ţtilor lui Maxwell. 't:.1ţ
 14 TABLA DE MATERD

21.4. Cimpurile unui dîpol 08- 25.4. Electrodinamica in nota-

cilant . . • . . . . 412 ţie cuadridimensională• 512
21.5. Potenţialele unei sarcini 25.5. Cuadripotenţialul unei
in mişcare; soluţia gene- sarcini in mişcare. 513
rală a lui Llenard şi 25.6. Invarianţa ecuaţitlor elec-
Wiechert 419 trodlnamicii . 515
21.6. Potenţialele pentru o sar-
cină ce sa mişcă cu vi- 26. Transformarea Lorentz a cîm-
teză constantă; formula purilor 518
lui Lorentz . 423
26.1. Cuadripotenţialul unei
22. Circuite de curent alternativ 427 sarcini în mişcare 518
26.2. Cimpurile unei sarcini
22.1. jmpedanţe 427 punctiforme care se miş­
22.2. Generatori 434 că cu o viteză constantă 520
22.3. Reţele de elemente ideale; 26.3. Transformarea rejattvtstă
legile lui Kirchhoff 438 a cimpurilor 525
22.4. Circuite echivalente 443 26.4. Ecuaţiile de mişcare in
22.5. Energie 445 notaţie relativistă 534
22.6. O reţea in scară 447
22.7. Filtre . . . . . 450 ~'3J Energia 'ii momentul cîmpului 539
22.8. Alte elemente de circuit 455
27.L Conservare locală 539
23. Rezonatori 460 27.2. Conservarea energiei şi
electromagnetismul . . . 541
27.3. Densitatea de energie şi
23.1. Elemente reale de circuit 460 curgerea de energie in
23.2. Un condensator la frec- cimpul electromagnetic 543
venţe inalte . . 463 27.4. Ambiguitatea energiei
23.3. O cavitate rezonantă . . 468 ./ cimpului . 546
23.4. Moduri într-o cavitate 474 27.5. Exemple de curgere a
23.5. Cavităţi şi circuite rezo- energiei . . . . . 547
nante 477 27.6. Momentul cimpului 552

f~" Ghiduri d~ unde . . . 480 28. Masa electredinamică 558

'.
~ ..p 24.1. Linia de transmisie . . 480 28.1. Energia cimpului unei
1 - ' 24.2. Ghidul de unde rectan- sarcini punctiforme 558
l: gular. . . . . . . . 485 28.2. Momentul cimpului unei
24.3. Frecvenţa limită .' 489 sarcini in mişcare . . . 559
-,24.4. Viteza undelor ghldate 491 28.3. Masa electromagnetică 561
p 24.5. Observarea undelor ghi- 28.4. Forţa unui electron asupra
date . 492 sa însuşi . . . ..' 563
24.6. Imbinarea ghidurilor de 28.5. Incercărt de a modifica
unde . 493 teoria lui Maxwell 566
24.7. Moduri ale ghidurilor 497 28.6. Cîmpul forţelor nucleare 575
24.8. Un alt mod de a privi
undele ghidate 498 29. Mişcarea sarcinilor in cîmpuri
electrice şimagnetice 579
25. :'~~~~inamica în notaţie re- 502 29.1. Mişcarea intr-un cimp
electric sau magnetic uni-
form .' ... 579
25.1. Cuadrtvecton . 502 29.2. Analiza momentelor 580
25.2. Produsul scalar 505 29.3. O lentilă electrostatică 583
25.3. Gradientul cuadrtdtmen- 29.4. O lentilă magnetică 584
eronat . 509 29.5. Microscopul electronic 585
j
•
i
'I'ABLA DE MATERII 15

29.6. Cîmpuri de ghtdare in ac- 33. Reflexia pe suprafeţe 673

celeratori 586
29.7. Focalizarea prin gradterrt 33.1. Reflexia şi refracţia lumi-
alternativ 589 nii 673
29.8. Mişcarea in cîmpuri elec- 33.2. Unde in materiale dense 675
trice şi magnetice per- 33.3. Condiţiile la frontieră. . 676
pendiculare 592 33.4. Unde reflectate şi trans-
mise. 684
33.5. Reflexia pe metale 690
30. Geometria internă a cristalelor 594
/ 6 . Reflexia totală internă 691
30.1. Geometria internă a crts-
talelor 594 34. Magnetlsmuj materiei • 694
Legături chimice in cns-
30.2.
597 \.f."L. "t 34.1. magnetism
Dlamagnetăsm şi para-
',"e
30.3. Creşterea crtstaletor 598 II 34.2 Momente magnetice şi
694 j
30.4. Reţele cristaline 599 . momentul unghtular 697
30.5. Simetrii în doua dimen- 34.3. Precesta magneţflor eto-
siuni 601 mici 699
30.6. Simetrii in trei dimen- 34.4. Diamagnetism 701
siuni 605 34.5. Ţ~rerna luj Larmor . . 703 Wo!.. ... ~
30.7. Duritatea metalelor . 607 34.6. FiZica clasică nu explică -'?
30.8. Dtslocaţlile şi creşterea nici diamagnetlsrrrul, nici
cnstatinur 610 paramagnettemul . 705
30.9. Modelul Bragg-Nye al 34.7. Momentul unghiular in
cristalului 611 mecanica cuantică 706
, 34.8. Energia magnetică a ato-
31. Tensori 633 milor 710

31.1. Tensorul de polarizabili- '35. Peremagnetlsmul şi rezonante

tate 633 magnetică 712
31.2. Transformarea componen-
telor tensorului 636 35.1. Stări magnetice cuantifi-
31.3. Elipsoidul energetic 637 cate . 712
31.4. Alţi tensorf tensorul de 35.2. Experienţa Stern-Gerlach 715
inerţie 641 35.3. Metoda fasciculului mole-
31.5. Produsul vectortat 644 cular a lui Rabi 716
31.6. 'rensorut de tensiune 645 35.4. Paramagnetismul substan-
31.7. Terisori de rang superior. 650 ţelor masive .. . . . 721
31.8. Cuadritensorul momentu- 35.5. Răcirea prin demagnetfza-
lui electromagnetic 651 re adiabatică 725
35.6. Rezonanta magnetică nu-
/' cteară 727
32. Indicele de rerractle al mate-
rialelor dense 654
36. FeromagnetÎsmul 731
32.1. Polarizaţia materiei 654
32.2. Ecuaţiile lui Maxwellîn- 36.1. Curenţi de magnetâzare 731
tr-un dfelectrtc 657 '\."y 36.2. Cimpul H . . . 739
32.3. Unde intr-un dielectric 659 2: ....... 36.3. Curba de magnettzare . 741
32.4. Indicele complex de re- l ~ ..c.. 36.4. Inductanţe cu miez de fier 744
fracţie 663 t.'",'l36.5. Electromagneţi .... 747
32.5. Indicele unui amestec 664 'li ~ 36.6. Magnetizarea spontană 749
32.6. Unde in metale . . . 666
32.7. Aproximaţii de frecvenţă 37. Substanţe magnetice 757
joasă. şi frecvenţă înaltă;
~~~ffilea peliculară şi 37.1. Intelegerea feromagnetis-
...."""venţa plasmei . . 668 mului 757
 TABLA DE MATERII
16
762 39.5. Calculul constantelor elas-
37.2. Proprietăţi termodinamice 764 ~ tice 816
37.3. Curba de mseereeis . 772
37.4. Substanţe feromagnetice. 822
37.5. Substanţe magnetice ex- 40. Curgerea apei uscate
i traordinare 775
40.1. Hidrostatică . 822
l~-"---~-::-~ 40.2. Ecuaţiile de mişcare 825
780 40.3. Curgerea staţionară- teo-
:J8. Elastieitatea
rema lui Bernoulli 830
38.1. Legea lui Hooke 780 40.4. Circulaţia 836
38.2. Deformaţii uniforme 783 40.5. Linii de virtej 839
38.3. Bara de torsiune: unde de
rortecare
38.4. Grinda incovoiată
38.5. Indoirea
. 788
793
798
41. Curgerea apei ude

41.1. VlScozitatea
41.2. Curgerea vtscoesă
41.3. Numărul lui Reynolds
...
84'

849
851
39. Materiale elastice 801
41.4. Curgerea pe lîngă un el-
Itndru circular 853
39.1. Tensorul de deforrnaţie 801 857
805
41.5. Limita vţscozităţii nule
39.2. Tensorul elasticităţii . 41.6. Curgerea Couette 858
39.3. Mişcările intr-un corp
elastic ..... . 808 882
39.4. Comportarea neelastică . 813 Index alfabetic:

"-
1
"
 I, Electromagnetism ll

1.1. Forţe electrice

Să considerăm o forţă ca gravitaţia, care variaza In esenţă ca inver-

sul pătratului distanţei, dar care este de un bilion de biltoane de bilioane
de bilioane de ori mai puternică. Şi, cu tncă o deosebire. Există două fe-
luri de "substanţă", pe care le putem numi pozitivă şi negativă. Felurile
~ asemănătoare se resping şi felurile deosebite se atrag - spre deosebire
:'\; de gravitaţie, unde există numai atracţie. Ce s-ar întîmpla?
"'.:.- O grămadă de pozitive s-ar respinge cu o forţă enormă şi s-ar îm-
~"-prăştia în toate direcţiile. O grămadă de negative ar face acelasi lucru.
'Q Dar o grămadă in care sînt egal amestecate cele pozitive şi cele negative
~ ar face ceva complet diferit. Părţile opuse ar fiatrase unele spre altele
de atracţii enorme. Rezultatul net ar fi că forţele extraordinare s-ar
~ echilibra reciproc aproape perfect, formînd amestecuri strînse, fine, de
... pozitive şi negative, şi între două grămezi separate de astfel de amcs-
" tecurt nu ar mai exista practic nici o atracţie sau repulsie.
Există o astfel de forţă: forţa electrică. Şi, materia este un amestec de
protont pozitivi şi electroni negativi care se atrag şi se resping cu această
forţă mare. Atît de perfectă este însă proporţia, încît atunci cind stai lîngă
altcineva nu simţi nici un fel de forţă. Dacă ar exista numai o mică
disproporţie, ai simţi-o. Dacă aţi sta la o distanţă de un braţ de altcineva
şi fiecare dintre dumneavoastră ar avea cu un procent mai mulţi electroni
decit protont, forţa de respingere ar fi colosală. Cit de mare? Suficientă
pentru a ridica Empirc State Bulldlng»? Nu! Pentru a ridica muntele
Everest? Nu! Respingerea ar fi suficientă pentru a ridica o "greutate"
egală cu aceea a întregului Pămînt!
Cu forţe atit de enorme; 'atît de perfect echilibrate în acest amestec
intim, nu este greu de înţeles că materia, căutînd să-şi ţină s.:;rcinile sale
pozitive şi negative in cel mai fin echilibru, poate avea o mare rigidi-
tate şi putere. Empirc State Building, de exemplu, se leagănă in vint nu-

1) Revedere: capitolul 12, vol. 1 "Caracteristicile forţei."

2) Cea mai mare clădire din S.U.A. (N. T.)

2 - Fizica mod"'nă val. II.

 ELECTROMAGNETISM

mai pe opt picioare, deoarece forţele electrice ţin fiecare electron şi fie-
care proton mai mult sau mai puţin în locul corespunzător. Pe de altă
parte, dacă privim. maţeria la o~ sc~r~ suficient de mică J:>€r:tru a vcd:a
numai cîţiva atomi, once bucata rmca nu va avea, de obicei, un numar
egal de sarcini pozitive şi negative şiestîel vor exista forţe 'electrice re-
ziduale puternice. Chiar cînd există numere egale de ambele sarcini in
două bucăţi mici vecine, pot totuşi să existe forţe electrice nete, de-
oarece forţele între sarcinile individuale variază cu inversul pătratului
distanţelor. O forţă netă poate să apară dacă o sarcină negativă a unei
bucăţi este mai aproape de sarcinile pozitive decît cele negative ale celei-
lalte bucăţi. Forţele atractive pot fi mai mari decit cele rcpulslvc şi
poate să existe o atracţie netă între două bucăţi mici care nu au exces
de sarcini. Forţa ce ţine atomii împreună şi forţele chimice ce ţin mole-
culele împreună, sînt forţe clectrtce reale ce acţionează în regiuni in care
echilibrul sarcinilor nu este perfect, sau unde distanţele sînt foarte mici.
Ştiţi, evident. că atomii sint constituiţi cu protoni pozitivi în nucleu
şi cu electroni in afară. Puteţi întreba: "Dacă această forţă electrică este
atît de colosală, de ce nu se aşază protonii şi electronii unii peste alţii?
Dacă ci doresc să fie într-un amestec intim, de ce nu este acesta şi mai
intim?" Răspunsul are de-a face cu efecte cuantice. Dacă încercăm să
reţinem electrontt într-o regiune care este foarte apropiată de protoni,
atunci, conform principiului de nedetermtnarc, ei trebuie să 'aibă un mo-
ment pătratic mediu care este cu atit mai mare cu cit încercăm să-i re-
ţinem mai aproape. Această mişcare, cerută de legile mecanicii cuantice,
este aceea care împiedică atracţia electrică să aducă sarcinile mai aproape
una de alta.
Există o altă intrebare: "Ce ţine nucleul legat"? Intr-un nucleu
sint cîţiva protont, care toti sint pozitivi. De ce nu se împing unii pe alţii?
Rezultă că în nuclee există, in plus faţă de forţele electrice, forţe numite
nucleare, care sînt mai mari decît forţele electrice şi care sint în stare să
ţină protonn împreună, cu toată repulsie electrică între ei. TQ.l::t;ele nu-
cleare, însă, sint de extindere mică - ele descresc mult mai repede de-
cit 1/r 2 , Şi aceasta arc o consecinţă importantă. Dacă un nucleu are prea
mulţi protom in el, devine prea mare, şi nu va mai rămîne într-o sin-
gură bucată. Un exemplu este uraniuj, cu 92 protoni. Forţele nucleare
actloncază, în esenţă, Între fiecare pt-oton (sau neutron) şi vecinul său
cel mai apropiat, în timp ce forţele electrice acţionează la distanţe mai
mari, dind o repulsie intre fiecare proton şi toţi ceilalţi în nucleu, Cu cit
sint mai mulţi protonl in nucleu, cu atit mai mare este repulsia electrică,
pînă cînd, ca în cazul uraniului. echilibrul este atit de delicat incit nu-
cleul este aproape gata să se spargă din cauza forţelor electrice repulsivr-.
Dacă un astfel de nucleu este UŞOI' "lovit" (ceea ee poate fi făcut trimi-"
t!nd in el un neutron), el se rupe în două bucăţi, fiecare r-u sarcină pozl-
tivă şi aceste bucăţi se îndepărtează din cauza repulsict elcdrice. Energia
ce este eliberată este energia bombei atomice Această energic este de •
obicei numită energie "nucleară", dar este de fapt (Cnergie "electrică"~
FORŢE ELECTRICE 19

eliberată atunci cind forţele electrice au depăşit forţele nucleare atrac-

tive.
Ne putem întreba, in sfîrşit, ce ţine un elcctron, încărcat negativ,
ncdisociat (deoarece nu are forţe nucleare). Dacă un electron este consti-
tuit in întregime din acelaşi tip de substanţă, fiecare parte ar respinge
celelalte părţi. De ce, atunci, nu se dlsociază în părţi? Dar arc electronul
"părţi"? Poate vom spune că electronul este un punct şi forţele electrice
acţionează numai Între sarcini puncttîormc diferite, astfel că electronul
nu acţionează asupra sa însăşi. Poate. Tot ce putem spune este că pro-
blema de a stabili ce ţine ejcctronul nedlsociar a produs multe dificul-
tăţi in încercările de a elabora o teorie completă a electromagncttsmului.
Nu s-a dat nici un răspuns acestei probleme. Ne vom amuza discutînd
această problemă ceva mai mult in capitolele ulterioare.
Cum am văzut, ne vom aştepta ca structura detaliată a materialelor
în ansamblu să fie determinată de o combinaţie de forţe electrice şi
efecte cuantice, care determină, prin urmare, şi proprietăţile acestora.
Unele materiale sînt tari, altele sint moi. Unele sint "conductori" elec-
triei, deoarece electronit acestora sînt liberi să se mişte; altele sînt "izo-
laturi" deoarece electroni] lor sint legaţi strins de atomii individuali. Vom
considera mai tîrziu cum apar unele dintre aceste proprietăţi, dar acesta
este un subiect foarte complicat, aşa că vom incepe prin a ne uita la for-
ţele electrice numai in situaţii simple. Incepem prin tratarea numai a le-
gilor electricităţii - incluzînd magnetismul, care este de fapt o parte a
aceluiaşi subiect.
Am spus, că forţa electrică, ca şi cea gravitaţională, descreşte ca in-
versul pătratului distanţei intre sarcini. Această relaţie este numită legea
lui Coulornb. Dar nu este exact adevărată cind sarcinile se mişcă - for-
ţele electrice depind de asemenea de mişcările. sarcinilor după o lege
complicată. O parte a forţei dintre sarcinile în miş'CâTe o numim îortă
magnetică. Este de fapt un aspect al unui efect electric. Din acest motiv
numim subiectul "electromagnetism".
. Există un principiu important general ce face posibilă tratarea for-
ţelor electromagnetice într-un mod relaiiv simplu. Găsim, dinvcxpcrt-
ment, c~i forţa ce acţionează asupra unei sarcini oarecare - indiferent cîte
alte sarcini există sau cum se mişcă acestea - depinde doar de poziţia
sarclmt respective, de viteza sardnii si de cantitatea de sarcină. Putem
serie Ierta F asupra unei sarcini q ce se mişca cu viteza v, ca
F~q(E+vXB). (1.1)
Numim E cîmp electric şi B ·cîmp magnetk în punctul undo se gă­
seşte sarcina. Lucrul important este că forţele electrice datortte tuturor
celorlalte sarcini din univers pot fi exprimate dîndu-se numai aceşti doi
vecton. Valorile lor depind de poziţia unde este sarcina şi pot să se
schimbe in timp. Mai mult, dacă inlocuim acea sarcină cu o altă sarcină,
f~rla asupra noii sarcini va fi exact proporţională cu cantitatea de sar-
CIna, atîta vreme cît restul sarcinilor în univers nu-şi modifică poziţiile
2'
 ELECTROMAGNET1SM
20

sau modul de mişcare. (În situaţii reale, evident, fiecare sarcină produce
forţe asupra tuturor celorlalte sarcini din apropiere şi poate face ca
aceste sarcini să se mişte şi astfel În unele cazuri cîmpurile se pot schimba
dacă inlocuim sarcina aleasă de noi cu o alta).
Stim (din volumul I) cum să găsim mişcarea unei particule dacă
cunoaştem forţa ce se exercită asupra sa. Ecuaţia (1.1) poate fi combinată
cu ecuaţia de mişcare pentru a da
~[ mo ]-F-q(E+vXB)
de (l-v~/if)'I' - - '.
(12)
.

Astfel, dacă E şi B sînt daţi, putem afla mişcările. Acum ne trebuie

să ştim cum sint produşi E. şi B.
Unul din principiile simplificatoare cele mai importante asupra mo-
dului în care sînt produse cimpurile, este acesta: să presupunem că un
număr de sarcini mişcîndu-sc Într-un anumit mod ar produce un cîmp
El şi un alt grup de sarcini ar produce &. Dacă ambele grupuri de. sar-
cini sînt prezente în ecelaşr timp (avînd aceleaşi poziţii şi mişcări pe
care le-au avut cînd au fost considerate separat), atunci cimpul produs
este tocmai suma
(1.3)
Acest fapt este numit principiul suprapunerii cîmpurilor. El este valabil şi
pentru cîmpuri magnetice.
Acest principiu înseamnă că, dacă cunoaştem legea pentru cîmpurile
electrice şi magnetice produse de o singură sarcină ce se mişcă intr-un
mod arbitrar, atunci toate legile electrodfnamicil sînt complete. Dacă
dorim să cunoaştem forţa asupra sarcinii A, trebuie să calculăm numai
E şi B produs de fiecare din sarcinile B, C, D, etc. şi apoi să adunăm cîm-
purile E şi B ale tuturor sarcinilor, pentru a găsi cîmpurile şi din ele for-
ţele ce acţionează asupra sarcinii A. Dacă s-ar fi întîmplat ca cîmpul
produs de o singură sarcină să fie simplu, aceasta ar fi fost calea cea
mai simplă pentru a descrie legile electrodinanucii. Am dat deja o de-
scriere a acestei legi (capitolul 28, val. 1) şi este, din păcate, destul de
complicată.
Rezultă că forma în care legile clectrodlnamicll sint cele mai simple
nu este cea pe care aţi aşteptat-o. Nu este cel mai simplu să dai o for-
mulă pentru forţa pe care o produce o sarcină asupra alteia. Este adevărat
că atunci cînd sarcinile sînt in repaus, legea forţei lui Coulomb este încă
simplă, dar cînd sarcinile se mişcă, relaţiile SÎnt complicate din cauza. de-
calărilor în timp şi ca urmare a efectelor acceleraţiei, printre altele. Prin
urmare, noi nu dorim să prezentăm electrodinamica numai prin intcrme-
diullegilor de forţă intre sarcini; noi găsim mai convenabil să considerăm
un alt punct de vedere - un punct de vedere in care legile electrodina-
micii apar cel mai uşor de manevrat.
 C!:MPURI ELECTRICE ŞI MAGNETI.cE
21

1.2. Cîmpuri electrice şi magnetice

Mai întîi trebuie să exrlndem, cumva, ideile noastre despre vectorii

electric şi magnetic E şi B. I-am definit cu ajutorul forţelor ce sînt sim-
ţite de o sarcină. Noi dorim acum să vorbim despre cîmpurile electrice
şi magnetice într-un punct, chiar cînd in acel punct nu există o sarcină.
Spunem, de fapt, că deoarece există forţe "ce acţionează asupra" sarcimi,
există încă "ceva" acolo cind sarcina este îndepărtată. Dacă o sarcină ase-
zată în punctul (x, y, z) la momentul tvsimteforţa F dată de ecuatia (1:1),
noi asociem vectorii E şi B cu punctul din spaţiu (x, y, z). Ne putem
închipui E (x, y, z, t) şi B (x, y, z, t) ca dind forţele ce ar fi simţite la
momentul t de o sarcină aşezată în (x, y, zi, cu condiţia că aşeztnd sar-
cina acolo, aceasta nu ar perturba poziţiile şi mişcările tuturor celorlalte
sarcini care creează cîmpurile.
Continuînd această idee, asociem fiecărui punct (x, y, z) în spaţiu doi
vectori E şi B, care pot să se modifice cu timpul. Cîmpurile electrice ŞI
magnetice sînt, atunci, concepute ca funcţii vectoriale de x, y, z şi t. De-
oarece un vector este specificat prin componentele sale, fiecare dintre
cîmpurile E (x, y, z, t) şi B (x, y, z, t) reprezintă trei funcţii matematice
de x, y, z şi t.
Tocmai din cauză că E (sau B) poate fi specificat în fiecare punct din
spaţiu, el poate fi numit "cîmp". Un "cîmp" este orice cantitate fizică
ce ia valori diferite în puncte diferite în spaţiu. Temperatura, de exem-
plu, este un cîmp - în acest caz un cîmp scalar, pe care il scriem ca
T(x, y, z). Temperatura ar putea, de asemenea să varieze în timp şi în
acest caz am spune că cîmpul de temperatură este dependent. de timp şi
să scriem T(x, y, z, t). Un alt exemplu este "cîmpul vitezelor" al unui li-

Fig. 1.1. Un cîmp de vectori poate fi reprezentat de-

aentnd o mulţime de săgeţi ale căror mărimi şi direcţii
indică valorile cîmpului de vectori in punctele de
- ----- -
[unde pornesc săgeţile.

chid ce curge. Scriem v(x, y, z, t) pentru viteza lichidului in fiecare punct

al spaţiului la momentul t. El este un cîmp vectorial.
· - Revenind la cîmpurile electromagnetice - cu toate că sînt produse
• ~e sarcini după nişte formule complicate, ele 'au următoarea caracteris-
· ttcă importantă: legăturile dintre valorile cimpurilor într-ten punct şi va-
lorile în punctele învecinate sint foarte simple. Cu doar cîteva astfel de
 ELECTROMAGNETISM

relatii sub forma de ecuaţii diferentiale putem descrie cimpurile complet.

Sub forma unor astfel de ecuaţii se scriu cel mai simplu legile electro-
dinamicii.
Au existat diferite invenţii pentru a ajuta la reprezentarea vizuală a
comportării cimpurilor. Cea mai corectă este de asemenea şi cea mai
abstractă: considerăm simplu .<2mpmileea funcţii matemanr-exte jx.zt-
ii~3i_ Omp, Putem, de ase~e?ea, î~cerca să obţim:m o iIŢlagi~e mint~ă a
cimpurilor descnînd vectorf In mal multe puncte m spatiu. fiecare dintre
aceştia dă intensitatea cimpului şi direcţia în acel punct. O astfel de
reprezentare este arătată în figura 1.1. Putem merge, însă, mai departe
şi să tragem Iinii care sînt pretutindeni tangentc la vectori -- care, pentru

Fig. 1.2. Un cimp de vectori poate fi reprezentat

trăgînd linii tangenta la direcţia vectorului
cUnpl,,;,<;,ui în fiecare punct şi desenînd densitatea
de linii propor-ţională cu mărimea vectorului
cimp.
p- a ne exprima aşa, urmează săgeţile şi ţin urma direcţiei cîmpului. Cînd
12. procedăm astfel, pierdem urma lungimilor vectorilor, dar putem păstra
f Urma intensităţii cimpului trăgînd linii depărtate cind cîmpul este slab
~ ,,' şi apropiate cind cîmpul este intens. Adoptăm convenţia că n'/mlă1::Ul de
~~ Linii peuniţ.aţeadearie perpcndiculară pe linii este proporţional cu Inten-
''t slfetce cîmpufui. Aceasta este, evident, doar o aproximaţie şi va fi nevoie....
~ în cnera1-ca-.1l..!!~î să în~apă noi 1igH'p!:!?-_ţru.<:l:_12.?5ţn~,_--prQ:Q9'l:.tjgnaJi-.
e, tatea.într~nUil11ărl)l aemm _ şţ-intefisifatea cîmpului, Cîmpul din fig. LI.
este-reprezentat--prin linii de cîmp în fig;"-;r~' L2. -

1.3. Caracteristici ale cimpurilor vectoriale

Există două proprietăţi importante din punct de vedere matematic 'ale

unui cîmp de vectori, pe care le vom folosi în descrierea ce o vom da le-
gilor electricitâţii din punct de vedere al cîmpului. Să presupunem că ne
imaginăm o suprafaţă închisă, de o formă oarecare şi ne întrebăm dacă
se pierde "ceva" din interior, adică are cîmpul calitatea de "sursă"? De
exemplu, pentru un cîmp de viteze ne-am putea întreba dacă viteza este
întotdeauna îndreptată spre exterior pe suprafaţă sau, mai general, dacă
mai mult fluid curge afară (in unitate de timp) decît vine înăuntru. Nu-
mim cantitatea netă de fluid ce iese prin suprafaţă in unitatea de timp,
CA.RACTERISTIct ALE CîMPURILOR VECTORIALE

"fluxul de viteză" prin suprafaţă. Scurgerea printr-un clement al unei

suprafeţe este egală tocmai cu componenta vitezei perpendtculeră pe su-
prafaţă înmulţită cu aria suprafeţei. 'penlru o suprafaţă 'arbitrară închisă,
scurgerea neW spre exterior sem tluJ.-tll este componenta nurmală
medie spre exterior- a yitezej inmultita cu aria suprafetei
Flux = (componenta nonnaHi medic) X (aria suprafeţei). (1.4)
In cazul unui cimp electric, putem defini matematic ceva analog cu
o sursă (scurgere spre exterior) şi îl denumlm din nou flux, dar evident
nu este vorba de scurgerea vreunei substanţe, deoarece cimpul electric nu
este viteza vreunei mărimi. Se tnttmplă, tnsă, că acea cantitate matema-
tică ce reprezintă componenta normală medie a cîmpului are totuşi o sem-
nificaţie utilă. Vorbim, atunci, de f~u_q;_ţlL.~lectric - definit de asemenea
de ecuaţia (1.4). In sfîrşit, este uttl să vorbim despre flux nu numai prin-

/ •
/
/ ./

Fig. 1.3. Fluxul unui cîmp de

v.e~toriprintr-o suprafaţă este de-
bmt ca valoarea medie a compo-,
nentel normale a vectorului în-
mulţită cu aria suprafeţei.

Fig. 1.4. li! Cîmpul vitezelor intr-un lichid

Ne imaginăm un tub de secţiune tr'ansver-
sală uniformă ce urmează o curbă ar-
~itrară inchisă, ca în (e}. Dacă lichidul ar
~l b~use îngheţat pretutindeni, exceptind
mterlOrul tubuăuj, lichidul in tub ar cir-
cula. cum este arătat în (el.

.,
 ELECTROMAGNE1'JSM
24

tr-o suprafaţă complet închisă, ci prin or~cc supraf~ţ~ mărginită. Ca mai

înainte fluxul printr-o astfel de suprafaţa este definit drept componenta
normală medie a unui vector înmulţită cu aria suprafeţei. Aceste idei sînt
ilustrate în figura 1.3. ,
_ Există o a doua proprietate a unui cîmp de vectori ce are de-a face
cu o linie şi nu cu o suprafaţă. Să presupunem din nou că ne gîndim la
un cîmp de viteze ce descrie scurgerea unui lichid. Ne-am putea pune
această întrebare interesantă: circulă lichidul? Prin aceasta înţelegem:
există o mişcare netă de rotaţie în jurul vreunei linii închise? Să pre-
supunem că înghetăm instantaneu lichidul, peste tot, cu excepţia irite-

Fig. 1.5. Circulaţia unui cîmp de vectori este

componenta tangenţlală medie a vectorului
(într-un sens consistent) înmulţită cu lungi-
mea curbei închise.

r-iorului unui tub ce este de o secţiune uniformă şi care merge de-a lungul
unei linii ce se inchide, ca în figura 1.4. În exteriorul tubului lichidul se
opreşte din mişcare, dar în interiorul tubului poate continua să se mişte
din cauza impulsului in lichidul închis in tub, adică dacă există mai
mult impuls îndreptat Într-un sens de-a lungul tubului decit în sensul
opus. Definim o mărime numită cîrcu[atig drept viteza rf'ZllltanFî 2 li
chidulul în tub înmulţită OI ctncumîerinta tqbulllj _Putem din nou ex-
tinde noţiunile noastre şi defini "circulaţia ( pentru orice cîmp de
t

vectori (chiar cind nu' se mişcă nimic). Pentru orice cîmp de vectori cir-
culaţia de-a lungul oricărei curbe imaginate este definită ca componenta
tangenţială medie a vectorului (intr-un sens consistent) înmulţită cu cir-
cumferinţa curbei închise (fig. 1.5).

[ClITUl~ţîa-(componenta tangenţială mCdie);~~ţ;.--d-;-j-~~~lYP

Veţi vedea că această definiţie dă Într-adevăr UD număr care este

proporţional cu viteza de circulaţie în tubul îngheţat rapid, descris
mai sus.
Tocmai cu aceste două noţiuni - flux şi circulaţie - putem descrie
toate legile electricitătii şi magnetismulut deodată. Se poate să nu Inte-
Icgeţi semnificaţia legilor imediat, dar ele vă vor da o oarecare idee de-
spre mosul în care fizica electromagnetismulut va fi descrisă pînă la
urmă.
 LEGILE ELECTROMAGNETISMULUI

1.4. Legile electrcmagnetlsmulul

Prima lege a electromagnetismului descrie fluxul cîmpului electric.

sarcina netă interioară
Fluxul lui E prin orice suprafaţă închisă (1.G)
.1! e,

, Constanta c 2 din ecuaţia (1.9) este pătratul vitezei luminii. Ea apare

deoarece, in meW N ŞT!pef.. ? S Etil[!1Jf &1
Censtanta €"o a fost intr . usă pentru a face să apară într-un mod ccntve
nah,il unită-ţile de curent.
 El"ILCTROMAGNETISM
26

Ecuaţiile (1.6)+(1.9), împreună cu ecuaţia (1.1), sint toate legileelec-

trodinarnicii!'. După cum vă amintiţi, legile lui Newton erau foarte sim-
plu de scris, dar ele ave~y_ o :n~lţime de consecinţe comp~icate Ji ne~u
luat un timp indelungat sa învăţăm despre toate. Aceste legi nu stnt chiar
atit de simplu de scris, ceea ce înseamnă că consecinţele VOI' fi mai com-
plicate şi ne VOr cere un timp indelungat să ni le reprezentăm pe toate.
Putem ilustra citeva dintre legile electrodinamicii printr-o serie de
experienţe simple, care arată calitativ interdependenta cîmpurilor electrice

7
{o.rupmfi

Fig. 1.6. o bară magne-

tică generează cîmpul B
pe fir. Cînd există un
curent de-a lungul firu-
lui, acesta se mişcă din
cauza forţei F=.gyXB.

şi magnetice. Aţi
experimentat primul termen al ecuattei (1.1) cînd v-aţi
pieptănat părul, aşa că nu o vom arăta pe aceasta. A doua parte a ecuaţiei
(1.1) poate fi demonstrată trecînd un curent printr-un fir ce atîrnă deasu-
pra unei bare magnetice, cum s.e arată în figura 1.6. Firul se va mişca
atunci cînd trecem un curent prin el, din cauza forţei F=qvXB. Cînd
există un curent, sarcinile in interiorul firului se mişcă, astfel ele au o
viteză v şi cîmpul magnetic al magnetulut exercită o forţă asupra lor,
care se manifestă împingînd firul lateral.
Cînd firul este împins la stînga ne-am aştepta ca magnetul să simtă
o împingere la dreapta. (Astfel, am putea pune totul într-un vagon şi am
avea un sistem de propulsie care nu conservă momentul!) Cu toate că
forţa este prea mică pentru a face vizibilă mişcarea barci magnetice, un
magnet cu un suport mai sensibil, ca un ac de busolă, va arăta mişcarea.
Cum acţionează firul asupra magnetului? Curentul în fir produce un
cîmp magnetic al său, propriu, care exercită forţe asupra magnetulut. Con-
form ultimului termen din ecuaţia (1.9), un curent trebuie să aibă o circu-

l) Trebuie I'n completăm cu o r~rcă asupra unor conventu pentru semnul

circulaţiei.

.'
LEGILE ELECTROMAGNETISMULUI
27

laţiea lui B; în acest caz, liniile lui B sînt curbe închise în jurul firului
cum este arătat în figura 1.7. Cîmpul B este răspunzător pentru forţa as'u-
pra magnetului.
Ecuaţia (1.9) ne spune că pentru un curent dat prin fir, circulaţia lui
Il este aceeaşi pentru orice curbă ce înconjoară firul. Pentru curbe _ de
exemplu cercuri - care sînt mai îndepărtate de fir, circumfennta este
mai mare; astfel, componenta tangenţială a lui B trebuie să descreasca.

Fig. 1.7. Cimpul magne-

tic al firului exercită o
forţă asupra magnetujut.

Puteţi vedea că noi ne-am aştepta, de fapt, ca B să descrească liniar cu

distanţa de la un fir lung drept.
Acum, am spus că un curent printr-un fir produce un cîmp magnetic
şi că atunci cînd este prezent un cîmp magnetic există o forţă asupra
unui fir prin care trece un curent. Ne-am aştepta atunci, de asemenea,
că dacă producem un cîmp magnetic cu un curent intr-un fir, el ar tre-
bui să exercite o forţă asupra unui alt fir prin care deasemenea trece
un curent. Aceasta poate fi arătat folosind două fire suspendate, ca in
figura 1.8. Cînd curenţii sint în acelaşi sens, cele două fire se atrag,
dar cînd curenţii sint opuşi, ele se resping. Pe scurt, curenţii electrici, la
fel ca şi magneţii, produc cimpuri magnetice. Dar staţi, ce este un mag-
net? Dacă cimpurile magnetice sint produse de sarcini în mişcare, nu
este posibil ca cîmpul magnetic al unei bucăţi de fier să fie de fapt re-
zultatul curenţilor? Se pare că estea~a. Putem înlocui bara magnetică
din experimentul nostru cu o bobină, cum este arătat În figura 1.9. Cînd
u;u curent este trecut prin bobină - precum şi prin' firul de deasupra
el - observăm o mişcare a firului exact ca mai înainte, cînd am avut
un magnet în locul unei bobine. Cu alte cuvinte, curentul în bobină imită
un magnet. Apare, atunci, că o bucată de fier se comportă ca şi cum ar
conţine un curent ce circulă pe~etuu. Putem, de fapt, inţelege magne-
 ELECTROMAGNETISM

tii în funcţie de curenţii permanenţi în atomii de fier. Forţa asupra mag-

~etului în figura 1.7 este datorită celui de-al doilea termen din (1.1).
De unde vine curentul? O posibilitate ar fi din mişcarea elcctronilor
pe orbite atomice. De fapt, nu aşa se întîmplă în cazul fier-ului, deşi pen-
tru unele materiale lucrurile stau astfel. În plus faţă de mişcarea pe
orbită într-un atom, un electron ~e învîrte, de asemenea, în jurul propriei
'_> axe - ceva asemănător cu rotaţia Pămîntului - şi curentul din această

Fig. 1.8. Două fire, prin care

trece curent, exercită forţe
unul asupra celuilalt.

rotaţie este cel care dă cimpul magnetic, în fier. (Spunem "ceva ca rota-
'ţia Pămîntului", deoarece problema este atit de adînc inclusă în meca-
nica cuantică încît ideile clasice nu descriu în realitate lucrurile prea
bine). În cele mai multe substanţe, unii electroni se învîrtesc într-un

Ftg. 1.9, Bara magne-

tică din figura 1.6
poate fi înlocuită
printr-o bobină prin
care trece un curent
electric. O fortă ase-
mănătoare acţionează
asupra ttruluj.
 LEGILE ELECTROMAGNF.TISMULUI
29
t
, sens, iar alţii in sens opus, astfel încît magnetismul se anihllcazâ dar
în fier - pentru un motiv misterios, pe care îl vom discuta mai tîrziu _
" mai mulţi dintre electroni se rotesc cu axele lor aliniate şi aceasta este
sursa magncusmuhn.
Deoarece cîmpurile magneţilor provin din curenţi, nu trebuie să adău­
găm mei un termen suplimentar la ecuaţiile (1.8) sau (1.9) pentru a ţine
cont de magneţi. Luăm numai toţi curenţii, inclusiv curenţii generaţi de

Fig. 1.10. Circulaţia lui B pe curba C

este dată fie prin curentul ce trece
prin suprafaţa SI, fie prin viteza de
variaţie a fluxului lui E prin supra-
faţa 5 2 •

electronit in rotaţie şi
atunci legea este corectă. Ar trebui, de asemenea,
să observaţi că ecuaţia (1.8) spune că nu există "sarcini" magnetice ana-
loge sarcinilor electrice ce apar în partea dreaptă a ecuaţiei (1.6). Nici
una nu a fost găsită.
Primul termen din partea dreaptă a ecuatrei (1.9) a fost descoperit
teoretic el." catre Maxwell şi este de o mare importanţă. El spune că
cîmpuri electrice variabile produc efecte magnetice. De fapt, fără acest
termen ecuaţia nu ar avea sens, deoarece fără el nu ar putea exista cu-
renţi in circuite ce nu sint închise. Dar astfel de curenţi există, după cum
putem vedea în următorul exemplu. Să ne imaginăm un condcnsator con-
stituit din două plăci planc. El este încărcat de un curent ce curge spre
o placă şi în afară dinspre cealaltă, cum este arătat in figura 1.10. Dese-
năm o curbă C in jurul unuia dintre fire şi o umplcm cu o suprafaţă ce
intersectează firul (suprafaţa 8 1 in figură). Conform ccuaţiei (1.9) circu-
laţia lui B de-a lungul lui C este dată de curentul din fir (înmulţit cu
( 2). Dar cît este dacă umplem curba cu o suprafaţă diferită 8 2 , care are
forma ca un castron şi trece printre plăcile condensatorului, stind tot..
deeuna in afara firului? Cu certitudine nu trece curent prin această
suprafaţă. Dar, cu siguranţă, schimbind doar aşezarea unei suprafeţe ima-
ginare, aceasta nu va duce la schimbarea unui cimp magnetic mal!
Circulaţia lui B trebuie să fie tot atit cit a fost inainte. Primul termen
al părţii drepte din (1.9) se combină, intr-adevăr, cu al doilea termen
pentru a da acelaşi rezultat pentru cele două suprafete 8 1 şi 8 2 , Pentru
8 2 circulaţia lui B este dată în funcţie de viteza de schimbare a fluxului
lui E între plăcile condensatorului. Şi, se calculează că cîmpul E variabil
 EL ECTROMAGNETISMl
30

este legat de curent exact in modul cerut de a fi corect de ecuaţia (1.9).

Maxwell a văzut că era necesar şi el a fost primul care a scris ecuaţia
completă.
Cu montajul arătat în figura 1.6 putem demonstra o altă lege a elec-
tromagnetismului. Deconectăm legăturile firului suspendat de la baterie şi,
le legăm la un gajvanometru, care ne spune cînd circulă un curent prin
fir. Cînd împingem firul lateral prin cîmpul magnetic al magnetului, obser-
văm un curent. Un astfel de efect este din nou tocmai o altă consecinţă
a ecuaţie! (1.1) - electronii în fir simt forţa F=qvXB. Electronii au o
viteză laterală deoarece ei se mişcă o dată cu firul Acest v împreună cu
un B vertical de la magnet dă naştere unei forţe asupra electronilor în-
dreptată de-a lungul firului. care tace electronti să se mişte spre galva-
nometru.
Să presupunem, însă, că lăsăm firul nemişcat şi mişcăm
magnetul. In-
tuim, din relativitate, că aceasta nu ar trebui să producă
vreo deosebire
şi, într-adevăr, observăm un curent asemănător în galvanometru. Cum
produce cîmpul magnetic forţe asupra sarcinilor în repaus? Conform cu
(1.1) trebuie să existe un cîmp electric. Cum se petrece aceasta este ex-
primat cantitativ de ecuaţia (1.7). Această ecuaţie descrie multe feno-
mene de mare interes practic, ca cele ce intervin în generatorlt electrici
şi în transformatori.
Cea mai remarcabilă consecinţă a ecuaţiilor noastre este că COmbinarea
lui (1.7) cu (1.9) conţine explicarea radiatlet datorlte efectelor electro-
magnetice, la distanţe mari. Motivul este, în mare, oarecum vacesta: să
presupunem că undeva avem un cîmp magnetic care creşte, deoarece, să
spunem, un curent este intrerupt brusc într-un circuit. Atunci, conform
cu (1.7) .trcbute să existe o circulaţie a unui cîmp electric. Deoarece
cîmpul electric se generează pentru a-şi produce circulaţia, atunci, con-
form cu ecuaţia (1.9) Va fi generată o circulaţie magnetică. Dar generarea ,
acestui cîmp magnetic va produce o nouă circulaţie a cimpului electric şi
aşa mai departe. In acest mod cîmpurile îşi croiesc drumul prin spaţiu
t
fără a necesita sarcini sau curenţi, cu excepţia celor din sursă. Acesta
este modul în care ne vedem unii pe alţii! Totul este cuprins în ecuaţiile
cîmpurilor electromagnetice.

~
1.5. Ce sînt cîmpurile?

Facem acum cîteva remarci asupra modului nostru de a privi acest

subiect. Puteţi eventual să spuneţi: "Toată această istorie cu fluxuri şi I
clrculaţtt este cu totul abstractă. Există cîmpuri electrice în fiecare punct
în spaţiu; apoi, există aceste "legi". Dar ce se întîmplă de fapt? De ce nu
o poţi explica, de exemplu. prin ceva ce există 1i ce merge între sarcini?"
Bine, depinde de prejudecăţile dumneavoastră. Mulţi fizicieni s-au obiş­
nuit să spună că acţiune directă, cu nimic între, este de neconceput. (Cum
CE S!NT C]MPURILE?
31

pot ei găsi o noţiune

de neconceput cînd aceasta a fost deja concepută?).
Ei vor spune: "Uite, singurele forţe pe care le cunoaştem sînt acţiunea
directă a unei bucăţi de materie asupra alteia. Este imposibil să poată
exista o forţă lipsită de ceva care să o transmită". Dar ce se întîmplă de
fapt cînd studiem "acţiunea directă" a unei bucăţi de materie asupra
alteia, imediat vecină? Descoperim că nu este o bucată imediat vecină
alteia; ele sînt uşor separate şi există forţe electrice ce acţionează la o
scară minusculă. Astfel, găsim că ajungem să explicăm aşa-numita ac-
ţiune prin contact direct în funcţie de reprezentarea despre forţele elec-
trice. Evident, este lipsit de sens să încerci să insişti că o forţă electrică
trebuie' să arate ca vechea şi familiara împingere şi tragere musculară,
atunci cînd rezultă că împingerile şi tragerile musculare urmează să fie
interpretate ca forţe electrice! Singura intrebare care are rost este: care-i
cel mai convenabil mod de a privi efectele electrice? Unii preferă să le
reprezinte ca interacţiunea la distanţă a sarcinilor şi să folosească o lege
complicată. Altora le sînt dragi liniile de cîmp. Ei desenează incontinuu
linii de cîmp şi simt că scriind E şi B este prea abstract. Liniile de cîmp
sînt, însă, doar un mod primitiv de descriere. a unui cimp şi este foarte
greu să dăm legi cantitative corecte direct in funcţie de liniile de cimp.
De asemenea, ideea de linii de cimp nu conţine cel mai adînc principiu
al elcctrcdinamicit, care este 1IDRGilliul. sUPrapunerii. Cu toate că noi
ştim cum arată liniile de cimp pentru un gii.lp de sarcini şi cum arată
liniile de cîmp pentru un alt grup de sarcini, nu obţinem nici o idee
asupra modului in care vor arăta liniile de cimp cind ambele grupuri
sînt prezente împreună. Din punct de vedere matematic, pe de altă parte,
suprapunerea este simplă - adunăm doi vectori. Liniile de cimp au un
oarecare avantaj, dîndu-ne un tablou viu, dar c.e au şi unele dezavan-
taje. Modul de reprezentare cu interacţiunea directă are mari avantaje
cînd ne gindim la sarcini electrice in repaus, dar are mari dezavantaje
cînd avem de-a face cu sarcini în mişcare rapidă.
Cea mai bună cale este de a folosi ideea abstractă de cîmp. Că este
abstract, e regretabil dar necesar. încercările de a căuta să reprezentăm
cîmpul electric ca mişcarea vreunui fel de roţi dinţate, sau în funcţie
de linii, sau de tensiuni într-un fel de material, l-au costat pe fizi-cian un
efort mai mare decît l-ar fi costat să obţină răspunsul corect asupra
electrcdlnamtctt. Este interesant că ecuaţiile corecte pentru comportarea
luminii în cristale au fost elaborate de Mc Cullough încă în 1843. Dar
oamenii i-au spus: "Da, dar nu există o substanţă reală ale cărei proprie-
tăţi me-canice ar putea satisface acele ecuaţii şi deoarece lumina este
o oscilaţie ce trebuie să vibreze in ceva, noi nu putem înţelege această
istorie cu ecuaţie abstractă". Daca lumea 31' fi fost mai lipsită de prc-
judecăţi,ar fi putut crede in ecuaţii corecte pentru comportarea luminii
cu mult mai înainte decît 8 făcut-o.
In cazul unui cimp magnetic putem face următoarea precizare: să
presupunem că finalmente aţi reusit să vă faceţi o imagin-e a cîmpului
magnetic în funcţie de vreun fel de linii sau de roţi dinţate ce aleargă
 ELECTROMAGNETISM
32

in spaţiu. Atunci încercaţi să explicaţi ce Se întîmplă la două sarcini

care se mişcă in spaţiu, ambele cu 'aceeaşi viteză şi paralel. Deoarece sint
in mişcare, sarcinile se vor comporta ca doi curenţi şi vor avea un cîmp
magnetlc asoclat cu ele (ca şi curenţii din firele figurii 1.8). Un obser-
vator care ar merge împreună cu cele două sarcini, însă, ar vedea ambele
sarcini ca stînd nemrşcate şi al" zice că nu există cîmp magnetic. "Roţile
dinţate" sau "liniile" dispar cînd mergi împreună cu obiectul! Tot ceea
ce am făcut este a inventa o problemă nouă. Cum pot să dispară roţile
dinţate?! Cei ce desenează linii de cîmp sint într-o dificultate asemăaă­
toarc. Nu numai că nu e posibil să spui dacă liniile de cîmp se mişcă
sau nu se mişcă cu sarcinile - ele pot să dispară complet in unele sis-
teme de coordonate.
-,;- Ceea ce spunem noi, atunci, este că megneusmul e in realitate un
.efect relatlvtst. In cazul anterior considerat, a două sarcini ce se mişcă
parolel una cu alta, ne-am 'aştepta să avem de făcut corecţii rclativistc la
mişcarea lor, cu termeni de ordinul v 21c2 . Aceste corecţii trebuie să co-
respundă la forţa magnetică. Dar ce putem spune asupra forţei între
cele două fire în experimentul nostru (fig. 1.8)? Acolo forţa magnetică
este întreaga forţă. Ea nu arată oa o "corecţie relativlstă''. De asemenea,
dacă estimăm vitezele electronrlor în fir (puteţi să o faceţi singuri), gă­
sim că viteza lor me-ae de-a lungul firului este de aproximativ 0,01 ceh-
timetrf pe secundă. Astfel, V 2/C 2 este în jur de 10-25. Evident, o "corec-
ţie" neglijabilă. Dar nu! Cu toate că forţa magnetică este, in acest caz,
10-25 din torta electrică "normală" între electrordt in mişcare, reamin-
tiţi-vă că fortele electrice "normale" au dispărut din cauza echtltbrărit
aproape perfecte - deoarece firele au acelaşi număr de electroni ca şi
de protoni. Echilibrul e mult mai pr-ecis decit o parte la 10 25 şi micul
termen relativist, pe care-l numim forţă magnetică, este singurul termen
ce rămîne. El devine termenul dominant.
Anihilarea aproape perfectă a efectelor electrice este cea care permite
a fi studiate efectele rcletivtste (adică magnetismul) şi să fie descoperite
ecuatiile corecte pînă la ordinul v 2/c 2 , chiar dacă fizicienii nu ştiau că
aceasta era ceea ce se petrece. Şi din această cauză, atunci cînd relett-
vit~tea a fost descoperită, nu a trebuit să fie schimbate, legile clcctromag-
nettsmulul. Acestea - spre deosebire de mecanică - erau deja corecte,
cu o precizie de vt let .

1.6. Electromagnettsmul în ştiinţă şi tehnologie

Să incheiem acest capitol accentuind că printre multele fenomene
studiate de greci erau două foarte stranii: că dacă ai freca o bucată de
chihlimbar, ai putea ridica mici bucăţi de papir'us şi că exista o rocă
stranie din Insula Magnesia carc atrăgca fierul. Este uluitor să ne gîn-
dim ci 'acestea au fost singurele fenomene, cunoscute grecilor, în care
efectele clectricitâţii sau ale magneusmudut erau aparente. Ele erau sin-
gurele fenomene care apăreeu datorită, mai întîi, fantasticei precizii a
ELECTROMAGNETISMUL IN ŞTIINŢA ŞI TEHNOLOGIE

echillbrării sarcinilor, pe care am mentionat-o mai inainte. Studiilr- Iccuto

de către oamenii de ştiinţă care au venit după greci au dezvăluit Un fe-
nomen nou după altul, care erau de fapt unele aspecte ale acestor efecte
ale chihlimbarului sau ale mineralulut. Acum este clar că fenomenul
de tnteracţle chimică şi, in ultima instanţă, al vieţii însăşi, trebuie să fie
înţelese in funcţie de clectromegnetjsm.
In acelaşi timp în care s-a dezvoltat o înţelegere a subiectului electro.
rnagnetlsmulul, au apărut posibilităţi tehnice ce au depăşit imaginaţia
oamenilor: a devenit posibil să se transmită semnale prin telegraf la
distanţe mari, să discuţi cu o altă persoană aflată la multe mile depăr­
tare fără nici o legătură Între persoane şi să conduci imense sisteme de
putere - o mare turbină de apă, legată de altă maşină, care se roteşte
antrenată de această turbină şi cu mii de legături spre zeci de mii de
maşini, in zeci de mii de locuri, acţionînd utilajcle industriilor şi ale
locuinţelor - toate funcţionînd ca urmare a aplicării legilor elcctrc-
magnetismuhu.
Astăzi aplicăm chiar efecte mai subtile. Forţele electrice, cît sint ele
de enorme, pot fi de asemenea foarte mici şi noi le putem controla şi
utiliza în foarte multe moduri. Atît de delicate sint instrumentele, incit
putem spune ce face un om după modul in care influenţează electronii
dintr-o bară mctalică subţire aflată la o depărtare de sute de mile. Tot
ceea ce trebuie să facem este de a folosi bara ca o antenă pentru Un re-
ceptor de televiziune.
Aruncind o privire asupra istoriei umanităţii, să spunem peste Z€'C'e
mii de ani, am putea să ne gindim că evenimentul cel mai semnificativ
al secolului al 19-1('a va fi considerat descoperirea de către Maxwell a
legilor electrodinamicil. Războiul civil american va avea o semnificaţie
provincială, pălind în comparaţie cu acest eveniment ştiinţific important
al aceleiaşi perioade.

3 - Pizlcft wodeTPli voI. IT.

2. Calculul diferenţial al cîmpurilor de cectort"

2.1. Intelegerea fizicii

Fizicianul are nevoie de o anumită dexteritate în a privi problemele

din mai multe puncte de vedere. Analiza exactă a problemelor fizice
reale este, de obicei, foarte complicată şi orice situaţie fizică particulară
poate fi prea complicată pentru a o analiza complet prin rezolvarea ecua-
tiei diferenţiale. Dar se poate obţine, încă, o idee foarte bună a comportării
unui sistem dacă avem un oarecare "simţ" pentru a intui caracterul so-
luţiilor in diferite condiţii. Noţiuni ca acelea de linii de cîmp, capacitate,
rezistenţă şi tnductantă sînt, pentru acest scop, foarte utile. Astfel, vom
folosi mult timp analtatndu-Ie. în acest mod vom căpăta un "simţ" a
ceea ce se întîmplă în diferite situaţii electromagnetice. Pe de altă parte,
nici unul din modelele euristice, ca de exemplu liniile de cimp, nu este
de fapt adecvat şi exact pentru toate situaţiile. Există un singur mod
precis de a prezenta legile şi acesta este cu ajutorul ccuaţulor diferen-
ţiale. Ele au avantajul de a fi fundamentale şi, atit cît ştim noi,precise.
Dacă aţL învăţat ,ecu8:ţii~e diferenţiale puteţi întotdeauna merge inapoi
la ele. Nuen.imic. deneînvătat.j
Vă-va' lua un oarecare timp să înţelegeţi ce ar trebui să se întîmple
în circumstanţe deosebite. Va trebui să rezolvaţi ecuaţiile. De fiecare dată
cind rezolvaţi ecuaţiile, veţi învăţa ceva asupra caracterului soluţiilor.
Pentru a memora aceste soluţii, va fi de asemenea util de studiat semni-
ficaţia lor în funcţie de linii de cimp şi de alte concepte. Aceasta e calea
pe care veţi "înţelege" de fapt ecuaţiile. Aceasta este diferenţa intre ma-
tematică şi fizică. Matematicienii, sau persoanele care au un mod de a
gindi foarte matematic, sînt adesea induse în eroare cind "studiază" fizica,
d.eoarece Pie~, sens~l fizic. Ele spun: "P~ţe,.a:e~te ecuaţii .difer:e~­
ţiale - ecuaţiile IUl Maxwell - sint tot ce există In elcctrodinamtcă:
este admis de fizicieni că nu există nimic ce nu econţinut.în .accstc
ecuaţii. Ecuaţiile sînt complicate, dar pînă la urmă ele sint doar ecuaţii

1) A se vedea cupitolulll, vot I: "Vectori".

CtMPURI SCALARE ŞI VECTORlALE 35

matematice şi. dacă Te..inteleg. matematic în profunzime, vor înklege sL

~cime". Numai că nu se întîmplă astfel. Matematicienii ce
studiază fizica cu acest punct de vedere, şi există mulţi dintre aceştia
- aduc, de obicei o contributie mică la fizică şi, de fapt, o mică contri-
buţie la matematică. Ei nu reuşesc deoarece situaţiile fizice in lumea
reală sînt atit de complicate, încît este necesar să avem o înţelegere mult
mai largă a ecuaţiilor-
Ce înseamnă de fapt să înţelegi o ecuaţie - adică, Într-un sens mai
larg decît strict matematic - a fost descris de Dirac. El a spus: "Eu in-
ţeleg ce înseamnă o ecuaţie dacă am un mod de a figura caracteristicile
soluţiei sale fără a o rezolva de fapt". Astfel, dacă avem o cale de cu-
noaştere a ceea Ce se întîmplă în condiţii date, fără a rezolva de fapt
ecuaţia, atunci "inţelegem" ecuaţiile, corespunzătoare acestor circum-
stanţe. O înţelegere fizică este un lucru complet nematemattc, imprecis
şi inexact, dar absolut necesar pentru un fizician.
De obicei, un curs ca acesta este făcut dezvoltînd gradual ideile fi-
zice -. incepind eu situaţii simple şi mergind la situaţii din ce în ce mai
complicate. Aceasta cere să uiţi incontinuu lucruri pc care le-ai învăţat
mai inainte - lucruri care sint adevărate in unele situaţii, dar care nu
sînt adevărate in general. De exemplu "l12gea" că forţa electrică depinde
de pătratul distanţei nu este întotdeauna adevărată._Preferăm modul de
abordare opus. Preferăm să luăm mai întîi legile complete şi apoi să
păşim înapoi şi să le aplicăm la situaţii simple, dezvoltînd ideile fizice o
dată ce mergem mai departe. Aşa vom şi face.
Abordarea noastră este complet opusă abordării istorice, în care se
dezvoltă subiectul în funcţie de experienţele prin care a fost obţinută
informatia. Dar conţinutul fizicii este dezvoltat în cei 200 de ani trecuţi
de mii de oameni foarte lngenioşi şi deoarece avem un timp limitat pen-
tru a dobîndi cunoştinţele noastre, nu putem parcurge tot ce au făcut ei.
Din păcate, unul din lucrurile pe care vom avea tendinţa să-I pierdem
in aceste lecţii este dezvoltarea istorică, experimentală. Sperăm că în la-
borator unele din aceste lipsuri pot fi corectate. Puteţi, de asemenea, să
completaţi ceea ce trebuie să lăsăm în afară citind "Enciclopedia Britta-
nlca'', care are articole istorice excelente despre electricitate şi despre-
alte părţi ale fizicii. Veţi găsi, de asemenea, informare istorică in multe
manuale de electricitate şi magnetism.

2.2. Cîmpuri scalare şi vectoriale -T şi h

Incepem acum cu aspectul matematic, abstract al teoriei electricîtătlf

şi magnettsmulut. Scopul final este de a explica înţelesul legilor date În ca-
pitolul 1. Dar, pentru a face aceasta. noi trebuie să explicăm o notaţie nouă­
şi particulară, pe care vrem să o folosim. Astfel, să uităm pentru moment
electrornagnetlsmuj şi să discutăm matematica cîmpurilor de vectori Este
3'
 CALCULUL DIFERENŢIAL AL CIMPURILOR DE VECTORI
36

de o foarte mare importanţă, nu numai pentru clcctromagnctism, dar

pentru toate tipurile de situaţii fizice. Aşa cum calculul diferenttal şi in-
tegral obişnuit este atît de important pentru toate ramurile fizicii, la fel
este şi calculul diferenţial al vectorilor. Ne intoarcem spre acel subiect.
Mai jos sînt enumerate cîteva lucruri din algebra vectorilor. Se pre-
supune că le cunoaşteţi.
A·B=sca1ar= A"B"+AyBy+A"B,, (2.1)
.ă XBe-vector

(AXB)"=A"By-AyB,,
(AXB),,=AyB,,-A,.B y
(A XB)y =A"B"-A"B,, (2.2)
AXA~O (2.3)
A'(AXB)~O (2.4)
A·(BXC)~(AXB)·C (2.5)
AX(BXC)~B(A.C)-C(A·B). (2.6)
De asemenea vom folosi următoarele două egalităţi din calculul di-
ferential
3f r- .. 3f I ,1 I
l;f(x,y,z)~ ai l1X+ 1ylAy+ ~l1z (2.7)

'a'i .EL (2.8)

'axcy ey3x
Prima ecuaţie (2.7) este, evident, adevărată numai la limita cînd Ax,
liy şi
.6.z tind spre zero.
Cel mai simplu cimp fizic posibil este un cimp scalar. Pr1n cimp,
vă amintiţi, înţelegem o cantitate ce depinde de poziţia în spaţiu. Prin
cîmp scalar noi înţelegem, pur şi simplu, un cimp caracterizat in fiecare
punct printr-un singur număr - un scalar. Evident, numărul se poate
schimba in timp, dar nu trebuie să ne preocupăm pentru moment de
aceasta. Vom vorbi despre modul cum arată cîmpul la un moment dat.
Ca exemplu de cimp scalar, să considerăm un bloc solid de material care
a fost încălzit în unele locuri şi răcit în altele, astfel că temperatura
corpului variază de la un punct la altul într-un mod complicat. Atunci,
temperatura va fi o funcţie de x, y şi z - poziţia în spaţiu măsurată
intr-un sistem de coordonate rectanguler. Temperatura e un cimp scalar.
Un mod de a gindi despre cîmpuri scalare este de a imagina "con-
tururi", care sint suprafeţe imaginare trase prin toate punctele pentru
care cimpul are aceeaşi valoare, exact cum liniile de cotă pe o hartă
leagă punctele cu aceeaşi înălţime. Pentru un cimp de temperatură con-
CIMPURI SCALARE ŞI VECTORIALE
37

tururile sint numite "suprafeţe izoterme'' sau Izoterme. Figura 2.1 ilus-
trează un cîmp de temperaturi şi arată dependenţa lui T de x şi y, cînd
2:=0. Sînt desenate citeva izoterme.
Există de asemenea cîmpuri de vectori. Ideea este foarte simplă. Este
dat un vector pentru fiecare punct in spaţiu. Vectorul variază de la un
punct la altul. Ca un exemplu, să considerăm un corp ce se roteşte. Viteza
materialului corpului in orice punct este lU1 vector, funcţie de poziţie
(fig. 2.2). Ca un al doilea exemplu, să considerăm propagarea căldurii in-
tr-un bloc de material. Dacă temperatura în bloc este mare intr-un loc şi
mică in altul, va exista o scurgere de căldură din punctele mai calde spre
cele mai reci. Căldura se va propaga in diferite direcţii, în diferite părţi
ale blocului. Scurgerea de căldură este o cantitate dirijată pe care o vom
~-"'-'-.- -

-,---.,"'
-,'--.
.
.:

-
Rotaţia

Fig. 2.1. Temperatura T este un exem- Fig. 2.2. Viteza atornilor

plu de cimp scalar. Fiecărui punct (X, într-un obiect in rotaţie
y, z) din spaţiu îi este asociat un nu- este un exemplu de cimp
măr T(x, 1/, z). Toate punctele de pe vectorlal.
suprafaţa notată T=200 (arătată ca o
curbă la z=O) se găsesc la aceeaşi tem-
peratură. Săgeţile sînt exemple de vec-
tor h, de curgere a căldurii.

numiLh>Mărimeaei este o măsuri a cît de multă căldură se scurge. Exem-

ple d'e vectori de propagare a căldurii sint de asemenea arătate in fi-
gura 2.1.
Să dăm o definiţie mai precisă lui h: mărimea vecto ru'lui de pr~­
gare a căldurii într-un punct este cantitatea de energIc termică"ce t1:~e,
in unitate de tiliiP şi pe ..IDri~k-de=-a~, prigtr-1.1D eleJ}1ent de s-ill'rafaţă
inImite.zimal, perpendicular pe direcţia de pro~are. Vectorul este îii-
drepiat în "sensul prolxigarii (fig. 2.:Jr In ~ simboluri: dacă IiJ este
 CALCULUL DIFERENŢIAL AL CIMPURILOR DE VECTORI
38

energia termică ce trece in unitate de timp prin elementul de suprafaţă

ce, atunci
M
h= .'1QCf
(2.9)

unde ef este un vector unitate pe direcţia propagării.

Vectorul h poate fi definit în alt mod - în funcţie de componentele
sale. Ne întrebăm cit de multă căldură se propagă printr-o suprafaţă mică
ce formează orice unghi cu direcţia de propagare. în figura 2.4 redăm o
suprafaţă mică dat înclinată faţă de ;ial, care este perpendfculară pe
scurgere. Vectorul unitate n este perpendicular pe suprafaţa n.a2 • Unghiul
e Între n şi h este acelaşi ca. şi unghiul intre suprafeţe (deoarece

r,
riJldurii

r
Fig. 2,3. Fluxul de căldură este un vector. Fig. 2.4. Curgerea de căldura prin Aa..
Vectorul h este îndreptat de-a lungul di- este aceeaşi ca prin Allt.
recţiei de curgere. Mărimea sa este ener-
gia transportată pe unitate de timp prin-
tr-un element de suprafaţă orientat per-
pendicular pe direcţia de curgere, împăr-
ţită cu aria elementului de suprafaţă.

b este normal pe daI)' Acum, care este scurgerea de căldură pe unita-

tea de arie prin da z? Scurgerea prin ee, este aceeaşi ca şi cea prin
daI: numai ariile sînt diferite. De fapt, da t=.1a 2 cos 8. Scurgerea de
căldură prin da2 este

(2.10)

Interpretăm această ecuaţie: scurgerea de căldură (în unitatea de

timp şi pe unitatea de arie) prin orice element de suprafaţă a cărui nor-
mală unitate este n, este dată de h-n. La fel, putem spune: componenta
 ===--"---'_=--' -"-
DERIVATELE C!MPURILOR - GRADIENTUL 39

scurgerii de căldură perpendtculară pe elementul de suprafaţă !la2 este

h- n, Putem, dacă dorim, să considerăm că aceste afirmaţii il definesc
pe b. Vom aplica aceleaşi idei la alte cîmpuri de vectori

2.3. Derivatele câmpurllor - gradlentul

Cînd cîmpurile variază în timp, putem descrie variaţia dind deriva-

tele lor faţă de t , Vrem să descriem variaţiile cu poziţia într-un mod si-
milar, deoarece sîntem interesaţi în interdependenta, să spunem, dintre
temperatura intr-un punct şi temperatura intr-un punct vecin. Cum vom
lua derivate tcmperatum în raport cu poziţia? Diferenţiem temperatura
faţă de x? Sau faţă de y, sau z?
Legile fizice utile nu depind de orientarea sistemului de coordonate.
Ele trebuie, prin Urmare, să fie scrise într-o formă in care fie ambele
părţi sînt scalare, fie ambele sînt vectori. Ce este derivata unui cîmp
scalar, să spunem ~ ? Este un scalar, sau un vector, sau ce? Nu este
. "
nici un scalar, nici un vector, după cum puteţi inţelege cu uşurinţă,
deoarece dacă luăm o axă x diferită, erţe« va fi cu certitudine diferit.
Dar reţinetk. avem trei derivate posibile: ?T , ~ şi 3T . Deoarece
eX cly 3z
există trei feluri de derivate şi noi ştim că e, nevoie de trei numere pen-
tru a forma un vector, poate aceste trei derivate sint componentele unui
vector-

(-
'aT)?
aT, -3T- ' - =un vector. (2.11)
2x 311 3z
Evident, DU este adevărat că orice trei numere formează un vector.
Este adevărat numai dacă, atunci cind rotim sistemul de coordonate,
componentele vectorului se transformă intre de într-un mod corect.
Astfel, este necesar a analiza cum se schimbă aceste derivate printr-o
rotaţie a sistemului de coordonate. Vom arăta că (2.11) este într-adevăr
un vector. Derivatele se transformă în mod corect cînd este rotit sistemul
de coordonate.
Putem vedea aceasta în mai multe moduri. Un mod este de a intreba
un lucru al cărui răspuns este independent de sistemul de coordonate şi
de a încerca să exprimăm răspunsul într-o formă invariantă. De exemplu,
dacă S=A·B şi A şi B sînt vectori, ştim - deoarece am demonstrat-o in
capitolul 11, vot 1 - că S este un scalar. Ştim că S este un scalar fără a
cerceta dacă se modifică la schimbările in sistemul de coordonate. El nu
poate să se schimbe, deoarece reprezintă produsul simplu, obişnuit al doi
vectori. Similar, dacă ştim că A este un vector şi avem trei numere
i EI, B 2 şi B 3 şi găsim că
(2.12)

\
 CALCULUL DIF:E.RENŢIAL AL CIMPURILOR DE VECTORI
40

unde S este acelaşi pentru orice sistem de coordonate, atunci trebuie ca

cele trei numere B il B 2 • Bs să fie componentele B", B1/ şi B~ ale unui
vector B. Acum să ne gîndim la un cîmp de tempereturt. Să presupunem
că luăm două puncte Pi şi P2' separate de intervalul mic J1.R. Tempera-
tura în Fi este TI şi in P2 este T 2 şi diferenţa âT=T 2-T t . Temperatu-
rile în aceste puncte fizice reale nu depind cu siguranţă de axa pc care
o alegem pentru a măsura coordonatele. In particular, LiT este un număr
independent de sistemul de coordonate. Este un scalar.

z ;./ -- ....
M
IU ,r"":.------
Fig. 2.5. Vectorul AR, ale cărui compo-
nente sînt x, y şi z.

Dacă alegem un sistem convenabil de axe, putem scrie T 1=T(x, y, z)

şi T 2=T(x+ dx, y+dY, z+,1.z), unde Lix, :1y şi ·.1z sînt componentele
vectorului âR (fig. 2.5). Reamirrtindu-ne ecuaţia (2.7), putem scrie

(2.13)

Partea stîngă a ccuattei (2.13) este un scalar. Partea dreaptă este

suma a trei produse cu Âx, ,1.y şi Âz, care sînt componentele unui vec-
tor; rezultă că cele trei numere aT ,E, E sint de asemenea componen-
ax dY 2z
tele după axele x, y şi z ale unui vector. Scriem acest nou vector cu
simbolul \IT. Simbolul V (numit "nabIa") este destinat să ne reamtn-
tească despre diferenţiere. Expresia VT este citită în moduri diferite:
"nabla T" sau "gradient de TI' sau "grad T"l)

" , IT
grad T=vT= ( - - ,IT)
- . (2.14)
ax ay eZ
1) In notaţiile noastre, expresia (a, b, el reprezintă un vector cu componente
a, b şi c. Dacă vă place să folosiţi vectorii unitate i, j şi k, puteţi scrie
DERIVATELE: CfMPFIlH.OR - GJ:?".DIENTFL

Utilizînd această notaţie, putem rescrie (2.13) într-o formă mai corn-
poetă

(2.15)
In cuvinte, această ecuaţie spune că diferenli!-.ge temperatură între
~?_.P:l-!J?.cţE!._yecJtl~ este produsul simplu mgradrentului lui T şi vectorul
deplasare intre puncte. Forma ecuatiei (2.15) ilustrează de asemenea dar
demonstraţia de mai sus, şi anume că vT
este de fapt un vector.
Poate încă nu sînteţi convinşi? Să o demonstrăm într-un mod diferit.
(Cu toate că dacă vă uitaţi atent, veţi fi în stare să vedeţi că este de fapt

y'
y

ix'

Fig. 2.6. al 'I'ranstormnren 1'-1 un sistem de

coordonate rotit; b) Cazul special al unui x
interval AR paralel cu axa x. b
aceeaşi demonstraţie într-o formă mai ocolită). Vom arăta că componentele
lui "7T se transformă în acelaşi mod ca şi componentele lui R. Dacă este
aşa, "71' este un vector, conform definiţiei noastre iniţiale a unui vector,
in capitolul 11, vol. 1. Luăm un sistem nou de coordonate x', s', z" şi in
a~t sistem nou calculăm aT/ax', al'jay' şi erţe«. Pentru a face lucru-
rtle puţin mai simple, lăsăm z' =z, astfel că noi putem neglija coordonata z.
(Puteţi verifica pentru dumneavoastră înşivă cazul mai general).
• _ Luăm un sistem x', y' rotit cu un unghi e faţă de sistemul x, y, ca
u: figura 2.6, a. Pentru un punct (a', y) coordonatele în sistemul cu prim
sint
x' =x cos e+y sin e (2.16)
y'=_·x sin e+y cos e (2.17)
 CALC"lIT.UL DIFERENŢIAL AL C!MPURILQR DE VECTORI
42

sau, rezolvînd pentru x şi y,

x=x' cos 8-y' sin El (2.18)
y=x' sin El +y' cos e. (2.19)

Dacă orice pereche de numere se transformă cu aceste ecuaţii în

acelaşi mod ca x şi y, ele sint componentele unui vector.
Să privim acum la diferenta de temperatură intre cele două puncte
vecine P 1 şi P2. alese ca in figura 2.6, b. Dacă am calcula cu coordona-
tele x şi y am scrie
~T= E!.\X
2x .
(2.20)

deoarece tly este zero,

Ce va da un calcul în sistemul cu prim? Am fi scris
d ,T , 2T
T=?i I1x + ai I1,
y. (2.21)

Privind la figura 2.6, b vedem că

.1.x' =.1.x cos El (2.22)

şi
tly' = -- Ax sin El (2.23)

deoarece tly este negativ cînd tir este pozitiv. Înlocuind in (2.21) gă­
sim că

tJ.T= 3r .1.x cos 8-- E!!t x sin El = {2.24l

dX' dY'

=
ar 8--'ar..)
(-cos sm El l.x. (2.2:'1)
ax' ay'

Comparînd ecuaţia (2.25) cu (2.20) vedem că

E=I!-eos 8 - 3T sin u, (2.2B)

dX 3x' 2Y'
1,
Această ecuaţie spune că ~ se obţine din [!. şi 2 exact cum se
2x 8x' iJl}

obţine x din x' şi y' în ecuaţia (2.18). Astfel, ~ este componenta x a

unui vector. Acelaşi tip de argument va
2'
arăta că ~ şi
,ra; sînt
. compo-
nentele y şi z. Astfel, vT este dar un vector. Este un cîmp de vectori
derivat din cîmpul de scalari T.
'"
OPERATORUL ţ' 41

2.4. Operatorul V

Putem face acum ceva ce este extrem ele amuzant şi ingenios - şi

caracteristic pentru lucrurile care fac matematica frumoasă. Argumentul
că grad T (sau \7T) este un vector nu a depins de ce cimp scalar am ditc..
ronţiat. Toate argumentele ar rămîne aceleaşi dacă T ar fi înlocuit prin
orice cîmp scalar. Deoarece ecuaţiile de transformare sînt aceleaşi, in-
diferent de ce diferenţiem, putem la fel de bine să-I omitem pe T şi să
inlocuim (2.26) prin ecuaţia opcratcnală

-~. = ~ cos e-l.-sin e. (2.27)

dX 2x' dll'
Lăsăm operatorii, cum a spus Jeans, "flămînzi să diferenţieze ceva".
Deoarece operatorii difercntiali înşişi se transformă ca componentele
unui vector, le putem numi componente ale unui operator oectoriot. Pu-
tem scrie

(2.28)

ceea ce Înseamnă, evident,

Vrx;=1.,\7y= l..,v~= 1... (2.29)

ax d!! az
Am considerat gradientul separat de T - aceasta e o idee minunată.
Trebuie să vă amintiţi întotdeauna, evident, că V este un operator. Sin-
gur, el nu înseamnă nimic. Dacă V singur nu înseamnă nimic, ce in-
seamnă el dacă îl înmulţim cu un scalar - să spunem T - pentru a ob-
ţine produsul Tv? (Totdeauna se poate Înmulţi un vector cu un scalar.)
Nici acum nu înseamnă nimic. Componenta sa x este

(2.30)

care nu e un număr, C1 încă un fel de operator. însă, conform algebrei

vectorilor, vom numi din nou TV un vector.
Să înmulţim acum v cu un scalar în cealaltă parte, astfel că avem
produsul (7T). In algebra obişnuită
TA=AT (2.3))

dar trebuie să reamintim că algebra operatorilor este puţin diferită de

algebra ordinară ·a vectorilor. Cu operatorii trebuie să ţinem întotdeauna
succesiunea corectă, pentru ea operaţiile să aibă un sens. Nu :veţi avea
dificultăţi dacă vă veţi aminti eă operatorul \7 urmează aceeaşi convcn-
 CALCULUL DIFEHENŢ!AL AL CIMpURILOR DE VECTORI

"
ţie ca şi notaţia de denvată. Ceea ce trebuie diferenţiat trebuie pus la
dreapta lui V. Ordinea este importantă.
Tinînd minte această problemă a ordinii, înţelegem că Tv este un
operator, dar produsul 'VT nu mai este un operator "flămînd"; operatorul
este complet satisfăcut. Este într-adevăr un vector fizic, avind un sens.
El reprezintă viteza spaţială de schimbare a lui T. Componenta x a lui
" 'VT reprezintă cit de repede se schimbă T in direcţia x. Care este direc-
i! ţia vectorului \lT?
I Ştim că viteza de schimbare a lui T in orice direcţie este componenta
lui 'VT în acea direcţie (vezi ecuaţia (2.15)). Rezultă că direcţia lui vr
este acea direcţie în care are componenta cea mai mare posibilă - cu
alte cuvinte, direcţia in care T se schimbă cel mai repede. Gradientul
lui T are direcţia celei mai rapide pante crescătoare (în T).

2.5. Operatii cu 'V

Putem efectua cu operatorul vectonal "V orice altă algebră? Să în-

cercăm să-I combinăm cu un vector. Putem să combinăm cei doi vectori
efectuînd un produs cu punct (produs scalar). Putem construi produsele
(un vector)' v, sau v' (un vector).
Primul nu tnseamnă încănimic, deoarece este încă un operator. Ce ar
putea însemna la urmă, depinde de ceea ce este .cevev-ut asupra
pînă
căruia operează. Al doilea produs este un cîmp scalar oarecare (A· B este
intotdeauna un scalar).
Să calculăm produsul scalar al lui "V cu un vector pe care îl cunoaş­
tem, să spunem h. Scriem componentele
"V·b="Vxhx+vyhy+ 7~h~ (2.32)
sau
v. b= e~X' + ehy + ehz. (2.33)
eX dY ?z
Suma este invariantă la o transformare de coordonate. Dacă am alege
un alt sistem (indicat prin accente), am avea'!
-r, h= ehx ' + J5L + ~ (2.34)
eX' eY' 2~'

1) Considerăm h ca o mărime fizică ce depinde de pozăţta în spaţiu, şi nu

strict o funcţie matematică de trei variabile. Cînd b este "diferenţiat" faţă de
Z, y şi z sau faţă de :r', y' şi z', expresia matematică pentru h trebuie întîi expri-
mată ca o funcţie de variabilele corespunzătoare.
OPERAŢIt CU '::J
45

care este acelaşi număr ca şi cel pe care l-am fi obţinut din ecuaţia (2.33),
chiar dacă areta diferit. Adică:
(2.33)

pentru orice punct în spaţiu. Astfel "7. h este un cimp scalar ce trebuie să
reprezînte o oarecare cantitate fizică. Trebuie să- observaţi că combinarea
derivatelor în "7. h este cu totul specială. Există toate tipurile de altfel de
combinaţii ca oh y/ax, care nu sint nici scalari, nici componentele vectorilor.
Cantitatea scalară v· (un vector) este extrem de folositoare în fizică.
1 s-a dat numele de divergenţă. De exemplu,
v·h=divh="divergenţa lui b". (2.36)
Cum am făcut şi cu 'VT, putem să-i atribuim o semnificaţie fizică şi
lui 'V·h. Vom amîna însă aceasta pentru mai tîrziu.
Mai întîi vrem să vedem ce altceva mai putem născoci cu operatorul
vectorial V. Ce spunem despre un produs vectorial (produs în cruce)?
Trebuie să ne aşteptăm ca
vXh = un vector. (2.37)
El este un vector ale cărui componente le putem scrie după legea
obişnuită pentru produse vectoriale (vezi ecuaţia (2.2))
h".
(VXh),,= v"hy-V'yh;.= chll _ c (2.38)
Jx ey
Similar
(v X h)x=vh-vh _ ,",_ah, (239)
y" % y- Cy CZ

şi

('VXh)y= v%h,;-V",h,,= ch", _cir", (2.40)

3z ax
Combinaţia Vx h este numită .a-ot de b". Raţiunea denumir-ii şi sensul
fizic al combinatlei vor fi discutate mai tirziu.
Rezumind, avem trei tipuri de combinaţii cu V
vT=grad T=un vector
'7. h-e div h=un scalar
'VXh=rot he-un vector.
Utilizind aceste combinaţii, putem descrie variaţiile spaţiale ~le unui
cimp într-un mod convenabil - într-un mod ce este general prm aceea
că nu depinde de orice sistem particular de axe.
 CALCULUL DIFEREXŢIAL AL CIMPliIULQR DE VECTORI
46

Ca exemplu de folosire a operatorului diferenţiat vectorial V, scriem

un sistem de ecuaţii vectoriale ce conţine aceleaşi legi ale elcctromagne-
ttsmului pe care le-am dat în cuvinte în capitolul 1. Ele sint numite ecua-
ţiile lui Maxwell.
Ecuaţiile lui 1'Ylaxwell:

(1) V E-~, (2) VXE~_3B

'. 3'
(2.41)

unde p ("densitatea de sarcină electrică") este cantitatea de sarcină pe uni-

tate de volum, iar j ("densitatea de curent electric ") este viteza cu care
sarcina curge printr-o unitate de arie într-o secundă. Aceste ecuaţii con-
ţin complet teoria clasică a cimpului electromagnetic. Vedeţi ce formă
simplă elegantă putem obţine cu notaţiile noastre noi!

2.6. Ecuaţia diferenţială a propagării căldurii

Să dăm un alt exemplu de lege a fizicii scrisă într-o notaţie vecto-

rială.Legea in cauză nu este una precisă, dar pentru multe metale şi un
număr de alte substanţe ce conduc căldura este destul de corectă. Ştiţi
că dacă luaţi o cărămidă şi îi încălziţi o faţă la temperatura T z, răctndu-i

Fig. 2.7. a) Curgerea de căldură printr-o cără­

midă; b) O cărămidă infinitezimală paralelă cu
o suprafaţă Izoterrnă intr-un bloc mare.
 ECUAŢIA PIFEREXŢlALA A PROPAGĂRII CĂLDURII

"
cealaltă faţă la o altă temperatură Ti> căldura va curge prin material de
la T z la T 1 (fig. 2.7, a). Scurgerea de căldură este proporţională cu aria A
a feţelor şi cu diferenţa de temperaturi. Ea este invers proporţională cu d,
distanţa între plăci. (Pentru o diferenţă dată de temperaturi, cu cît este
mai subţire cărămida cu atit este mai mare scurgerea de căldură.) Notind
cu J energia termică ce trece în unitatea de timp prin cărămidă, scriem

(2.42)

Constanta de proporţionalitate X este numită conduetibilitate termică.

Ce se va întîmpla într-un caz mai complicat? De exemplu într-un
bloc de o formă oarecare, în care temperatura variază in moduri speciale?
Să presupunem că analizăm o bucată mică din bloc şi să ne imaginăm o
bucată ca cea din fig. 2.7, a la o scară miniaturală. Ortcntăm feţele paralel
la suprafeţele lzoterme, ca în figura 2.7, b, astfel că ecuaţia (2.42) este
corectă pentru mica bucată.
Dacă aria micii bucăţi este ~.!1, scurgerea de căldură in unitatea de
timp este

l' (2.43)
t
unde ~s este grosimea bucăţij. Dar ~J/ ~A a fost definit mai înainte ca
mărimea lui h, a cărui direcţie este direcţia de scurgere a căldurii. Scur-
gerea de căldură va fi de la T1-"--.:lT spre TI şi astfel va fi perpcndicular-ă

•I pe izotcrme, cum e desenat în figura 2.7, b. De asemenea, j)T( â~ este toc-

mai viteza de schimbare a lui T cu poziţia. Şi dcoarec- schimbarea pozi-
ţiei este perpendiculară pe izotcrmă, raportul ~ reprezintă viteza ma-
ximă de schimbare. Este, prin urmare, tocmai "
mărimea lui ~T. Acum,
deoarece direcţia lui ~T este opusă la cea a lui h, putem scrie (2.43) ca
o ecuaţie vectorială
h=~I.VT. (2.44)

(Semnul minus este necesar deoarece căldura curge "in jos" pe panta
temperaturtt.) Ecuaţie (2.44) este ecuaţia diferenţială a conducerii căldurii
in materiale volumtnoasc. Vedeţi că este o ecuaţie vectorială propriu-zisă.
Fiecare parte reprezintă un vector, dacă x este chiar un număr. Ea este
o generalizare la cazuri oarecare a relaţiei speciale (2.42) pentru cărămizi
dreptunghlulare. Mai tîrziu Vom învăţa să scriem tot felul de relaţii de
fizică elementară ca (2.42) în notaţia vectonală mai pretenţioasă. Această
j notaţie este utilă nu numai pentru că ea face ca ecuaţiile să arate mai
simplu. Ea arată de asemenea cel mai dar conţinutul fizic al ecuatiilor,

I
fără referire la orice sistem de coordonate.arbitrar ales.
 CALCULUL DIFEREh"ŢIAL AL C1M:PuUILQR DE VECTORl
48

2.7. Derivatele de ordinul doi ale cimpurilor de vectori

Pînă acum am avut numai derivate de ordinul Întîi. De ce nu dori-

vatc de ordinul doi? Am putea scrie cîteva combinaţii
(a) v . ('7T) (d) v . (v Xh)
(b) vX(vT) (e) V XCv Xh). (2.45)
(c) v(v·h)

Puteţi verifica faptul că acestea sînt toate combinaţiile posibile. Să

ne uităm mai întîi la a doua: are aceeaşi formă ca şi
AX(AT)~ (AXA)T~ O
deoarece AXA este totdeauna zero. Astfel ar trebui să avem
rot (grad T)=v X(vT)=O. (2.46)

Putem vedea cum rezultă această ecuaţie dacă operăm o dată cu

componentele
[vX(vT)L=v«vT),-v,(vn~- a (aT)
- - -a (aT)
- , (2.47)
ax 3y cy 3"
care este zero (prin ecuaţia (2.8». Se petrece acelaşi lucru cu celelalte
componente. Astfel, \;' X(V'I')=O, pentru orice distribuţie de tempera-
turi - de fapt, pentru orice funcţie scalară.
Să luăm un alt exemplu. Să vedem dacă putem găsi un alt zero. Pro-
dusul scalar al unui vector cu un produs vectorial ce conţine acel vector
e nul
(2.48)
deoarece AXE este perpendicular pe A şi astfel nu are componente în
direcţiaA. Aceeaşi combinaţie apare în (2.45, d), astfel că avem
v· (vXb)-div. (rot b)~O. (2.49)
Din nou, este uşor de arătat că rezultă zero, efectuînd operaţiile cu com-
ponentele.
Acum vom enunţa două teoreme matematice pe care nu le vom de-
monstru. Ele sînt foarte interesante şi sint teoreme utile fizicienilor.
într-o problemă fizică sau alta găsim frecvent că rotorul unei canti-
tăţi - să spunem cîmpul vectorial A ~ este zero. Am văzut (ecuaţia
(2.46) că rotorul unui gradient este nul, ceea ce e uşor de memorat din
cauza modului în care operează vectorii. S-ar putea cu certitudine,
atunci, ca A să fie gradientul unei cantităţi oarecare, deoarece atunci
rot aplicat asupra sa ar fi în mod necesar zero. Teorema interesantă e că
DERIVATELE DE ORDINUL DOI ALE CIMpURILOR DE VECTORI
49

dacă rot A este zero, atunci A este totdeauna gradlentul cuiva - există un
cîmp scalar "', astfel că A este egal cu grad '\jJ. Cu alte cuvinte, avem
Teoremă: Dacă 'VXA=O
există un '$
astfel ca A= 'V~. (2.5())
Există o teoremă asemănătoare dacă divergenţa lui A este zero. Am
văzut în (2.49) că divergenţa unui rotor este ceva care este totdeauna zero.
Dacă întîlniţi un cîmp vectorial D pentru care div D este zero, puteţi con-
chide că D este rctorul unui cimp oarecare de vectori C.
Teoremă: Dacă \]·D=O
există un C
astîel că D='VXC. (2.51)
Făcînd combinaţiile posibile a doi operatori \1, am găsit că două din ele
dau totdeauna zero. Ne uităm acum la cele ce nu Sint zero. Să luăm com-
binaţia V· CVT), care a fost prima pe lista noastră. Ea nu este, in gen~­
ral, zero. Scriem componentele
'VT~ 'VJ+ 'V,T+ 'V.r.
Atunci

'V. ('V T) ~ 'V ('V T) , 'V ('V T) + 'V (7 T) ~ ,'T + ,'T + 3'T (2.52)
x x T y y ,z z 3,," 3/ 2,/
care, în general, ar reteşi că este un număr oarecare. Este un cîmp scalar.
Vedeţi că noi nu trebuie să păstrăm parantezele, ci putem scrie, făr5.
nici o posibilitate de confuzie
'V .('VT)~ 'V. VT~('V' 'V)T~ 'V'T. (2.53)
Il privim pe \12 ca pc un nou operator. Este un operator scalar. Deoarece
apare frecvent în fizică, i s-a dat un nume special - taptaceian

Laplaceianul e-. 7 2 = 1:'.. + L + L . (2.54)

3? 31)" 2;:;'
Deoarece laplacctanul este un operator scalar putem opera cu el asupra
unui vector - înţelegînd prin aceasta aceeaşi operaţie asupra fiecărei
componente in coordonate rectangulare
'V2 h = ( 7 2h , V 2hlj' \j2h z ).
x

Să considerăm încă o posibilitate': v XCv Xh), care a fost (2.45, e). Acum,
rol aplicat la rot poate fi scris diferit dacă folosim egalitatea vr-ctorialâ
în (2.Q)
AX(BXC)~B(A·C)--C(A·B). (2.55)
4 - Fizica modernă val. II.
 CP..LC'(;LUL DIFERENŢI.!\L AL C!MpURlLOR DE VECTORI
50

Pentru a folosi această formulă vom înlocui A şi B prin operatorul v

şi vom pune C=b. Dacă facem aceasta, obţinem
vX(vXh)~ v(v·h)-h(v·V) ... rn
Staţi o clipă.' Ceva e greşit. Primii doi termeni sint vectori cum se cuvine
'(operatorii sint satisfăcuţi), dar ultimul termen nu rezultă a se aplica
nimănui Este încă un operator. Necazul e că nu am fost destul de atenţi
asupra păstrării ordinii 'termenilor. Dacă priviţi din nou la ecuaţia (2.55),
rnsă, vedeţi că am fi putut la fel de bine să o scriem ca

AX(B xq~ B(A·C;-(A·B)C. (2.56)

Ordinea termenilor arată mai bine. Să facem acum substituţla noastră
in (2.56). Obţinem
V A(7 Xh)-= 'V (7 ·h)-(\7· 7)h. (2.57)
Această formă erată cum se cuvine. Ea este corectă, după cum puteţi
verifica calculînd componentele. Ultimul termen este laplaceianul, astfel
că putem scrie la fel de bine

vX(vXh)~v(v·h)-v'h. (2.58)
Am avut ceva de spus asupra tuturor combinaţiilor din lista noastră de
dubli ':;', eu excepţia lui le): v (v' h). Acesta este un cîmp vectorlal po-
sibil, dar nu e nimic de spus special despre el. Este un cimp de vectori
oarecare ce poate să intervină ocazional.
Va fi avantajos să avem un tablou al concluziilcr noastre:
a) \J .(V'T)='VtT=un cîmp scalar
b) vX(vT)~O
e) v ('v. h) -eun cîmp vectorial
d) v ·(vXh)~O (2.59)
e) v X(vXh)~ v(v·h)-v'h
f) <'7· 'V)h= '\72h=un cîmp vectoriel.
Puteţi observa ci nu am încercat să inventăm un nou operator vec-
torial (V'XV'). Vedeţi de ce?

2.8. Pericole ascunse

Am aplicat cunoştinţele noastre de algebră vectorială ordinară la

algebra operatorului v. Trebuie să fim atenţi, însă, deoarece este posibil
să greşim. Există două capcane pe care le vom menţiona, eu toate că ele
DU vor interveni în aceste lecţii. Ce aţi spune despre următoarea expre-
sie, ce cuprinde două funcţii scalare '$ şi lP
(v'l')X(V<I»?
PERICOLE ASCUNSE
51

S-ar putea să doriţi să spuneţi: trebuie să fie zero întrucît este

exact ca
(Aa)X (Ab)
care este zero deoarece produsul vectorial a doi vectori egali AXA este
intotdeauna zero. Dar în exemplul nostru cei doi operatori 'V nu sint
egali! Primul operează asupra unei funcţii, 'il; celălalt operează asupra
unei funcţii diferite, $. Astfel, deşi ii reprezentăm prin acelaşi simbol v,
ei trebuie să fie consideraţi ca operatori diferiţi. Clar, direcţia lui 'V 1./t
depinde de funcţia ~ şi deci nu e probabil să fie paralelă cu '7$
(vW)X(\(Î))~O (în general).
Din fericire, nu vom avea de utilizat astfel de expresii. (Ce am spus
nu schimbă faptul că 'I/X'V'l./l=O pentru orice cimp scalar, deoarece aici
ambii V operează asupra aceleiaşi funcţii.)
Capcana numărul doi (care, din nou, nu e nevoie să o întîlnim in
lecţiile noastre) este următoarea. Regulile ce le-am stabilit aici sînt simple
şi frumoase cind utilizăm coordonate rcctangulare. De exemplu, dacă
avem 7~h şi dorim componenta x, aceasta este

( 'V2h,IX. = (L
ar + ~
ay' + L) h ='\.i 2h .
3z' x z
(2.60)

Aceeaşi expresie nu ar mai fi valabilă dacă am căuta componenta

radială a lui v 2h. Componenta radială a lui y 2h nu este egală cu Y 2h r • Mo-
tivul este că, atunci cînd Lucrăm cu algebra vectorilor, direcţiile vectori-
lor sint toate bine definite. Dar cînd lucrăm cu cimpuri de vectori, direc-
ţiile lor sint diferite în locuri diferite. Dacă încercăm să descriem un cimp
de vectori în coordonate polare, să spunem, ceea ce numim direcţie .a-a-
dială'' variază de la un punct la altul. Putem ajunge într-o grămadă de
încurcături cînd Începem să diferenţiem componentele. De exemplu, chiar
şi pentru cîmp vectorial constant, componenta a-adială se schimbă de la
un punct la altul.
Este de obicei mai sănătos şi mai simplu să utilizăm numai coordo-
nate rectangulare şi să evităm încurcătunle, dar există o excepţie ce
merită a fi menţionată: deoarece laplaceianul '7 2 este un scalar, putem
să-I scriem în orice sistem de coordonate dorim (de exemplu, în coordo-
nate polare). Intrucit este un operator diferenţial, îl vom folosi aplicat
numai asupra vectorilor tale căror componente sînt dirijate de-a lungul
unor dî~lii_ fixe - adică în cazul coordonatelor rectangulare. Astfel,
vom exprima toate cimpurile vectoriale în funcţie de componentele lor
x, y şi z, cind scriem ecuaţiile diferenţiale vectoriale în componente.

4'
3. Calculul integral cu vectori

3.1. Integrale vectoriale; integrala curbilinie a lui \7'\{t

In capitolul 2 am arătat că există diferite moduri de a construi deri-

vate ale cimpurilor. Unele dau cîmpuri de vectori; altele dau cimpuri de
soalart. Cu toate că am dezvoltat mai multe formule diferite, tot ce am
dat în capitolul 2 'ar putea fi rezumat intr-o regulă: operatorii 1.. ~ @
a, dY
~ sînt cele trei componente ale unui operator vectortal. Am dori să
"
realizăm acum o oarecare înţelegere a semnificaţiei derivatelor cîmpuri-
lor. Vom avea astfel o semnificaţie mai bună despre ceea ce reprezintă
o ecuaţie a cîmpului de vectori.
Am discutat deja semnificaţia operaţiei de gradtent (\7 asupra unui
scalar). Acum ne intoarcem la semnificaţiile operaţiilor de divergenţă şi
rctor. Interpretarea lor se poate face cel mai bine cu ajutorul unor inte-
grale vectoriale şi al ecuaţiilor ce leagă astfel de integrale. Asemenea
ecuaţii nu pot fi obţinute, din păcate, din algebra vectorilor prin substi-
tuţii uşoare, aşa că va trebui să le învăţaţi ca ceva nou. Dintre aceste
formule integrale, una este practic trivială, dar celelalte două nu. Le vom
deduce şi vom lămuri implicaţiile lor. Ecuaţiile pe care le vom studia sînt
de fapt teoreme matematice. Ele vor fi utile nu numai pentru interpre-
tarea. semnificaţiei şi conţinutului divergenţei şi rotorulut, dar şi în ela-
borarea teoriilor fizice generale. Aceste teoreme matematice sînt, pentru
teoria cimpurilor, ceea ce este teorema conscrvărf energiei pentru meca-
nica particulelor. Teoreme generale ca acestea sint impor-tante pentru o
înţelegere mai adîncă 'a fizicii. Veţi găsi, totuşi, că ele nu sînt foarte folo-
sitoare la rezolvarea problemelor - exceptind cazurile cele mai simple.
Este însă încântător. faptul că la inceputul subiectului nostru vor apare
mai multe probleme simple ce pot fi rezolvate cu formulele integrale pc
oare le vom trata. Vom vedea, însă, cînd problemele vor deveni mai grele,
că nu mai putem folosi aceste metode simple.
Ne ocupăm mai intii de o formulă integrală ce cuprinde gradientul.
Relaţia conţine o idee foarte simplă: deoarece gr_adientul reprezintă vi-
 ===--'='===--
INTEGRALE VECTORIALE
~~~~~~ ~53

_~~._4e_.yaJjaţie_~. unui cîmp, dacă vom integra această viteză vom obţine
variaţia totală. Să presupunem că avem cimpul scalar '$(x, y, z). In ori-
care două puncte (1) şi (2), funcţia '$ va 'avea respectiv valorile '$(1)
şi '$(2). Utilizăm o notaţie convenabilă, in care (2) reprezintă punctul
(X2, Y2, Z2), iar '$(2) tnseemnă acelaşi lucru ca şi '$(X2, Y2, Z2)'
Dacă r este o curbă ce leagă (1) şi (2), ca 'in figura 3.1, este adevă­
rată următoarea relaţie:

Teorema ~'].
1"
,,(2)-,,(1)~ \ CN)·ds. (3.1)
(1)
de-a lungul lui r

Fig. 3.1. Termenii folosiţi in ecuaţia (3.1).

Vectorul \7'ljl este evaluat la elementul
de linie da.

Integrala este o integrală curbilinie de-a lungul lui r intre limitele (1)
la (2), din produsul scalar al lui \7'$ (un vector) cu ds (un alt vector), care
este un element infinitezimal al curbei r (indreptat dinspre (1) spre (2)).
Mai intii vom reaminti ce Intelegem prin integrală curbllinie. Să con-
siderăm o funcţie scalară f(x, y, z) şi curba F, ce uneşte două puncte (1)
şi (2). Marcăm curba intr-un număr de puncte şi unim aceste puncte prin
segmente de dreaptă, cum e arătat in figura 3.2. Fiecare segment are lun-
gimea .1.s;, unde i este un indice ce ia valorile 1, 2, 3 ... Prin integrala
1"
\ fds
U,
de-a lungul lui r
• Intelegem limita sumei
1: fiâs j
unde fjeste valoarea funcţiei pe segmentul al i-lea. Valoarea limită este
acea valoare spre oare tinde suma cind 'adăugăm din ce În ce mai multe
segmente (într-un mod corespunzător, astfel încît cel mai mare .1.sj _ O).
 CALCULUL INTBGRAL CU VECTORI
54

Integrala din teorema enunţată înseamnă acelaşi lucru, cu toate că

arată puţin diferit. In loc de f avem un alt scalar - componenta lui v'\jl
pe direcţia lui Âs. Dacă scriem (V ~)t pentru această componentă tangen-
ţială, este clar că
(3.2)

integrala din (3.1) reprezintă suma unor astfel de termeni.

Să vedem acum de ce este adevărată ecuaţia (3.1). în capitolul 1 am

O' ,(~:lt
af
,/ GtJrb
61;

""
Fig. 3.2. Integrala de linie este limita unei
sume.

arătat căcomponenta lui \/ ~ de-a lungul unei deplasări mici 4R repre-

zenta viteza devariaţie a lui '$ în direcţia lui .iR. Să considerăm segmen-
tul As de la (1) la un punct a in figura 3.2. Conform definiţiei noastre
(3.3)

De asemenea, avem
(3.4)
unde, evident (\7 tjlh înseamnă gradientul referitor la segmentul Â5), iar
(\J '$)2 gradientul referitor la â,S2' Dacă adunăm (3.3) şi (3.4), obtinem

(3.5)
Puteţi vedea că dacă continuăm să adunăm astfel de termeni, rezultă

(3.6)

Partea stîngă nu depinde de modul în care ne alegem intervalele

dacă (1) şi (2) sînt mentinuti mereu aceeaşi - astfel că putem lua
limita părţii drepte. Am demonstrat, prin urmare, ecuaţia (3.1).
Puteţi vedea din demonstraţia noastră că exact cum egalitatea nu
depinde de modul în care 'au fost alese punctele a, b, c ... , tot aşa nu
depinde de traiectul curbei r ce uneşte (1) cu (2). Teorema noastră este
corectă pentru orice curbă de la (1) la (2).
 FLUXUL UNUI ClM:P DE VECTORI
55

o remarcă asupra notaţiei: veţi vedea că nu e nici o confuzie? dacă

scriem, pentru simplitate
(3.7)
Cu această notaţie,
teorema noastră este:
Teorema 1.
[, '1
I 1j>(2)-"'(1)~ I V'I" ds (3.8)
1'1
orice curbă de la [I} la (2)

3.2. Fluxul unui cîmp de vectori

Mai inainte de a lua în discuţie următoarea teoremă integrală - o

teoremă asupra divergenţei - intenţionăm să studiem o problemă care are
semnificaţie fizică uşor de înţeles In cazul scurgerii căldurii. Am definit
~ vectorul h, ce reprezintă căldura care curge printr-o unitate de ~e în uni-

Fig. 3.3. Suprafaţa închisă S defineşte vo-

lumul V. Vectorul unitate n este normala
exterioară la elementul de suprafaţă da
şi h este vectorul scurgere de căldură la
elementul de suprafaţă.

tate de timp. Să presupunem că in interiorul unui bloc de material avem

o oarecare, suprafaţă Inclusă S, oare cuprinde volumul .v (fig. 3.3). Am
dori să aflăm cît de multă căldură curge afară din acest volum. Putem,
evident, să o aflăm calculînd scurgerea totală de căldură prin supra-
faţa S.
Scriem da pentru aria unui element de suprafaţă. Simbolul rcpre-
zintă o diferenţială bidimensională. Dacă, de exemplu, ada s-ar fi întîm-
plat să fie în planul xy, am fi avut

da=dx dy.
 CALCULUL INTEGRAL CU VECTORI
56

Mai tîrziu vom avea integrale de volum şi pentru acestea este con-
venabil să considerăm un volum diferential. care este un mic cub. Astfel,
cînd scriem dV Intelegem
dV -edrc dy uz.

Unii preferă să scrie d în loc de da pentru a-şi reaminti că este

2a

un fel de cantitate de ordinul doi. Ei vor scrie de asemenea d3V in loc

de dv. Noi vom folosi notaţiile mai simple şi vom presupune că dum-
neavoastră vă puteţi aminti că o arie are două dimensiuni şi un volum
are trei.
Scurgerea de căldură spre exterior prin elementul de suprafaţă da
este aria înmulţită cu componenta lui h perpendiculară pe da. Am definit
deja n ca un vector unitate îndreptat spre exterior, normal pe suprafaţă
(fig. 3.3). Componenta lui h pe care o căutăm este
h,,=h·n. (3.9)
Scurgerea de căldură spre exterior prin da .este atunci
h.n-dc. (3.10)

Pentru a obţine
scurgerea totală de căldură prin orice suprafaţă su-
mărn contribuţiiletuturor elementelor de supraîată. Cu alte cuvinte,
integrăm (3.10) pentru întreaga suprafaţă:

Scurgerea totală de căldură spre exterior prin S= ~ h-n-dc. (3.11)

s
Vom numi această integrală
de suprafaţă "fluxul lui h prin supra-
faţă". Originar, cuvîntul flux a însemnat scurgere, astfel că integrala de
suprafaţă înseamnă chiar "scurgerea" lui h prin suprafaţă. Putem să gîn-
dim: h este "densitatea de curent" de căldură şi integrala sa de suprafaţă
este curentul total de căldură îndreptat spre exteriorul suprafeţei, adică
energie termică pe unitate de timp (jouli pe secundă).
Am dori să generalizăm această idee la cazul in care vectorul nu
înseamnă scurgerea a ceva anume; de exemplu, ar putea fi cîmpul electric.
Putem, cu siguranţă, integra şi componenta normală a cimpului electric
pe o arie, dacă dorim. Cu toate că aceasta nu reprezintă scurgerea a ceva,
putem totuşi să o numim "Uux". Spunem:

Fluxul lui E prin suprafaţa S = ~ E· n da. (3.12)

s
Generaltzăm cuvintul "flux" dindu-i semnificaţia de "integrală de
'Suprafaţă a componentei normale" a unui vector. Vom folosi de aseme-
 FLUXUL UNUI C!MP DE VECTORI 57

nea aceeaşi definiţie chiar şi atunci cind suprafaţa considerată nu este

închisă.
Reîntorcîndu-ne la cazul special al scurgerii de căldură, să luăm o
situaţie în care căldura se conservă. De exemplu, să ne imaginăm un ma-
teriel in care, după o încălzire iniţială, nu mai e generată sau absorbttă
energie caloncă. Atunci, dacă există o scurgere netă de căldură spre
exteriorul unei suprafeţe închise, conţinutul de căldură al volumului din
interior trebuie să descrească. Astfel, în condiţiile în care căldura s-ar
conserva avem

dO
nda=-- (3.13)
dt

unde Q este căldura în interiorul volumului închis de suprafaţă. Fluxul

de căldură spre exteriorul lui S este egal cu minus viteza de variaţie in
timp a căldurii totale Q în interiorul lui S. Această interpretare este
posibilă deoarece vorbim despre curgerea de căldură şi de asemenea
fiindcă am presupus că 'Căldura se conservă. Evident, nu am fi putut
vorbi despre căldura totală din interiorul volumului dacă 'acolo s-ar fi
generat căldură.
_---<> Vom accentua un fapt interesant despre fluxul oricărui vector. Puteţi
să vă gîndiţi la vectorul scurgere de căldură, dacă doriţi, dar ceea ce spu-
nem va fi adevărat pentru orice cîmp de vectori C. Să se imaginăm că
avem o suprafaţă închisă S, care cuprinde volumul V. Separăm acum
volumul în două părţi printr-un fel de "tăietură" ca in figura 3.4. Acum
avem două suprafeţe închise şi două volume. Volumul VI este închis de
suprafaţa SI, care se compune dintr-o parte a suprafeţei iniţiale Sa şi
din suprafaţa tăieturii Sah. Volumul V 2 este inchis de 8 2 , compusă din
restul suprafeţei iniţiale Sv şi taietura Sah' Acum să considerăm urmă­
toarele. Să presupunem că noi calculăm fluxul spre exteriorul supra-
feţei Sl şi adăugăm la acesta fluxul prin suprafaţa 8 2 , Este egală suma
cu fluxul prin intreaga suprafaţă de la care am plecat? Răspunsul este:
da. Fluxurile prin partea de suprafaţă Sah comună la SI şi 8 2 se anulează
reciproc. Pentru fluxul vectorului C spre exteriorul lui VI putem scrie:

Fluxul prin 8 1 = ~C n da+ ~C (3.14)

1 s s
"
1 şi fluxul Spre exteriorul lui V 2 :

Fluxul prin 8 2 = ~C nda+~e-n2Ca. (3.15)

" '"
 CALCULUL INTEGRAL CU VECTORI
58

Să notăm ca III a doua integrală am scris D1 pentru normala exte-

rioară la Sah cînd aceasta aparţine la S, şi ne, cind aceasta aparţine la 8 2 ,
cum este arătat in figura 3.4. E dar că OI = - D2, astfel că

~c -O, da=- ~ ("D2 da. (3.16)

sa~ sab

I(
v,
Fig. 3.4. Un volum V cuprins in inte-
riorul suprafeţei S este împărţit in
două părţi printr-o" tăietură" de supra-
faţă Sah' Avem acum volumul V închis
de suprafaţa Sl=Sa+Sab şi volumul v,
Închis de suprafaţa S2=Sb+Sah'

Dacă adunăm acum (3.14) şi (3.15), vedem că suma fluxurilor prin SI

şi8 2 este tocmai suma a două integrale care, luate împreună, dau fluxul
prin suprafaţa originară S=81J+Sb.
Vedem că fluxul prin toată suprafaţa exterioară S poate fi consi-
derat ea suma fluxurilor din cele două părţi in care a fost divizat volumul.
Similar, putem diviza mai departe, să spunem tăind VI in alte două părţi.
Observaţi că se aplică-aceleaşi argumente. Astfel, pentru orice mod de
împărţire a volumului iniţial trebuie să fie in general adevărat faptul că
fl.~ul pri.!1__s)1J?!eJşţa,.eJ!:terioară,. care este Integrala iniţială, e egal cu
suma fluxudlcr.epre.extertor din toate .bucăţile mici interioare.

3.3. Fluxul dintr-un cub; teorema lui Gauss

Luăm acum cazul special al unui cub miel) şi găsim o formulă inte-
resantăpentru fluxul spre exteriorul său. Să considerăm un cub ale cărui
muchn sint paralele cu axele de coordonate, ca în figura 3.5. S~ presu-
punem că coordonatele vîrfului cel mai apropiat de origine sint x, y, z.
Fie âx latura cubului în direcţia x, ây în direcţia y şi dz in direcţia z.
Dorim să găsim fluxul unui cimp de vectori C prin suprafaţa cubului.

Jl Dezvoltarea de aici se aplică la fel de bine la orice paralelipiped dreptunghic.

FLUXUL DINTR-UN CUB; TEOREMA LUI GAUSS
59

Vom face aceasta efectuînd suma fluxurilor prin fiecare din cele sase
feţe. Întîi să considerăm faţa notată cu 1 în figură. ~~PcLwre exteri~rul
acestei feţe este minus integrala din componenta z a lui C luată pe aria
feţei

-~C" dy dz.

Deoarece considerăm un cub mic, putem aproxima această Integrală prin

valoarea lui C" în centrul feţei - pe care îl denumim punctul (1) - in-
mulţită cu aria feţei, ,1,y .iz:
Fluxul spre exteriorul feţcil =-C" (1) ,1,y.1.z.

z-
_~'j"J~:
,
~(J.'J'c'L __
6 // Ll.r
/ /Lll

Fig. 3.5. Calculul fluxului lui C spre exte- J

riorul unui cub mic.

Similar, pentru fluxul spre exteriorul feţei 2 scriem:

Fluxul spre exteriorul lui 2 =C", (2) dy,1,z.
Dar C,,(l) şi Cx(2) sînt, în general, puţin diferite. Dacă .1.;;-'este destul
de mtc; putem scrie
C,(2)~C,(1)+ dC, Llx.
,X
Există, evident, mai mulţi termeni, dar ei vor cuprinde (.ix)~ şi puteri
superioare şi astfel vor fi neglijabili dacă considerăm numai limita vato-
rilor mici ale lui Âx. Deci, fluxul prin suprafaţa 2 este:

Fluxul spre exteriorul lui 2= [C,,(l)+ 8~,,] .lx tJ.y ,1,z.

Adunind fluxurile pentru feţele 1 şi 2, obţinem:

Fluxul spre exteriorul lui 1 şi 2= ac", .:ix Ây Âz.

ax
Derivate ar trebui evaluată in realitate in centrul feţei 1, adică la
[x, y+ Ây/2, a-t- ,1,z/2]. Dar in cazul unui cub infinitezimal facem o eroare
neglijabilă dacă ne raportăm la virful (x, y, z).
 CALC1JLUL INTEGRAL CU VECTORI
60

Aplicînd acelaşi raţionament la fiecare dintre celelalte perechi de

feţe, avem:
,c
Fluxul spre exteriorul lui 3 şi 4= o:.6.x dy ,iz.
şi

Fluxul spre exteriorul lui 5 şi 6= eez Dox !:J.y !:J.z.

3'
Fluxul total prin toate feţele este suma acestor termeni. Găsim că

cJC·nda= (,O, 3C, ac,)

y+a;+a;- <ixtJ.ytJ.z
~O

unde suma derivatelor este tocmai v -C, iar !:J.x t1y !:J.z=!J.V este volu-
mul cubului. Putem astfel spune că pentru un cub infinitezimal

Cvn da ~(v'C) 1V. (3.17)

suprafaţă

Am arătat că fluxul spre exterior prin suprafaţa unui cub infinitezimal

este egal cu divergenţa vectorului cimp înmulţită eu volumul cubului.
Să vedem acum care este "semnificaţia" divergenţei unui vector. Diver-
genţa unui vector în punctul P este fluxul - "scurgerea" spre exterior a
lui C - pe unitate de volum, în vecinătatea lui P.
Am legat divergenţa lui C de fluxul lui C spre exteriorul fiecărui
volum infinitezimal. Pentru orice volum finit putem utiliza faptul de-
monstrat mai inainte şi anume că fluxul total dintr-un volum este suma
fluxurilor din fiecare parte a volumului. Prin urmare, putem să Integrăm
divergenţa pe intregul volum. Aceasta ne dă următoarea teoremă: inte-
grala componentei normale a oricărui vector pe orice suprafaţă normală
închisă poate fi de asemenea scrisă ca integrala divergenţei vectorului
pe volumul inchis de suprafaţă. Această teoremă este numită după Gauss:
Teorema lui Gauss

~C.nda=SV'CdV (3.18)
s v
unde S este orice suprafaţă închisă şi Veste volumul din interiorul ei.

3.4. Ccaducţla căldurii; ecuaţia difuziei

Să considerăm un exemplu de folosire a acestei teoreme, pentru a

ne illamiliariza cu ea, Să presupunem că luăm din nou cazu:l curgerf de
căldură, să spunem, intr-un metal Să presupunem că avem o situaţie
CONDUCŢIA CALDURII; ECUAŢIA DIFUZIEI

simplă, in care toată căldura a fost tnmagazinată anterior in corp şi că

"
corpul se răceşte. Neexistînd surse de căldură, căldura se conservă. Cit
de multă căldură se găseşte în interiorul unui anumit volum în orice
moment? Aceasta trebuie să descrecsce exact 'cu cantitatea ce curge in
afara suprafeţei acelui volum. Dacă volumul nostru este un cub mic, vom
scrie, urmind ecuaţia (3.17):
Căldura ce iese prin suprafaţă=~h.nda= v' h6.V. (3.19)

""
Dar aceasta trebuie să fie egală cu viteza de pierdere a căldurii din in-
teriorul cubului. Dacă q este căldura pe unitate de volum, căldura în cub
este q6. V şi viteza de pterâere este
d dq
-OI (qLlV)~- ",LlV. (3.20)

Comparînd (3.19) şi (3.20) vedem că

dq
-CIt =V'·h. (3.21)

Luaţi seama eu atenţie la forma acestei ecuaţii; apare adesea in fizică.

Ea exprimă o lege de conservare - aici, conservarea căldurii. Am expri-
mat acejast fapt. fizic intr-un alt mod prin (3.13). Aici 'avem o flirmă
diferenţială a ecuatie! de conservare, in timp ce ecuaţia (3.13) este forma
integrală.
Am obţinut (3.21) aplicînd (3.13) la un cub infinitezimal. Putem de
asemenea să mergem in sens invers. Pentru un volum. mare V, mărginit
de S, legea lui Gauss spune că

~h.nda=~\7'hdV. (322)
s
d0
Utilizînd (3.21), integrala din dreapta este tocmai dt ' şi din nou
avem ecuaţia (3.13).
Să considerăm acum un caz diferit. Să ne imaginăm că avem un bloc
de material şi că în interiorul său există un orificiu foarte mic in care
au loc unele reacţii chimice ce generează căldură. Sau, ne putem imagina
că există nişte fire care leagă o rezistenţă minusculă ce este încălzltă de
un curent electric. Vom presupune că căldura este generată, practic, in-
tr-un punct şi fie W energia eliberată pe secundă în acel punct. Vom pre-
supune că în restul volumului căldura se conservă şi că generarea de căl­
dură se produce Într-un timp indelungat, astfel, temperatura practic nu se
mai modifică nicăieri. Problema este: cum arată vectorul conducţie a căl­
durii h în diferite puncte în metal? Ce flux de căldură există in fiecare
punct?
 CALCULUL INTEGRAL CU VECTORI
62

ştim că dacă integrăm componenta normală a lui h pe o suprafaţă

închisă care cuprinde sursa, vom obţine intotdeauna W. Intreaga căldură
ce este generată in sursa punctiformă trebuie să iasă spre exterior prin
suprafaţă, deoarece am presupus că scurgerea este staţionară. Avem aici
problema dificilă de a găsi un cîmp de vectori, care, atunci cînd e inte-
grat pe orice suprafaţă, dă intotdeauna W. Putem, însă, găsi cimpul des-
tul de uşor luind o suprafaţă ceva mai specială. Fie o sferă de rază R cu
centrul in sursă şi să presupunem că scurgerea de căldură este radială
(fig. 3.6). Intuiţia ne spune că h ar trebui să fie radial dacă blocul de
material este mare şi dacă nu ne apropiem prea mult de margini şi
ar trebui să aibă aceeaşi mărime în toate punctele de pe sreră. Vedeţi
că adăugăm aşa-numita "intuiţie fizică", la matematica noastră, pentru
a găsi răspunsul.

t
~i

J'ursăde
erildura
X
-<

,
V
I
'.,.-A....
Blocdemeta! Fig. 3.6. In regiunea vecină unei surse
punctrtorme, scurgerea de căldură este ra-
dială spre exterior.

Cînd h este radial şi simetric sferic, integrala pe suprafaţă a compo-

nentei normale a lui h este foarte simplă, deoarece componenta normală
este chiar mărimea lui h şi e constantă. Aria pe care integrăm este
4:rrR2. Avem atunci
~h'n da=h' 4JtR2 (3.23)
s
(unde h este mărimea lui b). Această integrală trebuie să fie egală cu W,
viteza cu care este produsă căldura în sursă. Obţinem

h=~
4JtR2

h= ~c (3.24,'
4nR" T

unde ca de obicei, e, reprezintă un vector unitate in direcţia radială. Rezul-

tatul obţinut spune că h este proporţional cu W şi variază invers cu pă­
tratul distanţei de la sursă.
CONDUCŢIA cALDURII; ECUAŢIA DIF"UZIEI

Acest rezultat se aplică la scurgerea căldurii în vecinătatea unei

surse punctiforme de căldură. Să încercăm să găsim ecuaţiile care sînt
valabile pentru tipul cel mai general de scurgere de căldură, menţinînd
doar condiţia că se conservă căldura. Ne vom ocupa numai de ceea ce se
petrece in puncte exterioare oricăror surse sau absorbant! de căldură.
Ecuaţia diferenţială pentru conducţia căldurii a fost obţinută in ca-
pitolulâ. Conform ecuaţie! (2.44)
h=-·,(vT. (3.25)
(Reamintiţi-vă că această relaţie este aproximativă, dar destul de bună
pentru unele materiale ca metaăele). Ea este aplicabilă, evident, numai
in regiuni ale materialului unde nu există generare sau absorbţie de căl­
dură. Am obţinut mai sus o altă relaţie [(3.21)], care are loc atunci cind
cantitatea de căldură se conservă. Dacă combinăm (3.21) eu (3.25) obţinem
_ dq ~'J.h~~v.(xVT)
dr
sau
.~ =i(v'vT=xv 2T (3.26)
d'

dacă x este o constantă. Vă reamintiţi că q este cantitatea de căldură

Într-un volum unitate şi 'V' v = '}2 este operatorul laplaceian
\72= 3" +L+1..
, 2%' eY" (IZ'

Dacă mai facem încă o presupunere putem obţine o ecuaţie foarte inte-
resantă. Să presupunem că temperatura materialului este proporţională cu
conţinutul de căldură al unităţii de volum, cu alte cuvinte, materialul
arc o căldură specifică definită. Cind această presupunere este valabilă
(şi este adesea), putem scrie
/i.q = C,;/i.T
'au
dq dT
dt =C" dt' (3.27)

Viteza de variaţie a cantităţii de căldură este proporţională cu viteza

de modificarea temperaturti. Constanta de proporţionalitate c" este aici
căldura specifică pe unitate de volum al materialului. Utilizind (3.27)
împreună cu (3.26) obţinem

dT =~ \J2T. (3.28)
de c"
Găsim că viteza de variaţie în timp a lui T - in orice punct - este pro-
porţională cu leplaceianul lui T, care reprezintă deriveta a .doua a lui T
in raport cu coordonatele. Avem o ecuaţie diferenţială, in x, y, z şi t,
 CALCULUL INTEGRAL CU VECTORI
64

pentru temperatura T. Ecuaţia diferenţială (3.28) este numită ecuaţie de

dijuzie a căldurii. Ea se scrie adesea astfel
dT =D\]2T (3.29)
de

unde D este constanta de difuzic, egală aici cu -4c v _

Ecuaţia de difuzie apare in mai multe probleme fizice - în difuzia
gazelor, in difuzia neutronilor şi in altele. Am discutat deja fizica unora
dintre aceste fenomene in capitolul 43 din volumul 1. Avem acum ecuaţia
completă oare descrie difuzia tn cea mai generală situaţie posibilă. Ceva
mai tîrziu vom lua diverse moduri de rezolvare a ecuaţiei difuziei pentru
a găsi cum variază temperatura in cazuri particulare. Ne reintoarcem
acum să considerăm alte teoreme asupra cîmpurilor de vectori.

3.5. Circulaţia unui cîmp de vectori

Am vrea să considerăm acum rotorul Într-o manieră asemănătoare
cu aceea în care am studiat divergenţa. Am obţinut teorema lui Gauss
considerind integrala pe o suprafaţă, deşi nu a fost evident la început că
vom avea de-a face cu divergenţa. Cum am ştiut că este bine să integrăm
pe o suprafaţă pentru a obţine divergenţa? Nu a fost de loc clar că acesta
va fi rezultatul. Şi astfel, cu o similară lipsă de justificare aparentă, vom
calcula altceva despre un vector şi vom arăta că acest altceva este .legat
I
de rotor. De data aceasta vom calcula ceea ce se numeşte circulaţia unui
cîmp vectorial. Fie C un cimp vectorial; luăm componenta sa de-a lungul
unei linii curbe şi calculăm integrala acestei componente de-a lungul
curbei închise. Integrala se numeşte circulaţia cimpului vectorial de-a
lungul curbei închise. Am studiat deja o integrală curbilinie a lui
mai înainte, in acest capitol. Facem acum acelaşi lucru pentru orice
\7.
cîmp vectorial C.
Fie r o curbă închisă in spaţiu __ evident, imaginară. Un exemplu
o

este dat in figura 3.7. Integrala curbilinie a componentei tangenţlale a lui

C de-a lungul curbei închise este

~Ct ds= ~C'dS. (3.30)

r r
Ar trebui să observaţi că integrala este extinsă aici la intreaga curbă, nu
de la un punct la altul, cum am făcut Înainte. Cercul mic pe semnul in-
tegrală este pentru a ne reaminti că integrala trebuie luată pe întreaga
curbă. Această integrală este numită circulaţie a cimpului de vectori de-a
lungul curbei J'. Numele derivă din considerarea circulaţiei unui lichid,
dar ca şi' în cazul fluxului - a fost extins pentru orice cimp. chiar cînd
nu există substanţă "care circulă".
CIRCULAŢIA UNUI cras DE VECTORI
05

Făcînd acelaşi gen de argumentaţie ca şi la flux, putem arăta că cir-

culaţia pe o curbă închisă este egală cu suma circulaţiilor pe două curbe
parţiale, închise. Să presupunem că tăiem curba din figura 3.7 în două
circuite închise, unind două puncte (1) şi (2) ale curbei iniţiale printr-o
linie transversală, ca în figura 3.8. Există acum două curbe închise [1 si
1'2' Se observă că I" teste constituită din I', , partea din curba iniţială &,
la stînga lui (1) şi (2), plus 1'a h ("tăietura"). [2 este formată din restul
curbei iniţiale plus I"llb.
Circulaţia de-a lungul lui r 1 este suma integralet pe I', şi a integra-
lei pe r ah. Similar, circulaţia de-a lungul lui r 2 este suma a două irite-

,
,~

r,
C,
d' C'
Fig. 3.7. Circulaţia lui C pe curba r Fig. 3,8. Circulaţia de-a lungul în-
este integrala curbfhrue din Ci' com- tregii curbe este suma crrculaţttlor
ponenta tangenţtală a lui C. pe cele două curbe închise:
rl=ra+ra~ şi r.=r,,, +r a b
grale - pe 1'b şi pc I"ah. Integrala pe I' ah, în cazul parcurgerii lui [1 va
avea semn opus faţă de cel din cazul parcurgerii lui 1'2, deoarece sensul
de parcurgere este opus.
Urmînd acelaşi gen de argument ca şi cel folosit mai înainte, puteţi l
vedea că suma celor două clrculath va da tocmaî integrala de-a lungul ~
r
curbei iniţiale I'. Contribuţiile datoritc lui ab se anulează reciproc. Cir-
culaţia pe fa plus circulaţia pe I" ah este egală cu circulaţia de-a lungul
liniei exterioare. Putem continua procesul de tăiere a curbei închise ini-
ţiale în orice număr de curbe închise mai mici. Cînd adunăm circula-
ţiile pc toate aceste curbe închise mai mici, apare totdeauna anularea
contribuţiilor porţiunilor comune, astfel că suma este echivalentă cu cir-
culaţia de-a lungul curbei închise iniţiale.
Să presupunem acum că curba iniţială este frontiera unei supra-
feţe. Există, evident, un număr infinit ele suprafeţe care au toate curba
închisă iniţială ca frontieră. Rezultatele noastre nu vor depinde, însă, de
ce suprafaţă alegem. Mai întîi descompunem curba iniţială, intr-un nu-
măr de curbe închise mici, care se aşază toate pe suprafaţa aleasă ca
5 - Fld~a modernă val. II.
 CALCULUL INTEGRAL CU VECTORI
00

în figura 3.9. Indiferent de forma suprafeţei, dacă ne alegem curbele în-

chise parţiale destul de mici, putem presupune că fiecare dintre aceste
curbe va inchide o arie care este esenţial plană. De asemenea, putem
alege curbele noastre închise mici astfel încît fiecare să fie foarte aproape

Fig. 3.9. Fie o suprafaţă mărginită de curba

Închisă r . Suprafata este împărţită într-un
numar de arii mici, fiecare aproximînd un
pătrat. Circulaţia pe r este egală cu suma
circulaţnlor de-a lungul micilor curbe in-
chtse.

de un pătrat. Putem calcula acum circulaţia pe curba închisă mare f,

aflind in prealabil circulaţiile pe conturul tuturor mieilor pătrate şi
luînd apoi suma lor.

3.6. Circulaţia pe conturul unui pătrat;

teorema lui Stokes

Cum vom afla circulaţia pentru fiecare pătrat mic? O problemă este
aceasta: cum e orientat pătratul in spaţiu? Am putea face cu uşurinţă
calculul dacă ar avea o orientare specială. De exemplu, dacă ar fi in

~ţ7C
.'j
2

(x,!!)
J.-.1
Cx
'x

L_ _~ ~ Fig. 3.10. nerentcr la calculul circulaţiei lui C

;r pe conturul unui mic pătrat.

unul din planele de coordonate. Deoarece nu am presupus nimic pma

~ .a:*pra _orientării axelor de coordonate, putem alege axele astfel
Incît micul patrat pe care îl avem in vedere acum se găseşte in planul
ry, ca in figura 3.10. Dacă rezultatul nostru este exprimat in notaţii
vectoriale, putem spune că va fi acelaşi, indiferent de orientarea pla-.
nului.
 CIRCULAŢIA PE CONTURUL UN_'_n_p_Ă_T_R_A_T ~ _ _~ '67
"

Vrem să găsim circulaţia cimpului C de-a lungul conturului micului

nostru pătrat. Va fi uşor de calculat integrala curbilinie dacă facem pă­
tratul destul de mic astfel ca vectorul C să nu se schimbe mult de-a lungul
oricărei dintre laturile pătratului. (Presupunerea este cu atit mai bună
cu cît e mai mic pătratul, astfel încît este vorba de fapt, despre pătrate
infinitczimale.) Pornind din punctul (x, y) - colţul de jos din stînga
figurii - parcurgem sensul indicat de săgeţi. De-a lungul primei laturi
- notată cu (1) - componenta tangenţială este C x(l) şi distanţa este
LU. Prima parte de sub integrală este Cx(l)~x. De-a lungul celei de-a
doua laturi, obţinem C y(2)d y , pentru cea de-a treia - Cx(3)~x, iar pen-
tru a patra - Cy(4)ây. Semnele minus sînt necesare deoarece ne inte-
resează componenţa tangcntială in sensul drumului parcurs. Intreaga
integrală curbilinie este atunci

~C. d,~ C,(I)Llx+C,(2)Lly-C,(3)L1x-C,(4)Lly. (3.31)

Să analizăm primul şi al treilea termen. Împreună ei fac
[C,(I)-C,(3)] Llx. (3.32)
Aţi putea să credeţi că, în aproximaţia noastră, diferenţa
e nulă. Aceasta
este adevărat in prima aproximaţie. Putem fi, însă, mai precişi şi să
luăm in considerare viteza de variaţie a lui C x• In ecest caz, putem scrie

C,(3)~C,(I)+ ac, !ly. (3.33)

a,
\ Dacă am lua aproximaţia următoare ar apare termeni în (dy)2, dar de-
., oarece vom considera pînă la urmă limita ây-+O, astfel de termeni pot
fi neglijati. Inlocuind (3.33) în (3.32), găsim

[C,(I)-C,(3)]Lly~- 3C, !J.x'y. (3.34)

3,
Derivate poate fi evaluată, In aproximaţia noastră, în (x, y).
Similar, pentru ceilalţi doi termeni din circulaţie, putem scrie

C,(2)Lly--C"(4)!ly~
ac,
3' L1xLly. (3.35)

Circulaţia de-a lungul pătratului nostru este atunci

C,)
( ax 'ayac, _ 3 L1xLly (3.36)

expresie interesantă, deoarece cei doi termeni din paranteză reprezintă

tocmaă componenta z a rotorului. De 'asemenea, notăm că dx!1y este

1 aria pătratului. Astfel, putem scrie circulaţia (3.36) ca

5'
(\7xq, Lla.
 CALCULUL INTEGRAL CU VECTORI
68

Dar componenta z înseamnă, de fapt, componenta normală la ele-

mentul de suprafaţă. Prin urmare, putem scrls, circulatia pe conturul
unui pătrat infinitezimal într-o formă vectorială invariantă
~C.d'~(V XC)" c\a~(v XC)·nc\a. (3.37)

Această expresie înseamnă următoarele: circulaţia oricărui vector C

pe conturul unui pătrat infinitezimal este dată de componenta lui rot C
normală la suprafaţă înmulţită cu aria pătratului respectiv.
Circulaţia pc orice curbă închisă r poate fi acum legată uşor de ro-
torul cimpului de vectori. Umplem circuitul inchis eu o suprafaţă con-
venabilă S, ca în figura 3.11 şi adunăm circulaţifle de-a lungul unei
mulţimi de pătrate infinitezimalc de pe această suprafaţă. Suma poate
fi scrisă ca o integrală. Rezultatul este o teoremă foarte utilă, numită
teorema lui Stokcs:
Teorema lui Stokes
~ C·d,~ l('vXC)" da (3.38)
r-
unde S este orice suprafaţă mărginită der.
Trebuie să atragem atenţia asupra semnelor, în figura 3.10 axa 2:
este îndreptată către dumneavoastră intr un sistem de axe "uzual'",

Fig. 3.11. Circulatia lui C pe curba r

este integrala de suprafaţă a compo-
nentei il lui 'V X c.

adică "drept". Cînd am luat integrala curbilinie în sensul "pozitiv" de

rotaţie, am găsit că circulaţia a fost egală eu componenta z a lui
'VXC. Dacă am fi mers pe sensul "negativ", am fi obţinut semnul opus.
Cum vom şti, în cazul general, ce sens să alegem pentru valoarea pozi-
tivă a componentei "normale" a lui V'XC? Aceasta trebuie să fie legată
intotdeauna de sensul de rotaţie ca in figura 3.10. Pentru cazul general
este indicată in figura 3.11. '
 CIMPURI FARA ROTOR ŞI FĂRA DIVERGENŢĂ

Un mod de a ţine minte aceasta este "regula mîinii drepte". Dacă ţi­
nem palma miinii drepte în lungul curbei I", cu degetele indreptate in
direcţia sensulut pozitiv al lui ds, atunci degetul mare este îndreptat în
sensul normale! pozitive la suprafaţa S.

3.7. Cîmpuri fără rotor şi fără divergenţă

Intenţionăm să considerăm acum unele consecinţe ale noilor noastre

teoreme. Să luăm mai Intii cazul unui vector al cărui rotor este zero pre-
tutindeni. Atunci teorema lui Stokcs spune că circulatia pe orice curbă
închisă este zero. Acum, dacă ne alegem două puncte (1) şi (2) pe o curbă
închisă (fig. 3.12), rezultă că integrala curbiunie a componentei tangen-
ţiale de la (1) la (2) este independentă de drumul urmat dintre cele
două drumuri posibile. Conchidem că integrala de la (1) la (2) poate
depinde numai de poziţia punctelor (1) şi (2) - aceasta înseamnă că este
o funcţie numai de poziţie. Aceeaşi logică a fost folosită in capitolul
14, val. I, unde am demonstrat că dacă integrala, de-a lungul unei curbe
închise a unei cantităţi este totdeauna zero, atunci integrala poate fi
reprezentată ca diferenţa unei funcţii de poziţia celor două capete. Acest
fapt ne-a permis să introducem noţiunea de potenţial. Acolo am de-
monstrat apoi că cîmpul vcctorlal este gradientul acestei funcţii de po-
tenţial (vezi (14.13) din vol. 1).

,(

t
B(/c!or

S'(/Profo,tOJ'

Fig. 3.12 Dacă vXC este zero, Fig. 3.13. Trecînd la limita
circulaţia pe curba închisă unei suprafeţe închise, găsim
este zero. Integrala curbllinie că integrala de suprafaţă il
a lui C· ds de la (1) la (2), lui ('\1 xC)" trebuie să se anu-
de-a lungul lui a trebuie să leze.
fie aceeaşi cu integr-ala curbt-
linie de-a lungul lui b.
Rezultă că orice cîmp vectorial de rotor zero este egal cu gradientul
unei funcţii scalare, adică, dacă 'VXC=O pretutindeni, există un" pentru
care C=vtjl - o idee folositoare. Putem, dacă vrem, să descriem acest
tip special de cîmp vectortal cu ajutorul unui cimp scalar.
Să arătăm acum ceva diferit. Să presupunem că avem un cîmp soa-
lar . IP. Dacă-i luăm gradientul, v<P, integrala acestui vector pe orice
curbă închisă trebuie să fie zero. Integrala sa curbilinie de la punctul
 CALCULUL INTEGRAL CU VECTORI
sn
(1) la punctul (2) este [4>(2)-<Il(1)]. Dacă (1) şi (2) sînt aceleaşi puncte,
teorema 1 (vezi (3.8)) se spune că integrala curbilmie este zero
~ v<l>·ds~O.
curbă închisă

Folosind teorema lui Stokes, putem conchide că

Î vx(v<l»d"~O
pentru orice suprafaţă. Dar dacă integrala este zei-o pentru orice supra-
faţă,integrandul trebuie să fie zero. Astfel
'VX(\l<f»=O totdeauna.
Am demonstrat acelaşi
lucru în § 2.7 eu ajutorul algebrei vectoriale.
Să analizăm acum un caz special: umplem o curbă închisă mică r
eu o suprafaţă mare S, ca in figura 3.13. Dorim, de fapt, să vedem ce
se întîmplă atunci cind curba se restrînge la un punct, astfel că fron-
tiera suprafeţei dispare - suprafaţa devine închisă. Dacă vectorul C
este finit pretutindeni, integrala curbilinie pe curba r trebuie să tindă
spre zero cînd stringem curba - integrala este aproximativ proporţională
cu circumferinţa lui r, care tinde spre zero. Conform teoremei lui Stokes,
integrala de suprafaţă a lui CI? X C)n trebuie de asemenea să se anuleze.
Intr-un fel, atunci cînd inchidem suprafaţa adăugăm contribuţii
care anulează ce a existat Înainte. Avem astfel o teoremă nouă

Î (vXC)" dc e-O. (3.39)

orice suprafaţă
închisă

Această teoremă este interesantă, deoarece mai avem deja o teoremă

referitoare la integrala de suprafaţă a unui cîmp vectorlal. O astfel de
integrală de suprafaţă este egală cu integrala de volum a divergenţei
unui-vector, conform teoremei lui Gauss, ecuaţia (3.18). Teorema lui Gauss,
aplicată la V'XC, spune

Î (VXC)" d"~ Î V .(y XC)dV. (3.40)

suprafaţă volumul
inchisă interior

Astfel, conchidem că a doua integrală trebuie să fie deasemenea zero

Î Y· (vXC)dV~O (3.41)
cnce
volum
REZUMAT 71

şi aceasta e adevărat pentru orice cîmp vectorial C. Deoarece (3.41) este

adevărată pentru orice volum, trebuie să fie adevărat că în orice punct
din spaţiu integrandul este zero. Avem
V '(\7 XC)=O totdeauna.
Este acelaşi rezultat pe care l-am obţinut din algebra vectorilor, în
§ 2.7. începem să vedem cum se potrivesc toate lucrurile.

3.8. Rezumat

Să rezumăm ceea ce am găsit despre calculul vectorial. Acestea sînt

de fapt punctele remarcabile ale capitolelor 2 şi 3.
1. Operatorii %". o/ay şi a/o z pot fi consideraţi drept cele trei
componente ale unui operator vectcrral 'V şi formulele ce rezultă din
algebra vectorială tratind acest operator ca un v~r sînt corecte

v~ (i.-'-.-'-j.
ax ay az
2. Diferenţa dintre valorile unui cîmp scalar in două puncte este
egală cu integrala curbilinie din componenta tangentială a gradtentului
cimpului, luată de-a lungul unei curbe oarecare ce leagă primul şi al
doilea punct
1"
,p(2)-,p(1)~ ~ v,p·ds. (3.42)

orice curbă

3. Integrala de suprafaţă a componentei normale a unui vector ar-

bitrar pe o suprafaţă închisă este egală cu integrala divergenţei vccto-
t-urul pe volumul interior suprafeţei

~ c-» dc-e ~ \J C dV. (3.43)

suprafaţa volum
închisă interior

4. Integrala curbilinte a componentei tangenţlale a unui vector a'r-

bitrar de-a lungul unet curbe închise este egală cu integrala de supra-
faţă a componentei normale a rotorulut pentru acel vector pe orice
suprafaţă care este mărginită de curba închisă

~ C'ds~ ~(vxC).n da. (3.44'

frontieră suprafaţă
4. Electrostatica ll

4.1. Statică

Incepem acum studiul detaliat al teoriei elcctromagnetismului. în-

treg elcctromagnettsmul este conţinut in ecuaţiile lui Maxwell:
Ecuaţiile lui Maxwell

(4.1)

\7XE~-~ (4.2)
at
c 2 'V X B = ~+.i. (4.3)
ct Eo

v·B=O. (4.4)
Situaţiile oescrise de aceste ecuaţii pot fi foarte complicate. Vom
considera mai întîi situaţii relativ simple şi vom învăţa cum să le mi-
nuim înainte de a le lua pe cele mai complicate. Cel mai simplu de tra-
tat este aşa-numitul caz static, în care nimic nu depinde de timp. Toate
sarcinile sînt permanent fixe în spaţiu, sau, dacă se mişcă, ele se mişcă
ea o scurgere staţtonară într-un circuit (astfel p şi j sînt constante În
timp). In aceste circumstanţe, toţi termenii din ecuaţiile lui Maxwell
care sint derivate în raport cu timpul ale cimpului sint zero. In acest
caz, ecuaţiile lui Maxwell devin":
Electrostatică
(4.5)

(4.6)

l) A se revedea capitolele 13 şi 14 din val. L

7
2} Aici: aQc2= 10 ,_1_ ",,9'10~, [sol=coulomb~jnewton·metru2.
411 411 Eo
 STATICA 73

Magnetostattcă

(4.7)

\ (4.8)
I
Remarcaţi un lucru interesant în legătură cu acest sistem de patru
ecuaţii. El poate fi separat în două perechi. Cîmpul electric E apare numai
I in primele două, iar cîmpul magnetic B numai în ultimele două. Cele>
~ două cimpuri nu sînt interconectate. Aceasta înseamnă că electricitatea
şimagnetismul sînt fenomene distincte atîta vreme cît sarcinile şi curenţii
sînt statice. Interdependenta dintre E şi B nu apare pînă cînd nu există
schimbări în sarcini sau curenţi, ca de exemplu atunci cînd un condensator
este încărcat sau un magnet mişcat. Numai cînd există schimbări suficient
de rapide, astfel încît derivatele în raport cu timpul din ecuaţiile lui
Maxwell devin importante, E şi B vor depinde unul de altul.
Acum, dacă vă uitaţi la ecuaţiile statir-ii veţi vedea că studiul celor
două subiecte pe care le numim electrcstattcă şi megnetcstatică este
ideal din punctul de vedere al învăţării proprietăţilor matematice ale
cîmpurilor de vectori. Electrostattca este un exemplu clar de cîmp de
vectori cu o divergenţă dată şi cu rotor zero, iar magnetostatica un exem-
plu de cîmp de vectori cu divergenţă Zero şi cu rotor dat. Modul mai
convenţional - şi, puteţi crede, mai satisfăcător -

r de prezentare a
teoriei electromagnetismuluf este de a începe întîi cu electrostatica şi
în acest mod să învăţăm despre divergenţă. Magnctostatlca şi rotorul
sînt luate în studiu după aceea. La urmă electricitatea şi magnetismul
i sînt puse împreună. Am început cu teoria completă a calculului vectc-
rtal. O vom aplica acum la cazul special al elcctrostaticii, cîmpul E
dat de prima pereche de ecuaţii.
Vom începe cu cele mai simple situaţii - acelea în care poziţiile sar-
cinilor sînt specificate. Dacă am avea de studiat numai electrostatlca la
acest nivel (cum o vom face in următoarele două capitole), viaţa ar fi
foarte simplă - de fapt, aproape banală. Totul poate fi obţinut din legea
lui Cou1omb şi unele integrale, cum veţi vedea. In multe probleme electro-
statice reale, însă, nu ştim unde sînt iniţial sarcinile. Ştim doar că s-au
distribuit ele însele în moduri 'ce depind de proprietăţile materiei. Pozi-
ţiile pe care le iau sarcinile depind de cîmpul E, care, la rindul său, de-
pinde de poziţiile sarcinilor. Atunci lucrurile pot deveni comphcatc.
Dacă, de exemplu, un corp încărcat este adus în vecinătatea unui con-
ductor sau izolator, electronii şi protonit din conductor sau izolator se
vor mişca. Densitatea de sarcină p din (4.5) poate avea o parte pe care o
cunoaştem, corespunzătoare sarcinilor ce le-am adus pe corp; dar vor fi
alte părţi determinate de sarcinile ce s-au mişcat în conductor. Şi tre-
buie luate în considerare toate sarcinile.' Se poate ajunge la probleme
foarte subtile şi interesante. Astfel, cu toate că acest capitol va fi dedi-
cart electrostattcit, el nu va cuprinde părţile mai frumoase şi subtile ale
 ELECTROSTATICA
74

subiectului. El va trata numai situaţia in care presupunem că poziţiile

tuturor sarcinilor sint cunoscute. Natural, trebuie să fii în stare să re-
zolvi acest caz inainte de a incerca să le mtnuiesti pe celelalte.
,
4~2. Legea lui Coulomb: principiul suprapunerii

e.!1 Ar ;i-lO~- să f~;C:i~ ~~aţiil~'

(4.5) şi
(4.6) ca puncte de pornire.
Va fi mai uşor, însă, dacă pornim oarecum altfel şi venim inapoi la
aceste ecuaţii. Rezultatele Vor fi echivalente. Vom incepe cu o lege des-
pre care am vorbit mai inainte, numită legea lui Coulomb, care spune
că intre două sarcini în repaus există o forţă direct proporţională cu
produsul sarcinilor şi invers proporţională eu pătratul distanţei dintre
ele. Forţa este orientată de-a lungul liniei drepte ce uneşte o sarcină
ou alta:
Legea lui Coulomb
(4.9)

FI este forţa asupra sarclnii qt> era este vectorul unitate pe direcţia
de la q2 la qh iar Ti2 este distanţa între ql şi qJ; Forţa F 2 asupra lui q2
este egală cu FI! dar de sens opus.
Din motive istorice constanta de proporţionalitate este scrisă ca
1
- - . In sistemul de unităţi pe care îl folosim - sistemul MKS, ea
411 E o
B
e definită ca exact 10-1 ori pătratul vitezei luminii. Dar, deoarece vi-
teza luminii este aproximativ 3' 108 metri pe secundă, constanta este
aproximativ 9'109 şi unitatea devine newton x mctrus pe coulombs sau
volt x metru pe coulomb

_1_ = 10~1c2 (prin definiţie)

4lt E.

=9,0'10 9 (prin experiment) (4.10)

Unitatea: newton' metrus/coulomb"
sau volt-metru/coulomb.
_ Cind sint prezente mai mult decit două sarcini - singurul caz in-
teresant, de fapt - trebuie să suplimentăm legea lui Coulomb cu alt-
ceva: forţa asupra oricărei sarcini este suma vectorlală a forţelor coulom-
hiene provenite de la fiecare dintre celelalte sarcini. Acest fapt este-
numit "principiul suprapunerii". Acesta este intregul conţinut al electro-
staticii. Dacă combinăm legea lui Coulomb şi principiul suprapunerii nu
exi~t~. nimic in afara acestora. Ecuaţiile (4.5) şi (4.6) - ecuaţiile electro-
statiei! - nu spun nimic mai mult şi nimic mai puţin.
Cînd aplicăm legea lui Coulomb este convenabil să introducem no-
ţiunea de~---'p_~J.E:ct~(;. Spunem că dimpul E (1) este forţa pe unitate de
LEGBA LUI COULOMB 75

sarcină asupra lui q1 (datorită tuturor celorlalte sarcini). Impărţind (4.9)

prin q" avem, pentru o altă sarcină în afară de ql,
1 q,
E (1) = - - --;- e12' (4.11)
4)'( t o r II

De asemenea, putem considera că E (1) descrie ceva în legătură cu

punctul (1) chiar dacă ql nu ar fi acolo - presupunînd că toate celelalte
sarcini îşi păstrează poziţiile lor aceleaşi. Spunem: E (1) este cîmpul elec-
tric în punctul (1).
Cîmpul electric E este un vector; astfel, prin relaţia (4.11) noi înţe­
legem, de fapt, trei ecuaţii - cite una pentru fiecare componentă.
Scriind explicit componenta x, (4.11) înseamnă

(4.12)

şi similar pentru celelalte componente.

Dacă sînt prezente mai multe sarcini, cîmpul E în orice punct (1) este
o sumă de contribuţii de Ia fiecare din celelalte sarcini. Fiecare termen
al sumei va arăta ca (4.11) sau (4.12). Punind qi pentru mărimea sarctnti
j şi rj j distanţa de la qi la punctul (1), scriem

(4.13)

Aceasta înseamnă, evident,

Ex(xl, u; Zl)= ~
1'..J ~4'80 '-,,--7:--:'""'~~~-:-;;W;
It L X,
W('.-Xjl
XI,' + (Yj Yj)"+ (ZI
(4.14)
;
şi aşa mai departe.
Adesea este convenabil să Ignorăm faptul că sarcinile sint în forme
J
de pacheţele ca electronii şi protonn şi ne gindim la ele ca fiind raspm-
dite într-o pată continuă _ sau într-o "distribuţie", cum e numită.
Aceasta este în regulă atîta vreme cît nu sîntem interesaţi in ceea ce se
înltjmplă la o scară prea mică. Descriem o distribuţie de sarcină prin
"densitatea de sarcină" p(x, y, z). Dacă sarcina dintr-un volum mic â V 2,
dispus în punctul (2), este j,q2, atunci p este definit de
~q,~p(2)1V,. (4.151
Pentru a folosi legea lui Coulomb în acest caz, inlocuim sumele
(4.13) sau (4.14) prin integrale asupra tuturor volurnelor ce conţin sar-
cini. Avem atunci
E(l) = _,_ (" p(2)e.. dV.a... (4.16)
4)'( e, ) r2u
Intregul
spaţiu
 ELECTRQSTATICA
76

Unii preferă să scrie _ ~

r,.
eli=- -
'12
~
unde r12 este vectorul de poziţie al lui (1) cu originea în (2), cum este ară­
tat în figura 4.1. Integrala care dă E este deci
E(l)=_l_ r ~(2)rtodV2 (4.17)
4n Ea J rau
întregul
spaţiu

Cînd dorim să calculăm ceva cu aceste integrale, trebuie să le scriem

mai explicit. Pentru componenta x a lui (4.16) sau (4.17) am avea
E ( )_\ {X ,-X.lţp(',",tI•• z,ld.r.dll.dz2 (4.18)
x XllYllZl -J 4Jt Ee Io, Xlj"+(Yt y,)'+(Zl z,)'I·"
intregul
spaţiu

Nu vom folosi prea mult această formulă. O scriem aici numai pcn-
tru a accentua faptul că am rezolvat complet problemele electrostatice
în care cunoaştem poziţia tuturor sarcinilor. Fiind date sarcinile, care
sînt cîmpurile? Răspuns: efectuaţi această integrală! Astfel, subiectul ca
atare este epuizat; trebuie doar efectuate integrale complicate în trei
dimensiuni - strict vorbind, o treabă pentru o maşină de calcul!
Cu Integralcle noastre putem găsi cimpurile produse de o foaie de
sarcini, de o linie de sarcini, de un strat sferic de sarcini, sau de orice
distribuţie specificată. Este important a inţelege, atunci cînd trasăm
linii de cimp, vorbim despre potenţiale sau calculăm divergenţe, că noi
avem deja răspunsurile aici. Uneori este vorba doar de a calcula mai

Fig. 4.1. Cîmpul electric E în punctul (1)

al unei distributii de sarcini, este obţinut
dintr-o integrală asupra distribuţiei.Punc-
tul (1) ar putea fi de asemenea în interio-
rul distribuţiei.

uşor o integrală Cu ajutorul unei presupuneri inteligente decît de a o

rezolva efectiv. Presupunerea necesită învăţarea a tot felul de lucruri
stranii. În. practică, s-ar putea să fie mai uşor să renunţi la a fi atît de
inteligent, de elegant, Şi să calculcal integrala direct. Noi vom incerca,
însă, să fim eleganţi în această privinţă. Vom continua să discutăm unele
trăsături noi ale cimpului electric.
 POTENŢIALUL ELECT1tIC, 77,

~ 4.3. Potenţialul electric

<%P
Mai Jnt.îi n~_~~_cL€'._J2:Qteuţialul-elec-tFiG,- care-e§.~~l~~Ld~.Juc:rul
efectuaf.ra~JriP-s~~eaunei sarcini.!::UQţr-up pJlnct în.altuL Fie _o dis-
tn~_dc......'illrcini, Q\ir~·proaucc·'l:!-ri.-(?împeleciric;Ne întrebăiiitcît 'de
mult lucru ar fi necesar pentru a transporta o sarcină mică dintr-un
l punct in altul. L~l efectuat im.:.poţdp_aJ.91idur clectriceîn transporta;
) rea unei sarcini pe unâru1l'l~este_ Jgţegra.lş ..dţp. eO~P2ncnţa. ~.9Dei _elcc-
tdce in ttttcetta-mtşcărrt,' de::'aTungul drumului respectiv, .l.uat~ cu semnul
~ Dacă -transportăm o ~~~~ _4in--l2~UlctuLa-_fn~PiiD--ctUI b
-------.------- b

w=- ~ F·ds
c.
unde F este forţa electricăE§upra sarclnil. în fiecare punct, iar ds este
diferenţialavectorului deplasare de-a lungul drumului (fîg. 4.2).
_ Este mai interesant pentru scopurile noastre să considerăm lucrul
care s-ar consuma la transportul unei u,nităţi de sarcină. Atunci forţa \
asupra sarcinii este numeric egală cu cîmpul electric. Notind în acest
caz lucrul efectuat împotriva forţelor electrice W (unitate), avem

"
W (unitate)=- ~ E·ds. (419)

Ceea ce obţinem cu acest tip de integrală depinde, în general, de

drumul p?:rcll:rs.Dar dacă Integrala (4.19) depinde de drumul de la a la
o;--cfmpuf ne-ar putea furniza un lucru mecanic cind transportăm sarcina

Undrum......
....
Uno/tdrom
Fig. 4.2. Lucrul efectuat la transportarea
unei sarcini din a în b este integrala lui
F .ds de-a lungul dr-umului urmat, cu sem-
,"------ nul minus.

in b pc un drum şi apofrnapoi in a pe altul. Am merge în b de-a lungul

drumului pentru care W este matmic şi inapoi in a pe altul, obţinînd
mai mult lucru mecanic decit am dat.
Nimic nu e imposibil, în principiu, in legătură cu obţinerea. ~e
energie de la 'Un cîmp. Vom intilni, de fapt, cimpuri în care C posibil.
S-ar putea ca atunci cind mişcăm Q sarcină să producem forţe asupra
unei alte părţi a .anastnărtei". Dacă "maşinăria" s-ar mişca spre forţă
 ELECTROSTATICA
"
ar pierde energie, păstrînd prin urmare energia totală in lume constantă.
Pentru electrostatică, însă, nu există o astfel de "maşinărie". Cunoaş-
tem forţele ce se exercită asupra surselor cîmpului. Ele sint forţe cou- I
lombiene asupra sarcinilor ce creează cîmpul. Dacă celelalte _sardni sînt
fixe - aşa cum presupunem numai în electrostatică - aceste forţe de ,
'reacţie nu efectuează lucru mecanic asupra lor. Nu există nici un mij-
loc de a obţine energie de la ele, atîta vreme, evident, cît principiul con-
servării energiei este valabil in situaţii elcctrostatice. Noi credem că este j
valabil, dar hai să arătăm că el trebuie să rezulte din legea lui Coulomb 1
_ Să vedem mai Intii ce se întîmplă în cîmp datorită unei singure
sarcini q. Fie punctul a la distanţa Ti de q şi punctul b la distanţa T t .
trrensportăm acum de la a la b o altă sarcină, pe care o vom numi sar-
cină "de probă", şi a cărei mărime o alegem unitate. Să începem cu
orumul cel mai uşor posibil de calculat. 'I'ransportăm sarcina noastră
de probă întîi de-a lungul unui arc de cerc. apoi de-a lungul unei raze,
cum este arătat în figura 4.3, a. Pe acel drum particular este o joacă
b

Fig. 4.3. Transportlnd o sarcină de probă

din a in b este efectuat acelaşi lucru de-a
h lungul oricărui drum.

de copil să găseşti lucrul mecanic efectuat (altfel nu l-am fi ales}

Mai întîi, !ll,l~_se efectuează nici un lucru pe drumul de la a la a'. Cîm-
pul este radial (din legea lui Coulomb) deci e perpendicular pe direc-
ţi~a .?,e .miş~.:. Apoi, pe drumul de la ~f 1'a b, cîmpul are directia miş­
eam ŞI variaza ca lJr2. Astfel, lucrul efectuat asupra sar-cirrii de probă
in transportarea ei de Ia a la b ar fi
e •
3J E.ds~ _ _4",e. J ," .:»: (--'----'-).
q_Î"'~
4118"a TII
(4.20)
, "
 POTENŢIALUL ELECTRIC

~ Să luăm acum un alt drum comod. De exemplu, acela arătat în fi-

gura 4.3, b: el mergepuţin pe un arc de cerc, apoi puţin radial, apoi din
nou de-a lungul unui arc, apoi radial şi aşa mai departe. De fiecare dată
cînd parcurgem porţiunile circulare, nu efcctuăm lucru. De fiecare dată
)
cînd mergem pe porţiunile radiale, trebuie să-I integrăm pe ljr 2 • De-a
lungul primei porţiuni radiale, integrăm de la Ta la Ta' apoi de-a lungul
următoarei porţiuni radiale de la Ta' la Ta" şi aşa mai departe. Suma tu-
turor acestor integrale este egală integrala luată direct de la Ta la
rb' Qbţinem acelaşi rezultat pentru acest drum ca şi cel pc care l-am
obţinut Pentru primul drum ales. Este clar că am obţine acelaşi rezultat
pentru orice drum constituit dintr-un număr arbitrar de aceleaşi tipuri
de porţiuni.
Ce se întîmplă în cazul drumurilor line? Obţinem acelaşi rezultat.
Am discutat eceastă situaţie în capitolul 13, vot 1. Aplicînd aceleaşi ar-
gumente ca şi cele folosite acolo, putem conchide că lucrul efectuat pen-
tru a transporta o unitate de sarcină de la a la b este independent de
drum

w t;::te) l~ -~E.dS.
"
orice drum
!
-f!P.l Deoarecelucrul efectuat depinde numai de punctele. finale, el poate
fi reprezentat ca diferenţă între două numere. Putem vedea aceasta in
modul următor. Să ne alegem un punct de referinţă P o şi să fim de
acord a evalua integrala noastră utilizind un drum care trece întotdea-
t una prin punctul P o. Fie cfl (a) lucrul efectuat împotriva cimpului la tre-
cerea din P o in punctul a şi <t>(b) lucrul efectuat la trecerea din-P o în

Y,'((I"'/1)· f!b) -;(o) t

Wfp,,+b)-"bJ

Fig. 4.4. Lucrul efectuat mer-gînd pe or-ice

drum de la a la b este negativul lucrului
f' dintr-un punct oarecare P o la a plus lucrul
W(1t -a) .f(oJ ~ de la P o la b.

punctul b (fig. 4.4). Lucrul necesar pentru a merge în P o din a (pe dru-
mul prin b) este negativul lui cfl(a), astfel că avem
,
-~ E· ds~ <I>(b)-<I>(a). (4.21 )

Deoarece apare intotdeauna Jl'UlIl!31 diferenţa valorilor funcţiei 41 în

doeă puncte, t:lu trebuie de fapt să specificăm poziţia lui P o• O dată ce
 ELECTROSTATICA

am ales, însă, un punct de referinţă, un număr 41 este determinat. pen_-

tru orice ppnc.Lţnspaţiu: 41 este atunci un cîmp scallIT. Este o funcţie
de x, y, z. Numim această funcţie scalară p"?"~€"1}ţi./}..t.~I?ctTostatic in orice
punet.
I Potenţialul electrostatic:
p

<l>(p)~-I E· ds. (4.22)

",
Pentru comoditate, v-om lua adesea punctul de referinţă la infinit.
Atunci, pentru o singură sarcină in origlne, Potenţialul 41 pentru orice
punct (x, y, z) este dat de (utilizăm (4.20))
<l>(x, y, z)~ _'L .1.. (4.23)
4111;, r
~ Cîmpul electric produs de mai multe sarcini poate fi scris ca spma
. cimpurilor electrice provenite de la prima, de la a doua, de la a treia
sarcină etc. Cînd integrăm suma pentru a găsi potentialul, obţinem o
sumă de integrale. Fiecare integrală reprezintă potenţialul unda dintre
sarcini. Conchidem că potenţialul cD de la o mulţime de sarcini este
suma potenţialelor tuturor sarcinilor individuale. Există un principiu de
suprapunere şi pentru potenţiale. Utilizînd acelaşi gen de argumente
prin care am găsit cîmpul electric al unui grup de sarcini şi al unei dis-
tribuţii de sarcini, putem obţine formule complete pentru potenţialul cI>
intr-un punct pe cere-I notăm (1)
~ _~ .._
~(1)- q,
1 - (4.24)
,
. 4nEo 'ti

4l{1)=~ _'_rp(2)dV:~. (4.20)

4~Eo J Tu

.'":;- Reamintim că potenţialul

Q:l are următoarea semnificaţie fizică: este
~nergia potenţialăpe care ar avea-o sarcina unitate dacă am aduce-o
într-un punct dat din spaţiu dintr-un punct oarecare de referinţă.

Cine se interesează faţă de cD? Forţele asupra sarcinilor sînt date de E,

cîmpul electric, iar E poate fi obţinut uşor din cJ;l - este tot atît de uşor
ca şi calculul unei derivate. Să considerăm-.S0uă.J~l-.J~cte, unul în x şi al-
tul în rc-t-drc, dar ambele la acelaşi y şi z şi săne întrebăm ce lucru me-
canic se efectuează cînd transportăm o sarcină unitate dintr-un punct în
 VOTENŢIALUL ELECTRIC
----------- 81

celălalt.Drumul de parcurs este linia orizontală de la .r la .c-ţ-d:c. Lucrul

efectuat este diferenţa de potenţial între cele două puncte

.1.W=<P(x+-.1x,y,z)- <t>(xJYJZ)=~ Lx'

t:

Dar lucrul efectuat împotriva cimpului, pentru acelaşi drum, este

.1W=--)E'ds=_ Exâx.
Vedem că

Ex = - o·
- '
a,
~ sau, cu notaţiile analizei vectoriale,
" I
-r
Această ecuaţie este forma diferenţială a lui (4.22). Orice problemă
cu sarcini specificate poate fi rezolvată calculînd potenţialul din (4.24)
sau (4.25) şi utiIizind (4.27) pentru a obţine cîmpul. Ecuaţia (4.27) con-
cordă de asemenea cu ceea ce am găsit din calculul vectortal şi anume-
că pentru orice cîmp scalar

•
\7<1>- ds~ <I>(b) -<I>(al_
,
Conform (4.25) potenţialul scalar <fi este dat de o integrală tri-
ecuaţiei
dimensională similară cu cea pe care am avut-o pentru E. Există vreun
, avantaj în a calcula W în loc de E? Da. Există o singură integrală pen-
tru $, în timp ce există trei integrale pentru E - deoarece el este un
l_ vector. Mai mult, e ceva mai uşor de integrat slr decit xfr 3 . Rezultă, în
mai multe cazuri practice, că este mai uşor de calculat <1> şi apoi să-i
luăm gradientul pentru a găsi cimpul electric, decît de evaluat cele trei
integrale pentru E. Este, în primul rînd, o chestiune de practică.
- Există de asemenea o semnificaţie fizică mai adîncă legată de poten-
ţialul $. Am arătat că E din legea lui Coulomb obţinut din
E=- grad $, cînd ([l este dat de (4.22). Dar dacă e egal cu gradien-'
tul unui cîmp scalar, atunci noi ştim di uluI vectortal că rot E
trebuie să se anuleze
(4.29)
Dar aceasta este tocmai a doua ecuaţie fundamentală a electrostaticii
(ecuaţia (4.6)).
Am arătat că legea lui CouJ.omb dă un cîmp E care satisface
această condiţie. Pînă acum totul este în ordine.
6 - F;z1ca modernli Tol. II.
ea ELECTROSTATICA

Am demonstrat, de fapt, că 'VXE-O inainte de a defini potenţialul.

Am arătat că ~~~eţţctuat pe un drum închis este zero, adică

~Eods=O
I
pentru orice drum. Am văzut în capitolul 3 că pentru orice cîmp de acest
fel, 'VXE trebuie să fie zero pretutindeni. Cîmpul electric in electrosta-
tică este un exemplu de cîmp fără rotor.
----- Vă puteţi exersa în calculul vectcnal demonstrînd că \7XE este zero
intr-un mod diferit - calculînd componentele lui '\7XE pentru cîmpul
unei sarcini punctiforme, ca cel dat de ecuaţia (4.11). Dacă obţineţi zero,
principiul suprapunerii spune că veţi obţine zero pentru cîmpul oricărei
distribuţii de sarcină.
---" Trebuie să accentuăm un fapt important. Pentru orice forţă rad-iară
lucrul efectuat este independent de drum şi există un potenţial. Dacă vă
gindiţi la acest lucru, întregul raţionament prezentat mai sus pentru a de-
monstra că integrala lucrului este independentă de drum a depins doar
de faptul că forţa de la o singură sarcină este radială şi sferic simetrică.
El nu a depins de faptul că dependenta de distanţă era ca lfr 2 - am ;:
fi putut avea orice dependenţă de T. Existenţa unui potenţial şi faptul
că rot E=O, rezultă in realitate numai din simetria şi direcţia forţelor
glectrostatice. Din cauza aceasta, ecuaţia (4.28) sau (4.29) - poate con-
ţine numai o parte a legilor electricităţii.

"
4jj; Fluxul lui E
Vom deduce acum R_ ecuatie a cîmpului ce depinde in mod expres
de faptul că .forţa variază cu inversul pătratului distanţei. Că cîmpul
variază invers ca pătratul distanţei pare pentru unii a fi "natural", de-
oarece "acesta este modul in care se desfăşoară lucrurile". Să luăm o
sursă de lumină: cantitatea de lumină care trece printr-o suprafaţă (care
taie conul luminos cu vîrful în sursă) este aceeaşi, indiferent la ce dis-
tanţă de la vîrf se află suprafaţa. Aşa trebuie să se întîmple dacă se
cere să fie satisfăcută conservarea energiei luminoase. 'Cantitatea de lu-
mină pe unitatea de arie - intensitatea - trebuie să varieze cu inversul
ariei suprafeţei ce taie conul luminos, deci cu inversul pătratului dis-
tanţei de la sursă. Cu siguranţă cimpul electric trebuie să varleze cu in-
versul pătratului distanţei, din acelaşi motiv! Dar 'aici nu există "acelaşi
motiv". Nimeni nu poate spune că cîmpul electric măsoară scurgerea. a
ceva ca lumina, ce trebuie să se conserve. Dacă am avea un "model" de
CÎmp electric în care vectorul CÎmp ar reprezenta direcţia şi viteza -
să Spunem, curentul - unor mici "gloanţe" care ar zbura spre exterior
şi dacă modelul nostru ar cerc ca numărul acestor gloanţe să se con-
serve, adică niciunul nu ar putea să dispară o dată expulzat din sursă,
atunci am putea spune că "vedem" necesitatea existenţei legii inversului
pătratului. Pe de altă parte, însă, ar trebui să existe o cale matematică
 'FLUXUL LUI E
--~
de a exprima această idee fizică. Dacă cîmpul electric ar fi ceva in
genul gloantelor al căror număr se conservă, atunci ar varia cu inversul
pătratului distanţei şi am fi în stare să descriem această comportare
printr-o ecuaţie pur matematică. Nu-i nici un impediment să reţionăm
astfel, atîta vreme cit nu spunem că cîmpul electric este constituit din
gloanţe, ci înţelegem că utilizăm doar un model care ne ajută să găsim
matematica potrivită.
Să presupunem, într-adevăr, că ne imaginăm pentru moment cîmpul
electric ca reprezentînd scurgerea a ceva Ce se conservă - pretutindeni,
dar nu şi în sarcini. (Trebuie să înceapă undeval). Ne imaginăm că acel
ceva curge afară dintr-o sarcină în spaţiul înconjurător. Dacă E ar fi
vectorul unei astfel de scurgeri (cum este h pentru scurgerea de căldură),
el ar avea ~ o dependenţă de forma l/r~ în vecinătatea unei surse
punctiforme. Acum vrem să folosim acest model pentru a găsi formula
legii inversului pătratului Într-un mod mai profund sau mai abstract
decit, să spunem, simplu "inversul pătratului". (Vă puteţi mira de ce
dorim să evităm enuntarea directă a unei legi atît de simple şi în schimb
vrem să implicăm acelaşi lucru pe furiş, într-un mod diferit. Răbdare!
Va reteşi că e util).
întrebăm: Care este "ş.Gur.gerea" lui E spre exteriorul unei suprafeţe
închise arbitrare din vecinătatea unei sarcini punctiforme? Să luăm mai
lri"iîi o suprafaţă simplă, de exemplu cea din figura 4.5. Dacă cîmpul E

F'ig. 4.5. Fluxul lui E spre exte-

riorul suprafeţei S este zero.

este un fel de scurgere, scurgerea netă din această cutie ar trebui să fie
zero. Obţinem acest lucru dacă "scurgerea" prin această suprafaţă este
mleleasă ca integrala de suprafaţă a componentei normale a lui E - adică
fluxul lui E. Pe feţele laterale componenta normală este zero. Pe feţele
de la capete componenta normală E" reprezintă tocmai mărimea lui E -
cu semnul minus pentru faţa mai mică şi plus pentru faţa mai mare.
Valoarea lui E descreşte ca 1/r 2 , dar aria suprafeţei e proporţională cu

I it-, astfel că produsul este independent de r, Fluxul lui E prin faţa a

6'

1
 ELECTROSTATICA
-----~~-------

este anulat de fluxul prin faţa b...D!J.;x:ul total spre exteriorul lui S este
zero, ceea ce înseamnă că pentru această suprafaţă
- l E.da~O_ (4_30)
1
s
Vom arăta acum că, şi în cazul cind cele două. suprafeţe de la C8-
~e .sintJ:rujjllate faţă de linia radlală, integrala (4.30) nu se schimbă.
Cu toate că aceasta este adevărat in general, pentru scopul nostru este
necesar să arătăm că este adevărat atunci cînd suprafeţele de la capete
sînt mici, astfel că ele subîrrttnd un unghi mic de la sursă, de fapt, un

/
/
///~....-~
~- Fig. 4.6. Fluxul lui E spre exte-
J'artfrla fJlJnchTorma riorul suprafeţei S este zero.

~J::!iiIJ.finite_zimal. In figura 4.6 este desenată o suprafaţă S ale cărei

feţe lateraleeii directie redtală, dar feţele de la capete sînt încltnate faţă
de linia radială. Suprafeţele de la capete (bazele) nu sint mici in figură,
dar dumneavoastră trebuie să vă imaginaţi situaţia cînd ar fi toarte
mici. Atunci cîmpul ~'y<!ţi suficient de .11nifonn pe suprafaţă pentru
ca să putem folosi tocmai valoarea sadin ~I}tr1,1, Cînd înclinăm supra-
faţa cu un unghie,' aria creşte eu un factor lJcos a. Dar E n , componerlta
lui E normală la suprafaţă, descreşte eu un "fector cos e. Produsul.JEnlSri-
"!:..ăm:n~neschimbat Fluxul spre exteriorul întregii suprafeţe S este ia-
răŞi zero.
Este uşor de văzut acum că fluxul dintr-un volum închis de orice
suprafaţă S trebuie. să fie zero. Orice volum poate fi imaginat ca format
(rrn "fiucâţi, ca aceea din figura 4.6. ~Şuprafaţa va fi subîmpărţită complet
~.,~hi de baze şi deoarece .fhrxurăle prin aceste suprafeţe se anu-
l.~_cio~a CÎte.do.uă, fluxul total spre exteriorul suprafeţei va fi zero.
Ideea este ilustrată în figura 4.7. Avem rezultatul general că Jluxlll
.!<>~ 'al .:uţE spre exteriorul. oricărei suprafeţe S, în cîmpul unei sarCin-i
.punctifQ!1!1~ __e§:!:~.JJ.yl. -
Dar atenţie! Demonstraţia noastră este valabilă numai da~ă__ .şupra­
faţa. S ntt, înconjoară. sarcina. Ce s-ar tnttmpla dacă sarcina punctlformă
a-i-ff în interiorui suprafeţei? Am putea totuşi să ~pă:rţi~ suprafaţa
considerată în perechi de arii, ca in figura 4.8. Fluxunle pnn ce~c două
suprafeţe sînt şi acum egale, din aceleaşi argumente ca mal inainte
FLUXUL LUI lE _________________________~85

numai că acum ele au acelaşi semn. Fluxul total spre exteriorul supra-
fetei care înconjoară o sarcină nu este zero. Atunci cît este? O putem
afla printr-un mic truc. Să presupunem că separăm sarcina înconjurînd-o

Fig. 4.7. Orice volum poate fi in- Fig. 4.8. Dacă o sarcină se află în
chipuit ca format complet din eo- interiorul unei suprafeţe, fluxul spre
nuri Infirritczirnale tăiate. Fluxul lui exterior nu e nul.
E dintr-un capăt al fiecărui segment
comc este egal şi opus fluxului din
celălalt capăt. Fluxul total din supra-
fata S este, prin urmare, zero.

_.
cu O mică suprafaţă S', cuprinsă in interiorul suprafeţei iniţiale S, cum
este arătat in figura 4.9. Volumul cuprins între cele două suprafeţe S
şi S' nu are sarcină in el. Fluxul total spre exteriorul acestui volum

S .

Fig. 4.1:1. F'Iuxul prin S este acelaşi Fig. 4.10. Fluxul printr-o
ca şi fluxul prin S'. suprafaţă stertcă ce conţine
o sarcină punctiformă q
este q!ga.

(inclusiv acela prin S') este zero, din motivele arătate mai sus. Acele
motive ne spuneau că, de fapt, fluxul spre volumul considerat prin 51'
este acelaşi cu fluxul spre exterior prin S.
Putem alege orice formă dorim pentru S'; de exemplu o sferă cu
centrul în sarcină ca in figura 4.10. Atunci se calculează cu uşurinţă flu-
 ELECTROSTATICA
86

xul prin ea. Dacă raza sferei mici este r, pretutindeni pe suprafaţa ei
E are valoarea
__ 'L
e: 4rt ee r
si este dirijat totdeauna normal la suprafaţă. Găsim fluxul total prin S'
dacă inmulţim 'această componentă normală a lui E cu aria suprafeţei:

Fluxul prin suprafaţa S' = (_'_~) (4Jtr2) = !L (4.31)

4n Eor fu
un număr independent de raza sferei! Ştim că fluxul spre exterior
prin S este de asemenea q/~o - o valoare independentă de forma lui S
atîta vreme cît sarcina q este in interior.
Putem scrie concluziile noastre cum urmează

I
O; q exterior lui S
(4.32)
\ Endu= !L "
q interior lui S.
orice su- E.
prafaţă S

Să ne intoarcem la analogia cu "gloanţele" şi să vedem dacă are

sens. Teorema noastră spune că scurgerea netă de gloanţe printr-o supra-
faţă este zero dacă suprafaţa nu cuprinde arma cu care se trage. Dacă
arma este înconjurată de acea suprafaţă, indiferent de mărimea şi forma
acesteia, numărul de gloanţe ce trece prin ea este acelaşi - este dat de
viteza cu care pornesc gloanţele din armă. Analogia pare a fi destul de
rezonabilă pentru gloanţe a.' căror număr se conservă. Dar ne spune mo-
delul ceva în plus faţă de ceea ce obţinem scriind simplu' ecuaţia (4.32)?
Folosind modelul cu aceste gloanţe, nimeni nu a reuşit să facă altceva
decît să ajungă la această singură lege. Mai departe el nu produce alt-
ceva decît erori. De aceea, preferăm să reprezentăm cîmpul electromag-
netic pur abstract.

4.1)." Legea lui Gauss; divergenţa lui E

Rezultatul (4.32) a fost demonstrat pentru o singură sarcină puneti-

formă. Să presupunem acum că există _q(:lUă sarcini, o sarcină ql într-un
punct şi o sarcină q2 în alta. Problema pare mai dificilă. Cîmpul elec-
tric, a cărui componentă normală o integrăm pentru a obţine fluxul,
este dator-it ambelor sarcini. Cu 'alte cuvinte, dacă EI reprezintă cîmpul
electric pe care l-ar fi produs ql, singură, iar ~ cîmpul electric produs
de q2 singură, cîmpul electric total este E=E1+~. Fluxul prin orice
suprafaţă închisă S are expresia

~ (E t n+E2n )da = ~ E1"da+ ~ E2"da. (4.33)

~ s ~
LEGEA LUI GAUSS 87

Deci, fluxul în prezenţa ambelor sarcini este egal cu Luxul dator-it

unei sarcini plus fluxul dator-it celeilalte. Dacă ambele sarcini sînt exte-
rioare lui S, fluxul prin S este zero. Dacă q\ este in interiorul juj S, dar
q2 este in exterior, 'atunci prima integrală dă qt/io, iar a doua dă zero.
Dacă suprafaţa închide ambele sarcini, fiecare va da contribuţia sa şi

avem rezultatul că Lluxul este qJ + q" Legea generală este clară: fluxul
'.
J<Jţa1spre exteriorul unei suprafeţe închise este egal cu raportul dintre
sarcina totală din interior şi ta.
Rezultatul obţinut reprezintă o lege generală importantă a cimpului
electrostatic, numită legea lui Gauss:
J~~Jl!!l!}ui_Gauss
r Enda,~~,'innor di~l:I~ (4.34)
orice
J
suprafaţă
'.
închisă S

sau
~ E'nda= (4.'51
orice suprafaţă
închisă S
unde
Q;nt= rq,. (4.361
interIorul
lui S

Dacă descriem dispunerea sarcinilor in funcţie de o densitate de

sarcină P, putem considera că fiecare volum infinitezimal dV conţine o
sarcină "punctiforrnă" pdV. Suma pc toate sarcinile este atunci integrala

(4.37)
volumul in
Interiorul lui S
Din deducerea noastră vedeţi că legea lui Gauss rezultă din faptul
că exponentul în legea lui Coulomb este exact doi. Un cimp 1/r 3 sau
orice cîmp l/r n, cu ~2. nu ne-ar da legea lui Gauss. AstfeL legea hr
, Gauss este exact O expresie a legii luj COlllomb pentru forta dint.re dou~
sarcini, într-o formă diferită. De fapt, pornind înapoi de la legea Iu
Gauss, puteţi deduce legea lui Coulomb. Cele două sînt cu totul e~i
: valente atîta vreme cît ţinem in minte legea că Jorţele intre sarcini S10
radiale.
. '-- Am dori acum să scriem legea lui Gauss cu ajutorul derivatelor
Pentru a face aceasta aplicăm legea lui Gauss la o' suprafaţă infinitezimal.
care inchide un volum cubtc. Am arătat in capitolul 3 că fluxul lui 1
spre exteriorul unui astfel de cub este de 'V. E ori volumul dV al cubulu
 a

ELECTROSTATICA
88

Sarcina în interiorul lui dV, din definiţia lui r, este egală cu ~dV, astfel
că legea lui Gauss dă
,dV
V·EdV~- l'
'.
sau

Forma djferenţială a legii lui Gauss este prima din ecuaţiile fundamen-
tale ale cimpului electrostatic, ecuaţia (4.5). Am arătat acum că cele
două ecuaţii ale €'Jectrostaticii (4.5) şi (4.6), sînt echivalente cu legea for-
ţei a lui Coulomb.
Considerăm, in continuare un exemplu de folosire a legii lui Gauss.
(Vom ajunge mai tîrziu la mult mai multe exemple.)

Le 4.7. Cîmpul unei sfere Încărcate

Una din problemele dificile care s-au pus cînd am studiat teoria
atractiilor gravitationale '8 fost să demonstrăm că }oţiaprodusă,,~e o
( crac.?_int.reagasubstanţă al' fi concentrată în centrul sferei. Mulţi ani,
sf~ră__ materială solidă are la suprafaţa sferei valoarea pe care ar avea-o

Newton nu şi-a făcut publică teoria sa asupra gravitaţiei, deoarece nu

putea fi sigur că această teoremă este adevărată. Am demonstrat teo-
rema în capitolul 13 al vol. I, calculind integrala pentru potenţial şi
apoi găsind forţa gravitaţională prin utilizarea gradlcntului. Putem de-
monstra teorema acum în modul cel mai simplu. Numai că de data
aceasta vom demonstra teorema corespunzătoare pentru o sferă uniform
încărcată cu sarcină electrică. (Deoarece legile clectr-ostaticii sînt similare
cu ce:~ ale gravitaţiei, aceeaşi demonstraţie ar putea fi făcută pentru
cimpul gravttatâonal.)
_ întrebăm: care este cîmpul electric E într-un punct P oriunde în afara
suprafeţei unei sfere ce conţine o distribuţie uniformă de sarcină? Deoa-
rece nu există o direcţie "specială", putem presupune că E este pretu-
tindeni îndreptat dinspre centrul sferei. Considerăm o suprafaţă imagi-
nară, sfericăşi concentrică cu sfera încărcată şi care trece prin punctul P
(fig. 4.11). Pentru această suprafaţă, fluxul spre exterior este

~ En ' da,=E· 4JI;R2.

Legea lui Gauss ne spune că acest flux este egal cu sarcina totală Q
a sferei (împărţită cu so)

sau
Q
(4.39)
41'1s. R'
UNII DE clMp; SUPRAFETE ECHIPQTENTIALE 89

aceeaşi formulă ca şi cea pe care am fi avut-o pentru o sarcină puneti.

formă Q. Am demonstrat problema lui Newton mai uşor decit prin efec-
tuarea Integralei. Este, evident, un tip fals de uşurinţă - v-a trebuit un
oarecare timp pentru a fi in stare să înţelegeţi legea lui Gauss, astfel

,/--.......... E
/ '>('

~
/ Y/tf p\
DrstriiJv,tt" ~ / R ~ SupfUfat'i
Fig. 4.11. Utilizînd legea lui Gauss pen- 1eso:"dn/'p \ / [JaussÎanrJJ
tru a găsi CÎmpul unei sfere uniforme
de sarcină. -, .......... _---./
că puteţi crede că În realitate nu am cîştigat timp. Dar după ce aţi folosit
teorema din ce în ce mai mult. incepe să merite. Este o chestiune de
eficienţă.

4.8. Linii de cîmp; suprafeţe ecbipotenţiale

Am dori acum să dăm o descriere geometrică a cimpului clectro-

static. Cele două legi ale electrostaticit şi anume că fluxul este propor-
tionaţ cu sarcina din interior şi că cîmpul electric este gr-adien tul unui
potenţial, pot fi de asemenea reprezentate geometric. Ilustrăm aceasta
cu două exemple.
Mai întîi, luăm cimpul unei sarcini punctiforme. Tragem linii în di-
recţia cîmpului - linii care sint intotdeauna tangente la cimp, ca in
figura 4.12. Acestea sint numite linii de cîmp. Liniile arată în fiecare loc
direcţia vectorului cîmp electric. Dar noi vrem să reprezentăm mărimea
vectorului. Putem stabili legea următoare: intensitatea unui cîmp elec-
tric va fi reprezentată de densitatea liniilor. Prin densitatea Ilniilor in-
telegem numărul de linii ce trec printr-o unitate de arie a unei suprafeţe
perpendiculare pe linii. Cu aceste două legi putem avea o imagine a
cîmpului electric. Pentru o sarcină punctitormă, densitatea liniilor tre-
buie să des-crească ca 1fr 2 • Dar aria unei suprafeţe stcrtce perpendicu-
lare pe linii la orice rază creşte ca r 2 , astfel că dacă menţinem acelaşi
număr de linii la toate distanţele de sarcină, densitatea va rămîne pro-
portlona.ă cu mărimea cîmpului. Putem garanta că există acelaşi număr
de linii la orice distanţă dacă insistăm ca liniile să fie continue - că o
dată o linie pornită dintr-o sarcină nu se opreşte niciodată. In ter-meni
de linii de cimp, legea lui Gauss spune că liniile trebuie să pornească
 ELECTROSTATICA

numai din sarcini pozitive şi să se oprească numai in sarcini negative.

Numărul celor ce părăsesc o sarcină q trebuie să fie egal cu qJeo.
Putem găsi, acum, o imagine geometrică similară pentru potenţia­
. lul ct>. Cea mai simplă cale de a reprezenta potenţialul este de a desena
1 suprafeţe pe care <t> este o constantă. Numim echipotenţia:e suprafeţele

Fig. 4.12. Liniile de cimp şi suprafeţele echlpoterrţiale

pentru o sarcină punctttormă pozitivă.

de potenţial egal. Acum, care este relaţia geometrică dintre suprafeţele

echtpotcntiale şi liniile de cîmp? Cîmpul electric este gradientul poten-
ţialului. Gradientul are direcţia cel€i mai rapide schimbări de potenţial
şi este, prin urmare, perpendicular pe o suprafaţă echipotenţială. Dacă
E nu ar fi perpendicular pe suprafaţă, ar avea o componentă pe supra-
faţă. Potenţialul ar varia pe suprafaţă, dar atunci aceasta nu ar fi o
supreîată echlpotentia.ă. Suprafeţele echipotenţiale trebuie să fie pre-
. tutindeni perpendiculare pe liniile de cimp.
Pentru o singură sarcină punctiformă, suprafeţele echipotenţiale sînt
sfere cu centrul în sarcină. Am arătat în figura 4.12 intersecţia acestor
sfere cu un plan ce conţine sarcina.
Ca un al doilea exemplu, considerăm cîmpul în vecinătatea a două
sarcini egale, una pozitivă şi una negativă. Este uşor de obţinut cîmpul.
El este suprapunerea cimpurilor produse de fiecare din cele două sar-
cini. Astfel, să luăm două desene ca cel din figura 4-12 şi să le supra-
punem - imposibi'j Am avea atunci linii de cimp care se intersectează
unele cu altele şi aceasta nu e posibil, din cauză că E nu poate avea
doui1 direcţii in acelaşi punct. Dezavantajul imaginii cu linii de cimp
 SUPRAFEŢE
UNII DE cIMP; ECHlPOTENl-'IAJ.E st

este acum evident. Prin argumente geometrice este imposibil a analiza

intr-un mod foarte simplu unde merg noile linii. Din două imagini in-
dependente nu putem obţine imaginea combinată. Principiul suprapu-
nerii, un principiu simplu şi cu semnificaţii profunde asupra cîmpurilor
electrice, nu arc, în cazul liniilor de cimp, o reprezentare uşoară.

Fig. 4.13, Liniile de cîmp şi suprafeţele echipctenţiule pentru două sarcini

punctiforme egale şi opuse.

Imaginea cu linii de cimp are, însă, foâoasele sale, astfel că totuşi

ne-ar place să o desenăm pentru o pereche de sarcini egale (şi opuse).
Dacă calculăm cimpurile din ecuaţia (4.13) şi potenţialele din (4.23), pu-
tem desena liniile de cimp şi suprafeţele echipotcnţiale. Figura 4.13 arată
rezultatul. Dar noi a trebuit să rezolvăm întîi problema matematic
:~. Aplicarea legii lui Gauss

5.1. Electrostatica este legea lui Gauss plus ...

Există două legi ale electrostettcfi: fluxul cimpului electric dintr-un

volum este proporţional cu sarcina din interior -- legea lui Gauss şi
/Icirculaţia unui cimp electric este zero - E este un gradtent. Din aceste
două legi rezultă toate prcztcerile electrostaticit. Dar a spune aceste
lucruri matematic este una şi a le folosi cu uşurinţă, cu o anumită doză de
ingeniozitate, este alta. In acest capitol vom folosi nu numai calcule ce
pot fi făcute direct cu legea lui Gauss. Vom demonstra teoreme şi vom
descrie unele efecte, în special în conductorl, care pot fi înţelese foarte
uşor din această lege. Legea lui Gauss prin ca însăşi nu poate da soluţia
la nici o problemă, deoarece cealaltă lege trebuie de asemenea să fie res-
pectată. Astfel, atunci cînd folosim legea lui Gauss pentru rezolvarea
diferitelor probleme, vom avea de adăugat ceva la ea. Va trebui să
presupunem, de exemplu, unele lucruri asupra modului în care arată
cîmpul - bazaţi, de exemplu, pe argumente asupra simetriei. Sau, va
trebui să introducem explicit ideea că cîmpul este gradtentul unui po-
tenţial.

5.2. Echilibrul într-un cîmp electrostatic

Să punem mai întîi următoarea întrebare: cînd poate fi o sarcină

punctlformă in echilibru mecanic stabil în cîmpul electric al altor sar-
cini? Ca exemplu, să ne imaginăm trei sarcini negative situate în colţurile
unei triunghi echilateral în planul orizontal. O sarcină pozitivă, aşezată in
centrul triunghiului, va rămîne acolo? (Va fi mai simplu dacă ignorăm
gravitaţia pentru moment, cu 'toate că Incluzind-o nu ar schimba rezul-
tatul.) Forţa asupra sarcinii pozitive este zero, dar este echilibrul stabil?
s -ar reintoarce sarcina în poziţia de echilibru dacă ar fi uşor deplasată?
IRăspunsul este nu.
F,cH1LIBRUL INTR-UN C!MlJ ELECTROSTATIC 93

Nu există puncte de echilibru stabil în nici un cîmp electrostatic

exceptînd aşezarea peste altă sarcină. Utilizînd legea lui Gauss, este uşor
de văzut de ce. Mai intii, pentru ca o sarcină să fie in echilibru în orice
punct Po, cîmpul trebuie să fie zero. In al doilea rînd, pentru ca echilibrul
să fie stabil, trebuie ca atunci cînd mişcăm sarcina din P o în orice direc-
ţie, să existe o forţă de readucere îndreptată in sens opus deplasării.
Cîmpul electric în toate punctele vecine trebuie să fie indreptat înspre
interior - către punctul P o. Dar aceasta este o violare a legii lui Gauss
dacă nu există o sarcină in Pc. după cum putem vedea uşor.
Să considerăm o suprafaţă imaginară minuscul ce închide Po, ca în
figura 5.1. Dacă cîmpul electric pretutindeni in vecinătate este indreptat
spre P o, integrala de suprafaţă a componentei normale cu certitudine nu
e zero. Pentru cazul arătat în figură, fluxul prin suprafaţă trebuie să
aibă o valoare negativă. Dar legea lui Gauss spune că fluxul unui cîmp
electric prin orice suprafaţă este proportional cu sarcina totală din in-
terior. Dacă nu există o sarcină în P o, cîmpul pe care l-am imaginat vio-
lează legea lui Gauss. Este imposibil să echilibrezi o sarcină pozitivă
intr-un spaţiu gol -- într-un punct unde nu există o oarecare sarcină
negativă. O sarcină pozitivă poate fi in echilibru dacă se află in mijlocul
unei distribuţii de sarcină negativă. Evident, distribuţia de sarcină ne-
gativă ar trebui să fie ţinută în echilibru de forţe de alt tip decît cele
electrice!
Rezultatul nostru a fost obţinut pentru o sarcină punctiformă. Este
valabilă aceeaşi concluzie pentru un aranjament complicat de sarcini, ţi­
nute la un loc in poziţii relative fixe - cu vergcle, de exemplu? Consi-

Fig. 5.1. Dacă P u ar fi poziţie de echilibru stabil

pentru o sarcină pozttivă, cimpul electric pretu-
. tindeni in vecinătate ar fi Îndreptat spre Fu.

derăm problema pentru două sarcini egale fixate pe o vergea. Este posibil
ca această combinaţie să fie in echilibru intr-un cimp electrostatic oare-
care? Răspunsul este din nou nu. Forţa tota[ă asupra vergelei nu poate
fi o forţă de readucere, in cazul deplasării lor in Orice direcţie.
Să notăm cu F forţa totală asupra vergelei in orice poziţie - F este
atunci un cîmp vectorial. Urmind argumentele folosite mai sus, conchi-
dem că în poziţia de echilibru stabil divergenţa lui F trebuie să fie un
număr negativ. Dar forţa totală asupra vergelet este produsul dintre prima
sarcină înmulţită cu cîmpul corespunzător plus produsul celei de a doua
sarcini cu cîmpul său,
(:).1)
2&
APLICAREA LEGII LUI GAUSS

Divergenţa lui F este dată de

V·F~ q,(V·E,) + q,(V .E,).
Dacă fiecare din cele două sarcini qt şi q2 se ailă in spaţiul liber,
atit V· El> cit şi v· Ez sînt zero şi V· F este zero - nu negativ, cum ar fi
necesar pentru echilibru. Puteţi observa cum o extindere a argumentului "'1
(~
l:'
Fig. 5.2. O sarcină poate fi Î!
echilibru dacă există constrînger;
mecanice.

arată că nici o asamblare rigidă de un număr oarecare de sarcini nu

poate avea o poziţie de echilibru stabil intr-un cîmp electrostatic, in
spaţiul liber.
Nu am arătat pînă acum că echilibrul este interzis dacă există pivoţi
sau alte constringeri mecanice. Ca exemplu, să considerăm un tub gol in
care se poate mişca o sarcină inainte şi înapoi, liber, dar nu lateral. Este
foarte uşor de inventat un cîmp electric îndreptat spre interior la ambele
capete ale tubului, dacă este permis ca cîmpul să poată fi îndreptat lateral
spre exterior în vecinătatea centrului tubului. Aşezăm simplu sarcini po-
zitive la fiecare din capetele tubului, ca în figura 5.2. Acum poate exista
un punct de echilibru chiar dacă divergenţa lui E este zero. Sarcina,
evident, nu ar fi în echilibru pentru mişcarea laterală, dacă nu ar exista
forţe "neelectrice" din partea pereţilor tubului.

5.3. Echilibru cu conduetori

Nu există o poziţie stabilă in cimpul unui sistem de sarcini fixe. Ce

se întîmplă în cazul unui sistem de conductori încărcaţi? Un sistem de-
conductor! încărcaţi poate produce un cimp care să aibă un punct de
echilibru stabil pentru o sarcină punctiformă? (Evident, într-un punct care
nu este situat pe un conductor). Conductorii, după cum se ştie, au pro-
prietatea că sarcinile se pot mişca liber in ei. Poate că atunci cînd sarcina
punctiformă este uşor deplasată, celelalte sarcini de pe conductori se vor
mişca Într-un mod care dă naştere unei forţe de readucere pentru sarcina
puncttformă? Răspunsul este şi acum nu - cu toate că demonstraţia pe
care am dat-o nu arată aceasta. Demonstraţia pentru acest caz este mai
dificilă şi vom indica doar cum se face.
I "~-,- Mai întîi
'"O""
notăm că atunci cînd sarcinile se redistribuie pe conduc-
tort, acest lucru se poate intimpla numai dacă mişcarea sarcinilor pro-
duce o descreştere a energiei lor potenţiale totale. (O parte din energie
'\·t"'?· este consumată în căldura, deoarece sarcinile se mişcă in conductor).
[::'~.~ , Am arătat deja că dacă sarcinile ce produc un cimp sint staţionare,
i~lf există, in vecinătatea oricărui punct de zero P o, in cimp, o direcţie de-a
lungul căreia, mtşclnd o sarcină punctrformă dinspre Pc, energia siste-
!fir. mului va descreşte (deoarece forta este îndreptată dinspre P o). OriCL'

I~
rearanjare a sarcinilor pe conductori poate doar coborî şi mai mult ener-
gia potenţială; astfel (pe baza principiului lucrului virtual), mişcarea
lor va face doar să crească forţa dinspre P o în acea direcţie particulară
şi nu îi va schimba sensul.
Concluzia noastră nu înseamnă că nu-i posibil să echilibrăm o sar-
cină prin forţe electrice Acest lucru este posibil dacă dorim să controlăm
poziţia sau dimensiunile sarcinilor cu ajutorul unor dispozitive corespun-
zătoare. Ştiţi că o bară ce se sprijină pe vidul său, într-un cîmp gravi-
tational, este ncstebtlă, dar aceasta nu demonstrează că nu poate fi echi-
librată pc virful unui deget. La fel, o sarcină poate fi ţinută Într-un
punct prin cimpuri electrice, dacă acestea sînt variabi~e. Dar nu cu un
1-;
sistem pasiv - adică static.
I '1
~;! 5.4. Stabilitatea atomilor

.~
Dacă sarcinile nu pot fi ţinute stabil Într-un punct, este cu sigu-
ranţă necorespunzător să ne imaginăm materia ca fiind constituită din
sarcini punctiforme statice (electroni şi pi-etoni), guvernate numai de legi
ale electrostaticii. O astfel de configuraţie statică este imposibilă; s-ar

I
~:~I
prăbuşi.
S-a sugerat o dată că sarcinile pozitive ale unui atom ar putea fi
distribuite uniform într-o sîeră şi că sarcinile negative, electronli, s-ar
putea afla în repaus în interiorul sarcini] pozitive, cum e arătat in fi-
gura 5.3. .--
Acesta a fost primul model de atom, propus de 'J'hompscn. Dar Ru-
thcrford a conchis, din experimentul lui Getger şi Marsden, că sarcina
pozitivă era foarte concentrată în ceea ee el a numit nucleu. Modelul
static al lui 'I'hompson a trebuit abandonat. Rutherford şi Bohr au sugerat
atunci că echilibrul ar putea fi ,..dinamic cu electronit mlşctndu-se pe
orbite, cum este arătat in figura 5.4. Eleetr'onii ar fi ţinuţi să nu cadă spre
nucleu prin mişcarea lor orbitală. Noi cunoaştem deja cel puţin o djfi-
c:ultate în legătură cu această imagine. Cu o astfel de mişcare, clcctronlt ar
f~ aCOO;leraţi (din cauza mişcării circulare) şi, prin urmare, ar radia ener-
g~e. El şi:-ar pierde energia cinetică necesară pentru a rămîne pe orbită
ŞI s-ar mIŞca spre nucleu pe o spirală. Din nou ncstabtl!
. Stabilitatea atomilor este explicată acum cu ajutorul mecanicii cuan-
trce. Forţele electrostatice atrag eloctronul cit mai aproape de nucleu, dar
 APLICAREA LEGII LUI GAUSS

€lectronul este constrins să stea undeva, in spaţiu, la o distanţă dată de

principiul de nedeterminarc. Dacă ar fi reţinut într-un spaţiu prea mic,
ar avea o mare incertitudine în impuls. Dar aceasta înseamnă că ar
avea o mare energie probabilă - pe care ar folosi-o pentru a scăpa de

J'(Jf'cifl{J flfl}fltivti
r:oncentmto i"WltrrJ
Electronr"l'fPllw
{JerJrMeplonetIJ('f

Fig. 5.3. Modelul de atom al lui Fig. 5.4. Modelul de atom Ruther--
'I'nompson. Iord-Bohr.

atracţia electrică. Rezultatul net este un echilibru electric nu foarte

diferit de ideea lui Thompson - numai că sarcina negativă este cea tm-
prăştiată (din cauză că masa electronului este cu mult mai mică decit
masa protonului).

p5.5. Cîmpul unei sarcini Iintarc

Legea lui Gauss poate fi folosită pentru a rezolva un număr de pro-

bleme de cîmp electrostatic unde intervine cu o simetrie specială - de
obicei sferică, cilindrică sau plană. In restul acestui caPltoCvo:maplica le-
gea lui Gauss la citeva din aceste probleme. Uşurinţa cu care pot fi rezol-
vate poate da impresia greşită că metoda este foarte eficientă şi că am fi
in stare să mergem mai departe la multe alte probleme. Din păcate, nu
este aşa. Repede se încheie lista problemelor ce pot fi rezolvate uşor
eu legea lui Gauss! In capitolele următoare vom elabora metode mai J
eficiente de cercetare a cîmpurilor electrostatice.
Ca prim exemplu, considerăm un sistem cu simetrie cilindrică. Să ,
i
presupunem că avem o vergea foarte lungă, uniform încărcată. Prin .,r:.
aceasta înţelegem că sarcinile electrice sînt distribuite uniform de-a
lungul unei linii drepte infinit de lungi, cu sarcina }.. pe unitatea de •
lungime. Dorim să aflăm cîmpul electric. Problema poate fi rezolvată,
evident, integrind contribuţia la cimp de la fiecare parte a liniei. O vom
rezolva fără integrare, utilizînd legea lui Gauss şi unele presupuneri.
Mai întîi, presupunem că cimpul electric este îndreptat ra~i~ spre ex-
terior, dinspre linie. Orice componentă axială de la sarcinile dintr-o
parte va fi însoţită de o componentă axială egală. de la ~arcinile de pe
cealaltă parte. Rezultatul ar putea fi numai un cimp radial. Pare rezo-
nabil ca cîmpul să aibă aceeaşi: mărime in toate punctele echîdjstanţatc
I
•
 o FOAIE TNCARCATII.: DouA FOI

de linie. Acesta este evident, (Nu-i uşor de demonstrat, dar e adevărat

dacă spaţiul c simetric - cum credem noi că estc.)
Putem folosi legea lui Gauss in modul următor. Considerăm o
suprafaţă imaginară de forma unui cilindru coaxial cu linia, cum este
arătat in figura 5.5. COnform legii lui Gauss, fluxul total al lui E prin
această suprafaţă este egal cu sarcina din interior împărţită la 'o. De-

Fig. 5.5. O suprafaţă eilfndrîcă gausstană

coaxtată cu o linie' Încărcată.

oarece cimpul este presupus normal pc suprafaţă, componenta normală

I este mărimea cimpului. Să o notăm E. De asemenea, fie r raza cilindru-
lui; luăm lungimea lui egală cu unitatea, din motive de simplitate.

I
Fiuxul prin suprafaţa ctllndrtcă este egal cu de E ori aria suprafeţei,
care-i âxr. Fluxul prin cele două feţe de la capete este nul, deoarece
cîmpul electric este tangential la ele. Sarcina totală în interiorul supra-
feţei noastre este chiar 1, din cauză că lungimea liniei din interior este
o unitate. Legea lui Gauss dă atunci

J!;. 2Jtr= ~
1 e
(5.2)

Cimpul electric al unei sarcini liniare este invers proporţional cu puterea

uuiia a distanţei de la linia axtală.

;G.6. O foaie încărcată; două foi

Drept alt exemplu vom calcula cîmpul unei foi pIane uniform în .."ir_
Să presupunem că foaia este extinsă la infinit şi că sarcina pe
.c.illf:..
unitatea de arie este o. Vom fa:e o altă presupunere. Consideraţii de
simetrie ne fac să credem că direcţia cimpului este pretutindeni normală
la plan şi dacă nu avem cimp de la nici o altă sarcină din lume, cîmpurile
trebuie să fie aceleaşi (in mărime) de ambele părti.. De data aceasta ale-
gem pe suprafaţa gaussiană o cutie dreptunghiulară cerc taie foaia, cum
7 - FIrle. me.deml VQi. n.
. .~
98

este arătat in figura 5.6. Cele două feţe paralele cu foaia au arii eg
spunem A. Cîmpul este normal la aceste două feţe ş1:parald la cele
patru. Fluxul total este de E ori aria primei feţe plus de E ori aria feţei
opuse - fără contribuţie de la celelalte patru feţe. Sarcina totală inchisă
în cutie este erA. Egalind fluxul cu sarcina din interior, avem
M-~M=~ (5.3)
din care

un rezultat simplu, dar important.

Puteţi să vă reamintiţi că acelaşi rezultat a fost obţinut într-un capi-
tol anterior printr-o integrare asupra intregii suprafeţe. Legea lui Gauss
ne dă răspunsul, in acest exemplu, mult mai simplu (cu toate că nu este
atit de general aplicabil ca metoda anterioară).
Aocentuăm că acest rezultat se aplică numai la cîmpul generat de
sarcinile de pe foaie. Dacă există alte sarcini în vecinătate, cîmpul total

FwÎeyni{arm
im:6rxfrj

Fig. 5.6. Cimpul electric în vecinătatea unei

foi unifonn încărcate poate fi găsit aplicind
legea lui Gauss In o cutie imaginară.

in vecinătatea foii ar fi suma lui (5.3) şi a cîmpului celorlalte sarcini.

Legea lui Gauss ne-ar spune atunci
(5.4)

unde El şi E 2 sint cimpurile indreptate spre exterior in fiecare parte

a foii.
 INCARCATA; o pATURA SFERICA

i
o [,0 [,0

Fig. 5.7. Cîmpul între două foi încărcate este a /"0' '

O cutie ce include numai o suprafaţă

sau alta, ca in (b) sau (c) din fig .. ~"
se poate vedea că cîmpul între cele două foi trebuie să fie de două ori.~~
mare decît este pentru o singură foaie. Rezultatul este

E (intre foi) = ~ (5.5)

e,

E (în afară) = O. (5.6)

5.'7. O sferă tncărcată: o pătură sferică

Am folosit deja (în capitolul 4) legea lui Gauss pentru a găsi cimpul
in exteriorul unei regiuni sferice uniform Încărcate. Aceeaşi metodă ne
poate da de asemenea cîmpul în interiorul. sferei. De exemplu, calculul
poate fi folosit pentru a obţine o aproximaţie bună a cîmpului în inte-
.,.
100 APLICAREA L<:GIt LUlOAUSS

rior~ un~i ':1Ucle~ atomic. In ciuda faptului că protonii int:-u~ nucleu se

respmg, el stnt, dm cauza forţelor nucleare puternice, tmprăsuau aproape
uniform În întreg nucleul.
Să presupunem că avem o sferă de rază H umplută uniform cu sar-
cină. Fie P sarcina pe unitate de volum. Utilizind din nou argumente de
simetrie, presupunem cimpul radial şi egal in mărime in toate punctele
aflate la aceeaşi distanţă de centru. Pentru a găsi cîmpul la distanţa r

Oensiflltf>
uniformihfemrttn;

Fig. 5.8. Legea lui Gauss poate fi folosită

pentru a găsi cîmpul in interiorul unei sfere
r uniform încărcate.

de centru luăm o suprafaţă gaussiană sferică de rază r (r<R), cum este

arătat in figura 5.8. Fluxul spre exteriorul acestei suprafeţe este

4nr 2E.
Sarcina din interiorul suprafeţei gaussiene alese de noi este egală eu
volumul din interior înmulţit cu p sau

~n;r~p.
3

Utilizind legea lui Gauss, rezultă că mărimea cîmpului este dată de

E = i!.. (r<R). (5.7)

3~o

Puteţi vedea că această formulă dă rezultatul corespunzi'itor pentru

r= R. Cimpul electric este proporţional cu raza şi este indreptat radial
spre exterior.
Argumentele pe care le-am dat pentru o sferă unifo:n: Încărcată pot
fi aplicate de asemenea la o pătură sfertcă subţire de sarciru. Presupunînd
că cimpul este pretutindeni radial şi sferic simetric, se obţine imediat din
 ES'I'"F: CIMPUL UNEI SARCI!'.'1 PUNCTIFORME EXACT l'r'? 101

legea lui Gauss că cîmpul în exteriorul păturtl este ca acela al unei sar-
cini puneti forme, in timp ce în interior este pretutindeni zero. (O sup:'a-
faţă gaussiană in interiorul, păturh nu va conţine sarcini).

JJ:" (J " '"

A
_
5.8. Este cimpul unei sarcini punctiforme exact 1/r2?

jJţ Dacă analizăm cu mai mare' atenţie cum ajunge să fie zero cîmpul
in interiorul păturu, putem vedea mai dar de ce legea lui Gauss este
adevărată din singurul motiv că forţa lui Coulomb depinde exact de

Fig. 5.9. Cîmpul este zero in orice punct P

în interiorul unei pături srence încărcate.

pătratul distanţei. Să considerăm un punct P in interiorul unei pături sfe-

rtco încărcate. Să ne imaginăm un con mic cu vîrful în P şi care ajunge
pînă la suprafata sferei, unele taie o mică arie .1.0), ca în figura 5.8. Un
COn exact simetric, pornind in partea opusă a lui P va tăia aria baz pe
suprafaţa sferei. Dacă distanţele de la P la aceste două elemente de arie
sint TI şi T2' ariile se găsesc în raportul
Aa. fi
~=;f~

(Puteţi arătaaceasta geometric, pentru orice punct P din interiorul sîeret.)

Dacă suprafaţasferei este uniform încărcată, sarcina f1q pe fiecare
dintre elementele de arie este proporţională cu aria; astfel
.!::..q.=~.
!::..Ql !::..~1

Legea lui Coulomb spune atunci că intensităţile cîmpurilor produse

in P de aceste două elemente de suprafaţă sint în raportul
~ = q,/f~ =1
El q,lif •
!!"'-
102 ---'AP:::Lo'=CoAeRe"eA=Ll:GU LUI GAUSS

Cîmpunle se anulează reciproc Deoarece toate părţile suprafeţei pot

fi imperecheate în acelaşt mod, cîmpul total in P este zero. Dar puteţi
constata că nu ar fi aşa dacă exponentul lui r în legea lui Coulomb nu
ar fi exact doi.
Validitatea legii lui Gauss depinde de legea inversului pătratului a
lui Coulomb. Dacă legea forţei nu ar fi proportlonalttatea cu inversul
pătratului, il-ar mai fi adevărat că cîmpul in interiorul unei sfere uni-
form încărcate este exact zero. De exemplu, dacă forţa ar varia mai re-
pede ca, de exemplu, cu inversul cubului lui r, acea porţiune a supra-
feţei care este mai apropiată de un punct interior ar produce un cîmp
mai mare decît cel produs de alta mai îndepărtată, care generează un
cîmp radial spre interior, in cazul că suprafaţa ei este pozitiv încărcată.
Aceste concluzii sugerează o cale elegantă de a găsi dacă legea inversului
pătratului este precis adevărată. Trebuie doar să determinăm dacă cimpul
in interiorul unei pături sferice uniform încărcate este sau nu precis zero.
Noroc că există o astfel de metodă. De obicei este dificil să măsori
o cantitate fizică cu precizie mare - un rezultat de un procent s-ar
putea să nu fie prea dificil, dar cum am proceda ca să verificăm, de
exemplu legea lui Coulomb, cu o precizie de unu la un bilion? Aproape
cu siguranţă că este imposibil, chiar cu mijloacele cele mai bune ce ne
stau la dispoziţie, să măsurăm forţa dintre două obiecte încărcate, cu o
asemenea precizie. Dar prin determinarea doar a faptului că cîmpurile
electrice în interiorul unei sfere încărcate sînt mai mici decît o valoare
oarecare, putem face o verificare de înaltă precizie a corectitudinii legii
lui Gauss şi, de aici, a dependenţei de inversul pătratului din legea lui
Coulomb. De fapt, ceea ce se face este a compara legea forţei cu una
ideală, cea a tnvcrselor pătratelor. Astfel de comparărt de lucruri egale,
sau aproape egale, sînt de obicei bazele celor mai precise măsurărt fizice.
Cum observăm cîmpul în interiorul unei sfere încărcate? O cale este
să încărcăm un obiect atingtndu-l de interiorul unui conductor sferic. Ştiţi
că dacă atingem o mică bilă de metal cu un obiect încărcat şi apoi o
atingem de electrometru, acesta devine încărcat şî acul aparatului va
devia faţă de zero (fig. 5.10). Bila se Încarcă deoarece există cîmpuri
electrice în exteriorul sferei încărcate, care determină sarcinile să alerge
spre (sau dinspre) mica bilă. Dacă faceţi acelaşi experiment atingind mica
bilă de interiorul sferei încărcate, găsiţi că nu e transportată la elcctro-
metru nici o sarcină. Cu un astfel de experiment puteţi arăta uşor că
cimpul în interior este, cel mult, de citeva procente din cîmpul exterior
şi că legea lui Gauss este cel puţin aproximativ corectă.
Se pare că Benjamin Franklin a fost primul care a observat că
cimpul în interiorul unei pături conductoarc e zero. Rezultatul i s-a părut
straniu. Cînd a adus la cunoştinţă observaţia sa lui Priestley, acesta a
sugerat că ar putea fi legată de o lege a inversului pătratului, ~eoare:e
se ştia că o pătură srerică materială nu produce cîmp gravttattonal III
interior. Dar Coulomb nu a măsurat dependenţa de inversul pătratului
decît cu 18 ani mai tirziu, iar Gauss a venit fii mai tîrziu.
 ESTE CiMPUL UNEI SARCINI l"UNCTIFORME EXACT 1 'r'?
101

Legea lui Gauss a fost verificată cu grijă punînd un electrometru in

interiorul unei sfere mari şi observînd dacă apare vreo deviaţie atunci
cind sfera este încărcată la un Înalt voltaj. Intotdeauna este obţinut Un
rezultat nul. Cunoscînd geometria aparatului şi sensibilitatea electromc-
trului este posibil să se calculeze cimpul minim oe ar fi observat. Din
Sftw/}{}(J/o
incrJrcot6

Fig. 5.10. Cîmpul electric este zero in interio-

rul unei pături ccnductoare Închise.

această valoare este posibil să stabilim o limită superioară a abaterii ex-

ponentului de la valoarea doi. Dacă scriem că forţa electrostatică depinde
2
de r- 'fm
putem stabili o limită superioară pentru 1':. Prin această metodă,
,

Maxwell a determinat un ~ mai mic decit 1/10 000. Experimentul

a fost repetat şi perfecţionat in 1936 la Plimptom şi Laughton.
Ei au găsit că exponentul lui Cculomb diferă de doi cu mai puţin decît
unu împărţit la un bilion.
Aceasta atrage după sine o întrebare interesantă: cît de exact ştim
noi că legea lui Coulomb se verifică în diferite condiţii? Experimentul
descris măsoară dependenţa cîmpului de distanţă pentru distanţe de
cîteva zeci de centimetri. Dar ce se întîmplă la distanţele dintr-un atom
- in atomul de hidrogen, de exemplu, unde noi credem că elcctronul este
atras spre nucleu, conform aceleiaşi legi a inversului pătratului? Este
adevărat că mecanica cuantică trebuie să fie folosită pentru partea meca-
nică a comportării electronului, dar forţa este elcctrostattcă obişnuită. In
formularea problemei, energia potenţială a unui eleetron trebuie să fie
CUnoscută ca funcţie de distanţa de la nucleu şi legea lui Coulomb dă un
potenţial ce variază invers cu prima putere a distanţei. Cît de exact este
cunoscut exponentul pentru distanţe atit de mici? Ca 'rezultat al unor
măsurători foarte atente, efectuate în 1947 de Lamb şi Rutherford asupra
104 APLICAREA T.},;Grr LUI GA uss

poziţiilor relative ale nivelelor ele energic ale hidrogenului, ştim că expo-
nentul este corect, din nou, cu precizia de unu la un bilion, la scara ato-
mică - adică, la distanţe de or-dinul unui ăngstrbrn (lO-tl centimetri).
Precizia măsurătorii lui Lamb-Rutherford a fost posibilă şi de data
aceasta datorită unui "accident'( fizic. Ne aşteptăm ca două stări ale a10-
mului de hidrogen să aibă energii aproape identice numai dacă potenţialul
variază exact ca l/r. A fost efectuată o măsurare a diferenţei foarte mici
a energiilor, prin măsurarea frecvenţei m a Iotorulor ce sînt emişl sau
absorbit! la tranzitia dintr-o stare În alta, folosind pe-ntru diferenţa de
energic dE=nw. Calcu'elc au arătat că fiE ar fi sensibil diferit de ceea
ce s-ar observa dacă exponentul în legea forţei 1/r 2 ar diferi de 2 doar cu
unu împărţit la un bilion.
Este acelaşi exponent corect la distanţe şi mai mici? Din măsurători
in fizica nucleară s-a găsit că există forţe clectrostatice la distanţe tipic
nucleare ~- la aproximativ 10- 13 centimetri - şi că şi acolo variază apro-
ximativ ca inversul pătratului. Vom analiza unele dovezi Într-un capitol
ulterior. Lesoa lui Coulomb este înC'ă valabilă, cel puţin într-o oarecare
măsură, la distanţe de ordinul a ]O-l.'l centimetri.
Dar ce se intîmplă la aproximativ 10- 14 centimetri? Acest .domeniu
poate fi cercetat bombat-dind protoni cu electroni de energie foarte mare
şi observind cum sint împrăştiaţi a-esua. Rezultatele de pînă acum nar
să indice că legea nu mai este valabilă la aserr-cnea distanţe. Forţele elec-
trice par a fj de aproximativ zrce ori crea mici la distanţe mai mici decît
10~H centimetri. Există două explicaţii posibile. Una. că legea lui Coulornb
nu este valabilă la distanţe atît de mici. alta că obloctcle noastre, elec-
tronii şi protontt. nu sînt sarcini puncttfcrmc. Poate, fie cler-tronul. fie
protonul. sau ambii. sint un fel de pată. Cei mai mulţi fi7icicni preferă
să considere că sarcina protonulut este tmorăsttată. Stim că protonii tntcr-
actlonează tarc cu mezoniî. Aceasta implică faptul că un proton va exista,
din cînd in cînd, ca neutron cu un mezon rt" în jurul său. O astfel de
configuraţie va acţiona - în- medie - ca o mică sferă de sarcină pozitivă.
Dar cîmpul unei sfere încărcate nu variază ca 1/r2 pînă la centrul său.
Foarte probabil că sarcina protonului este lmprăştiată, dar tedrta pionîlor
este încă foarte incompletă, astfel incit s-ar putea ca legea lui Coulomb
să nu fie valabilă la distanţe foarte mici. Problema rămîne deschisă.
lncă o observaţie: legea Invcrsulut pătratului este valabilă la distanţe
de ordinul a un metru, nu şi la 10-10 m; dar este coeficientul 1/4](20 ace-
laşi? Răspunsul este da; cel puţin cu o precizie de 15 împărţit la un
milion.
Ne reintoarcem la o problemă importantă, pe care am neglijat-o cind
am vorbit despre verificarea experimentală a legii lui Gauss. S-ar putea să
vă fi mirat cum au putut da experientele lui Maxwell sau al~ lui ~l~mpton
şi Laughton o astfel de precizie, fără ca conductorul sfer-ic utilizat de
ei să fie o sferă perfectă. Să realizezi o precizie de unu la un bilion este
intr-adevăr ceva şi v-aţi putea intreba dacă ei ar putea face o sferă atit
ctMPURILE lJN1.:1 CONDUCTOR lOS

de precisă. Cu certitudine că există

mici neregularităţi în orice sferă reală;
şi dacă există neregularităţi, nu vor produce ele cimpuri in interior?
Dorim să arătăm acum că nu este necesar să avem o steră perfectă. Este
posibil, de fapt, să arătăm că nu există cîmp in interiorul unei pături
conductoare Închise de orice formă. Cu alte cuvinte, experienţele au de-
pins de l/r~, dar nu au nimic de-a face cu faptul că suprafaţa este o sferă
(exceptind faptul că o sferă ne-ar arăta mai uşor ce cimpuri ar apărea
dacă legea lui Coulomb ar fi greşită}, astfel că ne ocupăm de acel subiect
acum. Pentru a arăta aceasta este necesar să cunoaştem citeva dintre pro-
prietăţile conductortlor electrici. - - -

5.9. Cîmpurile unui conductor

Un conductor electric este un solid care conţine mai mulţi electroni

"liberi". Electroni! pot să se mişte liber în material, dar nu pot părăsi
suprafaţa. Intr-un metal există atît. de mulţi electroni liberi incit orice
cîmp electric va pune în mişcare un mare număr dintre aceştia. În acest
caz, sau curentul de electroni astfel stabilit trebuie ţinut. in mişcare con-
tinuu cu ajutorul surselor externe de energie, sau mişcarea etcctronftor
va inceta de indată ce ei descarcă sursele care produc cîmpul iniţial. In
situaţii "eleetrostat.ice". nu considerăm Surse COntinue de curent (ele vor
fi considerate mai tirziu CÎnd studiem magnetostatica); astfel, electronit se
mişcă numai pină ce s-au aranjat să producă un cîmp electric nul pretu-
tindeni în interiorul conductor-ului. (Aceasta se petrece de obicei într-un
timp foarte scurt - o mică fracţiune de secundă.) Dacă ar r-ămîne vreun
cîmp, acest cîmp ar determina încă mai mulţi electroni să se mişte: sin-
gura soluţie electrostatică este: cimpul nul pretutindeni in interior.
Să considerăm acum interiorul unui obiect conductor încărcat. (Prin
.Jntertor'' înţelegem în metal tnsuşi.) Deoarece metalul este un conductor,
cîmpul din interior trebuie să fie zero şi astfel gradicntul potenţialului <Il
este zero. Aceasta însemnează că ep nu variază de la un punct la altul. Ori.ce
conductor este o regiune ecrnpotentială şi suprafaţa sa este o suprafaţă
echlpotcnttală. Deoarece într-un conductor cîmpul electric este pretutin-
deni zero, divergenta lui E este zero şi, COnform legii lui Gauss, densitatea
de sarcină în interiorul conductorului trebuie să fie zero. -
Dacă nu pot exista sarcini într-un conductor, cum poate fi acesta
încărcat? Ce anume Intelegem cind spunem că un conductor este "în-
cărcat"? Unde sînt sarcinile? Răspunsul este: sarcinile se găsesc pe supra-
faţa conductor ului, unde există forţe puternice care le ţin să nu plece
- ele nu sînt complet "libere". Cînd studiem fizica stării solide, aflăm
că sarcina în exces a oricărui conductor se găseşte în medie în interiorul
a unu sau două st.raturi atomice ale suprafeţei. Pentru scopurile noastre
prezente, este destul de corect a spune că, dacă orice sarcină este pusă
pe sau in conductor, ea se acumulează toată pe suprafaţă; nu există
sarcină in interiorul unui conductor.
106 APLICAREA LEGTI LUI GAUSS

Notăm de asemenea că cîmpul electric în exterior, în imediata apro-

piere a suprafeţei unui conductor, trebuie să fie normal la suprafaţă. Nu
poate exista o componentă tangenttală. Dacă ar exista o asemenea com-
ponentă, electronii s-ar mişca de-a lungul suprafeţei; nu există forţe care
să oprească aceasta Exprirrrîndu-ne altfel: ştim că liniile de cîmp electric
trebuie să fie totdeauna perp~r:diculare pe suprafaţa cehi potenţială.
Putem de asemenea, utilizind legea lui Gauss, să legăm intensitatea
<Cimpului exterior din imediata vecinătate a unui conductor de densitatea

Fig. 5.11. Cimpul electric în exteriorul

suprafeţei unui conductor, în imediata ve-
cinătate, este proporţional cu densitatea
su-
perficială locală de sarcini.

locală suprafaţă. Ca suprafaţă gausstană luăm o mică cutie

de sarcini la
ctltndrică, jumătate În interiorul şi jumătate În exteriorul suprafeţei, ca
cea din figura 5.11. Există o contribuţie la fluxul total al lui E numai din
partea cutiei exterioare conductorului. Cîmpul exterior imediat vecin la
suprafaţa conductorului este atunci;
In exteriorul conductorului

E-~ ~~
unde O" este
'.
densitatea superficială locală de
sarcină.
De ce produce o foaie Încărcată de pe un conductor un cîmp diferit
de cel al unei foi încărcate? Cu alte cuvinte, de ce (5.8) este de două ori
mai mare decît (5.3)? Motivul este, evident, faptul că noi nu am spus
pentru conductor că nu există "alte" sarcini în jur. Trebuie, de fapt, să
existe unele care să facă E=O în conductor. Sarcinile în imediata veci-
nătate a unui punct P de pc suprafaţă dau, de fapt, un cîmp Elocal= CI~o:al
atît În interiorul cît şi în exteriorul suprafeţei. Dar toate celelalte sarcici
de pe conductor "conspiră" să producă un cîmp adiţional în punctul P,
egal in mărime cu E iocal. Cîmpul total din interior tinde spre zero, iar
cîmpul în exterior spre 2E!ocal=~'
e
 ctD.'IPUL IN C.\VITATEA UNUI CONDUCTOR

5.10. Cîmpul în cavitatea unui conductor

Ne reintoarcem acum la problema rccipicntului gol - un conductor

cu o cavitate. Nu există cîmp în metal, dar ce se întîmplă in cavitate?
Vom arăta că dacă cavitatea este goală, atunci nu există cîmpuri in ea,
indiferent de forma conductorului sau a cavităţii - de exemplu pentru
cea din figura 5,12. Să considerăm o suprafaţă gaussiană, ca S din fi-

Fig. 5,12. Care este cîmpul într-o cavitate

goală a unui conductor de orice formă '?

gura 5.12, care include cavitatea, fără să iasă din materialul conductor.
Pretutindeni pc S cimpul este zero, astfel că nu există flux prin S şi
sarcina totală în interiorul lui S este zero. Pentru o pătură efcrică am
putea susţine, din motive de simetrie, că nu pot fi sarcini in interior.
Dar, in general, putem spune doar că există cantităţi egale de sarcini
pozitive şi negative pe suprafaţa internă a conductorului. Ar putea exista
'. o sarcină superficială pozitivă într-o parte şi una negativă intr-un alt loc,
cum este indicat in figura 5.12. Un astfel de lucru nu poate fi împiedicat
de legea lui Gauss.
In realitate, ceea ce se întîmplă este că orice sarcini egale şi opuse
pe faţa interioară ar aluneca pentru a se întîlni unele cu altele, anihi-
lîndu-se complet. Putem arăta că ele trebuie să se anuleze complet, uti-
lizînd legea conform căreia circulaţia lui E este totdeauna zero (electrosta-
ticâ). Să presupunem că ar exista sarcini pe unele părţi ale suprafeţei
interioare. ştim că ar trebui să existe un număr egal de sarcini opuse
într-un alt loc. Orice linii ale lui E ar trebui să pornească din sarcini
pozitive şi să ajungă in sarcini negative (deoarece considerăm numai
.cezul cind nu există sarcini libere in cavitate). Să ne imaginăm acum o
curbă închisă r, care traversează cavitatea de-a lungul unei linii de forţă,
de la o sarcină pozitivă oarecare la o sarcină negativă şi se reîntoarce la
punctul său de plecare prin conductor (ca in figura 5.12). Integrala de-a
108 APLIC\REA LEGII LUI GAUSS

lungul unei astfel de linii de forţă de la sarcini pozitive la negative nu

ar fi zero. Integrala prin metal este zero, deoarece E=O. Am avea astfel
~E.ds~O???
Dar integrala de linie a lui E de-a lungul oricărei curbe închise
intr-un cîmp electrostatic este totdeauna zero. Astfel, nu pot exista
cîmpuri în interiorul cavităţii goale şi nici o sarcină pe suprafaţa inte-
rioară.
Ar trebui să reţineţi ceva important in rettonamcntul făcut. Am
spus intotdeauna "în interiorul unei cavttăti goale". Dacă unele sarcini
sînt însă situate in poziţii fixe În cavitate - ca, ele exemplu. pe un izo-
lator sau pe un mic conductor izolat de col principal - atunci pot exista
cimpuri in cavitate. Dar atunci, aceea nu este o cavitate "goală".
Am arătat că dacă o cavitate este complet închisă de un conductor,
nici o distribuţie statică de sarcini din exterior nu poate produce cîmp
in interior. Aşa se explică posibilitatea de .x-cranare" a echipamentului
electric prin aşezarea lui Într-o carcasă r-otaltcă. Aceleasi argumente pot,
fi folosite pentru a arăta că nici o distribuţie statică de sarcini din interiorul!
unui conductor închis nu poate produce cîmp în exterior. Ecrane-ca lu-
crează în ambele direcţii! In elcctrostatică - dar nu cînd o vorba de
cimpuri variabile - cimpurile pe cele două părţi ale unei pături conduc-
tcare sînt complet independente.
Vcdctl acum de ce a fost posibil să se verifice legea lui Coulomb
cu o atît de mare precizie. Forma conductorului gol folosit nu contează.
Nu e necesar să fie sfcrică: poate fi pătratică! Dacă 1egP8 lui Gauss este
exactă, cîmpul din interior e totdeauna zero. Intelegeti. de asemenea,'
acum de ce am putea să stăm Ia capătul unui nencrator Van ele Graaff de!
un milion de volţi, în interior, fără a ne nelinişti dacă primim un şoc
- din cauza legii lui Gauss.
6. Cîmpul electric în diferite cazuri 1l

6.::1'. Ecuaţiile potenţialului electrostatic

Acest capitol va descrie comportarea cîmpului electric într-o serie de

situaţii diferite. El ne Va da o oarecare experienţă asupra modului în care
se comportă cîmpul electric şi va descrie unele din metodele matematice
rolosnc pentru a găsi acest cîmp.
Incepem prin a accentua că întreaga problemă matematică este rezol-.
varea a două ecuaţii, ecuaţiile lui Maxwell pentru clectrostaucă,

'v'.E= k (i.1)
'.
(i.2)
De fapt, cele două ecuaţii pot fi combinate într-una singură. Din a
doua ecuaţie ştim imediat că putem descrie cimpul ca gradientul unui
scalar (vezi § 3.7)
(i.3)
Putem, dacă dorim, să descriem complet orice cimp electric particular
in funcţie de potentialul său Q). Obţinem ecuaţia diferenţială pe care tre-
buie să °
satisfacă (j) subsututnd (G.J) În (0.1)

'V.ţ7I1>=_Jl-. (i.4)
'.
Divergenţa gradientulut lui Q) este acelaşi lucru ca \72 aplicat lui Q)

<:fl. 'ţ7Q) = "Ş'2<1> = ;r4> + 3'~ + ;r~ (i.5)

3;1;" i;'y' az"
şi astfel scriem ecuaţia (6.4) ca
(i.i)

1) De revazut cap. 23, vol. 1.: Rezonanta.

!l0 cnn-rr. ELECTRIC îN DH"ERITE CAZURI

Operatorul \J2 este numit laplaceian, iar ecuaţia (6.6) este numită
ecuaţia lui Poisson. Intregul subiect al electrostaticii, din punct de vedere
matematic, este în esenţă un studiu al soluţiilor ecuaţiei (6.6). O dată ce
w este obţinut prin rezolvarea ecuatiei (6.6) putem găsi E imediat din (6.3).
Considerăm acum prima clasă specială de probleme, în care p este dat
ca funcţie de x, y, z. în acest caz, problema este aproape banală, deoarece
cunoaştem deja soluţia ecuatie! (6.6) pentru cazul general. Am arătat că
dacă p este cunoscut in fiecare punct, potenţialul in punctul (1) este

<P(1)~
r p(2)dV. (6.7)
J 4111'or1•
unde p(2) este densitatea de sarcină, dV 2 este elementul de volum în
punctul (2) şi Ta este distanţa între punctele (1) şi (2). Rezolvarea ecuaţiei
diferenţiale (6.6) se reduce la o integrare asupra spaţiului. Soluţia (6.7) ar
trebui reţlnută în special, deoarece există mai multe situaţii în fizică ce
conduc la ecuaţii ca
\72 (ceva) = (ceva diferit)
şi ecuaţia (6.7) este un prototip al soluţiei pentru oricare din aceste pro-
bleme.
Soluţia
problemelor de cîmp electrostatic este deci absolut simplă
atunci cînd poziţiile tuturor sarcinilor sînt cunoscute. Să vedem cum
funcţionează în cîteva exemple.

1::,
,,~:ţJ Dipolul electric

Să luăm intii două sarcini punctfforme, +q şi -q, separate prin

distanţa d. Considerăm că axa z trece prin sarcini şi luăm originea la
mijlocul distanţei dintre ele, cum este arătat în figura 6.1. Atunci, folosind
(4.24), potenţialul celor două sarcini este dat de

<I>(x.y,z,)~_l [ q + -q ] .
'''. y'[z-(m~x'+Y' V[ZT(f)"ft-x'+l (68)

Nu vom scrie formula pentru cîmpul electric, dar putem să-I calculăm
intotdeauna din moment ce avem potenţialul. Am rezolvat astfel problema
a două sarcini.
Există un caz special important in care cele două sarcini sînt foarte
apropiate - ceea ce înseamnă că sintem interesaţi de cîmpuri numai la
distanţe mari in comparaţie cu distanţa dintre sarcini. O astfel de pereche
apropiată de sarcini se numeşte dipol. Dipolii sînt foarte comuni.
O antenă "dipol'~ poate fi adesea aproximată prin două sarcini sepa-
rate de o distanţă mică - dacă nu ne interesează cîmpul prea aproape de
antenă. (Ne interesează de obicei antene cu sarcini in mişcare; atunci
DIPOLUL ELECTRIC 111

ecuaţiile staticii nu se aplică în realitate, dar pentru unele scopuri ele

constituie aproximatii adecvate.)
Mai importanţi sint, probabil, dipolii atomici. Dacă există un ctrno
electric În orice material, electrontl şi protoniî simt forţe opuse şi sînt
deplasaţi unul faţă de altul. Intr-un conductor, vă reamintiţi, unii din-
tre electroni se mişcă spre suprafeţe, astfel ÎnCÎt cîmpul în interior devine

P(X,!!,!}

i:
Fig. 6.1. Un dipol.: două sarcini -l-c şi -q
separate prin distanţa â.

zero. Intr-un izolator. electronii nu se pot mişca foarte departe; ei sînt

traşi înapoi de atracţia nucleului. însă, ei se deplasează puţin. Astfel, cu
toate că un atom, sau moleculă, rămîne neutru într-un CÎmp electric ex-
tern, există o separare foarte mică a sarcinilor sale pozitive şi negative
şi devine un dipol microscopic. Dacă ne interesează cîmpurile acestor
dipoli atomici în vecinătatea unor obiecte de dimensiuni obişnuite, avem
de-a face în mod normal cu distanţe mari în comparaţie cu separăr-ile
dintre perechile de sarcini.

Fig. 6.2. Molecula de apă H 20. Atomii de hidrogen au

ceva mai puţin decit cota-parte a lor de nor electro-
nic; oxigenul, ceva mai mult.

In Unele molecule sarcinile sînt oarecum separate chiar şi in absenţa

t" i
cîmpurilor externe, din cauza formei moleculei. Intr-o moleculă de apă,
de :x:mPl~ există o sar:Ină netă negativă pc atomul de oxigen şi o
sarcm~ ~Vă netă pe fiecar-e din cei doi atomi de hidrogen, care sînt
,şezaţl nu &i:inetric, ci ca în figura 6.2. Cu toate că sarcina întregii mo-
este există o ."""0 de sar-cini, cu ceva "'O multă sarcină
 C!MPUL ELECTRIC IN DIFERrTE CAZURI
112

negativă într-o parte şi ceva mai multă sarcină pozitivă in alta. Acest
aranjament riu este, cu certitudine. atit de simplu ca două sarcini puneti-
forme dar cînd este privit de departe, sistemul se comportă ca un dipol.
Cum vom vedea ceva mai tirziu, cîmpul la distanţe mari nu este sensibil
la detaliile fine.
Să studiem atunci, cîmpul a două sarcini opuse, cu o mică djstantă d
intre ele. Dacă d devine zero, cele două sarcini se suprapun, cele două
potenţiale se anulează şi nu există cîmp. Dar dacă nu se' suprapun exact,
putem obţine o bună aproximaţie la potenţial dezvoltînd termenii lui (6.8)
intr-o serie de puteri faţă de cantitatea mică d (utilizînd dezvoltarea bine-
mială). Păstrînd numai termeni de ordinul întîi in d, putem scrie

(z- frrdz 2_zd.

Este convenabil să punem

Atunci

şi

-x,1-- W)-'"
"

şirenuntind la termeni cu puteri mai mari decit pătratul lui d din dez-
voltarea binomului, obţinem

-'-(1+-'-;<')-
, 2 "
1
Similar
I
!
I
Diferenţa acestor doi termeni dă pentru potenţial
I
<I>(x, y, z)= _1_ ~qd. (6.9)
4m· o "

Potenţialul, şi de aici cîmpul care este der-ivata sa. este proporţional

J

I
c~ .qd, produsul sarcinii cu distanţa dintre sarcini. Acest produs este de-
Iinit ca moment dipa/ar al celor două sarcini, pentru care vom folosi sim-
bolul p (nu-l confundaţi cu impulsul!)

(6.10)
 DIPOLUL ELECTRIC 113

Ecuaţia (6.9) poate :fi de asemenea scrisă

m( 1 p cos â
'l'X, u, z)~----"- (6.11)
4~EQ T"..J
deoarece zjr=cos e, unde e este unghiul dintre axa dipolului şi raza
vectoaro în punctul (x, y. e) (vezi fig. 6.1). Potenţialul unui dipol descreşte
ca ljr 2 pentru o direcţie dată faţă de axă (în timp ce pentru o sarcină
punctiformă variază ca ljr). Cîmpul electric E al dipolului va descreşte
ca lJr 3 •

I
1---
I ;;
Fig. 6.3. Notaţia vectorială pentru un dipol. p

Putem pune formula noastră într-o formă vectorială dacă definim p

ca un vector a cărui mărime este p şi a cărui direcţie este de-a lungul
axei dîpolului, cu sensul de la q.: către q-t. AtlillCÎ
p cos e=p'c, (6.12)
unde e, este vectorul unitate radial (fig. 6.3). Putem de asemenea reprc-
zenta punctul (x, Y. e) prin r. Atunci:
Potenţialul dipolului
~ <ll(r)~=""" _1_ p ··er = _1_ f...:...!.: lo.13)
4Jle o r" 4JlEo r 3

Această formulă este valabilă pentru un dipol cu orice orientare şi pozi-

ţie, dacă r reprezintă vectorul de la dipol la punctul care ne interesează.
~ Dacă dorim să ştim cîmpul electric al dipolului, îl putem obţine luind
gradicntul Iui <1>. De exemplu, componenta z a cîmpului este -~ . Pen-
tru un dipol orientat de-a lungul axei z putem folosi (6.9) "
-~- -
8~_ ,,(,) =
4I1E.~ ;.;
'(1;;-7
- 41tE
3")
o
sau
Ez=J!.....-3cos~O-1, (6.14)
4nEo r~

Componentele x şi y sînt
E._=L3u,
~ 41tto"
8 - Fizic" lI10dernă voI. II.
 CtMPL'L ELECTRIC IN DIFERITE CAZURI

Acestea două pot fi combinate pentru a da o componentă perpendiculară

pe axa z, pe care o vom numi componenta transversală E.L

EJ.. = \ I E~+E! "=.J!..-~"\ I X2+y2

V /1 4.l18.,." V
sau
EJ.. = _T!-..... 3cosOsin6. (6.15)
411e. ,.'
Componenta transversală EJ.. se află in planul x-y şi este îndreptată din-
spre axa dipolului. Evident, cimpul total este

E~' 'E'+E'
V' .L

F'ig. 6.4. Cîmpul electric al unui dipol.

Cîmpul dipolului variază invers cu eubul distanţei de la dipoL Pe

axă,la e = O, este de două ori mai intens decit la 0= 90°. La ambele aceste
unghiuri particulare, cîmpul electric are numai o componentă z, dar cu
semne opuse la cele două poziţii (fig. 6.4).

6.3. Remarci asupra eeuaţlllor vectoriale

Este indicat ca aici să facem o remarcă generală asupra analizei vecto-

riale. Demonstraţiile fundamentale pot fi exprimate prin ecuaţii elegante
Într-o formă generală, dar făcind diferite calcule şi analize este întot-
deauna bine să alegem axele într-un mod convenabil. Observaţi că atunci
cînd am găsit potenţialul unui dipol, noi am ales axa z mai degrabă de-a
lungul direcţiei dipolului, decît la un unghi arbitrar. Aceasta a făcut
munca mult mai uşoară. Dar apoi am scris ecuaţiile într-o formă vectortală,
\.astfel că ele nu vor mai depinde de nici un sistem ~rticular de coordo-
ţnatc. După aceea, ne este permis să alegem orice SIstem de coordonate
dorim, ştiind că relaţia este în general adevărată. Nu are nici un sens să ne
necăjim eu un sistem arbitrar de coordonate la un unghi oarecare compli-
cat cînd putem să alegem un sistem simplu pentru problema particulară
POTENŢIALUL DIPOLULUI CA GRAOJENT
llS

:- atîta vreme cit rezultatul poate fi exprimat la sfîrşit ca o ecuaţie vec-

torială. Astfel, profitaţi prin toate mijloacele de faptul că ecuaţiile vecto-
riale sînt Independente de sistemul de coordonate.
Pe de- ai-iă-p~, dacă încercaţi să calculaţi divergenţa unui vector,
in loc de a privi numai la 'V. E şi a vă mira ce este, nu uitaţi că întotdea-
una poate fi descompusă ca
aEx + aEII + aEz!
ax ay ~
Dacă puteţi atunci calcula componentele z, y şi z ale cîmpului electric
şi le diferenţiaţi, veţi avea divergenţa. Adesea pare să existe o senzaţie
că apare ceva neelegant - că e cuprins ceva defect - în a scrie compo-
nentele; că ar trebui cumva să existe un mijloc de a face totul cu ope-
ratorii vectoriali. De multe ori nu-i nici un avantaj in aceasta. Prima
dată cînd întîlnim un tip special de problemă, de obicei e bine să scriem
componentele pentru a fi siguri că înţelegem ce se întîmplă. Nu e nimic
neelegant in a inlocui numere in ecuaţii şi nimic ncelegant in a pune
derivatele în locul simbolurilor. De fapt, există deseori o oarecare înţe­
lepciune în a face aceasta. Evident, cind publicaţi o lucrare într-o revistă
de specialitate va arăta mai bine - şi va fi mai uşor Inteles dacă puteţi
scrie totul într-o formă vectorială. In plus, economisiţi spaţiu.

6.4. Potenţialul dipolului ca gradient

Am dori să accentuăm un lucru amuzant asupra formulei dipolului

(ecuaţia (6.13)). Potenţialul poate fi scris de asemenea ca

<I>~--p''7 1
41'1e g
(1)_.
,
(6.16)

Dacă calculaţi gradientul lui.!. , obţineţi

r

şi (fU6) este aceeaşi ca (6.13).

Cum ne-am gîndit la aceasta? Ne-am reamintit tocmai că ~ a apă­
rt;It in formula cimpului unei sarcini punctiforme şi că cîmpul era gra-
dientul unui potenţial ce are o dependenţă vţr.
. Există o raţiune fizică care ne face să fim in stare să scriem poten-
ţial~ dlpclului sub forma ecuaţtei (6.16). Să presupunem că avem o
sarClnă puncttformă q în origine. Potenţialul în punctul P(x, y, z) este

Cf'o= ~.
r
 cîMPUL ELECTRIC IN DIFERITE CAZURI
116

(să lăsăm 1,
la o parte- mt ·imp ce 1acem aceste discuţii; putem să-I ad ău-
4.'0
găm la sfîrşit). Acum, dacă mişcăm sarcina +q în sus pe o distanţă 8.z,
potenţialul P se va modifica puţin, prin, să spunem, .1.l1J+. Cît de mare
este .1.<P+? Este chiar cantitatea cu care s-ar schimba potenţialul dacă am

a il Fig. 6.5. Potenţialul in P al unei sarcini

punctiforme, aşezată la distanţa !J,.z dea-
supra originii, este acelaşi ca şi potenţialul
în P' (l~z sub P) al aceleiaşi sarcini aşezate
'in origine.

lăsa sarcina în origine şi am mişca P în jos cu aceeaşi distanţă .az

(fig. 6.5). Cu alte cuvinte

ÂcD-,-~- - OW°:l z
"
unde prin âz înţelegem acelaşi lucru ca ~ . Astfel, folosind tP = tI. , avem
2 ,
concluzia că potenţialul datorit sarcinii pozitive este

~~'L_-'-('L)". (6.17)
'rozr2

Aplicînd acelaşi raţionament pentru potenţialul dator-it sarcinli nega-

tive, putem scrie
<1>_= -q ,(-q)d
-,-+a; -,- ,. (6.18)

Potenţialul total este suma lui (6.17) şi (6.18):

<I>_~_1. ('1.) d~ -1.(.!.)qd. (6.19)

8zr 3zr
Pentru altă orientare a dipolului putem reprezenta deplasarea sarcinii
pozitive prin vectorul .6.r Vom putea scrie atunci (6.17) ca
1••
POT'ENŢJALUL DIPOLULUr CA GRADIE:f';T 117

unde Ar trebuie inlocuit cu ~ Completind deducerea ca mai înainte,

ecuaţia (6.19) va deveni atunci
<I>~-'V(~).qd.
Este aceeaşi ecuaţie ca şi (6.16), dacă înlocuim qd=p şi punem la
loc _1_. Privind la ea într-un alt mod, vedem că potenţialul dipolului,
4l1E e
(ecuaţia 6.13), poate fi interpretat ca
<I>~-P''V<I>o (6.20)
unde $0= ~ este potenţialul unei sarcini punctiforme unitate.
4l1:E. r
Cu toate că putem găsi întotdeauna potenţialul unei distribuţii cu-
noscute de sarcini printr-o integrare, uneori este posibil să economisim
timp obţinînd răspunsul cu un truc inteligent. De exemplu, frecvent
se poate face uz de principiul s~iţiei. Dacă avem o distribuţie de
sarcini ce poate fi construită din suma a două distribuţii, pentru care
potenţialele sînt deja cunoscute, este uşor de găsit potenţialul dorit, sim-
plu, adunîndu-le pc cele două cunoscute. Un exemplu de acest gen este
deducerca noastră a lui (6.20); altul este următorul.
Să presupunem că avem o suprafaţă sferică cu o distribuţie a sar-
cînii superficiale care variază cal' cosinusul unghiului polar. Integrarea
pentru această distribuţie este foarte dificilă. Dar, surprinzător, o astfel
de distribuţie poate fi analizată prin superpozitie. Să ne imaginăm
o sferă cu densitate de volum uniformă de sarcini pozitive şi o altă
sferă cu o densitate de volum de sarcini negative egală, iniţial supra-
puse pentru a face o sîeră neutră, adică nelncărcată. Dacă sfera pozi-
tivă este atunci puţin deplasată faţă de sfera negativă, corpul sferei
neîncărcate va rămîne neutru, dar apare o mică sarcină pozitivă într-o
parte şi o mică sarcină negativă în partea opusă, cum e ilustrat in

-
~----------D'
------~---
Fig. 6.6. Două sfere încărcate uni-
form, suprapuse printr-o mică depla.,
sare, sint echivalente cu o distrtbu;
ţie neuniformă a sarctnn superfi-
ciale. -
O b
figura 6.0. Dacă deplasarea relativă a celor două sfere este mică, sar-
cina netă este echivalentă cu o sat-cină superficială (pe o suprafaţă
sferică) şi densitatea superficială de sarcină va fi proporţională cu COSI-
nusul Unghiului polar.
Dacă dorim să aflăm potenţialul produs de această distribuţie, nu
e n~V?ie ~să calculăm o integrală. Ştim că potenţialul produs de fiecare
f
sera mcarcată este _ pentru puncte din afara sferei _ acelaşi ca al
 CIMPUL ELECTRIC IN DIFERITE CAZURI
118

un ei sarcini punetiforme. Cele două sfere deplasate sînt ca două sarcini

!

, l
punctiforme. Potenţialul este exact acela al dipolului.
In acest mod puteţi arăta că o distribuţie de sarcină pe o sferă de
rază a, cu o densitate superficială de sarcini

d=Cio cos e
produce un cîmp În exteriorul sferei, care este exact acela al unui dipol
de moment
p = ~_ltcr"aB •
3
Se poate arăta, de asemenea. că in interiorul sferei cîmpul este
constant şi are valoarea
J:=î.
- 3 t, .

Dacă 9 este unghiul faţă de axa z, pozitivă, cimpul electric in inte-

riorul sferei este in direcţia z negativă. Exemplul considerat nu este
atît de artificial cit ar putea părea; îl vom întîlni din nou în teoria
dielectricilor.

6.5. Aproximaţia de dipol pentm o distribuţie arbitrară

Cîmpul de dipol apare Într-o altă circumstanţă, atît interesant, cit

şi important. Să presupunem că avem un obiect care are o distribuţie
complicată de sarcini - ca molecula de apă (v. fig. 6.2) - - şi sîntem inte-

t p

•o o

Fig. 6.7. Calculul potenţlajuluj la un punct P aflat la

o distanţă mare de un ansamblu de sarcini.

resatt numai de cîmpul la distantă. Vom arăta că este posibil să găsim

o expresie relativ simplă pentru cîmpuri, care este corespunzătoare pen-
tru distanţe mari în comparaţie cu dimensiunile obiectului.
 APROXIMAŢIA DE DIPOL PENTRU O DISTRIBUTIE ARBITRARA 113

Ne putem inchipui obiectul nostru ea un ansamblu de sarcini pune-

tiforme qj Într-o regiune oarecare limitată, cum este arătat in figura 6.7.
(Putem, mai tirziu, să inlocuim qj prin pdV, dacă donm.) Să zicem că
fiecare sarcină qi este dispusă într-un punct cu raza vcctoare d;: faţă
de o origine aleasă oarecum in mijlocul grupului de sarcini. Care este
potenţialul în punctul P, de rază vectoare R, unde R este cu mult mai
mare decit d, maxim? Potenţialul intregului ansamblu este dat de
<l> - _1_'I>:''l!. (6.21)
4JtcG ~TI
,
unde r, este distanţa de la P la sarcina q, (lungimea vectorului R-d j ) .
Acum, dacă distanţa de la sarcini la P, punctul de observaţie, este
enormă, fiecare .Ti poate fi aproximat prin R. Atunci fiecare termen de-
vine qifR şi putem scoate 1IR factor"1i1Uiţa sumei. Aceasta ne dă re-
zultatul simplu
<l> ~ _l_.!.. "'\' q, = --2- (6.22)
4.~fQ R .k.l 4;1~.R
unde Q este tocmai sarcina totală a întregului obiect. Găsim astfel că
pentru puncte destul de depărtate de oric:e a~Iblu de ~i, ansam-
blul arată ca o sa..r-cină--pu.ncti:foJ:mă. Rezulta u nu este prea surprin-
zător.
Dar ce se întîmplă dacă există numere egale de sarcini pozitive şi
negative? Atunci sarcina totală Q a obiectului este zero. Acesta nu este
un caz neobtşnutt. de fapt, cum ştim, obiectele sint de obicei neutre.
Molecula de apă este neutră, dar nu toate sarcinile se găsesc într-un
punct, astfel că dacă sintem destul de aproape, putem fi in stare să
vedem unele efecte ale sarcinilor separate. Ne trebuie o aproximaţie
mai bună decît (6.22) pentru potenţialul unei distribuţii arbitrare de
~ sar~ini într-un obiect neutru. Ecuaţia (6.21) este încă precisă, dar nu
mar putem pune simplu r.=R. Ne trebuie o expresie mai exactă pcn-
tru Ti. Dacă punctul P este la dtstantă mare, T. va diferi de R într-o
aproximaţie excelentă prin proiecţia lui d, pe R, cum se poate vedea
elin figura 6.7. (Ar trebui să vă imaginaţi că P este de fapt mai depărtat
decit Se vede în figură.) Cu alte cuvinte, dacă e, este vectorul unitate
.' in direcţia lui R, atunci aproximaţia următoare în rl este
rJ~R-d;·e,.. (6.23)
)iiceea ce căutăm noi, de fapt, este lJri, care, întrucît rl i «R, poate fi scris
~ aproximaţia noastră ca
-.!':::::.!..(l + dt.er). (6.24)
rI R R
Inlocuind aceasta in (6.21), obţinem potenţialul
<l> ~_"--. ('" + 'l>:'q, 01;. <, + ... ), (6.25)
411€. R ~ , R"
 CIMpUL ELECTRIC IN DIFERITE CAZURI
'!'!~.- - - - - - -
, Cele trei puncte indică termenii de ordin superior în d{R pe care
Aceştia, ca şi cei pe care i-am obţinut, sînt termeni suc-
Jh'It1 neglijat.
QeSivi într-o dezvoltare 'I'aylor a lui 11r; în jurul lui l/R în puteri ale
lui !t,
R
Primul termen din (6.25) este ce am obţinut mai inainte; el dispare
dacă obiectul este neutru. Al doilea termen depinde de sţtt: exact ca
pentru un dipol. De fapt, dacă definim
(6.26)
ca o proprietate a distribuţiei de sarcină, al doilea termen al potenţia­
lului (6.25) este
(6.21)

exact un potenţial de dipal. Cantitatea p este numită moment dipolar

al distribuţiei. Este o generalizare a definiţiei noastre anterioare şi se
reduce Ia ea pentru cazul special al două sarcini punctiformc.
Rezultatul obţinut este: destul de departe de orice tngrămădirc de sar-
cini care este un ansamblu ~ potenţialul este un potenţial de
cliPOL El descreşte ca ljHz şi variază ca cos e, iar intensitatea sa de-
li pinde de momentul dipolar al distribuţiei de sarcini. Din această pri-
cină sint importante cîmpurile de dipol, deoarece cazul simplu al unei
perechi de sarcini punctiformc este foarte rar.
Molecula de apă, de exemplu, are un moment dipolar foarte mare.
Cimpurile electrice ce rezultă din acest moment sint răspunzătoare pen-
tru unele din proprietăţile importante ale apei. Pentru multe molecule,
de exemplu CO z, momentul de dipcl se anulează din cauza simetriei
moleculei. Pentru ele vom dezvolta şi mai exact, obţinînd un alt ter-
men in potenţial, care descreşte ca 1/R3 şi care este numit potenţial
cuadrupolar. Vom discuta astfel de cazuri mai tîrziu.

I~
~~ Cîmpurile conduclorilor încărcaţi

Am sfîrşit acum cu exemplele prin care vrem să acoperim situaţii

unde distribuţiile de sarcini sint cunoscute de la inceput. A fost o pro-
blemă fără complicaţii serioase, cuprinzînd cel mult unele integrări.
Ne întoarcem acum la un tip complet nou de problemă - determinarea
cimpurilor în vecinătatea conductorilor încărcaţi.
Să presupunem că avem o situaţie in care o sarcină totală Q se află
pe un conductor oarecare. Nu vom fi in stare să spunem exact unde
sint sarcinile. Ele se vor împrăştia Într-un mod oarecare pe suprafaţă.
Cum putem şti noi cum s-au distribuit sarcinile pe suprafaţă? Ele tre-
buie să se distribuie astfel ca potenţialul suprafeţei să fie constant.
METODA IMAGINILOR 121

Dacă suprafaţa nu ar fi echipotentială, ar exista un cimp electric în

interiorul conductorulul şi sarcinile ar rămîne în mişcare pînă ce cimpul
ar deveni zero. Problema generală de acest fel poate fi rezolvată in
modul următor. Ghicim o distribuţie de sarcini şi calculăm potenţialul.
Dacă potenţialul rezultă constant pretutindeni pe suprafaţă, problema
este rezolvată. Dacă suprafaţa nu este echipotenţială, am ghicit o distri-
buţie greşită de sarcini şi trebuie să ghicim din nou - să sperăm, o ghi-
cire îmbunătăţită! Aceasta poate merge la nesfîrşit, dacă nu sintem judi-
cioşi în legătură, cu ghlcirile succesive.
Chestiunea, cum să ghicim la o distribuţie dată este dificilă mate-
matic. Natura, evident, are timp să o facă; sarcinile se resping şi se
atrag pînă se echilibrează reciproc. Cînd încercăm să rezolvăm problema,
însă, ne trebuie un timp atît de lung să facem fiecare încercare încît
metoda este foarte greoaie. Cu un grup arbitrar de conductori şi sar-
cini, problema poate fi foarte complicată şi, în general, nu poate fi
rezolvată fără metode numerice foarte minuţioase. Astfel de calcule
numerice, astăzi, sint efectuate de maşina de calcul, care va face munca
pentru noi, o dată ce i-am indicat cum să procedeze.
Pe de altă parte, există un număr de mici cazuri practice în care
ar fi drăguţ să fim in stare să găsim răspunsul prin unele metode mai
directe - fără a trebui să scriem un program pentru o maşină de calcul.
Din fericire, există un număr de cazuri in care răspunsul poate fi obţi­
nut prin "stoarcerea~~ de la natură, folosind un truc sau altul. Primul
truc pe care-l vom descrie constă în CI, folosi soluţiile obţinute deja pen-
tru situaţii in care sarcinile au poziţii specificate.
I I
~:7. Metoda imaginilor

Am rezolvat, de exemplu, cîmpul a două sarcini punctiforme. Fi-

gura 6.8 arată unele din liniile de cîmp şi suprafeţele echipotenţiale
obţinute prin calcule în capitolul 5. Să considerăm acum suprafaţa echi-
potenţială A. Să presupunem că construim o foaie fină de metal ce
c?incide cu această suprafaţă. Dacă o aşezăm exact în poziţia suprafeţei
şl-i ajustăm potenţialul său la valoarea corespunzătoare, nimeni nu ar
şti că a fost acolo, deoarece nu s-a modificat nimic.
Dar, atenţie! Noi am rezolvat, de fapt, o problemă nouă. Avem o
situaţie în care suprafaţa Unui conductor curb, cu lin potenţial dat, este
aşezată lîngă o sarcină punctiformă. Dacă foaia metalică pe care am
I
aşezat-o pe suprafaţa cchipotentială se închide (sau, în practică, dacă
merge destul de departe) avem tipul de situaţie considerat in § 5.10,
în care spaţiul nostru era împărţit în două regiuni, una în interiorul şi
a}ta în. exteriorul unei pături conduetoare închise. Am găsit acolo că
crmpurtjs, in cele două regiuni sînt independente unul de altul. Astfel,
am avea aceleaşi cîmpuri în exteriorul conductorului nostru curb, indi-
ferent ce este in interior. Putem chiar umple intregul interior cu mate-
 ctMPL"L ELECTRIC TN nTFERITE CAZURI
122

rlal conductor. Am găsit, prin urmare, cimpurile pentru aranjamentul

din figura 6,9. In spaţiul din exteriorul conductor-ului cîmpul este exact
ca acela a două sarcini punctiforme, ca în figura 6.8. In conductor este
zero. De asemenea - exact cum trebuie să fie - cimpul electric in
exteriorul conductorulut este normal la suprafaţă.
Putem astfel calcula cimpurile în figura 6.9, calculînd cîmpul dato-
rit lui q şi unei sarcini - q, aşezată într-un punct corespunzător, ima-

"

Fig. 6.8. Liniile de cimp şi Fig. 6.9. Cîmpul în exterio-

ecntpotenţtalele pentru două rul unui conductor care are
sarcini punctiforme. forma suprafeţei echtpoten-
ţlule A din fig. 6.8.

ginar. Sarcina punetiformă pe care o "imaginăm" că există în spatele

suprafeţei conductoare este numită sarcină imagine.
In cărţi puteţi găsi liste lungi de soluţii pentru conductori de formă
hiperbolică şi alte lucruri complicate, şi vă veţi mira cum a rezolvat
cineva aceste forme teribile. Ele au fost rezolvate în sens invers! Cineva
a rezolvat o problemă simplă cu sarcini date. El a văzut atunci că unele
suprafeţe echipotentfale au o formă nouă şi a scris un articol în care
a accentuat că cîmpul în exteriorul acelei forme speciale poate fi descris
într-un anumit mod.

6.8. O sarcină punetiformă lîngă un plan conductor

Pentru cea mai simplă aplicaţie a folosirii acestei metode, să luăm

suprafata plană echipotentialâ B din figura 6.8. Cu ea putem rezolva
problema unei sarcini aflate in.. :f.ata..unei foi. c():n-ductoare. E simplu:
tăiem jumătatea stingă a desenului. Liniile de CÎmp"pentru-soluţia noas-
tră sînt arătate în figura 6.10. Observăm că planul, deoarece se găseşte
la mijlocul drumului între cele două sarcini, are potenţial zero. Am
rezolvat problema unei sarcini pozitive în vecinătatea unui plan con-
ductor .~_s 1~_t:ăm...2.~t.
i oo_ _ ~".~_"_~,~ \23

.~

\
\
\
-,
/

Fig. 6.10. Cîmpul unei sarcini în vecinătatea unei suprafeţe conductoare plane,
determinat prin metoda imaginilor.

borat in § 5.6, cu teorema lui Gauss. Componenta normală a cimpului

electric în imediata vecinătate a exteriorului unui c'oriâuctOr este egală
cu densitatea superficială de sarcini u împărţită prin lOo- Putem obţine
densitatea de sarcini în orice punct pe suprafaţă pornind invers de la
componenta normală a cîmpului electric pe suprafaţă. Noi o cunoaştem
pe aceasta, deoarece ştim cîmpul pretutindeni.
Să considerăm un punct pe suprafaţă la distanţa p de la punctul
~ proiecţie a sarcinii pozitive pe suprafaţă (fig. B.ID). Cîmpul electric
In.acest punct este normal pe suprafaţă şi indreptat spre aceasta. Com-
ponenta normală pe suprafaţă a cimpului generat de sarcina pozitivă
J?~ctiformă este
E = __, ttlL __
Il+
+ p') 312
'·'··
4,1l;E. (a'

l i
 CIMPUL ELEC'I'RIC 1N DIFERYrE CAZURI
124

La aceasta trebuie să adăugăm cimpul electric produs de sarcina

negativă imagine. Acela exact dublează componenta normală (şi le anu-
"ează pe celelalte), astfel că densitatea de sarcină in orice punct pe supra-
faţă este
(j(p)=ioE(p)=-~--, (6.29)
4:t{a' +p')3/2
O verificare interesantă a muncii noastre este să integrăm tf pe
intreaga suprafaţă. Găsim că sarcina totală inclusă este -q, cît ar tre-
bui să fie.
O întrebare in plus: acţionează vreo forţă asupra sarcinii puneti-
forme? Da, deoarece există o atracţie din partea sarcinii negative induse
pe plan. Acum, cunoscind cît sînt sarcinile superficiale (din ecuaţia
(6.29)), am putea calcula forţa asupra sarcintt noastre pozitive puneti-
forme eu ajutorul unei integrale. Dar noi ştim de asemenea că forţa
ce acţionează asupra serclnit pozitive este exact cît ar fi cu sarcina
negativă imagine în locul planului, deoarece cîmpurile în vecinătate
sint aceleaşi în ambele cazuri. Sarcina punctiformă simte o forţă către
placă, a cărei mărime este

(6.30)

Am găsit forţa mult mai uşor decît prin integrare pe toate sarci-
nile negative.

6.9. O sarcină punctiformă lîngă o sferăconductoare

Ce alte suprafeţe, in afară de plan, au o soluţie simplă? Următoa­

rea formă mai simplă este o sferă. Să găsim cîmpurile in jurul unei
sfere metalice, care are o sarcină punctiformă q lîngă ea, cum este ară­
tat în figura 6.11.

Fig. 6.11. Sarcina punctiformă q induce

q'·-fq sarcini pe o sferă corxtuctccre pusă la
pămînt ale căror cîmpuri sînt cele ale
unei ;arcini imagine q' aşezată in
punctul arătat.

Trebuie să căutăm o situaţie fizică simplă care dă o sfcră ca sup~:

faţă echipotentială. Dacă ne uităm in jur la pr~bl~me pe Care v oam~~
le-au rezolvat deja, găsim că cineva a observat c"!" c!mpul a doua Sarc:LI~l
punetiforme neegale are o suprafaţă echipotenţlala care este o sfera.
 o SARCINĂ PUNCTIF'OnMA LiNGĂ O SFERA CONDUCTOARE 125

,.J Aha! Dacă alegem poziţia

unei sarcini imagine - şi luăm cantitatea
'~,I corectă de sarcină - poate ci! putem face ca suprafaţa echipotenţială
să coincidă cu sfera noastră. Intr-adevăr, acest lucru poate fi realizat
cu următoarea regulă. '
Să presupunem că dorim ca suprafaţa echipotenţială să fie o sfera
de rază a cu centrul său la distanţa b de sarcina q. Să punem o sarcină

"4 imagine de :rime q,~,q~, pe linia de la sarcină la centrul sferei,

, la distanţa b de centru. Sfera trebuie să fie la potenţialul zero.

Motivarea matematică izvorăşte din faptul că o sferă este locul
tuturor punctelor pentru care distanţele de la două puncte sînt într-un
raport constant. Heferindu-ne la figura 6.11, potentialul în P datorit
lui q şi q' este proporţional cu
~+~,
'1 -,
Potenţialul va fi astfel zere În toate punctele pentru care
:L=_!L sau !.."=_!L,
r. T, T, q

Daci aşezăm q' la distanţa da' de centru. raportul !I are valoarea

constantă alb. Atunci dacă

1. = _ ~ (6.31)
q b
sfera este o suprafaţă echtpotenttală. Potenţialul său este, de fapt, zero.
Ce se întîmplă dacă ne interesează o sferă care nu este la potenţial
zero? Aceasta ar fi aşa numai dacă sarcina sa totală s-ar întîmpla, acci-
dental, să fie «.
Evident, dacă sfera este pusă la pămînt, sarcina Indusă
pe ea ar fi exact. aceasta. Dar ce se întîmplă dacă este izolată şi nu am
pus sarcină pe ea? Sau dacă ştim că pe sferă a fost pusă sarcina totală Q?
Sau, simplu, că are un potenţial dat, care nu este egal cu zero? La toate
aceste întrebări se răspunde uşor. Putem întotdeauna adăuga o sarcină
punctiîormă q" în centrul sferei. Sfera rămîne în continuare o supra-
faţă echipotentială prin superpoziţie; numai mărimea potenţialului se
va schimba.
Dacă avem, de exemplu, o sferă conductoare, care este iniţial ne-
încărcată şi izolată de tot restul şi aducem lîngă ea sarcina pozitivă
punctiformă q, sarcina totală a sferei va rămîne zero. Soluţia se găseşte
utilizind o sarcină imagine q' ca mai înainte, dar, în plus, adăugînd
.sarcina q" în centrul sferei, aleasă astfel ca
«-:«: ~q
b >
(6.32)
 CIMpUL ELECTRIC IN DIFERITE CAZURI
126

Cimpurile pretutindeni in exteriorul sferei sint date prin super-

poziţia cimpurilor q, q: şi q", Problema este rezolvată.
putem vedea acum că va exista o forţă de atracţie intre sferă şi
·sarcina punctiforrnă q. Ea nu este zero, cu toate că nu există sarcină
pe sfera neutră. De unde provine atracţia? Cind aduceţi o sarcină pozi-
tivă pînă la o sferă conductoare, sarcina pozitivă atrage sarcini negative
in partea mai apropiată de ca şi lasă sarcini pozitive pe suprafaţa opusă.
Atracţia exercitată de către sarcinile negative depăşeşte respingerea
exercitată de către sarcinile pozitive; există o atracţie netă. Putem găsi
cit de mare este ea, calculînd forţa asupra lui q in cîmpul produs de
q' şi «: Forţa totală este suma forţei atractive intre q şi o sarcină
q' = - ~ q, la distanţa b- ;Şi forţa de respingere intre q şi o sarcină
q"= + ~ q la distanţe b.
b
Cei care s-au distrat în copilărie cu cutia cu praf de copt, care are
pe eticheta sa o imagine a cutiei cu praf de copt, care are pc eticheta
sa..o imagine a cutiei cu praf de copt, care are ... pot fi interesaţi de
următoarea problemă. Două sfere egale, una cu o sarcină totală +Q
şi alta cu o sarcină totală -Q, sint aşezate la o distanţă oarecare Una
de alta. Care este forţa intre ele? Problema poate fi rezolvată cu un
număr infinit de imagini. Se aproximează mai întîi fiecare sferă printr-o
sarcină în centrul său. Aceste sarcini vor avea drept imagini sarcini in
cealaltă sfcră. Sarcinile imagine vor avea imagini etc. etc. Soluţia este
ca şt desenul de pe cutia dr- praf de copt - şi converge destul de
repede.
,
6."1l11 Condensatori; plăci paralele
Luăm acum un alt tip de problemă ce se referă la conductorî.
Să considerăm două plăci mari de metal, paralele una cu alta şi separate
printr-o distanţă mică in comparaţie cu întinderea lor. Să presupunem

~
~ Fig. 6.12. Un condensator cu
paralele.
plăci plan-

că pe plăci se află sarcini egale şi opuse. Sarcinile de pe fiecare placă

v.0r fi atrase de sarcinile de pe cealaltă placă, astfel că ele se vor repar-
ttza uniform pe feţele interioare ale plăcilor. Plăcile vor ayea densi-f
tăţile superficiale de sarcină + ti' respectiv -o, ca în figura 6.12.
-- Dm cap1tâlul 5 ştim ~e plăci este şt ca' cimpul. în !
l extertorut plăcilor este zero. Plăcile vor avea
"
potenţiale diferite, t1>t şi
 COND~NSATORI; PLACI PARALELE 127

1 <1>2' ~en~ comoditate vom nota diferenţa cu V; ea este adesea numită

"terllSlune :
(f>1-<P 2 = V,
(Unii folosesc V pentru potenţial, dar noi am ales în acest scop <P.l
Diferenţa de potenţial Veste lucrul pe unitate de sarcină, necesar peIl::_
tru a transporta o mică sarcină dela o placă Ia alta
V ~Ed~.!C d~.!!- Q , (6.33)
.. ',A
unde + Q este sarcina totală pe fiecare placă, A este aria plăcilor şi
d distanţa dintre ele.
Găsim că tensiunea este proporţională cu sarcina. O astfel de pro-
porţionalitate între V şi Q se găseşte pentru orice doi conductori în
spaţiu, dacă există o sarcină pozitivă pe unul şi o sarcină negativă,
egală, pe celălalt. Diferenţa de potenţial intre ele ~ adică tensiunea ~
va fi proporţională cu sarcina. (Noi presupunem că nu există .altc sarcini
in jur.)
De ce această proporţionalitate? Tocmai datorită prtncipiului jnipes-
~iei. Să presllpUnem că "lmgpl+em soluţia pentrll un grup de sar-
cini şi atunci suprapunem două astfel de soluţii. Sarcinile se dublează,
cîmpurile se dublează, iar lucrul efectuat pentru a transporta o sarcină
unitate dintr-un punct în altul, de asemenea, se dublează. Prin urmare,
diferenţa de potenţial între oricare două puncte este proporţională cu
f sarcinile. In particular, diferenţa de potenţial Între cei doi conductor!
1 este proporţională cu sarcina de pe ei. Unii au scris iniţial ecuaţia de
} proporţionalitate în alt mod, adică

unde C este o constantă. Coeficientul de proporţionalitate este numit

capacitat . em de doi conductori este numit conden-
sczor"). Pentru condensatorul nostru p an av

c = ta: (plăci plan-paralele). (6.34)

Această krmulă nu este exactă, deoarece cîmpul nu e, de fapt, uniform

p tutinderu mtI e plâCi cum am presupus bm U1 nu lIlceteaztt brusc
la cape e, CI In realitate este cam ca în figura 6.1. cina totală nu
este tiA, cum am presupus - există o mică corecţie pentru efectele
marginale. Pentru a găsi corecţie vom avea de calculat cîmpul mai exact
şi~ aflat ce se întîmplă la margini. Aceasta este o problemă matema-

1) Unii cred că in locul cuvintelor "capacitate" şi "condensator" ar trebui folo-

site "capacltanţă" şi "capacitor". Am hotărit.să folosiIn terminologia mai veche, de-
oarece este încă mai des auzită in laboratoarele de fizică - chiar dacă nu in
manuale!
 C!..'>1PUL ELECTRIC IN DIFERITE CAZURI
128

tică complicată, ce poate fi, însă, rezolvată prin metode pe care nu le

vom descrie acum. Rezultatul unor astfel de calcule este că densitatea
ge.. sarcină creşte oa:recwn in vecinătatea marginilor plăcilor. Aceasta
inseamna ca capaCItatea plăcilor este puţin mai mare decît am calculat-o.

Fig. 6.13. Cîmpul electric în vecinătatea capă­

tului a două plăci paralele.

[O foarte bună aproximaţie pentru capacitate se obţine dacă folosim

ecuaţia (6.34), dar luăm pentru A aria pe care am obţine-o dacă plă­
cile ar fi extinse artificial cu o distanţă egală cu 3/8 din distanţa între
}
plăci.]
Am vorbit numai despre capacitatea a doi conductori. Uneori se
vorbeşte despre capacitatea unui singur obiect. Unii spun, de exemplu,
că capacitatea unei sfere de rază a este 4J'(~oa. Ceea ce-şi imaginează
aceştia este că cealaltă armătură ar fi o altă sleră de rază infinită - că
atunci CÎnd există sarcină +Q pe sreră, sarcina opusă -Q este pe o I
sferă infinită. Putem de asemenea vorbi despre capacităţi cînd există
trei sau mai mulţi conductori, o discuţie pe care, însă, o vom lăsa la
o parte.
Să presupunem că dorim să avem un condcnsator cu o capacitate
foarte mare. Am putea obţine o capacitate mare luînd o arie foarte
mare şi o distanţă foarte mică. Am putea pune hirtie im bibată cu ulei
izolant intre foi de aluminiu şi să o înîăşurăm! (Dacă il izolăm in plastic
avem un condensator tipic din acelea pentru radio.) La ce este bun Un
asemenea condensetor? Este bun pentru inmagazinat sarcin~Dacă În-
cercăm să inmagazinăm a"rcina pe o sidă, de exEmplu, potenţialul său
creşte rapid cînd o încărcăm. Poate deveni chiar atit de inalt incît sar-
cinile incep să scape in aer prin scîntei. Dar dacă punem aceeaşi sar-
cină pe un condensator a cărui capacitate este foarte mare, tensiunea
in condensator va fi mai mică.

-----
In multe aplicaţii la circuite electronice este util să avem ceva care
poate absorbi sau elibera mari cantităţi de sarcină fără a le....!!lQ.diHea~
mult potenţialele. Un condensator (sau "capacitor'i) face exact aceasta.
 STRApUNGEREA LA TENSIUNE RIDICATA 129

Există, de asemenea, multe aplicaţii la instrumentele electronice şi

in calculatoare, unde Un condensat . entru a obţine o
schimbare specificată în tensiune ca răspuns la o · articu ară
a sarcmn. m văzut o aplicaţie as a oare în capitolul 23, vo.
unde aift descris proprietăţile circuitelor rezonante.
Din definiţia lui C, vedem că unitatea sa este un coulomb/volt.
Această unitate este numită farad. Privind ecuaţia (6.34), vedem că se
pot exprima unităţile lui 10 ca Iaradjmetru'), care este unitatea cea mai
frecvent folosită. Dimensiunile tipice de condensatori merg de la un
mtcro-mjcrofarad (~1 picofarad) pînă la milifarazi. Condensatorii mici
de cîţiva picofarazi sint folosiţi in circuite acordate în înaltă frecvenţă,
iar capacităţi pînă la sute sau mii de microfarazt există în filtre gene-
ratoare de putere. O pereche de plăci cu aria de un centimetru pătrat,
cu o separare de un milimetru, are o capacitate de aproximativ un
mtcro-mtcrofarad.

e.n. Străpungerea la tensiune ridicată 1;

Am dori acum să discutăm calitativ unele din caracteristicile cim-

purilor din vecinătatea conductortlor. Dacă încărcăm un conductor care
nu este o sferă, ci unul cu un viri sau un capăt foarte ascuţit, ca de
exemplu, obiectul desenat în figura 6.14, cimpul în jurul vîrfului este
mult mai intens decit cimpul în alte regiuni. Motivul este, calitativ, că
sarcinile încearcă să se împrăştie cit mai mult pe suprafaţa unui conduc-
tor, iar extremitatea unui virf ascuţit e îndepărtată cit este posibil de
cea mai mare parte a suprafeţei. Unele dintre sarcinile de pe suprafaţă
sint atrase spre extremitate. O cantitate relativ mică de sarcină pe ex-
tremitate poate totuşi genera o densitate superficială mare; o mare den-
sitate de sarcină înseamnă un cîmp intens imediat în exterior:
Un mod de a vedea că cîmpul are cea mai mare intensitate in acele
locuri de pe un conductor unde raza de curbură este cea mai mică, este
acela de a considera combinaţia: o sferă mare cu o sferă mică legate
printr-un fir, Cum este arătat în figura 6.15. Aceasta este o versiune
oarecum idealizată a conductorului din figura 6.14. Firul va avea o
influenţă mică asupra cimpurilor din exterior; el este pus pentru a
menţine sferele la acelaşi potenţial. Care sferă are cel mai mare cimp
pc suprafaţa sa? Dacă cea din stinga are raza a şi poartă o sarcină Q,
potenţialul său este aproximativ

~I=_l_ 2..
4nl1° a
(EVIdent, prezenţa unei sfere schimbă distribuţia de sarcini de pe alta,
astfel că sarcinile nu sînt de fapt simetrice sferic pc cele două corpuri.

1 brad.
1} E. = 3611: .10t metru
9 - Fizica Jnodern~ voI. II.

l'
1
 CIMPUL ELECTRIC IN .DIFERlTE CAZURI
130

Dar dacă ne interesează numai o estimare a cîmpurilor, putem folosi

potenţialul unei sarcini sferice.) Dacă sfera mai mică, a cărei rază este b,
poartă sarcina q, potenţialul său este aproximativ
W2 = ~l_ .'L.
4:rE o b
Dar ept =<1>2. astfel

Fig. 6.14. Cimpul electric in Fig. 6.15. Cimpul unui obiect ascu-
vecinătatea unui virf ascuţit ţit poate fi aproximat prin acela a
de pe un conductor este foarte două sfere la acelaşi potenţial.
intens.

Pe de altă parte, cimpul la suprafaţă (vezi ecuaţia (5.8» este pro-

porţional cu densitatea superficială de sarcină, care reprezintă sarcina
totală împărţită la pătratul razei. Obţinem

2.
~=~=E-. (6.35)
Eb !L /1

"
Prin urmare, cimpul este mai intens la suprafata sferei mici. Ctm-
purile sînt invers proporţionale cu razele.
Rezultatul este foarte important din punct de vedere tehnic, deoa-
rece aerul va fi străpuns dacă cimpul electric este prea mare. O sarcină
rătăcită (electron, sau ion) undeva în aer este accelerată de cîmp şi,
dacă cîmpul este foarte mare, sarcina poate tnmegaztna destulă viteză, ~ I
tnainte de a lovi un alt atom, pentru a fi în stare să smulgă un electron ,
MICROSCOPUL cu EMISIE iN CIMl-'

din acel atom. Ca rezultat, sint produşi ioni din ce în ce mai mulţi. Miş­
carea lor constituie o descărcare, sau o scinteie. Dacă doriţi să încărcaţi
un obiect la un potenţial înalt şi să nu se descarce de la sine prin scîn-
tei în aer, trebuie să vă asiguraţi că suprafaţa sa este netedă, astfel
că nu există un loc unde cîmpul este anormal de mare.

6)~. Microscopul cu emisie in cîmp

Există o aplicaţie interesantă il cimpului electric extrem de intens

care înconjoară orice protuberanţă ascuţită de pe un conductor încărcat:
microscopul cu emisie în cimp, care depinde, în funcţionarea sa de
cîmpurile înalte produse e un vîrf . . 1 Acest microscop
este construi 10 mo u următor. Un ac foarte fin, al cărui virf are dia-
metrul de aproximativ 1000 A, este aşezat în centrul unei sfere de sticlă
vidate (fig. 6.16). Pe suprafaţa interioară a sferei este aplicat un strat

Fig. 6.16. Microscopul cu emisie de cîmp. !Tensillne ÎfI(lltri

conductor fin de material fluorescent şi între acest strat şi conductorul

metalic se stabileşte o diferenţă de potenţial foarte mare.
Să vedem mai Intii ce se întîmplă atunci cînd încărcarea virfului
conductor este negativă faţă de stratul fluorescent. Liniile de cîmp se
concentrează puternic in vîrful ascuţit. Cîmpul electric poate ajunge pînă
la 40 milioane de volţi pe centimetru. In astfel de cimpuri intense clec-
tronii sînt scoşi in afara suprafeţei vîrfului conductor şi acceleraţi de

. tIe
and veei E. W: M u e Il e r : "The field-Icn microsc,ope", Advances in Electronics
et'l'on PhYS1C8, 13, 83-179(1960). Academic Press, New York
 CIMPUL ELECTRIC IN DIFERITE CAZURI
132

diferenţa de potenţial dintre ac şi stratul fluorescent. Cînd ajung pe

strat ei provoacă o e~isie de lumină, exact ca in tubu1 televizorului.
Electronii care ajung Într-un anumit punct de pe suprafaţa fluo-
rescentă sint, într-O excelentă aproximaţie. cei ce au părăsit celălalt

I
capăt al liniei de cimp radiale, deoarece ei se deplasează de-a lungul
liniei de cimp. In acest mod, vedem pe suprafaţă un fel de imagine a
virfului acului. Mai precis, vedem o imagine a "emisivităţii" suprafeţei
acului, ce reprezintă uşurinţa cu care electroniî pot părăsi suprafaţa
virfului de metal. Dacă rezoluţia ar fi destul de înaltă, s-ar putea spera
să se distingă poziţiile atomilor individuali de pe vîrful acului. Cu elec-
troni, această rezoluţie nu este posibilă, din următoarele motive. Mai
intîi, există o difracţie cuantică a undelor de electroni, care estompează
imaginea. In al doilea rind, datorită mişcărilor interne ale electronilor

Fig. 6.17. Imaginea produsă de un

microscop cu emisie în cîmp [Prin
amabilitatea lui Erwin W. Mueller,
Prof. Cercetător de fizică, Universitatea
de stat din Pennsylvania].

in metal, ei au o mică viteză laterală iniţială cînd părăsesc acul, şi

această componentă transversală intimplătoare a vitezei provoacă o oare-
care mîzgălire a imaginii. Combinarea acestor două efecte limitează rezo-
Iuţta la 25 A sau cam atîta.
Dacă, însă, inveraăm polaritatea şi introducem o mică cantitate de
gaz de heliu în bulb, sînt posibile rezoluţii mult mai mari. Cînd un
atom de heliu se ciocneşte cu VÎrful acului, cîmpul intens de acolo
alungă unelectron din atomul de heliu, lăsîndu-1 pozitiv încărcat. tonul
de heliu este atunci accelerat spre exterior, de-a lungul unei linii de
cimp, spre ecranul fluorescent. Deoarece tonul de heliu este de foarte
MICROSCOPUI, CU EMISIE 1N CIMP

multe ori mai greu decit un electron, lungimile de undă cuantice sint
mult mai mici. Dacă temperatura nu este prea mare, efectul vitezelor
termice este de asemenea mai mic decit în cazul electronului. Cu o mai
mică estompare a imaginii se obţine o imagine mult mai clară a vir-
fului. A fost posibil să se obţină măriri pînă la 2000000 ori cu micro-
scopul cu emisie in cîmp cu ioni pozitivi - , o mărire de zece ori mai
bună decît cea obţinută cu cel mai bun microscop electronic.
Figura 6.17 este un exemplu al rezultatelor ce au fost obţinute cu
un microscop cu ioni în cimp, folosind un ac de tungsten. Centrul unui
atom de tungsten ionizează un atom de he1iu într-o proporţie puţin dife-
rită decit spaţiile dintre atomii de tungsten. Desenul de pete de pe ecra-
nul fluorescent arată aranjamcntul atomilor individuali pe virful de
tungsten. Motivul pentru care petele 'apar aşezate pe inele poate fi înţeles
imaginînd o mare cutie cu mingi împachetate in rînduri drepte, repre-
zentînd atomii în metal. Dacă tăiaţi o secţiune 'aproximativ sferică din
cutie veţi vedea desenul in inel caracteristic al structurii atomice. Mi-
croscopul cu ioni în cîmp a inzestrat fiinţa umană cu mijloacele de a vedea
atomi pentru Întîia dată. Aceasta este o realizare remarcabilă, avind în
vedere simplitatea Instrumentulut.
 1. Cîmpul electric în diferite cazuri (continuare)

7.1. Metode pentru găsirea cîmpului electrostatic

Acest capitol este o continuare a consideraţiilor noastre asupra

caracteristicilor cîmpurilor electrice in diferite situaţii particulare. Vom
descrie mai intii unele din metodele mai minuţioase pentru rezolvarea
problemelor cu conductorl. Nu ne aşteptăm ca aceste metode mai avan-
sate să poată fi stăpînite în acest moment. Totuşi poate fi folositor să
avem unele idei despre tipul de probleme care se pot rezolva folosind
metode din cursurile mai avansate. Luăm atunci două exemple in care
distribuţia de sarcină nu este nici fixată şi nici situată pe un conductor,
ci este determinată de alte legi ale fizicii.
Aşa cum am văzut în capitolul 6, problema cîmpului electrostatic
este fundamental simplă cînd este specificată distribuţia de sarcini; ea
cerc doar evaluarea unei integrale. Cind sint prezenţi conductori, însă,
apar complicaţii, deoarece distri buţia de sarcină pe conductori nu este
cunoscută iniţial; sarcina trebuie să se distribuie ea însăşi pe suprafaţa
conductorulut astfel incit acesta să fie o suprafaţă echipotenţială. Solu-
ţia unor astfel de probleme nu este nici directă, nici simplă.
Ne-am indreptat atenţia spre o metodă indirecta de rezolvare a unor
asemenea probleme, in care găsim suprafeţele cchipotentiale pentru o
distribuţie specificată de sarcini şi inlocuim una dintre ele printr-o su-
prafaţă conductoare. în acest mod putem alcătui un tabel de soluţii spe-
ciale pentru conductori cu forme de sfere, plane etc. Folosirea imagi-
nilor descrisă în capitolul 6 este un exemplu de metodă tndirectă. Vom
descrie alta in acest capitol. .
Dacă problema ce trebuie rezolvată nu aparţine clasei de probleme
pentru care putem construi soluţii prin metoda indirectă, sîntem obligaţi
s? _rezolvăm ~ro~lema printr-o metodă mai directă. Problema materna-
\ ttcăia metodei directe este rezolvarea ecuaţlei Laplace
(7.1)
cu ca cI> să fie o constantă convenabilă pc anumite frontiere -
condiţia
suprafeţele conductonjor. Problemele in care se cerc rezolvarea unei ecua-
METODE PENTRU GASIREA C1MPULUI ELECTROSTATIC
135

ţii diferenţiale ~ cîmpulyi?I an~~i~e condiţii pe fro~tieră sînt. numite pro- '1.
bleme cu valon pe irontiera (la hmtta). Ele au fost obteccol umu studiu ma- '
tematic considerabil. în cazul conductorilor de forme complicate, nu există
metode analitice generale. Chiar o problemă atît de simplă ca aceea a
unui cilindru metalic închis la ambele capete, încărcat cu sarcini, pre-
zintă dificultăţi matematice formidabile. Ea poate fi rezolvată numai
aproximativ, folosind metode numerice. Singurele metode generale de
rezolvare sint cele numerice.
Există puţine probleme pentru care ecuaţia (7.1) poate fi rezolvată
direct. De exemplu, problema unui conductor încărcat de forma unui
elipsoid de revoluţie poate fi rezolvată exact cu ajutorul unor funcţii
speciale cunoscute. Soluţia pentru un disc subţire poate fi obţinută
făcînd elipsoidul să devină infinit de turtit. Similar, soluţia în cazul
unui ac poate fi obţinută făcînd elipsoidul să devină infinit de ascuţit.
Trebuie însă accentuat că singurele metode directe de aplicabilitate
generală sînt tehnicile numerice.
Probleme cu valori la limită pot fi rezolvate .prln studierea unui
analog fizic. Ecuaţia lui Laplace intervine in mai multe situaţii fizice
diferite: în scurgerea staţionară de căldură, în scurgerea irctatională a
fluidelor, în flux de curent într-un mediu extins şi În deflecţia unei
membrane elastice. Este adesea posibil să construim un model fizic ana-
log cu o problemă de electricitate pe care vrem să o rezolvăm. Prin
măsurarea unei cantităţi analoge corespunzătoare pe model, poate fi de-
terminată soluţia problemei ce ne interesează. Un exemplu de tehnică
analogică este folosirea unei cuve electrolitice pentru rezolvarea proble-
melor bidimensionale ale electrostaticii. Această metodă se poate aplica,
intrucit ecuaţia diferenţială pentru potenţial într-un mediu conductor
uniform este aceeaşi ca şi pentru vid.
Există mai multe situaţii fizice in care variaţiile cimpurilor fizice
intr-o direcţie sînt zero sau pot fi neglijate în comparaţie cu variaţiile
in celelalte două direcţii. Astfel de probleme sînt numite bidimensio-
nale: cimpul depinde numai de două coordonate. De exemplu, dacă
orientăm un conductor lung încărcat de-a lungul axei, atunci pentru
puncte nu prea depărtate de conductor cîmpul electric depinde de x şi y,
dar nu şi de z; problema este bidimensională. Întrucît într-o problemă
bidimensională t =0, ecuaţia pentru <P în spaţiul vid este
2"<) + 3
2lD
= O. (7.2)
:h" cY'
Iar Deoarece. e,:u.aţia bidimensională este relativ simplă, există o gamă
disgă ~~ condiţll .1I~ care ea poate fi rezolvată analitic. De fapt, avem la
te p?zlţle o .~ehnrca matematică tndtrectă ce depinde de o teoremă din
I ana funcţiilor de variabilă complexă tehnică pe care o vom arăta
n cele ce urmează. '
 CIMPUL ELECTRIC îN DIFERITE CAZUfU
136

7.2. Cîmpuri bidimensionale; funcţii de variabilă complexă

Variabila complexă Z este definită ca
2=x+iy.
Să nu confundaţi
Z cu coordonata z pe care o ignorăm in discuţia care
urmează deoarece presupunem că cîmpurile nu depind de coordonata z.)
Fiecărui punct (x, y) îi corespunde un număr complex Z. Putem folosi Z
ca o singură variabilă (complexă) şi cu ca să scriem tipurile obişnuite
de funcţii matematice F(Z). De exemplu,
F(Z)~Z'
sau
F(Z)~ -'-
Z'
sau
F(Z)~Z log Z
şi aşa mai departe.
Fiind dat orice F(Z) particular, putem inlocui Z=x+iy şi avem o
funcţie de x şi y - cu parte reală şi imaginară. De exemplu,
Z2=(x+iy)2=X 2_y2 +2ixy.
Orice funcţie F(Z) poate fi scrisă ca suma unei părţi reale pure şi
a unei părţi imaginare pure, fiecare parte fiind o funcţie de x şi Y
F(Z)~U(x, y)+iV(x, y) (7.4)

unde U(x, y) şi V(x, y) sînt funcţii reale. Astfel, din orice funcţie com-
plexă F(Z) pot fi deduse două funcţii noi U(x, y) şi V(x, y). De exemplu,
F(Z) = Z2 ne dă cele două funcţii

(7.5)
şi
(7.6)
Ajungem acum la o teoremă matematică miraculoasă, care este atit
de frumoasă incit vom lăsa demonstrarea ei pentru unul din cursurile
dumneavoastră de matematică. (Nu va trebui să dezvăluim toate miste-
rele conţinutului matematic, căci altfel această problemă va deveni prea
tenebroasă.) Teorema este aceasta. Pentru orice "funcţie obişnuită" (ma-
tematicienii o vor defini mai bine), funcţiile V şi V satisfac automat
relaţiile

~=~ (7.7)
Cit c~
~=-~. (7.8)
Cit 3y
ClMPURI nIDIMENSION ALE; FUNCŢII DE V,\RIABILA COMPLEXĂ 137

Rezultă imediat că fiecare din funcţiile U şi V satisfac ecuaţia lui

Laplace
(7.9)

(7.10)

Aceste ecuaţii sînt evident adevărate pentru funcţiile (7.5) şi (7.6).

Astfel, pornind cu o funcţie obişnuită, putem ajunge la două
funcţii U(x, y) şi V(x, y), care sînt ambele soluţii ale ecuattet lui Laplace
bidimensionale. Fiecare funcţie reprezintă un potenţial electrostatic po-
sibil. Putem lua orice funcţie F(Z); ea trebuie să repreztnte o problemă
oarecare de cîmp electric - de fapt, două probleme, deoarece U şi V fie-
care sint soluţii. Putem scrie cîte soluţii vrem - pur şi simplu, construind

Fig. 7.1. Două mulţimi de curbe or-togonaîe, care pot

reprezenta suprafeţe echlpotenţlale intr-un cîmp elec-
trostanc bidimensional.

funcţii·
ti ' atu nct avem d e găsit
_. problema care se potriveşte cu fiecare 501u-
e. P~ate pare invers decît normal, dar aceasta este o abordare posibilă.
ft''''M-<;a exemplu, s~ vedem la ce fel de problemă fizică ne conduce
• ........."8 F(Z)=2 • Dm ea obţinem două funcţii potenţiale (7.5) şi (7.6).
2
 CIMPUL ELECTRIC !N DIFERITE CAZURI
138

Pentru a vedea la ce problemă corespunde funcţia U, o rezolvăm pentru

suprafeţele echipotenţiale punind U=A (o constantă)
x 2_ y2= A .
Aceasta este ecuaţia unei hiperbole echilatere. Pentru diferite valori
ale lui A, obţinem hiperbolele din figura 7.1. Cînd A=O, avem cazul
special al dreptelor diagonale ce trec prin origine.
Conductorf

elc

Fig. 7.2. Cîmpul in vecinătatea

punctului C este acelaşi cu cel din
figura 7.1.

Un astfel de sistem de suprafeţe echipotentiale, corespunde la cîteva

\
situaţii fizic posibile. Mai intii, el reprezintă detaliile fine ale cîmpului
in vecinătatea punctului median intre două sarcini punctitorme egale. In
al doilea rind, reprezintă cîmpul in virful interior rectangular al unui
conductor. Dacă avem doi electrozt de forma din figura 7.2, care sint la
potenţiale diferite, cîmpul în vecinătatea colţului notat C va arăta exact
ca şi cimpul de deasupra originii din figura 7.1. Liniile continue sint
suprafeţe echipotentiale, iar liniile punctate perpendicular pe ele corespund
lui E. In timp ce în protuberanţe cîmpul electric tinde să fie mare, el
tinde să fie coborît in dinţi sau adincituri.
Soluţia pe care am găsit-o corespunde de asemenea cazului unui
clectrod de formă hiperbolică in vecinătatea unui unghi drept, sau La doi
electrozi hiperbolici aflaţi la potenţiale corespunzătoare. Veţi observa că
cîmpul din figura 7.1 are o proprietate interesantă. Componenta x a lui
E este dată de
E.:=- ~=-2x.
l'
Cimpul electric este proporţional cu distanţa de la axe. Acest fapt este
folosit pentru a construi unele dispozitive (numite lentile cuadrupolare)
utile pentru focalizarea fasciculelor de particule (vezi § 29.9). Cimpul
cerut este obţinut de obicei folosindu-se pentru electrczt forma hiper-
CIMPURI BIDIMENSIONALE; FUNCTII DE VARIABILĂ COMPLEXA

bolîcă, cum este arătat in figura 7.3. Pentru liniile de cîmp electric din
figura 7.3, pur şi simplu, am copiat din figura 7.1 mulţimea de curbe
punctate care reprezintă V -e const. Merităm un premiu! Curbele V = con-
stant sint crtogonalc la cele V = constant din cauza ccuatitlor (7.7) şi (7.8).
De cite ori alegem o funcţie F(Z) obţinem din U şi V atît suprafeţele echi-

Fig. 7.3. Cimpul intr-o lentilă cundrtpolară.

potenţiale cit şi liniile de cîmp. Vă amintiţi că am rezolvat fiecare dintre

cele două probleme, in funcţie de care curbe le numim cchipotentiale.
Ca un al doilea exemplu, să considerăm funcţia
(7.11)
Dacă scriem
Z=x+iy=pe i6
unde
p_ yx'+y'
şi

tg El =y/x,
atunci

F(Z) = plI2e.1fJJ 2 = 2(C05

•011 .!.2 + i sin !)
2

r + il (.'
din care
F(Z) =[ (,' +~)"'+' + Y;"'-']"" (7.12)

Curbele U(x, y)=A şi V(x, y)_~B folosind U şi V din (7.12), sint repre-
;:ntate !n fi~a 7.4. Din nou, există mai multe situaţii posibile care pot
.. descrise prin aceste cîmpuri. Una dintre cele mai interesante este
~mpulla marginea unei plăci subţiri. Dacă linia B=O _ la dreapta axei
 cIMPUL ELECTRIC IN DIFERITE CAZURI
140

y _ reprezintă o placă subţire încărcată, liniile de cimp în vecinătatea ei

sint curbele ce corespund diferitelor valori A. Această situaţie este arătată
in figura 7.5.
Alte exemple sînt
F(Z)=Z:J2 (7.13)
care dă cîmpul in exteriorul unui virf dreptunghiular,
F(Z)~logZ (7.14)
care dă cîmpul pentru o sarcină liniară, şi

(7.15)
care dă cimpul pentru analogul btdlmenstonal al unui dipol electric, adică
doi conductor! liniari paraleli, de polarttătt opuse, foarte apropiaţi unul
de celălalt.

IHI
I

--
\I
\
--r

Placă pu..ră
[optim/fi!

\
\. Fig. 7.5. Cimpul electric În vecinătatea
FiI. 7.4. Curbe U(x, y} şi V(x, 11) con-
stante din ecuaţia (7.12). marginii unei plăci subţiri puse la
pămînt.

Nu vom merge mai departe cu acest subiect, dar vom accentua că

deşi tehnica funcţiilor de variabilă complexă este adesea eficace, ea este
limitată la probleme bidimensionale; şi, de asemenea, că este o metodă
tndlrectă.

7.3. Oscilaţii ale plasmei

Vom considera acum unele situaţii fizice în care cîmpul nu este de-
terminat nici de sarcini fixe, nici de sarcini pe suprafeţe conductoare, ci
de o combinaţie a celor două. Cu alte cuvinte, cîmpul va fi determinat
OSCILAŢlI ALE PLASMEI 141

simultan de două sisteme de ecuaţii: (1) ecuaţiile din electrostatică ce

leagă cîmpurile electrice de distribuţia de sarcină şi (2) o ecuaţie dint;-un
alt domeniu al fizicii, oare determină poziţiile s'au mişcările sarcinilor în
prezenţa cîmpului.
Primul exemplu pe care-l vom discuta este de natură dinamică şi
anume cînd mişcarea sarcinilor este guvernată de legile lui Newton. O
astfel de situaţie simplă apare într-o plasmă ~ un gaz ionizat Constind
din ioni şi electroni liberi distribuiţi într-o regiune din spaţiu. Ionosfera
- un strat superior al atmosferei - este un exemplu de o astfel de
plasmă. Razele solare ultraviolete lovesc moleculele de aer, creind elec-
troni liberi şi ioni. Intr-o astfel de plasmă ionii pozitivi sint cu mult mai
grei decît electronii, astfel că putem neglija mişcarea ionilor în comparaţie
cu cea a electronilor.
Fie n() densitatea de electroni in starea de echilibru, neperturbată.
Aceasta trebuie să fie egală cu densitatea de ioni pozitivi, deoarece plasma
este electric neutră (cind e neperturbată). Presupunem acum că electroni!
sînt scoşi cumva din starea de echilibru şi ne întrebăm ce se întîmplă.
Dacă densitatea de electroni dintr-o regiune creşte, electronh se vor res-
pinge reciproc şi vor tinde să se retntoarcă in poziţiile de echilibru. Cînd
electronii se mişcă spre poziţiile lor iniţiale, ei dobîndesc energie cinetică
şi in loc să ajungă in repaus, in poziţia lor de echilibru, depăşesc această
poziţie. Astfel, vor oscila inainte şi inapoi. Situaţia este asemănătoare
cu cea care apare in undele sonore, unde forţa de revenire e presiunea
gazului. Intr-o plasmă, forţa de revenire este forta electrică ce acţionează
asupra electronilor.

Fig. 7.6... Mi.şC'area unei unde de plasmă.

EIectronll dm planul a se mişcă spre a' şi
cei. din planul b spre b'.

Pentru a simplifica discuţia ne vom preocupa numai de o situaţie în

care mfşcărfle se petrec toate într-o dimensiune, să spunem x. Să pre-
Sup~em că electronii aflaţi iniţial in x sint, la momentul t, deplasaţi din
POZ1ţi~e lor de echilibru cu o distanţă mică s(x, t). Deoarece au fost de-
plasaţî, densitatea lor va fi, in general, alta. Schimbarea de densitate se
cetcuieeea uşor. Referindu-ne la figura 7.6, electronii situaţi iniţial intre
 ctMP,:L ELECTRIC IN DIFERITE CAZURI
142

două plane a şi b s-au mişcat şi se află acum între plancle a' şi b". Nu-
mărul de electroni care au fost între a şi b este proporţional cu ne Ax;
acelaşi număr este acum conţinut în spaţiul de lărgime este Ax+ &. Den-
sitatea a devenit
n = ..!!.~ = fi" (7.16)
mt..+~1>' 1+ (!:J.s/ .... x)
Dacă schimbarea de densitate este mică, putem scrie [folosind dezvoltarea
btnominală pentru (1 + i)-l]
n=1to ( 1 - - .
A, ' (7.17)
A,
Presupunem că ionii pozitivi nu se mişcă apreciabil (din cauza inertiei
mult mai mari),astiel că densitatea lor rămîne no. Fiecare electron
poartă sarcina - qe' deci densitatea medie de sarcină in orice punct este
dată de
(7.18)
sau
P=14Jqe a;ds
(unde am scris forma diferenţială pentru &oi'Ax).
Densitatea de sarcină este legată de cîmpul electric prin ecuaţiile lui
Maxwell; in particular
(7.19)

Dacă problema este într-adevăr untdtmensională (şi dacă nu există alte

cîmpuri in afară de cel datorat deplasării electronilor), cîmpul electric E
arc o singură componentă Ex • Ecuaţia (7.19) împreună cu (7.18) dă
~Ex = "uqe -=~. (7.20)
01, e, (lz
Integrînd (7.20) avem
Ex = n.qe s+K. (7.21)
'.
Deoarece Ex=O cînd 5=0, constanta de integrare K este zero.
Forţa asupra unui elcctron in poziţia deplasată este

Fx = - fI.q; s (7.22)
'.
o forţă de revenire proporţională cu deplasarea s a electronului. Aceasta
duce la o oscilaţie armonică a clectronilor. Ecuaţia de mişcare a unui
electron deplasat este
(7.23)
OSCILAŢII ALE PLASM:r;I

Găsim că s variază armonie. Variaţia sa in timp va fi ca cos rot, sau, folo-

sind notaţIa exponenţială,
(7.24)
Frecvenţa de oscilaţii to, este determinată din (7.23)

(7.25)

şi este numită frecvenţa plasmei. Ea este un număr caracteristic pentru

plasmă.
Cînd se ocupă de sarcina electronului, mulţi preferă să dea răspun- .
surile în funcţie de cantitatea e 2 , definită ca

e2 = --2L =2,3068 ·10-28 newton. metru». (7.26)

4xto
Folosind această convenţie, (7.25) devine
~ 4.n:e'n.
wp = - - (7.27)
m,
formă pe care o veţi găsi în cele mai multe cărţi.
Astfel, am ajuns la concluzia că o perturbare a plasmei va de-
termina oscilaţii libere ale electronilor in jurul poziţiilor lor de echilibru,
cu frecvenţă naturală ro p , care este proporţională cu rădăcina pătrată
din densitatea clcctrorulor. Electroni! plasmei se comportă ca un sistem
rezonant, ca cel descris în cap. 23, vol. 1.
Această rezonanţă naturală a plasmei produce unele efecte interesante.
De exemplu, dacă se încearcă propagarea unei unde radio prin ionosferă,
se găseşte că ea poate pătrunde acolo numai dacă frecvenţa. sa este mai
mare decit frecvenţa plasmei. Altfel semnalul este reflectat. Trebuie
să folosim frecvenţe inalte dacă dorim să comunicăm cu un satelit în
spaţiul extraterestru. Pe de altă parte, dacă dorim să comunicăm cu o
staţie de radio aflată dincolo de orizont trebuie să folosim frecvenţe mai
~obo~te decît frecvenţa plasmei, a<;tfel încît semnalul să fie reflectat
inapoi pe pămînt.
Un alt exemplu interesant de oscilatli ale plasmei apare in metale.
I~tr-:un me~al există o plasmă limitată, de ioni pozitivi şi de electroni
liberi. Densitatea Tl<J este foarte mare astfel că şi ro este de asemenea
mare. p~r ar t:ebui să putem obser~a oscilaţiile el~ctronilor. Conform
~ecameu cuantice, Un oscilator armonie cu o frecvenţă naturală (t)p are
~le de ~n~rgie separ.ate fntre ele. cu creşterc~ .de energie firov: Acum,
s~e . trimit electrom printr-o foiţă de aluminiu, sa ZIcem, ŞI se fac
:S,:~n f~ atente ale cnergiilor de cealaltă parte a foiţei, ne aşteptăm
.'î:
S1m ca electronn uneori pierd .energia. nro cedind-o plasmei care
p
?s~ .ază. Aşa se întîmplă intr-adevăr, S-a observat experimental, mai
In In 1936, că electroni' cu energii de la cîteva sute pînă la cîteva mii
,. CIMPUL ELECTRIC !N DiFERITE CAZURI

de electronvolu pierd energie in salturi cînd sint Împrăştiaţi de o foaie

metalică subţire, sau trec prin aceasta. Efectul nu a fost inteles pţnă in
1953, cind Bohm şi Pines'! au arătat că cele observate s-ar putea explica
prin excitaţii1e cuantice ale oscilaţiilor plasmei în metal.

7.4. Particule eololdale intr-un electrollt

Ne îndreptăm atenţia acum spre un alt fenomen in care dispunerea
sarcinilor este guvernată de un potenţial ce provine, în parte, de la
aceleaşi sarcini. Efectul rezultant are o influenţă esenţială in comporta-
rea coloizilor. Un coloid constă dintr-o suspensie in apă a unor mici par-
ticule încărcate, care, deşi mtcroscoplcc, din punct de vedere atomic sînt
tncă foarte mari. Dacă particulele cololdale nu ar fi încărcate, ele ar tinde
să se alipească in mari bucăţi; din cauza sarcinilor, însă, se resping reci-
proc şi rămîn in suspensie.
Dacă in apă este dizolvată şi o sare, aceasta se va disocia în ioni
pozitivi şi negativi. (O astfel de soluţie de ioni este numită elcctrolit.) Ionii
negativi sînt atraşi de particulele de coloid (presupunînd că sarcina lor
este pozitivă), iar ionii pozitivi sint respinşi. Vom determina cum sint
distribuiţi in spaţiu ionii care înconjoară o astfel de particulă cololdală. 1,
Pentru a simplifica lucrurile, vom rezolva din nou un caz mono- ,1,
dimensional. Dacă considerăm o particulă colotdală ca o sîeră de rază
foarte mare - raportată la scara atomică - putem asimila o mică parte i
a suprafeţei sale cu Un plan. (De cite ori se caută să se inţeleagă un
fenomen nou c bine să se ia un model oarecum suprasimplificat.; apoi,
înţelegînd problema cu acel model, sîntem în stare să trecem la abordarea
calculului mai exact.)
Presupunem că distribuţia de ioni generează o densitate de sarcină
p(x) şi 11n potential electric <V, legate prin legea electrostattcă \l2$ =-pfiu
sau, pentru cimpuri care variază într-o singură dimensiune, prin
d'41=_Jl.. (7.28)
dt~ f
o
Presupunem acum că ar exista un astfel de potenţial <D(x); cum s-ar
distribui ionii, de la sine, sub influenţa lui? Aceasta se poate determina
din principiile mecanicii statistice. Problema noastră este deci de a deter-
mina <V astfel înctt densitatea de sarcină rezultată din mecanica statistică
să satisfacă de asemenea (7.28).
Conform mecanicii statistice (vezi cap. 40. vol. 1), particulele in
echilibru termic intr-Un crmp de forţe sint distribuite astfel, incit densi-
tatea n de particule în poziţia x este dată de
n(x) =noe _U(x)/kr (7.29)

1) Pentru unele lucrări recente şi pentru bibliografie vezi: C. J. Powell and

J. R S w a n n, Phlls. Re"'., 115, 869 (1959).
 PARTICULE COLOIDALE INTR_1JN ELECTROLIT 14')

unde U(x) este energia potenţială, k constanta lui Boltzmann iar T tem-
peratura absolută.
Presupunem că ionii poartă o sarcină electrică, pozitivă sau nega-
tivă. La distanţa x de suprafaţa unei particule coloidale, un ion pozitiv
va avea energia potenţială qecfl(x), astfel că
U(x)~q.<I>(x).

Densitatea de ioni pozitivi, n+ este atunci

n+(x)=1l.oe- qe4l(x )lk T .

La fel, densitatea de ioni negativi

n_(x) = noe+Qe4l(X)lkT •

Densitatea totală de sarcină este

sau
(7.30)
Combinind aceasta cu (7.28) găsim că potenţialul (fJ trebuie să verifice
~CJ) = _ qefla (e-Qc4likT _e+QeIllJkT ). (7.31)
d:.;t ta

Această ecuaţie se rezolvă în general [înmulţim ambele părţi cu 2 ~

de
şi integrăm in raport cu z-], dar pentru a menţine problema cît mai sim-
plă vom considera aici numai cazul limită in care potenţialele sint mici
sau temperatura T este mare. Cazul in care (J:l este mic corespunde la
soluţia diluetă. Pentru aceste cazuri exponentul este mic şi putem
aproxima

(7.32)

Ecuaţia (7.31) dă atunci

(7.33)

Observaţi că de data aceasta semnul în partea dreaptă este plus. Solu-

ţiile pentru <Il nu sint oscilatorîi, ci exponenţiale. Soluţia generală a
ecuatreî (7.33) este

cu
!Il = Ae-x/D _+ Be+xID (7.34)

(7.35)
J 10 - Fiuc,,- model'l>li voi. II.

i
 CIMPUL ELECTRIC IN DIl"!:RlTE: CAZURI
146

Constantele A şi B trebuie să fie determinate din condiţiile problemei.

In cazul nostru B trebuie să fie zero; altfel potenţialul ar creşte la in-
finit pentru x mari. Avem astfel
(7.36)
in care A este potenţialul in x=O, pe suprafaţa particule; ccloidale.
Potenţialul descreşte cu un factor 1,/e 6.e fiecare dată cînd distanţa

Fig. 7.7. Variaţia potenţialului in veci-

oI-a--+--+.~~==-+
o Jfi
nătatea suprafeţei unei particule cotet-
dale. D este raza Debye.

creşte cu D, cum este arătat în figura '/.7. Numărul D este numit rază
Debye şi este o măsură a grostmti stratului de ioni care înconjoară o
particulă mare, încărcată, într-un clectrolit. Ecuaţia (7.36) spune că în-
velişul devine mai subţire o dată cu creşterea concentraţiei de ioni no şi
'Cu descresterea temperaturii.
Constanta A din (7.36) se obţine uşor dacă cunoaştem sarcina super-
ficială fi pe particula coloidală. Ştim că

E/t=Ex(O)=!!....· (7.37)
"
Dar E este de asemenea gl'adientul lui <l>

E«O)~-~I ~+~ (7.36)

2x o D
din oare obţinem

(7.39)

Substitutnd în (7.36), găsim (luînd x=O) potenţialul particule! coloidale

~(O) ~ 01). (7.40)

."
CîMPUL ELECTROSTATlC AI. UNEI GRll..E
147

Veţi observa că acest potenţial este tot una cu diferenţa de potenţial

dintr-un condensator, cu distanţa dintre plăci D şi cu densitatea super-
ficială de sarcini o.
Am spus că particulele coloidale sînt ţinute Îndepărtate datorită
respingerii lor electrice. Dar acum vedem că cîmpul la o distanţă mică
de suprafaţa unei particule este redus de norul de torn din jur-ul lui.
Dacă aceşti nori devin destul de subţiri, particulele au o bună şansă de
a se ciocni unele cu altele. Ele se vor lipi şi coloidul se va precipita. Din
analiza făcută înţelegem de ce, adăugînd suficientă sare la un colotd,
aceasta trebuie să producă prectpttarea lui. Procesul este numit "pre-
cipitarea soluţiilor colotdalc prin adăugare de sare".
Un alt exemplu este efectul pe care-l are o soluţie de săruri asupra
proteinelor. O moleculă de proteină este un lanţ lung, complicat şi
flexibil de aminoacizi. Molecula are diferite sarcini pe ea, şi se întîmplă
uneori să existe o sarcină netă, să spunem negativă, care este distribuită
de-a lungul lanţului. Din cauza respingerii mutuale a sarcinilor nega-
tive, lanţul molecular este ţinut Întins. De asemenea, dacă există alte
molecule similare cu cele din lanţ, prezente in soluţie, ele vor fi ţinute
îndepărtate prin aceleaşi efecte repulstve. Putem, prin urmare, avea o
suspensie de lanţ de molecule într-un lichid. Dacă adăugăm sare la lichid,
schimbăm proprietăţile suspcnsiet. Pe măsură ce se adaugă sare la solu-
ţie, descrescînd raza Debyc, moleculele din lanţ se pot apropia una de alta
şi, de asemenea, lanţul se poate încolăci. Dacă este adăugată destulă sare
la soluţie, moleculele din lanţ vor precipita din soluţie. Există mai multe
efecte chimice de acest tip, care pot fi înţelese în funcţie de forţele elec-
trice.

7.5. Cîmpul electrostatic al unei grile

Ca ultim exemplu, am dori să descriem o altă proprietate interesantă

a cîmpurilor electrice. Este o proprietate folosită la proiectarea instru-
mentelor optice, la construcţia tubur-ilor electronice de vid şi in alte
scopur-i. Este vorba despre caracterul cîmpului electric în vecinătatea
Unei grile încărcate. Pentru a face problema cît mai simplă, să conside-
răm un grup de fire paralele, situate intr-un plan, firele fiind infinit de
lungi şi uniform distanţate intre ele.
Dac~ investigăm cîmpul la o distanţă mare deasupra panulul fir-aler,
v~em ca este un cîmp electric constant, exact ca şi cum sarcina ar fi
~form repartizata pe plan. Pe măsură ce ne apropiem de grila de fire,
~pul ine:pe s~ nu mai fie uniform, aşa cum era la distanţă mare. Am
ori să aflam CIt de aproape de plan trebuie să ne situăm pentru a ob-
serv~ variaţii apreciabileale potenţialului. Figura 7.8 reprezintă un. de-sen
gI'osier ~ suprafeţelor echipotenţiale la diferite distanţe de grilă. Cu cît
ne eproptem mai mult de ea, cu atît sint mai mari variaţiile. Atunci cînd
'0'
148 CIMPUL ELECTRIC tN DIFERITE CAZURI

ne deplesăm paralel cu planul firelcr, observăm că cimpul variază

periodic.
Am văzut însă (cap. 50, vol. 1) că orice mărime periodică poate fi ex-
primată ca suma unor unde sinusoidale (teorema lui Faurier). Să vedem
dacă putem găsi o funcţie armonică convenabilă care satisface ecuaţiile
noastre de cimp.

t,
-------------------------
--... _------..._----_ ....-_........-
Fig. 7,8. Suprafeţele echipotenţiale dea-
supra unei grile uniforme formată din
fire încărcate.

Dacă firele se găsesc în planul xy şi sint paralele cu axa y, atunci

am putea incerca termeni ca
<I>(x, z) = Fn(z)cos ~ (7.41)
a
unde a este distanţa Între fire şi n numărul armonicei. (Am presupus
fire lungi, astfel că nu ar trebui să existe variaţii cu y.) O soluţie com-
pletă ar fi constituită dintr-o sumă de astfel de termeni pentru
n=l, 2, 3, ..
Dacă dorim ca acesta să fie un potenţial corespunzător, el trebuie să
satisfacă ecuaţia lui Laplace în regiunea de deasupra firelor (unde nu
există sarcini), adică

a'w + a'w =0.

ax' az'
Formînd această ecuaţie pentru <D din (7.41), găsim că

_ 471:2n~ F" (z)cos ~,~+_d~n co s 211n:t =0 (7.42)

a' adz Il

sau că F ,,(z) trebuie să satisfacă ecuatia

(7.43)
Trebuie. astfel să avem
(7.44)
unde
a
zo=~-· (7.45)
2..
cTMPUL ELECTROSTATIC Al, U!'iF.! GRl/,E
140

Am găsit că dacă există o componentă Fourier de rang n a cîmpului,

acea componentă va descreşte exponenţial cu o distanţă caracteristică
Zo= _a_..: Pentru prima armonică (n=l), amplitudinea descreşte cu
2n:n
factorul e-> (o descreştere mare) de fiecare dată cînd z creşte cu a.
Celelalte armomce scad chiar mai repede atunci cînd ne îndepărtăm de
planul Hrelor. Vedem că dacă sîntem numai la de cîteva ori distanta u
departe de plan, cîmpul este foarte aproape de uniform, adică termenul
oscilant este mic. Va rămîne, evident, intotdeauna cîmpul "armonicei
zero"
cflo=-Ellz
pentru a da un cimp uniform la z mare. Pentru o rezolvare completă, am
combina acest termen cu o sumă de termeni ca (7.41)-, cu F n din (7.44).
Coeficicntii An ar fi ajustati astfel încît suma totală ar da, cind este
diferentiată, un cimp electric care ar fi în concordanţă cu densitatea de
sarcină ). a ftrclor de grilă.
Metoda pe care am dezvoltat-o aici poate fi folosită pentru a explica
de ce o ecranare elcctrostatieă cu ajutorul unei grile este exact la fel de
bună ca şi cea obţinută cu o foaie metalică. Exceptînd o distanţă de la
grilă de cîteva ori distanţa dintre firele ei, cîmpurile din interiorul grilei
sînt zero. Vedem de ce grila de cupru - mai uşor şi mai ieftin decît
foaia de cupru - este folosită adesea pentru a ecrana echipamentul elec-
tric sensibil fată de cîmpurile pcrturbatoare externe.
 "
tS~ Energia electrostaticăH

8.L Energia electrostaticăa sarcinilor.

Sferă uniform încărcată

In mecanică, una dintre descoperirile cele mai utile a fost legea

conservărit energiei. Expresiile pentru energiile cinetică şi potenţială
ale unui sistem mecanic ne-au ajutat să descoperim legături intre stările
unui sistem, la două momente diferite, fără a trebui să luăm in conside-
rare detaliile a ceea ce se petrece între ele. Vrem să analizăm acum ener-
gia sistemelo; electrostatice. In electricitate, principiul conscrvăni energiei
va fi de asemenea util pentru descoperirea unor lucruri interesante.
Legea energiei de interacţiune în electrcstatică este foarte simplă; de
fapt am discutat-o. Să presupunem că avem două sarcini qt şi q2 separate
prin distanţa T 12. Există o oarecare energie în sistem, deoarece a fost nece-
sară o anumită cantitate de lucru mecanic pentru a ad~ce sarcinile îm-
preună. Am calculat deja lucrul efectuat pentru aaauce două sarcini
\
d~distanţe mari împreună. El este

(8.1)

Ştim de asemenea, din principiul suprapunerii, că dacă avem mai

multe sarcini prezente, forţa totală asupra oricăror sarcini este suma
forţelor produse de celelalte. Urmează, deci, că energia totală a unui
sistem de sarcini este suma termenilor datoraţi Interactiunii mutuale a
fiecărei perechi de sarcini. Dacă qi şi q/ sînt or-icare - două dintre sarcini
şi Tii este distanţa Între ele (fig. 8.1), energia acelei perechi particulare
este
_qEL. (8.2)
4:lte,rlj

1) De revăzut cap. 4, val. I: Conservarea energiei; cap. 13, 14 vot. 1: Lucrul

mecanic şi energia potenţială.
 ENERGIA ELECTROSTATICA A SARCINILOR. SFERA UNIFORM 1NCARCATA
151

Energia electrostatică totală U este suma energiilor tuturor perechilor

de sarcini
u == '" _q1!lL. (8.3)
.I.J 4118,"/j
pe tOllte perecbLe

Dacă avem o distribuţie de sarcină specificată printr-o densitate de sar-

1, cină p, suma elin (8.3) trebuie, evident, să fie înlocuită printr-o integrală.
L Ne vom preocupa de două aspecte ale acestei energii. Unul este
aplicarea noţiunii de energie la probleme electrostatice; celălalt este
o
o o o
o o
o

o o

Fig. 8.1. Energia electrostatlcă a unui sistem de o

particule este suma energiilor electrostatice ale o
fiecărei perechi. o

evaluarea energiei in diferite moduri. Uneori este mai uşor să calculăm

lucrul efectuat într-un caz special decit să evaluăm suma din (8.3), sau
integrala corespunzătoare. Ca ,exemplu, să calculăm energia neeesară\
pen~ a obţine o sferă încărcată, cu densitate uniformă de sarcină. I
'-_-c:::::..-::::-...::::=-...:...

R dq

Fig. 8.2. Energia unei sfere uniform

încărcate poate fi calculată Imagt-
nîndu-ne că este construită din stra-
turi sferice succesive.

~n-ergia este exact lucrul efectuat pentru a aduce sarcinile de la infini!..-

ŞI a le "asambla" împreună.
Să ne imaginăm că alcătuim sfera formind o succesiune de straturi
sferice subţiri, de o grosime infinitezimală. In fiecare stadiu al procesului
adunăm o mică cantitate de sarcini şi o punem intr-un strat subţire de
la. r la r+dr. Continuăm procesul pînă ee ajungem la raza finală a
(flg. 8.2). Dacă Q. este sarcina sferei cînd s-a ajuns la raza r, lucrul efec-
 152 ENERGIA ELECTROSTATICA

tuat pentru aducerea unei sarcini dQ la ea este

dU~ Q,dQ. (8.4)
4:nE ar

Dacă densitatea de sarcină in sferă este ~, sarcina Q, are expresia

Q, = p· .!.
3 nr
3

şi sarcina dQ este
dQ=!,'41tr 2dr.
Ecuaţia (8.4) devine
dU = 4:cp'r·~. (8.5)
3'0
Energia totală pentru a alcătui sfera este integrala lui dU de la zero la
T=a, sau
u= 4n:~/a~ ,
(8.6)
15E"
Sau, dacă dorim să exprimăm rezultatul în funcţie de sarcina totală Q
a sferei
(8.7)

Energia este proporţională cu pătratul sarcinii totale şi invers propor-

ţională cu raza. Putem de asemenea interpreta ecuaţia (8.7) spunînd că

!1 I media lui -!.., pentru toate perechile de puncte în sferă, este 3/5 a.
fii

"
(8). Energia unui condensator.
'----- Forţe care acţionează asupra conductorilor încărcaţi

Consideram acum energia necesară pentru a încărca un conclensator.

Dacă sarcina Q a fost luată de pe unul dintre conductorii unui conden-
sator şi dusă pe celălalt, diferenţa de potenţial între ei este

(8.8)

unde C reprezintă capacitatea condensatcrulut. Cît lucru este efectuat

I pentru încărcarea condensatorului? Proccdtnd ca pentru sîeră, ne Ima-
ginăm că condensatorul a fost încărcat transferind sarcina de pe o placă
pe cealaltă în oantităţi mici dQ. Lucrul necesar pentru a transfera sar-
cina dQ este
 ENERGIA UNUI CONDENSATOR 15J

Luînd V din (8.8), scriem

dU~QdQ.
C

Integrind de la sarcina nulă la sarcina finală Q, avem

u=.!..~· (8.9)
2 C
l Această energie poate fi scrisă de asemenea
U=.! CV2• (8.10)
2

Reamintind că capacitatea unei sfere conductoarc faţă de infinit este

Csfc • ă=41C€oa

putem obţine imediat din (8.9) energia unei sfere încărcate

u=.!.. ...!L. (8.il)

2 4nf o o......
Aceasta, evident, este de asemenea energia unui strat sferic subţire cu
sarcină totală Q şi este exact 5/6 din energia unei sfere uniform încărcate,
ecuaţia (8.7).
Considerăm acum aplicaţii ale noţiunii de energie clectrostatică. Ne
întrebăm; care este forţa dintre plăcile unui condcnsator? Sau, care este
momentul în raport cu o axă al unui conductor încărcat în prezenţa unui
alt conductor de sarcină opusă? La astfel de întrebări se răspunde folo-
sind rezultatul nostru (ecuaţia (8.9)) pentru energia clectrostattcă a unui
condensator, împreună cu principiul lucrului virtual (cap. 4, 13 şi 14
din val. I).
Să folosim această metodă pentru a determina forţa dintre plăcile
unui condensator plan-paralel. Dacă mărim distanţa dintre plăci cu cari-
tîtetea mică n.z, atunci lucrul mecanic efectuat din afară pentru a deplasa
plăcile este
LlW~FAz (8.12)
un~e F reprezintă forţa dintre plă-ci. Acest lucru trebuie să fie egal cu
vanatta energiei electrostatîce a condcnsatorului.
~nergia condensatorului a avut iniţial forma (8.9). Variaţia energiei
(daca rămîne neschimbată sarcina) este

n.u= i Q2 n. (~). (8.13)

Egalind (8.12) cu (8.13), avem

Fn.z= Q'2-.1 (1)

-
C
(8.14)
-
154 ENERGL<\. ELECTROSTATIC}"

ceea ce se poate scrie de asemenea ca

Q'
F'>z~ -- .>c. (8.15)
2C'

Forţa rezultă, evident, din atracţia sarcinilor de pe plăci, dar nu trebuie

să ne preocupăm în detaliu de modul în care sînt ele perturbate; tot ceea
ce ne trebuie este inclus în capacitatea C.
Este uşor de văzut cum se extinde ideea la conductori de orice formă,
şi pentru alte componente ale forţei. In relaţia (8.14) înlocuim F prin

Ftg, 8.3. Care este momentul unghiular al

unui condensator variabil?

componenta pe care o căutăm şi înlocuim pe ~z printr-o mică deplasare

în direcţia corespunzătoare. Sau, dacă avem un elcctrod cu un ax şi dorim
să 'aflăm cuplul T, scriem lucrul virtual ca

AW=·r.~e,

unde Ae este o deplasare unghiulară mică. Evident, d(l/C) trebuie să fie

variaţia lui l/C care corespunde lui AEI. In acest mod am putea să găsim
cuplul plăcilor mobile dintr-un condensator variabil de tipul arătat in
figura 8.3.
lntorcîndu-ne la cazul special al unui condensetor cu plăci paralele,
putem folosi formula dedusă în cap. 6 pentru capacitate
1 d
.(8.16)
C ,,A

unde A este aria fiecărei plăci. Dacă mărim distanţa dintre plăci cu Âz.

",(~)~~.
C ~A

Din (8.14) rezultă forţa dintre plăci

F ~ -2'.-... (8.17)
2~~
ENERGIA UNUI COND"ENSATOR 15'7

Să privim ceva mai atent (8.17) şi să vedem dacă putem spune cum apare
forţa. Dacă sarcina pe o placă este
Q=O"A,
(8.17) poate fi scrisă sub forma
F= ..!..Q2..
2 '.
sau, deoarece cîmpul electric între plăci este

avem
(B.IB}

Se înţelege imediat că forţa care acţionează asupra unei plăci este

egală eu produsul dintre sarcina de pe placă şi cîmpul ce acţionează I
asupra sarcinii. Dar avem factorul surprinzător de unu pe doi. Aceasta'
pentru că Eo nu este cîmpul chiar la sarcini. Dacă ne imaginăm că sarcina
la suprafaţa plăcii ocupă un strat subţire, cum este indicat în figura 8.4,
cîmpul va vaz-ta de la zero pc frontiera interioară a stratului pînă

,'
la En în spaţiul din afara plăcii. Cimpul ~ ce acţionează asupra
sarcinilor de suprafaţă este E o/2. De aici apare factorul unu pe doi în
ecuaţia (8.18).
Ar trebui să observaţi că la calcularea lucrului virtual am presupus.
că sarcina pc condcnsetor este constantă - că nu este pusă În legătură

1:
Placă rrJtrlF
conductoore Ja=,n~ .wperf/ciată

J!..

Fig. 8.4. Cîmpul la suprafata unui conduc-

tel" variază de la zero la ElI=O'/EO cînd se
trece prin foaia de sarcină superficială.

electrică Cu alte obiecte, şi astfel sarcina totală nu poate să se schimbe.

ţial Să presupunem că condcnsatorul a fost ţinut la o diferenţă de poten-
Sll~:tantă atunci cînd am făcut deplasarea virtuală. Atunci ar trebui

u= 1- CV 2
2
 ENERGIA ELECTROSTATICA
156

şi in locul relaţiei (8.15) am avea

FAz= .!.. V2AC
2

ceea ce dă o forţă egală în mărime cu cea din (8.15) (din cauză că V =Q/C).
dar de semn opus: Cu siguranţă, forţa între plăcile condcnsatorulut nu-şi
schimbă semnul cînd îl deconectăm de la sursa de încărcare. De asemenea,
ştim că două plăci cu sarcini electrice opuse trebuie să se atragă. Prin-
cipiul lucrului virtual a fost aplicat incorect în al doilea caz - nu am
luat in considerare lucrul virtual efectuat asupra sursei ce Încarcă. Cu
alte cuvinte, pentru a ţine potenţialul constant la V atunci cind se schimbă
capacitatea, trebuie furnizată o sarcină V ÂC de către o sursă de sarcini.
Dar această sarcină este furnizată la un potenţial V, astfel că lucrul efec-
tuat de sistemul electric care menţine potenţialul constant este V 2 ÂC.
Lucrul mecanic F Âz plus acest lucru electric V 2 ÂC produc împreună
schimbarea in energia totală 1.. V2 JiC a condensatorului. Prin urmare,
2
F Âz este _!..- V 2 ÂC, ca mai înainte.
2

ţ/3. Energia electrostatică a unui cristal ionic

Considerăm acum o aplicaţie
a energiei elcctrostatice in fizica ato-
mică. Nu putem măsura uşor forţele intre atomi, dar ne interesează ade-
sea diferenţele de energii dintre un aranjament atomic şi altul, ca, de
, exemplu, energia unui schimb chimic. Deoarece forţele atomice sint, în
;\ esenţă, el.:ctris:.c, energiile chimice sint in mare parte tocmai energii
\ electrostatice.
Să considerăm, de exemplu, energia electrostatică a unei reţele iontce.
Un cristal tonle ca NaeI constă din ioni pozitivi şi negativi, care pot fi
imaginaţi ca sfere rigide. Ei se atrag electric pînă ce incep să se atingă;
atunci apare o forţă de respingere, care creşte foarte repede dacă încercăm
să-i împingem mai aproape.
Pentru prima noastră aproximaţie, prin urmare, ne imaginăm un
sistem de sfere rigide ce reprezintă atomii dintr-un cristal de sare. Struc-
tura reţelei a fost determinată prin difracţie de raze X. Ea este o reţea
cubică - ca o tablă de şah tridimensională. Figura 8.5 arată o vedere a
sa in secţiune. Distanţa dintre ioni este de 2,81 A (2,81·10-il cm).
Dacă desenul nostru este corect, ar trebui să fim în stare să-I veri-
ficăm punînd următoarea întrebare: cît de multă energie va fi necesară
pentru a scoate toţi aceşti ioni de o parte, adică pentru a desface cristalul
complet in ioni? Această energie ar trebui să fie egală cu căldura de
vaporizare a NaeI plus energia necesară pentru a disocia moleculele in
ioni. S-a determinat experimental că energia totală necesară pentru a
ENERGIA ELECTROSTATIC'" A UNUI C"=.ITIScTCAc'"c'eOeNc'cC _ 157

separa NaCI în ioni este 7,92 electronvoltl, pe moleculă. Folosind trans-

formarea
1 eV= 1,602· 10-19 joul i
şi numărul lui Avogadro care dă numărul de molecule dintr-un mal
No=6,02·1Q2:l
energia de vaporizare poate fi dată de
W=7,64·10,j jouIi/mol.

Fig. 8.5. Secţiune printr-un cristal de sare,

la scară atomică. Aranjamentul
şah al tonnor de Na şi CI este
in
cele două secţiuni transversate perpendi-
tablă
acelaşi

culare pe cea arătată (vezi voI. 1, fig. 1.7).

de
în
-2,8/A

Chimiştii preferă ca unitate de energie kilocaloria, care este de 4 190 jculi ;

astfel că 1 eV pe moleculă este egal cu 23 kilocalor-ii pe mal. Un chimist
ar spune atunci că energia de disociere a lui NaCl este
W = 183 kcal/mal.
Putem obţine această energie chimică teoretic, calculînd cît lucru va
fi necesar pentru a desface cristalul? Conform teoriei noastre, acest lucru
este suma energiilor potenţiale a tuturor perechilor- de ioni. Modul cel
mai simplu de a a calcula este de a lua un anumit ion şi de a-i evalua
energia sa potenţială pentru fiecare dintre ceilalţi ioni. Aceasta ne va da
de âouă ori energia per ion, din cauză că avem perechi de sarcini. Dacă
dorim ca energia să fie asociată la un anumit ion, ar trebui să luăm
semisuma. Dar pe noi ne interesează de fapt energia pe moleculă, care
conţine doi ioni, astfel că suma pe care o calculăm va da direct energia
pe moleculă.
Energia unui ion împreună cu unul dintre vecinii săi cei mai apro-
. ţi"
pia q'e., şi a este distanţa dintre centrele ionilor.
. este - , unde e 2 = __
a 4nf o
~Onsi?erăm icni monovalenţi.) Această energie este 5,12 cV, ceea ce n:
d de;ra Un rezultat de un ordin de mărime corect. Dar el este, totuşi,
eparţe. de Suma infinită efe termeni care ne este necesară.
 r

ENERGIA ELECTROSTATICA
'58

Să începem prin a însuma toţi termenii de la ionii situaţi pe o linie

dreaptă. Considerind că ionul notat Na în figura 8.5 este ionul particular
de care ne ocupăm, vom considera mai întîi ionii aflaţi pe aceeaşi orizon-
tală cu el. Există doi ioni de CI, cei mai apropiaţi, cu sarcini negative,
fiecare la distanţa a. Apoi doi ioni pozitivi la distanţa 2a etc. Notind ener-
gia Insumată cu Vi avem
ul= a~(_!+~-~+~_
1234
... )~
(8.19)
= _2e'(1_~+~_-.!..+ .. . ).
a 2 3 4
Seria convergc lent, astfel că este greu de calculat numeric, dar se ştie
că este egală cu In 2. Astfel

U1 = ~ln2. -1,386~' (8.20)

a a
Să considerăm acum următoarea linie, adtaccntă la linia ionilor de
mai sus. Cel mai apropiat ion este negativ şi se află la distanţa a. Apoi
există doi ioni pozitivi la distanţa -{2a. Perechea următoare este la
V
distanţa J5Ci, următoarea la IOa şi aşa mai departe. Astfel, pentru în-
treaga linie obţinem seria

~(-++ v;-- y~+ Y~o···)· (8.21)

Există patru asemenea linii: deasupra, dedesubt, in faţă -şi în spate. Apoi
există cele patru linii care sînt liniile cele mai apropiate pe diagonale şi
aşa mai departe.
Dacă lucraţi cu răbdare, pentru toate liniile şi apoi luaţi suma, găsiţi
că totalul este
e
U=1,747-,
a
ceva mai mult decît am obţinut in (8.20) pentru prima linie. Folosind
e 2/a=5,12 eV, obţinem
U=8,94eV.
Valoarea de aici este aproximativ cu 10°;'0 mai mare decît energia obser-
vată experimental. Aceasta arată că ideea noastră conform căreia intreaga
reţea este ţinută laolaltă prin forţe electrice de tip coulombian este fun-
~ental corectă. E prima dată cind am obţinut o proprietate specifică
unei substanţe macroscoplc« din cunoaşterea fizicii atomice. Vom obţine
mult mai mult mai tirziu. Disciplina care încearcă să redea comportarea
~a.teriei in an.samblu în functie de legile comportării atomice este numită
Jlzlca corpului solid.
Ce ştim în legătură cu eroarea din calculele noastre? De ce nu sint
ele exact corecte? Eroarea apare- datorită respingerii dintre ioni la distanţe
ENERGIA ELECTROSTATICA IN NUCLEE 159

mici. Ionii nu sint sfere ~rfect rigide, aşa încît atunci cînd se apropie la
distanţe mid sint parţial striviţi. Nefiind foarte moi, se strivesc nUIIlBÎ
puţin. Ceva energie este însă folosită pentru a-i deforma şi, cind sint
îndepărtaţi, această energie se eliberează. De fapt, energia necesară pentru
a indepârta ionii este ceva mai mică decit cea pe care am calculat-o;
respingerea ajută la depăşirea atracţiei electrostatice.
există vreun mod in care am putea face evaluarea acestei contribuţii?
Am putea, dacă am cunoaşte legea de care ascultă forţa de respingere.
Nu sintem pregătiţi să analizăm detaliile acestui mecanism de respingere,
dar putem obţine unele informaţii asupra caracteristicilor sale, din unele
măsurători la scară mare. Din măsurarea compresibilităţii intregului
cristal. este posibil să ne facem o Idee cantitativă asupra legii de respin-
gere dintre ioni şi, prin urmare, asupra contribuţiei sale la energic. Pe
această cale s-a găsit că contribuţia trebuie să fie 1/9,4 din contribuţia
atracţiei electrostatice şi de semn opus. Dacă o scădem din energia pui-
electrostetică obţinem pentru energia de disociere pe moleculă 7,99 eV.
Este o cifră mult mai apropiată de rezultatul observat (7,92 eV), dar încă
nu in concordanţă perfectă. Există ceva ce nu am luat in considerare:
nu am evaluat energia cinetică a vibraţiilor cristalului. Dacă Se face o
corecţie pentru acest efect, se obţine o concordanţă foarte bună cu datele
experimentale. Atunci ideile sînt corecte; contribuţia esenţială la energia
unui cristal ca NaeI este de natură elcctrostatică.

8.4. Energia electrostatică in nuclee

Vom lua acum un alt exemplu de energic electrostatică in fizica atc-

mici, energia electrică a nucleelor atomice. Inainte de a face aceasta va
trebui să discutăm unele proprietăţi ale forţelor (numite forţe nucleare)
care ţin protonii şi neutronit împreună in nucleu. La început, cînd s-au
descoperit nucleele - şi protonii, şi neutronii ce le constituie - s-a spe-
rat că legea forţei tari, neelectrice, dintre constituienti , să spunem dintre
~ pro~n ~i alt proton, va fi simplă, ceva ca legea lnversulut pătratului
dfstantei din electricitate. O dată determinată această forţă (şi cele co-
resp.unzătoar~ între Un proton şi un neutron, un neutron şi un neutron),
ar fi f?St posibil ~ă se descrie teoretic complet comportarea acestor parti-
cule ~l nuclee. Pr-in urmare, a inceput să se desfăşoare un mare program

:n
n;fentor. la studiul _imprăştierii protcnilor, în scopul de a găsi legea forţei
tre el; dar, dupa treizeci de ani de eforturi, nu s-a ivit nimic simplu.
-ea acumulat cunoştinţe considerabile asupra forţei dintre un prcton şi
alt .proton, dar s-a găsit că aceasta este atit de complicată cît este cu
putinţă să fie.
c1f~"at~t de complicată cît este cu putinţă să fic'' înţelegem faptul
Mai"""~\4•. depmde de atîtea lucruri, de cite este cu putinţă să depindă.
. mth, forţa nu este o funcţie simplă de distanţa dintre protont. La
 ENERGIA ELECTROSTATICă
160

distanţe mari e atractivă, dar la distanţe mai mici devine repulsivă. De-
pendenţa de distanţă este o funcţie complicată, încă imperfect cunoscută.
r In al doilea rînd, forţa depinde de orientarea spinului protonilor.
l Protonii au spin, şi oricare doi protont ce interacţionează pot să aibă

e
ClJ f
Fig. 8.6. Forţa
de toţi
dintre doi protoni depinde
parametrii posibili.

spinii paraleli sau antiparalcli. Iar forţa este diferită cind spinii sint para-
leli de cea din cazul spinilor antiparaleli (fig. 8.6, a şi b). Diferenţa este
mare; nu-l un efect mic.
In al treilea rînd, forţa în cazul cînd separarea celor doi protoni se
face in direcţie paralelă cu spinii lor, ca în figura 8.6, c şi d este conside-
rabil diferită, faţă de cazul cînd separarea decurge într-o direcţie perpen-
diculară pe spini, ca in a şi b.
In al patrulea rînd, forţa depinde, ca şi in magnetism, de viteza
protonilor, numai că mult mai putemic decît in magnettsm. Efectul nu
este relativist; el este puternic şi la viteze mult mai mici decît viteza
luminii. Mai departe, această parte a forţei depinde de alte lucruri, În
afară de mărimea vitezei. De exemplu, cînd un proton se mişcă În apro-
pierea altuia, forţa din cazul in care miscarea arbitrară are acelaşi sens
de rotaţie ca şi spinul (fig. 8.6, e) diferă' de aceea din cazul scnsului de
rotaţie opus spinului (fig. 8.6, f). Aceasta este numită partea de "spin-
orbită" a forţei.
Forţele dintre Un proton şi un neutron, un neutron şi un neutron
sînt la fel de complicate. In prezent nu cunoaştem mecanismul care se
ascunde În spatele acestor forţe _ adică, orice mod simplu de a le În-
ţelege.
Există, însă, un caz important în care forţele dintre nucleo-u sînt
mai simple decît ne-am aştepta să fie: astfel, forţa nucleară dint:e doi
neutronl este aceeaşi cu forţa dintre proton şi neutron, care este aceeaşi
cu forţa Între doi protoni! Dacă, in orice situaţie nucleară, înlocuim un
ENERGIA ELECTROSTATrCA IN NUCLEE 161

proton prin~r-un neutron (sau_ viceversa),. inte~a:ţ~ile nucleare nu se mo-

difică. "RaţIUnea fundamentală" a acestei egalttătt nu ne este cunoscută,
dar ea r-eprezîn tă un principiu important ce poate fi extins şi la legile
de interacţiune a altor particule ce interacţionează tare - cum sînt me-
zonii :It şi particulele "stranii".
Acest fapt este simpatic ilustrat de dispunerea nivelelor de energie
la nuclee asemănătoare. Să considerăm un nucleu ca llB (bor -11), care
este compus din cinci protoni şi şase neutronî. în nucleu cele unsprezece
particule interacţionează una cu alta în dansul cel mai complicat. Există
o configuraţie a tuturor interacţiunilor posibile, care arc cea mai cobo-
rită energie posibilă: aceasta este starea normală a nucleului, numită
stare fundamentală. Dacă însă nucleul este per-turbat (de exemplu, fiind
lovit de un proton de mare energie sau de alte particule), el poate fi adus
in orice altă configuraţie, numită stare excitată; fiecare asemenea stare
va avea o energie caracteristică mai mare decît cea a stării fundamentale.

1O.8g
~1O..'f?- Ta
lPJ4'f1t=
9~~
~-
B .
fZ2L-
7:;0 750
.§76 681 ~
i3k~
51JJ
-4~!_-
'" '"
li' 21X!

FJ,g.8.7. Nivelele de energie ale lui fiE şi llC

aii MeV). starea fundamentală a lui l1C este "8 7,982 fie
eu 1,982 MeV mai înaltă decît cea a lui lIE.

In cercetarea de fizică nucleară, ca de exemplu cea efectuată cu generator!

Van de Graaff, se determină experimental energiile şi alte proprietăţi ale
aţestor stări excitate. Energiile a cincisprezece dintre aceste stări excitate,
aeIe mai coborîte, ale lui llB sînt arătate intr-un grafic monodtmenstonal
~2~tatea stîngă a figurii 8.7. Cea mai joasă 'linie orizontală reprezintă
8_"tl8 fundamentală. Prima stare excttată are o energie cu 2,14 MeV mai
11--l'b:Icll. Dlod"rllli. vol. II.
 ENERGLA ELECTROSTATICA
162

mare decit starea fundamentală, Următoarea o energie cu 4,46 MeV mai

înaltă decît starea fundamentală şi aşa mai departe. Studiul fizicii
nucleare încearcă să găsească o explicaţie pentru această dispunere destul
de complicată a energiilor; nu e~istă, însă, pînă acum n~~i o teorie gene-
rală completă a unor astfel de nivele nucleare de encrgn.
Dacă înlocuim unul din neutroni in 11B cu un proton, avem nucleul
unui izotop al carbonului, ne. Energiile celor mai coborite şaisprezece
stări excitate ale lui llC au fost de asemenea măsurate; ele sint arătate
in jumătatea dreaptă a figurii 8.7. (Liniile punctate arată nivele pentru
care informaţia experimentală este îndoielnicâ.)
Privind figura 8.7, vedem o asemănare izbitoare intre dispunerea
nivelelor de energie în cele două nuclee. Primele stări excitate sînt la
aproximativ 2 MeV deasupra stărilor fundamentale. Există un mare gol,
de aproximativ 2,3 MeV, pînă la a doua stare excîtatâ, apoi un mic salt
de numai 0,5 MeV pînă la al treilea nivel. Din nou intre al patrulea şi al
cincilea nivel, un salt mare, dar intre al cincilea şi al şaselea, doar o
separare fină de ordinul a 0,1 MeV şi aşa mai departe. După aproximativ
al zecelea nivel, corespondenţa pare să dispară, dar poate fi totuşi con-
statată dacă ne referim la alte caracteristici ce definesc nivelele - de
exemplu, momentul lor unghiular, şi ceea ce fac ele pentru a-şi pierde
energia suplimentară.
Asemănarea izbitoare intre dispunerea nivelelor energetice ale lui
1IB şi "C, cu siguranţă, nu este numai o coincidenţă. Ea trebuie să ex-
prime o lege fizică. Şi, de fapt, arată că chiar in situaţia complicată
dintr-un nucleu, înlocuirea unui neutron printr-un proton produce o
modificare foarte mică. ACeasta poate insemna numai că forţele neutron-
neutron şi proton-proton trebuie să fie aproape identice. Doar atunci am
putea găsi că configuraţii1e nucleare cu cinci protom şi şase neutront sint
aceleaşi ca şi cele cu şase protom şi cinci neutroni,
Observaţi că proprietăţile celor două nuclee discutate nu ne spun
nimic despre forţele proton-neutron; există acelaşi număr de combinaţii
neutron-protan in ambele nuclee. Dar dacă comparăm alte două nuclee,
de exemplu "C, sare arc şase protoru şi opt neutroni, cu 14N, care are
şapte din fiecare, găsim o corespondenţă asemănătoare a nivelelor ener-
I getice. Putem conchide astfel că forţele p-p, n-n şi p-n sînt Idcnuce, cu
i:' toată complexitatea lor. Iată deci un principiu neaşteptat în'"'leglie for-
telor nucleare; chiar dacă forţa dintre fiecare pereche de particule nu-
cleare este foarte complicată, forţa dintre cele trei perechi diferite posi-
bile este aceeaşi.
Dar există unele mici diferenţe. Nivelele nu corespund exact; de
asemenea, starea fundamentală a lui llC are o energic absolută mai mare
decit starea fundamentală a lui HB, cu 1,982 MeV. Toate celelalte, nivele
au de asemenea energia absolută mai mare cu aceeaşi cantitate. Astfel,
forţele nu sint exact egale. Dar noi ştim foarte bine că forţele complete
nu sînt egale; există o forţă electrică 'intre cei doi protoni , din cauză că
fiecare are o sarcină pozitivă, in timp ce intre doi neutront nu există o
\ ENERGIA ELECTRQSTATICA IN NUCLEE 163

I astfel de forţă electrică. Poate putem explica diferenţele între uB şt ne

prin faptul că Interacţta electrică a protonilor este diferită în cele două
cazuri. Poate chiar diferenţele minore rămase Între nivele sint cauzate de
efectele electrice? Deoarece forţele nucleare sînt atît de mult mai pu-
ternice decît forţa electrică, efectele electrice ar aduce doar o mică per-
turba ţie a energiilor nivelelor.
Pentru a verifica această idee, sau mai degrabă pentru a găsi care
sint consecinţele ei, să ne ocupăm mai întîi de diferenţa in energiile stă­
r-ilor fundamentale ale celor două nuclee. Pentru a lucra cu un model
foarte simplu, presupunem că nucleele sînt sfere de rază r (ce trebuie
determinată), conţinînd Z protonl. Dacă considerăm că un nucleu este o
sferă cu densitatea de sarcină uniformă, ne-am aştepta ca energia clectro-
statică să fie [conform cu (8.7)],
U= 1..
(Zqe)' (8.22)
5 4J1fof
unde q" este sarcina elementară a protonului. Deoarece Z = 5 pentru 11 B
şi 2=6 pentru uC, energiile lor electrostatlce ar fi diferite.
Însă, la un număr aşa de mic de prctoni relaţia (8.22) nu este chiar
corectă. Dacă calculăm energia electrică intre toate perechile de protoni,
consideraţi punctrforrm şi, presupunem, aproape uniform distribuiţi in
sfere (nuclee), găsim că in (8.22) cantitatea Z2 ar trebui înlocuită cu
2(2-1); astfel energia devine
u= !! Z(Z-l)q~ (8.23)
5 4m: of
Dacă am cunoaşte raza nucleară r, am putea folosi (8.23) pentru a găsi
diferenţa de energie eleetrostatică Între llB şi llC. Dar să procedăm in-
vers; să folosim diferenţa de energii observată pentru a calcula raza,
presupunind că intreaga diferenţă este de energie clectrostatică.
Aceasta, însă, nu este chiar adevărat. Diferenţa de energie de
1,982 MeV intre stările fundamentale ale lui "B şi nc include energiile
de repaus - adică m,c2 _ ale tuturor particulelor. Trecînd de la uB la l1C,
Inlocuim Un neutron printr-un proton, care are masă mai mică. Astfel, o
parte a diferenţei de energie este diferenţa dintre energia de repaus a unui
n:utron şi cea a unui proton, care este 0,784 MeV. Diferenţa de care
raspunde energia electrostatică este astfel mai mult de 1,982 MeV
1,982+0,784=2,786 MeV.
Folosind această energie În (8.23) găsim pentru rază, atît a lui l1B sau t'C,
T=3,12'10- 13 efi. (8.24)
b . ~e acest număr vreo semnificaţie? Pentru a vedea dacă arc, ar tre-
DUi s8-1 comparăm cu cîteva .alte determinâri ale razelor acestor nuclee.
~ exemplu, putem face o altă măsurare a razei unui nucleu văzînd cum
u· '
 ENERGIA ELECTROSTATICA
164

împrăştie particule rapide. Din astfel de măsurări

de fapt, că
s-a găsit,
densitatea materiei în toate nucleele este aproximativ aceeaşi, adică
volu-
mele lor sint proporţionale cu numărul particulelor pe care le conţin.
Dacă notăm cu A numărul de pi-etoni şi neutroni dintr-un nucleu (un
număr foarte aproape proporţional cu masa lor), se găseşte că raza este
dată de
(8.25)

unde
T o= 1,2 · 10- l3 cro. (8.26)
Din 'aceste măsurări găsim că raza nucleului 11B (sau a 11C) ar fi
r=(1,2·10-13)(11)1'3= 2,7.10--13 crn.

Comparind acest rezultat cu (8.24) se confirmă destul de bine faptul

că diferenţiade energie intre 11B şi ne este de natură clcctrostatică, dez-
acordul este de numai 15% (nu e rău pentru primele noastre calcule
nuclearel).
Motivul dezacordulut este probabil următorul. Conform cunoştinţelor
noastre asupra nucleelor, un număr par de particule nucleare (in cazul
lui HE, cinci neutroni împreună cu cinci protoni) alcătuiesc un fel de
sîmbure; cînd se adaugă o particulă în plus la acest nucleu, ca se roteşte
pe dinafara celorlalte pentru a forma un nou nucleu sferic şi nu este>
absorbită în simbure. Dacă aşa se întîmplă, ar fi trebuit luată o energic
electrostattcă diferită pentru protonul suplimentar. Ar fi trebuit ca exce-
sul de energic a lui llC faţă de llE să fie tocmai

care este energia necesară pentru a adăuga încă un proton in exteriorul

sîmbure-lui. Acest număr este exact 5/6 din ceea ce prezice relaţia (8.23),
astfel că noua prezicere pentru rază este 5/6 din (8.24), care este într-o
concordanţă mult mai bună eu ceea ce s-a măsurat direct.
Putem trage două concluzii din acest raţionament. Una, că legile
clectricitătii par să fie valabile la distanţe de ordinul de mărime 10-13 cm.
Cealaltă, că am verificat egalitatea părţilor neelectrice ale forţelor proton-
proton, neutron-neutron şi proton-neutron.

8~?" Energia În cimpul electrostatic

Să considerăm acum alte metode de a calcula energia ejectrostattcă.

Ele pot fi deduse toate din relaţia de bază (8.3), care dă suma, extinsă
asupra tuturor perechilor de sarcini, energiilor mutuale ale fiecărei pe-
rechi de sarcini. Mai intii am vrea să scriem o expresie pentru energia
ENERGIA IN CIMPUL ELECTROSTATIC
165

unei distribuţii de sarcini. Ca de obicei, considerăm că fiecare element

de volum dV conţine elementul de sarcină ~dV. Atunci (8.3) ar trebui
scrisă
u = !.. (" p(1)p(2) dV 1dV2 • (8.27)
2 J "neo' l~
tot spaţiul

Observaţi factorul 1,'2, care apare din cauză că în integrala dublă pe dV I

şi dV2 am luat toate perechile de elemente de sarcină de două ori. (Nu
există un mod convenabil de a scrie o integrală astfel inert să ia în con-
siderare perechile numai o dată.) Observăm că integrala extinsă la dV 2
in (8.27) este tocmai potenţialul de la (1), adică

r ~dV,~<t>(l)
J 4ne.rJ~
astfel că (8.27) poate fi scrisă ca

U~ ~ 1 p(l)<t>(l)dV,

sau, deoarece punctul (2) nu mai apare, putem scrie simplu

U= ~~ pcI>dV. (8.28)

Această ecuaţie poate fi interpretată În modul următor. Energia po-'

tenţielă a sarcinii qdV este produsul dintre această sarcină şi potenţialul,':
in acela.şipunct. Energia totală este, prin urmare, integrala din cI>pdV.
Dar apare din nou factorul .!:.- El este totuşi necesar, deoarece calculăm
2
energia de două ori. Energiile mutuale ale celor două sarcini reprezintă
produsul sarcini! uneia cu potenţialul st poziţia sa, datorat celeilalte. Sau,
e tot una cu produsul celei de-a doua sarcini cu potenţialul, in poziţia sa,
datorat primei. Astfel, pentru două sarcini punctiforme scriem

U =ql<P(l) =ql---!IL
4ne ar,.
sau
U=Q 2l!l(2)=Q2 _q_,_o
4ne.ru
O~ţi că am putea scrie de asemenea

u ~.!-2 [q,<t>(l)+ q,<t>(2)]. (8.29)

~(8:-'~a din (8.28) corespunde sumei celor "doi termeni din paranteza
_ .29). De aceea ne trebuie factorul 1/2.
 ENERGIA ELECTROSTATICA
166

o chestiune interesantă: unde se află energia electrostatică? Ne-am

putea intreba de asemenea: cine o poartă? Care este înţelesul unei astfel
de întrebări? Dacă există o pereche de sarcini ce interacţionează, combi-
naţia 'are o oarecare energie. Trebuie să Spunem că energia este locali-
zată la una dintre sarcini sau la alta, sau la ambele, sau între ele? Aceste
intrebări pot să nu aibă sens fiindcă, de fapt, ştim doar că energia totală
se conservă. Ideea că energia ar fi localizată undeva nu este necesară.
Totuşi, să presupunem că a avut sens să spunem, in general, că
energia este localizată într-un loc anumit, aşa cum se face pentru energia
calcrică. Am putea completa atunci principiul nostru asupra conservăru
energiei cu ideea că dacă energia intr-un volum dat se schimbă, ar trebui
să fim în stare să exprimăm schimbarea prin scurgerea de energie spre
acel volum sau din acel volum. Intelegeti că enuntarea noastră anterioară
a principiului conservărit energiei este încă perfect valabilă dacă o anu-
mită energie dispare într-un loc şi apare undeva în altă parte, mai de-
parte, fără să se petreacă ceva (adică fără să se petreacă vreun fenomen
special) în spaţiul dintre cele două locuri. Discutăm deci acum o extin-
dere a legii conservării energiei. Am putea s-o numim principiul conser-
văr-ii locale a energiei. Un astfel de principiu ar spune că energia in
orice volum dat se schimbă numai cu cantitatea ce se scurge in sau din
volum. Este, intr-adevăr, posibil ca energia să se conserve local într-un
astfel de mod. Dacă-I aşa, am avea o lege cu mult mai detaliată decît
simpla enunţare al conservărit energiei totale. Se întîmplă că în natură
energia este conservată local. Putem găsi formule pentru locul în care
se află şi cum se propagă ea de la un loc la altul.
r- Există de asemenea un motiv fizic care ne cere imperativ să fim în
\...stare să spunem unde se află energia. Conform teoriei gravitaţiei, orice
masă este o sursă de atracţie gravitaţională. Ştim, de asemenea, conform
relaţiei E=mc 2 , că masa şi energia sînt echivalente. Dacă nu am putea
localiza energia, nu am putea localiza toată masa. Nu am fi în stare să
spunem unde sint dispuse sursele cimpului gravitattonal. Teoria gravi-
I
\I teţtef ar fi incompletă.
Dacă ne restrîngem numai la electrostatică, nu există in realitate
un mod de a spune unde este dispusă energia. Ecuaţiile electrodtnamtce
complete ale lui Maxwell ne dau mult mai multă informaţie (eu toate că
şi atunci răspunsul nu este, strict vorbind, unic). Vom discuta, prin
urmare, această chestiune in detaliu din nou intr-un capitol ulterior.
Acum vom da numai rezultatul pentru cazul particular al electrostatich.
Energia este dispusă in spaţiu acolo unde este cimp electric. Aceasta pare
rezonabil deoarece ştim că atunci crnd sarcinile sint accelerate, dau naştere
la cimpuri electrice. Am vrea să afirmăm că atunci cînd lumina sau un-

~
deIe radio se propagă dintr-un punct în altul, transportă energia cu ele.
Dar în unde nu există sarcini. Astfel, am dori să dispunem energia acolo
unde este .cîmlml electromagnetic şi nu unde sint sarcinile din care pro-
vine el. In modul acesta descriem energia nu în funcţie de sarcini, ci in
ENERGIA IN cIMpUL ELECTROSTATIC
161

funcţie de cimpurile pe care le produc ele. De fapt, putem arăta că rela-

ţia (8.28) este valoric egală cu

u= ~ ~ E·EdV. (8.30)

Putem interpreta această formulă spunînd că atunci cînd este prezent un

cimp electric, există o energie dispusă în spaţiu, de densitate (energic pe
unitate de volum)
u= ~E.E =e"E", (8.31)
2 2
Această idee este ilustrată în figura 8.8.

Fig. 8.8. Fiecare element de volum

dV=dx dll dz într-un cîmp electric
conţine energia (5 0/2) E 2dV.

Pentru a arăta că (8.30) concordă cu legile noastre ale electrostattcii,

incepem prin a înlocui în (8.28) ~ În funcţie de cP din capitolul 6
1'=-t{)Y 2 <P .
Obţinem

(8.32)

Expresia de sub semnul integrală se poate scrie in modul următor

U~': Î ('7<!»'('7<!»dV-~' Î v·(<!>'7<!»dV·

•
 ENERGIA ELECTROSTATlcA
168

Putem folosi teorema lui Gauss pentru a transforma a doua integrală

Intr-o integrală de suprafaţă
I \7·(<I>\7<1»dV~ I (<l>lIl<I»·nda (8.34)
vo!wn suprafaţă

Vom calcula integrala de suprafaţă, cînd suprafaţa tinde la infinit

(astfel, Integralele de volum devin integrale pc întregul spaţiu), presupu-
nînd că toate sarcinile sînt dispuse Într-o regiune finită. Modul cel mai
simplu de lucru constă în a lua o suprafaţă sfertcă de rază foarte mare R,
al cărui centru se află în originea coordonatelor. Ştim că la distanţă
foarte mare de toate sarcinile, <Il variază ca 1/R şi 'V<P ca 1/R2. (Ambele
vor descreşte chiar mai repede cu R dacă sarcina netă în distribuţie este
zero.) Deoarece aria suprafeţei sferei mari creşte ca R2, vedem că in-

tegrala de suprafaţă descreşte ca!.·

a ~.w R2= ~,
a cind raza sferei creste.
.
Astfel, dacă integrăm pe întregul spaţiu (R -+ co), integrala de suprafaţă
tinde spre zero şi avem

u~ ~ I (\7@)' (\7@)dV~ ~ I E·EdV. (8.35)

tot spaţiul tot s!"'t1ul

Vedem că este posibil să reprezentăm energia oricărei distribuţii de sar-

cini ca integrala dintr-o densitate de energie localizată în cîmp.

_8:6. Energia unei sarcini punctiforme

Noua noastră relaţie, ecuaţia (8.35), spune că şi o singură sarcină

punctiformă q va avea o oarecare energie electrostatică. In acest caz,
cîmpul electric este

Astfel, densitatea de energie la distanţa r de sarcină este

fnE~ _ q2
2 - 32n2sQ" •

Putem lua ca element de volum un strat sferic de grosime dr şi arie 4J'tr2.

Energia totală are expresia

(8.36)
ENERGIA UNEI SARC1NI PUNCTIFORME 169

Limita la r=CD nu prezintă dificultăţi. Dar, pentru o sarcină puneti-

formă se presupune că integrăm pînă la r=O, ceea ce dă o integrală in-
finită. Ecuaţia (8.il5) ne spune că există o cantitate infinită de energic \'
în cîmpul unei sarcini punctiforme, de-şi noi am plecat de la ideea că 1,

energia exista numai Între sarcinile punctiforme. In formula iniţială pen- i

tru energia unui ansamblu de sarcini punctircrme (relatia (8.3)) nu am
inclus nici o energie de interacţte a vreunei sarcini Cu ca însăşi. Şi, cînd
am trecut la o distributie continuă de sarcini în (8.27), am calculat energia
de interacţiune a fiecărei sarcini infinitezimale cu toate celelalte sarcini
tnfinttezirnale. Aceeaşi contribuţie este inclusă în (8.35), astfel că atunci
cînd o aplicăm la o sarcină punctiformă finită includem energia care ar
fi necesară pentru a construi acea sarcină din părţile infinitezimalc.
Observaţi că, de fapt, am obţine tot rezultatul din (8.36), dacă am folosi
expresia (8.11) pentru energia unei sfere încărcate şi am face ca raza să
tindă spre zero.
Trebuie să conchidem că ideea localizării energiei in cimp contrazice
presupunerea că sarcinile sint punctiforme. O ieşire din dificultate ar fi
să spunem că sarcinile elementare, ca electronul, nu sînt puncte, ci sînt
mici distribuţii de sarcină. Sau, altfel, am putea Spune că există ceva
greşit în teoria noastră a electrtcitătii la distanţe foarte mici, sau în ideea
conservării locale de' energic. Ambele puncte de vedere duc la dificultăţi.
Aceste dificultăţi nu au fost niciodată depăşite; ele există şi în prezent.
Cîndva, mai tîrziu, cînd vom discuta unele lucruri în plus, ca impulsul
într-un cîmp electromagnetic, vom da o idee mai completă asupra acestor
dificultăţi fundamentale în înţelegerea naturii.
9. Electricitatea în atmosferă1)

9.1. Gradientul potenţialului electric al atmosferei

Intr-o zi obişnuită, deasupra unei cimpii, sau deasupra mării, dacă

am face măsurători in sus de la suprafaţa pămîntului, am constata că
potenţialul electric creşte cu aproximativ 100 de volţi pe metru. Astfel,
in aer există un cîmp electric vertical E de 100 V/m. Semnul cîmpului
corespunde la o sarcină negativă pe suprafaţa pămîntului. Aceasta în-
seamnă că,aiară din casă, potenţialul la înălţimea nasului nostru este
cu 200 volţi mai înalt decît cel de la picioarele noastre! Aţi putea întreba:
.,De ce nu înfigem o pereche de electrozt in aer la o înălţime de un
metru şi să folosim cei 100 volţi pentru a altmenta becurile noastre?"
Sau: "Dacă există, în realitate, o diferenţă de potenţial de 200 volţi între
nasul meu şi picioarele mele, de ce nu simt un şoc CÎnd ies pe stradă"?"
Vom răspunde mai întîi la a doua întrebare. Corpul nostru este un
conductor relativ bun. Dacă sintem în contact cu pămîntul, el şi pă­
mîntul tind să alcătuiască o suprafaţă cchipotentială. In mod obişnuit,
suprafeţele echipotenţiale sînt paralele cu suprafaţa pămîntului, cum
este arătat în figura 9.1, a, dar in prezenţa noastră de sînt distorsionate
~i cîmpul arată cumva ca in figura 9.1, b. Astfel, există totuşi o diferenţă
de potenţial intre capul nostru şi picioare, foarte puţin diferită de zero.
Există sarcini ce vin de la pămînt La capul nostru, care schimbă cîmpul.
Unele dintre ele pot fi neutralizate de ioniî culeşt din aer, dar curentul
acestora este foarte mic, deoarece aerul este un rău-conductor.
. Cum putem măsura un asemenea cîmp dacă el se schimbă punînd
ceva acolo? Există cîteva căi. O cale este de a aşeza un conductor izolat la
o oarecare distanţă deasupra pămîntului şi să-I lăsăm acolo pînă ce
ajunge la acelaşi potenţial cu aerul. Dacă-I lăsăm destul de mult timp,
conductibilitatea foarte mică a aerului va lăsa sarcinile să se scurgă
de pc (sau pe) conductor pînă ce ambele ajung la acelaşi potenţial. Apoi

1) Bibliografie: C hal m e r s, J. A 1 a n, Atmospheric Electricitv, Pergamon

Press, London (1957).
GRADIENTUL POTENŢIALULUI ELECTRIC AL ATMOSFEREI
171

putem aduce conductoruj înapoi pe pămînt şi să măsurăm variaţia po-

tenţialului său cînd facem aceasta. O cale mai rapidă este de a lua drept
conductor o găleată, umplută cu apă şi avînd un mic orificiu. Pe măsură
ce picură, apa transportă afară orice eXCeS de sarcină şi potenţialul gă-

+'!flJ-------------_.. . . .
!!!!!!----------- nI"'I1~ ..... /
-t~.....
..... ----- ._--.......
......
.....................
......._
..... / ....... - ............
.!.2f!!."- ------- "-
1 '- .......
/

Eol7lJV/m
~~//
!.'!!..~-----------

Pămint POmint
O b
Fig. 9.1. (a) Distribuţia de potenţial deasupra pămintului. (b) Distribuţia de
potenţial în vecinătatea unui om într-un loc deschis plan.

leţii se va apropia de potenţialul aerului. (Sarcinile, cum ştiţi, se găsesc

pe suprafaţă şi, pe măsură ce picăturile ies, se desprind "bucăţi de sarcină
din supraîată''.) Putem măsura potenţialul găleţii cu un electrometru.

leyăţyrqla"
l l' 1
Placudemefal
pammt, ~
'lJl/?/;;;;Jjj)m 1///,;))));;;/T/?/T/Jl////.
"7 PămÎnt

Fig. 9.2. (~ o placă de metal pu-

l l' 1 Plarxiacaperll{)(]re8
~ la pămînt Va avea aceeaşi sar-
emă superficială ca pămtntul
(b) Dacă placa este acooertta c~
'7/T1/',6 $/"
~ -
/,,;;~;;;;
PămÎnt
Idm;;; / ,

un conductor pus la pămînt nu

Va avea sarcină superficială. b

~tă ~n alt mod de a măsura direct gradicntul potenţialuh:i.

min ce există un cîmp electric, există o sarcină superficială pe pa-
lui t.(a-to§). Dacă aşezăm o placă de metal plană pe suprafaţa pămîntu-
ŞI o legăm la pămint, pe-ea apar sarcini negative (fig. 9.2, a).
 ELECTRICITATEA IN ATMOSFERA
172

Dacă acoperim apoi această placă

cu un alt înveliş conductor B, pus
la pămînt, sarcinile vor apare pe înveliş şi nu vor exista sarcini pe placa
iniţială A. Dacă măsurăm sarcina ce curge de pc placa A la pămînt (de
exemplu, cu un galvanometru interpus pe firul de legătură cu pămîntul)
cînd o acoperim, putem găsi densitatea superficială de sarcină ce a existat
acolo şi, prin urrnare, găsim de asemenea cîmpul electric.
Sugerînd cum am putea măsura cîmpul electric în atmosferă, putem
continua acum descrierea sa. Măsurările arată, mai intii de toate, că cîm-
pul continuă să existe, dar devine mai slab, atunci cînd se merge la alti-
tudinl mari. La aproximativ 50 kilometri, cîmpul este foarte mic, astfel că
cea mai mare parte a variaţiei potenţialului (integrala din E) este la alti-
tudtnt mai coborîtc. Diferenţa de potenţial totală între suprafaţa pămîn­
tului şi limita superioară a atmosferei este de aproximativ 400000 volţi.

9.2. Curenţi electrici în atmosferă

Altceva ce se poate măsura în afară de gradientul potenţialului este

curentul electric în atmosferă. Densitatea de curent este mică - aproxi-
mativ 10 micromicroampert străbat fiecare metru pătrat paralel eu supra-
faţa pămîntului. Aerul nu este, evident, un izolator perfect şi din cauza
acestei conductivităti, un mic curent - produs de cîmpul electric
descris - trece dinspre atmosferă spre pămînt.
De ce are atmosfera conductlvitate? Ici şi colo printre moleculele
de aer există un ion - o moleculă de oxigen, să spunem, care a dobîndit
un electron suplimentar sau, poate, şi-a pierdut unuL Aceşti Ioni nu stau
izolaţi; din cauze cimpului lor electric, colectează de obicei cîteva alte
molecule în jurul lor, Fiecare ion devine atunci o mică grămăjoară, care
împreună cu alte grămăjoare, se deplasează în cîmp .- mişcîndu-se încet
in Sus sau in jos - şi produce curenţii observaţi. De unde vin ionii?
S-a crezut mai întîi că ionii sînt produşi de radioactivitatca pămîntului (."te
ştia că radiaţia substantelor radioactive face aerul conductor prin Ioniza-
rea moleculelor sale). Particule ca radiatiile ţ3 ce provin din nucleele
atomice se mişcă atît de repede încît ele smulg electroni din atomi, lă­
sînd în urmă ioni. Aceasta ar implica, evident faptul că dacă ne-am duce
la altitudini mai mari, ar trebui să găsim o ionizare mai slabă, din cauză
că radioactivitatea se află toată în praful de pc pămînt - în urmele de
radiu, uraniu, potasiu etc.
Pentru a verifica această teorie, unii fizicieni au efectuat experi-
mente sus, cu baloane care au măsurat Ionizarea aerului (Hess, în 1912),
şi au descoperit că era adevărat exact inversul: ionizarea pe unitatea de
volum creşte cu altitudinea! (Aparatul era ca şi cel din figura 9.3. Cele
două plăci erau încărcate periodic la potenţialul V, Datorită conductlvită­
ţii aerului, ele se descărcau încetul cu încetul; viteza de descărcare a fost
măsurată cu un electrometru.) Acesta a fost cel mai misterios rezul-
tat - cea mai dramatică descoperire in întreaga istoric a clectrtcttătlt
 CUR'ElNŢl EL'ElCTlUCI IN ATMOSFERA
173

atmosferice. A fost atit de dramatică, încît a apărut un domeniu complet

nOU de preocupări - fizica razelor cosmice. Electricitatea atmosferică - În-
săşi a rămas mai puţin dramatică. A rămas clar că ionlzarea e produsă
de ceva din afara pămîntului; cercetarea acestei surse a condus la desco-
perirea razelor cosmice. Nu vom discuta acum problema razelor cosmice,

Fig. 9.3. Măsurarea conductivităttl neru-

lui datorită mtşcărtt ioniJor.

exceptînd doar faptul că ele furnizează continuu ioni. Cu toate că icnii

sînt tot timpul îndepărtaţi, sînt creaţi alţii noi de către particulele din
razele cosmice ce vin din afara atmosferei terestre.
Pentru precizie, trebuie să spunem că in afară de ionii constituiţi din
molecule, există şi alte tipuri de ioni. Bucăţi fine de murdărie, ca fărî­
miturile extrem de mici de praf, plutesc in aer şi devin încărcate. Ele
'Sînt uneori numite "nuclee". De exemplu, cînd se sparge un val marin,
'Sint aruncaţi in aer stropi foarte fini. Cînd unul dintre aceşti stropi se
evaporă, el lasă un cristal infinitezimal de NaeI plutind in aer. Aceste
cristale mici pot dobîndi ulterior sarcini devenind ioni; aceştia sînt numiţi
.Jom mari".
Ionii mici -- cei formaţi sub acţiunea razelor cosmice - sînt mai
mobili. Din cauză că sint atit de mici, ei se mişcă repede prin aer - cu
() viteză de aproximativ 1 cm/s intr-un cimp de 10U V/m (sau 1 V/cm).
lanii mult mai mari şi mai grei Se mişcă cu mult mai încet. Se constată
că dacă există multe "nuclee", ele vor prelua sarcinile de la ionii cei mici.
Atunci, deoarece "ionii mari" se mişcă într-un cimp atit de încet, con-
duetibilitatea totală este redusă. Prin urmare, conductibilitatea aerului
este foarte variabilă, deoarece este foarte sensibilă la cantitatea de "praf"
~ aer. Asemenea praf există in cantitate mai mare deasupra pămîntu­
lUi - unde vinturile pot ridica praf sau unde se aruncă tot fdul de
murdării În aer - decit există pc: apă. Nu-i surprinzător că de la o zi
le; alta, din moment în moment, din loc în loc, conductibtlttatea În vecină­
tatea suprafeţei pămîntului variază enorm. Gradientul de potenţial obser-
vat in Orice loc particular pc suprafaţa pămîntului variază de asemenea
lIIult, deoarece aproximativ acelaşi curent se scurge în jos de la mari
:4\titudini în locuri diferite şi conductibilitatea variabilă din vecinătatea
;-~intului se manifestă intr-un gradient de potenţial variabil
,,','- Datorită deplasărilor de ioni conductlbilttatea aerului creşte, de ase-
menea, repede cu altitudinea, din două motive. Mai întîi, ionizarea pro-
 ELECTRICITATEA IN ATMOSFERA

dusă de razele cosmice creşte cu altitudinea. în al doilea rind, atunci cînd

densitatea aerului scade, liberul parcurs mediu al ionilor creşte, astfel
că ei se pot deplasa mai mult în cîmpul electric înainte de a suferi o
ciocnire - ceea ce dă naştere la o creştere rapidă a conductibilitătit pe
verticală.
Densitatea de curent electric în aer este de numai cîtiva micromicro-
amperi pe metru pătrat; dar suprafaţa pămîntului are foarte mulţi metri
pătraţi. Curentul electric total ce o atinge în orice moment este aproape
constant: 1 800 amperi. Evident, acest curent este "pozitiv" - transportă
sarcină pozitivă pc pămînt. Avem astfel o sursă de potenţial de
400000 volţi, cu un curent de 1800 ampcrt -- o putere de 700 megewaţi!
Dacă spre pămînt circulă un curent atit de mare, sarcina negativă
de pe acesta ar trebui să fie curînd anihilată. De fapt, ar fi nevoie de
aproximativ o jumătate de oră pentru a descărca întreg pămîntul. Dar
cîmpul electric atmosferic există deja de mai multă vreme decît o ju-
mătate de oră de la descoperirea sa. Cum este menţinut? Ce menţine ten-
siunea? Şi, Între ce şi pămînt? Multe Întrebări!
Pămîntul este încărcat negativ, iar potenţialul din aer este pozitiv.
Dacă urcăm destul de sus, conducttbilitatea este atît de mare încît nu mai
există şanse să apară variaţii de tensiune pe orizontală. Aerul, la scara
timpului la care ne referim, devine efectiv un conductor. Aceasta se
petrece la o înălţime de circa 50 kilometri, nu atît de sus ca ceea ce se
numeşte .Jonosîeră'', unde există un mare număr de ioni produşi prin
efect fotoelectric de razele solare. Totuşi, pentru discuţiile noastre asupra

f[v/m]
ttore

JljOlJOm -1---
1,00000
conductlvitote
-j~:r~-
....,O·'? A/m1
12fJ

liO

m
volti

Nivelul m",ăr":i~I,' '77=='77=='77=~

~;/ 7/ff//J/ffff//////,JJ/
! I ,
Supro(r;!tJ p&ninl1J1lJi .
12 18
OreGtfT "
Fig. 9.4. Condiţii electrice tipice în- Fig. 9.6. Variaţia zilnică medie a gra-
tr-o atmosferă clară. dientului potenţialului atmosferic rntr-o
zi senină deasupra oceanelor, raportat
la timpul Greenwlch.

electricttăţlt atmosfertce, aerul este suficient de conductor la aproximativ

50 kilometri, încît ne putem imagina că există, practic, o suprafaţă per-
fect conductoare la această înălţime, dinspre care vin curenţii. Situaţia
este schitată în figura 9.4. Problema este: cum se menţine sarcina pozitivă
acolo? Cum este trimisă înapoi? Fiindcă dacă ea se scurge în jos la pă-
ORIGINEA CURENŢn.QR ATMOSFERICI 175

mint trebuie să fie trimisă cumva înapoi. Aceasta a reprezentat multă

vreme una din cele mai mari dificultăţi ale electricitătii atmosferice.
Fiecare cantitate de informaţie pc care o putem obţine ar trebui să
dea o cheie sau, cel puţin, să spună ceva despre această problemă. Aici
este vorba despre un fenomen interesant: dacă măsurăm curentul (care
e mai stabil decît gradientul de potenţial) deasupra mării, de exemplu,
sau în condiţii foarte îngrijite, şi-l medlem cu mare grijă, astfel încît să
înlăturăm neregularitătlle, descoperim că există încă o variaţie zilnică.
Media mai multor măsurări deasupra oceanelor are o variaţie în timp
aproximativ ca cea reprezentată in figura 9.5. Curentul variază cu apro-
ximativ ±15 procente şi are cea mai mare valoare la ora 7,00 p.m., ora
Londreî. Partea stranie a problemei este că indiferent unde măsori cu-
rentul - in Oceanul Atlantic, Oceanul Pacific, sau în Oceanul Inghetat
de Nord, - el are valoarea maximă cînd ceasurile în Londra arată
ora 7,00 p.m.! In întreaga lume curentul este la maximul său la 7,00 p.m.
(ora Londrel) şi este la minimum la 4,00 a.m. (ora Londrei). Cu alte cu-
vinte, el depinde de timpul absolut de pe pămînt şi nu de timpul local.
Intr-un fel, nu-i nimic misterios. faptul se potriveşte cu ideea noastră
că la limita superioară a atmosferei există o mare conductibilitato pc
orizontală, deoarece aceasta face imposibil ca diferenţa de potenţial dintre
pămînt şi limita superioară să varieze de la un loc la altul. Toate varia-
ţiile de potenţial ar trebui să se extindă pe întreg pămîntul, aşa cum se
şi întîmplă. Ceea ce ştim acum este, prin urmare, că tensiunea la limita
superioară a atmosferei scade şi creşte cu 15 procente cu timpul absolut
de pe pămînt.

9.3. Originea curenţilor atmosferici

Trebuie să vorbim acum despre sursa curenţilor negativi mari care

se scurg de la limita superioară a atmosferei spre suprafaţa pămîntului
pentru a menţine încărcarea negativă a acesteia. Unde sînt "bateriile"
ce produc aceşti curenţi? "Bateria" este arătată în figura 9.6: furtuna şi
fulgerele. sale. Rezultă că trăznetelc nu "descarcăi ' potenţialul despre care
am vorbit (cum aţi fi putut crede la început). Furtunile cu fulgere trans-
portă sarcinile negative pe pămînt. Cînd se produce un trăznet, zecc-Ia-
u!1u el aduce în jos sarcini negative pe pămînt, in cantităţi mari. Furtu-
ntle de pe intreg pămintul sint cele ce-l încarcă cu o medie de 1 800 de
amperi, care este apoi descărcată prin regiunile de vreme frumoasă.
1 ~tă ap:ox~mat~v 3?0 ~(' furtu~i pe zi r.e intreg cupri~nsul pă.~întu­
i ui ŞI put~m sa fii le închipuim ca niste bater-ii ce pompcaza olectrlcttatea
n
d straturile superioare şi menţin diferenţa de potenţial. Luaţi în consl-
;::re gC?grafi?- pămî.ntul~i - există furtuni după ~~să in B~azilia,_ fur-
I tropicale in Afnca ŞI aşa mai departe. Oamenii au estimat cît de
:~ţ~ fu.lgere apar în întreaga lume intr-un_~oment oarecare şi,. poa~e
1 Inutil să mai spunem, calculele lor concorda mai mult sau mar putin
 ELECTRICITATEA IN ATMOSFERA
176

cu rnăsurările de diferenţă de potenţial: totalul de furtuni are un maxim

pc întregul pămînt aproximativ la ora 7,00 p.m. (ora Londrei). însă este
foarte dificil să aflăm numărul furtunilor, deoarece nu avem destule
puncte de observaţie pe mări şi in toate zonele globului.
Pentru a înţelege cum funcţionează "bateriile" atmosfcrlce, vom ana-
liza in detaliu o furtună. Ce se întîmplă in interiorul unei furtuni? Vom

Fig. 9.6. Mecanismul ce generează cimpul electric atmosferic (fato de William

L. wtdmaycr).

descrie aceasta atît cît este cunoscut, Cind ne ocupăm de acest fenomen
minunat al naturii reale ~
În loc de sfere idealizate de conductori perfecţi
în interiorul altor sfere, pe care le putem rezolva atît de exact - desco-
perim că nu ştim foarte mult. Totuşi, este, foarte interesant. Oricine cînd
S-a aflat în zona unei furtuni s-a bucurat, sau s-a înfr-icoşat, sau cel puţin
a avut o oarecare emoţie. Şi, in acele locuri in natură unde avem o emo-
ţie, găsim că există în general o complexitate corespunzătoare şi un mister
în legătură cu ca. Nu este posibil de descris exact cum se produce fur-
tuna, deoarece nu ştim încă foarte multe. Dar vom încerca să descriem
ceva elin ceea ce se întîmplă.

9.4. Furtuni
In primul tind, o furtună obişnuită este constituită dintr-un număr
de "celule" foarte apropiate una de alta, dar aproape independente. Cel
mai bine este să analizăm o celulă la un moment dat. Printr-o "celulă"
 FURTUNI

înţelegem o regiune cu o arie orizontală limitată, în care se produc toate

procesele de bază. De obicei există mai multe celule una lîngă alta şi în
fiecare se întîmplă aproximativ acelaşi lucru, poate doar în ritm diferit.
Figura 9.7 reprezintă, idealizat, o astfel de celulă în faza iniţială a unei
furtuni. Se constată că într-un loc oarecare în aer, în anumite condiţii,

~tri
7620 ~ ->6
~ "i l·jTIJ I \.1 \ \-1"'_
6086 . e, -. . . -8

"57;'
~I'dl,_t-tTrl'.\
. li~,
.. -.-;--.. _,-- .- O

-
301,J8
111111\\\\1\\\
- -'--'-- - - Hi,

15211- -
t..-J"/Iillt\\\\',,,-,
_.- - "t

ISuorufoto ,!fi
Fig. 9.7. O celulă de furtună in stadiile
timpurii de dezvoltare. (Din raportul de; &uraorizonfoki O 7,6 1,5km • Plaaie
partamentulul SUA. commerca wea- &omyeda(IJlvil:lfffflt~m/s *lopaoo
ther Bureau, iunie 1949).

pe care le vom analiza, apare o ridicare a aerului cu viteze din ce in ce

mai mari spre vîrf. Cum cel care Se ridică este aerul cald, umed, de la
bază, el se răceşte şi condensează.
In figură micile steluţe indică zăpadă,
Iar puncteleindică ploaie, dar deoarece curenţii ascendenti sînt destul de
ma~ şi picătur:ile sînt destul de mici, zăpada şi ploaia nu cad la acest
S'!,adiu. A:esta este stadiul iniţial şi încă nu este furtună - in sensul
~ nu se întîmplă nimic pe pămînt. In timp ce se ridică aerul cald, apare
ŞI o avntrenare de aer din părţi _ un aspect important, care a fost neglijat
mulţa vreme. Astfel, nu numai aerul de jos se ridică, ci şi o oarecare
cantitate de alt aer, din părţi.
. IX: ce se ridică astfel aerul? După cum ştiţi, pe măsură ce creste
altitudinea, aerul devine mai rece. Solul este încălzit de soare şi re-radie-
rea căldurii inapoi, spre cer, se datoreşte vaporilor de apă ce se ridică
SUS in atmosferă; astfel, la mari ajrttudtni aerul este rece - chiar foarte
~ - ~n timp ce mai jos este cald. Puteţi spune: "în acest caz, totul esţe
oarte simplu Aerul cald e mai uşor decît cel rece; prin urmare, combt-
~ este mecanic instabilă şi aerul cald se ridică ii. Evident, dacă tempe-
.t:a
. . .• : e diferită la diferite înălţimi, aerul este instabil termodinamic.
, ,.,. nu. ar suferi nici o Influenţă un timp Infinit de lung, aerul ar ajunge
~ tot la aceeaşi temperatură. Dar nu-l aşa: soarele străluceşte incon-
...::- JIJa.u lIk>cIernll. vet. IT.

,.
 ELECTRICITATEA IN ATMOSFERA
178

tinuu (in timpul zPci),. Astfel, l?~oblema eSL~ înlr~-adevăr nu una ~1e echi-
libru termodinarmc, CI de echilibru rncccmc. Sa presupunem ca repre-
zentăm - ca în figura 9.8 - temperatura aerului în funcţie de altitu-
dine. In situaţii obişnuite am obţine curba (il) din fig. 9.8: pe măsură ce
creşte înălţimea, temperatura coboară. Cum poate rămîne stabilă atmosfe-

'.~
il
\
"- \
.. \
V
a
c

'"', -,-, a
Fig. 9.8. Temperatura atmosîerjcă (a) at-
mosrcră statica; (b) răcirea adtabntică a
o >: aerului uscat: (e) răcirea adiabatică a ae-
Altl1udifll'
rului umed: (d) aer umed cu ceva amestec
de aer ambiant.

l'a? De ce nu se ridică simplu aerul cald în aerul rece? Răspunsul este

acesta: dacăaerul cald s-er ridica spre cel rece presiunea sa ar scădea
şi dacă considerăm o porţiune anumită de aer urcîne, această porţiune
s-ar destinde acliabatic. (Nu ar intra în ea căldură şi nici nu ar ieşi, deoa-
rece la dimensiunile mari considerate aici nu este timp pentru multă
scurgere de căldură.) Astfel, porţiunea de aer s-ar răci pe măsură ce se'
ridică. Un astfel de proces adiabatic ar da o relaţie temperatură-înălţime
cum este curba (b) În figura 9.8. Orice parte din aerul care s-ar ridica
de jos ar fi mai rece decît imprejurimile în care intră. Astfel, nu există
nici un motiv ca aerul cald de jos să se ridice; dacă s-ar ridica, s-ar răci
pînă la o temperatură mai scăzută decit aerul care este deja acolo, ar fi
mai greu decit acela şi ar tinde să vină din nou [os. într-o :zi senină.
strălucitoare, cu foarte mică umiditate, există o oarecare viteză de scă­
dare a temperatnr-f în atmosferă, care este, În general, mai mică decît
"gradientul stabil maxim reprezentat de curba (b). Aerul este în echi-
libru mecanic stabil.
. Pe de altă parte, dacă observăm o porţiune de aer conţinînd o mul-
ţime de vapori de apă, ce se ridică in atmosferă răcirea sa adtabatică
v~ fi diferită. Pc măsură ce aerul se destinde şi se ~ăceşte, vaporii de apă
din el se vor condensa, iar condensarea este însoţită de eliberarea de căl­
dură. Prin urmare, aerul umed nu se răceşte chiar aşa de mult ca aerul
uscat. Astfel, dacă începe să se ridice aer mult mai umed decit media,
temperatura acestuia va urma o curbă ca (c) din figura 9.8. El se va răci,
dar va fi, totuşi mai cald decît aerul din jur, de la acelaşi nivel. Dacă
undeva există o regiune de aer umed cald şi, dintr-o cauză oarecare, în-
}'URTUNI 179

cepe să. se. ridice:.. ac~st aer v,,: fi în!otdea~,:,-a ~i vuşor ~i mai c3:d _d';c1t
aerul dtn Jurul sau ŞI va continua sa se ridice pma ce ajunge la înăltimt
foarte mari. Acesta este mccentsmul care face să se ridice aerul din celula
de furtună.
Multă vreme, aşa a fost explicată celula de furtună. Dar apoi mă­
surătorile au arătat că temperatura norului la diferite înălţimi nu e chiar
atît de înaltă cum indică curba (c). Motivul este că, pe măsură ce "balo-
nul" de aer umed se ridică, el antrenează aer din imprejurimi şi este răcit
de acesta. Curba temperaturu în funcţie de înălţime arată mai mult ca (d)
din fig. 9.8, care este mai apropiată de curba (a) decît de (e).
După ce apare convectta, secţiunea transversală a unei celule de
furtună arată ca în figura 9.9. Avem ceea ce se numeşte o furtună "ma-
tură". Există un curent ascendent foarte rapid, care În acest stadiu, ajunge
pînă la 10000-15000 metri, uneori chiar mult mai sus. Vîrfurile furtu-
nii, cu condensarea lor. îşi croiesc drumul în S\L.'; în afara concentrării ge-
nerale de nori, transportate de un curent ascendent, care este de obicei de
circa 100 kilometri pe oră. Pe măsură ce vaporii de apă sînt căraţi în
sus şi se condensează, se formează picături mici, care sînt răcite repede
la temperaturi sub zero grade. Ele ar trebui să înghete, dar nu îngheaţă
imediat - sînt "suprarăcite". Apa şi alte lichide se vor răci de obicei mult
sub punctele lor de îngheţare înainte de a se cristaliza, dacă nu sînt pre-
zente "nuclee" care să înceapă procesul de cristalizare. Numai dacă există
vreo particulă mică ca de exemplu un cristal minuscul de NaCl, picătura
de apă se va transforma într-o mică bucată de gheaţă. Atunei echilibrul
este următorul: picăturile de apă se evaporă, iar cristalcle de gheaţă cresc.
Astfel, la un moment dat există o dispariţie rapidă de apă şi o formare
rapidă de gheaţă. De asemenea, picăturile de apă se pot ciocni direct cu
cristalele de gheaţă şi în aceste ciocniri apa suprarăcită se ataşează crista-
lelor de gheaţă, ceea ce provoacă o cristalizare bruscă. In modul acesta,
intr-un moment oarecare în destinderca norului apare o acumulare rapidă
de mari particule de gheaţă.
. Cînd particulele de gheaţă sînt destul de grele, ele incep să cadă
pnn gerul ce se ridică - devin prea grele pentru a mai fi duse de cu-
rentul ascendent. Pe măsură ce coboară, particulele de gheaţă, antrenează
cite puţin aer şi astfel apare un curent descendent. Şi, destul de surprin-
zător, este uşor de văzut că o dată ce curentul descendent a inceput, el
se va menţine. Aerul merge acum de la sine în jos!
Observaţi că curba (d) din figura 9.8 pentru distribuţia reală a tem-
Peraturii in nor nu este atît de înclinată ca (c), care se referă la aerul
umed. Astfel, dacă avem aer umed în cădere, temperatura sa va scădea
eu pal1;ta curbei (c) şi va coborî sub temperatura mediului înconjurător
dacii ajunge destul de jos, cum este indicat de curba (e). Atunci cînd aerul
:&mportă astfel, este mai dens decît mediul înconjurător şi continuă să
repede. O să spuneţi: "Aceasta este mişcare pcrpetuă. Mai întîi de-
b::o.nstrati că aerul ar trebui să se ridice şi, cînd îl aveţi sus, demonstrau
fel de bine că aerul ar tr-cbui să cadă". Dar nu este mişcare pcrpetuă.
1,.
 ELECTRTCTIATEA !N ATMOSFERA
180

Cînd situaţia este nestebilă .şi aerul cald ar trebui să se ridice, atunci
cu siguranţă ceva trebuie să înlocuiască acest aer cald. Este la fel de ade-
vărat că aerul rece ce coboară va înlocui energetic aerul cald, dar înte-
legeţi că ceea ce vine în jos nu este aerul iniţial. Raţionamentele iniţiale,
în care norul considerat urca fără să antrcneze alt aer şi apoi cobora,

Melrl
12190
,.;---::--::-----

Fig. 9.9. o celulă de furtună ma-

tură (din raportul Departamentu-
lui S.U.A. al C.W.B., iunie 1949).

conţineau un fel de încurcătură. Ele impuneau apariţia ploii pentru a

menţine curentul în jos - un raţionament greu de crezut. De îndată ce
înţelegeţi că există o cantitate de aer iniţial amestecat cu aerul ce se
ridică, raţionamentul termodtnamtc arată că aerul rece care a fost iniţial
la o înălţime mare poate cobori. Ac-easta explică schiţa furtunii active
din fig. 9.9.
Pe măsură ce aerul coboară, ploaia începe să iasă din baza furtunii.
In plus, aerul relativ rece se împrăştie cînd ajunge la suprafaţa pămîn­
tului. Astfel, exact înainte de inceperea ploii incepe un vinticel rece,
care ne avertizează despre venirea furtunii. In furtună însăşi există rafale
rapide şi neregulate de aer, există o enormă turbulenţă in nor şi aşa mai
departe. Dar, ca aspect de bază avem un curent ascendent, apoi un cu-
rent descendent - În general, un proces foarte complicat.
MECANISMUL SEPARARII SARCINILOR
~::::::::::========= I81

Momentul în care începe precipitarea este acelaşi moment cu cel în

care începe marele curent descendent, şi acelaşi, de fapt, cu cel în care
apar fenomenele electrice. Inainte de a descrie fulgerul, însă, putem în-
cheia această parte a problemei privind la ceea ce se întîmplă cu celula
de furtună după aproximativ o jumătate de oră, o oră. Celula arată ca

7020 -ltf'C

$0.96

0'0

Fig. 9.10. Faza ultimă a unei

celule de furtună (din raportul
departamentului S.U.A. C.W.B.,
iunie 1949).

in figura 9.10. Curentul ascendent Încetează, deoarece nu mai există destul

aer oald pentru a-l menţine. Preciptteţla În sensul descendent continuă un
timp, ultimele mici picături de apă ies afară şi situaţia devine din ce în ce
mai liniştită - cu toate că rămîn mici cristale de gheaţă în aer. Deoarece
vinturile la altitudine foarte mare au direcţii diferite, virful norului se
-imprăştie căpătînd o formă de nicovală. Celula ajunge la sfîrşitul vieţii
sale.

9.5. Mecanismul separării sarcinilor

Dorim să discutăm acum cel mai important aspect, pentru scopurile

~ - dezvoltarea sarcinilor electrice. Experimente de diferite feluri
""'"T::tntre care şi avioane în zbor prin furtună (pilotii care fac aceasta sînt
OIlJneni bravi!) ne spun că distribuţia sarclrnt -într~~ celulă de furtună este
ceva in genul arătat în figura 9.11. Vîrful furtunii are o sarcină pozitivă,
 F,LEC1'RIC1'1.'ATEA IN ATMOSFf:RA
182

iar baza una negativă - exceptind o regiune mic~ loca~ă de s?~dni. pozi.-
ttve la baza norului, care a provocat fiecăruia o gramada de gnji. Nimerit,
se parc, nu ştie de ce..este ~~ acolo, cît es!e de im~rlantă - dacă este. ur:
efect secundar al ploii pozitive ce coboara, sau daca este o parte esenţială
a mecanismului. Lucrurile ar fi mult mai simple dacă nu ar fi acolo. Ori-

+ + +
+
+ +
+
+
f - - - - - - - IOC
CentrulJDrti- Directia de m~care
nti7orfll!tJDh~

Brad/erlt rh
potmtial de
''''"''
!1;ctpqfru
tk~ iJtJM;u
Fig. 9.11. Distribuţia sarcinilor electrice într-o celulă de
furtună matură (din raportul departamentului S.U.A.
C.W.B., iunie 1949).

cum, sarcina negativă prcdomrnantă la bază şi sarcina pozitivă la vîrf au

semn corect pentru "bateria" care trebuie să încarce negativ pămîntul.
Sarcinile pozitive sînt la B sau 7 kilometri sus in aer, unde temperatura
este de aproximativ -20"C, in timp ce sarcinile negative sînt la 3 sau
4 kilometri înălţime, unde temperatura este între zero şi _lO°C.
Sarcina la baza norului este destul de mare pentru a produce dife-
renţe de potenţial de 20 sau 30 sau chiar IOO milioane de volţi intre nor
şi pămînt - mult mai mare decit 0,4 milioane volţi de la "cer" la sol,
într-o atmosferă senină. Marile tensiuni străpung aerul şi creează dcscăr­
cărt în arc gigantice. Cind se produce străpungerea, sarcinile negative de
la baza furtunii sint transportate in jos pe pămînt sub formă de trăznete.
Vom descrie ceva mai detaliat caracterul fulgerului. Mai intii de
toate, trebuie să apară diferente de potenţial, astfel incit ecrul să fie stră­
puns. Există fulgere intre o parte şi altă parte ale unui nor, sau între un
nor şi un alt nor, sau între un nor şi pămînt. In fiecare dintre străfulgcră­
rile descărcării independente - tipul de fulger ce-l vedeţi - există apro-
ximativ 20 sau 30 coulombt de sarcină aduşi jos. O intrebare este; cît
MBCANISMUL SEPAHARII SAHClNILOR 183

timp îi trebuie unui nor pentru a genera cei 20 sau 30 coulombi care sint
îndepărtaţi de fulger? Aceasta se poate vedea prin măsurarea, departe de
nor, a cîmpului electric produs de momentul dlpolar al norului. In astfel
de măsurători veţi observa o descreştere bruscă a cîmpului cînd se produce
fulgerul şi apoi o reîntoarcere exponenţială la valoarea anterioară, cu o
constantă de timp care este puţin diferită in cazuri diferite, dar e cuprinsă
în jurul a 5 secunde. Unei furtuni îi sînt necesare numai 5 secunde, după
fiecare fulger, pentru a-şi reface sarcina din nou. Aceasta nu înseamnă in
mod necesar că se va produce un alt trăznet în exact 5 secunde de fiecare
dată, deoarece, evident, geometria se modifică şi aşa mai departe. Trăzne­
tele apar mai mult sau mai puţin neregulat, dar aspectul important este
că e nevoie de aproximativ 5 secunde pentru a recreea condiţiile originale.
Astfel, există aproximativ 4 amperi de curent în mecanismul generator
al unei furtuni. Aceasta înseamnă că orice model făcut pentru a explica
cum îşi generează electricitatea această furtună, trebuie să fie unul cu
suficientă putere - trebuie să fie un dispozitiv mare, care operează repede.
Inainte de a merge mai departe vom considera ceva care este aproape
sigur neesenţial, dar totuşi interesant, deoarece arată efectul unui cimp
electric asupra picăturilor de apă. Spunem că, poate, este neesenţial de-
oarece se referă la un experiment ce se poate face in laborator cu un
curent de apă pentru a arăta efectele puternice ale cîmpului electric
asupra picăturilor de apă. într-o furtună nu există curent de apă; există

SpresurSl1
Fig. 9.12. Un şuvoi oe apă cu un cimp deupă
electric in vecinătatea duzei.

Un no~ de gheaţă şi picături de apă ce se condensează. Astfel, problema

r
tneeanismului ce acţionează Într-o furtună nu este, probabil, legat deloc de
a. ce puteţi vedea in experimentul simplu pe care-I vom descrie. Dacă
uaţi o ~Că duză, legată la un robinet de apă şi o îndreptaţi în sus sub
un u.ng~ mare faţă de orizontală, ca in figura 9.12, apa va ieşi într-un
ŞUVOI fin, care - eventuaL - se sparge într-un curent de picături fine.
"4 ELECTRlcrrATEA IN ATMOSFERA

Dacă CI"€Aţi acum un cîmp electric de-a curmezişul şuvciulul la doză (adu-
cînd o vergea încărcată, de exemplu), forma curentului se va schimba. Cu
un cîmp electric slab, veţi găsi că şuvoiul se sparge într-un număr mai
mic de picături de dimensiuni mai mari. Dar dacă aplicaţi un cîmp mai
puternic, şuvoiul se sparge în mai multe picături fine, mai mici decit
inainte. Cu un cîmp electric slab există o tendinţă de a inhiba spargerea
şuvoiulur în picături. Cu un cîmp mai puternic, însă, există o creştere în
tendinţa de separare în picături.
Explicarea acestor efecte este, probabil, următoarea. Dacă din duză
iese un curent de apă şi aplicăm un mic cimp electric de-a curmezişul,
o parte a apei devine uşor pozitivă şi cealaltă parte devine uşor negativă.
Atunci cînd şuvoiul se sparge, picăturile Într-o parte pot fi pozitive şi cele
in cealaltă parte pot fi negative. Ele se vor atrage reciproc şi vor avea
tendinţa să stea împreună mai mult decît s-ar fi ţinut înainte - şuvoiul
nu se sparge atît de mult. Pe de altă parte, dacă cimpul este mai puternic,
sarcina in fiecare dintre picături devine mult mai mare şi există o ten-
dinţă ca sarcina Însăşi să ajute spargerea picăturilor, prin respingerea lor
proprie. Fiecare picătură se va sparge în multe alte picături mai mici, fie-
care purtînd o sarcină, astfel că ele toate sînt respinse şi se împrăştie atît
de repede. Astfel, cind creştem cîmpul, curentul de apă devine mai fin.
Singura observaţie pe care dorim să o facem este că, în unele condiţii,
cîmpul electric poate avea o influenţă considerabilă asupra picăturilor.
Mecanismul exact prin care se petrece ceva într-o furtună nu este cunoscut
deloc şi nu este deloc legat, în mod necesar, de ceea ce am descris noi. Am
avut in vedere acest lucru, astfel că tiv. veţi aprecia complexitatea care
poate intra în joc. De fapt, nimeni nu arc o teorie aplicabilă la nori, bazată
pc această idee.
Am dori să descriem două teorii care au fost inventate pentru a ex-
plica separarea sarcinilor într-o furtună. Toate teoriile implică ideea că
ar trebui să existe o oarecare sarcină pe particulele ce prectpită şi o sar-
cină diferită în aer. Atunci, datorită mişcării particulelor de precipitare
- apa sau gheata - în aer există o separare a sarctnii electrice. Singura
întrebare este: cum începe încărcarea picăturilor? Una din teoriile mai
vechi este numită teoria "picăturii Ce Se sparge''. Cineva a descoperit că
atunci cînd o picătură de apă se "sparge" în două într-un curent de aer,
există sarcină pozitivă în apă şi sarcină negativă în aer. Această teorie a
ptcăturii ce se sparge arc unele dezavantaje, printre care cel mai serios
e~te că semnul c greşit. în al doilea rind, într-un mare număr de furtuni
dIn. zonele temperate, care prezintă fulgere, efectele de precipitare la alti-
tudtnt mari sint in gheaţă, nu in apă.
Din ceea ce am spus, observăm că dacă ne-am putea imagina vreun
mod ca sarcina să fie diferită la vîrful şi baza unei picături şi dacă am
putea de asemenea vedea vreo raţiune de ce picăturile într-un curent de
aer eu viteză mare se sparg în bucăţi tnegale - una mare în faţă şi alta
mai mică în spate din cauza mişcării prin aer sau prin ceva - am avea
o teorie. (Diferită de orice teorie cunoscută'). Atunci micile picături nu
MECANISMUL SEPARĂRII SARCINn"OR 185

ar cădea prin aer atît de repede ca cele mari, din cauza rezistenţei aerului
şi am obţine o separare de sarcină. Vedeţi, putem născoci tot felul de
posibilităţi.
Una dintre teoriile cele mai ingenioase, care este mai satisfăcătoare în
multe privinţe decît teoria picături! ce se sparge, se datoreşte lui

ocatoro
incOdeTe

Fig. 9.13. Teoria lui C.T.li. Wilson a sepa-

rării sarcinilor într-un nor.

c. T. R. Wilson. O vom descrie, aşa cum a făcut-o Wilson, cu referiri la pi-

cături de apă, deşi aceleaşi fenomene s-ar petrece şi eu gheata. Să presupu-
nem că avem o picătură de apă care cade in cîmpul electric de aproximativ
100 volţi pe metru către pămîntul încărcat negativ. Picătura va avea un
moment dipolar indus - cu baza picăturii pozitivă şi cu vîrful negativ,
cum este desenat în figura 9.13. Există in aer "nuclee'( pe care le-am
menţionat anterior - ionii mari ce Se mişcă încet. (Ionii rapizi nu aduc
aici un efect Important.) Să presupunem că, pe măsură Ce o picătură co-
boară, ea se apropie de un ion mare. Dacă ionul este pozitiv, este respins
~ baza pozitivă a pică turti şi este împins la o parte. Astfel, nu se ataşează
prcăturtt. Dacă, însă, tonul s-ar apropia dinspre 'virf, el ar putea să se
ataşeze părţii de virf negative. Dar deoarece plcătura cade prin aer, există
? deplasare a aerului relativă la ea, mergînd în sus, care îndepărtează
tonll dacă mişcarea lor prin aer este destul de înecată. Astfel, nici ionii
~.tivi nu se pot ataşa de picătură. Aceasta s-ar aplica, yedcţi, numai la
iomr mari ce se mişcă încet. Ionii pozitivi de acest tip nu se vor ataşa nici
~ faţa nici la spatele picăturii în căder-i. Pe de altă parte, atunci cind
ionit mari, lentl, negativi se apropie de o picătură, aceştia vor fi atraşi
'!vor fi capturatl. Ptcătura va dobindi sarcină negativă - semnul sar-
Clrill. fiind determinat de diferenţa de potenţial iniţială pc intregul pămînt
-11 Obţinem semnul corect. Sarcini negative v.or fi aduse in jos, la partea
~;;~ a norului, de catre picături şi ionii încărcaţi pozitiv, care sîn~
~tl U1 urmă vor fi suflaţi la vîrful norului de către diferiţi curenţI
~denţi. Teoria arată foarte frumos şi cel puţin ne dă semnul corect.
Itesemer:ea ea nu depinde de faptul că avem picături lichide. Vom vedea,
' ..' VOm mvăţa despre polarizatia într-un dlclectric, că bucăţile de gheaţă
 ELECTRICITATEA IN ATMOSFERA
186

vor face acelaşi lucru. Ele vor dezvolta de asemenea sarcini pozitive şi
negative pe extremităţile lor cind sint in cimp electric.
Există, însă, unele probleme chiar şi cu această teorie. Mai întîi de
toate, sarcina totală implicată într-o furtună este foarte mare. După un
il
timp scurt, furnizarea de ioni mari se va epuiza. Astfel Wtlson şi alţii a
trebuit să propună că există surse adiţionale de ioni mari. O dată ce în-
cepe separarea sarcinilor, se dezvoltă cîmpuri electrice foarte mari şi în
aceste cîmpuri mari pot să existe locuri in care aerul va deveni ionizat.
Dacă există un punct foarte încărcat, sau orice obiect mic ca o picătură,
aceasta poate concentra cîmpul destul pentru a produce o "descărcare în
perie". Cînd există un cimp electric destul de puternic - să spunem că
este pozitiv - electronti vor cădea in cîmp şi vor cîştiga o mare viteză
intre ciocniri. Viteza lor va avea o asemenea valoare, încît atunci cînd
vor ciocni un alt atom ei vor smulge electroni afară din atom, lăsînd în
spate sarcini pozitive. Aceşti electroni noi cîştigă de asemenea viteză şi se
ciocnesc cu mai mulţi electroni. Astfel se produce un fel de reacţie In
lanţ sau avalanşă şi există o acumulare rapidă de ioni. Sarcinile pozitive
sint lăsate lîngă poziţiile lor originale, astfel efectul net este de a distri-
bui sarcina pozitivă de pe un punct într-o regiune in jurul punctului.
Atunci, evident, nu mai există un cîmp intens şi procesul se opreşte.
Acesta este caracterul unei descărcărt in perie. Este posibil ca cimpurile
să devină destul de intense în nori pentru a produce puţină descărcare în
perie; pot exista de asemenea alte mecanisme, o dată ce lucrul este înce-
put, pentru a produce o mare tonlzare. Dar nimeni nu ştie exact cum
funcţionează. Astfel, originea fundamentală a fulgerului nu este, de fapt,
înţeleasă complet. Ştim că provine din furtuni. (Şi ştim, evident, că tunetul
provine din fulger - din energia termică eliberată de descărcare.)
Cel puţin putem inţelege, în parte, originea clectricitătii atmosferlce.
Datorită curenţilor de aer, ionilor şi picăturilor de apă pe particule de
gheaţă într-o furtună, sarcinile pozitive şi negative sint separate. Sarci-
nile pozitive sînt transportate in sus spre virful norului (fig. 9.11) şi sarci-
nile negative sînt descărcate pe pămînt sub formă de trăznete. Sarcinile
pozitive părăsesc virful norului, intră în straturile de înaltă altitudine, cu
aer mult mai bun conductor şi se împrăştie pe tot intinsul pămîntului.
In regiunile cu vreme senină, sarcinile pozitive <IDn acest strat sînt con-
duse încet pe pămînt de ionii din aer - ioni formaţi de raze cosmice, de
mare, şi de activităţile omului. Atmosfera este o maşină electrică activă!

9.6. Fulgerul

Prima indicaţie despre ceea ce se întîmplă într-un fulger a fost obţi­

nută în fotografiile luate cu un aparat ţinut în mină şi mişcat înainte şi
înapoi cu dlaîragma deschisă .- îndreptat spre un loc unde îulgerul .era
aşteptat. Primele fotografii obţinute în acest mod au arătat clar că fui-
"FULGERUL lB7

gerele sînt, de obicei, descărcări multiple de-a lungul aceluiaşi drum. Mai
tîrziu s-a perfecţionat aparatul .Boys'', care are două lentile montate la
un unghi de 180°, pe un disc rapid rotitor. Imaginea produsă de fiecare
lentilă se mişcă pe film - desenul este desfăşurat în timp. Dacă, de
exemplu, fulgerul se repetă, 'vur' fi două imagini una lîngă alta. Compa-

Fig. 9.14. Fotografia unei străfujgerărt

un aparat "Boys" (Din S c h Q n-
Iaată cu
land, Malan şi Collens, Proc.
Roy. Soc., London, val. 152 (1935).

rînd imaginile celor două lentile, este posibil de lămurit detaliile succe-
siunii în timp a pozelor. Figura 9.14 arată o fotografie efectuată cu un
aparat .Boys«.
Vom descrie acum fulgerul. Din nou, nu înţelegem exact cum are loc.
Vom da o descriere calitativă a modului În care se manifestă, dar nu vom
intra în nici un detaliu, răspunzînd de ce se produce ceea ce se constată.
Vom descrie numai cazul obişnuit al unui nor cu o bază negativă, deasupra
unui ţinut plan. Potenţialul său este cu mult mai negativ decit pămîntul
de dedesubtul său, astfel că electroniî, negativi, vor fi accelerată spre pă­
mint. Se Întîmplă lucrul următor. Totul începe cu un fel de "ooloană în
trepte". care nu este atît de strălucitoare ca străfulgerarea trăsnetului. Pc
fotografii se poate vedea o mică pată luminoasă la inceput, care porneşte
de la nor şi se mişcă în jos foarte repede _ o şesime din viteza luminii! Ea
~e doar aproximativ 50 metri şi apoi stă aproximativ 50 microsecunde,
după care face un alt pas şi aşa mai departe. Ea se mişcă într-o serie de
~te către pămînt, de-a lungul unui drum ca cel arătat in figura 9.15.
"coloană" există sarcini negative din nor; intreaga "coloană" este
Wnă de sarcină negativă. De asemenea aerul devine ionizat de sarcinile
CE! se mişcă repede, care produc "coloana"; astfel, aerul devine conductor
 ELECTRICITATEA tN ATMOSFERA
188

de-a lungul drumului trasat. în momentul in care "coloana" atinge pămîn­

tul avem un "fir" conductor, care străbate întregul drum pînă la nor şi
es~ plin de sarcină negativ!!. Acum, ~:l puţin, sarcina negat:ivă a nory.l~~
A

poate scăpa simplu în afara. Electronli de la baza .colcanet« sînt prrmn

care realizează aceasta; ci 'se descarcă, lăsînd in spate sarcină pozitivă, care

(!i)
"" ~

%+?h':'+0:t'%+%.!t-7,.,'f;Z+7-.-Y&';+%:tZ;+/ ,-f- ,'1- ,. .-t -+ .+ .+ .-t .-+/:

Pămînt
Fig. 9.15. Formarea "conducătorului Fig. 9.16. 'rrăznetut de întoarcere
în trepte". merge În sus, de-a lungul drumului
făcut de conducător.

atrage mai multă sarcină negativă din partea superioară a .rotoanet'', care
a cedează la rîndul său părţii inferioare etc. Astfel, finalmente, întreaga
sarcină negativă dintr-o parte a norului se scurge de-a lungul coloanei
într-un mod rapid şi energic. Astfel, trăznetul pe care il vedeţi aleargă
de jos în sus, de pc pămînt, cum este indicat în figura 9.16. De fapt, această
linie principală - partea cea mai strălucitoare - este numită linie de În-
toarcere. Aceasta este cea care produce lumina foarte strălucitoare şi căl­
dura, care, prin provocarea unei dcstindert rapide a aerului, face să se
producă tunetul.
Curentul intr-un fulger este tic aproximativ 10000 amperi , ia valoa-
rea maximă şi transportă aproximativ 20 coulombl.
Dar încă nu am terminat. După un timp de, poate, cîteva sutimi de
secundă, cînd linia de Întoarcere a dispărut, o altă "coloană" coboara. Dar
de data aceasta nu există pauze, Ea este numită de data aceasta "coloană
întunecată" şi străbate întregul drum în jos - de la vîrf pînă la bază -
Într-o singură ttşntre. Intreaga energie se scurge exact pe vechiul drum,
deoarece există destule rămăşiţe acolo pentru ca acest drum să fie cel mai
U501'. Noua "coloană" este din nou plină de sarcină negativă. In momentul
în care atinge pămîntul - bang! - există o linie de întoarcere care urcă
de-a lungul drumului. Vedeţi astfel trăznetul din nou, şi din nou, şi din
 FULGERUL
~~= 189

nou. Uneori trăzneşte o dată sau de două ori, alteori de cinci sau zece
ori - o dată a fost văzut de 42 ori pc aceeaşi urmă - dar intotdeauna în
succesiuni rapide.
Uneori lucrurile devin chiar mai complicate. De exemplu, după una
'1 din opririle sale, coloana poate dezvolta o ramură trimiţînd două trepte
_ ambele către pămînt, dar în direcţii oarecum diferite, cum este arătat
in figura 9.15. Ceea ce se va întîmpla atunci depinde de faptul dacă o ra-
mură atinge pămîntul, în mod clar, înaintea celeilalte. Dacă se întîmplă
aceasta, linia de Întoarcere strălucitoare (a sarcinilor negative care se des-
carcă în pămînt) îşi croieşte drumul în sus, de-a lungul ramurii care atinge
pămîntul şi cind ajunge şi trece de punctul de ramificaţie, pe drumul
său spre nor, apare o linie strălucitoare ce merge în jos pe cealaltă
ramură. De ce? Deoarece sarcina negativă se descarcă şi aceasta este
ceea ce produce trăsnetul. Această sarcină începe să se mişte la virful
ramurii secundare, golind, succesiv, bucăţi mai lungi ale ramurii; astfel,
trăzne1JuJ. strălucitor pare să-şi croiască drumul în jos pc acea ramură, în
acelaşi timp ce-şi croieşte drumul spre cer. Dacă, însă, S€ întîmplă ca
una dintre aceste ramuri suplimentare ale coloanei să atingă pămîntul
aproape simultan cu "coloana" iniţială, se poate intimpla ca "coloana
jntunecetă'' a celei de-a doua linii să urmeze ramura a doua. Atunci veţi
vedea prima străfulgerare principală într-un loc şl a doua străfulgerare
fu alt loc. Aceasta este o variantă a ideii iniţiale.
De asemenea, descrierea noastră este suprasimplificată pentru. regiu-
nea din imediata vecinătate a pămîntului. Atunci cînd coloanele în trepte
ajUng la vreo sută de metri sau cam atît, de pămînt, există certitudinea
că de pe pămînt se ridică o descărcare pentru a le întîlni. Probabil, cîmpul
devine destul de mare pentru ca să apară o descărcare în perie. Dacă, de
exemplu, există un obiect ascuţit, ca o clădire cu un virf deasupra, atunci
clnd coloana vine in jos, în vecinătate, cimpurile sint atît de mari încît
lnoepe o descărcare din punctul ascuţit şi ajunge la .r-ctcană". Trăznctele
tind să lovească Un astfel de punct.
" Aparent s-a ştiut de multă vreme că obiectele înalte sint lovttc de
tdznete. Există un citat al lui Artabanis, sfătuitorul lu Xerxcs, dindu-i
sfAt. stăpînului său referitor la un atac plănuit contra grecilor ~- în timpul
.paniei lui Xerxes, pentru aducerea întregii lumi cunoscute atunci sub
~1u1 perşilor. Artabanis a spus: "Vezi cum Dumnezeu, cu trăznctul
~ loveşte intotdeauna animalele mai mari şi nu le suportă să crească
~tor, in timp ce acestea de un volum mai mic nu îl enervează. Cît de
•. .~.~.
.• __.'...• - ător, trăznctclc sale cad întotdeauna pe casele cele mai inalte şi pe
___ ' mai înalţi copaci". Şi apoi el explică motivul: "Astfel, în mod limpede,
"_- tJ place să dărtmc tot ceea ce se preamăreştc pc sine".
:'ptt-Credeţi - acum, cînd cunoaşteţi o explicaţie adevărată a trăznetului
'-:;~:lpveşte copacii înalţi -- că aveţi o mai mare înţelepciune în sfătuirea
t\ljtlor asupra chestiunilor militare decît a avut Artabanis cu 2300 ani
.•.:~te? ~u vă preamărtţl. Dumneavoastră puteţi doar să o faceţi mai
.• _,':._ poetic. -
•O. Die!ectrici

:zL
:{Q;l. Constanta dielectrică

Incepem să discutăm aici o altă proprietate specifică a materiei legatii

de influenţa cîmpului electric. Intr-un capitol anterior am analizat com-
portarea conâuctoruor, rn care sarcinile se mişcă liber sub acţiunea unui
d m p electric, dispunin.du-se astfel încît în interiorul conductorului cîmpul
j
electric să fie nul. Nuivom discuta acum izolatorii, materiale ce nu conduc
electricitatea. S-ar putea crede la început că nu ar trebui să apară nici un
fel de efect electric. Folosind un clcctroscop simplu şi un condensator cu
plăci paralele, Faraday a descoperit, însă, că lucrurile stau altfel J<:Jc{X':-
rienţele sale au arătat că capacitatea unui astfel qe.-f.q!-);.Qf.Dsator j.riş.te­
altiricCaIid între plăci este pus un izolator. Dacă iZ;gJ,gj;(j.r:tlt~~ple complet
Spaţiul dintre plăci,__ capacitatea se amplifică cu un factor k, cecdepinde
numai de natura materialului izolator; Materialele izolatoare mai sînt nu-
o
ri).lte:iCQI~kâdCi;.faGţ~rulte este atunci- "pioPrietate a ~dQDetricJJluLşi
este numit constantă dielectricd,:. G.9!!:':'!.l.l!1J:9- dielectrică a yiciului ~~u.;.,_ţ~i­
dent. UQ!b..
Problema este acum să explicăm de ce există un efect electric dacă
izolator-ii sînt intr-adevăr izclatori şi nu conduc electricitatea. Incepem cu
faptul experimental menţionat - capacitatea mărită şi tnccrcărn să înţe­
legem ce s-ar putea întîmpla. Să considerăm un condensator cu plăci
Raralclc,~Yi~.d sarcim pe suprafaţa conductorilor, SăSPlU1cmgI".Gi...n\in~ga­
tivă pe-.2@~<:l__ d{;deastlpr':l: şi sarcină p<lzitivă ~ placa cleded~u.hţ,.~~pre,..
supunem că diStŞiitadlnt:re plăci este d şi că aria fiecărei plăci este A.
~E1 ~A~:n:l"o~~aţ_ i0te~ior, capacitatea este - .

(10.1)

iar sarcina şi tensiunea condensatorulut sînt legate prin relaţia

(10.2)
l;'~iOipt este că, experimental, dacă punem o bucală de material izolator ca
lucitu1 1) sau sticla între plăci, găsim căcapacitatea este mai mare. Aceasta
înseamnă, evident, că tensiunea este mai coborîtă, pentru aceeaşi sarcină.
Dar diferenţa de potenţial este integrala cîmpului electric din condcnsator;
astfel, trebuie să conchidem că, in interiorul condensatorulut, cîmpul elec-
tric s-a micşorat, cu toate că sarcinile de pe plăci rămîn neschimbate.
Cum se poate întîmpla aceasta? Avem o lege, datorită lui Gauss, care
ne spune că fluxul cîmpului electric este legat direct de sarcina închisă
intr-o suprafaţă. Să. considerăm suprafaţa gaussiană S, reprezentată prin
linii întrerupte în figura 10.1. Deoarece cîmpul electric se micşorează în
prezenţa dielectricului, conchidem că sarcina netă din interiorul supra-
f.eţei trebuie să fie mai mică decît ar fi fără materialul izolator. Este po;;it
bilă o singură concluzie: trebuie să existe sarcini pozitive pe suprafa ţ 1 '\
dlelectricului. Deoarece cîmpul este micşorat, dar nu c zero, ne-am aşkptq
ca această sarcină pozitivă să fie mai mică decît sarcina negativă de pc'
conductor. Fenomenul poate fi explicat dacă am putea inţelege intr-un
mod oarecare că, atunci cind un material dleloctnc este aşezat într-un
cimp electric, există sarcină pozitivă inclusă pe o faţă a lui şi sarcină
negativă Indusă pc cealaltă.

Ne-am aştepta ca aceasta să se întîmple pentru un conductor. De

exemplu, să presupunem că am avut un condcnsator, cu o distantă d
între plăci şi că am pus intre plăci un conductor neutru a cărui grosime
este b, ca în figura 10.2. Cimpul electric induce o sarcină pozitivă pe su-

Fig. 10.1. Condensator cu placi plen-paralele. cu un

dielectric. Sînt arătate liniile lui E.

prafaţa, superioară şi o sarcină negativă pc suprafaţa inferioară; astfel, nu

~_t;?mp în interiorul conductorului.. Cîmpul in restul spaţiului este
8Cie1!!Sicu cel În absenţa conductoroiui, deoarece cîmpul este egal cu den-
~~uperficiaIă de sarcini Impărtltă la so;dar distanţa pe care trebuie
"" . --~,
 DJELECTRICI
192

să intC!?ămpentru a obţine tensiunea (diferenţa de potenţial) este mica _

'Penslunea este
v= .Z-(d-b).
'o

Fig. 10.2. Dacă punem o placă COTI-

ductoare in spaţiul dintre plăcile
plan-paralele ale unui condensator,
sarcinile induse reduc cimpul in con-
ductor la zero.

Formula rezultantă pentru capacitate este ca (IO.!), însă cu (d-b) în

locul lui d

(10.3)

Capacitatea a crescut cu un factor ce depinde de ~, proporţia din volum

care este ocupată de conductor.
Aceasta ne dă un model pentru ceea ce se Întîmplă cu dielectrici şi
anume că în interiorul materialului există multe straturi subţiri de mate-
rial conductor. Necazul cu un astfel de model este că dieleetricul descris
de el are o axă specifică, normală la straturi, pe cînd majoritatea diclcc-
tncilor nu ati o astfel de axă. Dificultatea poate fi însă eliminată dacă
presupunem că toate materialele izolatoare conţin mici sfere conductoare,
separate una de alta prin izolare, aşa cum este arătat în figura 10.3. Con-

Fig. 10.3. Un model de dlelectrjc: mici sfere conduc-

toane "scufundate" într-un izolator idealizat.

'ls~nta dieleetrică este explicată prin efectul sarcinilor ca.re ar fi induse pe

fiecare sferă. Acesta este unul dintre primele modele fizice de dlclectnc,
folosite pentru a explica fenomenul observat de Faraday. Mai concret; s-a
presupus că fiecare dintre atomii unui material ar fi conductor perfect, dar
izolat de ceilalţi. Constanta dielectrtcă k ar depinde numai de proporţia
din spaţiu care-i ocupată de sferele conductoare. Acesta nu este, însă, mc-
delul folosit astăzi.
 'Ii""ECTORUL DE POLARIZAŢIE P
193

"'-
@. Vectorul de polartzaţle P
Dacă continuăm analiza anterioară, descoperim că ideea de regiuni cu
< conductibilitate perfectă şi izolatoarc nu este esenţială. Fteoaro dintre sfe-
rele mici acţionează ca un dipol, al cărui moment este indus de cimpul
extern. Singurul lucru esenţial pentru Intelegerea dteăectrtcilor este eă\
există.mulţi dipoli mici indusi în material. Faptul că dipolii sînt indusi
din cauză că există mici sfere conductoare, sau din orice alt motiv, este
neesenţial.
De ce ar trebui ca un cîmp să inducă un moment dipolar într-un atom,
dacă
atomul nu este o sfcră conductoarc? Acest subiect va fi discutat În-
tr-un mod mult mai detaliat în capitolul următor, care se va referi la
comportarea internă a materialelor dtclectrice. Dăm aici doar un exemplu
pentru a ilustra un mecanism posibil. Un atom are un nucleu pozitiv, care
-este înconjurat de electroni negativi. Sub acţiunea unui cîmp electric, nu-
I
cleul va fi atras într-un sens, iar electronii în altul. Orbitele sau "ampren-

Of.JMbuţio deelectrom

E - - --.±

FiI. 10.4. Un atom intr-un cîmp electric are distribuţia

electronilor săi deplasată faţă de nucleu.

tele.. ondulatorii ale electronilor (sau indiferent ce imagine este folosită în

mecanica cuantică) vor fi distorsionate într-o oarecare măsură, cum este ară­
tattn figura 10.4; centrul de greutate al sarcinilor negative va fi deplasat şi
nu va mai coincide cu sarcina pozitivă a nucleului. Am discutat deja despre
aat.fel.de distribuţii de sarcină- Dacă privim de la distanţă, o astfel de confi-I
auratie neutră este echivalentă, Într-o primă aproximaţie, cu un mic dipol.
-. Pare rezonabil că, dacă cimpul nu este enorm de intens, valoarea mo-
~~ dtpolar indus va fi proporţională cu cîmpul, cu alte cuvinte, un
P nuc va deplasa sarcinile puţin, iar un cimp mai mare le va deplasa
Pb:lca mtld"rnl v<>l. II.
 DIELECTRICI
'94

în continuare - şi proporţional cu cîmpul - in afara cazului cind depla-

sarea devine prea mare. Pentru restul acestui capitol se va presupune că
momentul dipolar este exact proporţional cu cimpul.
Vom presupune acum că în fiecare atom există sarcini q separate
printr-o distanţă b, astfel că q S este momentul dipolar per atom. (Notăm
cu lI, deoarece am folosit deja d pentru distanţa dintre plăcl.) Dacă există
i. N atomi, pe unitatea de volum, va exista un moment dipolar pe unitate de

: volum, egal cu NqS. Acest moment dipolar pe unitate de volum va fi

I reprezentat printr-un vector P. Este inutil să spu-nem că el are direcţia
momentelor dtpolare individuale, adică direcţia distanţei 1) dintre sarcini.
(IOA)
In general, P va varia de la un loc la altul în dlelectric. Inâă, în
orice punct din matenar-p este proporţional cu cîmpul electric E.
Constanta de proporţionalitate, ce depinde de uşurinţa cu care sînt depla-
saţl electronli, va depinde de tipul de atomi din material.
Ceea ce determină modul in care se comportă această constantă, cît
de exact constantă este pentru cîmpuri foarte intense şi ce se întîmplă
in interiorul diferitelor materiale, vom discuta mai tirziu. Pentru mo-
ment, vom presupune, simplu, că există un mecanism prin care este indus
,...
un moment dipolar proporţional cu cîmpul electric.

1Q). Sarcini de polarizare

Să vedem acum ce dă acest model pentru teoria condensatorulut cu
dielectric. Mai intii să considerăm un strat de material, în care există un
moment dipolar- pe unitatea de volum. Va exista în medie vreo densitate
de sarcină produsă de acesta? Nu, dacă Peste uniform. Dacă sarcinile
pozitive şi negative sînt distanţate unele faţă de altele, avînd aceeaşi den-
sitate medie, acest fapt că sînt deplasate nu face să apară nici o sarcină
( netă în interiorul volumului. Pe de altă parte, dacă P ar fi mai mare
într-un loc şi mai mic în altul, aceasta ar însemna că ar fi deplasată mai
multă sarcină în cuprinsul unei regiuni oarecare decît înspre exteriorul
1 acesteia; ne-am aştepta atunci să obţinem o densitate volumlcâ de sarcină.
il Pentru cazul condensatorulul cu plăci paralele presupunem că~te
':, uniform, astfel că trebuie să analizăm numai ceea ce se întîmplă la supra-
. feţe. Pe o suprafaţă sarcinile negative, electronrl, s-eu deplasat efectiv în-
spre exterior, cu o distanţă a; pe cealaltă, ei s-au mişcat spre interior,
lăsînd efectiv o sarcină pozitivă în exterior, la o distanţă li. 'După cum
arată figura 10.5 vom avea o densitate superficială de sarcini, care va fi
numită sarcină superficială de polarizare.
Sarcina aceasta poate fi c81CiiIaUrâupă cum urmează. Dacă A este aria
plăcii, numărul de electroni care apar ta suprafaţă este egal cu produsul
dintre A, N (N - numărul pe unitate de volum) şi deplasarea &, pe cere
o presupunem aici perpendiculară pe suprafaţă, Sarcina totală se obţine
prin multiplicare cu sarcina electronică qe. Pentru a obţine densitatea su-
SARCINI DE POLARIZARE 195

perficială de sarcină de polarizare, indusă pc suprafaţă, împărţim prin A,

Mărimea densităţii superficiale de sarcină este
opcl=Nq~S.
Dar. aceasta este egală tocmai cu valoarea vectorului de polarizare {vezi
(10.4)).
Opcl=P. (10.5)
+ + +
I
± ± ± ± ± II' ~ + ± I
's
L

Fig. 10.5. Un strat de dielectric într-un cîmp uni-

form. Sarcinile pozitive sînt deplasate cu distan-
ţa <l faţă de cele negative.

Densitatea superficială de sarcină este egală cu polarizarea din interiorul

materialului. Sarcina superficială este, evident, pozitivă pe o suprafaţă şi
negativă pe cealaltă.
Să presupunem acum că stratul nostru reprezintă dielectricul unui
condensator cu plăci plan-paralele. fllăcile condensatorului au de asemenea
o sarcină superficială, pe care o vom nota eJlib...., deoarece sarcinile se pot
mişca "liber" oriunde pe conducter. Aceasta este, evident, sarcina cu care
încărcăm condensatorul. Ar trebui accentuat că fipcl există numai din cauza
lui fil/ber. Dacă eJllber este înlăturat prin descărcarea condensatoruluf, atunci
tfpol va dispare, nu propagîndu-se prin firul de descărcare, ci reîntorcîn-
du-se în material prin relaxarea polarizării in interiorul materialului.
_ Putem aplica acum legea lui Gauss la suprafaţa gausstană S în figura
10.1. Cîmpul electric E în dje1ectrjc este egal cu densitatea totală de sar-
cină superficială împărţită prin "0. Este clar că Upcl şi eJl/ber au semne
opuse; astfel
E""" (J/iber-(Jr>ol • (lO.6)
e•
. Notaţi: cîmpul Eo dintre placa de metal şi suprafaţa dielectricului este
m81 mare decît cimpul E; el corespunde la UUbe1' singur, Dar aici ne referim
~ cimpul dinJnteriorul dielectricului, care, dacă dielectricul ocupă. aproape
~tegral spaţiul dintre plăci, este cîmpul în aproape întreg volumul. Folo-
sind (10.5), putem scrie
(Jllber- P
E ~ --,-.-~. (10.7)
Această relaţie nu ne spune cît este cîmpul electric dacă nu ştim cît este
p~ Aici, însă, presupunem că P depinde dt...!'J ~ de fapt, că eate proporţio­
nal cu E. Această proporţionalitate este scrisă de obicei
P='1.toE. (10.8)
13'
n
-
196 DIE1.ECTRICI

Constanta 'J. se numeşte susceptibilitate electrică a dielectricului.

Atunci (10.7) devine
E = 5!.i!1?!L _1_ (10.9)
Eo 1+ X
ceea ce ne dă factorul _1_ cu care este micsorat cîmpul.
1+"
'I'enaiunea între plăci este integrala din cîmpul electric. Deoarece cim-
pul este uniform, integrala este tocmai produsul lui E eu distanţa d dintre
plăci. Avem deci

V =Ed= crb'ber
d .
fo(l + x)
Sarcina totală pe condcnsator este UHbe,· A, astfel că capacitatea definită
de (10.2) devine
c= E.,A(l+X) ~~.
d . (10.10)
d

Am explicat faptele observate. Cind un condensator cu feţe plan-

paralele este umplut cu un dlelectric, capacitatea creşte eu factorul
(10.11)
care este o proprietate a materialului. Explicaţia noastră, evident, nu este
completă pînă ce nu analizăm - aşa cum vom face mai tirziu - in ce mod
intervine pclartzatia atomică. ,
, Să considerăm acum ceva ce este puţin mai complicat - situaţia în
Icare polerizatla P nu este pretutindeni aceeaşi. După cum am men-
ţionat anterior, dacă polarizaţia nu este constantă, ne-am aştepta să găsim
în general o densitate de sarcină în volum, deoarece ar putea intra mai
multă sarcină printr-o parte a unui element de volum mic, decît sarcina
care îl părăseşte prin partea cealaltă. Cum putem găsi cît de multă sar-
cină este cîştigată sau pierdută în şi dintr-un volum mic?
Să calculăm întîi cît de multă sarcină traversează o suprafaţă imagi-
nată, atunci cînd materialul este polarizat. Cantitatea de sarcină care tra-
versează o asemenea suprafaţă este tocmai de P ori aria suprafeţei; dacă
vectorul polartzere e perpendtculcr pe suprafaţă. Evident, dacă este tan-
gential la suprafaţă, nici o sarcină nu traversează suprafaţa.
Urmînd aceleaşi argumente pe care le-am folosit deja, este uşor de
văzut că sarcina ce traversează oricare element de suprafaţă c proporţie­
i( nală cu componenta lui P perpendiculară pe suprafaţă. Comparaţi figura
r '. 10.6 cu 10.5. Vedem că relaţia (10.5) ar trebui, în cazul general, să fie

scrisă

tl'p"r=P·n. (10.12)
 SARCINI DE POLARIZARE
197

Dacă ne gîndim la un element de suprafaţă imaginat în interiorul:

dlelectnculut, (10.12) dă sarcina ce traversează suprafaţa, dar nu rezultă
o sarcină superficială netă, deoarece contribuţiile dielectricului, din părţil0·
opuse ale suprafeţei, sînt egale şi de semne contrare.

Fig. 10.6. Sarcina care a tra- Fig. 10.7. O poţarizaţle neumtor-

versat un element al unei su- mă P poate da naştere unei sar-
prafeţe imaginare intr-un di- cini nete in cuprinsul unui dielec-
electric este proporţională cu tric.
componenta lui P normală pe
suprafaţă.

Deplasările sarcinilor pot da însă, o densitate vo~umică de sarcină.

Sarcina totală, deplasată în afara oricărui volum V de către polarizar e,
este egală cu integrala din componenta normală exterioară a lui P pe
suprafata S care mărgineşte volumul V (fig. 10.7). Un exces de sarcină,
de valoare egală şi de semn opus, este lăsat în urmă. Notînd cu AQpol sar-
cina netă din intcriorul Iui V, scriem
~Qpol=-~P.nda. (10.13)
s
/ Putem considera JiQpol pentru o distribuţie volumică de sarcină, cu densi-
tatea P"",l, şi astfel
JiQpor= ~ Ppol dV. (10.14)
v
Combinînd cele două ecuaţii obţinem
~ Ppol ev = - ~P.n da. (10.15)
v s
Avem un fel de teoremă a lui Gauss care leagă densitatea de sarcină din
materialele polarizate de vectorul polarizatte P. Putem vedea că ea con-
cordă cu rezultatul obţinut pentru sarcina superficială de polarizaţie pe
 ,.
dielectricul din condcnsatorul cu plăci paralele. Folosind (10.15) în cazul
DIELECTRICI

suprafeţei gausstene din fig. 10.1, integrala de suprafaţă dă P.6.A şi sar-

cina din interior este lJpoldA, astfel că obţinem din nou (1 = P.
Exact cum am procedat pentru legea lui Gauss din electrostatlcă,
putem aduce (10.15) la o formă diferenţială, folosind teorema matematică
a lui Gauss
\ P'nda~ \V'.PdV.
S ţ'

Obţinem
(10.16)
\\Dacă există o polartzaţie neuniformă, divergenţa sa dă densitatea netă
\\c!e sarcini ce apare in material. Acccntuăm că aceasta este o densitate
de sarcină perfect reală; o numim "sarcină de polarizerc'' numai pentru
a ne reaminti cum a ajuns acolo.
li
@. Ecuaţiile electrostaticii în prezenţa dieledricilor

Să combinăm acum rezultatul de mai sus cu teoria electrostaticf

Ecuaţia fundamentală este
(10 17)

Aici P este densitatea. tuturor sarcinilor electrice. Deoarece nu-i uşor să

ţinem urma sarcînilortde polarizaţie, este convenabil să separăm P în
două. Din nou notăm cu Pral sarcinile datorite polarizatiilor neurdîorme
şi cu Plibe1' restul. De obicei (llibM este sarcina pe care am pus-o pe COn-
ductori, sau în locuri cunoscute din spaţiu. Ecuaţia (10.17) devine
V. E=- PUber + Ppol PUber - V .p
eau
V" (E+~) = Pllbu , (10.18)
fo f o
Evident, ecuaţia pentru vectorul rot E este neschimbată

_"'-',,/ vXE~O. (10.19)

Luind p·diil. (10.8), obţinem ecuaţia mai simplă

4 .
,.c· ~!"'î
"~
~
V'.[(I+x)El~V'·(kE)~ """.
fo
(10.20)

. Acestea sînt ecuaţiile e1ectrostaticii cînd există dielectrtcl. Ele nu spun,

evident, nimic nou, dar au o formă mai convenabilă pentru calcul in cazul
in care Pliber este cunoscut şi polarizaţia P este proporţională cu E.
ECUAŢIILE ELECTROSTATICII IN PREZENŢA DIELECTRIClLOR

Observaţi că nu am scos "constanta" dîelcctrică k, în afara divergen-

ţei. Aceasta pentru că s-ar putea ca ea să nu fie aceeaşi pretutindeni.
Dacă are pretutindeni aceeaşi valoare, poate fi scoasă in factor şi ecua-
ţiilesînt tocmai cele ale electrostaticit cu densitatea de sarcină PUber îm-
părţită la k. Sub forma pe care am dat-o, ecuaţiile se aplică la cazul
general, cînd pot exista dielectrtci diferiţi în diverse locuri din cîmp.
Atunci ecuaţiile pot fi rezolvate destul de greu.
Există o chestiune de oarecare importanţă istorică care ar trebui
menţionată aici. La începutul dezvoltării teoriei electricităţii, mecanismul
atomic al polarfzaţiel nu era cunoscut şi existenţa lui Ppol nu a fost luată
tn seamă. Sarcina pUber a fost considerată drept intreaga densitate de
sarcină. Pentru a scrie ecuaţiile lui Maxwell într-o formă simplă, a fost
definit un nou vector, D, ca o combinaţie liniară de E şi P
D~ "E+P. (1021)
Ca rezultat, ecuaţiile (10.18) şi (10.19) au fost scrise sub forma, aparent
foarte simplă,
\J ·D= plrber; \7XE=O. (10.22\
I
Se pot rezolva acestea? Numai dacă este dată o a treia ecuaţie, pentru
legătura dintre D şi E. Cînd (10.8) este valabilă, această relaţie este

D= €o(l+X)E=klll E. (10.23)
Această relaţie a fost scrisă de obicei
D=€E (1024)
unde € este o altă constantă, care descrie proprietăţi diolcctrlce ale ma-
terialelor. Ea este numită "permitivitatel l . (Vedeti acum de ce avem en în
ecuaţiile noastre; ca csto "permitivitatea spaţiului vid"). Evident,

e = k€o = (1 +X)S:o. (10.25)

Astăzi privim aceste chestiuni dintr-un alt punct de vedere şi anume,
Că avem ecuaţii mai simple in vid şi dacă arătăm în fiecare caz toate
sarcinile, indiferent de provenienţa lor, ecuatiile sînt Întotdeauna corecte.
Dacă separăm unele dintre sarcini de o parte, pentru comoditate sau
fiindcă nu ne interesează să discutăm ce se întîmplă În detaliu, atunci
putem scrie, dacă dorim, ecuaţiile noastre in orice altă formă care poate
fi convenabilă.
Ar trebui accentuat încă c.eva. O ecuaţie ca D= eE reprezintă o
incercare de a descrie o proprietate a materiei. Dar materia este extrem
de complicată şi o astfel de ecuaţie, de fapt, nu este corectă. De exemplu,
dacă E devine prea mare, atunci D nu mai este proporţional cu E. Pentru\
unele substanţe, propcrţionalitateanu este valabilă chiar la cîmpuri rela- \
tiv mici. De asemenea "constanta." de proporţionalitate poate depinde de \
- 200 DIELECTRICI

cît de repede se schimbăE îl} timp. Prin urmare, acest tip de ecuaţie este
un tip de aproximare, ca legea lui Hooke. Ea nu poate fi o ecuaţie pro-
fundă şi fundamentală. Pe de altă parte, ecuaţiile noastre fundamentale
pentru E [(10.17) şi (10.19)] reprezintă înţelegerea noastră cea mai adîncă
şi mai completă a electrostaticii.

10.5. Cîmpuri şi forte în prezenţa dielectricilor

Vom demonstra acum unele teoreme generale pentru electrostatică,

in situaţii în care sînt prezenţi dielcctrici. După cum am văzut, capaci-
tatea unui condensator cu plăci plan-paralele Se amplifi-că printr-un anu-
mit factor dacă condensatorul este umplut cu un dielectric. Putem arăta
că aceasta este adevărat pentru un condcnsator de orice formă, atît timp
cît întreaga regiune din vecinătatea celor doi conductor! (plăci) este um-
plută cu un diclcctric uniform liniar. Fiir,LclJglE:'s:tric, ecuaţiile ce trebuie
rezolvate sînt

V'&= Pllber şi vX&=O,

'.
Cu dielectric, prima se modifică şi avem următoarele două ecuaţii

V'(kE)= PUber şi vXE=O, (10.26)

e,
Acum, deoarece luăm k acelaşi pretutindeni, aceste ecuaţii pot fi scrise
sub forma

v·(kE)= Plib..' şi vX(kE)=O, (10.27)

'.
Prin urmare, avem aceleaşi ecuaţii pentru kE 00. şi pentru Eo; astfel ele au
Isoluţia: kE=Eo. Cu alte cuvinte, cîmpul este pretutindeni mai mic cu
tfectorul l/k decît în cazul fără dtclectric. Deoarece diferenţa de poten-
ţial este exprimată de o integrală curbilinie a cîmpului, tensiunea S€
micşorează cu acelaşi factor. întrucît sarcina pe electrozii condensatorului
a fost aceeaşi în ambele cazuri, relaţia (10.2) ne spune că in cazul unui
dielectrto uniform pretutindeni, capacitatea se amplifică cu factorul k.
Ne întrebăm acum cît ar fi forţa dintre doi conductori încărcaţi,
Într-un dielectric. Considerăm un dielectnc lichid, care este pretutindeni
omogen. Am văzut mai înainte că un mod de a obţine forţa este de a
diferenţia energia În raport cu o distanţă corespunzătoare. Dacă conduc-
torii au sarcini egale şi de semn opus, energia este U = Q2/2C, unde C
reprezintă capacitatea. Folosind principiul lucrului virtual, orice compo-
nentă este dată printr-o diferenţiere, de exemplu,

F,.=- 3J~ = -~. :x (il (10.28)

 cIMPURI ŞI FORŢA IN PREZENŢA DIELECTRICILOR
201'

Deoarece dtelectrtcul produce mărirea capacităţii cu un factor k, toate

componentele forţei vor fi reduse cu acelaşi factor.
Ar trebui accentuat un aspect. Ceea ce am spus este adevărat numai
dacă dielectricul este lichid. Orice mişcare a conductorilor situaţi intr-un
'(
dielectric solid schimbă condiţiile de tensiune mecanică, alterează proprie-
tăţile sale electrice şi de asemenea provoacă variaţii de energie mecanică
în dielectric. Mişcînd conductorii într-un lichid, acesta nu-şi modifică
proprietăţile. Lichidul se deplasează într-un loc nou, dar caracteristicile
sale electrice rămîn aceleaşi.
Multe cărţi mai vechi de electricitate incep cu legea ..fundamentală"
că forţa Între două sarcini este

F=~, (10.29)
4neokr"
un punct de vedere cu totul nesatisfăcător. Mai întîi, această lege nu este
adevărată în general, ea este adevărată numai pentru o lume care ar fi
umplută cu lUl lichid. In al doilea rînd, ea depinde de faptul că facto-
\ rul k este o constantă, ceea ce-i numai aproximativ adevărat pentru ma-
joritatea materialelor reale. Este mult mai uşor să începem cu legea
lui Coulomb pentru sarcini în vid, care este întotdeauna corectă (pentru
sarcini staţionare). .
Ce se întîmplă într-un solid? Aceasta este o problemă foarte dificil
de rezolvat, deoarece e, intr-un sens, nedeterminată. Dacă puneţi sarcini
în interiorul unui dielectric solid, în acesta există multe tipuri de pre-
siuni şi tensiuni. Nu puteţi să operaţi cu lucrul virtual fără a include
de asemenea energia mecanică necesară pentru a comprima solidul şi,
în general, este o chestiune dificilă să se facă o distincţie unică între for-
ţele electrice şi forţele mecanice datoritc materialului solid însuşi. Din
fericire, nimănui nu-i trebuie să cunoască răspunsul la această întrebare.
Se poate uneori să vrem să ştim cită tensiune există într-un solid, şi
aceasta poate fi calculată. Dar este mult mai complicat decît rezultatul
simplu pe care l-am obţinut pentru lichide.
O problemă surprinzător de complicată în teoria dielectricilor este
următoarea: de ce un obiect încărcat atrage mici bucăţi de dielectric?
Dacă vă pieptănati părul într-o zi uscată, pieptenele ridică apoi mici
bucăţi de hirtie. Dacă v-aţi gîndit accidental la aceasta, aţi presupus pro-
babil că pleptenele are o sarcină pe el şi că hirtia are pe ea sarcina
opusă. Dar hîrtia este iniţial electric neutră. Ea nu are nici o sarcină, dar
oricum este atrasă. Est", adevărat că uneori hîrtia va urca spre pteptene
şi apoi va zbura, fiind respinsă imediat după ce îl atinge. Motivul este,
evident, că atunci cînd hîrtia atinge pfeptcnele preia unele sarcini nega-
tive şi atunci sarcinile de acelaşi fel se resping. Dar aceasta nu răspunde
la intrebarea iniţială. De ce e atrasă hirtia de pieptene prima dată?
Răspunsul are de-a face cu polarizatla unui dielcctrlc cînd este
situat într-un cîmp electric. Există sarcini de polat-izaţie de ambele
 202 DIELECTRICI

semne, care sînt atrase şi respinse de pleptene. Există, însă, o atracţie

netă, deoarece cîmpul în vecinătatea pleptenulut este mai intens decît
cîmpul mai departe de el, - pleptenele nu este o foaie infinită, sarcina
sa este localizată. O bucată neutră de hirtie nu va fi atrasă de nici una
•

Fig. 10.8. Un obiect dielectrlc
-aituat intr-un cîmp neuniform
simte o forţă către regiunile
-de intensitate mai mare a cîm-
pului
Fig. 10.9. Forţa asupra unui dielectric într-un
condensator cu plăci plan-paralele poate fi
calculată aplicînd principiul conservăru ener-
gîei.

dintre plăcile unui condensator plan. Variaţia cimpului este partea esen-
-ţială a mecanismului de atracţie.
. Aşa cum c ilustrat În figura 10.8, un dielectnc este întotdeauna tras
1dintr-o regiune de cîmp slab spre o regiune de cimp mai puternic. De
fapt, se poate demonstra că pentru obiecte mici forţa este proporţională
-cu gradientul pătratuLui cîmpului electric. De ce depinde de pătratul
-cîmpului? Din cauză că sarcinile de polanzaţle induse sînt proporţionale
cu cimpurile, iar pentru sarcini date forţele sînt proporţionale cu cîmpul.
1nsă, aşa cum tocmai am arătat, va exista o forţă netă numai dacă pătratul
cîmpului se schimbă de la un punct la altul. Astfel, forţa este propor-
ţională cu gradientul pătratului cîmpului. Constanta de proporţionalitate
implică, printre altele, constanta dielectrlcă a obiectului şi depinde de
asemenea de forma şi dimensiunea obiectului.
Există o problemă conexă in care forţa asupra unui dielcctric poate fi
calculată foarte precis. Dacă avem un condensatcr cu plăci paralele, între
care se introduce doar parţial un diclectric, cum se vede în figura 10.9,
:(va apare o forţă ce va împinge dlelectrtcul in condensator. O examinare
detaliată a forţei este foarte complicată; ea este legată de neuntformită­
tik- în cimp în vecinătatea marginilor dielectrtculut şi a plăcilor. lnsă,
dacă nu ne Interesăm de detalii, ci utilizăm pur şi simplu principiul con-
-servărtt energiei, putem calcula uşor forţa. Putem găsi forţa din formula
dedusă mai înainte, Ecuaţia (10.28) este echivalentă cu

Fx= - au = + ~ ac . (10.30)
ax 2 ax
CIMPURI ŞI FORŢA IN PREZENŢA DIELECTRICILOR
203

Trebuie doar să găsim cum variază capacitatea cu poziţia dielectncului

Să presupunem că lungimea totală a plăcilor este L, lăţimea W
distanţa dintre plăci şi grosimea dielectricului d, iar distanţa pînă la car~
a fost introdus diclectricul este x. Capacitatea este egală cu raportul
dintre sarcina liberă totală de pe plăci şi tensiunea dintre acestea. Am
văzut mai sus că pentru o tensiune V dată, densitatea superficială de sar-
cină liberă este k6.u Vid. Astfel, sarcina totală pc plăci este

Q= kEoV xW + E.V (L_x)RT

d d
din care obţinem capacitatea
,w
c= ~(kx+L-x). (10.31)
Folosind (10.30), avem
F",= V' t.W (k-l) (10.32)
2 d .

Această ecuaţie nu este utilă în mod special pentru nimic, în afară doar
de cazul cind se întîmplă să aveţi nevoie să cunoaşteţi forţa în aseme-
nea condiţii. Am dorit să arătăm numai faptul că teoria energiei poate fi
adesea folosită pentru a evita complicaţii enorme în determinarea forţelor
asupra materialului dtclcctric, cum ar fi in cazul prezent.
Discuţia noastră asupra teoriei dielectricilor s-a ocupat numai cu
fenomenele electrice, acceptind faptul că materialul arc o polartzaţie, care
este proporţională cu cîmpul electric. De ce există o astfel de propor-
ţionalitate, este, probabil, un fapt de o importanţă mai mare pentru fizică.
O dată ce înţelegem originea constantelor diclectrico dintr-un punct de
vedere atomic, putem folosi măsurători electrice ale constantei dlclectrice
în diferite situaţii pentru a obţine o Informatie detaliată asupra structurii
atomice sau moleculare. Acest aspect va fi tratat, in parte, în capitolul
următor.
11. Interiorul dielectricilor 1)

ti):; Dipoli moleculari

In acest capitol vom discuta de ce unele materiale sint dielectrice.

In oapltolul precedent spuneam că am putea înţelege proprietăţile siste-
melor electrice cu dtelectnci de îndată ce am aflat că atunci cînd este

/
p;
Centrul
.rareinilor-
Centrul Fig. 11.1. (a)"O moleculă de oxigen cu mo-
,Jorcim7ort ment djpolar nul. (b) Molecula de apă are
un moment dipolar permanent Po-
b
aplicat un cîmp electric asupra urrui dtelcctrlc, Cîmpul induce In atomi
un moment dipolar. Mai precis, dacă cîmpul electric E induce un moment

1) A se vedea din voI. 1, capitolul 31 "Originea indicelui de ref racţie" şi capi-

tolul 40 "Principiile mecanicii statistice".
[1

\
POLARIZAŢIA ELECTRONICA 205

dipolar mediu P pe unitate de volum, atunci k, constanta dielectncă, este

dată de
k-l=~. (11.1)
,.E
Am dis-cutat deja modul În care se aplică această ecuaţie: trebuie să discu-
tăm acum mecanismul prin care apare polarizatia atunci cînd există un
cimp electric în interiorul materialului. începem cu exemplul cel mai
simplu posibil - polarizatia gazelor. Dar, chiar şi gazele prezintă deja
complicaţii: există două tipuri de gaze. Moleculele unora, ca oxigenul,
care are o pereche simetrică de atomi în fiecare moleculă, nu au moment
dlpolar propriu. Dar moleculele altora, ca vapori! de apă (care au o
aranjare nesimetrtcă a atomilor de hidrogen şi oxigen) poartă un moment
âipolar electric permanent, După cum am accentuat în capitolele 6 şi 7,
există in molecula de vapori de apă o sarcină medic pozitivă pe atomii de
f hidrogen şi o sarcină negativă pc atomii de oxigen. Deoarece centrul tie
greutate al sarcinilor negative şi centrul de greutate al sarcinilor pozitive
nu coincid, distribuţia totală de sarcini a moleculei are un moment
dtpolar. O astfel de moleculă aste numită moleculă polară. La oxigen,
din cauza simetriei moleculei, centrele de greutate ale sarcinilor pozitive
şi negative sint aceleaşi: astfel, molecula de oxigen este nepolară. Ea de-
vine, însă, un dipol, atunci cînd este situată Într-un cîmp electric. For-
mele celor două tipuri de molecule sînt schiţate În figura 11.1.

t 1:"2) Polarizaţia electronică

Vom discuta mai întîi polarlzaţia moleculelor nepolare. Putem începe

cu cazul cel mai simplu - un gaz monoatomic (de exemplu, heliu). Cînd
un atom al unui astfel de gaz se află într-un cîmp electric, clectronit sînt
atraşî de cîmp într-o parte în timp ce nucleul este atras în cealaltă parte.
cum este arătat în figura IOA. Cu toate că atomii sint foarte rigizi fată de
1 forţele electrice pe care le putem aplica experimental, apare totuşi o mică
';- deplasare a centrelor sarcinilor şi se induce un moment dipolar. Pentru
''Lcimpuri mici, mărimea deplasării şi, prin urmare, şi momentul dipolar,
,':' ';este proporţională cu valoarea cimpului electric. Deplasill:.:.ea distribuţiei
.';;; ,~:{de electroni ce produce acest tip de moment dipolar indus este nunută
"POza, ~~,.',-,tică.
'1.' Am discutat deja influenţa cîmpului electric asupra unui atom in
)J' capitolul 31, val. I, cînd ne-am ocupat de teoria indicelui de refracţlc.
Dacă vă gindiţi pentru o clipă la ceea ce am făcut acolo, veţi vedea că
acum trebuie să facem exact acelaşi lucru. Dar acum trebuie să ne ocu-
păm numai de cîmpuri care nu variază în timp, pc cînd indicele de
refracţte depindea de cîmpuri variabile în timp.
206

In capitolul 31, vol. 1, am presupus că atunci cînd un atom se află

intr-un cîm~h?'tric oscilant,J;entrul de sarcină al electronilor se mişcă
conform ecua iei
d',
m df2 +1n<ll:x=qeE . (11.2)

Primul termen se compune din masa cler-tronului înmulţită cu acceleraţia

acestuia, iar al doilea este o forţă de readucere; in partea dreaptă a
ecuatie! avem forţa exercitată de cîmpul electric exterior. Dacă acest
cîmp electric variază cu frecvenţa w, ecuaţia (11.2) are soluţia

(11.3)

care are o rezonanţă la W=Wo. Altă dată cînd am găsit această soluţie,
am interpretat-o spunind că 000 reprezintă frecvenţa la care este absor-
bîtă lumina (în regiunea optică sau în ultraviolet, in funcţie de tipul
atomului). Pentru scopurile noastre, însă, ne interesează numai cazul
cimpurilor const~, adică 00=0. Neglijăm deci termenul cu acceleraţia
în (11.2) şi gasim că deplasarea este
E
x= _1e (11.4)
t__ mro~

Din această expresie vedem că momentul dipolar- p al unui singur

atom este

(11.5)

In această teorie, momentul dipolar p este într-adevăr proporţional cu

cîmpul electric. De obicei, lumea îl scrie sub forma
p=ai{)E. (11.6)
(Din nou este introdus 100, pentru motive istorice.) Constanta este numită
RQlarizabilita~atomulut şi are dimensiunile L3. Ea este o măsură a
capacităţii de fnducere a unui moment Într-un atom, cu ajutorul unui
cîmp. Comparind (11.5) şi (11.6), teoria noastră simplă spune că
") 'c- r' "
q~ 4n~
a~---~--· (11.7)
Eo!1l(D~ mmg
Dacă există N atomi într-un volum unitate, polartzaţia P - mo-
mentul dipolar pe unitatea de volum - este
P=Np=NuEoE. -(11.8)
Intorcîndu-ne la (11.1), obţinem

k-1=~=Na (11.9)
,.E
I
I
POLAR1ZAŢfA ELECTRC'.:"JJCA

sau, folosind (11.7),

k-l= 411Ne".
mrog
207

(11.10)

Din relaţia (11.9) am putea prezice că constanta dielectrtcă k a di-

ferttelor gaze ar trebui să depindă de densitatea gazului şi de frec-
venţa Wn a ebsorbtiet sale optice.
Formula obţinută este, evident, numai o aproximaţie foarte groso-
lană, deoarece în ecuaţia (11.2) am considerat un model ce ignoră compli-
caţiile mecanicii cuantice. De exemplu, am presupus că un atom arc nu-
mai o frecventă de rezonanţă, pe CÎnd de fapt are mai multe. Pentru a
calcula în mod corespunzător polartzabilttatea a a atonulor trebuie să
folosim teoria cuantică, completă, dar ideile clasice de mai sus ne dau o
estimare rezonabilă.
Să vedem dacă putem obţine ordinul de mărime corect pentru
constanta dielectncă a unei substanţe. Să luăm hidrogenul. Am arătat o
dată (cap. 38, vot 1) că energia necesară pentru a Ioniza atomul de
hidrogen ar trebui să fie aproximativ
E'",,",.!.. mei. (11.11}-
2 h' .

entru.o estimare a frecvenţei naturale (()o, putem pune această energie-

'egală cu nUl n - energia unui oscilator armonie a cărui frecvenţă natu-
rală este (ilo. Obţinem
1 me4
CilO~21Ţ~

"ba€-ă- introducem acum această valoare a lui Wo În ecuaţia (11.7), găsim

" pentru polarizabilitatea electronică

a~16Jl
[-m"" ]' . (11.12).

~ este raza orbltct stării fundamentale a unui atom Bohr-

m"
vezi cap. 38, val. 1) şi are valoarea 0,528 ăngstrorrd. Intr-un gaz la pre-
lune şi temperatură standard (1 atmosferă, O°C) există 2,69·10 u, atomt/cm".
tfel , (11.9) ne dă
k~ 1 +(2,69 ·10")16rr{0.528 '10-')' ~ 1,00020. (11.13)
Constanta dtelectrică pentru hidrogenul gazos este măsurată experi-
tal şi are valoarea
k ex p=1,00026.
Vedem că teoria noastră este aproximativ corectă. Nu ar trebui să ne-
teptăm la nimic mai bun, deoarece măsurătorile au fost făcute, evident;
208 INTERIORUL DIELECTRICILOR

cu gaz normal de hidrogen, care are molecule biatcmicc, nu atomi indi-·

viduali. Nu trebuie să fim surprinşi dacă polarizatta atomilor Într-o mo-
leculă nu este exact aceeaşi ca şi cea a atomilor separaţi. Efectul molecu-
lar, însă, nu este atit de mare. Un calcul cuantic exact al lui u pentru
atomii de hidrogen d.ă un rezultat cu 12% mai mare decît (11.12) (în loc
de 16:n: apare 18Jt) ŞI, prin urmare, prezice o constantă dtelectrică oare-
cum mai apropiată de cea observată. în orice caz, este clar că modelul
nostru pentru un dielcctric este destul de bun.
a altă verificare a teoriei este de a aplica ecuaţia (11.12) la atomii
care au o frecvenţă de excitaţie mai înaltă. De exemplu, este nevoie
de 24,5 volţi pentru a extrage electronul din heliu, faţă de cei 13,5 volţi
necesari pentru a ioniza hidrogenul. Ne-am aştepta, prin urmare, ca
frecvenţa de absorbţie Ulo pentru heliu să fie de aproximativ două ori mai
mare decit cea pentru hidrogen şi ca a să fie un sfert din valoarea co-
respunzătoare pentru hidrogen. Ne aşteptăm ca

k He """ 1,000050.
Experimental
k H o = 1,000068;
vedeţi astfel că estimatlile noastre grosolane merg pe drumul bun. Am
înţeles constanta dielectrlcă a gazelor nepolarc, dar numai calitativ.
deoarece n-am folosit încă o teorie atomică corectă a mişcărilor clectro-
nilor atomici.

"
lr3~ Molecule polare; polarlzaţte de orientare

Vom considera in continuare o moleculă care are un moment dipolar

permanent Al - cum este molecula de apă. In absenţa cîmpului electric,
dipolii individuali sînt orientaţi în direcţii arbitrare, deci momentul net
pe unitatea de volum este zero. Dar cînd este aplicat un cîmp electric,
se întîmplă două lucruri: mai întîi, apare un moment dipolar suplimentar
indus, din cauza forţelor asupra electronilor: această parte dă exact
acelaşi tip de polarizabilitate electronică ca şi cea pe care am găsit-o
pentru o moleculăncpolară. In calcule foarte exacte, acest efect ar trebui,
evident, să fie indus, dar îl vom neglija pentru moment. (El poate fi
adăugat Întotdeauna la sfîrşit.) In al doilea rind, cîmpul electric tinde
să alinieze dipolii individuali pentru a produce un moment net pe unita-
tea de volum. Dacă toţi dlpolil dintr-un gaz ar fi aliniaţi, ar exista o pela-
rizaţie foarte mare, dar aceasta nu se întîmplă. La tempcraturt şi cîm-
puri electrice obişnuite ciocnirile moleculelor, în mişcarea lor termică,
le împiedică pe acestea să se alinieze foarte mult. Dar există o oarecare
aliniere distinctă si, prin urmare, o oarecare polarizaţie (fig. 11.2). pola-
rtzatla ce apare 'poate fi calculată prin metodele mecanicii statistice
descrise în capitolul 40, vol. I.
 4A

MOLECULE POLARE; POLARIZAŢIE DE ORIENTARE 209

Pentru a folosi această metodă trebuie să cunoaştem energia unui

dipol într-un cîmp electric. Să considerăm un dipol de moment Po intr-un
cimp electric, cum este arătat în figura 11.3. Energia sarcinii pozitive
este qc1> (1) şi energia sarcinii negative - q4> (2). Astfel, energia dipolului
reprezintă suma

sau
(1114)

'q,\ E

"_).(2)
FJc;', 11.1. (a) Intr-un gaz de molecule polare, mo- Fig. 11.3. Energia
IJ anentde individuale sint orientate la intimplare: unui dipol Po în
~~entul mediu într-un volum mic este zero. (b) cîmpul E este
........ IQ există un cîmp electric, există o oarecare ali- -po·E.
niere a moleculeIar.

\ttide 9 este unghiul Între P1J şi

E. Cum era de aşteptat, energia este
"ţ.Ulaicobolităcind dipolii sînt paraleli cu cîmpul.
A__ Anăm ecurn gradul
de aliniere folosind metodele mecanicii statistice.
\~!'. nm găsit (cap. 40, vol.
1), că, într-o stare de echilibru termic, numărul
"; ~tiv de molecule cu energia potenţială U este proporţional cu
e- V1kT (11.15)
210 INTERIORUL DtELECTRICILOR

unde U(x, Y. z) este energia potenţială funcţie

de poziţie. Aceleaşi
ca o
raţionamente ar spune că, folosind (11.14) pentru energia potenţială ca
funcţie de unghi, numărul de molecule al căror moment dlpolar face
unghiul e, cu cîmpul electric, pe unitatea de unghi solid, este propor-
ţional cu e- U/ k T
Notînd n(9) numărul de molecule pe unitatea de unghi solid, avem
(11.16)
Pentru temperaturi şi cîmpuri normale, exponentul este mic, astfel
că putem aproxima exponentiala prin dezvoltarea

n(e)=n((1+"O~C;S6). (11.17)

Putem găsi no dacă integrăm (11.17) pentru toate unghiurile; rezul-

tatul ar trebui să fie tocmai N, numărul total de molecule pe volumul uni-
tate. Valoarea medie a lui cos e pentru toate unghiurile este zero, astfel
că integrala este tocmai 7lij înmulţit cu unghiul solid total 41(. Obţinem
N
7lij-~! (11.18)

Vedem din (11.17) că vor exista mai multe molecule orientate de-a
lungul cîmpului (cos 9-1) decit invers (cos 8=-1). AstfBl, În orice vo-
lum mic ce conţine mai multe molecule va exista un moment dlpolar net
pe unitatea de volum, adică o polarizatie P. Pentru a calcula polarizaţia P,
vom lua suma vectorială a tuturor momentelor moleculare intr-un volum
unitate. Deoarece ştim că polarizaţia este îndreptată in direcţia lui E,
vom însuma componentele in acea direcţie (componentele perpendiculare
pe E se vor anula reciproc)

p= EPo cos 8 1•
volum
u"itale

Putem evalua suma integrînd asupra distribuţiei unghiularc. Ele-

mentul de unghi solid corespunzător unghiului 9 este 2l't sin 8 de. ast-
fel că
.'
p= ~ n(9)po cos 9·2l'tsin 8 ao. (11.19)
o

P=-"2
.
Inlocuind valoarea lui n(9) din (11.17), avem

N,( rE
J l+k;' case ) Po cos 9 d(cos 9)

"
 MOLECULE POLARE; POLARIZAŢIE DE ORIENTARE
211

ceea ce se integrează uşor şi ne dă

p=NpJ~! (11.20)
JkT
polarfzaţia este proporţională
cu cîmpul E, deci va exista o comportare
dtelectrică normală. De asemenea. aşa cum ne aşteptăm, polarizatia de-
pinde .invers proporţional de temperatură, deoarece la temperaturi mai
'mari există o nealinierc mai mare, ca rezultat al clocmrtlor. Această
:aependenţă de tip llT este numită legea lui Curie. Momentul perma-
nent Pu apare la pătrat, din următorul motiv; , 'electric dat,
10 de aliniere depin i momentul mediu car si' n
'aliniere ou ro 01' i . 1, omcn u mediu indus este pro
po ional cu p: .
Ar trebui să încercăm acum să vedem cît de bine concordă relaţia
(11.20) cu experienţa. Să analizăm cazul vaporilor de apă. Deoarece nu
ştim cît este Po, nu îl putem calcula pe P direct, dar (11.20) prezice că

.'
O.OO~
I
I-
.{
/
01
OOOJf--
I -
/
/
0.002 -
/
/
/
/
/
ora I
/
I
1/
'J-~ Fig. 11.4. Măsurătorile experimentale ale con-
".J 6~tei dielectrice a vaportlor de apă la dife-
OO;---;;\;;;--",=-~
aOOJ
rite ternperaturl.

:a..
"]'!;)
';~mea k-l ar trebui să varfezc invers proporţional cu temperatura.
a$'ţ;ă prezicere ar trebui să o verificăm.
BI,om (11.20) obţinem k-I~-"-_ Npl, (11.21)

:',tii', . . e.E 3EokT

'·_;-t" . .. '~k-l ar trebui să varieze direct proporţional cu densitatea N şi invers
- rtional
; I l, \ ' cu temperatura absolută. Constanta dtelectrtcă a fost măsu-
"
.'.'.,',
la cîteva presiuni şi temperaturi diferite, alese astfel ca numărul de
 INTERIORUL DIELECTRICILOR
212

molecule intr-un volum unitate să rămînă fix 1). [Observaţi că dacă măsu­
rătorile ar fi fost făcute toate la o presiune constantă, numărul de mole-
cule pe unitatea de volum ar fi descrescut liniar cu creşterea temperatuni
şi k--1 ar fi variat ca r- 2 , în loc de ~1.] In figura 11.4 am reprezentat
observaţiile experimentale pentru k-l ca funcţie de llT. Dependenţa
prezisă de (11.21) este verificată foarte bine experimental.
Există o altă caracteristică a constantei dielcctrice a moleculelor po-
lare - variaţia acestei constante cu frecvenţa cîmpului aplicat. Datorită
momentului de inerţie al moleculelor, este nevoie de un anumit interval
de timp pentru ca moleculele grele să se sucească în direcţia cîmpului.
Astfel, dacă aplicăm cîmpuri cu frecvente din regiunea microundclor de
înaltă frecvenţă sau de frecvenţe mai înalte, contribuţia polară la constanta
dielectncă începe să dispară, din cauză că moleculele nu pot urma variaţia
cîmpului. In contrast cu aceasta, polartzabllitatea electronică rămîne aceeaşi
pînă la frecvenţe optice, din cauza inertiet mai mici a electronllor.
-co
@. Cîmpuri electrice in cavităţile unui dielectric

Ne întoarcem acum la o problemă interesantă, dar complicată:

problema constantei dielectrice în materiale dense. Să presupunem că
luăm heliu lichid, sau argon lichid, sau un alt material nepolar. Ne aştep­
tăm să existe polarizaţie electronică. Dar într-un material dens, P poate
fi mare, astfel încît cîmpul asupra unui atom individual va fi influenţat de
polariaatia atomilor din imediata sa vecinătate. Problema este, ce cîmp
electric acţionează asupra atomulut individual?
Să ne imaginăm că lichidul este pus între plăcile unui condensator.
Dacă plăcile sînt încărcate, ele vor produce un cîmp electric în lichid.
Dar există, de asemenea, sarcini în atomii individuali şi cimpul total E
\este suma ambelor efecte. Acest cîmp electric adevărat variază foarte,
foarte rapid de la un punct la altul în lichid. Este foarte intens în inte-
Iriorul atomilor - în special, fh~!'-"_Jf!.,'yecinătatea nucleului - şi relativ
slab între atomi. Diferenţa de potenţial dintre plăci este dată de integrala
curbîlinie din acest cîmp total. Dacă ignorăm toate variaţiile datorlte
granulatiet fine, ne putem gîndi la un cimp electric ~ E, care este
tocmai Vid. (Acesta este cimpul pe cerc l-am folosit in capuolul anterlor.)
Ar trebui să ne imaginăm acest cimp ca media pe un spaţiu ce conţine
mai mulţi atomi.
V-aţi putea inchipui acum că un atom "mediu" intr-o aşezare "me-
die" ar simţi acest cîmp mediu. Dar nu este atît de simplu, după cum
putem arăta considerînd ce se întîmplă in secţiuni de forme diferite
~ntr-un dielectric. De exemplu, să presupunem că facem o crestătură
Intr-un dielectrtc polarizat, crestătură orientată paralel cu cîmpul, cum
este arătat in figura 11.5, a. Deoarece ştim că 'V XE=O, integralacurbi-

1) Sânger, Steiger a n d Gachter. Helvetica Phllsica Acta, 5, 200 (1932).

==-
MOLECULE POLARE;-' -'--
POLARJZAŢIE DE ORIE~TARE
~ _"213

linie a cîmpului E de-a lungul curbei r, care se ia aşa cum este arătat
în figura 11.5, b, ar trebui să fie zero. Cîmpul în interiorul crestăturtt tre-
buie să dea o contribuţie care anulează tocmai partea ce provine din
cimpul oxterfor. Prin urmare, E o găsit în centrul unei crestături lungi
şi subţiri este egal cu E, cîmpul electric mediu din dtelectric.

---------

o c

Fig. 11.5. Cîmpul într-o despicătură făcută in-

tr-un dielectric depinde de forma şi orienta-
rea despicăturii.

Să luăm o altă crestătură, ale cărei feţe mari sint perpendiculare pe E,

aşacum este arătat în figura 11.5, c. În acest caz, cîmpul Eo in crestătură
nu este acelaşi ca şi E, deoarece pc suprafaţă apar sarcini de polarizare.
Dacă aplicăm legea lui Gauss la o suprafaţă S desenată ca în figura 11.5, d,
găsfm că intensitatea cîmpului E o în crestătură este dată de

E"~E+ ~ (11.22)
e,

unde E reprezintă din nou intensitatea, cimpului electric în dlelcctrlc.

(Suprafaţa gaussiană conţine sarcina superficială de polarfzarc, lJpol=P,)
Am menţionat în capitolul 10 că l:nE+P este adesea notat D, deci toEo=Do
~ egal cu D din dtel cctric.
Anterior in istoria fizicii, cînd s-a presupus că este foarte important
defini fiecare cantitate prin experiment direct, oamenii au fost feri-
·,sei descopere că ci ar putea defini ce înţeleg prin E şi D într-un
ic fără să fie necesar să se intereseze de atomii din jur. Cîmpul
E este numeric egal cu cîmpul Ea ce ar fi măsurat intr-o tăietură
cu cîmpul Şi, cîmpul D ar putea fi măsurat găsfndu-se Ea într-o
ă normală pe cîmp. Dar cum nimeni nu le-a măsurat vreodată
t mod, aceasta a fost una dintre problemele "filozofice,".
.Pentru cele mai multe lichide care nu au o structură prea complicată,
putea aştepta ca un atom să se găsească, în medie, înconjurat de
 INTERIORUL D1ELECTRICILOR
'14
alţi atomi, în ceea ce ar fi o bună aproximaţie pentru o cavitate sferkă.
Şi astfel, ar trebui să ne întrebăm: "Care ar fi cîmpul într-o cavitate
sferică?" Putem să-I găsim observînd că, dacă ne imaginăm că am practi-
cat o cavitate sfcrtcă Într-un material uniform polarizat, Înlăturăm tocmai
o sfcră de material polarlzat. (Trebuie să ne imaginăm polarizaţia "În-

+~. p.••
~'!

Fig. 11.6. Cîmpul în orice punct A intr-un dielectric

poate fi considerat ca suma CÎmpului într-un on-
fjciu sferic, plus cîmpul datorat dopului sferic.

gheţată'' înainte de a tăia orificiul). Conform principiului suprapunerii,

cîmpul în interiorul dlelcctncului, înainte ca sfera să fi fost scoasă, este
suma cîmpurilor tuturor sarcinilor din exteriorul volumului sferic plus
cîmpurile sarcinilor din interiorul sferei polerlzate. Adică, dacă notăm E.
cîmpul în dielectncul uniform, putem scrie

Cimpul dipoMr;;
tn extero-

Fig. 11.7. Cîmpul electric al unei sfere uni-

form polartzute.

E=Ecavilate+EdofJ\. (11.23)
unde E cadtate este cîmpul în cavitate şi EdojJ este cimpul în interiorul sferei
uniform polartzate (fig. 11.6). Cîmpul une-i sfere uniform polarizate este
arătat în figura 11.7. In interiorul sferei cîmpul electric este uniform şi
are valoarea ----------,-

(1124)
CONSTANTA DIELECTRICA A LICHIDELOR; ECUAŢIA CLAUSIUS-MOSSOTTI
215

Folosind (11.23), obţinem

EctJv1ltr/e = E -1- !,-, (11.25)

S••
Cîmpul într-o cavitate sîcrtcă este mai mare decît cîmpul mediu cu canti-
tatea P/3~o. (Cavitatea sferică dă un cîmp a cărui intensitate se situează
la 1/3 pe scara valorilor dintre cazul crestăturii paralele cu cîmpul şi ca-
zul crestături! perpendiculare pe cîmp.)

11.5. Constanta dlelectrică a lichidelor;

ecuaţia Clauslus-Mossottl

Intr-un lichid, ne aşteptăm ca intensitatea cîmpului care polarlzează

un atom individual să fie mai apropiată de EC4VlIate decît de E. Dacă folo-
sim valoarea Ecadrare din (11.25) pentru cîmpul polarizant În (ll.G) atunci
(11.8) devine
P=Naso (E + c'.
ţ) (11.20)
sau
P=~coE. (11.27)
l-(Na/'J)
Reamintind că mărimea k-1 este tocmai PhoE. avem

k-1=~ (11.28)
1-(i\'a!3)

ceea ce ne dă constanta dlelectrică a unui lichid în 'funcţie de a, polariza-

bilitatea atomică. Aceasta este ecuaţia Cunisius-tâossotti.
De fiecare dată cînd Na este mic, cum se întîmplă pentru un~din
cauză că densitatea N este mică), termenul Na/3 poate fi neglijat în com-
paraţie cu 1 şi obţinem vechiul nostru rezultat (relaţia (11.9)), adică

k-1=Nu. (11.29)
Să comparăm ecuaţia (11.28) cu un rezultat experimental oarecare.
Este necesar mai întîi să luăm cazul gazelor pentru care, folosind măsu­
rătorile lui k, putem să-I găsim pe el din (11.29). De exemplu, pentru
s9lfura de carbon, la zero grade centlgrade. constanta dtelectrlcă este
~f0029, astfel că Na. este 0,0029. Densitatea gazului se calculează uşor, iar
densitatea lichidului .poate fi găsită în manuale. La 20°C, densitatea sul-
turu de carbon lichide este de 381 ori mai mare decît densitatea gazului
,la oaC. Aceasta înseamnă că N este de 381 ori mai mare in lichid decît
eate in gaz, astfel că _o dacă ne menţinem la aproximaţia că polarlzabilt-
tateaatomică a sulfur-ii de carbon nu se schimbă atunci cind este conden-
sată in lichid - Nrl in lichid este ele 381 ori 0,0029, sau 1,11. Observaţi
că termenul Nu/3 are valoarea aproape 0,4, astfel că nu mai poate fi
 INTERIORUL DIELECTRICn.OR
216

neglijaLCu aceste valori, prezicem o constantă dielectrică de 2,76, care

concordă rezonabil cu valoarea observată de 2,64.
In tabela 11.1 dăm unele date experimentale referitoare la cîteva sub-
stanţe (luate din Handbook of Chemistry dnd Physics) împreună cu COn-
stantele dtelectrice calculate cu (11.28) în modul descris anterior. Concor-
clanta între observaţie şi teorie este chiar mai bună pentru argon şi oxigen
decît pentru C~ - şi nu atît de bună pentru tetraclorura de carbon. In
general rezultatele arată că relaţia (11.2B) este foarte bună.

Tabela nI
Calculul constantei dlclcclrlce a unor lichide din constanta ătetectrtcă a gazelor

----I
--.--1
Sub.tanlaI -~~·I
G.~uJ

Densitat,," Densitatea I
Ra['orlul')
UoM".'
I Nu I k Iprezh} Ik (eKp)
I
cs, 1,0029 0,0029 0,00339 1,283 381 1,11 2,76 2,64
0, 1,000523 0,OJ0523 0,00143 1,19 832 0,435 1,509 1,507
CCI. 1,0030 0,0030 0,00489 1,59 325 0,977 2,45 2,24
A I,00054,~ 0,000545 0,00178 1,44 810 0,441 1,517 1,54
1) Raportul - densttatea lichiduloi/dcnsţtatca gazului.

Deducerea acestei relaţii este valabilă numai pentru polarizaţia elec-

tronică in lichide. Ea nu este valabilă pentru molecule polare ca HzO.
Dacă efectuăm aceleaşi calcule pentru apă, obţinem Nu= 13,2, ceea ce în-
semnează că valoarea constantei diclectrice pentru lichid este negativli, in
timp ce valoarea observată a lui k este 80. Problema are de-a face cu
tratarea corectă a contribuţiei dtpolilor permanenţi, şi Onsager a indicat
calea corectă de urmat. Nu avem timp să tratăm acum acest caz, dar dacă
sînteţi interesaţi, el este discutat in cartea lui Kittel, "Introducere în fizica
corpului solid''.

11.6. Dielectrici solizi

Să
ne intoarcem la solide. Primul fapt interesant in cazul solidclor
este că
poate fi realizată o polarizaţie permanentă - care persistă chiar
fără aplicarea unui cimp electric. Un exemplu de acest gen poate fi o
substanţă cum ar fi ceara, care conţine molecule lungi, cu un moment
dipolar permanent. Dacă topiţi o oarecare cantitate de ceară şi aplicaţi un
cîmp electric intens asupra ei cind este in stare lichidă, astfel încît mo-
mentele dfpolare să devină parţial orientate, ele vor rămîne nemodificate
atunci cînd lichidul Se solidifică. Substanţa solidă va avea o polarlzatlc
CONSTANTA DIELECTRICA A LICHIDELOR; ECUAŢIA CLAUSIUS-MOSSOTTI

permanentă, care rămîne şi atunci cind cimpul este înlăturat. Un astfel

de solid este numit eleetret.
Un electret are sarcini de polartzatle permanentă pe suprafaţa sa şi
ssta analogul electric al unui magnet. Totuşi, el nu este atit de util, de-
oarece sarcinile libere din aer sint atrase pe suprafeţele sale, anihilind

, ,
O O OOO
00 El-0 00 iffi(;,
0El
OOOOO
00 El0 00 00 00
oOoe o
0e ee 00 00 00
o
00 o <il ~
~O e
00
Fig. 11.8. O reţea cristalină complexă poate
avea o polarizaţie permanentă intrinsecă P.

sarcinile de polartzaţle. Electretul este "des-eărcat" şi nu mai există cim-

puri externe vizibile.
A fost găsită, de asemenea ca apărînd în mod natural in unele sub-
stanţe cristaline, o polarlzaţie internă permanentă P. In astfel de cristale,
fiecare celulă unitate a reţelei are un moment dipolar permanent identic,
aşa cum e desenat în figura 11.8. Toţi dipolii sînt îndreptaţi in aceeaşi
direcţie, chiar în absenţa unui cimp electric. Multe cristale complicate au,
de fapt, o astfel de polartzetie: noi nu o remarcăm in mod normal, deoarece
cimpurile exterioare sint anihilate, exact ca pentru electreţi.
Dacă sînt modificate aceste momente dipolare interne ale unui cristal,
apar totuşi cimpuri externe, deoarece nu este timp Suficient ca pentru
sarcinile împrăştiate să se rcgrupeze şi să anihileze sarcinile de polarizaţie;
Dacă dielectricul se află Într-un condensator, vor fi induse pe armă tun
sarcinile libere. De exemplu, momentele se pot schimba atunci cînd un
dielectric este încălzit, din cauza destinderii termice. Efectul este numit
piroelectricitate. De asemenea, dacă schimbăm tensiunile într-un cristal
- de exemplu, dacă îl îndoim - momentul poate din nou să se modifice
puţin şi poate fi detectat un mic efect electric, numit piezoelectricitate.
Pentru cristale care nu au un moment permanent, se poate elabora
o teorie a constantei dielectrtce care Implică pclarizabilitatea electronică a
8totnilof. Se procedează foarte asemănător ca la lichide. Unele cristale au
';le asemenea dipoli rotitori în interior şi rotaţia acestor dipoli va contribui
.41 ea la valoarea lui k. In cristale Ionrce, ca NaeI există de asemenea pola-
rlzabilitate ionică. Cristalul constă dintr-o aşezare, ca pe o tablă de şah,
de tont pozitivi şi negativi. In cîmp electric ionii pozitivi sint etraşt intr-un
 rN'TERJOIWL DIELECTRICILOR
213

sens, iar cei negativi în celălalt: există o mişcare relativă distinctă El sar-
cinilor pozf tlve si negative şi deci 1) polanzatlc de volum. Am putea csttma
mărimea polartzabilităţit lemec cnnoscîno ripidHatea cl'i~tn:t'lor c]l' sa!'!" dar
nu vom aborda acest subiec-t aici.

11.7. Feroeleetrtcltatca: EaTiO'1

Dorim să descnom acum o clasă specială de cnstalo. core au. accuten-

tal, un moment permanent intrinsec. Situaţia este atit do aproape de lmută
încît dacă creştem puţin temperatura rlr: isi pierd complet momentul per-
manent. Pe de altd parte, dacă sint cristale aproap{' cubice. astfr-l încît
momentele lor să poată fi rotite in r1irf'cţii diferite, putem detecta o mare
variaţie a momentului atunci cind este modificat cîmpul electric aplicat
Toate momentele se aranjează similar şi obţinem un efect global mare.
Substantele care 8\1 acest tip de moment pormanonr s. numesc ţeroetec­
trice, după efectele fcromagnetio- corespunzătoere care au Iost descoperiti'
mai întîi în fier.
Am dori '0'<1 explicăm rnm se prodnco Icroeh ctricitatea (k~criind un
exemplu particular ele matc-nal fcroolr-ctric. Există cîteva moduri in caft'
poate' fi produsă proprietatea de' n-roolcctncttatc: el ar vom considera numai

Fig.lUJ. Celula unitate de EaTiO:I • Atomii

umplu de fapt cea mai mure parte D. spaţiu­
lui; pentru clurttntc, sînt arătate numai pozj-
ţiile- centrelor lor.

cazu] misterios al titanatulut (le bariu, I3nTiO'J' Această substanţă arc n

reţea cristalină a cărei celulă de bază este desenată în figura Ll.Il. S.
constată că deasupra unei tcmperaturi oarecare, concret 118"C, titanatul
de bariu este un diclcctric obişnuit, ClI o constantă diekctrică cnnrmii Slll)
aroastă temperatură. însă, el capătă subit 1111 moment permanent.
FERO"ELECTRiCIT.-'.Tr:;A: TIn'1'iO,
------------------------ 210

Pentru calcularea polanzatlei substanţei solide, trebuie să gasim mai

întîi cîmpurile locale in fiecare celulă unitate. Trebuie să includem cîm-
purile datorate polarizatiel însăşi, aşa cum am făcut-o pentru cazul unui
lichid. Dar un cristal nu este ca un lichid omogen, astfel că nu putem
folosi pentru cîmpul local valoarea ce am obţine-o fntr-o cavitate sfcrtcă.
Dacă calculaţi pentru un crtstal. găsiţi că factorul li:l elin (11.24) c"1c puţin
diferit, dar nu departe de 1/3. (Pentru un cristal cubic simplu, este chim-
1/3.) Vom presupune, însă, pentru discuţiile noastre preliminare, că facto-
ru11/.1l'sto valal»l pentru BaTiO:,'.
Cind am scris relatia (11.2fl) se poate !;(\ vă fi întrebat Cl' s-ar întîmpla
dacă N a ar deveni mai mare decît :3. S-81' părea că mărimea k ar deveni
negativă. Dar aceasta cu siguranţă nu poate fi adevărat. Să vedem ce ar
trebui să re Intimple dacă am creste treptat Il, intr-un cristal oarecare.
Atunci cînd el eli-vine mai mare, polarizatia devine şi ea mai mare, produ-
cînd un cîmp leca! mai mare. Dar un cimp local mai mare va polanze
mai mult fk-car ' atom, crescînd încă mai mult cîmpul local. Dacă "contri-
buţia" atomtlcr este suficientă, procesul continuă: există un fel de auto-
amplificare care produce o creştere fără limită a polanzaţiei - presupu-
nind că polanzatta fiecărui atom creşte proporţional cu cimpul. Condiţia de
"declanşare'; a acestui proces apare atunci cînd Nrt=3. Polarizaţia nu de-
vine Infinită, evident, deoarece proportlonalttatea Între momentul indus şi
CÎmpul electric încdca/.i'i la cîmpuri intense, astfel cti formulele noastre
nu mai sînt corecte. Ceea ce se întîmplă însă este că reteaua se "blo-
chează", cu o polarizatîc Internă înaltă, autogcnerată.
In cazul substante! BaTiO'l există, in afară de polarizatia electronică,
de asemenea o mare polarrzaţlo ionică, presupusă că s-ar datora lonllor
de tttan, caro se pot mişca puttn în interiorul reţelei cubice, Reţeaua se
opune la mişcări mari; asUl'l., după ce titanul s-a îndepărtat putin, el se
"blochează" şi se opreste. Dar celula cristalină rămîne atunci cu un
moment dipolar permanent.
In cele mai multe cristale, lucrurile stau astfel pentru toate tempera-
tunle care pot ii atinse. Aspectul foarte interesant în legătură cu titanatul
de bartu este că există o astfel de situaţie delicată în care, dacă Na des-
creşte numai puţin, cristalul se distruge. Deoarece N descreşte cu creşterea
temperaturn ..- din Cauza dcstlndcnt termice - putem varia Na, variind
temperatm-a Sub temperatura critică cristalul este foarte puţin consistent,
astfel că -- prin aplicarea unui cîmp extern - este uşor să 50 modifice
polarizarea şi să o avem blocată într-o direcţie diferită.
Să vedem dacă -putem analiza ce se tntimplă mai în detaliu. Notăm
T~ temperatura critică lei care Nu este exact S. Pe măsură ce tompcraturu
creşte, N scade puţin din cauza dcstinderi i reţelei. Deoarece dcstinderea
este mică, putem spune c-a in vecinătatea tcmpcraturu critice
(1130)
 INTERIORUL DIELECTRICILQR
220

unde 13 este o constantă mică, de acelaşi ordin de mărime ca şi coeficientul

de dilatare termică, adică în jur de 1O-1l la 10-'6 pe grad Celsius. Dacă In-
locuim acum această relaţie in ecuaţia (11.28), obţinem că

k--l = 3~B(T:-Tc1
~(T-T,)/3

Deoarece am presupus că I3(T-T c ) este mic în comparaţie CLI unu, putem

aproxima această formulă prin
k_l= _ _
9 _. (11.31)
~(T-Tc)

Această relaţie este adevărată, evident, numai pentru T>T c • Vedem că.
exact deasupra temperaturi! critice, k este enorm. Deoarece Nu este atît
de apropiat de 3, există un efect de mărire imens şi constanta dtelcctrică
poate lua cu uşurinţă valori de la 50000 la 100000. Ea este de asemenea
foarte sensibilă la temperatură. La creşterea tcmperaturii, constanta dielr-c-
trică scade invers proporţional cu temperatura, dar, spre deosebire de cazul
unui gaz dlpolar, pentru care k-l variază invers proporţional cu tempe-
ratura absolută, pentru îeroelectricc el variază invers proporţional cu dife-
renţa dintre temperatura absolută şi temperatura critică, (această lege este
numită legea Curie - Weîss).
Ce se întîmplă cînd coborîm temperatura la temperatura critică? Dacă
ne imaginăm o reţea de celule unitere, cum este cea din figura 11.9, vedem
că este posibil a alege lanţuri de ioni de-a lungul unor linii verticale. Unul
din ele constă din ioni de oxigen şi tttan. Există alte linii constituite
fie din ioni de bariu, fie de oxigen, dar distanţele de-a lungul acestor
linii sînt mai mari. Construim un model simplu pentru a imita această
situaţie imaginind, cum este arătat în figura 11.10, a, o serie de lanţuri de
ioni. De-a lungul a ceea ce numim lanţul principal, distanţa intre ion:
este a, care este jumătatea constantei reţelei; distanţa laterală intre lan-
ţuri identice este 2 a. Există lanţuri mai rare, intermediare, pe care le vom
neglija pentru moment. Pentru a efectua analiza puţin mai uşor, vom
presupune de asemenea că toţi ionii de pe lanţul principal sînt identici.
(Nu este o simplificare serioasă, deoarece toate efectele importante vor
apărea totuşi. Acesta este unul din trucurile fizicii teoretice. Se rezolvă
o problemă diferită deoarece este mai uşor să fie înţeleasă la inceput -
apoi cînd Se inţelege cum merg lucrurile este destul timp pentru a intro-
duce toate complicaţiile.)
Să încercăm acum să găsim ce se întîmplă cu modelul nostru. Pre-
supunem că momentul dipolar al fiecărui atom este p şi dorim să calculăm
cimpul în punctul in care se găseşte unul din atomii lanţului. Trebuie
să găsim suma cîmpurilor tuturor celorlalţi atomi. Vom calcula mai întîi
cîmpul dipolilor dintr-un singur lanţ vertical; vom vorbi despre celelalte
FEROELECTRICITATEA; BaT10" 221

20
•i
• t t
t
• t t

• t
o b
Fig. 11.10. Modele ale unui feroelectric: (a) corespunde
la un untiferoelectric şi (b) la un feroelectrlc normal.

lanţuri mai tîrziu. Cîmpul la distanţa r de la un dipol, într-o direcţie de~a

lungul axei sale, este dat de .

E~_l_-"'-.. (11.32)
4}l~o r"

La orice atom dat, dipolii la distanţe egale deasupra şi dedesubt dau

cîmpuri în aceeaşi direcţie, astfel că pentru întregul lanţ obţinem
El<Jnţ= 1_ ~(2+~+~+~+ ... )=..1:.. 0,888. (11.33)
4r,~o a' 8 27 64 ~o a"
Nu este prea dificil de arătat că dacă modelul nostru ar fi ca un cristal
complet cubic - adică dacă următoarele linii complete s-ar afla numai la
distanţa a - numărul 0,383 ar fi schimbat în 1{3. Cu alte cuvinte, dacă
liniile următoare ar fi la distanţa a, ele ar contribui numai cu 0,050 uni-
.tăţi la suma noastră. însă, următorul lanţ principal pe care il considerăm
.eats la distanţa 2a şi, cum vă amintiţi din capitolul 7, cîmpul unei struc-
turi periodice descreşte exponenţial cu distanţa. Prin urmare, aceste linii
eontrtbuio mult mai puţin decît 0,050 şi putem neglija toate celelalte
lanţuri. .
Este necesar acum să se găsească ce polarizabilitate a. este necesară
pentru a face să se declanşeze procesul. Să presupunem că momentul
222 INTERIORUL DIELECTRtCn.On

indus p al fiecărui atom al lanţului este proporţional cu cîmpul aplicat

asupra sa, ca în ecuaţia (11.6). Obţinem cîmpul polarizant asupra atomului
din E",,,,, folosind ecuaţia (11.32). Avem astfel cele două ecuaţii

şî
0,383 P
Elao<
'=- ,- _.
a ,~

Există două soluţii: E şi p ambele zero, sau

c<~--
"
0,383
cu E şi P ambele finite. Astfel, dacă a este a 3(O,383, se va stabili o pola-
rizaţie permanentă susţinută prin propriul său cîmp. Această egalitate
critică trebuie să fie atinsă pentru titanatul de banu exact la tempera-
tura T(. (Observaţi că dacă a. ar fi mai mare decît valoarea critică pentru
cîmpuri mici, aceasta ar descreşte la cîmpuri mai mari şt, la echilibru, ar
fi valabilă aceeaşi egalitate pc care am găsit-o.)
Pentru BaTi03 , distanţa a este 2 ·10-8 cm, astfel că trebuie să ne
aşteptăm că a=21,B·I0- 2 4 cm", Comparăm această valoare cu polarlzabfli-
tăttle cunoscute ale atomilor individuali. Pentru oxigen, a = 30,2 .10-2 4 cm";
sintem pe drumul bun! Dar pentru titan, a=2,4·10- 2 4 cme; cam mic!
Pentru a folosi modelul nostru ar trebui, probabil, să luăm media. (Am
putea calcula lanţul din nou pentru atomii ce alternează, dar rezultatul
ar fi aproximativ acelaşi.). Astfel u (mediu) = 16,3 .10-24 cm", care nu este
destul de mare pentru a da o polarizatlc permanentă.
Dar staţi o clipă! Am adunat pînă acum numai polarizabilitătilc
electronice. Există de asemenea o oarecare polarizatie datorită mişcării
Ionulul de titan. Tot ceea ce ne trebuie, este o polarizabilttate Ionică
de 9,2 .10-24 cm'', (Un calcul mai precis, folosind atomi ce alternează,
arată că este nevoie de fapt de 11,9,10-2'1 cmt.) Pentru a inţelege proprie-
tăţile substanţei BaTi03 , trebuie să presupunem că există o astfel de pola-
rizabilitate ionică.
Nu se ştie de ce ar trebui să aibă ionul de titan în titanatul de bariu
o polarizabllitate ionică atît de mare. Mai mult, este în aceeaşi măsură
neclar, de ce, la o temperatură mai coborîtă, el polarizcază de-a lungul
diagonale! cubului şi al diagonalei feţei. Dacă dcsenăm mănrrule reale
ale sferelor în figura 11.9 şi ne întrebăm, dacă titanul este puţin liber în I
cutia. fo~ată de atomii de oxigen învecinaţi - aceasta este exact ceea II
ce ati dort, astfel încît să poată fi deplasat uşor - găsim exact contra-
riul. El se potriveşte foarte strîns. Atomii de bariu sînt puţin liberi, dar
dacă lăsaţi ca ei să fie cei ce se mişcă, calculele nu ies. Vedeţi astfel că
problema nu este, de fapt, sută la sută clară; există încă mistere pe care
am dori să le înţelegem.
 FEROELECTRICITATEA: BaTiO,

Retntorctndu-ne la modelul nostru simplu al figurii 11.10, a, vedem

că cimpul unui lanţ ar tinde să polarizeze lanţul vecin în direcţie opusă.
Aceasta înseamnă că, cu toate că fiecare lanţ ar fi blocat, nu ar exista
moment permanent pe unitatea de volum! (Cu toate că nu ar exista efecte
electrice externe, ar exista totuşi unele efecte termodinamice ce s-ar pu-
tea observa.) Astfel de sisteme există şi sînt numite antlferoelectrtce. Astfel
ceea ce am explicat este de fapt comportarea unui antlferoelectrlc. Tita-
natul de barlu, însă, arată de fapt ca aranjarnentul din figura 11.10, o. Lan-
ţurile de oxlgen-titan sînt toate polarizatc în aceeaşi direcţie, deoarece
există lanţuri intermediare de atomi între ele. Cu toate că atomii în
aceste lanţuri nu sînt foarte polarizabili, sau foarte denşi, ei vor fi oare-
cum polarizaţi, în direcţia antiparalelă la lanţurile oxigen-titan. Cîmpurile
mici produse la lanţul următor de oxigcn-tttan îl vor orienta paralel cu
primul. Astfel BaTiO;) este, de fapt, feroclectric şi aceasta din cauza ato-
milor dintre lanţuri. V-aţi putea intreba: "Dar, care este interacţiunea
directă Între cele două lanţuri de O-Ti?". Reamintiţi-vă, totuşi, că inter-
acţiunea directă descreşte exponenţial cu distanţa; efectul lanţului de
dipoli puternici la distanţa 2a poate fi mai mic decît efectul unui lanţ de
dipoli slabi la distanţa a.
Aceasta completează prezentarea noastră destul de lungă asupra in-
ţelegerii actuale a constantei dielectnce a gazelor, lichidelor şi solidclor.

!
 .2. Analogi electrostatici

12.1. Aceleaşi ecuaţii au aceleaşi solutii

Cantitatea totală de informaţie ce s-a dobindit despre lumea fizică

de la începutul progresului ştiinţific este enormă şi pare aproape imposibil
ca vreo persoană să cunoască o fracţiune rezonabilă a ei. Dar este, de fapt,
foarte posibil pentru un fizician să aibă o cunoaştere largă a lumii fizice
mai uşor decit să devină specialist într-o arie strîmtă oarecare. Motivele
pentru aceasta sint triple: mai întîi, există principii mari care se aplică la
tot felul de fenomene - ca principiul conservării energiei şi a momentu-
lui unghiular. O înţelegere profundă a unor astfel de principii duce la in-
ţclegerea multor lucruri dintr-o dată. In al doilea rînd, multe fenomene •
complicate, cum ar fi comportarea solidelor la presiune, depind de fapt
în mod fundamental de forţele electrice şi de cele cuantice, astfel că dacă
se înţeleg legile fundamentale ale electricităţii şi ale mecanicii cuantice,
există cel puţin o oarecare posibilitate de a inţelege multe dintre feno-
menele ce intervin in situaţii complexe. In sfîrşit, există o coincidenţă
dintre cele mai remarcabile: ecuaţiile pentru multe situaţii fizice diferite
au exact aceeaşi formă. Evident, simbolurile pot fi diferite - o literă este
în locul alteia - dar forma matematică a ecuaţie! este aceeaşi. Aceasta
înseamnă că, studiind o problemă, avem imediat o mare cantitate de
cunoaştere directă şi precisă despre soluţiile ecuatiilor unei alte probleme.
Am terminat cu studiul electrostaticii şi vom trece curînd la studiul
magnetismulut şi al electrodinamicii. Dar înainte de a face aceasta. am
dori să arătăm că, în timp ce am învăţat electrostatlca, am învăţat simul-
tan despre un mare număr de alte subiecte. Vom găsi că ecuaţiile clectro-
stattcd apar în citeva alte locuri în fizică. Printr-o translaţie directă a
soluţiilor (evident, aceleaşi ecuaţii matematice trebuie să aibă aceleaşi so-
luţii) este posibil a se rezolva probleme în alte domenii cu aceeaşi uşurinţă
- sau cu aceeaşi greutate - ca în electrostatfcă.
Ecuaţiile electrostaticft, după cum ştim, sînt
"'V. (kE) = PUb!!. (12.1)

'7XE~O.
'. (12.2)

I
CURGEREA CÂLD(:RII; O SURSA PL"NCTIFORMA LINGA O FRONTIERA PLANĂ I~FINITA 225

(Luăm ecuaţiile electrostaticii cu dlelectrici pentru a avea cea mai gene-

rală situaţie.) Acelaşi conţinut fizic poate fi exprimat într-o altă formă
matematică
E--v~ (12.3)

V·(kVCfT)=_PllbeT (12.4)
'.
Esenţialul este acum că există multe probleme fizice ale căror ecuaţii ma-
tematice au aceeaşi formă. Există un potenţial (41) al cărui gradient
înmulţit cu o funcţie scalară (k) are o divergenţă egală cu o altă funcţie

scalară (-~).
Tot ceea ce ştim despre electrostatjcă poate fi transportat imediat
Într-un alt subiect şi viceversa. (Aceasta merge, evident, în ambele sen-
suri - dacă celălalt subiect are oarecare caracteristici particulare cu-
noscute, atunci putem aplica acele cunoştinţe la problema elcctrostattcă
corespunzătoare.) Dorim să considerăm o serie de exemple din domenii
diferite, care produc ecuaţii de această formă.

12.2. Curgerea căldurii; o sursă punctiformă

lîngă o frontieră plană infinită

Am discutat un exemplu mai înainte (paragraful 3.4) - curgerea

căldurii. Imaginaţi-vă un bloc de substanţă, care nu trebuie să fie omo-
gen, ci poate consta din diferite materiale alăturate, în care temperatura
variază de La un punct la altul. Ca o consecinţă a acestor variaţii de
temperatură există o curgere de căldură, care poate fi reprezentată prin
vectorul b. EI reprezintă cantitatea de căldură care curge pe unitate de
timp printr-o arie unitate pcrpendiculară pe direcţia de curgere. Diver-
genţa lui h reprezintă viteza pe unitatea de volum cu car-e căldura pără­
seşte regiunea:
\1- h-e-viteza de ieşire a căldurii pe unitatea de volum.
(Am putea, evident, scrie ecuaţia în formă integrală - exact cum
am. făcut în electrostatică cu legea lui Gauss - care ar spune că fluxul
printr-o suprafaţă este egal cu viteza de variaţie a energiei termice în
llltenorul materialului Nu ne vom ocupa de translatarea ecuaţiilor într-o
direcţie sau alta între forma diferenţială şi cea integrală, deoarece se
Procedează exact la fel ca in electrostatică.)
Viteza cu care căldura este generată sau absorbită în diferite puncte
depinde, evident, de problemă. Să presupunem, de exemplu, că există
o sumă de căldură în interiorul substanţei (poate o sursă radioactivă, sau o
rezistenţă încăizftă printr-un curent electric). Să notăm s energia calorică
PI'odU5ă pe unitate de volum, pe secundă, de către această sursă. In interio-
rul volumului pot exista de asemenea pierderi (sau cîştiguri) de energie
15 - FizlclI moderni 'VoI. D.
 226 ANALOG] ELECTROSTATlCI

calorică care se transformă în alte energii interne. Dacă u este energia

internă
.
pe unitatea Iiie Va1om, - d;
du va fi de asemenea o "sursă" de ener-

g1e calorică. Avem, atunci,

(12.5)

Nu trecem să discutăm tocmai acum ecuaţia completă in care lucru-

rile variază în timp, deoarece facem o analogie eu electrostatica unde
nimic nu depinde de timp. Vom considera numai probleme cu curgere
staţionară de căldură, în care sur'se constante au produs o stare de echi-
libru. In aceste cazuri,
(12.6)
Evident, este necesar să avem o altă ecuaţie, care să descrie cum
curge căldura în diferite locuri. In multe substante curentul de căldură
este aproximativ proporţional cu variaţia tempereturtt cu poziţia: eu cit
este mai mare diferenţa de temperatură pentru o distanţă dată, cu atît
este mai mare curentul de căldură. Cum am văzut, vectorul curent de
căldură este proporţional cu gradientul de temperatură. COnstanta de pro-
porţionalitate K, care este o proprietate a substanţei, este numită conduc-
tivitate termică
h~-KvT. (12.7)
Dacă proprietăţile substanţei variază un loc la altul, atunci
de la
K=K(x, y, z) este o funcţie de poziţie. [Ecuaţia (12.7) nu este atit de fun-
damentală ca (12.5), care exprimă conservarea energiei calorice, deoarece
prima depinde de o proprietate specială a substantei.] Dacă inlocuim acum
(12.7) in ecuaţia (12.6) avem
(12.8)
care are exact aceeaşi formă ca (12.4). Problemele de curgere staţionară
a căldurii şi cele de electrostaiicii sînt aceleaşi. Vectorul h de curgere a
căldurii corespunde lui E şi temperatura T corespunde lui 41. Am obser-
vat deja că o sursă punctiformă de căldură produce un cîmp de tern-
peraturi care variază ca 1/r şi o curgere de căldură care variază ca 1/r 2 .
Aceasta nu este altceva decît o traducere a afirmaţiilor din electrostatică
că o sarcină puncttîormă generează un potenţial care variază ca 11r şi
un cîmp electric care variază ca lIr. Putem, în general, să rezolvăm
probleme statice de căldură la fel de uşor cum putem rezolva probleme
electrostatice.
Să considerăm un exemplu simplu. Să presupunem că avem un ci-
lindru de rază a la temperatura T 1> menţinută prin generatorul de căldură
din cilindru. (Acesta ar putea fi, de exemplu, un fir prin care trece un
curent, sau un tub în care condensează vapori.) Cilindrul este acoperit cu
un înveliş concentric de material izolator oare are o conducttvttate K. Să
spunem că ram exterioară a izolantului este b şi exteriorul este ţinut la
CURGEREA CALDURII; O SL'RSA PUNCTIFORMA LINGA O FRONTIERA PLANA INFINIT A

temperatura T 2 (fig. 12.1, a). Dorim să găsim cu ce viteză va fi Pierdută

căldura de către fir, sau tubul de vapori, sau de ceea ce este in centru.
Fie G cantitatea totală de căldură pierdută de o lungime L a tubului.
Aceasta este ce Încercăm să găsim.
Cum putem rezolva această problemă? Avem ecuaţii diferenţiale, dar
deoarece ele sint aceleaşi ca şi cele ale electrostattcit, am rezolvat deja,

' 0,' , K (8of"

ti

Fig. 12.1. (a) Curgerea căldurii in cazul • r, .,

geometriei cilindrice. (b) Problema
electrică corespunzătoare. a b

de fapt, problema matematică. Problema analogă este aceea a unui con-

ductor de rază a la potenţialul ct>h despărţit de un alt conductor, de
rază b la potenţialul ct>2' de un strat concentric de dîelcctrtc între ele,
aşa cum este desenat in figura 12.1, b. Deoarece curgerea de căldură h
corespunde cimpului electric E, cantitatea G pe care dorim să o găsim
corespunde la fluxul cimpului electric dintr-o lungime unitate (cu alte
cuvinte, la sarcina electrică pe unitatea de lungime înmulţită cu Eo). Am
rezolvat problema electrostatică folosind legea lui Gauss. Urmăm acelaşi
procedeu pentru problema noastră de curgere a căldurii.
Din simetria situaţiei, ştim că h depinde numai de distanţa de la
centru. Inchidem astfel tubul într-un cilindru gaussien de lungime L şi de
rază T. Din legea lui Gauss ştim că curgerea de căldură h înmulţită cu
aria 2JtrL a suprafeţei trebuie să fie egală cu cantitatea totală de căldură
generată în interior, pe care o notăm prin G

2JtrLh=G sau h=_S2·. (12.9)

23tTL
Curgerea de căldură este proporţională cu gradr~ntul de temperatură
h~-K'VT

sau, in acest caz, mărimea lui h este

h=~KdT.
dr
Aeeasta, împreună cu (12.9), dă
dT G
(12.10)
de 2rtKLr
'5'
 228 ANAI.OGI ELECTROSTATICI

Integrind de la T=a la r=b, obţinem

T2-Tl=-~ln!. (12.11)
2nKL a
Rezolvind pentru G, găsim
G= 23tKL(Tt-T.) ~
(12.12)
ill(b;a)
Acest rezultat corespunde exact la rezultatul pentru sarcina de pe un
condensator cilindric
Q= 2:(I'"L(<'P,-W~),
ln(bta)
Problemele sint aceleaşi şi ele au aceeaşi soluţie. Din cunoaşterea ce o
avem asupra problemei electrcstaticii, cunoaştem de asemenea cîtă căl­
dură este pierdută de un tub izolat.
Să considerăm un alt exemplu de curgere a căldurii. Să presupunem
că dorim să cunoaştem curgerea de căldură în vecinătatea unei surse
punctifonne de căldură aşezată la o distanţă mică sub scoarţa pămîntului,
sau Ungă suprafaţa unui bloc mare de metal. Sursa de căldură localizată
ar putea fi o bombă atomică care a explodat subteran, lăsînd o sursă
intensă de căldură, sau ar putea corespunde la o mică sursă radioactivă
în interiorul unui bloc de fier - există numeroase posibilităţi.
Vom trata problema idealizată a unei surse punctiforme de căldură
de intensitate G la distanţa a dedesubtul suprafeţei unui bloc infinit de
substanţă uniformă, a cărui conductivltate termică este K. Vom neglija
conductibilitatea termică a aerului din exteriorul substantci. Dorim să
determinăm distributi'r tempet-aturii pc suprafaţa blocului. Cît de cald
este exact deasupra sursei şi în diferite locuri IJe suprafaţa blocului?
Cum vom rezolva această problemă? Este ca o problemă clcctrostatlcă
cu două substanţe, cu constante dielcctrice k diferite, în părţile opuse
ale unei frontiere plenc. Aha! Poate este analogul unei sarcini punctiforme
1Î?gă frontiera dintre un dielectric şi un conductor, sau ceva asemă­
nator?
Să vedem care este situaţia lîngă suprafaţă. Condiţia fizică este că
componenta normală a 11.V h pe suprafaţă este zero, deoarece am presupus
că nu există curgere de căldură înspre exteriorul blocului. Ar trebui să
ne întrebăm: în ce problemă electroetattcă avem condiţia că componenta
normală a cîmpului electric E (care este analogul lui h) este zero pe su-
prafaţă? Nu există nici una!
Acesta este unul din lucrurile la care trebuie să fim atenti. Din mo-
tive fizice, pot exista unele restricţii in tipurile de condiţii matematice
c~e apar în oricare dintre probleme. Astfel, dacă am analizat ecuaţia
dlferenţi~ă numai pentru un număr oarecare limitat de cazuri, putem să
ne fi lipsit de unele tipuri de soluţii care pot apare în alte situaţii fizice.
De exemplu, nu există substanţă cu o constantă dielectrică zero, in timp ce
CURGEREA CALDUmI; O SURSA PUNCTIFORMA LtNGĂ O FRONTIERA PLANA IN·FINITA 229

vidul arc conductlvttatea termică zero. Astfel, nu există analogie elcctro-

statică pentru un izolator termic perfect. Putem, însă, totuşi să folosim
aceleaşi metode. Putem incerca să ne imaginăm ce s-ar întîmpla dacă
COJ1S'tanta dielectrică ar fi zero. (Evident, constanta dielectrică nu este
niciodată zero în orice situaţie reală. Dar am putea avea un caz în care
există o substanţă cu o constantă dielcctrică foarte mare, astfel că am
putea neglija constanta dielectrică a aerului din afară.)
Cum vom găsi un cimp electric care nu are componentă perpcndicu-
Iară pe suprafaţă? Adică unul care este intotdeauna tangent la suprafaţă?
Veţi observa că problema noastră este opusă aceleia a unei sarcini
punctiforme in vecinătatea unui conductor plan. Acolo am dorit ca cimpul
să fie perpendicular pe suprafaţă, din cauză că conductorul a fost in
intregime la acelaşi potenţial. În problema electrică, am inventat o soluţie
imaginînd o sarcină punctiformă in spatele plăcii conductoaro. Putem
folosi din nou aceeaşi idee. Incercăm să punem o "sursă Imagtnc'', care
va face automat să fie zero pe suprafaţă componenta normală a cimpului.
Soluţia este arătată in figura 12.2. O sursă imagine de acelaşi semn şi
aceeaşt intensitate aşezată la distanţa a deasupra suprafeţei va produce
un cîmp Întotdeauna paralel la suprafaţă. Componentele normale ale celor
două surse se anulează.

Fig. 12.2. Curgerea căldurii şi izotermele in

Vecinătatea unei surse punctifonne de căl­
Tempera/uraT
Juprok!et
i..
~
durA, la distanţa a dedesubtul suprafeţei
unui bun conducător termic. O (J 21 JJ

Astfel problema noastră de scurgere a căldurii este rezolvată. 'I'empe-

~tura este aceeaşi pretutindeni, prin analogie directă, ca potenţialul datorit
~ două sarcini punctitorme egale! Temperatura T la distanţa r de la o
Sll1gură sursă punctiformă G, într-un mediu infinit, este
G
(12.13)
4nKr
 ANALOGI ELECTROSTATICr
230

(Acesta, evident, este tocmai analogullui <P=q/4Jt€OT.) Temperatura, pen-

tru o sursă punctiformă împreună cu imaginea ei, este
G· G
T~·-+-· (12.14)
4!1Kr, 4n;KT~

Această formulă ne dă temperatura pretutindeni în bloc. Cîteva suprafeţe

fzoterme sînt arătate în figura 12.2, Sînt de asemenea arătate liniile lui b,
care pot fi obţinute din h=~KVT.
Iniţial ne-am Întrebat despre distribuţia de temperatură pe suprafaţă.
Pentru un punct de pe suprafaţă, la distanţa p de axă, TI =Tz = V
p2+ a2,

astfel că

T (suprafaţă) = _1_ 2G ~ (12.15)

4nK Vp"+a"
Această funcţie este de asemenea arătată pe figură. Temperatura este, na-
tural, mai înaltă exact deasupra sursei decît este mai departe. Acesta este
tipul de probleme pe care gcofizicienii trebuie să-I rezolve adesea. Vedem
acum că este acelaşi tip de problemă ca şi cea pe care am rezolvat-o în
electricitate.

12.3. Membrana întinsă

Să considerăm acum o situaţie fizică complet diferită, care, cu toate

acestea, dă din nou aceeaşi ecuaţie. Să considerăm o foaie de cauciuc sub-
ţire - o membrană - care a fost întinsă pe un cadru orizontal mare (ca
un timpan). Să presupunem acum că membrana este împinsă în sus
într-un loc şi în jos în alt loc; cum este arătat în figura 12.3. Putem noi
descrie forma suprafeţei? Vom arăta cum poate fi rezolvată problema
atunci cînd deplasările membrane! nu sint prea mari.
Există în foaie forţe, deoarece este întinsă. Dacă am efectua oriunde
o mică tăietură, cele două părţi ale tăieturii s-ar îndepărta (vezi fig. 12.4).
Astfel, există o tensiune superficială în foaie, analogă tensiunii mono-
dtmensionale într-o coardă Întinsă. Definim mărimea tensiunii superfi-
ciale 'r ca forţa pe unitate de lungime care va ţine împreună cele două
părţi ale unei tăieturi de genul celei arătate în figura 12.4.-
Să presupunem acum că privim o secţiune transversală verticală
a membranct. Ea va apărea ca o curbă, ca cea elin figura 12.5. Fie u de-
plasarea verticală a membranet din poziţia ei normală şi x şi y coordona-
tele în planul orizontal. (Secţiunea transvcrsală arătată este paralelă cu
axa x.)
 MEMBR.'\NA INTINSA
231

Să considerăm o mică eucată a suprafeţei, de lungime Lix si lă­

ţime Liy. Asupra acestei bucăţi se vor exercita forţe din cauza tensiunilor
superficiale de-a lungul fiecărei margini. Forţa de-a lungul marginii 1
a figurii va fi 'CtLiy, îndreptată de-a lungul tangentei la suprafaţă - adică

,
.,~
A

~"~
~~.
Fig. 12.3. O foaie subţire de cau- Fig. 12A Tensiunea superficială -e a
ciuc întinsă pe un cadru cilindric unei foi de cauciuc întinse este forţa
(ca un ttmpan). Care este forma pe unitatea de lungime de-a lungul
suprafeţei, dacă foaia este împin- unei linii.
să în sus în A şi în jos în B.

formînd unghiul €Il cu orizontala. De-a lungul marginii 2, forţa va fi 'C2Liy,

formînd unghiul €Iz. (Pe celelalte două laturi ale bucătd se vor exercita
forţe asemănătoare, dar le vom neglija pentru moment). Forţa netă
in sus asupra bucătti, de la marginile 1 şi 2 este
LiF="C2,1y sin 8 z-L1Liy sin 81.

\,
, " s: 2
B,
"
rooe
u

Fig. 12.5. Secţiunea transversată a foii

deplasate.

Ne vom limita consideraţiile la distorsiuni mici ale membranei, adică la

pante mict; putem atunci înlocui sin e prin tg e, care poate fi scrisă ca
auiax. Forţa este atunci
4F~ H~), -.,(~),] ~y
li

ANA.I.OGI ELECTROSTATICI
232

Cantitatea din paranteză poate fi scrisă la fel de bine (pentru .1.x mic) ca
U
.l- (, 1 ) Ax;
ax 3x
atunci
aF= l (.~) ~xj,y.
ax 3x
Va exista o altă contribuţie la dF provenită de la forţele asupra celorlalte
două margini; forţa totală este evident

[3xa ('U)
AF= :--- r
2x
a ( au)] Ax.1.y.
r-r-

2y dY
+~ T - (12.16)

Distorsiunile diafragmei sînt produse de forţe exterioare. Să facem

ca f să reprezinte forţa asupra foii, in sus, pe unitatea de arie (un fel de
"presiune") provenită din forţele exterioare. Cînd membrana este în echi-
libru (cazul static), această forţă trebuie să fie echilibrată de forţa internă,
pe care tocmai am calculat-o în ecuaţia (12.16). Adică

f~-~~'
D-X ~y

Ecuaţia (12.16) poate fi scrisă atunci

f=-9' (TVU) (12.17)

unde prin v înţelegemacum, evident, operatorul gradicnt bidimensional

(a/ax, aJay). Avem ecuaţia diferenţială ce leagă u(x, y) de forţele apli-
cate f(x, y) şi de tensiunea superficială ,;:(x, y), care poate, in general, să
varieze de la un loc la altul in foaie. (Distorstunile unui corp elastic tri-
dimensional sînt de asemenea guvernate de ecuaţii asemănătoare, dar noi
ne vom ocupa de cazul btdtmensional.) Ne vom preocupa numai de cazul
in care tensiunea,; este constantă pe toată intinderea foii. Vom putea
scrie atunci, in locul ecuaţiei (12.17),
V'u~_.t . (12.18)
'r

Avem încă o ecuaţie care este aceeaşi ca şi cea electrostattcă! - nu-

mai că de data aceasta este limitată la două dimensiuni. Deplasarea u
corespunde la eJ>, iar fi,; corespunde la p/to. Astfel, toate calculele ce le-am
făcut pentru foile plane infinite încărcate, sau pentru fire paralele lungi,
sau cilindri încărcaţi, sint direct aplicabile la membrana întinsă.
Să presupunem că impingem membrana În sus într-un punct oare-
care, pînă la o înălţime definită - adică, fixăm valoarea lui u in unele
locuri. Aceasta este analog cu a avea un potenţial definit în locurile cores-
punzătoare, într-o situaţie electrică. Astfel, de exemplu, putem produce un
"potenţial" pozitiv împingînd în sus membrana cu un obiect ce are forma
secţiunii transversale a conductorului cilindric corespunzător. De exemplu,
 DIFUZIA NE"t:TRONILOR; o SURSA SFF.RTCA UNIFORMA 233

dacă împingem foaia în sus cu o vergea rotundă, suprafaţa va lua forma

arătată în figura 12.6. înălţimea u este aceeaşi ca potenţialul electro-
static 4> al unei vergele cilindrice încărcate. Acesta descreşte ca ln(l/r).
(Panta, care corespunde cîmpului electric E, descreşte ca l/r.)

u
Fig. 12.6. Secţiunea transversata a
unei foi de cauciuc întinse. îm-
pinse in sus de o vergea rotun-
dă. Funcţia u(x, y) este aceeaşi ca
şi potenţialul electric of! (x, y) lîngă
o vergea încărcată, foarte lungă.

Membrana de cauciuc întinsă a fost folosită adesea ca un mod de a

rezolva experimental probleme electrice complicate. Analogia este folosită
invers! Diferite vergele şi bare sint împinse către foaie la înălţimi ce
corespund la potenţialele unui sistem de electrozl. Măsurători de înăl­
ţime dau potenţialul electric pentru situaţia electrică. Analogia a fost dusă
chiar mai departe. Dacă sînt aşezate bile mici pe membrană, mişcarea lor
corespunde aproximativ la mişcarea clectronilor în cimpul electric cores-
punzător. Se pot chiar urmări "electronii" mişcîndu-se pc traiectoriile lor.
Această metodă a fost folosită pentru a proiecta geometria complicată a
multor tuburi de fotomultiplicatori (cum ar fi cele folosite pentru con-
tarii de scintilatle şi cele folosite pentru a controla farurile la "Caclillac:;).
Metoda mai este Încă folosită, dar exactitatea este limitată. Pentru cele
mai exacte lucrări, este mai bine să determinăm cimpurile prin metode
numerice, folosind marile maşini electronice de calcul.

12.4. Difuzia neutronilor; o sursă sferică uniformă

într-un mediu omogen
. Luăm un alt exemplu ce dă acelaşi tip de ecuaţie, de data aceasta
avind de-a face cu difuzia. In capitolul 43 al val. 1 am considerat difuzia
Iontlor intr-un gaz şi a unui gaz În altul. De data aceasta, să luăm un
exemplu diferit - difuzia neutroni1or într-un material ca grafitul. Ne
alegem să vorbim despre grafit (o formă pură a carbonului), deoarece car-
bonul nu absoarbe neutronii lentl. In el neutronii sînt liberi să rătăcească
In toate direcţiile. Ei se deplasează în linie dreaptă cîţiva centimetri, în
medie, înainte de a fi împrăştiaţi de un nucleu şi deviaţi într-o direcţie
nouă. Astfel, dacă avem un bloc mare - cu latura de mai mulţi metri -
QieUtronii care se află iniţial intr-un loc vor difuza în alte locuri. Dorim
... găsim o descriere a comportării lor medii - adică, scurgerea (fluxul)
lor medie. -
;::" Fie N(x, y, z) ~V numărul de neutroni în elementul de volum ~ V în
~ (x, y, z). Din cauza mişcării lor, unii neutroni vor părăsi elementul

3:'-,

&
"-~'" .....
ro. ~,

,
2,. ANALOGI ELECTROSTATICI
--
de volum ,1,V, iar alţii vor intra. Dacă există mai mulţi ncutronl într-o
regiune decît Într-o regiune vecină, vor merge mai mulţi neutroni din
prima regiune fn a doua decît vor veni înapoi; va exista o scurgere netă.
Urmînd raţionamentele capitolului 43 din voL I, descriem curgerea prin-
tr-un vector de curgere J. Componenta J x este egală cu numărul net de
neutroni care trec în unitate de timp prin aria unitate perpendiculară pe
direcţia x. Am găsit că

l (12.19)
x=-DE!!-
a,
unde constanta de difuzie D este dată in funcţie de viteza medie v şi libe-
rul parcurs mediu l între ciocniri şi are valoarea

D=l,[v.
3
Ecuaţai vectorială pentru J este
J~-DVN. (12.20)
Fluxul neutronilor prin orice element de suprafaţă da este J -n da (unde,
ca de obicei, n este vectorul normal unitate). Curgerea netă din elementul
de volum este atunci (folosind raţionamentul gaussian obişnuit) 'V·JdV.
Această curgere va genera o descreştere în timpa numărului de neutroni
în elementul de volum ~V. în afara cazului că neutronii ar fi creaţi în
4V (printr-un proces nuclear oarecare). Dacă există surse în volum care
generează S neutroni în unitatea de timp, într-un. volum unitate, atunci
curgerea netă spre exteriorul lui ~V va fi egală eu (s-
~:) 4V. Avem
atunci
V·J~S--·
aN (12.21)
at
Combinînd (12.21) cu (12.20) obţinem ecuaţia de difuzie a neutronilor
V.(-DVN)~S-- ?N.
,t (12.22)

In cazul static - în care BNIBt=O - avem din nou ecuaţia (12.4)1

Putem folosi cunoştinţele noastre de electrostatică pentru a rezolva pro-
bleme despre difuzia neutronilor. Astfel, să rezolvăm o problemă. (Vă
puteţi minuna: de Ce să rezolvăm o problemă dacă am rezolvat deja toate
problemele în electrostattcă? Putem să o rezolvăm mai repede de data
aceasta, doarece am rezolvat problemele de electrostattcăl)
Să presupunem că avem un bloc de substanţă în care sint generaţi
neutront - să spunem prin fisiune de uraniu - uniform, pe toată întin-
derea unei regiuni sfertce de rază a (fig. 12.7). Am dori să ştim: care este
pretutindeni densitatea neutronilor? Cît de uniformă este densitatea neu-
tronilor în regiunea în care sînt generaţi? Care este raportul densităţii
p

pIFUZIA NEUTRONJLOR; o SURSA SFER!CA ,(,NIFORMA

235

neutronilor la centru faţă de densitatea neutronfjor la suprafaţa regiunii-

sursă? Este uşor de găsit răspunsul. Densitatea sursei 5 0 înlocuieşte den-
sitatea de sarcină p; astfel problema este aceeaşi ca problema unei sfere
eu o densitate uniformă de sarcină. Găsirea lui N este echivalentă cu gă-

• N

,
D'---'----
O

Fig. 12.7. (a) Neutronll sint produşi uniform în tot volumul unei
sfere de rază a intr-un bloc mare de grafit şi difuzează spre exte-
rior. Densitatea de neutronl N este determinată ca o funcţie de r,
distanta de la centrul sursei. (b) Situaţia eiectrostancă analogii: o
sreră uniformă încărcată, unde N corespunde la 'Il şi j corespunde
la E.

slrea potenţialului <1>. Am calculat deja cîmpurile în interiorul şi exteriorul

unei sfere uniform încărcate; le putem integra pentru a obţine potenţialul.
In exterior, potenţialul este Q/4:n:tor, eu sarcina totală Q dată de 41tu3p/3.
Astfel
• pa"
<Il (extenor)= - , (12.23)
3E U'

Pentru punctele din Interior, cîmpul este datorat numai sarcinii Q(r) din
interiorul sfere! de rază r, Q(r)= 4n;p; astfel

E = ~,. (12.24)
3,.
236 ANALOGI ELECTROSTATICI

Cîmpul creşte liniar cu T. Integrînd cîmpul E pentru a obţine potenţia­

lul <1>, avem
<f> ttuerior-s :-: P-!~ + o constantă.
6"
La raza a, q, interior trebuie să fie acelaşi ca şi <Il exterior,astfel că
valoarea constantei trebuie să fie pa2j 2 &"0. (Presupunem că tI> este zero
la distanţe mari de la sursă, ceea ce va corespunde la N egal cu zero pen-
tru neutroni.) Prin urmare,
• •
<P interior»: (3a
- P - - T~'"
2
(12.25)
s., 2 2)

Obţinem astfel imediat densitatea de ncutroni în această nouă problemă.

Răspunsul este
s,'
.V~"t€riar= -- (12.26)
3D,
şi
N- ' _
• rd erlOt-
~(3a'_'::').
3D 2 2 (12.27)

N este reprezentat ca ofuncţie de r în figura 12.7.

Care este acum raportul densităţii la centru faţă de cea de la mar-
gine! La centru (r=O), densitatea este proporţională cu 3a" e La margine
2
(r=a) densitatea este proporţională cu 2a2/2, astfel raportul de densităţi
este 3/2. O sursă uniformă nu produce o densitate uniformă de neutroni.
Vedeţi, deci, cunoaşterea electrostaticii ne furnizează un început bun în fi-
zica re-actorilor nuclcart.
Există mai multe situaţii fizice în care difuzia joacă un mare rol.
Mişcarea ionilor printr-un lichid, sau a electronilor printr-un semiconduc-
tor, este descrisă de aceeaşi ecuaţie. Găsim mereu, mereu aceleaşi ecuaţii.

12.5. Curgerea Irotatlonală a fluidului;

fluiduI trece pe lîngă o sferă

Să considerăm acum un exemplu, care nu este unul foarte bun,

deoarece ecuaţiile ce le vom folosi nu vor reprezenta de fapt subiectul
cu generalitate completă, ci numai într-o situaţie idealizată artificial. Abor-
dăm problema eurgerii de apă. In cazul foii întinse, ecuaţiile au constituit
o aproximaţie care era corectă numai pentru mici deplasări. Pentru consi-
deraţiile noastre asupra curgcnt apei, nu vom face acel tip de aproximaţie;
trebuie să facem restricţii, care nu se aplică deloc la apa reală. Tratăm
numai cazul curgerii staţionare a unui lichid incompresibil, rieuisccs, fără
circulaţie. Reprezentăm atunci curgerea dind viteza v(r) ca o funcţie de
poziţia r. Dacă mişcarea este staţionată (singurul caz pentru care exist:!.
 CURGEREA mOTAŢIONALA A FLUIDULUI; FLUIDUL TRECE PE L!NGA O SFERĂ 237

un analog electrostatic), veste independent de timp. Dacă p este densi-

tarea fluid ului, atunci pv este cantitatea de masă ce trece, in unitatea de
timp, prin unitatea de arie. Ca urmare a conservării materiei, divergenţa
lui pv va fi, în general, viteza de variaţie a masei de substanţă în unitatea
de volum. Vom presupune că nu există procese de creare sau distrugere
continuă a materiei. Conservarea materiei implică atunci v' pv = o. Aceasta
ar trebui, în general, să fie egală cu - ~ , dar deoarece fluidul este

să-I scoatem factor şi egalitatea este

"
incompresibil, ~ nu poate varia. Deoarece p este peste tot acelaşi, putem

\7·v=O.
Bineee! Avem din nou electrostatică (fără sarcini). Această ecuaţie
este exact ca \7·E=O. Nu este aşa! Electrostatica nu se reduce la \7·E=O.
Ea este descrisă cu o pereche de ecuaţii. O ecuaţie nu ne spune destul;
ne trebuie incă o ecuaţie în plus. Pentru a avea o situaţie comparabilă cu
cea din electroetatică, ar trebui să avem de asemenea că rot veste zero.
Dar aceasta nu este în general adevărat pentru lichide reale. Cele mai
multe lichide prezintă o oarecare circulaţie. Astfel, sîntem restrînşi la
situaţia în care nu există circulaţie a fluidului. O astfel de curgere este
adesea numită irotaţională. în orice caz, daci facem toate presupunerile
noastre, ne putem imagina o curgere a unui fluid care este analogă cu
electrostatlca
\7·v=O (12.28)
şi
VXv=O. (12.29)
Dorim să accentuăm că numărul de situaţii în care curgerea lichidului
urmează aceste ecuaţii este departe de a constitui marca majoritate; de
fapt există numai cîteva. Acestea trebuie să fie cazurile în care neglijăm
tensiunea superficială, compresibilitatea şi vrscozitatea şi în care presupu-
nem că scurgerea este irotaţională. Aceste presupuneri sînt valabile atît
de rar pentru apa reală, încît matematicianul John von Neumann a spus
că oamenii care analizează ecuaţiile (12.28) şi (12.29) studiază "apă uscată"!
(Reanalizăm mai în detaliu problema curgerii fluidului în capitolele 40
şi 41.)
. Din cauză că \7Xv=O, viteza "apei uscate" poate fi scrisă ca gra-
IdIentul unui potenţial
v~-V''i>. (12.30)
,~re este semnificaţia fizică a lui '$? Nu există nici o semnificaţie foarte
utilă. Viteza poate fi scrisă ca gradfentul unui potenţial simplu, deoarece
cu.rgerea este Irotaţlonală. Şi, prin analogie cu electrostatica, ,p este denu-
~It potenţialul _vitezei, dar nu este legat de o energie potenţială în modul
In. care este legat <D. Deoarece divergenţa lui veste zero, avem
V' ·(V''i»~V'''i>~O. (12.31)
 ANALOGI ELECTROSTATICI

Potenţialul vitezei '$ satisface aceeaşi ecuaţie diferenţială ca şi potenţialul

electrostatic în vid (p=O).
Să luăm o problemă de curgere irotaţională şi să vedem daci o putem
rezolva prin metodele ce le-am învăţat. Să considerăm problema unei bile
sferice ce cade printr-un lichid. Dacă merge prea încet, forţele vtscoase,
pe care le-am neglijat, vor fi importante. Dacă merge prea repede, vor
apare mici vîrtejuri (turbulentă) în drumul său şi va exista o oarecare
circulaţie a apei. Dar dacă bila nu merge nici prea repede, nici prea încet,
este mai mult sau mai puţin adevărat că curgerea apei va satisface presu-
punerile noastre, şi putem descrie mişcarea apei cu ecuaţiile noastre
simple.
Este convenabil să se folosească un sistem de referinţă fixat de sţeră.
In acest sistem de referinţă ne punem întrebarea: cum curge apa pe
lîngă o sferă în repaus, cînd curgerea la distanţă mare este unifonnă?
Adică, atunci cînd, departe de sferă, curgerea este pretutindeni aceeaşi.
Curgerea lîngă sferă va fi aşa cum este arătată de liniile de curent dese-
nate în figura 12.8. Aceste linii, întotdeuna paralele la v, corespund la
liniile cîmpului electric. Dorim să obţinem o descriere cantitativă a CÎm-
pului vitezei, adică o expresie pentru viteza în orice punct P.
Putem găsi viteza din gradientul lui '$, astfel că mai întîi calculăm
potenţialul. Dorim un potenţial care satisface pretutindeni ecuaţia (12.31)
şi care satisface de asemenea la două restricţii: (1) nu există curgere în
regiunea sferică din interiorul suprafeţei sferei şi (2) curgerea este con-
stantă la distanţe mari. Pentru a satisface condiţia (1), componenta lui v
normală pc suprafaţa sferei trebuie să fie nulă. Aceasta înseamnă că

Fig. 12.8. CImpul de viteză a curgerii Irotaţlonale

a fluidului ce trece pe lîngă o sreră.

~ este zero pentru r=a. Pentru a satisface condiţia (2), trebuie să avem
O'l\llOZ=VII În toate punctele în oare r>>a. Strict vorbind, nu există un caz
electrostatic care să corespundă exact la problema noastră. Problema cores-
punde, de fapt, electrostatic la a pune o sferă de constantă dielectrică
zero într-un cîmp electric uniform. Dacă am fi rezolvat problema unei
CURGEREA mOTAŢIONALA A FLU!DULUI; l'<LUIDUL TRECE PE LINGA O SFERĂ 239

sfere de constantă dielectrtcă k, intr-un cîmp uniform, punînd apoi k=O

am fi avut imediat soluţia la această problemă.
Nu am rezolvat de fapt această problemă electrostatică particulară în
detaliu, dar să o facem acum. (Am putea trece direct la problema fluidului
eu v şi '$, dar vom folosi E şi cll deoarece ne-am obişnuit eu ele atît de
rnult.)
Problema este: să se găsească o soluţie a ecuaţiei V211l = 0, astfel încît,
pentru T mare, E=-yrCfJ este o constantă, să spunem E o, şi astfel încît
componenta radială a lui E să fie egală eu zero pentru r=a, adică

8~ I = O. (12.32)
ar r=a
Problema implică un tip nou de condiţie pe frontieră, nu una pentru
care CfJ este constant pe suprafaţă, ci '1.lIUL pentru care e<P/er este o con-
stantă. Această problemă este puţin diferită. Nu este uşor să se obţină
răspunsul imediat. 'Mai .intîl de toate, fără sferă, cll ar fi -Eoz. Atunci E
ar fi în direcţia z şi ar avea mărimea constantă Eo, pretutindeni. Am ana-
Iizat cazul unei sfere de dielectric care are o polarizatie uniformă în inte-
rior şi am găsit că cîmpul în interiorul unei astfel de sfere polarizatc este
un cîmp uniform şi că în exterior este acelaşi ca şi cimpul unui dipol
punctiform aşezat în centrul sferei. Astfel, să presupunem că soluţia pe
care o căutăm este o suprapunere a unui cîmp uniform cu cîmpul unui
dipol Potenţialul unui dipol (capitolul 6) este pZ/4J'CtoT3. Astfel, presupu-
ncm că

cD=-EoZ+ ~. (12.33)
4:n:for
Deoarece cîmpul dipolului scade ca 1Ir3, la distanţe mari avem tocmai
cîmpul Eo. Presupunerea noastră va satisface automat condiţia (2) de mai
sus. Dar ee valoare luăm pentru intensitatea p a dipolului? Pentru a găsi
această valoare, putem folosi cealaltă condiţie asupra lui <P, adică ecua-
ţia (12.32). Trebuie să-I derivăm pe <P în raport cu r, dar evident trebuie
să o facem pentru un unghi constant 8. Este mai convenabil să-I expri-
măm mai întîi pe <P in funcţie de T şi a, decît în funcţie de z şi r. Deoarece
Z=T cos a, obţinem

<P=-EOT cos a + (12.34)

Componenta radlală a lui E este
-~=+Eocose+ pcos6. (12.35)
ar 2:n:eg,2
Aceasta trebuie "să fie zero la T=a pentru toate unghiurile a. Aceasta poate
avea loc dacă
240 ANALOGI ELECTROSTATICI

Observaţi cu atenţie că, dacă nu ar fi avut aceeaşi dependenţă de e

ambii termeni din ecuaţia (12.35), nu ar fi fost posibil să se aleagă p astfel
încît (12.35) să fie zero la r=a pentru toate unghiurile. Faptul că metoda
este aplicabilă, înseamnă că noi am făcut o presupunere înţeleaptă scriind
ecuaţia (12.33). Evident, cînd am făcut presupunerea am anticipat; ştiam
că ne-ar trebui un alt termen care: (a) să satisfacă ecuaţia \J2ep=O
(orice cîmp real ar face acest lucru), (b) să depindă de cos e, şi (e) să
scadă la zero pentru T mare. Cîmpul dipoluţui este singurul care le înde-
plineşte pe toate trei.
Folosind (12.36), potenţialul este
o e (r + ~).
<l>=-E cos (12.37)
z"
Soluţia problemei de curgere a fluidului poate fi deci scrisă simplu ca
'\(!=-vo cos e (r + 2~).
2
r
(l2.:~8)
Este simplu să se găsească v din acest potenţial. Nu vom continua mai
departe calculele.

12.6. llaminarea; iluminarea uniformă

a unui plan

In această secţiune ne ocupăm de o problemă fizică complet diferită

pentru a ilustra marea varietate de posibilităţi. De data aceasta vom
aborda o -problemă ce conduce la acelaşi tip de integrală ca şi cel ce
l-am găsit În electrostatlcă. (Dacă avem o problemă matematică care ne
conduce la o oarecare integrală, atunci noi ştim ceva despre proprietăţile
acelei integrale dacă este aceeaşi ca şi cea pc care am avut-o de efectuat
pentru o altă problemă.) Luăm exemplul nostru din ingineria iluminatului.
Să presupunem că există o sursă de lumină la distanţa a deasupra
unei suprafeţe planc. Care este iluminarea suprafeţei? Adică, care este
energia radian.tă ce ajunge În unitatea de timp pe unitatea de arie a supra-
feţei? (Vezi figura 12.9.) Presupunem că sursa are o simetrie sferică, astfel
că lumina este radiată în toate direcţiile in mod egal. Atunci, cantitatea de
energie radiantă care trece printr-o arie unitate perpendiculară pe fluxul
luminos variază invers proporţional cu pătratul distanţei de la sursă. Este'
evident că intensitatea luminii in direcţia normală la flux este dată de
acelaşi tip de formulă ca şi cea pentru intensitatea cimpului electric al
unei surse punctiforme. Dacă razele de lumină întîlnesc suprafaţa sub un
unghi Ei faţă de normală, atunci 1, energia ce ajunge pe aria unitate a su-
prafeţei, este 1 cos e, deoarece aceeaşi energie trece printr-o arie de
l!cos e ori mai mare. Dacă notăm cu S intensitatea sursei de lumină, atunci
In. iluminarea sunrafetet, este
I=.!e·n
... r ' (12.39)
ILUMINAREA; ILUMINAREA UNIFORMA A UNUI PLAN 241

unde e, este vectorul unitate cu originea în sursă şi n este normala unitate

pe suprafaţă. Iluminarea In corespunde la componenta normală a intensi-
tăţii cîmpului electric produs de o sarcină punctiformă de mărime 4Jtt"oS.
Ştiind aceasta, vedem că putem găsi iluminarea pentru orice distribuţie

Fig. 12.9. Iluminarea In a unei su-

prafeţe este egală cu energia ra-
diantă ce ajunge în unitatea de
timp pe unitatea de arie a supra-
fetei.

de surse luminoase, rezolvînd problema electrostatică corespunzătoare.

Calculăm componenta verticală a cîmpului electric pe plan, datorită unei
distribuţii de sarcini, în acelaşi mod ca, şi pentru cea a surselor de lu-
mină.t)
Să considerăm următorul exemplu. Dorim, pentru o situaţie expert-
mentală-specială,să aranjăm ca suprafaţa de deasupra a unei mese să aibă
o iluminare foarte uniformă. Avem la dispoziţie lumini fluorescente tu-
buIare lungi, care radiază uniform de-a lungul lungimii lor. Putem ilu-
mina masa asezînd tuburile fluorescente într-un şir regulat pe plafon,
care este la înălţimea z deasupra mesei. Care este intervalul cel mai
larg b, de la tub la tub, pe care să-I folosim pentru ca iluminarea super-
ficială să fie uniformă, să spunem, în limitele unei variaţii de o miime faţă
de valoarea absolută? Răspuns: (1) Se va găsi cîmpul electric al unui grile
de fire cu intervalul b, fiecare încărcat uniform; (2) se va calcula compo-
nenta verticală a cîmpului electric; (3) se va găsi cît de mare ar trebui să
fie b pentru ca variaţiile cîmpului să nu fie mai mari d-ecît o miime din
valoarea cimpului.
In capitolul 7 am văzut că intensitatea cîmpului electric al unui grile
de fire încărcate ar putea fi reprezentată ca o sumă de termeni, fiecare
dîndu-ne o variaţie sinusoidală a cîmpului cu o perioadă de bln, unde n
este un întreg. Amplitudinea oricăruia dintre aceşti termeni este dată de
ecua\la (7.44):
Fn=A"e-bef1zlb .

........_~ Deoarece vorbim despre surse necoerente, ale căror intensităţi se adună in-
""""""'una liniar, sarcîrrile electrice analoge vor avea întotdeauna acelaşi semn. De
~ei· analogia noastră se aplică numai la energia luminoasă ce ajunge deasupra
. suprafeţe opace. Prin urmare, trebuie să includem în integrală numai sursele
~~lnt dispuse deasupra suprafeţei (şi, natural. nu surse aşezate dedesubtul supra-

'8- J'izlca modernă, vor. rr.

 242 ANALOG! ELECTROSTATICI

Trebuie să considerăm numai n= 1, atîta vreme cît vrem să obţinem in-

tensitatea cîmpului în puncte nu prea apropiate de grilaj. Pentru o soluţie
completă ar trebui totuşi să determinăm coeficienţii An, lucru ce nu l-am
făcut încă (cu toate că este un calcul imediat). Deoarece avem nevoie nu-
mai de Ah putem estima că mărimea sa este aproximativ aceeaşi ca şi Cea
a cîmpului mediu. Factorul exponenţial ne-ar da atunci direct amplitu-
dinea relativă a variaţiilor. Dacă dorim ca acest factor să fie 10-3 , găsim
că b ar trebui să fie 0,91 z. Dacă aşezăm tuburile Iluorescente la intervale
de 3/4 din înălţimea plaionului, factorul exponenţial este 1/4000 şi avem
un factor de siguranţă 4. Sîntem astfel foarte siguri că vom avea ilu-
minarea constantă cu variaţii mai mici de o miime. (Un calcul exact arată
că, de fapt, Al este dublul cîmpului mediu, astfel că răspunsul exact este
b=O,8 z.) Este oarecum surprinzător că pentru o iluminare atît de uni-
formă intervalul permis dintre tuburi a rezultat atît de mare.

12.7. ..Unitatea fundamentală" a naturii

In acest capitol am dorit să arătăm că, învăţînd electrostatică, aţi în-
văţat în acelaşi timp cum să mtnuitt mai multe probleme în fizică şi că
avînd în vedere aceasta, este posibil a învăţa aproape întreaga fizică
intr-un număr limitat de ani.
Însă, se sugerează cu siguranţă de la sine o întrebare la sfîrşitul unei
astfel de discutii: De ce sînt ecuaţiile diferitelor fenomene atît de asemă­
nătoare? Am putea spune: ",Din cauza unităţii fundamentale a naturii".
Dar ce însemnează aceasta? Ce ar putea să însemne o astfel de formulare?
Ar putea însemna simplu că ecuaţiile sînt asemănătoare pentru fenomene
diferite. Dar în acest mod, evident, nu am dat o explicaţie. "Unitatea fun-
damentală" ar putea însemna că totul este construit din aceeaşi substentă
de bază şi, prin urmare, că ascultă de aceleaşi ecuaţii. Aceasta pare a fi
o explicaţie bună, dar să ne gîndim puţin. Potenţialul electrostatic, difuzia
neutronilor, scurgerea căldurii - înseamnă că într-adevăr avem de-a face
cu aceeaşi substanţă de bază? Putem noi să ne imaginăm, de fapt, că
potenţialul electrostatic este identic din punct de vedere fizic cu tempera-
tura, sau eu densitatea particulelor? Cu siguranţă cJ> nu este exact ace[aşÎ
ca şi energia termică a particulelor. Deplasarea unei membrane nu este
cu siguranţă aceeaşi cu temperatura. De ce, atunci, există "unitatea fun~
damentală«?
O analiză mai exactă a aspectului fizic al diferitelor probleme arată,
de fapt, că ecuaţiile nu sînt identice. Ecuaţia ce am găsit-o pentru difu-
zia neutronilor este numai o aproximaţie, care este bună cînd distanţa pe
care analizăm fenomenul este mare in comparaţie cu liberul parcurs
mediu. Dacă am privi mai atent, am vedea neutroni individuali mlşcîndu-ee
haotic. Cu siguranţă, mişcarea unui neutron individual este un lucru com-
plet diferit de variaţia lentă ce o obţinem din rezolvarea ecuatiet diferen-
ţiale. Ecuaţia diferenţială este o aproximaţie, deoarece presupunem ca
neutronit sînt distribuiţi continuu în spaţiu.
.. UNFI'ATEA FUNDAMENTALĂ" A NATURll 243

Este posibil că aceasta să fie cheia? Că lucrul care este comun tuturor
fenomenelor este spaţiul, sistemul de referinţă in care este aşezată fizica?
Atîta vreme cît lucrurile sint rezonabil de continue în spaţiu, lucrurile
importante care vor fi implicate vor fi variaţiile cantltăţilor cu poziţia in
spaţiu. Din această cauză obţinem intotdeauna o ecuaţie cu un gradient.
Derivatele trebuie să apară sub forma unui gradient sau a unei divergenţe;
deoarece legile fizice-sînt independente de direcţie, ele trebuie să fie ex-
primabile sub formă vectorială. Ecuaţiile electrostaticii sînt cele mai
simple ecuaţii vectoriale ce le putem obţine, care conţin numai derivatele
spaţiale ale mărimilor. Orice altă problemă simp~ă - sau o simplificare
a unei probleme complicate - trebuie să fie asemănătoare cu electro-
statica. Ceea ce este comun la toate problemele abordate este faptul că ele
implică spaţiu şi că am imitat ceea ce este de fapt un fenomen complicat,
printr-o ecuaţie diferenţială simplă.
Aceasta ne conduce la o altă chestiune interesantă. Este adevărată
poate aceeaşi afirmaţie şi pentru ecuaţiile electrostaticli? Sînt şi ele co-
recte numai ca o imitaţie atenuată a unei lumi microscoptce mult mai
complicate în realitate? S-ar putea ca lumea reală să constca din mici
X-oni care JXlt fi văzuţi numai la distante foarte mici? S-ar putea ca
măsurătorile noastre să fie efectuate Întotdeauna la o scară atît de mare
1ncit să nu putem vedea aceşti mici X-oni şi din această cauză să obţinem
ecuatiile diferenţiale?
Teoria cea mai completă a electrodinamicii îşi are Într-adevăr difi-
cultătile ei la distante foarte mici. Este posibil, în principiu, ca aceste
ecuaţii să fie versiuni îndulcite ale unui lucru. Ele par să fie corecte pînă
la distante de aproximativ 10-14 crn, dar apoi ele încep să fie greşite. Este
posibil să existe o "maşinărie" fundamentală nedcscoperttă şi că detaliile
unei complexităţi fundamentale să fie ascunse în ecuaţii ce par line - cum
se întîmplă În difuzia .Jină'' a ncutronilor. Dar nimeni nu a formulat încă
o teorie reuşită care să opereze în acest mod.
• Destul de ciudat, se constată (pentru motive pe care nu le înţelegem
deloc) că, de fapt, combinatia relativităţii şi a mecanicii cuantice, aşa cum
le cunoaştem, pare să impiedice inventarea unei ecuaţii care să fie funda-
mental diferită de ecuaţia (12.4) şi care să nu conducă în acelaşi timp la
vreun fel de contradicţie. Nu este vorba despre un dezacord simplu cu
experimentul, ci despre o contradicţie internă. De exemplu, cum ar fi
prezicerea că suma probabilităţilor tuturor evenimentelor să nu fie egală
eu Unitatea, or că energiile pot uneori să fie numere complexe, sau o altă
idioţie de acest gen. Nimeni nu a elaborat încă o teorie a clectricltătii pen-
tru care 'V 2 <I> = - pf &:o să fie înţeleasă ca o aproximatie îndulcită a unui
mecanism mai profund şi care să nu conducă pînă la urmă la vreun fel
~absurditate. Dar, trebuie adăugat, de asemenea, că presupunerea că
v (p- _ p/ t o este adevărată pentru toate distanţele, oricît de mici, conduce
2

labsa~i!ăţile sale proprii (energia electrică a unui electron este infinită)

...
a urdităţi din care nimeni nu cunoaşte încă o scăpare.
13. Magnetostatica

13.1. Cîmpul magnetic

Forţa asupra unei sarcini electrice depinde nu numai de poziţia sar-

cinii, ci de asemenea de cît de repede se mişcă. Fiecare punct în spaţiu
este caracterizat prin două cantităţi vectoriale ce determină forţa asupra
oricărei sarcini. Mai întîi, există forţa electrică, care dă o componentă a
forţei independente de mişcarea sarcini], O descriem prin cîmpul electric
E. In al doilea rind, există o componentă aditlonală de forţă, numită forţă
magnetică, ce depinde de viteza sarcinii. Această forţă magnetică are un
caracter directlonal ciudat: în orice punct din spaţiu, atît direcţia forţei
cît şi mărimea sa depind de direcţia mişcării particulei; în fiecare mo-
ment forţa este perpendiculară pc o direcţie fixă in spaţiu (vezi figura
13.1) şi, în sfîrşit, mărimea forţei este proporţională cu componenta vite-
B

Fig. 13.1. Componenta, dependentă de viteză, a forţei asupra unei

sarcini în mişcare este perpendiculară pe v şi pe direcţia lui B.
Ea este de asemenea proporţională cu componenta lui v per-peri-
diculară pe D, adică, cu v sin e.

zei ~ o direcţie perpendiculară pe această direcţie unică. Este posibil să se

descrie toate aceste comportări definind vectorul cîmp magnetic B, care
specifică atît direcţia unică din spaţiu cît şi constanta de proporţionalitate
cu viteza şi să scriem forţa magnetică sub forma qv XB. Forţa electro-
magnetică totală asupra unei sarcini poate fi scrisă, atunci, ca
F~q(E+vXB). (13.1)
Aceasta este numită forţă Lorentz.

I
cU1tENTUL ELECTRIC: .cONSERV ARBA SARCTNII 245

Forţa magnetică este. uşor demonstrată prin aducerea unei bare mag-
netice in vecinătatea unui tub de raze catodice. Devterea fasciculului de
electroni arată că prezenţa magnetulut se manifestă prin forţe asupra
electronilor, perpendiculare pe direcţia lor de mişcare, aşa cum am descris
în capitolul 12 al volumului I.
Unitatea de intensitate a cîmpului magnetic B este evident un
newton·secundă împărţit cu un coulomb-mctru. Aceeaşi unitate este de
asemenea un colt-secundă raportat la un metru". Ea este de asemenea nu-
mită un weber pe metru pătrat.

13.2. Curentul electric; conservarea sarcinii

~
Considerăm mai intii modul în care putem inţelege forţele magnetice
ce se exercită asupra conductorilor ce transportă curenţi electrici. In acest
scop, definim ce se înţelege prin densitatea de curent. Curenţii electrici
sînt electroni sau alte sarcini în mişcare, avînd o scurgere netă. Putem re-
prezenta curgerea sarcinii printr-un vector ce dă cantitatea de sarcină
ce trece prin unitatea de arie, în unitatea de timp, printr-un element de
suprafaţă normal pe curgere (exact cum am făcut pentru cazul curgerii
de căldură). Numim aceasta densitatea de curent şi o reprezentăm prin
vectorul j. Ea este îndreptată de-a lungul mişcării sarcinilor. Dacă luăm o
mică arie AS Într-un loc dat in substanţă, cantitatea de sarcină ce curge
de-a curmezişul acelei arii într-o unitate de timp este
j-D~S (13.2)
unde n este vectorul - unitate, perpendicular pe <1S.
Densitatea de curent este legată de viteza medie de curgere a sarci-
nilor. Să presupunem că avem o distribuţie de sarcini a cărei mişcare
medie este o deplasare cu viteza v. Atunci ctnd această distribuţie traver-
sează un element de suprafaţă <1S, sarcina <1q, ce trece prin elementul
de suprafaţă intr-un timp Ât, este egală cu sarcina conţinută într-un pa-
raIellpiped a cărui bază este A8 şi a cărui înălţime este vd.t, (cum este
arătat in figura 13.2). Volumul paralelipipedului este proiecţia lui âS
perpendlculară pe v înmulţită cu vAt. Atunci cînd înmulţim acest volum
cu densitatea de sarcină p obţinem Âq. Astfel
<1q=pv·nÂS<1t.
Sarcina în unitatea de timp este atunci pv·nÂS, din cart obţinem
j~pv. (13.3)
Dacă distribuţia: de sarcini constă din sarcini individuale, să spunem
electroni, fiecare avînd sarcina q şi mişcîndu-sc cu viteza medic v, atunci
densitatea de curent este
. j~Nf~ (13.4)
unde N este numărul de sarcini pe unitatea de volum.
 MAGNETOSTATICA
"6
Sarcina totală ce trece în unitatea de timp prin orice suprafaţă S este
numită curent electric, r. El este egal cu integrala componentei normale
a fluxului prin toate elementele de suprafaţă
1 ~Îj'ndS (13.5)
s
(vezi fig. 13.3).
Curentul 1 spre exteriorul unei suprafeţe închise S reprezintă viteza
cu care sarcina părăseşte volumul V inchis de S. Una din legile de bază

Fig. 13.2. Dacă o distribuţie de

~
Suprafata .s
Fig. 13.3. Curentul 1 prin supra-
sarcină de densitate p se mişcă faţa S este Sj'1I dS.
cu viteza v, sarcina ce trece, in
unitatea de timp, prin 118 este
(lV·nAS.

ale fizicii este că sarcina electrică este indesfr1/Ctibilă' ea nu este niciodată

creată sau pierdută. Sarcinile electrice pot să se mişte de la un loc la
altul, dar niciodată nu apar din nimic. Spunem că sarcina ~r;Qns~(i.
Dacă există un curent net spre exteriorul unei suprafeţe închise, canti-
tatea de sarcină din interior trebuie să descrească printr-o cantitate cores-
punzătoare (fig. 13.4). Putem scrie, prin urmare, legea conservării sarei-
nii ca

(13.6)

orloo
suprafaţă
Inchisă

Sarcina din interior poate fi scrisă ca o integrală de volum a densităţii

de sarcină )

,~pdV.
Q;n/f'k.• =
(13.7)

interior
lui S
FORŢA MAGNETICA ASUPRA UNUI CURENT

Dacă aplicăm (13.6) la un volum mic j,V, stim că integrala din partea
stingă este \l·jâV. Sarcina din interior este pâV; astfel conservarea
sercintl poate fi scrisă de asemenea ca
/ 9.j~~1R. (13.8)
__ al
(Din nou matematica lui Gauss!)

Fig. UlA. Integrala lui j. n pe o suprafaţă <ÎUprofata

închisă este viteza de variaţie a sarctnn inchlsă$
totale Q din interior.

"
m. Forţa magnetică asupra unui curent

Sintem pregătiţi acum să găsim forţa ce se exercită asupra unui con-

ductor obişnuit care transportă curent într-un cimp magnetic. Curentul

o b
Fig. 13.5. Forţa magnetică asupra unui fir prin care trece un curent
este suma forţelor asupra sarcinilor individuale in mişcare.

constă din particule încărcate ce se mişcă cu viteza v de-a lungul con-

ductorulut. Asupra fiecărei sarcini se exercită o forţă transversală
F=qvXB
(fig. 13.5, a). Dacă există N astfel de sarcini pe unitatea de volum, numărul
de sarcini Într-un volum mic liV al conductorului este NJiV. Forţa mag-
 MAGNETOSTATICA
248

netică totală ÂF asupra volumului  Veste suma forţelor asupra sarcini-

lor individuale, adică
"F~(NAV)(qvXB).

Dar Nqv este tocmai j; astfel "

AF~ jXBAV (13.9)
(flg. 13.5, b). Forţa pe unitatea de volum este jXB.
Dacă curentul este uniform în secţiunea transversală a unui conduc-
tor a cărui arie transversală este A, putem lua ca element de volum un
cilindru cu aria bazei A şi cu lungimea AL. Atunci,
" F-jXBAAL. (13.10)
Putem numi jA_ vectorul curent 1 in conductor. (Mărimea sa este curentul
electric in conductor şi direcţia sa este de-a lungul conductorului.) Atunci
(13.11)
Forţa asupra conductorului pe unitatea de lungime este IXB.
Această ecuaţie arată faptul important că forţa magnetică asupra unui
conductor prin care trece un curent depinde numai de curentul total şi
nu de cantitatea de sarcină transportată de fiecare particulă - sau chiar
de semnul ei! Forţa magnetică asupra unui conductor aşezat în vecină-
r
tatea unui magnet este evidenţiată uşor, observînd deviaţia conductorului
atunci cind este trecut prin el un curent, aşa cum a fost descris în capi-
tolul! (vezi fig. 1.6).
'6
ţ3); Cimpul magnetic al curenţilor staţionari;
- legea lui Ampere

Am văzut că asupra unui conductor, în prezenţa unui cimp magnetic.

produs, să spunem, de un magnet, se exercită o forţă. După principiul
conform căruia acţiunea egalează reactiunea, ne-am putea aştepta să
existe o forţă asupra sursei cîmpului magnetic, adică asupra magnetului,
atunci cind trece un curent prin conductor'). Există într-adevăr astfel de
forţe, aşa cum se vede prin dcvierea acului unei busole aşezată în vecină­
tatea unui conductor ce transportă curent. Ştim că magneţii interacţio­
nează între ei. Aceasta înseamnă că atunci cînd trece un cllrent printr UR--
co~ductor, conductorul însuşi generează un c!!p2~agne~~~ Sarcinile în
nuşcare produc dOCl un cîmp magnet~rtroori acum să încercăm să des-
coperim legile care determină modul cum sînt create astfel de cimpuri
magnetice. Problema este: fiind dat un curent, ce cîmp magnetic produce

1) Vom vedea mai tîrziu că astfel de presupuneri nu sint· în general corecte

pentru forţe electromagnetice.
CIMPUL MAGNETIC AL CURENŢILOR STAŢIONARI; LEGEA LUI AMP:>;RE
249

acesta? Răspunsul la această intrebare a fost dat prin trei experienţe cri-
tice şi un raţionament strălucit al lui Ampere. Vom trece peste această
dezvoltare istorică interesantă şi vom spune simplu că un mare număr
de experimente a demonstrat valabilitatea ecuaţiilor lui Maxwell Le luăm
deci ca punct de pornire. Dacă în aceste ecuaţii neglijăm termenii ce cu-
prind derivate in raport cu timpul, obţinem ecuaţiile magnetostaticii
'7·B~O (13.12)
şi

(13.13)

Aceste ecuaţii sînt valabile numai dacă toate densi tăţilc de sarcină elec-
trică sînt constante şi dacă toţi curenţii sint staţionan. Astfel, cîmpUliTe
electrIce ŞI magnetice nu varr-aZămumţ>-=-fOatecimpurile sint "sta-
tice".
Putem remarca că este periculos a se concepe că există o situaţie mag-
netică statică, deoarece trebuie să existe curenţi pentru a obţine un cimp
magnetic - şi curenţii pot proveni numai din sarcini în mişcare. "Magne-
tostatlce'' este, prin urmare, o aproximaţie. Ea se referă la un tip special
de situaţie dinamică cu număr mare de sarcini în mişcare, pe care le pu-
tem aproxima printr-o curgere staţionară de sarcină. Numai atunci putem
vorbi de o densitate de curent j care nu se schimbă cu timpul. Problema
ar trebui numită mai corect studiul cu.r~p_ţgo~Uonari. Presupunînd că
toate cimpurile sînt staţionare, neglijăm toţi termenii în aE/at şi aB/ilt
din ecuaţiile complete ale lui Maxwell (ecuaţiile (2.4l)) şi obţinem cele
două ecuaţii (13.12) şi (13.13) de mai sus. ObserVaţi, de asemenea, că
deoarece divergenţa rctorului oricărui vector este în mod necesar zero,
ecuaţia (13.13) cere ca v ·j=O. Aceasta este adevărat, conform ecuatiet
(13.8), numai dacă apl ilt este zero. Dar aceasta poate avea loc numai
dacă E nu variază in timp, deci presupunerile noastre sînt necontra-
dictorii.
Cerinţa v ·j=O înseamnă că putem avea doar sarcini care "curg" pe
traiectorii închise. Ele pot, de exemplu, să curgă În conductor! care
formează bucle complete - numite circuite. Circuitele pot, evident, să con-
tină generatori sau baterii ce menţin sarcinile curgînd. Dar ele nu pot
include condensaton, care se încarcă sau descarcă. (Vom extinde, evident,
teoria mai tîrziu, să includă cîmpuri dinamice, dar dorim să luăm Întîi
cazul mai simplu al curenţilor staţionarl.)
Să analizăm acum ecuaţiile (13.12) şi (13.13) pentru a le vedea semni-
ficaţia. Prima ne spune că divergenţa lui B este zero. Comparînd-o cu
ecuaţia analogă din electrostatică, care spune că 'i]·E=p/'D, putem con-
cbţde că pu există analog magnetic al sarcinii ele~trice. Nu e~t.ă~q.rcini
'l1llJ.Q1Z€tice (fin care să poată porni linii ale IiifB. Dacă raţioriăm In ter-
meni de "linu" ale cîmpului vectorial B,. ele nu pot niciodată să înceapă
'250 MAGNETOSTATICA

sau să se termine. Atunci de unde vin? Cîmpurile magnetice "apar" în

prezenţa curenţilor: ele au un rotor proporţional cu densitatea de curent,
De cîte ori există curenţi, există linii ale cîmpului magnetic sub fonnă de
bucle') în jurul curenţilor. Deoarece liniile lui B nu încep şi nu sÎU"şesc.
ele se vor inchide adesea, alcătuind bucle închise. Dar pot exista situaţii
complicate in care liniile nu sînt simple bucle închise. Dar indiferent ce
fac, ele nu diverg niciodată din puncte. N-a fost descoperită vreodată o

Buc/Ilr

Fig. 13.6. Integrala curbtlmie a componen-

tei tangcrrţiale a lui B este egală cu inte-
grala de suprafaţă a componentei normale
a "lui 'V XB.
sarcină magnetică, Aceasta este adevărat nu numai pentru
magnetostatică, ci este adevărat întotdeauna - chiar şi pentru cîmpuri
dinamice.
Legătura între cîmpul B şi curenţi este conţinută în ecuaţia (13.13). 21.!l~"'}'
Avem aici un nou tip de situaţie care este cu totul diferită de cea din 1.
electrostatică, unde am avut ~=O. Acea ecuaţie însemna că)p,Jegrala
curhilinie a lui E de-a ~ oricărui drum închis .este zero' ţ J

/ ". \ +(j.- 1ţ) ",

\"'" r'....,..."~Jt E·d'~O. \0:"'"'
vs., buclA \y--__~_--
Am obţinut acest rezultat din teorema lui Stokes, care spune că integrala
de-a lungul oricărui drum închis a oricărui cimp vectori al este egală cu
integrala de suprafaţă a componentei normale a rotorului vectorului (luată
pe orice suprafaţă care se sprijină pe bucla închisă). Aplicind aceeaşi teo-
remă la vectorul cîmp magnetic şi folosind simbolurile arătate în figura
13.6, obţinem

~ B·d,~ \(VXB).DdS. (13.14)

s
r

Luînd rotorullui B din ecuaţia (13.13), avem

~B.ds,,"=_l-rj.ndS. (13.15)
'Y f"c2 J
r S J

r
1) R. P. Feynman foloseşte termenul de "buclâ" pentru o curbă închisă oare-
care. localizată (N. T.).
 C1MPUL MAGNETIC AL UNUI CONDUCTOR DREPT ŞI AL UNUI SOLENOID,
251l

Integrala ce-I conţine pe j, conform formulei (13,5) este curentul total 1

prin suprafaţa S. Deoarece pentru curenţi staţionari curentul prin S este}
independent de forma lui S, atîta vreme cît este mărginită de curba I", .
se vorbeşte de obicei de "curentul prin bucla F'', Avem, atunci, o lege
~
I generală: circulaţia lui B de-a lungul oricărei curbe închise este egală cu
curentul} prin curbă, îmoărtit la el!·
~ B.ds-- l{prinr) •.
~ foI? (13.16)
r
Această lege - numită legea lui A'mpere - joacă acelaşi rol în mag-
netostatică ca şi legea lui Gauss în electrostatică.l'Legea lui Ampere sin-
gură nu determină intensitatea cîmpului B. cunoscind curenţii. Trebuie,
in general, să folosim de asemenea şi ecuaţia \1·8=0. Dar, aşa cum vom
vedea în paragraful următor, legea lui Ampere poate fi folosită singură
pentru a găsi cîmpul în unele situaţii speciale, care au unele simetrii
simple.

;13-:5\ Cîmpul magnetic al unui conductor drept

şi al-unui solenoid; curenţi atomici

Putem ilustra utilizarea legii lui Ampere calculind cîmpul magnetic în

vecinătatea unui conductor. Întrebăm: care este cîmpul În exteriorul unui
conductor lung cu o secţiune transversală cilindrică? Vom presupune ceva

Fig. 13.7. Cimpul magnetic in exteriorul unui fir

lung prin care trece curentul 1.

ce s-ar putea să nu fie de loc evident, dar care este cu toate acestea ade-
vărat: că liniile de cîmp ale lui B sint dispuse În jurul conductorului în
cercuri Închise (bucle). Dacă facem această presupunere, atunci legea lui
Ampere, (ecuaţia (13.16)), ne spune cit de intens este cîmpul. Din simetria
problemei, B· are aceeaşi mărime În toate punctele pe un cerc concentric-
eu conductorul (vezi fig. 13.7). Putem atunci efectua integrala curbilinie il
 iVIAGNETOSTATICA

lui B· ds foarte uşor; ea este exact mărimea lui B înmulţită cu clrcutn-

ferinţa. Dacă Teste raza cercului, atunci

<y B .ds = B .21tT.

Curentul total prin buclă este tocmai curentul 1 prin conductor;
astfel
B.2.1tr= _1_
EoO'

B~ _'_E... (13.17)
41lE~ r
Intensitatea cîmpului magnetic scade invers proporţional cu r, distanţa de
la axa conductorului. Putem, dacă dorim, să scriem ecuaţia (13.17) în formă
vectorială. Reamintind că B face unghiuri drepte atît cu 1 cît şi cu r,
avem
B~ .z., 21X er . (13.18)
4J1EOc.:'

Am scris în faţă factorul 1/4JttoC2, deoarece el apare des. Merită să re-

amintim că el are exact valoarea 10-7 (in sistemul MKS), deoarece o ecua-
ţie ca (13.17) este folosită pentru a defini unitatea de curent: amperul. La
distanţa de un metru de la un conductor prin care trece un curent de un
amper, cîmpul magnetic este 2.10-1 webert pe metru pătrat (Wb/m 2) .
Deoarece un curent produce un Cîmp magnetic, el va exercita o forţă
asupra unui conductor învecinat prin care trece de asemenea un curent.
1n capitolul 1 am descris o demonstraţie simplă a forţei dintre doi con-
ductori care transportă curent. Dacă conductorii sint paraleli fiecare este
'perpendicular pe cîmpul B al celuilalt; COnductorii ar trebui să se atragă,
-sau să se respingă. Cînd curenţii sînt îndreptaţi in acelaşi sens, conduc-
torii se atrag; cînd curenţii se scurg in sensuri opuse, conductorii se
resping.
Să luăm un alt exemplu, care poate fi analizat cu ajutorul legii lui
Ampere dacă luăm în considerare unele cunoştinţe despre cîmp. Să pre-
supunem că avem o bobină lungă din conductort răsuciti într-o spirală
'Strînsă, aşa cum se vede în secţiunile tranaversale din figura 13.8. O astfel
de bobină este numită solenoid. Observăm experimental că atunci cind un
solenoid este foarte lung în comparaţie cu diametrul său, cîmpul din
extertor este foarte mic în comparaţie cu cîmpul interior. Folosind tocmai
acest fapt, împreună cu legea lui Ampere putem găsi mărimea cimpului
din interior. '
Deoarece cimpul rămîne in interior (şi are divergenţa zero) liniile sale
trebuie să fie paralele cu axa, aşa cum este arătat în figura 13.8. Aşa stînd
lucrurile, putem folosi legea lui Amperc aplicată la "curba" dreptunghic-
Iară I" arătată în figură. Această buclă parcurge distanţa L în interiorul
 C1MPUL MAGNETIC AL UNUI CONDUCTOR DREPT ŞI AL UNUI SOLENOID, 253

solenoidului, unde cimpul este, să spunem, Bo, apoi merge perpendicular

pe cimp şi se reîntoarce prin exterior, unde cîmpul este neglijabil. Inte-
grala curbilinie a lui B de-a lungul acestei curbe este tocmai BoL şi tre-
buie să fie de I/Eoc 2 ori curentul total prin r, care este NI,dacă există
N splre ale solenoidului pe lungimea L. Avem
BoL= .!!l..-.
2
Eo c:

r
r---- I
ff···· . ... .... ...... ...... .
,
\
III
\ A~
~
\ \8 0 \ i \:

lin.iil e
iUI8

Fig. 13.8. Cîmpul magnetic al unui sclencld lung. Fig. 13.9. Cîmpul magnetic
in exteriorul unui solenotd,

Notînd n numărul de spire pc unitatea de lungime a solenoidului (adică

n=N/L), obţinem

(13.19}

Ce se întîmplă cu liniile lui B cînd ajung la capătul solenoidului?

Probabil, ele se împrăştie într-un mod oarecare şi se reîntorc la intrarea
solenoidului în cealaltă parte, aşa cum este schiţat în figura 13.9. Un astfel
de cimp se aseamănă exact cu ceea ce se observă în exteriorul unei bare
magnetice. Dar, oricum, ce este un magnet? Ecuaţiile noastre spun că
B provine din prezenţa curenţiilor. Ştim deja că bare obişnuite de fier
(nu baterii sau generatori) produc de asemenea cimpuri magnetice. V-aţi
putea aştepta să existe cîţiva alţi termeni in partea dreaptă a ccuatiilor-
(13.12) sau (13.13), pentru a reprezenta "dcn..<;itatea fierului magnetic"
~ o oarecare cantitate de acest fel. Dar nu există un astfel de termen.
Teoria noastră spune că efectele magnetice ale fierului provin din unii
curenţi interni de care se ţine deja seamă prin termenul j.
Problema este
foarte complicată atunci cînd este privită dintr-un

ll"'{ pUnct de vedere fundamental, aşa cum am văzut cind am incercat să în-
le"Iegem dielectricii, Pentru a nu intrerupe discuţia noastră prezentă, vom

,'.,.::..
"
 MAGNETOSTATICA
254

aştepta pînă mai tirziu pentru a ne ocupa in detaliu cu mecanismele in-

terioare ale materialelor magnetice ca fierul. Va trebui să acceptaţi, pentru
moment, că intregul magnetism este rodus de curenţi şi că într-un
magnet permanent există curenţi interni rmancn 1. n cazul fierului,
aceşti curenţi provin TI e rom ce se ro C In Jurul propriilor axe.
Fiecare electron are un astfel de spin, care corespunde la un mic curent
'în mişcare. Evident, un electron nu produce un cîmp magnetic mare, dar
într-o bucată obişnuită de materie există miliarde şi miliarde de electroni.
In mod obişnuit, aceştia se învîrt şi sint îndreptaţi in toate felurile, astfel
că nu există un efect net. Miracolul este că în foarte puţine substanţe,
ca fierul, o mare parte din electroni se învîrtesc cu axele lor în aceeaşi
direcţie - pentru fier, doi electroni din fiecare atom iau parte la această
mişcare de cooperare. Intr-o bară magnetică există foarte mulţi electroni,
toţi tnvîrttndu-se in aceeaşi direcţie şi, aşa cum vom vedea, efectul lor
total este echivalent cu un curent ce circulă pe suprafaţa barci. (Aceasta
este cu totul analog cu ceea ce am găsit pentru dielectr-ici - că un dic-
Iectrtc uniform polarizat este echivalent cu o distribuţie de sarcină pe
'Suprafaţa sa.) Nu este, prin urmare, o întîmplare că o bară magnetică
este echivalentă cu un solenotd.

I ;(13.6. Relativitatea în cazul cîmpurilor electrice şi magnetice

Cînd am spus că forţa magnetică asupra unei sarcini este propor-
ţională cu viteza sa, v-aţi fi putut intreba: "Cu ce viteză? In raport cu
care sistem de referinţă?" Este, de fapt, clar din definiţia lui B, dată la
inceputul acestui capitol, că acest vector va depinde de sistemul de refe-
rinţă ce-l alegem pentru specificarea vitezei sarcinilor. Dar nu- am spus
nimic despre sistemul de referinţă care este adecvat pentru specificarea
cimpului magnetic.
Se constată că orice sistem inerţial este corespunzător. Vom vedea,
de asemenea, că magnetlsmul şi electricitatea nu sînt independente - că
ele ar trebui luate întotdeauna împreună ca un cîmp electromagnetic
complet. Cu toate că in cazul static ecuaţiile lui Maxwell se despart in
două perechi distincte, o pereche pentru electricitate şi o pereche pentru
magnetism, fără o legătură aparentă intre cele două cîmpuri, in natură
există o relaţie foarte intimă între ele, care apare din principiul relativi-
tăţii. Istoric, principiul relativităţii a fost descoperit după ecuaţiile lui'
Maxwell. Studiul electricitătii şi al magnetismulut a fost acela care, pînă
la urmă, a condus la descoperirea de către Einstein a principiului rclativi-
tăţii. Dar să vedem ce ne-ar spune cunoaşterea relativităţii despre for-
ţele magnetice dacă presupunem că principiul relativităţii este aplica-
bil - aşa cum este de fapt - la electromagnetism.
Să presupunem că analizăm ce se întîmplă atunci cind o sarcină ne-
gativă se mişcă cu viteza Vo paralelă la un conductor prin care' trece un
curent, ca în figura 13.10. Vom încerca să înţelegem ce se întîmplă in
RELATIVITATEA IN CAZUL CIMPURILOR ELECTRICE ŞI MAGNETICE
255

două sisteme de referinţă: unul fix în raport cu conductorul ca în par-

tea (a) a figurii şi altul fix în raport cu particula, ca in partea (b). Vom
numi primul sistem de referinţă S şi al doilea S'.
In sistemul S se exercită clar o forţă magnetică asupra partlculel.
Forţa este îndreptată spre conductor, astfel că dacă sarcina se mişcă liber,
am vedea-o îndreptîndu-se ' spre conductor. Dar in sistemul S' nu poate

Fig. 13.10. Interacţia unui fir prin care trece un curent şi o particulă cu sarcina
q văzută din două sisteme de referinţă. In sistemul S (partea a), firul este in
repaus; in sistemul S' (partea b), sarcina este în repaus.

exista o forţă magnetică asupra particulei, deoarece viteza ei este zero.

Rămîne ea, prin urmare, acolo unde este? Se întîmplă lucruri diferite în
cele două sisteme? Principiul relativităţii ar spune că şi în S' ar trebui să
vedem particula mişcîndu-se spre conductor. Trebuie să încercăm să înţe­
legem de ce s-ar întîmpla aceasta.
Ne întoarcem la descrierea atomică a unui conductor prin care trece
un curent. Intr-un material conductor normal, cum este cuprul, curenţii
electrici provin. din mişcarea unora din electroni - numiţi electroni de
conducţio - in timp ce sarcinile nucleare pozitive şi restul elcctrontlor
rămîn fixaţi de corpul materialului. Facem ca densitatea electronilor de
conductte să fie p__şi viteza lor În S să fie v. Densitatea sarcinilor imobile
în S este P+. care trebuie să fie egal cu negativul lui p_, deoarece conside-
răm un conductor neîncărcat, Nu există, deci cîmp electric in exteriorul
firului şi forţa asupra particulei în mişcare este tocmai
F=qvoXB.
Folosind rezultatul ce l-am găsit in ecuaţia (13.18) pentru cîmpul magnetic
la distanţa r de axa unui conductor, conchidem că forţa asupra particulei
este îndreptată către conductor şi are mărimea
F~ _,_ 2Iqv.,
4nf.o! r
FQ.losind ecuaţiile (13.4) şi (13.5), curentul 1 poate fi scris ca p*-vA, unde
A este aria unei secţiuni transversale a conductorului. Atunci
F~ _2_ 2q~~A()l). (13.20)
4:rUl.C·
256 MAGNETOSTATICA

Am putea continua să tratăm cazul general al vitezelor arbitrare pentru

v şi Vo. dar va fi la fel de bine să ne limităm la cazul special în care viteza
Vo a particulet este aceeaşi ca viteza v a electrontlor de conducţle. Scriem
astfel vo=v, şi ecuaţia (13.20) devine
F~ -q- ~~. (13.21)
2nEo r c"
Ne îndreptăm acum atenţia la ceea ce se întîmplă în sistemul S', în
care particula este in repaus şi conductorul se deplasează înapoi (spre
stînga în figură) cu viteza v. Sarcinile pozitive, mişcîndu-se o dată cu con-
ductorul, vor crea un oarecare cîmp magnetic B' in punctul în care se află
particula. Dar particula este acum în repaus, astfel că nu se exercită forţă
magnetică asupra ei! Dacă se exercită vreo forţă asupra partrculet, ea
trebuie să provină dintr-un cîmp electric. Trebuie ca conductorul ce se
mişcă să fi generat un cîmp electric. Dar el poate face aceasta numai dacă
este încărcat. Trebuie deci ca un conductor neutru, prin care trece un cu-
rent, să apară încărcat atunci cînd este pus în mişcare.
Trebuie să analizăm mai atent această problemă. Să încercăm să
calculăm densitatea de sarcină în conductor În sistemul S', din ceea ce

II
cunoaştem despre ca in sistemul S. S-ar putea, la început, să se creadă
că sînt aceleaşi, dar ştim că la trecerea de la S la S' lungimile se modifică
(vezi capitolul 15, vol. 1), deci se vor modifica şi volumele. Deoarece densi-
tăţile de sarcină depind de volumul ocupat de sarcini, şi densltătlle se vor
modifica. .
Inainte de a putea decide asupra densităţilor de sarcină în S', trebuie
să ştim ce i se întîmplă sarcinil electrice a unui mănunchi de electroni care ~I
se mişcă. ştim că masa aparentă a unei particule variază conform legii :;
l/V1--v2/c2. Se întîmplă ceva asemănător şi eu sarcina? Nu! Sarcinile sînt
totdeauna aceleaşi, indiferent că se mişcă sau nu. Altfel nu am observa
întotdeauna conservarea sarcinii totale.
Să presupunem că luăm un bloc de substanţă, să spunem un conduc-
tor, care este iniţial neîncărcat. Să-I Încălzim. Deoarece clectronli au masă
diferită de a protonijor, vitezele electronilor şi ale protordlor se vor
modifica diferit. Dacă sarcina unei particule ar depinde de viteza parti-
culel ce o poartă, in blocul încălzit sarcina electrontlor şi a protonilor nu
s-ar mai echilibra, un bloc ar deveni prin încălzire încărcat. Aşa cum am
văzut anterior, o foarte mică schimbare relativă a sarclnit tuturor electro-
nilor într-un bloc ar da naştere la cîmpuri electrice enor-me. Niciodată nu
a fost observat un astfel de efect.
De asemenea, putem presupune că viteza medie a electronilor în ma-
terie depinde de compoziţia chimică. Dacă sarcina unui electron s-ar modi-
fica eu viteza, sarcina netă într-o bucată de material ar fi modificată Într-o
reacţie chimică. Din nou, un calcul direct arată că chiar şi o dependenţă
foarte mică a earcinii de viteză ar produce cîmpuri enorme în cele mai
simple reacţii chimice. Nu a fost observat un asemenea efect şi conchidem
 RELATrv1TATEA tN CAZUL CtMPURILOR ELECTRICE ŞI MAGNETICE 257

că sarcina electrică a unei singure particule este independentă de starea

sa de mişcare.
Astfel, sarcina q a unei particule este o mărime scalară invariantă,
independentă de sistemul de referinţă. Aceasta înseamnă că, în orice sistem
de referinţă, densitatea de sarcină a unei distribuţii de electroni este pro-
porţională tocmai cu numărul de electroni pe unitatea de volum. Trebuie
să ne preocupăm doar de faptul că volumul se poate modifica din cauza
contracţiei relatlvistc a distanţelor.
Aplicăm acum aceste consideraţii la conductorul în mişcare. Dacă
luăm o lungime Lo a conductorului, în care există o densitate Po de sarcini
staţiofUlre, el va conţine sarcina totală Q= PoLoA o. Dacă sînt observate ace-
leasi sarcini într-un sistem de referinţă diferit, mişcindu-se cu viteza e,
elese vor găsi toate într-o bucată de material cu o lungime mai m~că,
L=L oV 1- V2/ C 2 (13.22)
dar cu aceeaşi
arie A o (deoarece dimensiunile perpendiculare pe mişcare
rămîn neschimbate). {Vezi fig. 13.11.]
Dacă notăm prin FI densitatea sarcinilor în sistemul în care ele se
mişcă, sarcina totală Q va fi pLAo. Aceasta trebuie să fie de asemenea
egală cu Po4A, deoarece sarcina este aceeaşi în orice sistem, astfel că
pL= poLo, sau din (13.22).
p~ __PL...-! (13.!!3)
V1'_1) 2 /; ;
Densitatea de sarcină a unei distribuţii de sarcini în mişcare variază în
acelaşi mod ca masa relativtstă a unei particule.

~
l' $'
i,

(15 :: ••.. r.··••··•. ·i .,

AnaA
Ar/vA
q -,
b
Fig. 13.11. Dacă o distribuţie de particule încărcate în repaus ure densi tatea de
sarcină Po, aceleaşi sarcini vor avea densitatea P=PD/V1-v~JC2 cînd sînt văzute
dintr-un sistem a cărui viteză relativă este v.

. Folosim acum acest rezultat. general pentru densitatea de sarcină j>ozi-

tivă P+ a conductorului. Aceste sarcini sint în repaus în sistemul S. In S',
~unde conductorul se mişcă cu viteza v, densitatea sarcinii pozitive

p' =--'+_-. (13.24)

+ ~1;'/C3
\ 11- .l'Wc. modema TOI. II.
 MAGNETOSTATlCA
258

Sarcinile negative sînt in repaus în sistemul S'. Astfel, în acest sistem ele
au "densitatea lor de repaus" 1'0- în ecuaţia (13.23), ?o=p:"-,deoarcce sarci-
nile au dcnss ttatea p':": cînd conductorul este in repaus, adică in sistemul S,
unde viteza sarcinilor negative este v. Pentru electroni! de conductle, avem
atunci
P ~--
p'- (13.25)
- -/1- vOIe'
sau
P':'"= s- Yl_v2jc2 • (13.26)
Putem vedea acum de ce există cîmpuri electrice in sistemul S'.
Aceasta se întîmplă deoarece, in acest sistem, conductorul arc densitatea
netă de sarcină p' dată de

p'=p~ -+ p~.

Folosind (13.24) şi (13.26), avem

p'= -_P+ +p_Vl-v2ic~.

~t"N~
Deoarece conductorul staţionar este neutru, p_=-p+ şi avem
v'/c'
p'=p+~' (13.27)
V1-0'/c 2
Conductorul în mişcare este încărcat pozitiv şi va produce un cîmp elec-
tric E' in punctul in care se află particula externă statlonară. Am rezol-
vat problema electrostatică a unui cilindru uniform încărcat. Cimpul elec-
tric la distanţa r de la axa cllindrului este
E' = p'A p+ Avtjc? (13.28)
271Eo" bEor VI - v'/c'
Forţa asupra partlculei încărcate negativ este îndreptată spre conductor.
Avem, cel putin, forţele îndreptate in aceeaşi direcţie in cele două sisteme
de referinţă; forţa electrică în S' are aceeaşi direcţie ca şi forţa magnetică
in S,
Mărimea forţei in S' este

F' = _q_ p+A v'/c' (13.29)

211:E n r V1- o"/c'
~omparlnd acest rezultat pentru F' cu rezultatul obţinut pentru F în ecua-
ţia (13.21), vedem că mărimtle forţelor sînt aproape identice din cele două
puncte de vedere. De fapt
F'.- F (13.30)
- Vl-v'/e'
 RELATIVITATEA IN CAZ"C"L CIMPURILOR ELECTRICE ŞI ""AGNETICE
259

astfel că pentru vitezele mici ce le-am considerat, cele două forţe sint
egale. Putem spune că cel puţin pentru viteze mici, înţelegem faptul că
magnetismul şi electricitatea sînt tocmai "două moduri de a privi acelaşi
lucru".
Dar lucrurile stau chiar mai bine decît atît. Dacă luăm în conside-
rare faptul că forţele se transformă şi ele, atunci cînd trecem de la un
sistem la altul, obţinem că ambele moduri de abordare dau într-adevăr
acelaşi rezultat fizic pentru orice viteză.
\"Un mod de a aborda această problemă constă În a Întreba următorul
lucru: ce moment transversal va avea particula după ce forţa a acţionat
un interval de timp scurt. Ştim din capitolul 16 al volumului 1 că mo-
mentul transversal al unei particule ar trebui să fie acelaşi în ambele
sisteme de referinţă S şi S'. Notînd coordonata transversală y, dorim să
comparăm dPlI şi .1p' 11. Folosind ecuaţia relattvistă corectă de mişcare,
F=:=d ne aşteptăm că după timpul .1t, în sistemul S particula să aibă
p
d,'
un moment transversal dpy dat de
!!.p,~Ff!t. (13.31)
In sistemul S', momentul transversal va fi
4P~=F'At'. (13.32)
Trebuie, evident, să comparăm Apy şi 4p' 11 pentru intervalele de timp co-
respunzătoare .:1t şi dt'. Am văzut în capitolul 15 al volumului 1 că inter-
valele de timp faţă de o particulă în mişcare par să fie mai lungi decit
acelea din sistemul în repaus al particulei. Deoarece particula este iniţial
in repaus în S', ne aşteptăm, pentru .1.t mic, ca
At=' AI' (13.33)
lV 1 !J'Jo'
şi totul rezultă in ordine. Din (13.31) şi (13.32).
Ap'y F'AI'
Apu = FAt
care este tocmai = 1, dacă combinăm (13.30) şi (13.33).
Am găsit că obţinem acelaşi rezultat fizic, indiferent dacă analizăm
mişcarea unei particule ce se mişcă de-a lungul unui conductor într-un
sistem. de coordonate în repaus în raport cu conductorul, sau într-un sis-
tem In repaus în raport cu particula. In primul exemplu, forţa a fost pur
•.magnetiCă", în al doilea, ea a fost pur "electrică". Cele două puncte de

.,.
~ sînt ilustrate in figura 13.12 (cu toate că există încă un cîmp mag-
netic .B' în al doilea sistem de referinţă, el nu produce forţe asupra par-
ticulel staţionare).

.0"....•·
l~i
260 MAGNETOSTATICA

Dacă am fi ales un alt sistem de coordonate, am fi găsit o combinaţie

diferită de cîmpuri E şi B. Forţele electrice şi magnetice sînt părţi ale
unui fenomen fizic - interacţlile electromagnetice ale particulelor. Sepa-
rarea acestei interactii in părţi electrice şi magnetice depinde foarte mult
de sistemul de referinţă ales pentru descriere. Dar o descriere electromag-
netică completă este invariantă; electricitatea şi magnetismul luate îm-
preună sint în concordanţă eu relativitatea lui Einstein.

Fig. 13.12. In sistemul S. densitatea de sarcină este

zero şi densitatea de curent este j. Există numai un
cîmp magnetic. In S' există o densitate de sarcină p',
şi o densitate de curent diferită J'. Cîmpul magne-
b tic Dt este diferit şi există şi un cimp electric E'.

Deoarece cimpurile electrice şi magnetice apar în combinaţii diferite,

dacă modificăm sistemele noastre de referinţă trebuie să fim atenţi la
modul cum analizăm cîmpurile E şi B. De exemplu, dacă ne gîndim la
"liniile ( lui E şi B, noi nu trebuie să le ataşăm multă realitate. Aceste
l

linii pot să dispară dacă încercăm să le observăm dintr-un sistem de coor-

donate diferit. De exemplu, în sistemul S' există linii de cîmp electric.
pe care nu le găsim .a-cgresînd cu viteza v, în sistemul S". In sistemul S
nu există deloc linii de cîmp electric! Prin urmare, nu are sens a spune
ceva în genul: cînd mişc un magnet, el ia cu el cîmpul său, astfel că şi
liniile cîmpului B sînt mtşcate. Nu există posibilitatea să se găsească sens,
în general, ideii de "viteza unei linii de cîmp în mişcare". Cîmpurile sînt
modurile noastre de a descrie ce se întîmplă într-un punct în spaţiu. In
speclal.E şi B ne spun despre forţele ce vor acţiona asupra unei particule
în mişcare. Intrebarea "care este forţa exercitată de un cîmp magnetic
în mişcare asupra unei sarcini?" nu înseamnă nimic precis. Forţa este dată
de valorile E şi B în punctul în care se află sarcina şi formula (13.1) riu
trebuie modificată dacă sursa lui E şi B se mişcă (valorile lui E şi B vor fi
TRANSFORMAREA CURENŢILOR ŞI A SARCINILOR
261

cele modificate de mişcare). Descrierea noastră matematică se ocupă numai

de cîmpuri ca funcţii de x, y, z şi t, în raport cu un oarecare sistem de
referinţă inertial.
Vom vorbi mai tirziu de ,,0 undă de cîmpuri electrice şi magnetice
propagîndu-se prin spaţiu'' ca; de exemplu, o undă de lumină. Dar aceasta
este ca şi cum s-ar vorbi despre o undă ce se propagă de-a lungul coardei.
Nu înţelegem atunci că vreo parte a corzii se mişcă în direcţia undei, înţe­
legem că deplasarea corzii apare mai Întîi Într-un loc şi mai tîrziu în altuL
La fel, într-o undă electromagnetică, se propagă unda, dar mărimea cîm-
purilor variază. Astfel, în viitor, cînd noi - sau altcineva - vorbim des-
pre un cîmp "în mişcare" ar trebui să vă ginditi la aceasta doar ca la un
mod comod, scurt, de a descrie un cîmp variabil în unele circumstanţe.

13.7. Transformarea curenţilor şi a sarcinilor

Se poate să vă fi îngrijorat în legătură cu simplificarea pe care am

făcut-o mai sus cînd am luat aceeaşi viteză v pentru particule şi pentru
electronii de conducţie în conductor. Am putea să refacem din nou analiza
pentru două-viteze diferite, dar este mai uşor să se observe, simplu, că
densttătlle de sarcină şi de curent sînt componentele unui cuadrivector
(vezi capitolul 17, vol. I).
Am văzut că dacă Pa este densitatea sarcinilor în sistemul lor în re-
paus, atunci într-un sistem de referinţă în care au viteza v, densitatea
este
p= Pc
Vl-v'jo'
In acel sistem de referinţă, densitatea de curent este
j=pv poV (13.34)
V 1-v'Jo'
Ştim că energia U şi momentul p ale unei particule, ce se mişcă cu viteza
v,sînt date de
rJ = moc' mov
VI-V'10 2 ' p= Vl-fj·!0·2
unde ma" este masa de repaus. Ştim de asemenea că U şi P formează un
c:uadrivector relativist. Deoarece U şi j depind de viteza v exact ca şi U
ŞI p, PUtem conchide că p şi j sînt de asemenea componentele unui cuadri-
vector relatlvlst. Această este proprietate cheie la o analiză generală a cîrn-
'pului unui conductor ce se mişcă cu orice viteză, Cu ajutorul ei putem să
redifac~ rezolvarea problemei în cazul în care viteza Va a par-ticulei este
fenta de viteza electronilor de conducţle.
 MAGNETOSTATICA
262

Dacă dorim să obţinem mărimilc p şi j Într-un sistem de coordonate

ce se mişcă eu viteza u în direcţia x, ştim că ele se transformă exact ca t
şi (x, y, z}, astfel că avem (vezi capitolul 15, volumul 1)
~_ x-~ j'= &-up
- Yl-u'/c' x Vl-u"/o'
j~=j!/
(13.35)
z'=z, j~=jz

t'= f-ux/o' ,p-uÎxlc'

VI-IJ?lc~ P = Vl-u"/c.
Cu ajutorul acestor ecuaţii putem exprima sarcinile şi curenţii din-
tr-un sistem de referinţă în funcţie de aceleaşi mărimi în alt sistem. Luînd
sarcinile şi curenţii în oricare din cele două sisteme de referinţă, putem
rezolva problema electromagnetică în acel sistem folosind ecuaţiile lui
Maxwell. Rezultatul ce-l obţinem pentru mişcările particulelor va fi ace-
laşi, indiferent ce sistem alegem. Ne vom reintoarce mai tîrziu la trans-
formările relativiste ale cîmpurilor electromagnetice.

13.8. Suprapunere; regula mîinii drepte

Vom încheia acest capitol accentuind încă două lucruri privitoare la

magnetostatlcă. Mai întîi, ecuaţiile de bază pentru cîmpul magnetic,
\7'B=O, \lXB=j!c'ts o
sînt liniare în B şi j. Aceasta înseamnă că principiul suprapunerii se aplică
şi la cimpurile magnetice. Cîmpul produs de doi curenţi stationari diferiţi
este suma cîmpurilor individuale ale fiecărui curent acttonînd singur. A
doua remarcă a noastră se referă la regulile mîinii drepte, pe care le-am
intilnit pînă acum (cum este regula miinii drepte pentru cîmpul magnetic
produs de un curent). Am observat de asemenea că magnetizerea unui
magnet trebuie să fie înteleasă cu ajutorul spinilor electronilor din mate-
rial. Direcţia cîmpului magnetic al unui electron ce se roteşte este legată
de axa spinului său prin aceeaşi regulă a mîinii drepte. Deoarece B este
determinat de o regulă "a mîinii" ~ implicînd fie un produs vectorial, fie
un rotor ~ este numit un vector axial. (Vectorii a căror direcţie în spa-
ţiu nu depinde de faptul că sistemul de referinţă este drept sau stîng sînt
numiţi vectori polari. Deplasarea, viteza, forţa, şi E, de exemplu, sînt
vectori polari.)
Cantităţile observabile fizic în electromagnetism nu SÎnt însă, mări­
mile de tip "mînă stîngă" sau "mînă dreaptă". Interacţiile electromagne-
tice sînt simetrice la reflexie (vezi capitolul 52, volumul 1). De cîte ori sînt
calculate forţele magnetice Între două sisteme de curenţi, rezultatul este
SUPRAPUNERE; REGULA MIINII DREPTE
263

invariant faţă de o schimbare în regula mîinii. Ecuaţiile noastre conduc

independent de regula mîinii drepte, la rezultatul final că doi curenţi
paraleli se atrag, sau că doi curenţi antiparaleli se resping. (încercaţi, cal-
culind forţa cu ajutorul "regulilor mîinii stîngi".) O atracţie sau o repulsie
este un vector polar. Aceasta este aşa deoarece, descriind orice interac-
ţiune completă, folosim de două ori regula mîinii drepte - o dată ca să
îl găsim pe B din curenţi şi încă o dată pentru a găsi forţa Ce o produce
acest cîmp B asupra celui de-al doilea curent. A folosi regula mîinii drepte
de două ori este echivalent cu a folosi regula mîinii stîngi de două ori. Dacă
am dori să schimbăm convenţiile, într-un sistem cu regula mîinii stîngi
toate cîmpurile B ar fi inversate, dar toate forţele - sau, ceea ce este
probabil mai grăitor, acceleratltle observate ale obiectelor - ar fi ne-
schimbate.
Cu toate că fizicienii au găsit recent, spre surprinderea lor, că nu
toate legile naturii sînt întotdeauna invariante la reflexii în oglindă, legile
electromagnetismului au o astfel de simetrie de bază.
 •
14. Cîmpul magnetic în diferite situaţii

14.1. Potenţialul vector

In acest capitol continuăm discuţia asupra cîmpurilor magnetice aso-

ciate cu curenţi staţionari ~ subiectul magnetostaticii. Cîmpul magnetic
este legat de curenţii electrici prin ecuaţiile de bază

(14.1)

(14.2)

Dorim acum să rezolvăm aceste ecuaţii Într-un mod general, adică,

fără a cere nici o simetrie specială sau vreo ghicire intuitivă. In electro-
statică am aflat că exista un procedeu direct de determinare a cîmpului
atunci cînd poziţiile tuturor sarcinilor erau cunoscute. Se calculează mai
întîi potenţialul scalar !Il, luînd o integrală asupra sarcinilor - ca în ecua-
ţia (4.25). Apoi, dacă se caută cîmpul electric, acesta se obţine din deriva-
tele lui !Il. Vom arăta acum că există un procedeu asemănător pentru ob-
ţinerea cîmpului magnetic B dacă cunoaştem densitatea de curent j a
tuturor sarcinilor în mişcare.
In electrostatică am văzut că (din cauză că rotorullui E a fost întot-
deauna zero) a fost posibilă reprezentarea cîmpului E ca gradientul unui
cimp scalar lP. Dar rotorul B nu este întotdeauna zero, deci nu este posibil,
în general, a-l reprezenta ca un gradient. Insă, divergenţa lui B este în-
totdeauna zero şi aceasta înseamnă că îl putem intotdeauna reprezenta
pe B ca rotorul unui alt cîmp vectorial. Căci, aşa cum am văzut în § 2.8,
divergenţa unui rotor este întotdeauna zero. Astfel, putem întotdeauna
lega vectorul B de un cîmp, pe care îl vom nota A, prin
(14.3)
POTENŢIALUL VECTOR 265

Sau, scriind componentele,

B ~('1XA) ~ M. _,Ay ,
" "6y Cz
6Ax
cAz
B,~(v XA),~---' (14.4)
(lz Cx
Ax.
Bz=CvXA)z=cAy_C
(ll' 3y
Scriind B='VXA se garantează că ecuaţia (14.1) este satisfăcută, deoarece,
în mod necesar
'1·B~'1· ('1XA)~O.

Cimpul A este numit potential vector.

Vă veţi reaminti că potenţialul scalar cii nu a fost complet specificat
prin definiţia sa. Dacă l-am găsit pe cIl pentru o problemă oarecare, putem
întotdeauna găsi un alt potenţial cii' care este la fel de bun, adăugind o
constantă primului potenţial
<I>'~<I>+C.

Noului potenţial îi corespunde acelaşi cîmp electric, deoarece gra-

dientul 'le este zero; efl' şi efl reprezintă aceeaşi situaţie fizică.
La fel, putem avea diferite potenţiale vector A care dau aceleaşi cîm-
puri magnetice. Din nou, deoarece B este obţinut din A prin derivare,
adăugînd o constantă la A nu producem nici o modificare fizică. Dar pen-
tru A există chiar o latitudine mai mare. Putem adăuga la A orice cîmp,
care este gradientul unui cîmp scalar, fără a modifica situaţia fizică. Pute-m
arăta aceasta in modul următor. Să presupunem că avem un potenţial
vector A care furnizează corect cîmpul magnetic B pentru. o oarecare
situaţie reală şi ne întrebăm în ce circumstanţe un alt potenţial vector A'
no~ ne va furniza acelaşi cîmp B, dacă este inlocuit în (14.3). Atunci
A ŞI A' trebuie să aibă acelaşi rotor
B~'1XA' ~'1XA.
Prin urmare
V XA'-'1 XA- v X(A'-A)~O.

Dar .dacă rotoruJ. unui vector este zero, vectorul respectiv trebuie să fie'
gradlentul unui cîmp scalar, să spunem '$, astfel că 'V1=A'-A. Aceasta
~~ăcă.dacă A este un potenţial vector satisfăcător pentru o pro-
mă, atunci, pentru orice "!I, '
A' ~A+ v" (14.5)
va fi~~potenţial vector la fel de satisfăcător, conducînd la acelaşi cîmp B.
""'Ilie convenabil de obicei a elimina din A o parte din nedeterminare,
~ in mod arbitrar o altă condiţie asupra sa (foarte asemănătoare cu
gerea frecventă a potenţialului q, egal cu zero la distanţe mari). Putem,
 CIMPUL MAGNETIC tx DIFERITE SITUATII
266

de exemplu, să restrîngem A, alegind în mod arbitrar valoarea divergenţei

lui A. Putem face aceasta întotdeauna fără a afecta valoarea lui B. Aceasta,
deoarece, cu toate că A' şi A au acelaşi rotor, şi dau acelaşi B. cele două
potenţiale nu trebuie să aibă aceeaşi divergenţă. De fapt, v·A'=v·A+
+ \72'1\.1 şi, printr-o alegere corespunzătoare a lui 'l.\l, putem
să facem ca
7 .A' să fie oricît vrem.
Cît ar trebui să alegem să fie valoarea lui v-A? Alegerea trebuie
făcută astfel încît să obţinem cea mai mare uşurinţă matematică şi va
depinde deci de problema pe care o rezolvăm. Pentru magnetostatică,
vom face alegerea simplă

(14.6)
(Mai tirziu, cînd luăm cazul electrodinamicii, vom schimba alegerea.)
Definiţia completă'! a lui A este atunci, pentru moment, \7XA=O şi
V·A~O.
Pentru a obţine o oarecare experienţă cu potenţialul vector, să ne
uităm mai întîi cît este pentru un cîmp magnetic uniform B o. Luînd axa
noastră z în direcţia lui B o, trebuie să avem

Bx=aAz_aAy=O ,B =aAx_aAz=O,Bz=&_cAx =8 0 , (14.7)

'aY ax II az ax ar au
Uitîndu-ne atent, vedem că o soluţie posibilă a acestor ecuaţii este
A.y=xBo, Ax=O, A,,=O.
Sau am putea lua la fel de bine
A..--yB" A,~O, A..~O.

O altă soluţie este o combinaţie liniară a celor două

A..~_!. yB" A..~!. xB" A..-O. (14.8)

Este clar că
• •
potenţialul vector A nu este
pentru orice cîmp particular B,
univoc; există mai multe posibilităţi.
A treia soluţie, relaţia (14.8), are unele proprietăţi interesante. De-
oarece componenta x este proporţională cu -y şi componenta y este
proporţională cu +x, A trebuie să fie perpendicular pe un vector
din planul xOy avînd originea pe axa z, veetorcc-l vom nota cu r '
(indicele "prim" este pus pentru a ne reaminti că el nu este vectorul

I) Definiţia aceasta încă nu-l determină pe A univoc. Pentru o specificare uni-

vacă ar trebui de asemenea să spunem ceva despre modul in care cîmpul A se com-
portă pe o frontieră oarecare, sau la dtstanţe mari. Este convenabil uneori, de excm~
plu, să alegem un cîmp care tinde la zero la distanţe mari.
 POTE:NŢIALUL VECTOR 267

deplasare din origine). De asemenea, manmca lui A este proporţională

cu yx
2+ y 2 şi, deci, cu r', Astfel A poate fi scris simplu

" A= -!BXr'. (14.9)

2

Potenţialul vector A are mărimea Br'j2 şi se roteşte în jurul axei z, aşa

cum este arătat in figura 14.1. Dacă, de exemplu, cîmpul B este cîmpul

Fig. 14.1. Un cîmp magnetic unifonn B in direc-

ţia z corespunde la un potenţial vector A care •.
se roteşte in jurul axei z, avind mărimea A=
=Br'J2 (r' este distanţa de la axa z).

potenţialul vector circulă in ace-

ax.ial din interiorul unui solenoid, atunci
laşi sens ca şi curenţii
din solenoid.
Potenţialul vector pentru un cîmp uniform poate fi obţinut in alt
mod. Circulaţia lui A pe orice curbă închisă r poate fi legată de integrala
de Suprafaţă a lui 'i7XA prin teorema lui Stokes [ecuaţia (3.38)].

~ A·ds~ \eVXA).n da. (14.10)

r interiorul lui ,.

Dar integrala din dreapta este egală cu fluxullui B prin curbă, astfel

~ A·ds~ \ B'n da. (14.11)

r interiorul lui r

~l. circulaţia lui A de-a lungul oricărei curbe este egală cu fluxul
~»rin curbă. Dacă luăm o curbă circulară, de rază r', intr-un plan
~~ar pe un cîmp uniform B, fluxul este tocmai
.:n:r'2B.
 CiMPUL MAGNETIC IN DIFERITE SITUAŢII
268

Dacă alegem originea pe o axă de simetrie, astfel că putem considera că

pe circumferinţă Aeste o functie numai de T', circulaţia va fi

~A'd.s=21tr'A=1tr'2 B.
Obţinem ca mai inainte
A= a..' •
2
In exemplul ce l-am dat tocmai, am calculat potenţialul vector din
cimpul magnetic, ceea ce este opus modului in care se lucrează normal.
In probleme complicate este, de obicei, mai U90r să Se obţină potenţialul
vector şi apoi să se determine din el cîmpul magnetic. Vom arăta acum
cum poate fi făcut acest lucru.

.!1±..Potenţialul vector al curenţilor cunoscuţi

Deoarece B este determinat de curenţi, acelaşi lucru putem să spunem

şidespre A. Dorim acum să găsim vectorul A în funcţie de curenţi. înce-
pem cu ecuaţia de bază (14.2)

ceea ce înseamnă evident că

c'7X(7XA)~ i. (14.12)
'.
Această ecuaţie este pentru magnetostatică ceea ce era ecuaţia

(14.13)
pentru electrostatică.
Ecuaţia(14.12) pentru potenţialul vector este mai asemănătoare cu
cea pentru '1>, dacă transcriem expresia v X ('\7 XA) folosind identitatea
vectorială (2.58)
7X (7XA) ~ "7 (7· A)-V'A. (14.14)

Deoarece am ales v· A= O (şi acum vedeţi de cel), ecuaţia (14.12) devine

(14.15)

Această ecuaţie vectorială este echivalentă, evident, cu trei ecuaţii:

'V2A :< = _ ..J!.- , 'V2Ay=_ -..1JL, (14.16)
taO' FfiC'
poTENŢIALUL VECTOR AL CURENŢILOR CUNOSCUŢ:(
269

Fiecare din aceste ecuaţii este matematic identică cu

(14.17)

Tot ceea ce am învăţat în legătură cu rezolvarea potenţialelor atunci

cînd p este cunoscut, poate fi folosit acum pentru a rezolva ecuaţia pentru
fiecare componentă a lui A, atunci cînd j este cunoscut!

Fig. 14.2. Potenţialul vector A in punc-

tul 1 este dat de o integrală pe elemen-
tele de curent JdV in toate punctele 2.

Am văzut in capitolul 4 că o soluţie generală pentru ecuaţia electro-

statică (14.17) este
<I>(I)~ _,_ r p(2I dV, .
4Jtllo 3 '13
Astfel, ştim imediat că o soluţie generală pentru A" este
A,(I)~ - ' - r f,(2)dV, (14.18)
4:lE D er J '17

şi la fel pentru Au şi A z • (Figura 14.2 vă reamânteşte convenţiile noastre

pentru T12 şi dV 2 . ) Putem combina toate cele trei soluţii în forma vecto-
rială

A(I)~ _,_ r J(21dV" (14.19)

4ns oc' J 'u
(Puteţi verifica, dacă doriţi prin diferenţierea directă a componentelor,
că această integrală pentru A satisface relaţia V· A= O atîta vreme cît
\]'i=O, ceea ce, aşa cum am văzut, trebuie să se întîmple pentru curenţi
sta\ionari.)
Avem astfel, o metodă generală pentru a determina cîmpul magnetic
.:tcurenţilor staţionari. Principiul este: componenta x a potenţialului vec-
ar ~venind dintr-o densitate de curent i este aceeaşi ca şi potenţialul
electric CI> ce ar fi produs de o densitate de sarcină p egală cu jJc 2 - şi
~ ,fel pentru -componentele y şi z, (Acest principiu operează numai cu
~ente în direcţii fixe. Componenta "radiaIă" a lui A nu rezultă în
~i mod din componenta "radiaIă" a lui j, de excmplu.) Astfel, din
 ciMPUL MAGNETIC IN DIFERITE SITUAŢII
'70
vectorul densitate de curent j, putem găsi vectorul A folosind ecuaţia
(14.19) - adică, găsim fiecare componentă a lui A rezolvînd tre,i probleme
electrostatice Imaginare pentru distribuţiile de sarcină ~l = Ia , Pa = 1:;-
o' e-
şi Ps= is . Apoi obţinem cîmpul B luînd diferite derivate ale vectorului A
o
pentru a v XA. Metoda este puţin mai complicată decit cea din
obţine
electrostatică,dar se bazează pe aceeaşi idee. Vom ilustra acum teoria,
rezolvind ecuaţiile pentru potenţialul vector in cîteva cazuri speciale.

14.3. Un conductor drept

Ca prim exemplu, vom determina din nou cîmpul unui conductor

drept - pe care l-am rezolvat în capitolul anterior, folosind ecuaţia (14.2)
şi unele argumente de simetrie. Luăm un conductor lung, drept, de rază a,
care transportă un curent staţionar l, Spre deosebire de sarcina de pe un
conductor în cazul electrostatic, un curent staţionar într-un conductor este
uniform distribuit pe toată aria secţiunii transversale a conductor-ului.
Dacă alegem coordonatele aşa cum este arătat în figura 14.3, vectorul
densitate de curent j are numai componenta z. Mărimea sa este
. 1
]z= - (14.20)
'"'
în interiorul firului, şi zero în afară.

Fig. 14.3. Un fir ctlindrjc lung de-a lungul

axei e cu o densitate uniformă de curent j.

Deoarece i,. şi jy sint ambii zero, avem imediat

A,.=O, A!I=O.
Pen.tru a obţine A z putem folosi soluţia noastră pentru potenţialul elcctro-
static 4> al unui conductor cu o densitate de sarcină uniformă p=i.k 2 •
UN SOLENOID LU:'>G
271

Pentru puncte din exteriorul unui cilindru încărcat infinit, potenţialul

electrostatic este

unde r'= Vx 2 + y? şi f, este sarcina pe unitatea de lungime, :l'ta2 f). Astfel,

A" trebuie să fie
Az= - na"i2 In r'
2n~'p'

pentru puncte în exteriorul unui conductor lung prin care trece un curent
uniform. Deoarece na 2jz= I , putem scrie de asemenea

(14.21)

Putem găsi B din (14.4). Numai două din cele şase derivate nu sint
nule. Obţinem

(14.22)

B!J=_l- 1.1nr,=_1_ ~ (14.23)

2A~Id' ax
2nEoC' ,"
B,,=O.
Obţinem acelaşi rezultat ca mai înainte: B se roteşte in jurul conduc-
toruluî şi are mărimea

(14.24)

14.4. Un solenoid lung

Considerăm apoi, din nou, solenoidul infinit de lung cu un curent

clrcumferenţial pe suprafaţă, avind intensitatea nI pe unitatea de lungime.
(Ne imaginăm că există n spire pe unitatea de lungime, transportînd
curentul 1 şi neglijăm micul pas al spiralei.)
~"". Exact cum am definit o "densitate de sarcină superficială" o, definim
WlCl ? "densitate de CUrent superficial" J egală cu curentul pe unitatea de
~e a, suprafeţei solenoidului (care este, evident, tocmai j mediu ln-_
, ~.:..~t cu grosimea spiralei subţiri). Mărimea lui J este, aici, nI. Acest
~'tmt de suprafaţă (vezi figura 14.4) are componentele
Jz=-Jsin 4>, Jy=Jcos 4l, J,,=O.
 CIMPUL MAGNETIC IN DIFERITE SITUArII

Trebuie să determinăm potenţialul vector A pentru o astfel de distri-

buţie de curent.
Mai întîi dorim să determinăm componenta Ax pentru puncte exte-
rioare solencidului. Rezultatul este acelaşi ea şi cel pentru potenţialul
electrostatic din exteriorul unui cilindru cu o sarcină superficială
0'= 0'0 sin cIl

Fig. 14.4. Un solenotd lung cu o densitate

superficială de curent J.

cu ·fjo=J/c 2 • Nu am rezolvat o astfel de distribuţie, dar am făcut ceva

asemănător. Această distribuţie de sarcină este echivalentă cu doi cilindri
plini încărcaţi, unul pozitiv şi unul negativ, avînd o uşoară deplasare
relativă a axelor lor în direcţia y. Potenţialul unei asemenea perechi de
cilindri este proporţional cu dcrivata în raport cu y a potenţialului unui
singur cilindru uniform încărcat. Am putea calcula constanta de pro-
porţionalitate, dar să nu ne ocupăm de ea pentru moment.
Potenţialul unui cilindru încărcat este proporţional cu In r' j poten-
ţialul perechii este atunci

Astfel, ştim că

Ax=-K..'L (14.23)
i'
unde K este o constantă oarecare. Urmind acelaşi raţionament, am găsi
A,~K !. "1.. (14.26)
 UN SOLENOID LUNG 273

Deşi am spus mai înainte că nu există cîmp magnetic in exteriorul unui

solenoid, găsim acum că există un cîmp A care circulă in jurul axei z,
oa in figura 14.4. Intrebarea este: Este rotorul său zero?
Evident, B% şi B y sint zero, şi

B,~ .1..(K
3x
-=-)_.1..(_
r' eY
K.'1-) ~ K(-'-- ,.' + -'-- 'y') ~ o.
,'~ e" ,'.
r" r"

Astfel, cîmpul magnetic in exteriorul unui solenoid foarte lung este

tntr-adevăr zero, cu toate că potenţialul vector nu este nul.
Putem verifica rezultatul comparindu-l cu un alt lucru pe care il
cunoaştem deja: circulaţia potenţialului vector În jurul solenoidulut ar
trebui să fie egală cu fluxul cîmpului B in interiorul boblnet [ecuaţia
(14.11)]. Circulaţia este A·2Jtr' sau, deoarece A=K/r', circulaţia este
2'tK. Observaţi că ea este independentă de r', Aceasta este exact atit
cit ar trebui să fie in condiţiile În care nu ar exista În exterior un
clmp B. deoarece fluxul este tocmai mărimea lui B În interiorul sole-
nOidului înmulţită cu xce. Fluxul este deci acelaşi pentru toate cercu-
rile' de rază r'>a. Am găsit în capitolul anterior că în interior cîmpul
este nI/Soc2. Putem determina astfel constanta K
21tK=1ta2!-...!~~\ (~
i e c"
......... ~ /
J
sau

Astfel, potenţialul vector În exterior are mărimea

I A= fila" ..!. (14.27)

I 2f O{)2

este întotdeauna perpendicular pe vectorul r".

"

i. Ne-am referit la o bobină solenoidală de conductori, dar am pro-

aceleaşi cîmpuri dacă am roti o foaie cilindricâ lungă cu o sarcină
tatică pe suprafaţă. Dacă avem o foaie cilindrică subţire de rază
', L1i o sarcină superficială a, rotind cilindrul se produce un curent de
&faţă J=f:'JV, unde v=uoo este viteza sarcinii de pe suprafaţă. Va
atunci un cimp magnetic B='oarojsoc2 în interiorul cilindrului,
utem pune acum o întrebare interesantă. Să presupunem un con-
scurt W, perpendicular pe axa cilindrului, care se întinde de la
;: ptnă la suprafaţă, legat de cilindru astfel incit să se rotească cu el,
figura 14.5. Conductorul se mişcă într-un cîmp magnetic, astfel că
VXB va face ca extremităţile conductoru1ui să se încarce (ele se vor-
ee
pînă cîmpul E al sarcinilor va echilibra tocmai forţa v XB).
cilindrul are o sarcină pozitivă, capătul conductoru1ui de la ax va
o sarcină negativă. Măsurînd sarcina de la capătul conductorulut,
aaderal YOl. U.
 cIMpUL MAGNETIC IN DIFERITE SITUATn
274

am putea măsura viteza de rotaţie a sistemului. Am avea un "viteză-

unghiulară-metru~'!. . ." _ _ ~ .
Dar acum va întrebaţi: "Ce se întîmplă daca ma aşez în sistemul
de referinţă al. ci1indrului ce se roteşte? Atunci el este tocmai un cilin-
dru încărcat in repaus, şi eu ştiu că ecuaţiile electrostatice spun că nu
va exista cimp electrostatic în interior, astfel că nu va exista forţă care

I I

'+'
,W I
.-- <,
/ -,

~
• • • Joc!,
.. . ~

. .. ./
•• . Jf

Fig. 14.5. Un cilindru încărcat ce se roteşte

produce un cîmp magnetic în interior. Un
fir radial scurt ce se roteşte cu cilindrul
are sarcini induse pe capetele sale.

să împingă sarcinile Spre centru. Prin urmare, ceva trebuie să fie greşit'
Dar nimic nu e greşit. Nu există "relativitatca rotaţiei;'. Un sistem in
rotaţie nu este un sistem inerţial şi legile fizice sînt diferite în cele două
sisteme. Trebuie să fim siguri că folosim ecuaţiile eloctromagnctismulut
numai raportate la sisteme de coordonate inerţialc.
Ar fi interesant dacă am putea măsura rotaţia absolută a Pămîntu­
lui cu un astfel de cilindru încărcat, dar din păcate efectul este mult
prea mic pentru a fi observat chiar şi cu instrumentele cele mai delicate
disponibile acum.
\.'
(fa Cimpul unei spire mici; dipolul magnetic

. . Să folosim metoda potenţialului vector pentru a găsi cîmpul magne-

tic al unei spire mici de curent. Ca de obicei, prin "mică" Intelegem ~a
sîntem interesaţi de cîmpuri numai la distanţe mari comparate eu di-
mensiunea spirei. Va reiesi că orice spiră mică este un "clipol magnetic".
Adică, ea produce un cîmp magnetic ca şi cimpul electric al unui (tipo!
electric.
Luăm mai întii o spiră dreptunghiulară şi vom alege coordonatele
noastre, aşa cum este arătat în figura 14.6. Nu există curenţi in direcţia z,
 CIMPUL UNEI SPIRE MICI; DIPOLUL MAGNETIC
275

astfel că As este zero. Există. curenţi în direcţia x, pe cele două laturi

de lungime a. In fiecare braţ, densitatea de curent (şi curentul) este uni-
gormă. Astfel, soluţia pentru Ax este tocmai ca potenţialul electrostatic a
două vergele încărcate (vezi figura 1~. 7). Deoarece vergelele au sarcini
opuse, potenţialul lor electric la distanţe mari va fi tocmai potenţialul

v
•
r
OI
I I X
I o I
++t-t-++++
J'x-
Fig. 14.6. O buclă dreptunghiulară de fir cu cu- Fig. 14.7.
Distribuţia lui jx
rentul1. Care este cimpul magnetic in P? in bucla de curent din fi-
(R>Il, sau b) gura 14.6.

de dipol (paragraful 6.5). In punctul P, în figura 14.6, potenţialul ar fi

W~ _'_p.R"
4ltf O
eR (14.28}

unde p este momentul dipolar al distribuţiei de sarcină. Momentul dipolar,

in acest caz, este sarcina totală pe o vergea înmulţită cu distanţa dintre
vergele
p~ Aab. (14.29)
Momentul dipolar este îndreptat în sensul lui y negativ; astfel cosinusul
,,,unghiului dintre R şi peste -yjR (unde y este coordonata lui P). Avem
"'!!'lfel
lP= __'_~~JL.
4Jtf, R" R
pe A", simplu înlccuindu-I pe Î.. prin Ijc 2

Ax=----;-"~X. (14.30)
4nenc2 R8

(14.31)

-",nu, Ay este proporţional cu x şi Ar este proporţional cu -y; est-

tfalul vector (la distanţe mari) 'este indreptat pe cercuri in jurul
 CIMPUL MAGNETIC IN DIFERITE SITUAŢII
"6
axei z, circulind în acelaşi sens ca' 1 în spiră, aşa cum este arătat in fi-
gura 14.8.
Intensitatea lui A este proporţională cu [ab, care este curentul în-
mulţit eu aria spirei. Acest produs este numit moment dipolar magnetic
(sau, adesea, numai "momentul magnetic") al buclei. Il notăm cu Il

z EJ (14.32)

Potenţialul vector al unei spfre plene mici de orice formă (cerc, triunghi
etc..) este dat de asemenea de ecuaţiile (14.30) şi (14.31), dacă inlocuim
Iab prin
J.l=I· (aria spirei). (14.33)
Vă lăsăm dv. demonstraţia acestei formule.
Putem pune ecuaţiile noastre in formă vectorială dacă definim di-
recţia vectorului u ca fiind normala la planul splrei, cu un sens pozitiv
dat de regula miinii drepte (fig. 14.8). Putem scrie atunci
A __l_""XR=_I_I-lXeR~ (14.34)
4llt gc' R' 4rttac' R'
Trebuie să-I mai aflăm încă pe B. Folosind (14.33) şi (14.34), împreună
cu (14.4), obţinem
B.=-1.(_"
az
'\~ ...
~ 4n:tac'
3"
R"
(14.35)

(unde prin ... înţelegem !l/4n:1oC2),

B =1.(_ ...JL)~
Y;;Iz R'
.• .'"R"
(14.36)

l
pOTENŢIALUL VECTOR AL UNUI CIRCUIT
277

Componentele cîmpului B se comportă exact ca acelea ale cîmpului E

pentru un dipol orientat de-a lungul axei z. (Vezi ecuaţiile (6.14) Şi (6.15);
de asemenea figura 6.5.) Din acest motiv numim sph-a un dipol magnetic.
Cuvîntul "dipol" este puţin înşelător cînd este aplicat unui cimp magne-
tic, deoarece nu există "poli" magnetici care să corespundă la sarcini
electrice. "Cîmpul de dipol'' magnetic nu este produs de două "sarcini",
ci de o spiră elementară de curent.
Este curios totuşi, că pornind cu legi complet diferite, v· E = p!EO şi
\l XB=;!toC2, putem ajunge la acelaşi tip de cîmp. De ce trebuie să se
intimple aceasta? Aceasta se întîmplă deoarece cimpurile dipolare apar
numai cînd sintem foarte departe de toate sarcinile sau curenţii. Astfel,
in cea mai mare parte a spaţiului interesant, ecuaţiile pentru E şi B sînt
identice: ambele au divergenţa zero şi rotorul zero. Deci ele dau aceleaşi
soluţii. Insă, sursele, a căror configuraţie o rezumăm prin momentele
dipolare, sint fizic cu totul diferite. Intr-un caz, sursa este un curent ce
circulă; in altul, o pereche de sarcini, una deasupra şi una dedesubtul
buclei pentru cîmpul corespunzător.

~ Potenţialul vector ~l unui circuit }4 1I1/\~i/ \

Adesea sintem interesaţi de cîmpurile magnetice produse de cir-
cuite de conductori in care dlametrul conductorilor este foarte mic în
comparaţie cu dimensiunile intregului sistem. In asemenea cazuri putem
simplifica ecuaţiile pentru cîmpul magnetic.

Fig. 14.9. Pentru

un fir subţire jdV Fig. 14.10. Cimpul magnetic al unui
este acelaşi ca şi Hr poate fi obţinut dintr-o integrală
Jds. de-a lungul circuitului.

Pentru un conductor subţire putem scrie elementul de volum ca

dV~Sds

S. este aria transversalâ a conductcrului şi ds elementul de distanţă

lungul conductorului. De fapt, deoarece vectorul ds este in aceeaşi
 CIMPUL MAGNETIC IN DIFERITE SITUAŢII
278

direcţie ca şi i, aşa cum e arătat În figura 14.9 (şi noi putem presupune
că i este constant în întreaga secţiune transversală), putem scrie o ecua-
ţie vectorieâă
(14.37)
Dar jS este tocmai ceea ce numim noi curentul 1 intr-un conductor. Ast-
fel, integrala pentru potenţialul vector (14.19) devine

(14.38)

(vezi fig. 14.10). (presupunem că 1 este acelaşi în intregul circuit. Dacă

există citeva ramuri cu curenţi diferiţi, ar trebui, evident, să folosim 1
oorespunzător pentru fiecare ramură.)
Din nou, putem găsi cîmpurile din (14.38) fie integrind direct, fie
rezolvind problemele electrostaticc corespunzătoare.

") @~ Legea Biot-Savart

Studiind electrostatâca am găsit că intensitatea cimpului electric al

unei distribuţii de sarcini cunoscute ar putea fi obţinută direct cu o
integrală [ecuaţia (4.16)]

După CUm am văzut, este de obicei mai mult de lucru la evaluarea

acestei integrale - sînt de fapt trei integrale, una pentru fiecare corn-
ponentă - decît de a calcula integrala pentru potenţial şi a-i calcula
apoi gradientuL
Există o integrală asemănătoare care leagă cîmpul magnetic de curenţi.
Avem deja o integrală pentru A, ecuaţia (14.19); putem obţine o integrală
pentru B luînd rotorul ambelor părţi

(14.39)

Acwn trebuie să fim atenţi: operatorul rotor înseamnă să luăm derivatele

lui A(l), adică el operează numai asupra coordonatelor (x lo Ylo Zi)' putem
introduce operatorul v X sub semnul de integrare, dacă reamintim că
el operează numai asupra variabilelor cu indicele 1, care, evident, apar
numai în
(14.40)
LEGEA LUI mOT ŞI SAVART
279

Cantitatea din paranteze este tocmai componenta x a expresiei

jXr,tj 2 JXe
--~--.
rit r;.
Rezultate corespunzătoare vor fi găsite şi pentru celelalte componente.
Avem astfel
B(l}=_l_z r j(2):eu dV z" (14.42)
4!te,c J '"II

Integrala ne furnizează expresia lui B direct in funcţie de curenţii cunos-

cuţi. Geometria implicată este aceeaşi ca şi cea arătată in figura 14.2.
Dacă curenţii există numai in circuite cu conductori subţiri, putem,
ca in secţiunea anterioară, să eîectuăm imediat integrala de-a curme-
zişul conductorului, inlocuind jdV prin Jds, unde ds este un element de
lungime al conductorului. Atunci, folosind simbolurile din figura 14.10,
B(l)~ _ _l_r le"xd.. . (14.43)
4115ucz J rf.
(Semnul minus apare deoarece am inversat ordinea produsului vectortal.)
Această ecuaţie pentru B este numită legea Biot-Savart, după descope-
ritorii săi. Ea dă o formulă pentru a obţine direct cîmpul magnetic pro-
dus de ccnductori ce transportă curenţi.
V-aţi putea întreba: "Care este avantajul potenţialului vector, dacă
putem găsi cîmpul B direct cu o integrală vectcrtală? Ptnă la urmă,
A implică de asemenea trei integrale!". Din cauza produsului vectorial,
integralele pentru B. sint de obicei mai complicate, aşa cum este evident
din ecuaţia (14.41). De asemenea, deoarece integralele pentru A sint ase-
mănătoare cu cele din electrostatlcă, le putem deja cunoaşte. In sfîrşit,
vom vedea că in chestiuni teoretice mai avansate (in r-elativltate, în
formulările avansate ale legilor mecanicii, ca principiul minimei acţiuni
pe care îl vom discuta mai tîrziu, şi în mecanica cuantică) potenţialul
vector joacă un rol important
I

15. Potenţialul vector

15.1. Forţele asupra unei spire prin care circulă curent;

',1)energia..!!P:!!Lw.~ol
In capitolul anterior am studiat cimpul magnetic produs de o nuca
spiră dreptunghlulară de curent. Am găsit că este un cîmp de dipol, cu
momentul dipolar dat de
o-IA (15.1)
unde 1 este curentul şi A este aria spiret. Direcţia momentului este nor-
mală la planul spirei, astfel că putem scrie de asemenea
o~IAn

Fig. 15.1. o buclă dreptunghîulară, prin care trece

curentul 1, se află intr-un cîmp uniform B (în di-
recţia z). Cuplul asupra buclei este ' t = p.XB unde
momentul magnetic e IA=Iab.
unde n este normala unitate la aria A.
O spiră prin care circulă un curent - sau un dipol magnetic - nu
numai că produce cîmpuri magnetice, ci va suferi de asemenea acţiunea
unor forţe atunci cînd este aşezată în cimpul magnetic al altor curenţi
:ro:RTELE ASUPRA UNEI SPIRE PRIN CARE CIRCULA CURENT; ENERGIA UNUI DIPOL 281

Vom studia mai intii forţele asupra spirei dreptunghtulare într-un cîmp
magnetic uniform. Fie axa z de-a lungul direcţiei cimpului, iar planul
splreî să conţină axa y şi să facă unghiul e cu planul xy, ca în figura
15.1. Atunci momentul magnetic al spirei - care este normal la planul
spirei - va face unghiul e cu cimpul magnetic.
Deoarece curenţii sînt opuşi pe părţile opuse ale splrei, forţele sînt
de asemenea opuse, aşa că nu există forţă netă asupra splret (atunci
cind cimpul este uniform). Din cauza forţelor pe cele două părţi, notate
în figură cu 1 şi 2, există însă un cuplu care tinde să rotească spira in
jurul axei y. Mărimea acestor forţe FI şi F 2 este
F1=F2=IBb.
Braţul momentului lor este
a sin e
astfel că cuplul este
T=IabB sin 8
sau, deoarece Iab este momentul magnetic al spirei ,
Ţ= IAB sin 8.
Cuplul poate fi scris cu notaţie vcctorială.

T~"X B. (15.2)
Deşi am arătat că cuplul rezultă din ecuaţia (15.2) intr-un caz cu totul
special, rezultatul este adevărat pentru oricare spiră mică, de orice formă,
aşa cum vom vedea. Vă veţi reaminti că am găsit acelaşi tip de relaţie
pentru cuplul asupra unui dipol electric
'C=pXE.
Ne întrebăm acum care este energia mecanică a spirei de curent.
Deoarece există un cuplu, energia depinde evident de orientare. Princi-
piul lucrului virtual spune că intensitatea cuplului este egală cu variaţia
energiei în raport cu unghiul, astfel că putem scrie
dU=-Td8.
Punînd 'C=-IlB sin e şi integrînd, putem scrie pentru energie
U=-.uB cos 0+0 constantă. (153)
(Semnul este negativ deoarece cuplul tinde să aducă momentul paralel
cu cimpul: energia este cea mai coborîtă cind J.t şi B sint paraleli.)
Pentru motive ce le vom discuta mai tirziu această energie nu este-
~a totală a unei bucle de curent. (Nu am l~at, de exemplu, în con-
~ e energia -necesară pentru a menţine curentul în buclă). Vom
numi; prin urmare, această energie U m ee, pentru a ne reaminti că ea
eate numai o parte a energiei. De asemenea, deoarece noi neglijăm ori-
 POTENŢIALUL VECTOR
282

cum o parte a energiei, putem lua constanta de integrare egală cu zero

în ecuaţia (15.3). Astfel, transcriem ecuatia
Umec=-p.·B. (15.4)
Din nOU, aceasta corespunde la rezultatul obţinut pentru un dlpol electric
U~-p·E. (15.5)
Dar energia electrostatică U fn ecuaţia (15.5) este energia adevărată,
in timp ce U mac în (15.4) nu este energia reală. Ea poate fi, însă, folosită
pentru a calcula forţe, pe baza principiului lucrului virtual, presupunînd
că intensitatea curentului in buclă - sau cel puţin IJ. - este menţinută
constantă.
Putem arăta pentru spira dreptunghtulară că U me c corespunde de
asemenea la lucrul mecanic efectuat pentru a aduce spit-a in cimp. Forţa
totală asupra spirei este zero numai intr-un cîmp uniform; intr-un CÎmp
neuniform există forţe nete asupra spirci de curent. Aducînd spira într-o
regiune cu cîmp, trebuie să fi trecut prin locuri in care cîmpul nu a fost
uniform şi astfel a fost efectuat lucru. Pentru a simplifica puţin calcu-
lele, ne vom imagina că spira este adusă in cimp cu momentul său în-
dreptat de-a lungul cimpului. (Ea poate fi rotită la poziţia sa finală,
după ce a fost adusă.)
Imaginaţi-vă că intenţionăm să mişcăm spira în direcţia x - către
o regiune cu W1 cîmp mai intens - şi că sptra este orientată aşa cum
este arătat în figura 15.2. începem operaţia undeva unde cimpul este

a: Fig. 15.2. O buclă deplasată

x, de-a lungul direcţiei x prin
cimpul B, perpendicular pe x.

zero şi integrăm forţa înmulţită cu distanţa pe măsură ce aducem sptra

în cimp.
Mai. întîi, să calculăm lucrul efectuat asupra fiecărei laturi separat
'Şi apoi să luăm suma (mal bine decît să adunăm forţele inainte d.e. a
integra). Forţele pe laturile' şi 1 sint perpendiculare pe direcţia de miş­
care, astfel că asupra acestor laturi "" se efectuează lucru. Forţa asu-
UCfflil!x~

r~~>,
)J,::<'J'OR'fELE ASUPRA UNEI SPIRE PRIN CARE CIRCULA CURENT; ENERGIA UNUI DIPOL
283
;~P~~i)-
,,'~tiî9ra laturii 2 este IbB (x) in direcţia I, şi pentru a obţine lucrul efectuat
,itftrfDtpotriva forţelor magnetice trebuie să integrăm de la un x oarecare,
";<'.unde cimpul este zero, să spunem de la X=-OJ pînă la x 2, poziţia. sa
<_Prezentă

(15.6)

Asemănător, lucrul efectuat împotriva forţelor pe latura 1 este

~'
W 1 = - F1dx=Ib rB{X)dX. (15.7)

Pentru a găsi fiecare integrală, trebuie să ştim

cum depinde B(x) de x.
Dar observaţi că latura 1 urmează exact latura
2, astfel că integrala sa
include cea mai mare parte a lucrului efectuat asupra laturii 2. De fapt,
suma lui (15.6) şi (15.7) este tocmai

W ~-Ib 1"
B(x)dx. (15.B)

~ dacă sîntem Într-o regiune unde B este aproape acelaşi pe ambele

latUri. 1 şi 2, putem scrie integrala ca

~ B(x)dx=(X
>,
2 - x 1)B=aB

unde B este cimpul în centrul buclei. Energia mecanică totală pe care

am cedat-o este
U m ec= W =-labB=-IlB. (15.9)
~ultatul concordă cu energia ce am luat-o in ecuaţia (15.4).
Am fi obţinut, evident, acelaşi rezultat dacă am fi adunat forţele
asupra splret inainte de a integra pentru a găsi lucrul. Dacă facem ca B l
,~< fie cimpul pe latura 1 şi B 2 să fie cimpul pe latura 2, atunci forţa
~ in direcţia x este
• (1
F~=lb(B2-BI)·

.~. spfra este "mică", adică dacă B 2 şi B I nu sint prea diferiţi, putem
\iiC'

,'. "

•._~ forţa este

;,It,,}Zl,
:':_'}~~,{;:,'-.. (15.10)
 PO=..,'ŢIALVL VECTOR
284

Lucru! total efectuat asupra spirei, de forţe exterioare este

x
- J""ftdx = -lab ~ ~
"
dx=-IabB

care este din nou tocmai - flB. Numai acum vedem de ce forţa asupra
unei mici spire de curent este proporţională cu derivate cimpului magne-
tic, cum ne-am aştepta din-
(15.11)
Rezultatul nostru este deci că, chiar dacă Ume<;=-JloB nu include
toată energia unui sistem - acesta este un tip înşelător de energie -
el poate fi totuşi folosit în principiul lucrului virtual pentru a găsi for-
tele esupra buclelor de curenţi staţtonarf.

15.2. Energii mecanice şi electrice

Dorim să arătăm de ce energia U me c analizată in paragraful prece-

dent nu este energia corectă asociată curenţilor stationar! - că ea nu
arc legătură cu energia totală din lume. Am accentuat intr-adevăr că
ea poate fi folosită ca energie, pentru a calcula forţele din principiul
lucrului virtual, atîta vreme cît curentul din sptră (şi toţi ceilalţi curenţi)
nu se schimbă. Să vedem de ce se petrec toate lucrurile astfel.
Să ne imaginăm că bucla din figura 15.2 se mişcă în direcţia +x şi să
luăm axa z în direcţia cîmpului B. Electroni] de eonducţle, din Iaera
2 vor simţi o forţă de-a lungul conductor-ului, în direcţia y. Dar din cauza
deplasării lor - ca un curent electric - există o componentă a miş­
cării lor în aceeaşi direcţie ca şi forţa. Prin.. urmare, asupra iiecărl.ii elec-
tron, se efectuează lucru cu viteza Fvv y unde V y este componenta vit~zei
electronului de-a lungul conductcrului. Vom numi acest lucru .efectuat
asupra electronilor lucru electric. Se constată că dacă bucla se mişcă
într-un cîmp uniform, lucrul electric total este zero, deoarece asupra
unor părţi ale buclei se efectuează lucru pozitiv şi asupra altor părţi
se efectuează o cantitate egală de lucru negativ. Dar aceasta nu esle
adevărat dacă circuitul se mişcă într-un cîmp neuniform. Atu.i ll'a_
exista o cantitate netă de lucru efectuat asupra electronilore In gene-
ral, acest lucru va tinde să modifice curgerea electronilor, dar e.acă cu-
rentul este menţinut constant, energia trebuie 'să fie absorbttă sau d-eei!.
tată de baterie sau de altă sursă care menţine curentul staţionar. Această
energie nu a fost inclusă atunci cind am calculat U m ec în ecuaţia (150.9),
deoarece calculele noastre au inclus numai fvrtele mecanice asupra cor-
pului conductorului. . 1:;'
Vă puteţi gîndi: dar forţele asupra electrontlor depip.d de viteza
conductorului; poate că dacă conductorul este rrtişcat deăul de încet,
această energie electrică poate fi neglijată. Este adevărat că viteza cu

•
 $NERGII MECANICE ŞI ELECTRICE 285

-care este furnizată energia electrică este proporţională cu viteza con-

ductorului, dar energia totaLă furnizată este proporţională de asemenea
cu timpul în care se furnizează energia. Astfel, energia electrică totală
este proporţională cu viteza înmulţită cu timpul, ceea ce este tocmai dis-
tanţa parcursă. Pentru o distanţă parcursă dată, într-un cimp, este efec-
tuat acelaşi lucru electric.
Să considerăm un segment de conductor, de lungime unitate, ce
transportă curentul 1 şi se mişcă într-o direcţie perpendiculară pe sine
'însăşi şi pe un cimp magnetic B, cu viteza Vcvnd. Din cauza curentului,
electronii vor avea o viteză de deplasare Vdepl4l'a<e de-a lungul conducte-
rului. Componenta forţei magnetice asupra fiecărui electron in direcţia
deplasării este q"VClI1ldB. Astfel, viteza cu care este efectuat lucrul electric
aste Fvdepf4,<J1'"=(q,,VccmdB)Vdeplasare' Dacă există N electroni de conductie in
Unitatea de lungime a conductorului, viteza totală cu care este efectuat
jucrul electric este
dUdect N B
~= qeVccmd vdepf4,<Ire'

Dar NQevdq>f4,are=I, curentul în conductor; astfel

dU~:ed =IVccmdB.
Deoarece curentul este menţinut constant, forţele asupra electronilor
de conducţte nu îi accelerează; energia electrică nu este inmagazinată in
electroni, ci in sursa care menţine curentul constant.
• Observaţi însă că forţa asupra firului este lB. Prin urmare, lBV~nd
este de asemenea viteza cu care acţionează lucrul mecanic asupra con-
<htctorului dUdtmec =IBvcond.
• Conchidem că lucrul m~rnc,.dectWj,ţ
. ., asupra,.
ca eonductoruluieste egal tocmai cu lucrul electric efecţuat,<lsup~a.surseide
'6uteni, MeI 1fIlt"P' »iN O comtâîită!, --,_.. ,,--, .
eile18tă .
~ceasta nu este o coincidenţă, ci o consecinţă a legii pe care o cu-
• aoaştem deja. Forţa totală asupra fiecărei sarcini din conductor este
• • F~q(E+vXB).

• .'ftte.. cu ~are este efectuat lucrul este

• .' v.F~q[v.E+v·(vXB)J. (15.12)
~. • ~::~ nu există cimpuri electrice, rămîne numai termenul al doilea, care
::;'!':':':,.,-te intotdeauna zero. Vom vedea mai tîrziu că cîmpuri magnetice varia-
,:/.,.. :,~...,lele produc" cimpuri electrice, deci raţionamentul nostru se aplică nu-
)i;~ la conduetori ce se mişcă in cimpuri magnetice staţionare. -
~'('i&·j ,~'i Cum se explică atunci că principiul lucrului virtual dă răspunsul
,·c"· deşi noi încă nu am luat în considerare energia totală a lumii?
U am inclus energia curenţilor care produc cîmpul magnetic cu care
, inceput raţionamentulnostru.
286 POTEN'fIALUL VECTOR

Să presupunem că ne imaginăm un sistem complet, aşa cum este cel

desenat în figura 15.3, a, în care mişcăm bucla cu curentul 11 in cimpul
magnetic B 1 produs de curentul I 2 din bobină. Curentul Il din buclă va
produce de asemenea un cîmp magnetic oarecare B2 în locul unde se află
bobina Dacă bucla se mişcă, cîmpul ~ va fi variabil. Aşa cum vom vedea
în capitolul următor, un cîmp magnetic variabil generează un cîmp E

Fig. 15.3. Calculul energiei unei bucle mici într-un cimp magnetic.

şi acest cîmp E va efectua lucru asupra sarcinilor din bobină. Această

energie trebuie să fie şi ea inclusă în bilanţul energiei totale.
Am putea aştepta pînă la capitolul următor pentru a afla acest nou
termen în expresia energiei, dar noi îl putem determina, folosind prin-
cipiul relativităţii, in modul următor. Cînd mişcăm bucla spre bobina
staţtonară, ştim că energia sa electrică este tocmai egală şi opusă lucru-
lui mecanic efectuat. Astfel
Umec +Uelect(buclă) =0.
Săpresupunem că analizăm ce se întîmplă dintr-un punct de ve-
dere diferit, in care bucla este in repaus şi bobina se mişcă spre ea.
Bobina se mişcă atunci În cimpul produs de buclă. Acelaşi raţionament
va da
Umec+UelecI(bobină)=0.
Energia mecanică este aceeaşi in cele două cazuri, deoarece ea provine
din forţa dintre cele două circuite.
Suma celor două ecuaţii dă
2U mcc 1-- Uelocl (buclă) + Uelect(bobină) = O.
Energia totală a intregului sistem este, evident, suma celor două energii
electrice şi a energiei mecanice luată numai o dată. Avem astfel
Utlllt'd=U elecf(buclă) + U elect(bobină) + U me c =-Umec. (15.13)
Energia totală a lumii este de fapt negativul lui Um eC• Dacă dorim
să obţinem energia adevărată 81 unui dlpol magnetic, de exemplu, ar
trebui să scriem
 ENERGIA CURENŢILOR STAŢIONARI
287

Numai dacă punem condiţia ca toţi curenţii să fie constanţi putem folosi
numai o parte a energiei, U m ec (care este intotdeauna negattvul energiei
adevărate), pentru a găsi forţele mecanice. Intr-o problemă mai gene-
rală, trebuie să fim atenţi să includem toate energiile.
Am văzut o situaţie analogă in electrostatică. Am arătat că energia
unui condensetor este egală cu ')2/2C. Cînd am folosit principiul lucru-
lui virtual pentru a găsi forţa dintre plăcile condensatorului, variaţia de
energie era egală cu Q2j2 inmulţită cu variaţia lui l/C. Adică,
l1U=Q2 11(-,-)=_Q2
2 C 2
tiC,
C2
(15.14)

Să presupunem acum că am fi calculat lucrul efectuat la deplasarea

a doi conductort supuşi la noua condiţie că tensiunea intre ei este men-
ţinută constantă. Atunci putem obţine valorile corecte pentru forţă din
principiul lucrului virtual, dacă aplicăm un procedeu artificiaL Deoarece
Q=CV, energia reală este ~ CV 2 • Dar dacă definim o energie artificială
2
egală cu _':ICV 2, atunci principiul lucrului virtual poate fi folosit pen-
21
tru a obţine forţele spunind că variaţia energiei artificiale este egală cu
lucrul mecanic, atîta vreme cit insistăm ca tensiunea V să fie menţinută
constantă. Atunci

l1UmaC ~11 - -
2( CV') ~ V' 'C
--
2 ..... (15.15)

ceea ce este acelaşi lucru ca şi ecuaţia (15.14). Obţinem rezultatul corect

chiar dacă neglijăm lucrul efectuat din sistemul electric pentru a mcn-
ţine tensiunea constantă. Din nou, această energie electrică este tocmai
dublul energiei mecanice şi este de semn opus. Astfel, dacă calculăm in
mod artificial, neglijînd faptul că sursa de potenţial trebuie să efectueze
lucru pentru a menţine tensiunile constante, obţinem răspunsul corect.
Este exact analog cu situaţia din magnetostatică.
1.,
15.3. Energia curenţilor staţionari

Putem folosi acum fap'tul cunoscut că Ut<>ta!=-Um ec pentru a calcula

energia adevărată a curenţilor staţionari in cimpuri magnetice. Putem
incepe cu energia adevărată a unei mici bucle de curent.
Notind Utotal simplu cu U, scriem
U~ ~B. (15.16) .
Cu toate ca am calculat această energie pentru o buclă dreptunghiu-
Iară plană, acelaşi rezultat este valabil pentru o mică buclă plană de
orice formă.
 POTENŢIALUL VECTOR
·88
putem găsi energia unui circuit de orice formă, Imaginîndu-ne că este
constituit din mici bucle de curent. Să spunem că avem un circuit de
forma curbei închise r din figura 15.4. Umplem această curbă eu supra-
faţa S şi pe suprafaţă descnăm un număr mare de bucle mici, fiecare din-
tre acestea putînd fi considerată plană. Dacă facem ca în fiecare din micile
bucle să circule curentul 1, rezultatul net va fi acelaşi ca un curent pe

8uclar
r r--.
• V Fig. 15.4. Energia unei bucle mari tn-

-
<i: tr-un cîmp magnetic poate fi conside-
~
rată ca suma energiilor buclelor mai
1 <. mtct.

curba r, deoarece curenţii se vor anihila pe toate liniile interne din I". Fi-
zic, sistemul de mici curenţi nu poate fi deosebit de circuitul original.
Energia trebuie să fie de asemenea aceeaşi, şi astfel ea este tocmai suma
energiilor micilor bucle.
Dacă aria fiecărei bucle mici este .ăc, energia sa este 1 haB n , unde B n
este componenta normală la ,6,a a vectorului B. Energia totală este
U= :r IB n.1a.
Trecînd la limita unor bucle infinitezimale, suma devine o integrală, şi

U =I~ Bnda=I ~ B·n da (15.17)

unde n este normala unitate la da.

Dacă punem B='VXA, putem lega integrala de suprafaţă de o inte-
grală curbilinie, folosind teorema lui Stokes,

1~('7XA).n da~I~A'ds (15.18)

r-
unde ds este elementul de linie de-a lungul lui r. Avem astfel energia
pentru un circuit de orice formă

U~l ~A'ds. (15.19)

clnuit

În această expresie, A se referă, evident, la potenţialul vector datortt ace-

lor curenţi (altora decît 1 din conductor) care produc cîmpul B acolo unde
se află conductorul,
B SAU A? 2R9

Orice distribuţie de curenţi staţionart poate fi imaginată 'Ca constituită

din fire, care sînt paralele cu liniile de curgere ale curentului. Pentru fie-
care pereche de astfel de circuite, energia este dată de (15.19), unde inte-
grala este luată de-a lungul unui circuit, folosind potenţialul vector A al
celuilalt circuit. Pentru energia totală avem nevoie de suma tuturor pe-
rechilor de acest fel. Dacă, în loc să ţinem evidenţa perechilor, luăm suma
completă pe toate firele, am calcula dublul energiei (am văzut un efect
similar în clectrostatică), astfel că energia totală poate fi scrisă
rJ
U = 1, j-Ad V.
2
(1~i.20)

Această formulă corespunde rezultatului ce l-am găsit pentru energia

electrostattcă

ti.: +~ p1>dV. (15.211

Astfel, în magnetostattcă, dacă dorim, putem să ne imaginam A ca un

fel de energie potenţială pentru curenţi. Din păcate, această idee nu este
prea utilă, deoarece este adevărată numai pentru cîmpuri statice. De fapt,
niciuna din ecuaţiile (15.20) şi (15.21) nu dă energia corectă atunci cind
cîmpurile variază în timp.

15.4. B sau A?

fu această secţiune
am dori să discutăm următoarele probleme: este
potenţialul vector mai mult un instrument folositor în calcule - aşa cum
este util potenţialul scalar în electrostattcă _ sau potenţialul vector este
un cîmp "real"? Nu este cîmpul magnetic cîmpul "real", deoarece este
responabfl de forţa asupra unei particule in mişcare? Mai intii ar tret» -i
să Spunem că propozttlunca "Un cîmp real" nu are prea mult sens. Într-un
fel, probabil, dv. nu simţiţi cimpul magnetic ca fiind "real" oricum,
deoarece întreaga idee de cîmp este un lucru destul de abstract. Nu
puteţi să întindeţi mina şi să simţiţi cîmpul magnetic. Mai mult, valoarea
cimpului magnetic nu este .foarte'' definită: alegînd un sistem de coor-
donate mobil convenabil, de exemplu, puteţi face ca, într-un punct dat,
un cîmp magnetic să dispară.
Ceea ce înţelegem aici printr-un cimp "real" este următorul lucru:
~n cîmp real este o funcţie matematică pe care o folosim pentru a evita
Ideea unei acţiuni la distanţă. Dacă avem o particulă încărcată în poziţia
P, ea este afectată de alte sarcini dispuse la o oarecare distanţă de P. Ur,
mod de a descrie interacţiunea este de a spune că celelalte sarcini creează
o "condiţie" oarecare - oricare ar fi aceasta - în vecinătatea lui P. Dacă
cunoaştem această condiţie, pc care o descriem dînd cîmpurile electrice
19 - l';~l"a modem! voI. II.
 POTEN'fIALUL VECTOR
290

şi magnetice, atunci putem determina complet comportarea particule!

_ fără a ne mai referi la modul în care au apărut acele condiţii.
Cu alte cuvinte, dacă celelalte sarcini ar fi modificate Într-un mod
oarecare, dar condiţiile in P, care sînt descrise de cimpul electric şi mag-
netic în P, ar rămîne aceleaşi, atunci mişcarea sarcimt va fi de asemenea
aceeaşi. Un cimp .aeal" este atunci o mulţime de numere pe care le
definim într-un astfel de mod încît ceea ce se întîmplă într-un punct de-
pinde numai de numerele în acel punct. Nu trebuie să cunoaştem nimic
mai mult despre ce se petrece în alte puncte. In acest sens vom discuta
dacă potenţialul vector este un cimp "rcaP'.
Aţi putea fi surprinşi de faptul că potenţialul vector nu este unic
- că el poate fi schimbat adunînd gradientul oricărui scalar fără nici o
modificare a forţelor asupra particulelor. Aceasta, însă nu are nimic de-a
face cu problema realităţii în sensul în care vorbim noi. De exemplu,
cîmpul magnetic este într-un sens modificat printr-o schimbare relativistă
(cum sînt şi E. şi A). Dar nu ne preocupăm de ceea ce se întîmplă dacă
cîmpul poate fi modificat in acest mod. Aceasta, de fapt, nu are nici o
importanţă; nu are nimic de-a face cu problema dacii potenţialul vector
este un cîmp "real" corespunzător pentru descrierea efectelor magnetice,
sau dacă este numai un instrument matematic folositor.
Ar trebui să facem, de asemenea, unele remarci asupra utilităţii po-
tenţialului vector A. Am văzut că el poate fi folosit formal pentru calcu-
larea cîmpurilor magnetice ale curenţilor cunoscuţi, exact aşa cum cI:> poate
fi folosit pentru a obţine cimpurile electrice. în electrostatică am văzut
că <P a fost dat de integrala scalară

cIl(l) = -'- r p(2t ev, (15.2::;)

4n~o J '12
Din acest <D obţinemcele trei componente ale lui E, prin trei operaţii dife-
renţiale. Această procedură este de obicei mai uşor de minuit decit de El
evalua cele trei integrale din formula vectoriajă
E(1)=_'_Cp(2)e,2dV 2 • (t5.23)
4:n:€o J ry~
Mai întîi, există trei integrale; în al doilea rînd, fiecare integrală este
oarecum mai dificilă. Avantajele sînt mult mai puţin clare în magneto-
statică. Integrala pentru A este deja o integrală vectorială

A(l) ~ _,_ [1(2)dl'" (15.24)

4;tEoC' 3 "2
care eate, evident, compusă din trei integrale. De asemenea, atunci cînd
luăm rotorul lui A pentru a obţine B, avem de calculat şase derivate şi
să le combinăm în perechi. Nu este imediat evident dacă, în cele mai
POTEN'fIALUL VECTOR ŞI MECANICA CUANTICA 291

multe probleme, acest procedeu este de fapt mai uşor decît calcularea
directă
a lui B din
B(l)= _,_ r j(2}Xe,. dV
2
•
(15.25)
411~oc' J t1.
Folosirea potenţialului vector este adesea mai dificilă pentru probleme
simple, din următorul motiv. Să presupunem că sîntem interesaţi numai
de cîmpul magnetic B într-un punct şi că problema are o oarecare sime-
trie plăcută - să spunem că dorim să calculăm cîmpul într-un punct pe
axa unui inel parcurs de curent. Din cauza simetriei, putem obţine uşor
B efectuînd integrala ecuaţiei (15.25). Dacă, însă, dorim să-I aflăm mai
întîi pe .A, ar trebui să-I calculăm pe B din derivatele lui A, astfel că
trebuie să ştim cît este A în toate punctele din vecinătatea punctului ce
ne interesează. Şi, cele mai multe din aceste puncte sînt în afara axei de
simetrie, astfel că integrala pentru A devine complicată. In problema ine-
lului, de exemplu, ar trebui să folosim integrale eliptice. In asemenea pro-
bleme, clar, A nu este prea util. Este adevărat că în mai multe probleme
complexe este mai uşor a lucra cu A, dar ar fi greu de susţinut că această
uşurinţă de tehnică de calcul ar justifica să vă facem să învăţaţi despre
lncă un cîmp vectorial.
Am introdus A, deoarece el are o semnificaţie fizică importantă. Nu
numai că este legat de energiile curenţilor, aşa cum am văzut în sub-
capitolul anterior, ci este de asemenea un cîmp fizic "real" în sensul
descris mai sus. In mecanica clasică este clar că putem scrie forţa exer-
citată asupra unei particule ca

F~q(E+vXB) (15.26)
astfel că fiind date forţele, mişcarea este determinată. In orice regiune
unde B=O, chiar dacă A este diferit de zero, ca în exteriorul unui solenoid,
nu există un efect detcctabil al lui A. Prin urmare, un timp îndelungat s-a
considerat că A nu este un cîmp "real". Se constată, însă, că există feno-
mene, implicînd mecanica cuantică, care arată că de fapt cîmpul A este un
cimp "real" în sensul în care l-am definit. In paragraful următor vă vom
arăta ce se înţelege prin aceasta.

15.5. Potenţialul vector şi mecanica cuantică

Există multe modificări în ceea ce priveşte

care concepte sint im-
PQrtante atunci cînd trecem de la mecanica clasică
la mecanica cuantică.
Am. discutat deja unele dintre ele in volumul 1. In particular, conceptul
de forţă dispare gredat, în timp ce conceptele de energie şi moment de-
Vin de o importanţă capitală. Vă reamintiţi că in loc de a opera cu miş­
cările particulelor, se operează cu amplltudini şi probabilitate, care va-
riază În spaţiu şi timp. In aceste amplitudini există lungimi de undă.
 POTENŢIALUL VECTOR
292

legate de momente şi frecvenţe legate de energii. Momentele şi energiile

care determină fazele funcţiilor de undă sînt, prin urmare, cantităţi im-
portante in mecanica cuantică. In loc de forţe, ne ocupăm de modul în
care in teractiile modifică lungtrntle de undă ale undelor. Ideea de forţă
devine cu totul secundară - dacă în general mai rămîne. Cînd se vor-
beşte despre forţe nucleare, de exemplu, ceea ce se analizează şi cu

1 Detector

~~{;:::--;:f-i-~---=-~~~---""::~-::"'~L-+:;:==:='3-""; I
~ ........... ------"
O
Perete
L

Fig. 15.5. O experienţăde interferenţă cu electroni (vezi de ase-

menea capitolul 37 al volumului 1).

ceea ce se operează sint energiile de interacţiune a doi nuclconi şi nu

forţele dintre ei. Nimeni nu derivă vreodată energia pentru a găsi cum
arată forţa. Iri această secţiune dorim să descriem modul cum intervin
in mecanica cuantică potenţialele scalare şi vectoriale. De fapt, tocmai din
cauză că momentul şi energia joacă un rol central în mecanica cuantică,
A şi '1l ne oferă calea directă de a introduce efectele electromagnetice în
descrierile cuantice.
Trebuie să reamintim puţin modul cum se lucrează in mecanica cuantică.
Vom considera din nou experimentul imaginar descris in capitolul 37 al vo-
lumului 1, in care electronii sint difractaţi de două fante. Aranjamentul este
arătat din nou în figura 15.5. Electronii, avînd aproape toţi aceeaşi ener-
gie, părăsesc sursa şi se deplasează spre un perete cu două fante apro-
piate. In spatele peretelui este un "paravan" cu un detector mobil. De-
tectorul măsoară frecvenţa, pe care o vom nota prin 1, cu care electronii
ajung într-o regiune mică a paravanului la distanţa x de la axa de si-
metrie. Frecvenţa este proporţională cu probabilitatea ca un electron
individual ce părăseşte sursa să ajungă în acea regiune a paravanulut.
Această probabilitate are distribuţia complicată arătată în figură, pe care
o Intelegem ca dator-indu-se in'terferentei celor două amplitudini, una
din fiecare- fantă. Interferenţa celor două amplitudini depinde de dife-
renţa -lor de fază. Adică, dacă amplitudinile sînt C1e1<l>, Şi C2e1<l>, , dife-
renţa de fază 3 =<1>1-<1>2 determină figurile de interferenţă (vezi ecuaţia
(29.12) in volumul 1). Dacă distanţa dintre paravan şi fante este L şi
POTENŢIALUL VECTOR ŞI MECANICA CUANTICA
293

dacă diferenţa dintre distanţele parcurse de electronit ce trec prin cele

două fante este a, aşa cum este arătat in figură, atunci diferenţa de faze
a celor două unde este dată

(15.27)

Ca de obicei, punem x=;)./2n, unde ). este lungimea de undă a variaţiei

a amplitudinii de probabilitate. Pentru simplicitate, VOm considera
spaţiale
numai valori ale lui x mult mai mici decit L; atunci putem pune

a=!.d
L
şi

(15.28)

Cind x este zero, fi este zero; undele sint în fază şi probabilitatea are un
maxim. Cind fi este ce, undele sint defazate, ele interferează destrucuv şi
probabilitatea are un minim. Obţinem astfel funcţia oscilatorie pentru
intensitatea electronului.
Am dori acum să enunţăm legea care înlocuieşte in mecanica cuantică
legea forţei F=qvXB. Aceasta va fi legea ce determină comportarea parti-
culelor cuantice într-un cîmp electromagnetic. Deoarece ceea ce se în-
tîmplă este determinat de amplitudini, legea trebuie să ne spună modul
în care influenţele magnetice afectează amplitudinile; nu ne mai ocupăm
de acceleraţia unei particule. Legea este următoarea: faza cu care ampli-
tudinea ajunge "(Jl2 detector pe orice traiectorie este modificată în pre-
zenţa unui cîmp magnetic printr-o cantitate egală cu integrala potenţia­
lului vector de-a lungul întregii traiectorii înmulţită cu sarcina particulei,
raportată la constanta lui Planck. Adică,

Schimbarea de fază q r
sub influenţa ctmpu- 0= 1: J A· ds. (15.29)
lui magnetic
traiectorie

Dacă nu ar exista cîmp magnetic, ar exista o fază oarecare determinată

la sosire. Dacă există un cîmp magnetic oriunde, faza undei ce ajunge
este crescută prin integrala din ecuaţia (15.29).
Cu toate că nu va trebui să îl folosim pentru discuţiile noastre pre-
zente, menţionăm că efectul unui cîmp electrostatic este de a produce o
schimbare de fază dată de minus integrala în raport cu timpuL a poten-
ţialului scalar <Il

Schimbarea de fază
datorită cimpului =
q r
-1; J llldt.
electric
 POTENŢIALUL VECTOR

""
Aceste douăexpresii sînt corecte nu numai pentru cîmpuri statice, ci îm-
preună dau rezultatul corect pentru orice CÎmp electromagnetic, static sau
dinamic. Aceasta este legea care înlocuieşte formula F=q(E+vXB). Acum
vom considera, însă, numai un cîmp magnetic static.
Să presupunem că în experimentul cu două fante este prezent un
cîmp magnetic. Dorim să ne punem problema fazei de sosire la paravan
a celor două unde, ale căror drumuri trec prin cele două fante. Putem
nota eu $1 faza undei de-a lungul traiectoriei (1). Dacă c1l 1 (B=O) este
faza in absenţa cimpului magnetic, atunci dacă cimpul este stabilit faza
va fi
(15.30)

La fel, faza pentru traiectoria (2) este

<l>,-<l>,(B~Ol+ !L\A.ds. (15.31)
t,
1'1
Interferenţa undelor la detector depinde de diferenţa de faze
B~<l>,(B~O)-<l>,(B~Ol+!L i .ă-ds-...s. i A·ds. (15.32)
"Ii) 11 3
Il) {2)

Diferenţa, in absenţa cîmpului, o vom nota eu &(B=O); ea este tocmai

diferenţa de fază ce am calculat-o mai sus in ecuaţia (15.28). De aseme-
nea, observăm că cele două integrale pot fi scrise ca o integrală care se
efectuează inainte de-a lungul drumului (1) şi înapoi de-a lungul dru-
mului (2); numim acest drum închis (1-2). Avem astfel
B~S(B-O)+* ~A.ds. (15.33)
(1-2)

Această ecuaţie ne spune cum este modificată mişcarea electronilor de

cîmpul magnetic; cu ea putem găsi noile poziţii ale maximelor şi mini-
melor intensităţii pe paravan.
Inainte de a face aceasta, dorim să ridicăm următoarea problemă inte-
resantă şi importantă. Vă reamintiţi că funcţia potenţial vector are unele
arbitrarietăţi. Două funcţii potenţial vector A şi A', a căror diferenţă este
gradientul unei funcţii scalare oarecare \7'$, reprezintă ambele acelaşi
cîmp magnetic, deoarece rotorul gradientului este zero. Ele conduc, prin
urmare, la aceeaşi forţă clasică qv X B. Dacă în mecanica cuantică efec-
tele depind de potenţialul vector, care dintre multele funcţii A posibile
este corectă?
Răspunsul este că aceeaşi arbltrartetate în A continuă să existe ţr;
mecanica cuantică. Dacă în ecuaţia (15.33) îl schimbăm pe Ain A'=A--!-
+ \7'$, integrala referitoare la A devine
~A'.dS~ ~A.ds+ ~ '7," ds.
(1-2) (1-2) (1-2)
POTE!'Ţ1AI,(;L VECTOP. ŞI ~':ECANICA CHAl',-ŢICA
295

Integrala lui v~ este luată de-a lungul drumului inchis (1-2); dar inte-
grala componentei tangentlale a unui gradjent pe un drum închis este zero,
conform teoremei lui Stokes. Prin urmare, atît A cît şi A' dau aceleasi
diferenţe de fază şi aceleaşi efecte cuantice de interferenţă. Atît în teoria
clasică cît şi în cea cuantică, numai rctorul lui A contează; orice alegere
a funcţiei A care are rotorul corect dă rezultate fizice corecte.
Aceeaşi concluzie este evidentă dacă folosim rezultatele paragrafului
14.1. Acolo am găsit că integrala curbilinie a lui A de-a lungul unui con-
tur inchis este Iluxul Iui B prin contur, care în acest caz este fluxul dintre
drumurile (1) şi (2). Ecuaţia (15.33) poate fi scrisă, dacă dorim ca
fi = CI (B=0)+ { [fluxul lui B între (1) şi (2)] (15.34)

unde prin fluxul lui B înţelegem, ca de obicei, integrala de suprafaţă a

componentei normale a lui B. Rezultatul depinde numai de B şi, prin ur-
mare, numai de rotorul Iui A.
Deoarece putem scrie rezultatul in funcţie de B la fel de bine ca şi în
funcţie de A. aţi putea fi înclinaţi să credeţi că B se menţine ca un cîmp
"real" şi că A poate fi considerat totuşi ca o construcţie artificială. Dar de-
finiţia cîmpului "real" ce am propus-o iniţial a fost bazată pe ideea că
un cîmp "real" nu ar acţiona asupra unei particule la distanţă. Putem,
tnsă, să dăm un exemplu în care B este zero - sau cel puţin arbitrar de
mic ~ in orice punct unde există vreo şansă de a găsi particulele, astfel
că nu este posibil să ni-l închipuim ca acţionînd direct asupra lor.
Vă reamintiţi că pentru un solenoid lung încărcat cu un curent elec-
tric există în interior un cîmp B. dar nu există nici un cîmp în exterior,
in timp ce există o mulţime de vectori A ce circulă de jur împrejur în
exterior, aşa cum este arătat în figura 15.6. Dacă aranjăm o astfel de situa-

r;J:
I ,

~I.J.:-I-"-+-~
N I,~
Cimpul magnetic şi potenţialul vector rMJ'1 I
ale unui solenold lung. ,,1 I
I
in care electronii trebuie să se găsească numai în exteriorul solenoizl-
~numaî acolo unde există A), va exista totuşi o influenţă asupra miş­
".' conform ecuaţiei (15.33). Clasic, aceasta este imposibil. Clasic forţa
nde numai de B; pentru a şti dacă solenoidul transportă curent, par-
 POTENŢIALUL VECTOR
296

tlcula trebuie să treacă prin el. Dar cuantic puteţi afla dacă există un
cîmp magnetic în interiorul solenoidului mergînd în jurul lui ~ chiar
fără a merge aproape de el.
Să presupunem că aşezăm un solenoid foarte lung cu diametru mic
exact în spatele peretelui şi întrevcelc două fante, cum este arătat în
figura 15.7. Dtametrul solenoidului trebuie să fie mult mai mic decît
distanţa d dintre cele două fante. In aceste circumstanţe, difracţia electro-
nilor pe fantă nu dă o probabilitate apreciabilă ca electronii să ajungă
lîngă solenoid. Care va fi efectul asupra experimentului nostru de inter-
ferenţă?
Comparăm situaţia cu şi fără un curent prin solenoid. Dacă nu avem
curent, nu avem B sau A şi obţinem figura iniţială a intensităţii fasciculu-
lui de electroni pe paravan. Dacă dăm drumul curentului în solenoid şi ge-
nerăm în interior un cîmp magnetic D, atunci există un cîmp A în exte-
rior. Apare o deplasare în diferenţa de fază, proporţională cu circulaţia
lui A în exteriorul solenoidului, ceea ce va însemna că maxlmele şi mini-
mele sînt deplasate într-o nouă poziţie. De fapt, deoarece fluxul lui B în
interiorul oricărei perechi de drumuri este constant, la fel este constantă
şi circulaţia lui A. Pentru orice punct de sosire există acelaşi defazaj;
aceasta corespunde la o deplasare a întregii figuri de-a lungul lut x
cu o cantitate constantă, să spunem xo. pe care o putem calcula uşor.
Intensitatea maximă va apare acolo unde diferenţa de fază între cele

Fig. 15.7. Un cîmp magnetic poate influenţa mişcarea electronîlor,

chiar dacă se află în regiuni unde există o probabilitate arbitrar de
mică de a găsi electroni.

două unde este zero. Folosind ecuaţia (15.32) sau ecuaţia (15.33) pentru
a a
şi ecuaţia (15.28) pentru (B =0), avem

Xo = --7;;-
L
d
-q
ti
W
(1-2)
.ă-ds (15.35)
 pQTENl'IALUL VECTOR ŞI MECANICA CUANTICA _ _ _ _~ _'297

'1
sau
Xo = -~ 'k * [fluxul lui B între (1) şi (2)]. (15.36)

Figura de interferenţă cu solenoidul aşezat între fante ar trebui să apară»

aşa cum este arătat în figura 15.7. Cel puţin, aceasta este prezicerea me-
canicii cuantice.
Acest experiment a fost efectuat recent cu precizie. Este un expert-
ment foarte, foarte dificil. Deoarece lungimea de undă a electronilor este
atit de mică, aparatul trebuie să tie la o scară minusculă pentru a se
observa interferenţa. Fantelc trebuie să fie foarte apropiate şi aceasta
tnseamnă că este nevoie de un solenoid extrem de mic. Se constată că,
în unele condiţii, cristale de fier se aşază în forma unor Iilamente foarte
lungi, de grosime mlcroscopică, numite mustăţi. Cînd aceste mustăţi de
fier sint magnetizate, ele se comportă ca un solcnoid subţire şi nu există
cimp in exterior, exceptind vecinătatea capetelor. Experimentul cu inter-
ferenţa electronilor a fost efectuat cu un 'astfel de filament-mustaţă
intre două fante şi deplasarea prezisă a figurii de interferenţă a fost
observată.
In sensul nostru, atunci, cimpul A este "real". Puteţi spune: "Dar a
~tat un cîmp magnetic". A existat, dar reamintiţi-vă ideea noastră ini-
ţială că un cîmp este "real" numai dacă, pentru a defini mişcarea parttcu-
lei, el trebuie să fie dat în locul în care se află particula. Cîmpul B în
filamentul-mustaţă acţionează la distanţă. Dacă dorim să descriem in-
fluenţa sa nu Ca o acţiune la distanţă, trebuie să folosim potenţialul
vector.
Această problemă are o istorie interesantă. Teoria descrisă a fost
cunoscută de la începutul mecanicii cuantice din 1926. Faptul că potenţia­
lul vector apare în ecuaţia de undă a mecanicii cuantice (numită ecuaţia
lui Schrodinger) a fost evident din momentul in care a fost scrisă. Că el nu
poate fi înlocuit prin cîmpul magnetic în vreun mod simplu a fost obser-
vat de toţi cei care au încercat să facă acest lucru. Aceasta este de aseme-
nea clar, din exemplul nostru cu electroni ce se mişcă într-o regiune unde
nu există cîmp, suferind cu toate acestea o acţiune. Dar deoarece în meca-
nica clasică A nu a apărut ca avînd vreo importanţă directă şi, mai mult,
deoarece el putea fi modificat prin adăugarea unui gradient, lumea a spus
in mod repetat că potenţialul vector nu are o semnificaţie fizică directă
- că numai cîmpurile magnetice şi electrice sînt "corecte" chiar şi in
mecanică cuantică. Retrospectiv, pare straniu că nimeni nu s-a gîndit să
dbleute acest experiment pînă in 1956, cînd Bohm şi Aharanov l-au suge-
Mmai întîi şi au făcut întreaga chestiune clară ca un cristal. Implicatie
~ă intotdeauna, dar nimeni nu i-a acordat atenţia. Astfel, mulţi au
...
:fost de-a dreptul şocaţi cînd a fost ridicată chestiunea. Din această cauză

;*;:,~:' 1) Dacă cîmpul B iese din planul figurii spre noi, fluxul aşa cum l-am definit
s:;: negativ şi Xo este pozitiv.
 L_

'POTENŢIALUL "'""ECTOR
298

cineva s-a gîndit că ar merita să Iacă experimentul pentru a vedea dacă,

de fapt, lucrurile stau astfel, cu toate că mecanica cuantică, în care se
credea de atîţia ani, a dat un răspuns neechivoc. Este interesant că un
lucru ca acesta poate fi realizat treizeci de ani mai devreme, dar, din
cauza unor prejudecăţi despre ce este şi ce nu este semnificativ, continuă
să fie ignorat.
Dorim să continuăm analiza noastră puţin mai departe. Vom arăta
legătura dintre formula cuantică şi cea clasică - pentru a arăta de ce,
dacă ne uităm la lucruri la o scară suficient de mare, ele arată ca şi cum
asupra particulelor ar acţiona o forţă egală cu qvXrot A. Pentru a obţine
mecanica clasică din mecanica cuantică, trebuie să considerăm cazuri in
care toate lungimile de undă sînt foarte mici in comparaţie cu distanţele
pe care condiţiile exterioare (ca, de exemplu, cimpurile) variază apreciabil.
Nu vom demonstra rezultatul in toata generalitatea, ci numai intr-un
exemplu foarte simplu, pentru a arăta cum se procedează. Din nou con-
siderăm acelaşi experiment cu fante. Dar in loc de a situa întreg cîmpul
magnetic într-o regiune minusculă între fante, ne imaginăm un cîmp
magnetic care se extinde pe o regiune mai mare în spatele fantelor, aşa
cum e arătat în figura 15.8. Vom lua cazul utilizat curent, în care avem
un cîmp magnetic ce este uniform într-o fîşie îngustă la lărgime w, COn-
siderată mică in comparaţie cu L. (Această cerinţă poate fi aranjată cu
uşurinţă; paravanul poate fi pus atît de departe cit dorim). Pentru a

Fig. 15.8. Deplasarea .figurii de interferenţă datorită unei fîşii de

cimp magnetic.

calcula d~azaj~, treţmie să luăm cele două integrale ale lui A de-a lungul
ce;or ~oua traiectorii (1) şi (2). Ele diferă, cum am văzut, pur şi simplu,
prin c1ICu1at!a lui B pe acele drumuri. In aproximaţia noastră, rjuxul
este Bwd. Diferenţa de fază pentru cele două drumuri este atunci

;; =b(B=O)+..9:. Bwd. (15.37)

h
 POTENŢIALUL VECTOR ŞI MECANTCA CUANTICA
299

Notăm că, în aproximaţia noastră, defazajul este independent de unghi.

Astfel, din nou efectul va consta în deplasarea intregii figuri de inter-
ferenţă in sus cu o cantitate .1x. Folosind ecuaţia (15.28)

'1 ar~ L'k 1!~ L'k [!--!(B~O)].

d d

Folosind (15.37) pentru o-ll(B=O)

L\.x=Lt:!LBw
" .
(15.38)

o astfel de deplasare este echivalentă cu deflectarea tuturor traiectoriilor

cu unghiul mic (1 (vezi fig. 15.8), unde

(1= J1x =~ qBw. (15.39)

L •

Clasic ne-am aştepta, de asemenea, ca o fişie îngustă a cimpului

magnetic să devjeze toate traiectoriile cu un unghi mic oarecare, să spu-
nem (1:, aşa cum e arătat în figura 15.9, a. Atunci cînd electronii trec
prin cimpul magnetic, ei vor simţi acţiunea unei forţe transversale qv X B,
care durează un timp wlv. Modificarea momentului lor transversal este
tocmai egală C1.l. acest impuls, astfel
(15.40)
Devierea unghiulară (fig. 15.9, b) este egală eu raportul acestui moment
transversal la momentul total p. Obţinem
0.'= ~p%= qwB~ (15.41)
P p

Putem compara acest rezultat cu ecuaţia (15.39), care dă aceeaşi can-

titate calculată cuantic. Dar legătura dintre mecanica clasică şi mecanica
cuantică este aceasta: o particulă de moment p corespunde la o ampli-
tudine cuantică ce variază cu lungimea de undă 1;;= ;~/p. Ca urmare a
acestei egalităţi, a. şi { l ' sint identice; calculele clasice şi cuantice dau
acelaşi rezultat.
Din această analiză vedem din ce cauză potenţialul vector, care apare
In mecanica cuantică într-o formă explicită, produce o forţă clasică ce
~ep~de numai de derivatele sale. In mecanica cuantică ceea ce contează
este Interferenţa între drumurile vecine; întotdeauna se constată că elec-
o'" ',~e depind numai de cît de mult se modifică cîmpul A de la un punct la
',:J; ;~tul şi, prin urmare, numai de derivatele lui A. nu de valoarea însăşi. Cu
;,~te acestea, potenţialul vector A (împreună cu potenţialul scalar !fl
lat cu el) pare să ne dea cea mai directă descriere a proceselor fizice.
easta devine din ce în ce mai evident cu cît intrăm mai adînc în teoria
 POTENŢIALVL VECTOR
300

cuantică. In teoria generală a electrodinamicii cuantice se iau potenţialele

scalare şi vectoriale drept cantităţi fundamentale într-un sistem de ecuaţii
care înlocuiesc ecuaţiile lui Maxwell: E şi B dispar încet din expresia
modernă a legilor fizice; ele sînt înlocuite prin A şi ID.

w
o
Fig. 15.9. Deflecţia unei particule datorită trecerii printr-o fîşie de
cîmp magnetic.

15.6. Ceea ce este adevărat în statică este fals in dinamică

Sintem acum la sfîrşitul explorărti cimpurilor statice. Deja în acest
capitol am ajuns periculos de aproape de a trebui să ne preocupăm cu
ceea ce se întîmplă cind cîmpul variază în timp. Abia am fost în stare
să evităm această problemă in tratarea problemei energiei magnetice, re-
fugiindu-ne într-un raţionament rclativist. Chiar şi aşa tratarea proble-
mei energiei a fost oarecum artificială şi poate chiar misterioasă, deoarece
am ignorat faptul că bobinele mobile trebuie, in realitate, să producă
cimpuri variabile. Este momentul acum să abordăm tratarea cimpurilor
variabile în timp - subiectul electrodinamicii. O vom face in capitolul
viitor. Mai intii, însă, am dori să accentuăm citeva 'aspecte.
Deşi am început acest CUrs cu o prezentare a ecuatîilor complete şi
corecte ale electromagnetismului, imediat am studiat unele părţi incom-
plete - deoarece aceasta a fost mai uşor. Există un mare avantaj în a
incepe cu teoria mai simplă a cîmpurilor statice şi a trece doar mai tirziu
la teoria mai complicată care include cimpuri dinamice. Există mai puţin
material nou de studiat deodată, şi există timp pentru dumneavoastră să
vă dezvoltaţi "muşchii" intelectuali, preparrndu-I pentru probleme mai
grele.
Dar în acest proces apare pericolul ca, înainte de a ajunge să vedem
povestea întreagă, adevărurile incomplete învăţate pe drum să devină
tnrădăcrnate şi luate drept întregul adevăr. Adică, ceea ce este adevărat
şi ceea ce este numai uneori adevărat se vor confunda. Dăm astfel in
tabela 15.1 un rezultat al formulelor importante pe care le-am analizat,
 CEEA CE ESTE ADEVARAT IN STATIcA ESTE FALS IN DINAMICĂ
301

Tabela 15.1
Fals În general (adevărat numai in statică) Adevărat Întotdeauna
F q(E+vXB) Forţa LOrentz
Legea lui Coulomb
"
Legea lui Gauss

VXE=O - VXE = -
,8
at Legea lui Faraday

E=-V41

E(l) =
1 ('(2)eI2
o.lr dV,
E=-VIlJ-a;-
"
4Ito"Jr~2
Pentru conductori, E =0, Intr-un conductor, E produce curenţi
C1l = constant· Q = CV

- V· B = O (Fără sarcini magnetice)

B=VXA.

_"VXB=..l...+~
o'VXB=--L
.'. Legea lui Amperc
Eu 2t
B (1) = _'_. r
j(2) X el2
41(8C'J rS dv
o H

V'1ll_..!-2~ =_1-
V2tD=_..L Ecuaţia lui Poisson o' ati
" '. ,i
Eo

~"'A~--j
1 2' A j
V:A--;;;~=- soo'
" soo'
cu
{ a~
V·A=O c·v ·A+ a;-=O
p(21 1 \ p(2 t')
,41(1) = -i - \ --dV, oJI(l,t) = - - - - ' - dV,
4nE o ru
4n 8. "re
,i
A(l)=-'-, rJ ~dV. A(I, t) = ~ r
1'(2, t') av,
4ns oo r
u 411:60C J r12
ou
t ' = t -'a
-
o

U=~(~E.E+ E~C·B.B)dV
Ecuatiile notate cu o săgeată (+) sint ecuaţiile lui Maxwell.
 POTENŢIALUL VECTOR
302

separîndu-Ie pe cele ce sînt adevărate in general de cele ce sînt adevărate

pentru statică, dar false pentru dinamică. Rezumatul arată de asemenea,
în parte, incotro mergem, deoarece, atunci cînd tratăm dinamica, vom
dezvolta in detaliu ceea ce trebuie doar să enunţăm in această tabelă fără
demonstraţie.
Poate fi util să facem cîteva remarci asupra tabelei. Mai întîi, ar
trebui să observaţi că ecuaţiile eu care am început sînt ecuaţii adevărate
- nu v-am indus în eroare acolo. Forţa electromagnetică (adesea numită
forţă Lorentz) F=q(E+vXB) este adevărată. Numai legea lui Coulomb
este falsă şi poate fi folosită doar în statică. Cele patru ecuaţii ale lui
Maxwell pentru Eşi B sint de asemenea adevărate. Ecuaţiile pc care
le-am luat pentru statică sint false, evident, deoarece am neglijat toţi
termenii cu derivate în raport cu timpul
Legea lui Gauss, \7·E=p/to rămîne, dar rotorul Iui E nu este în ge-
neral zero. Astfel, E nu poate fi egalat întotdeauna eu gradientul unui
scalar - potenţialul electrostatic. Vom vedea că un potenţial scalar totuşi
rămîne, dar este o cantitate ce variază în timp, care trebuie folosită îm-
preună cu potenţialul vector pentru o descriere completă a cîmpului
electric. Ecuaţiile ce sint satisfăcute de acest potenţial scalar nou sint,
în mod necesar, de asemenea noi,
Trebuie de asemenea să renunţăm la ideea că E este zero în conduc-
tari. Cînd cîmpurile variază, sarcinile din conductort nu au, în general,
timp să se rearanjeze pentru a produce cîmpul zero. Ele sînt puse în
mişcare, dar niciodată nu ating echilibrul. Singurul enunţ general este:
cîmpurile electrice în conductcn produc curenţi. Astfel, în cimpuri varia-
bile un conductor nu este o suprafaţă echipotentlală. Rezultă de asemenea
că ideea de capacitate nu mai este precisă.
Deoarece nu există sarcini magnetice, divergenţa lui B este întotdea-
una aero. Astfel, B poate fi întotdeauna egalat cu \7XA. (Nu se schimbă
chiar totul!). Dar B nu este generat numai de către curenţi: 'VXB este
proporţional cu densitatea de curent plus un termen nou oElot. Aceasta
înseamnă că A este legat de curenţi printr-o nouă ecuaţie. El este de ase-
menea legat de tll. Dacă ne folosim de libertatea noastră în alegerea lui
\7. A pentru comoditate, ecuaţiile pentru A sau (Il pot fi aranjate să ia o
formă simplă şi elegantă. Prin urmare, punem condiţia că c 2 \i' ·A = - ~~.
şi ecuaţiile diferenţiale pentru A sau <t> sînt cele arătate în tabelă.
Potenţialele A şi Il> pot fi totuşi exprimate prin integrale asupra cu-
renţilor şi a sarcinilor, dar nu mai sînt aceleaşi integrale ca pentru sta-
tică. Totuşi, cel mai splendid lucru, Integrelele adevărate sint ca şi cele
statice, cu o singură modificare simplă şi sugestivă din pun-ct de vedere
fizic. Cînd efectuăm integralele pentru a găsi potenţialele intr-un punct.
să spunem Punctul (1) din figura 15.10, trebuie să folosim valorile lui
~ şi fi in punctul (2) la Un timp anterior t' =t-r12/c. Aşa cum v-aţi aştepta,
Influenţele se propagă din punctul (2) inspre punctul (1) cu viteza c. Cu
această mică modificare, se pot calcula cîmpurile curenţilor şi sarcinilor
 CEEA CE ESTE ADF.VARAT IN STATICA ESTE FALS IN DINA~ICA
303

variabile, deoarece, o dati ce avem A şi <D, obţinem B din v XA ca mai

"'f înainte şi E din -v lf!_a .
A
3'
In sfîrşit, veţi observa că unele rezultate - de exemplu, că densitatea
" de energie într-un cîmp electric este EoE2/,' 2 - sînt adevărate atît pentr-j

Fig. 15.10. Potenţialele in punc-

tul (1) şi la momentul t sînt date
de contribuţia rnsumată de la fie-
care element al sursei din punc-
tul variabil (2), folosind curenţii
Şl sarcinile care erau prezente în
,
(2,t- :E)
momentul anterior t-Tdc.

electrodtnamlcă cît şi pentru statică. Nu ar trebui să fiţi indusi in eroare

crezînd că aceasta este foarte "natural". Validitatea oricărei formule dc-
dusă in cazul static trebuie demonstrată din nou pentru cazul dinamic.
Un exemplu contrar este expresia pentru energia electrostatică in funcţie
de integrala de volum a lui pct>. Acest rezultat este adevărat numai pen-
tru statică.
Vom considera toate aceste chestiuni in detaliu la timpul potrivit, dar
va fi poate util să ţinem minte acest rezumat, astfel că veţi şti ce puteţi
uita şi ce ar trebui să vă reamintiţi ca adevărat intotdeauna.
16. Curenţi induşi

16.1. Motoare şi generatoare

Descoperirea in 1820 a legăturii strînse intre electricitate şi magnc-

tism a fost foarte captivantă - deoarece, pînă atunci, cele
subiecte două
au fost considerate cu totul independente. Prima descoperire a fost ci;
curenţii in conductori filiforrni produc cîmpuri magnetice; apoi, în acelaşi
an, s-a găsit căasupra conductorilor ce transportă curenţi, Într-un cîmp
magnetic, se exercită forţe.
De cîte ori există o forţă mecanică, există posibilitatea de a o folosi la
o maşină care să efectueze lucru mecanic. Aproape imediat după aceste
descoperiri importante, oamenii au inceput să proiecteze motoare electrice
folosind forţele asupra conductortlor prin care trec curenţi. Principiul

Fig. 16.1. Conturul schematic al unui motor elec-

tromagnetic simplu.

motoarelor electromagnetice este arătat în mod schematic în figura 16.!.

Un magnet permanent (avînd de obicei în el unele piese de fier moale)
este folosit pcntrua produce un cîmp magnetic în două deschizături.
Perpendicular pe fiecare deschizătură există un pol nord şi altul sud, aşa
 MOTOARE ŞI GENERATOARE 305

cum este arătat. O bobină dreptunghiulară de cupru este aşezată cu o

latură in fiecare deschizătură. Cînd trece un curent prin bobină, el curge
in direcţii opuse in cele două deschizături, deci forţele sint de asemenea
opuse, producînd un cuplu asupra bobtnet in jurul axei indicate. Dacă
bobina este aşezată pe un ax astfel incit să se poată roti, ea poate fi
cuplată cu roţi şi curele de transmisie sau prin angrenaje şi poate efectua
lucru.
Aceeaşi idee poate fi folosită pentru a construi un instrument sen-
sibil pentru măsurători electrice. Astfel, din momentul in care a fost
descoperită legea forţei, precizia măsurărilor electrice a crescut conside-
rabil. Mai intii, cuplul unui astfel de motor poate fi făcut mult mai mare,
pentru un curent dat, obligind curentul să parcurgă bobina de mai multe
ori in loc de o dată. Apoi bobina poate fi montată astfel că ea să se
răsucească cu un cuplu de frecări foarte mic - fie sustinîndu-t axul pc
suporţi foarte delicaţi de rubin, fie suspendind-o cu un fir foarte fin sau
cu un fir de cuarţ. Atunci, un curent foarte mic va face ca. bobina să se
rotească, şi, pentru unghiuri mici, unghiul de rotaţie va fi proporţional
cu intensitatea curentului. Rotaţia poate fi măsurată ataşind un ac indi-
cator la bobină S'au, pentru instrumentele cele mai delicate, ataşind o
mică oglindă de bobină şi privind deplasarea imaginii pe o scală. Astfel
de instrumente sint numite galvanometre. Voltmetrele şi ampermctrele
funcţionează pe acelaşi principiu.
Aceleaşi idei pot fi aplicate la scară mare pentru a construi motoare
electrice mari, care să producă putere mecanică. Bobina poate fi boblnată
ca in figură, aranjînd ca legăturile ei să Se inverseze la fiecare scml-tură,
prin contacte montate pe ax. Atunci cuplul este întotdeauna indreptat în
acelaşi sens. Micile motoare cu curent continuu sint construite tocmai
astfel. Motoarele mai mari, de curent continuu sau alternativ, sînt adesea
construite prin inlocuirea magnetului permanent cu un electromagnet,
căruia i se furnizează energie de la sursa de putere electrică.
Bazaţi pe înţelegerea faptului că curenţii electrici produc cîmpuri
,magnetice, oamenii au sugerat imediat ideea că, intr-un mod sau altul,
"': magnetli ar putea de asemenea să producă cîmpuri electrice. Au fost
Incercata diferite experienţe. De exemplu, s-au aşezat două fire paralel
,:şi prin unul din ele a fost trecut curent cu speranţa de a obţine un curent
In celălalt. Ideea constă in faptul că, intr-un mod oarecare, cimpul mag-
netic ar putea să antreneze electronf de-a lungul celui de-al doilea fir,
d naştere la o lege de tipul "cei asemănători preferă să se mişte
nător''. Cu cei mai mari curenţi disponibili şi cu cele mai sensibile
anometre, care să detecteze orice curent, rezultatul a fost negativ.
neţi mari aşezaţi lîngă fire nu au produs nici ei efecte observabile. In
it, Faraday a descoperit în 1840 faptul esenţial ce a fost scăpat din
, că efectele electrice apar numai atunci cind se modifică ceva. Dacă
unul din conductorii perechii trece un curent variabil, în celălalt se
un curent, sau dacă un magnet este mişcat În vecinătatea unui
CUlt electric, se produce un curent. Spunem că curenţii în aceste cazuri
 CURENŢI INDtlŞI
306

sînt induşi. Efectul de inducţie a fost descoperit de Faraday. El a trans-

format subiectul destul de greoi al cîmpurilor statice intr-un subiect dina-
mic foarte captivant, cu un domeniu enorm de fenomene minunate. Acest
capitol este dedicat unei descrieri calitative a CÎtorva dintre ele. Aşa cum
vom vedea, se poate ajunge repede in situaţii destul de complicate, care
sint greu de analizat cantitativ în toate detaliile. Dar, eu toate acestea,
scopul nostru principal in acest capitol este, mai intii. de a vă familiariza
cu fenomenele implicate. Vom trece la o analiză detaliată mai tirziu.
Din ceea ce ştim deja, putem înţelege uşor o trăsătură a tnducţiei
magnetice, cu toate că aceasta nu era cunoscută pe vremea lui Faraday.
Din expresia forţei v X B ce se exercită asupra unei sarcini în mişcare, re-
zultă că forţa este proporţională cu viteza sarcinii într-un cimp magnetic.
Să presupunem că avem un conductor filiform, care trece pe lîngă un
magnet, aşa cum este arătat în figura 16.2 şi că legăm capetele firului la
un galvanometru. Dacă mişcăm firul prin faţa capătului megnetului, acul
galvanometrulut deviază.
Magnetul produce un cîmp magnetic vertical şi, cind impingem firul
de-a curmezişul cimpului, asupra electronllor- din fir se exercită o forţă
laterală - perpendiculară pc cîmp şi pe direcţia de mişcare. Forţa im-
pinge electronii de-a lungul firului. Dar, de ce pune aceasta galvano-
metrul în mişcare, care este atît de departe de zona forţei? Deoarece
atunci cind electrontt "simt" că forţa magnetică încearcă să-i mişte, ei

CI::? GalvGMmelru Fig. 16.2. Mlşclnd un fir printr-un

cîmp magnetic se produce un curent,
aşa cum este arătat de galvanometru-

imping prin respingere electrică - electronii aflaţi ceva mai departe

în fir; aceştia, la rindul lor, resping alţi electroni mai Încolo ş.a.m.d., pe o
distanţă mare. Un lucru uluitor.
Faptul a părut atît de uluitor lui Gauss şi weber - care au con-
struit, primii, un galvanometru - încît ei au incercat să vadă cît de
---
MOTOARE ŞI GENERATOARE
307

departe ar acţiona forţele in conductor. Ei au intins un fir de-a Curme-

zişul oraşului lor. Dl. Gauss, la un capăt, a legat firele la o baterie (bate-
riile au fost cunoscute înaintea generatortlor), iar dl. Weber a aşteptat
ca galvanometrul să se mişte. Ei au avut astfel un mod de a transmite
semnale la distanţe mari - acesta a fost inceputul telegrafiell Evident,
situaţia nu are nimic de-a face direct cu inducţia, ci cu modul in care
transportă conductorii curenţi, indiferent dacă curenţii sint produşi prin
inducţie sau nu.
Să presupunem acum că in montajul din figura 16.2 lăsăm firul in
repaus şi mişcăm magnetul. Şi in acest caz apare un efect asupra galvano-
metrului. Aşa cum a descoperit Faraday, mişcînd magnetul sub fir - în-
tr-un sens - efectul este acelaşi ca şi cum am mişca firul deasupra mag-
netului - în sens invers. Dar atunci cind este mişcat magnetul, nu mai
apare nici o forţă vXB asupra electronllor din fir. Acesta este efectul nou
găsit de Faraday. Astăzi am putea spera să-I înţelegem dintr-un raţiona­
ment relativist.
Am înţeles deja că cîmpul magnetic al unui magnet provine din cu-
renţii săi interni. Astfel, ne aşteptăm să observăm acelaşi efect dacă, in
locul unui magnet, in figura 16.2, folosim o bobină prin care trece un
curent. Dacă mişcăm conductorul prin faţa bobinei, va trece un curent
prin galvanometru; de asemenea, dacă mişcăm bobina prin faţa conduc-
torulur. Dar există ceva mai captivant: dacă schimbăm cîmpul magnetic
al bobinel nemişcînd-o ci modificînd curentul ce trece prin ea, apare
din nou un efect in galvanomctru. De exemplu, dacă avem o buclă în
vecinătatea unei boblne, aşa cum este arătat in figura 16.3 şi dacă le men-

Fig. 16.3. o bobină prin care trece un cu-

rent produce un curent intr-o a doua bo-
bină, dacă prima este mişcată sau dacă cu-
rentul ei este variat.

\inem. pe ambele staţionare, dar intrerupem curentul, apare un impuls

.de.:.i;_ curent prin galvanometru. Cînddăm drumul curentului prin bobină
'U,.lUnou, acul galvanometrulut saltă în cealaltă parte.
,\.~. .ne cîte ori prin galvanorrietru, într-o situaţie cum este cea arătată
lU figura 16.2 sau in figura 16.3, trece Un curent, se exercită o forţă netă
'200
 CURENŢI INDUŞI
308

asupra electronilor din conductor de-a lungul conductor-ului. Pot apărea

forţe in direcţii diferite, în diferitele locuri, dar există o forţă mai mare
intr-un sens decît in altul. Ceea ce contează este forţa integrată de-a
lungul intregului circuit. N.uml~~~~_n~ţă_mţ~grată_tensiunea
,~~_~ţr~ţo.fl.r.~ _(pe s<:Url t~:y.a.s.!rcui.ţului;AMai precis, t.e.m. est.e. defi-
nită ca integrala illii ti5Iţă: tangenţiăIă---ăropta unităţii de sarcină in con-
ductor, luată pe intregul circuit. Descoperirea lui Faraday a fost căEe.rn,
poate fi generată intr-un conductor in trei moduri diferite: mişcînd con-
ductorul, mlşcînd magnetul lîngă conductor sau modificind curentul in-
tr-un conductor invecinat.
Să considerăm din nou Instalatia simplă din figura 16.1, numai că
acum, in loc de a trece un curent prin conductor pentru a-l face să se
rotească, să rotim bucla cu ajutorul unei forţe exterioare, de exemplu
cu mina sau cu o roată hldraulîcă. Cind bobina se roteşte, conductorii săi
se mişcă în cîmpul magnetic şi vom obţine o t.e.m. in circuitul bobinel.
Motorul devine un generator.
In bobina generatorulut există o t.e.m. inclusă, ca urmare a mişcării
sale. Mărimea t.e.m. este dată de o regulă simplă descoperită de Faraday.
(Vom enunţa numai regula acum şi aşteptăm pînă mai tirziu, pentru a o
examina în detallu.) Regula este: atunci cînd fluxul magnetic ce trece
prin buclă (acest flux este componenta normală a lui B integrată pe aria
buclei) este variabil în timp, t.e.~ cu viteza de variatie a flu-
xului. ~omre1eîrlâ'ăCeastă ca -~-,regula IImrolui". Vedeţi că, atuncI'
'cln:lr1Sobina din figura 16.1 este rotită, fluxul prin ea se schimbă. La
inceput trece prin ea un flux oarecare într-un sens; atunci cînd bobina
s-a rotit cu 180°, acelaşi flux trece prin ca in sens opus rotaţiei. Dacă
rotim in mod continuu bobina fluxul este mai întîi pozitiv, apoi negativ,
apoi pozitiv ş.a.m.d. Viteza de variaţie a fluxului trebuie şi ea să alter-
neze. Astfel, există o t.e.m. alternativă in bobină. Dacă legăm cele două
capete ale bobinei la conductort extertorl, prin contacte alunecătoare
- numite inele colectoare - (in acest mod conductorii nu se vor răsuci),
avem un generator de curent alternativ.
Putem aranja de asemenea, cu ajutorul unor contacte alunecătoare,
ca după fiecare jumătate de rotaţie, legătura dintre capetele bobinei şi
conductorii exteriori să se inverseze, astfel că atunci cind t.e.m. se inver-
sează, să se inverseze şi legăturile. Atunci pulsările t.e.m. vor impinge
intotdeauna curenţii in aceeaşi direcţie prin circuitul exterior. Avem ceea
ce se numeşte un dinam.
Instalatia din figura 16.1 este fie un motor, fie un generator. ReCÎ-
procitatea intre motoare şi generatoare este frumos arătată folosind două
"motoarell de curent continuu cu magnett permanenţi, cu bobinele lor
legate prin doi conductori de cupru. Cînd bobina unuia este rotită me-
canic, el devine un generator şi îl va antrena pe celălalt care se comportă
ca un motor. Dacă este rotită bobina celui de-al doilea, el devine gene-
rator şi îl antrenează pe celălalt ca pe un motor. Aici apare un exemplu
interesant de o formă nouă de echivalenţă în natură: motorul şi genera-
TRANSFORMATORIŞI~UCTANŢE
309

totul sînt echivalente. Echivalenta cantitativă nu este, de fapt, complet

accidentală. Ea este legată de legea conservărli energiei.
Un alt exemplu de dispozitiv care poate opera fie pentru a genera
t.e.m., fie pentru a răspunde la t.e.m., este receptorul unui telefon stan-
dard - adică "pilnia auditivă". Telefonul original al lui Bell constă din
două astfel de "pilnii auditive", legate prin două fire lungi. Principiul
de bază este arătat în figura 16.4. Un magnet permanent produce un

i Pres/ufleoJVflefu!u/

F1g, 16.4. Un transmiţător

telefonic.
sau receptor
""I,J=l"I
moate

W
Boro de maqnet
permanent
J

cimp magnetic în două .xleme'' de fier moale şi într-o diafragmă subţire,

care este mişcată datorită presiunii sunetului. Cind diafragma se mişcă,
ea modifică intensitatea cimpului magnetic in cleme. Prin urmare, fluxul
printr-o bobină, care este înfăşurată in jurul uneia dintre cleme, va fi
modificat atunci cînd o undă sonoră loveşte diafragma. Apare astfel o
t.e.m. in bobină. Dacă capetele bobinei sint legate la un circuit, se gene-
rează un curent, care este o reprezentare electrică a sunetului.
Dacă capetele bobinei din figura 16.4 sint legate prin doi conductor!
la un alt dispozitiv identic, în a doua bobină vor circula curenţi variabili.
Aceşti curenţi vor produce un cimp magnetic variabil şi de asemenea o
atracţie variabilă asupra diafragmei de fier. Diafragma va vibra şi va
produce unde sonore aproximativ asemănătoare cu cele ce au mişcat prima
diafragmă. Cu citeva bucăţi de fier şi cupru este transmisă vocea umană
prin fire.
(Telefonul obişnuit modern are un receptor ca şi cel descris, dar se
foloseşte de o invenţie îmbunătăţită pentru a obţine un emiţător mai
puternic. Acesta este "microfonul cu membrană de grafit", care utilizează
presiunea sunetului pentru a varia curentul electric de la o baterie.)

16.2. Transfonnatori şi Inductante

Una din trăsăturile cele mai interesante ale descoperirii lui Faraday
nu este aceea că există o t.e.m. intr-o bobină mobilă - lucru pe care
n putem inţelege în funcţie de forţa magnetică qvXB - ci că un curent
v . . • roduce o t.e.ID. i -o a doua b . ă. Şi, cu totul
urprinzător, mărimea t.e.m. rn use in a doua o 1 este data e aceeaşi
 CURENŢI INDUŞI
3\0

"regulă a fluxul~":_ t.e:.m. este egală :u ".:itcza d_€ v~aţie. a flu~:u

magnetic prin bobină. Sa presupunem ca luam doua bobine, fiecare înîă­
şurată in jurul a două miezurt separate de foi (tele) de fier (acestea ajută
la producerea unor cîmpuri magnetice mai puternice) aşa cum este arătat
in figura 16.5. Legăm acum una dintre bobine - bobina (a) -.la un gene-
rator de curent alternativ. Curentul ce se modifică intr-una produce un
cîmp magnetic variabil tot timpul. ACest cîmp variabil generează o t.e.m.
alternativă in cea de-a doua bobină - bobina (b). Această t.e.m. poate, de
exemplu, să producă suficientă putere pentru a face să producă lumină
un bec electric.
Tensiunea electromotoare alternează in bobina (b) cu o frecvenţă care
este, evident, aceeaşi ca şi frecvenţa generatorului iniţial. Dar curentul
in bobina (b) poate fi mai mare sau mai mic decit curentul din bobina (a).
Curentul in bobina (b) depinde de t.e.m. inclusă in ea şi de rezistenţa şi
Inductla restului circuitului său. 'Lc.m. poate fi mai mică decit cea a gene-
ratcrului dacă, să spunem, există o mică variaţie de flux. Or, t.e.m. in
bobina (b) poate fi făcută mult mai mare decit cea din generator, con-
struind bobina (b) eu mai multe spire, deoarece intr-un cimp magnetic
dat fluxul prin bobină este in acest caz mai mare. (Sau, dacă preferaţi să
priviţi aceasta intr-un alt mod, t.e.m. este aceeaşi in fiecare splră şi

Dcnrrat,'f
de w!'PJ1i
a!terMI'r

Fig. 16.5. Două bobine, Injăşurate în jurul

unor mănunchiuri de foi de fier, permit unui
generator să facă să lumineze un bec, fără
legătură directă intre ele.

deoarece t.e.m. totală este suma t.e.m. a spirelor separate, mai multe spjrc
in serie produc o t.e.m. mai mare.j .
O astfel de combinaţie a două boblnc - de obicei cu nişte miezur-i
din foi (tale) de fier pentru a ghida cimpurile magnetice - este numită
transformator. El poate "transforma" o t.e.m. în alta.
TRANSFORMATORIŞIJNDUCTANŢE
311

Există de asemenea efecte de inducţie într-o singură bobină. De

exemplu, în mentalul din figura 16.5 există un flux variabil nu numai
prin bobina (b), care aprinde becul, ci de asemenea şi prin bobina (a).
Curentul variabil în bobina (a) produce un cîmp magnetic variabil in
interiorul acesteia şi fluxul acestui cimp se schimbă în mod continuu,
astfel că există o t.e.m. autoindusă in bobina (a). Există o t.e.m. ce acţio­
nează asupra oricărui curent atunci cind cimpul său magnetic creşte _
sau, în general, atunci cînd cîmpul său se modifică in orice mod. Efectul
este numit autoinducţie (selfinductte).
Cind am dat "regula fluxului", care spune că t.e.m. este egală cu
viteza de variaţie a fluxului - nu am specificat direcţia t.e.m. Există
o regulă simplă, numită legea lui Lenz, pentru a ne reprezenta sensul in
care este îndreptată t.e.rn.: t.e.m. tmd.e să se oPUnă la orice modific!!r!L.de
~ Adică, sensul oricărei t.e:m. induse este întotdeauna astfel că, dacă
un curent ar circula în direcţia t.e.m, ar produce. un flux al lui B care s-ar
opune modificării cîmpului B ce a produs t.e.m. Legea lui Lene poate fi
folosită pentru a găsi sensul t.e.m. in generetorul din figura 16.1, sau in
tnfăşurărtle transformatorulut din figura 16.3.
In particular, dacă există un curent variabil Într-o singură bobină
(sau in orice conductor) există o t.e.m. "opusă" in circuit. Această t.e.m.
acţionează asupra sarcinilor ce se scurg în bobina (a) a figurii 16.5 pentru
a se opune schimbărilor de cîmp magnetic, şi, prin urmare, pentru a se
opune schimbării de curent. Ea caută să menţină curentul constant; ea
este opusă curentului atunci cînd curentul creşte şi este in sensul acestuia
atunci cind descreşte. Un curent într-o autolnductantă are "inerţie", deoa-
rece efectele induetive tind să menţină intensitatea constantă, exact la fel
cum inerţia mecanică tinde să menţină constantă viteza unui obiect.
Orice electromagnet mare va avea o autoinductantă mare. Să presu-
punem că o baterie este legată la bobina unui clcctromagnet mare, ca în
figura 16.6 şi că a fost generat un cîmp magnetic intens. (Curentul atinge

Întreru{J6tor

Fig. 16.6. Legăturile din circuitul unui

electromagnet. Becul permite trecerea
curentului cind întrerupătorul este des-
chis, prevenind apariţia de t.e.m. exce-
sive.

o valoare statlonară determinată de tensiunea baterici şi de rezisten~a

bobinei.) Dar să presupunem acum că încercăm să deconectăm bateria
deschizînd întrerupătorul. Dacă am fi deschis intr-adevăr circuitul, c~­
rentul ar tinde rapid spre zero şi, făcînd astfel, ar genera o t.e.m. enorma.
 CURENŢI INnUşI
312

In cele mai multe cazuri, această t.e.m. ar fi destul de mare pentru a dez-
volta un arc de-a curmezişul contactelor de deschidere ale întrerupăto­
rului. Tensiunea mare care apare ar putea de asemenea să avarieze iZQ-
laţia bobinei - sau pe tine, dacă tu eşti persoana care deschide între-
rupătorul! Din aceste motive, electromagneţit sint de obicei legaţi in
circuit in modul arătat in figura 16.6. Cînd întrerupătorul este deschis,
curentul nu se modifică brusc, ci rămîne staţionar, curgînd in schimb prin
lampă, fiind determinat de t.e.m. a autoinductanţei bobtnet.

16.3. Forte care acţionează asupra curenţilor induşi

Aţi văzut probabil demonstrarea spectaculoasă a regulii lui Lenz efec-

tuată cu dispozitivul arătat în figura 16.7. El este un electromagnet, exact
ca bobina (a) din figura 16.5. Pe capătul magnetului este aşezat un inel
de aluminiu. Cind bobina este legată la un generator de curent alternativ,
dacă se inchide întrerupătorul, inelul zboară in aer. Forţa provine, evi-
dent, din curenţii induşi în inel. Faptul că inelul zboară arată că in el
curenţii se opun variaţiei cimpului ce-l străbate. Cind magnetul are polul
nord in sus, curentul indus in inel produce un pol nord indreptat in jos.
Inelul şi bobina se resping exact ca doi magnet! cu polii asemănători
opuşi. Dacă este efectuată o tăietură radială fină prin inel, forţa dispare,
ceea ce arată că ea intr-adevăr provine din curenţii din inel.
Dacă in locul inelului aşezăm Un disc de aluminiu sau cupru pe capă­
tul electromagnetului din figura 16.7, acesta este de asemenea respins;

l1i'elde
fier

Bobimi

Fig. 16.7. Un inel conductor este pu-

ternic respins de un electromagnet
prin care trece un curent variabil.

curenţii induşi circulă in materialul discului şi din nou produc o respin-

gere.
Un efed interesant, de origine asemănătoare, apare cu o foaie a unui
c0n.ducro.: perfect. Intr-un "conductor perfect" nu există nici un fel de
rezistenţă la curent. Astfel, dacă sint generaţi curenţi in el, ei pot circula
 J'O.RŢE CARE ACŢIONEAZA ASUPRA CURENŢILOR INDUŞI
'13

la nesfîrşit. De fapt, cea mai mică t.e.m. ar genera un curent foarte mare
_ ceea ce înseamnă de fapt că nu pot exista de loc t.e.m. Orice incercare
de a face un flux magnetic să treacă printr-o astfel de foaie generează
curenţi care creează cimpuri B opuse - cu t.e.m. foarte mici astfel că, in
final, prin foaie nu pătrunde nici un flux.
Dacă avem o foaie perfect conductoare şi punem un electromagnet
in vecinătatea ei, atunci cînd dăm drumul curentului in magnet, in foaie
apar curenţi numiţi curenţi turbionari, care fac astfel să nu pătrundă flux
magnetic. Liniile de cîmp ar arăta aşa cum este desenat in figura 16.8. Ace-
laşi lucru se întîmplă, evident, dacă aducem o bară magnetică lîngă un
conductor perfect. Deoarece curenţii turbionari creează cimpuri opuse, mag-
neţli sînt respinşi de conductor. Aceasta face posibil să suspendăm o bară
magnetică în aer deasupra unei foi de conductor perfect, de forma unei
farfurii, aşa cum este arătat în figura 16.9. Magnetul stă suspendat dato-
rită repulsieî curenţilor turbionari induşi in conductorul perfect. Nu există
conductori perfecţi la temperaturi obişnuite, dar unele substanţe devin
conductori perfecţi la temperaturi suficient de coborite. De exemplu, sub
3,80}(, staniul conduce perfect. El este numit un supraconductor.
Dacă conductorul din figura 16.8 nu este absolut perfect, va exista
o oarecare rezistenţă la scurgerea curenţilor turbionari. Curenţii vor tinde
să se amortizeze şi magnetul se va coborî încet. Curenţii turbionari in-
tr-un conductor imperfect necesită o t.e.m. pentru a fi întreţinutî, iar
pentru a avea o t.e.m. fluxul trebuie menţinut variabil. Fluxul cimpului
magnetic pătrunde puţin cite puţin in conductor.

I'ig, 16.8. Un electremagnet Ung! o

Placriperfectcundl.ldlXlre
placă perfect conductoare.

t. .Intr-nn conductor normal există nu numai forţe repulsive din partea

CUrenţilor turbionari, dar pot exista de asemenea forţe laterale.
De exem-
,>:plu. dacă mişcăm un magnet, lateral, de-a lungul unei suprafeţe conduc-
}'?\\::to8re, curenţii turbionari produc o forţă de frînare, deoarece curenţii

t'r.. •
:ii,'~ se opun la modificarea dispunerii fluxului. Astfel de forţe sint pro-
o.n ale cu viteza şi sint asemănătoare cu forţele vtscoase.

&," ']'"

\> .
 CURENŢI INDUŞI

'" Aceste efecte sint arătate frumos in aparatul din figura 16.10. O foaie
pătrată de cupru este suspendată de capătul unei vergele pentru a alcătui
un pendul. Cuprul se deplasează inainte şi inapoi Între polii unui electro-
magnet. Cînd magnetul este pus în funcţiune, mişcarea pendulului înce-
tează brusc. Pe măsură ce placa de metal intră intre polii magnetulut,

Fig. ie.s. O bară magnetică es-

te suspendată deasupra unui
castron supraconductor prin
efectul repulstej curenţilor tur-
bîonari,

Fig. 16.10. Frinarea pendulului

arată forţa datorită curenţilor
tur bionarf. in!rPrupătcr
8utene

există un curent indus, ce acţionează pentru a se opune la schimbarea

fluxului prin placă. Dacă foaia ar fi un conductor perfect, curenţii ar fi
atit de mari încît ar impinge din nou placa afară -- ea ar sări inapoi.
Intr-o placă de CUpru există o oarecare rezistenţă electrică, astfel că la
inceput curenţii aduc placa aproape in repaus atunci cînd ea incepe să
intre in cimp. Apoi, pe măsură ce curenţii scad, placa se mişcă incet spre
poziţia de repaus în cîmpul magnetic.
Natura curenţilor turbionari în pendulul de cupru este arătată in
figura 16.11. Intensitatea şi geometria curenţilor sint foarte sensibile la
forma plăcii. Dacă, de exemplu, placa de cupru este înlocuită de una care
are tăiate în ea cîteva crestături înguste, aşa cum este arătat in fi-
gura 16.12, efectele curenţilor turbionan sînt puternic diminuata. Pendu-
lul oscilează prin cîmpul magnetic şi este supus numai la o mică forţă de
Ir-înare, Motivul este că curenţii în fiecare secţiune a cuprului au un flux
variabil mai mic care să-i întreţină, astfel că efectele rezistenţei fiecărei
bucle sînt mai mari. Curenţii sînt mai mici şi Irînarca este mai mică.
Caracterul "viscos" al forţei este văzut chiar mai clar, dacă este plasată
o foaie de cupru Între polii magnetulut din figura 16.10 şi apoi este lăsată
libera. Ea nu cade; ea se lasă incet in jos. Curenţii turbionari exercită o
FORŢE CARE ACŢIONEAZA AS"t'PRA CUnE~ŢILOR INDUŞI
315

mare rezistenţă la mişcare - exact ca frinarea vîscoasă in mierea de

albine.
Dacă, in loc de a tiri un conductor printre polii unui magnet, încer-
căm să-I rotim într-un cîmp magnetic, va exista un cuplu rezistiv datorită

N
Curent/
turbiooari

u
Fig. 16.11. Curenţii turblonart In Fig. 16.12. Efectele curenţilor tur-
pendulul de cupru. bionart sînt puternic reduse tăind
crestături în placă.

aceloraşi efecte. Invers, dacă rotim un magnet - interschimbînd poziţiile

pclilor - lîngă o placă conductoare sau inel, inelul este rotit; curenţii în
inel vor Crea Un cuplu care tinde să rotească inelul împreună cu mag-
netul.

.. 16.13. Producerea unui

nîmp magnetic rotttor.
 CURENTI INDUŞI
61.

Un cimp identic cu cel al unui magnet ce se roteşte poate fi realizat

eu o dispunere de bobine aşa cum este arătat în figura 16.13. Luăm un
tor de fier (adică, un inel de fier ca un covrig) şi înfăşurăm şase bobine
pe el. Dacă trecem un curent, aşa cum este arătat in partea (a), prin
înfăşurările (1) şi (4), va exista un cîmp magnetic în direcţia arătată în
figură. Dacă acum trecem curentul prin infăşurările (2) şi (5), cimpul
magnetic va fi într-o direcţie nouă, aşa cum este arătat în partea (b) a
figurii. Continuind procesul, obţinem un şir de cîmpuri arătat în restul
figurii. Dacă este efectuat incet, avem un cimp magnetic "ratitar". Putem
obţine uşor şirul necesar de curenţi legind bobinele la o linie de putere
trifazată, care furnizează exact un astfel de şir de curenţi. "Puterea tri-
fazată" este furnizată de un generator ce foloseşte principiul figurii 16.1,
exceptînd faptul că există trei bucle legate împreună pe acelaşi ax intr-un
mod simetric - adică, formind un unghi de 1200 intre o buclă şi alta.
Cînd bobinele sint rotite împreună, t.e.m. este maximă în una, apoi in
următoarea şi aşa mai departe, intr-un şir regulat. Există multe avantaje
practice ale puterii trifazate. Unul dintre ele este posibilitatea de a pro-
duce un cimp magnetic rotitor. Cuplul produs asupra unui conductor de
un astfel de cimp rotitor poate fi observat cu uşurinţă aşeztnd un inel de
metal pe o masă izolatoare, exact deasupra toruluî, aşa cum e arătat in
figura 16.14. Cimpul rotitor- face inelul să se rotească în jurul unei axe
verticale. Elementele de bază observate aici sînt exact aceleaşi ca şi cele
ce se desfăşoară intr-un motor de inducţie trifazic, industrial.
O altă formă a motorului de inducţie este arătată in figura 16.15.
Aranjamentul acesta nu este corespunzător pentru un motor practic de
mare randament, dar va ilustra principiul. Electromagnetul M, ce constă

Fig. 16.14. Cîmpul roti tor din figura 16.13 poate fi

folosit pentru a furniza un cuplu asupra unui inel
conductor.

dintr-un miez de foi de fier laminate infăşurat de o bobină solenoldelă,

este alimentat cu un curent alternativ de la un generator. Magnetul
produce un flux variabil al lui B prin discul de aluminiu. Dacă avem
numai aceste două componente, aşa cum este arătat în partea (a) a fi-
gurii, nu avem încă un motor. Există curenţi turbionarl în disc, dar ei
sînt simetriei şi nu există cuplu. (Va exista o oarecare încălzire a discului
datorită curenţilor induşi.) Dacă acoperim acum numai o jumătate a
TEHNOLOGIA ELECTRICA 317

polului magnetic cu o placă de aluminiu, aşa cum este arătat in partea

(b) a figurii, discul incepe să se rotească, şi avem un motor. Acţiunea
lor depinde de două efecte de curenţi turbionari. Mai intii, curenţii tur-
bionari in placa de aluminiu se opun la schimbarea fluxului prin ea,
astfel Incit cimpul magnetic de deasupra plăcii intirzie intotdeauna faţă

Fig. 16.15. Un exemplu simplu de motor de inducţie cu pol-acoperit.

de cîmpul de deasupra acelei jumătăţi a polului care nu este acoperită.

Acest aşa-numit efect de "pol acoperit'' produce un cimp, care, in regiu-
nea "acoperită", variază foarte asemănător cu modul in care variază
in regiunea neacoperită, exceptînd faptul că este defazat cu o cantitate
constantă in timp. Intregul efect este ca şi cum ar exista un magnet
numai pe jumătate de lat, care este incontinuu mişcat din regiunea ne-
acoperită spre cea acoperită. Atunci cîmpurile variabile interacţionează
cu curenţii turbionarl din disc pentru a produce un cuplu asupra discului.

16.4. Tehnologia electrică

Atunci cind Faraday şi-a adus la cunoştinţa publicului descoperirea

sa remarcabilă, că un cîmp magnetic variabil produce o t.e.m., el a fost
intrebat (aşa cum oricine este intrebat atunci cind descoperă un nou fapt
al naturii): "Care este folosul acesteia"? Tot ceea ce a descoperit a fost
ciudăţenia că s-a produs un curent minuscul cind a mişcat un fir lîngă
un magnet. De ce "folosI' posibil ar putea fi aceasta? Răspunsul său a
fost: "Care este folosul unui copil nou născut?"
Totuşi, gindiţi-vă la colosalcle aplicaţii practice la care a condus
descoperirea sa Ceea ce am descris nu sint numai jucării, ci exemple,
alese in cele mai multe cazuri pentru a reprezenta principiul unei ma-
şini practice. De exemplu, inelul conductor in cîmpul rotitor este un
motor de inducţie. Există, evident, unele deosebiri intre el şi un motor
de inductie din practică. Inelul are un cuplu foarte mic; el poate fi oprit
eu mina. Pentru un motor bun, lucrurile trebuie să fie montate mai
 CURENŢI INDUŞI
318

strins; nu ar trebui să existe atît de mult cîmp magnetic "pierdut" in

aer. Mai întîi, cîmpul este concentrat folosind fier. Nu am discutat cum
se explică aceasta, dar fierul poate să facă cimpul magnetic de zeci de
mii de ori mai intens decît ar putea să îl facă bobina de cupru singură.
In al doilea rind, distanţele Între bucăţile de fier sint făcute mici; pentru
a face aceasta, este aşezat puţin fier chiar in inelul rotitor. Totul este
astfel aranjat pentru a obţine cele mai mari forţe şi cele mai mari ran-
damente - adică, transformarea puterii electrice în putere mecanică -
pină ce "inelul" nu mai poate fi ţinut cu mina.
Această problemă de micşorare a pierderilor şi de stabilire a celui
mai practic regim de lucru este preocuparea ingineriei. Ea necesită un
studiu serios al problemelor de proiectare, cu toate că nu există prin-
cipii de bază noi din care să fie obţinute forţele. Dar este un drum lung
de mers de la principiile de bază pină la o proiectare practică şi econo-
mică. Totuşi, tocmai o astfel de proiectare inginerească atentă a făcut
posibil un lucru aşa de formidabil ca barajul Boulder şi toate acceso-
riile sale.
Ce este barajul Boulder? Un riu imens este oprit de un perete de
beton. Dar ce perete formidabil! Avînd forma unei curbe perfecte, care
este calculată foarte atent, astfel încît cea mai mică cantitate de beton
să ţină în loc un rtu intreg. El se îngroaşă la bază în acea formă minu-
nată care le place artiştilor, dar pe care inginerii o pot aprecia, deoarece
ei ştiu că o astfel de îngroşare este legată de creşterea presiunii apei cu
adincimea. Dar ne îndepărtăm de electricitate.
Apoi apa riului este devlată într-un tub imens. Aceasta este prin ea
Însăşi o realizare inginerească deosebită. Tubul alimentează cu apă o
"roată de apă" - o turbtnă imensă - şi face roata să se Invirte. (O
altă ispravă Ingtnerească.) Dar de ce să rotim roţi? Ele sint legate de o
masă extrem de complicată de cupru şi fier, toate piesele fiind împletite
şi întreţesute. Cu două părţi - una ce se roteşte şi una ce nu se roteşte.
Intregul "amestec" este un complex de CÎteva substanţe; in principal
fier şi cupru şi de asemenea ceva hirtie şi şerlac pentru izolare. Un
monstru rotitor. Un generator. Undeva, afară din masa de cupru şi fier
se găsesc cîteva bucăţi speciale de Cupru. Barajul, turbina, fierul, cuprul,
toate sînt puse acolo pentru a face să li se întîmple ceva speci-al cîtorva
bare de cupru - o t.e.m. Apoi barele de cupru merg puţin şi se răsu­
cesc de cîteva ori in jurul unei alte bucăţi de fier într-un transformator;
atunci misiunea lor este îndeplinită.
Dar in jurul aceleiaşi bucăţi de fier Se rotesc alte bare de cupru,
care nu au nici un fel de legătură directă cu barele generatorului: ele
au fost doar influenţate, deoarece au trecut prin vecinătatea acestora -
pentru a primi din partea lor t.e.m. 'I'ransfcrmatorul converteşte puterea
de la tensiunile relativ coborlte pentru proiectarea eficientă a genera-
torulul, la cele foarte înalte, care sint cele mai bune pentru transmite-
rea eficientă a energiei electrice prin linii lungi.
TEHNOLOGIA ELECTRICĂ
310

Şi totul trebuie să fie extraordinar de eficient - nu pot exista

pierderi sau risipă. De ce? Pentru că prin aceasta trece puterea unei
metropole. Dacă ar fi pierdută o fracţiune mică - un procent sau două,
gindiţi-vă la energia risipită! Dacă un procent din putere ar fi lăsat in
transformator, acea energie ar trebui să fie extrasă cumva. Dacă ar apă­
rea sub formă de căldură, ca ar topi repede totul. Există, evident, o mică
ineficienţă, dar tot ce este necesar sint citeva pompe care pun in cir-
culaţie puţin ulei printr-un radiator, pentru a împiedica trensîormatorul
să se încălzească.
Din barajul Boulder ies citeva duzini de cabluri de cupru lungi, lungi
cabluri de cupru, poate de grosimea mîinii voastre care merg sute de
mile in toate direcţiile. Cîteva bare de cupru ce transportă puterea unui
rîu gigantic. Apoi barele sînt împărţite în mai multe fire ... apoi la mai
mulţi transformator! ... uneori la generator! mari, care creează din nou
curentul într-o altă formă ... uneori la maşini ce se rotesc pentru marea
industrie. .. la alţi transformatori . . . apoi o mai mare împărţire şl îm-
prăştiere ... pînă ce În sfîrşit, "riul" este împrăştiat prin întregul oraş
- învîrtind motoare, producînd căldură, mînînd micile ateltcre. Miraco-
lul becurilor fierbinţi întreţinute de apă rece la o distanţă de peste
600 mile - totul realizat cu piese de cupru şi fier special aranjate.
Motoare mari pentru Iamlnarea oţelului, Sau motoare minuscule pentru
o .Ireză de dentist. Mii de mici roţi, invir-tindu-se ca răspuns la rotirea
marii roţi de la barajul Boudler. Opriţi marea roată şi toate roţile se
opresc; lumina ne părăseşte. Ele sint legate într-adevăr.
Ea încă şi mai mult. Acelaşi fenomen, care ia imensa putere a
riului şi o împrăştie prin provincie, pînă ce citeva picături ale riului
mînă freza dentistului, intră în construcţia instrumentelor extrem de
fine ... pentru detecţia unor cantităţi extrem de mici de curent pen-
tru transmisia de voci, muzică şi tablouri .. ' pentru calculatoare pen-
tru maşini automate de o precizie fantastică.
Toate acestea sint posibile ca urmare a aranjamentelor de cupru şi
fier proiectate cu grijă - a cimpurilor magnetice eficient create ...
blocuri de fier avind dlametrul de doi metri, ce se rotesc cu o toleranţă
de 1,5 m.m ••• proporţii atent alese de cupru, pentru eficienţa optimă,
forme stranii, toate servind un scop, exact ca şi curba barajului.
Dacă un arheolog viitor ar descoperi barajul Boulder, putem pre-
vedea că el va admira frumuseţea curbelor sale. Dar şi explorator-ii din
vreo mare civilizaţie viitoare vor privi la generator! şi transformatorl şi
Vor spune: "Observaţi că fiecare bucată de fier are o formă minunat de
eficientă. Gîndiţi-vă la inteligenţa care a intrat in fiecare bucată de
cupru!".
Aceasta este puterea ingineriei şi a proiectării atente a tehnologiei
electrice. A fost creat în generator, ceva ce nu există nicăieri în altă
Parte în natură. Este adevărat că există forţe de inducţie în alte locuri.
Cu siguranţă in unele locuri in jurul Soarelui şi stelelor există efecte?
de inducţie electromagnetică. Poate de asemenea (cu toate că nu este
 CURENŢI INDUŞI
320

. sigur) cimpul magnetic al Pămîntului este menţinut printr-un analog

al unui generator electric, care operează asupra curenţilor ce circulă in
interiorul Pămîntului. Dar nicăieri nu au fost puse împreună bucăţi eu
părţi mobile pentru a genera putere electrică, aşa cum este făcut in
generator - eu mare randament şi regularitate.
Puteţi crede că a proiecta generatort electrici nu mai este un subiect
interesant, că este un subiect mort, deoarece toţi sint deja proiectaţi.
Generatori şi motoare aproape perfecte pot fi luate dintr-un raft. Chiar
dacă aceasta ar fi adevărat, putem admira realizarea minunată a unei
probleme rezolvată aproape perfect. Dar rămîn tot atitea probleme ne-
terminate. Chiar şi generatorii şi transformator-ii revin ca probleme.
Este probabil că intregul domeniu al temperaturilor coborîte şi al supra-
conductorilor va fi aplicat curind la problema distribuţiei de putere
electrică. Cu un factor radical nou în problemă vor trebui create noi
prciectărl optime. Instalaţiile de putere ale viitorului pot avea o mică
asemănare cu acelea de azi.
Puteţi vedea că există un număr fără sfîrşit de aplicaţii şi probleme
ce s-ar putea lua in considerare cind se studiază legile inducţîei. Studiul
proiectării maşinilor electrice este o muncă pe viaţă, prin el însuşi. Nu
putem merge foarte departe în acea direcţie, dar ar trebui să fim con-
ştienţi de faptul că atunci cind am descoperit legea inducţiei, am legat
brusc teoria noastră de o dezvoltare practică enormă. Trebuie însă 'să
lăsăm acest subiect inginerilor şi celor ce se ocupă cu ştiinţa aplicată,
care sint interesaţi în calcularea detaliilor aplicaţiilor particulare. Fizica
furnizează baza - principiile de bază ce se aplică, indiferent cum. (Nu
am completat încă baza, deoarece nu am considerat încă în detaliu pro-
prietăţile fierului şi cuprului Fizica are ceva de spus despre acestea
după cum vom vedea puţin mai tîrzfu.)
lI'ehnologia electrică modernă a început cu descoperirea lui Faraday.
Copilul nefolositor s-a transformat într-o minune şi a schimbat faţa
pămîntului în moduri in care gloriosul său părinte nu şi le-ar fi putut
imagina
 /1-

© Legile inducţiei

0>'
17.1. Fizica Inducţtel

In ultimul capitol am descris mai multe fenomene care arată că

efectele inductiei sint foarte complicate şi interesante. Dorim acum să
discutăm principiile fundamentale care guvernează aceste efecte. Am de-
finit deja t.e.m. intr-un circuit conductor ca forta totală asupra sarci-
nilor acumulată pc intreaga lungime a buclei. Mai precis, este compo-
nenta tangenţială a forţei asupra sarcimi unitate integrată de-a lungul
firului pe intregul circuit. Această cantitate este egală, prin urmare, cu
lucrul total efectuat asupra unei singure sarcini care circulă o dată de-a
lungul circuitului.
Am dat de asemenea "regula fluxului", care spune că t.e.m. este
egală cu viteza de variaţie a fluxului magnetic printr-un astfel de cir-
cuit conductor. Să vedem dacă putem inţelege de ce se întîmplă aceasta.
Mai întîi, vom considera un caz în care fluxul variază din cauză că un cir-
cuit este mişcat într-un cîmp staţionar.
In figura 17.1 este arătată o buclă simplă ale cărei dimensiuni pot fi
modificate. Bucla are două părţi, o parte fixă avind forma de U (a) şi

Fig. 17.1. Intr-o budă este indusă o

t.e.m. cînd f'luxul este modificat variind
aria circuitului.
{le. ,~
.: lF
-.'
,'~ L
, h·iB
'Umfle
\

o bară transvcrsală (b) mobilă, care poate aluneca de-a lungul celor
două braţe ale lui U. Există întotdeauna un circuit complet, dar aria sa
este variabilă, Să presupunem acum că aşezăm bucla intr-un cimp magne-
tic uniform. cu planul lui U perpendicular pc cimp. Conform rcgulu,
21 - Fizica modernă voI. 11.
 LEGILE INDUCŢIEl
322

. cînd bara transvcreală este mişcată, ar trebui să apară în buclă o t.e.m.

care să fie proporţională cu viteza de variaţie a fluxului prin budă.
Această t.e.m. va produce un curent în buclă. Vom presupune că rezis-
tenţa circuitului este suficient de mare pentru ca intensitatea curentului
să fie mică. Putem neglija atunci cîmpul magnetic al acestui CUrent.
Fluxul prin buclă este wLB, prin urmare, "regula fluxului" ar da
pentru t.e.m. (pe care o scriem t ) valoarea

&=wB ~=wBv
d,
unde veste viteza de translaţie a baret transversale.
Ar trebui să fim în stare acum să înţelegem acest rezultat din forţele
magnetice v X B ce se execută asupra sarcinilor din bara transversală în
mişcare. Asupra acestor sarcini se va exercita o forţă tangentială la fir,
egală cu vB, pe unitatea de sarcină. Ea este constantă de-a lungul lun-
gimii w a barei transversale şi zero in altă parte, deci integrala are
valoarea
t=wvB
acelaşi rezultat pe care l-am obţinut
din viteza de variaţie a fluxului.
Raţionamentul elaborat mai sus poate fi extins la orice situatie în
care există un cîmp magnetic fix şi sînt mişcare firele conductoare. Se
poate demonstra, în general, că pentru orice circuit ale cărui părţi se
mişcă intr-un cîmp magnetic fix, t.e.m. este derlvata în raport cu timpul
a fluxului, indiferent de forma circuitului
Pe de altă parte, ce se întîmplă dacă bucla este staţionară şi este
modificat cîmpul magnetic? Nu putem deduce răspunsul la această între-
bare din acelaşi raţionament. Descoperirea experimentală a lui Faraday
a fost aceea care a stabilit că "regula fluxului" este totuşi corectă, indi-
ferent de motivul de variaţie a fluxului. Forţa asupra sarcinilor electrice
este dată în toată generalitatea de F=q(E+vXB); nu există "forţe spe-
ciale datorite variaţiei cimpurilor magnetice". Orice forţe ce se exercită
asupra sarcinilor în repaus într-un conductor staţionar provin din ter-
menul E. Observaţiile lui Faraday au condus la descoperirea faptului că
intensităţile cimpurilor electrice şi magnetice sînt legate printr-o lege
nouă: într-o regiune unde cîmpul magnetic var-iază în timp, sint generate
cîmpuri electrice. Acest cîmp electric este acela care impinge clcctronf '
de-a lungul conductorului - şi astfel este cel care generează t.e.m.
într-un circuit staţionar atunci cind există un flux magnetic variabil.
Legea generală pentru cimpul electric asociat unui cimp magnetic
variabil este
\7XE~~ aB • ,t (17.1)

Vom numi aceasta legea lui Faraday. Ea a fost descoperită de Faraday,

dar a fost scrisă prima dată într-o formă diferenţială de Maxwell, ca una
E:XCEPŢII LA "REGULA FLUXULUlu 323

din ecuaţiile sale. Să vedem cum dă această ecuaţie "regula fluxului"

pentru circuite.
Folosind teorema lui Stokes, această lege poate fi scrisă in formă
integrală ca

~E'ds~Î CvXE)·nda~- Î ~.nda (17.2)

c, s
unde, ca de obicei, r este orice curbă închisă şi S este orice suprafaţă
mărginită de ea Aici, reamintim, r este o curbă matematică fixă in spa-
ţiu şi S este o suprafaţă fixă. Atunci derivata in raport cu timpul poate
fi scoasă in afara integralei şi avem
x.. E·ds=-..!('
"N dt J
B·nda=-..! (fluxul prin S).
iJt
(17.3)
C ,

Aplicînd această relaţie la o curbă r care urmează un contur fix al con-

ductorului, obţinem din nou "regula fluxului". Integrala din stinga este
expresia t.e.m., iar cea din dreapta este viteza, cu semn minus, a variaţiei
fluxului, mărginit de circuit. Astfel, ecuaţia (17.1) aplicată la un circuit
fix este echivalentă cu "regula fluxului".
Astfel "regula fluxului" - care spune că t.e.m. într-un circuit este
egală cu viteza de variaţie a fluxului magnetic prin circuit - se aplică
indiferent dacă fluxul se modifică din cauză că variază cîmpul sau din
cauză că se mişcă circuitul (sau ambele). Cele două posibilităţi - "cir-
cuitul se mişcă" sau "se modifică cîmpul" - nu sînt distinse in enunţul
regulii. Totuşi, în explicaţia noastră a regulfi, am folosit două legi complet
distincte pentru cele două cazuri: vXB pentru "S'e mişcă circuitul" şi
\7XE=- aB pentru "se modifică cîmpul".
81
Nu cunoaştem un alt domeniu in fizică în care un astfel de prin-
cipiu simplu şi exact să necesite pentru înţelegerea sa reală o analiză
in funcţie de două fenomene diferite. De obicei, o astfel de generalizare
frumoasă se găseşte că izvorăşte dintr-un singur principiu fundamental.
Cu toate acestea, în acest caz nu pare să existe o astfel de implicaţie pro-
fundă. Trebuie să intelegem "regula" ca efectul combinat al acestor două
fenomene cu totul separate.
Trebuie să privim "legea fluxului" in modul următor. In general,
forţa pe unitatea de sarcină este F/q=E+vXB. Mişcind conductorii, se
exercită forţa provenită de la cel de-al doilea termen. Apare, de asemenea,
un cîmp E dacă există undeva un cîmp magnetic variabil. Acestea sint
efecte independente, dar t.e.m. de-a lungul buclei conductorului este in-
totdeauna egală cu viteza de variaţie a fluxului magnetic prin ea.

17.2. Excepţii la "regula Iluxulut"

Vom da acum cîteva exemple, datorite in parte lui Faraday, care
arată importanţa înţelegerii clare a deosebirii dintre cele două efecte,
21"
 LEGILE INDUCŢIEI
324

răspunzătoare pentru t.e.m induse. Exemplele noastre implică situaţii

la oare ,,:regula fluxului" nu poate fi aplicată - fie din cauză că nu
există deloc conductor, fie din cauză că drumul Urmat de curenţii incluşi
trece prin interiorul unui volum extins al unui conductor.
Incepem printr-o remarcă importantă: partea din t.e.m. care provine
din cîmpul E nu depinde de existenţa unui conductor fizic (aşa cum de-
pinde partea vXB). Cîmpul E poate exista în spaţiul liber şi integrala sa
curbilinie de-a lungul oricărei linii imaginare fixă în spaţiu este viteza de
variaţie a fluxului lui B prin suprafaţa închisă de acea linie. (Observati
că acesta este cu totul diferit de cîmpul E produs de sarcini statice, deoa-
rece în acel caz integrala curbilinie a lui E de-a lungul oricărei bucle în-
chise este zero.)
Vom descrie acum o situaţie în care fluxul printr-un circuit nu va-
riază, dar cu toate acestea există o t.e.m. Figura 17.2 arată un disc con-
ductor care poate fi rotit pe o axă fixă în prezenţa unui cîmp magnetic.
Un contact este pe ax şi altul îreacă pe periferia exterioară a discului.
Circuitul este completat printr-un galvanometru. Atunci cind discul se
roteşte, "circuitul" - în sensul locului în spaţiu unde sînt curenţii - este
acelaşi întotdeauna. Dar partea "circuitului" din disc trece printr-un mate-

P{tiei(jşCiJpro

@8
-'. J \ ••• "-

--....
I
--

f1Jlvr)(lOrmRf'iJ

Fig. 17.2. Cind discul se roteşte, apare o t.e.m.
din termenul vXB, dar variaţia fluxului îmoră­
ţişat este nulă.
Fig. 17.3. Cînd plăcile sint ro-
tite într-un cîmp magnetic uni-
form. poate exista o mare va-
riaţie a fluxului îmbrăţişat
fără generarea unei t.e.m,

rial care se mişcă. Cu toate că fluxul prin "circuit" este constant, există
totuşi o t.e.m., după cum se poate observa din devterea acului galvanome-
trului. Clar, aici avem un caz în care forţa vXB în discul mobil dă naştere
la o t.e.m care nu poate fi egalată cu o variaţie de flux.
ACCELERAREA PARTICULELOR, BETATRONUL
aas
Să considerăm acum, ca un exemplu opus, o situaţie oarecum neobis-
nuttă în care fluxul printr-un "circuit" (din nou în sensul locului unde
trece curentul) variază, dar nu apare o t.e.m. Imaginaţi-va două plăci
metalice, cu margini uşor curbate, aşa cum este arătat în figura 17.3, aşe­
zate Într-un cîmp magnetic uniform, perpendicular pc suprafeţele lor. Fie-
care placă este legată la una din bornele unui galvanometru, aşa cum e
arătat. Plăcile fac contact într-un punct P, astfel că există un circuit com-
plet. Dacă plăcile sînt acum rotite cu un mic unghi. punctul de contact
se va mişca in P'. Dacă ne imaginăm "circuitul" completat prin plăci de-a
lungul Iiniilor punctate din figură, fluxul magnetic prin acest circuit
variază cu o cantitate mare atunci cînd plăcile sînt rotite înainte şi inapoi.
Totuşi rotirea poate fi făcută cu mişcări mici, astfel că vXB este foarte
mic şi nu apare, practic, o t.e.m. "Regula fluxului" nu se aplică în acest
caz. Ea trebuie să fie aplicată numai la circuite în care maieriauâ cir-
cuitului rămîne acelaşi. Cînd materialul circuitului se schimbă trebuie
să ne reintoarcem la legile de bază. Semnificaţia fizică corectă este în-
totdeauna dată de cele două legi de bază.

şi 7XE~- 313.
a'
17.3. Accelerarea particulelor cu ajutorul cîmpului electric indus;
betatronul

Am spus că tensiunea electromotoare generată de un cîmp magnetic

variabil poate exista chiar şi în absenţa conductorilor, adică poate exista
inducţie magnetică fără fire. Putem chiar să ne imaginăm o tensiune
electromotoare de-a lungul unei curbe arbitrare în spaţiu. Ea este definită
drept componenta tangenţlală a lui E integrată de-a lungul curbei. Legea
lui Faraday spune că această integraJă .curhilinieceate ('-ita,J;;L",l;V.__Y.lt~?i:l
de variaţie a ţluxu!'!~_...rI?:~Ţ1.'?YE.Jl_I.:~~ _ ~:-l~1?~_~r:_~~~~~ (ecuaţia (17.3»).
Ca un e em lu al efectului unui astfel de cîrn electric iudu , dorim
acum sa considerăm mişcarea unui e ectron într-un cîmp magnetic variabil.
Ne imaginăm un cîmp magnetic, care, pretutindeni într-un plan, este în-
dreptat în direcţia verticală, aşa cum este arătat în figura 17.4. Cîmpul mag-
netic este produs de un electromagnet, dar nu ne vom preocupa de detalii.
Pentru exemplul nostru ne vom imagina cîmpul magnetic simetric în ju-
rul unei axe, adică faptul că intensitatea cîmpului magnetic va depinde
numar de distanţa de la axă. Cîmpul magnetic variază de asemenea în
timp. Ne imaginăm acum un electron care se mişcă în acest cîmp pe un
drum care este un cerc de rază constantă, cu centrul său pe axa cîmpului.
(Vom vedea mai tîrziu cum poate fi realizată această mişcare.) Din cauza
cîmpului magnetic variabil, va apare un cîmp electric E tangential la
orbita electronului, care îl va împinge de-a lungul cercului. Din cauza
simetriei, acest cîmp electric va avea aceeaşi valoare pretutindeni pe cerc.
 LEGILE INDUCŢIEI
326

Dacă orbita electronului are raza r, integrala curbilinie a cimpului E de-a

lungul orbitei este egală cu viteza de variaţie a fluxului magnetic prin
cerc. Integrala curbilinie a cîmpului E este tocmai mărimea sa înmulţită
cu circumferinţa cercului 21tT. Fluxul magnetic trebuie, în general, să

\ ' \
8

I
Vedere
\

laterală
\ \
.
Vedere 'in plan
Fig. 17.4. Un electron accelerat într-un cimp magnetic axial simetric
variabil in timp.

fie obţinut dintr-o integrală. Pentru moment, zicem că B m reprezintă

cîmpul magnetic mediu în interiorul cercului; atunci fluxul este pro-
dusul dintre acest cimp magnetic mediu şi aria cercului. Vom avea

,t
21trE=1.. (Bm·nr2 ).

Deoarece presupunem r constant, E este proporţional cu derivata in

raport cu timpul cîmpului mediu
E~-'- dB m • (17.4)
2 dt

Asupra electronu1ui va acţiona forţa electrică qE. care il va accelera.

Reamintind că ecuaţia relativistă corectă de mişcare spune că viteza de
variaţie a moment~ui este proporţională cu forţa; avem

qE~ dP. (17.5)

dt

Pentru orbita circulară am presupus că forţa electrică asupra clectro-

nului este intotdeauna in direcţia mişcării sale, deci momentul său total
va creşte cu o viteză dată de ecuaţia (17.5). Combinînd ecuaţia (17.5)şi
(17.4), putem lega viteza de variaţie a momentului de variaţia cimpului
magnetic mediu
(17.6)
ACCELERAREA PARTICULELOR, BETATRONUL
327

Integrînd in raport cu t, găsim pentru momentul elcctronulul

(17.7)

unde Po este momentul cu care porneşte clectronul şi AB m este variaţia

ulterioară a lui B m . Funcţionarea unui betatron - o maşină de accele-
rat electroni la energii inalte - se bazează pe această idee.
Pentru a vedea în detaliu cum funcţionează un betatron, trebuie să
examinăm acum cum poate fi constrins un electron să se mişte pe un cerc.
Am discutat în capitolul Il al volumului I principiul Implicat. Dacă aran-
jăm să existe un cîmp magnetic B pe orbita electronuluf, va exista o forţă
transversală qv XB, care, pentru un B ales în mod corespunzător, il poate
determina să rămînă să se mişte pe orbita presupusă. In betatron această
~ transversală determină eittronul să se miste pe o orbită circulară de
rază conştanta. Putem gasi valoarea cîmpului magnetic pe orbită folosind
din nou ecuaţia relattvistă de mişcare, dar de data aceasta, pentru compo-
nenta transversală a fortei. In betatron (vezi fig. 17.4), B este perpendicu-
lar pe v, deci forţa transvcrsală este qvB. Astfel, forţa este egală cu viteza
de variaţie a componentei transversale PI a momentului

qvB= dpt. (17.8)

d'
Cind o particulă se mişcă pe un cere, viteza de variaţie a momentului
său transversal este egală cu mărimea momentului total înmulţită cu {o,
viteza unghiulară de rotaţie (urmînd argumentele capitolului 11, volu-
mul 1)
~=(j)P (17.9)
dt

unde, deoarece mişcarea este circulară,

e
(17.10)
00=-'
,
Făcînd forţa magnetică egală cu acceleraţia transversală, avem
(17.11)

unde Borbjlă este cîmpul la raza r.

Atunci cind betatronul funcţionează momentul electronulut creşte
proporţional eu B m , conform ecuaţiei (17.7) şi dacă electronul trebuie să
continue să se mişte pe cercul său propriu, ecuaţia (17.7) trebuie să con-
tinue să fie valabilă atunci cind momentul clectronulut creşte. Valoarea
cîmpului B o • bită trebuie să crească proporţional cu momentul p. Compa-
rind ecuaţia (17.11) cu ecuaţia (17.7), care îl determină pe p, vedem că
 LEGILE INDUCŢIE1

trebuie să aibă loc următoarea relaţie între B m , cîmpul magnetic mediu

in interiorul orbttci la raza r şi cîmpul magnetic Borbitii pe orbită
.1Bm = 2 .6.BoTbilii' (17.12)

Funcţionarea corectă a unui betatron cere ca intensitatea cîmpului

magnetic mediu în interiorul orbitei să "crească e11 dJlbllll vitezei c4n-
pului m netic pe orb· " ~ i. In aceste condiţii, pc măsură ce energia
C'S c crescută prin acţiunea cîmpului electric indus, cîmpul magnetic pc
orbită creşte exact cu viteza necesară pentru a ţine particula să se mişte
pe un cerc.
Betatronul este folosit pentru a accelera electroni la energii de zeci
de milioane de volţi, sau chiar la sute de milioane de volţi. Însă, el de-
vine nepractic pentru accelerarea electroni1or la energii mult mai mari
decit cîteva sute de milioane de volţi, din cîteva motive. Unul dintre
ele este dificultatea practică de a atinge valoarea medie mare cerută
pentru cîmpul magnetic in interiorul orbitei. Altul este că ecuaţia (17.6)
nu mai e corectă la energii foarte mari, deoarece ea nu include pier-
derea de energie de către particulă, datorită radiaţiei proprii de energie
electromagnetică (aşa-numita radiaţie de stncrotron discutată în capi-
tolul 36, volumul 1). Din aceste motive, a ~ ­
g~le mai înalte la multe miliarde de electronyo11i _ este reali-
zată cu ajutorul unui tip diferit de maşină, numit sincrotron.

17.4. Un paradox

Am dori acum să vă descriem un paradox aparent. Un paradox este

o situaţie care dă un răspuns cînd este analizată într-un mod şi un răs­
puns diferit cînd este analizată în alt mod, astfel că sîntem lăsaţi într-un
fel de dilemă în legătură cu ce ar trebui să se intimple de fapt. Evi-
dent, în fizică nu există niciodată vreun paradox real, deoarece există
numai un răspuns corect; cel puţin noi credem că natura va acţiona
numai intr-un mod (şi acesta este, natural, modul corect). Astfel, în
fizică un paradox este doar o confuzie în înţelegerea noastră proprie.
Iată paradoxul nostru.
Să ne imaginăm că construim un dispozitiv cum este cel arătat în
figura 17.5. Fie un disc subţire, de plastic, susţinut de un ax concentric
cu lagăre excelente, astfel că este foarte liber să se rotească. Pe disc
este aşezată o bobină, in forma unui solenotd scurt, concentric cu axa
de rotaţie. Acest solcnoid este parcurs de un curent staţionar 1 fur-
nizat de o mică baterie, de asemenea montată pe disc. Lîngă margtntle
discului, repartizate uniform în jurul circumferinţei sale, există un nu-
măr de sfere mici de metal, izolate una de alta şi de sclenoid prin mate-
rialul plastic al discului. Fiecare dintre aceste sfere mici conductoarc
este încărcată cu aceeaşi sarcină clectrostatică Q. Totul este staţionar. şi
discul este în repaus. Să presupunem acum că printr-un accident oare-
 lJN PARADOX

care, sau prin prcaranjare, curentul in solcnoid este întrerupt, fără vreo
intervenţie din afară. Atîta vreme cit curentul a circulat, a existat un
flux magnetic prin solenotd, mai mult sau mai puţin paralel cu axa discu-
lui. Cînd curentul este Întrerupt, acest flux trebuie să devină zero. Va

Jferemetalire
maircate &&iniî

1
•••
JJi.scdnplOlfic
Fig. 17.5. Se va roti discul dacă curentul este
întrerupt?

exista, deci un cimp electric indus care va circula in jur, in cercuri cu

centrul pe ax. Sferele Încărcate de pe perimetrul discului vor suferi
toate acţiunea unui cîmp electric tangential la perimetrul discului.
Această forţă electrică este îndreptată în acelaşi sens pentru toate sar-
cinile şi astfel va genera un cuplu net pe disc. Din acest raţionament
ne-am aştepta ca atunci cind curentul din solenotd dispare, discul să
înceapă să se rotească. Dacă am cunoaşte momentul de inerţie 'al discu-
lui, curentul in solcnoid 'şi sarcinile pe micile sfere, am putea calcula
viteza unghiulară rezultantă.
Dar am putea face de asemenea un alt raţionament, Folosind prin-
cipiul conservărn momentului unghiular, am putea spune că momentul
unghiular al discului cu întreg echipamentul său este zero la început şi
astfel momentul unghiular al ansamblului ar trebui să rămînă zero. Nu
ar trebui să existe rotaţie cînd curentul este intrerupt. Care raţionament
este corect? Se va roti discul sau nu? Vă vom lăsa această intrebare să
vă gîndiţi asupra ci.
Ar trebui să vă avertizăm că răspunsul corect nu depinde de vreo
trăsătură ncesenţială, cum ar fi poziţia asimetrică a batcriei, de exem-
plu. De fapt, vă puteţi imagina o situaţie ideală, cum ar fi următoarea:
solenotdul este construit dintr-un fir de supraconductor prin care trece
Un Curent. După ce discul a fost pus În repaus cu grijă, temperatura
solenoidului este lăsată să crească încet. Cînd temperatura firului atinge
temperatura de tranziţie intre supraconductibiutate şi conductibilitatea
normală, curentul în solenoid ar fi adus la zero, datorită rezistenţei firu-
lui. Fluxul, ca mai inainte, va scădea la zero şi va exista un cîmp electric

C\'

I
 LEGILE INDUCŢIE!
330

în jurul axului. Ar trebui de asemenea să vă avertizăm că soluţia nu e

uşoară şi nici nu e un truc. Cînd o veţi descoperi, veţi descoperi un prin-
cipiu important al electromagncttsmului.
,~

G' 17.5. Generatorul de curent alternativ

In restul acestui capitol aplicăm principiile paragraîulul 17.1 la

analiza unui număr de fenomene discutate in capitolul 16. Analizăm mai
intii, mai detaliat, generatorul de curent alternativ. Un astfel de gene-
rator constă, in esenţă, dintr-o bobină din conductori, ce se roteşte în-
tr-un cîmp magnetic uniform. Acelaşi rezultat poate fi obţinut cu o
bobină fixă într-un cimp magnetic a cărui direcţie se roteşte În modul
descris in ultimul capitol. Vom considera numai primul caz. Să presu-
punem că avem o bobină circulară de conductort, care poate fi rotită
în jurul unei axe de-a lungul unuia din diametrelc sale. Fie această
bobină aşezată Într-un cîmp magnetic uniform, perpendicular pe axa
de rotaţie ea în figura 17.6. Ne imaginăm de asemenea că cele două
capete ele bobinei sînt aduse la legăturile externe printr-un fel de con-
tacte alunecătoare.
Datorită rotaţiei boblnei, fluxul magnetic prin ea va fi variabil.
Prin circuitul bobinei va exista, prin urmare, o t.e.m. Fie S aria bobi-
nei şi e unghiul Între cîmpul magnetic şi normala la planul bobineiu.
Fluxul prin bobină este atunci
BS cos 8. (17.13)

cIb
u B
I
Fig. 17.6. O bobină rottndu-se Într-un cimp
magnetic uniform - ideea de bază a unui
generator de curent alternativ.

Dacă bobina se roteşte cu viteza unghiulară uniformă co, e variază în

timp ca cor. 'Le.rn. t în bobină este atunci

t = - ~ (flux)=- E.. (BS cos wt)

dt dt

') Deoarece folosim litera A pentru potenţialul vector, preferăm să notăm

cu S aria suprafeţei.
,
GENERATORUL DEC1J!l:ENT ALTERNATIV 331

sau
t=BSoosinwt. (17.14)
Dacă aducem conductorii de la generator într-un punct, la o distanţă
oarecare de bobina ce se roteşte, unde cîmpul magnetic este zero, sau cel
puţin nu variază cu timpul, rotorul lui E in această regiune -va fi zero
şi putem defini un potenţial electric. De fapt, dacă nu există curent de
la generator, diferenţa de potenţial V intre cei doi conductor; va fi egala
cu t.e.m. in bobina rotitoare, adică
V =BSw sin oot='Vo sin (i)t. ~
Diferenta de potenţial între conductort variază ca sin (l)t. O astfel de
diferenţă de potenţial- variabilă este numită o tensiune alternativă.
Deoarece există un cîmp electric între conductori, ei trebuie să ,fie
încărcaţi electric. Este clar că t.e.m.a generatorului a impins unele sar-
cini suplimentare afară în conductori, pînă ce cimpul lor electric devine.
destul de intens pentru a contrabalansa exact forţa de inducţie. Văzute
din afara generatorulul, cei doi conductorî apar ca şi cum ar fi fost
incărcaţi electrostatic la diferenţa de potenţial V şi ca şi cum sarcina ar
fi variată in timp pentru a produce o diferenţă de potenţial alternativă.
Există de asemenea o altă diferenţă faţă de situaţia electrostetică. Dacă
legăm generatorul la un circuit exterior, care permite trecerea unui
curent, găsim că t.e.m. nu permite conductorilor să fie descărcaţi, ci
continuă să le furnizeze sarcini conductorilor atunci cind este luat curent
din ei, tinzînd să menţină conductorii întotdeauna la aceeaşi diferenţă
de potenţial. Dacă generatorul este legat într-un circuit a cărui rezis-
tenţă totală este R, curentul prin circuit va fi proporţional cu t.e.m. a
generatcrulut şi invers proporţional cu R. Deoarece t.e.m. are o variaţie
sinusoidală în timp, la fel va varia şi curentul. Există un curent alter-
nativ
1=9-=..s.. sin roz.
R R
Diagrama schematică a unui astfel de circuit este arătată în figura 17.7.

==~R
,,,,.-,.~
Fig. 17.7. Un circuit cu un generator de CU~
I~fc~ Sfnwt rent alternativ şi o rezistenţă.

Putem vedea, de asemenea, că t.e.m. determină cită energie este fur-

nizată de generator. Fiecare sarcină în conductor primeşte energie cu
viteza F· v, unde F este forţa asupra sarcini! şi veste viteza ei. Fie acum
 LEGILE INDUCŢIE!.
332

n numărUl de sarcini in mişcare pe unitatea de lungime a conductorulut:

atunci puterea ce este furnizată in orice element ds al conductorului este
Fvv n ds.
Pentru un conductor, veste întotdeauna de-a lungul lui ds; astfel
putem transcne puterea ca
nvF·ds.
Puterea totală ce este furnizată intregului circuit este integrala acestei
expresii de-a lungul întregii bucle

Puterea = ~nvF'ds.
Reamintiţi-vă acum că qnv este curentul 1 şi că t.e.m. este definită ca
integrala lui Fjq de-a lungul circuitului. Obţinem rezultatul:
Puterea de la un generator = tI. (17.16)
Cind există un curent în bobina generatorului, vor exista de ase-
menea forţe mecanice asupra sa. De fapt, ştim că cuplul asupra bobinei
este proporţional cu momentul său magnetic, cu intensitatea B a cîm-
pului magnetic şi cu sinusul unghiului dintre momentul magnetic şi
cîmp. Momentul magnetic este egal cu produsul dintre curentul în bobină
şi aria acesteia. Prin urmare, cuplul este

.,;=188 sin 6. (17.17)

Viteza cu care trebuie efectuat lucrul mecanic pentru a menţine bobina
in rotaţie este egală cu produsul dintre viteza unghiulară ro şi cuplu

ciW =ro1:= roI8B sin 6. (17.18)

dt
Comparînd această ecuaţie eu ecuaţia (17.14), vedem că viteza de fur-
nizare a lucrului mecanic necesar pentru a roti bobina împotriva for-
ţelor magnetice este tocmai egală cu ăl, viteza cu care energia electrică
este furnizată de, t.e.m. a generator-ului. Toată energia mecanică folosită
in generator apare ca energie electrică în circuit.
Ca alt exemplu de curenţi şi forţe datorate unei t.e.m. induse să
analizăm ce se întîmplă în montajul descris in paragraful 12 şi arătat in
figura 17.1. Există doi conductort paraleli şi o bară transversală alunecă­
toare, aşezate într-un cîmp magnetic uniform perpendicular pe planul
conductorilor paraleli. Să presupunem acum că "baza!! lui U (în stinga,
in figură) este constituită din conductor! de mare rezistenţă, în timp ce
conductorii din cele două părţi sînt constituiţi dintr-un conductor bun,
ca de exemplu cuprul. In acest caz nu trebuie să ne preocupăm de varia-
ţia de rezistenţă a circuitului atunci cînd este modificată poziţia bare!
transversale. Ca mai înainte, t.e.m. în circuit este
t=vBw. (17.19)
GENERATORUL DE CURENT ALTERNATIV

Curentul în circuit este proporţional cu această t.e.m. şi invers proporţio­

nal cu rezistenţa circuitului
(17.20)

Din cauza aceasta apare o forţă magnetică asupra barci transvcrsale.

care este proporţională cu lungimea ei, cu curentul prin ea, şi cu cîmpul
magnetic
F=Blw. (17.21)
Luind 1 din ecuaţia (17.20), avem pentru expresia forţei

F= 8'U;1 V.
(17.22)
R
Vedem că forţa este proporţională cu viteza barci transversele. Direcţia
forţei - după cum puteţi vedea cu uşurinţă, este opusă vitezei sale. O
astfel de forţă "proporţionată cu viteza", care este asemănătoare cu forţa
de vîscozltate, apare ori de cît ori sint produşi curenţi incluşi prin mişca­
rea ccnductonlor intr-un cîmp magnetic. Exemplele de curenţi turbionari
ce le-am dat in capitolul anterior au produs de asemenea forţe asupra con-
ductorilor, proporţionale cu viteza conductorului, cu toate că în astfel de
situaţii, in general, apar distribuţii complicate de curenţi, care sînt difi-
cil de analizat.
Este adesea convenabil, in proiectarea sistemelor mecanice, să avem
forţe de amortizare care să fie proporţionale cu viteza. Curenţii turbtonart
oferă unul din modurile cele mai convenabile de a obţine astfel de forţe
dependente de viteză. Un exemplu de aplicare a unei astfel de forţe este
găsit in contorul de energie de la locuinţa noastră. în contor există un
disc de aluminiu subţire, 'care se roteşte între polii unui magnet perma-
nent. Acest disc este antrenat de un mic motor electric, al cărui cuplu
este proporţional cu puterea ce este consumată în instalaţie electrică a
casei. Din cauza forţelor curenţilor turbionart, in disc există o forţă re-
zistivă proporţională cu viteza. La echilibru, viteza discului este deci
proporţională cu viteza de consum a energiei electrice. Cu ajutorul unui
contor ataşat la discul rotitor este ţinută o evidenţă a numărului de rotaţii
efectuate. Această numărătoare este o Indicare a consumului total de
energie, adică a numărului de wattore consumat.
Putem de asemenea accentua că ecuaţia (17.22) arată că forţa pro-
dusă .de curenţii ind uşi ...- deci orice forţă produsă de curenţii turbionari-
este Invers proporţională cu rezistenţa. Forţa va fi cu atît mai mare, cu
cît este mai mare conductîvitatea materialului. Motivul, evident, este că
o t.e.m. produce curenţi mai intcnşi dacă rezistenţa este mică, iar curenţii
mai .Intenşt reprezintă forţe mecanice mai mari.
Putem vedea de asemenea, din formulele noastre, modul în care este
transformată energia mecanică in energie electrică. Ca mai inainte, ener-
il~ electrică furnizată rezistenţei circuitului este egală cu produsul I'.JI.
VIteza cu care este efectuat lucrul în mişcarea baret transversale con-
334 LEGILE INDUCŢIEI

ductoare este egală cu produsul dintre forţa asupra baret şi viteza sa.
Folosind ecuaţia (17.21) pentru forţă, viteza de eîectuare a lucrului este
clW =v'B'ro·.
d' R
Vedem că aceasta este într-adevăr egală cu produsul Z J ce l-am obţinut
din ecuaţiile (17.19) şi (17.20). Din nou lucrul mecanic apare ca energie
electrică.

C"~. Inductanţă mutuală

Dorim acum să considerăm o situaţie În care există bobine fixe, dar
cîmpuri magnetice variabile. Cind am descris producerea de cimpuri mag-
netice de către curenţi am considerat numai cazul curenţilor.staţtonart.
Dar atîta vreme cit curenţii variază încet, cimpul magnetic va fi în fiecare
moment aproape acelaşi ca şi cîmpul magnetic al unui curent staţionar.
Vom presupune în discuţia din această secţiune că intensităţile curenţilor
variază întotdeauna destul de incet pentru ca această condiţie să fie ade-
vărată.
In figura 17.8 este arătat un aranjament de două bobine care de-
monstrează efectele fundamentale responsabile de funcţionarea unui

Fig. 17.8. Un curent in bobina 1 produce un cîmp

magnetic prin bobina 2.

transformator. Bobina 1 constă dintr-un fir conductor înfăşurat in forma

unui solenoid lung. In jurul acestei bobine - şi izolată de ea _ este
înfăşurată bobina 2, constînd din citeva spire. Dacă este trecut un curent
I?rin bobina 1, ştim că va apare un cîmp magnetic în interiorul ei. Acest
cimp magnetic trece de asemenea prin bobina 2. Atunci cind curentul
INDUCTANŢĂ MlJT"C.",r.A
335

in bobina 1 este variat, fluxul magnetic va varia de asemenea şi in bo-

bina 2 va exista o t.e.m. indusâ. Vom calcula acum această t.e.m. Indusă.
Am văzut în paragraful 13.5 că în interiorul unui solenoid lung cîm-
pul magnetic este uniform şi are mărimea

(17.23)

unde N 1 este numărul de infăşurări în bobina 1, II este curentul prin ea,

şi 1 este lungimea sa. Să spunem că aria transversală a bobtnct 1 este S;
atunci fluxul cîmpului B este mărimea lui B înmulţită cu S. Dacă bobina 2
are N2 spire, acest flux străbate bobina de N 2 ori. Prin urmare, t.e.m.
in bobina 2 este dată de

(17.24)

Singura cantitate care variază în timp în ecuaţia (17.23) este Il' 'Lc.m. este
prin urmare

(17.25)

Vedem că t.e.m. in bobina 2 este proporţională cu viteza de variaţie

a curentului in bobina 1. Constanta de proporţionalitate, care este în
esenţă un factor geometric al celor două bobtnc. este numită inductanţă
mutuală şi .este de obicei notată prin )fu21' Ecuaţia (17.25) este deci

t -)fu21 d~.
2- dt (17.26)

Să presupunem acum că am trece un curent prin bobina 2 şi ne

întrebăm despre t.e.rn. din bobina 1. Am calcula cîmpul magnetic, care
este pretutindeni proporţional cu curentul 12 , Fluxul prin bobina 1 ar
depinde de geometria figurii, dar ar fi proporţional cu curentul 12 ,
dr•.
T.e.m. in bobina 1 ar fi, prin urmare, din nou proporţională cu dt'
putem scrie

(17.27)

Calculul lui )fu12 ar fi mult mai dificil decît calculul ce l-am efectuat pen-
tru &lIt u . Nu vom efectua acum acel calcul, deoarece vom arăta mai tîrziu,
în acest capitol, că ]G12 este necesar egal cu lK:21 _
Deoarece pentru orice bobină cîmpul său este proporţional cu curen-
tul ce trece prin ea, acelaşi tip de rezultat ar fi obţinut pentru oricare
două bobtne. Ecuaţiile (17.26) şi (17.27) ar avea aceeaşi formă, numai
că constantele ~1 şi 'UG12 ar fi diferite. Valoarea lor ar depinde de for-
mele bobinelor şi de poziţiile lor relative.
 LEGILE INDUCŢIEI
336

Să presupunem că dorim să găsim Inductanţa mutuală între două

bobine arbitrare - de exemplu, cele arătate în figura 17.9. ştim că ex-
presia generală pentru t.e.m. in bobina 1 poate fi scrisă ca

tl=-~~ Bvn dc

unde B este cîmpul magnetic, iar integrala trebuie

'" luată pe o suprafaţă
mărginită de circuitul 1. Am văzut in paragraful 14.1 că o astfel de In-

Fig. 17.9. Oricare două bobina au o in-

ductantă mutuală lIG proporţională cu
integrala din dSl·ds2/rl~'

tcgrală de suprafaţă a lui B poate fi legată de integrala curbilinic a po-

tenţialului vector. In particular,

~B'nda= ~A'dSl
{I) (1)

unde A reprezintă potenţialul vector şi

dS1 este un element al circuitu-
lui 1. Integrala curbtltnle trebuie să fie luată de-a lungul circuitului 1.
T .e.m. in bobina 1 poate fi scrisă, prin urmare, ca

tj=-iS,A-ds," (17.28)
dt ~
1'>
Săpresupunem acum că potenţialul vector în circuitul 1 provine din
curenţii din circuitul 2. Atunci acesta poate fi scris ca o integrală curbi-
linie de-a lungul circuitului 2
A = _1_. ,\; .!"~2_ (17.29)
4n:s,.c· ~ TU
I'J

unde 12 este curentul in circuitul 2 Şi T'2 este distanţa de la elementul de

circuit- dS 2 la punctul de pe circuitul 1 în care evaluăm potenţialul vector
 AUTOINDUCŢlA
337

(vezi fig. 17.9). Combinind ecuaţiile (17.28) şi (17.29), putem exprima t.e.m.
I in circuitul 1 ca integrala curbilinie dublă
1 d ,\', 1'/,<1"
~l = - 4H.C' d~ "y ly ---;:- ds..
(1) 12)

In această ecuaţie mtegralcle sînt toate luate în raport cu circuite staţio­

nare. Singura cantitate variabilă este curentul I~, care nu depinde de varia-
bilele de integrare. Putem, prin urmare, să îl scoatem in aiara integrale-
lor. T.e.m. poate fi scrisă atunci ca

unde coeficientul -m;2 este

UGI2=--~,f, ,f,ds, .OSl. (17.30)

4116 01:' '!I 'Y '11
1" (2)

Vedem din această integrală curbilinie că ~Il' depinde numai de geo-

metria circuitului. El depinde de un fel de separare medic a celor două
circuite, cu media avind ponderea cea mai mare pentru segmentele para-
lele ale celor două bobinc. Ecuaţia elaborată poate fi folosită pentru cal-
cularea Inductantct mutuale a oricăror două circuite de formă arbitrară.
De asemenea, ea arată că integrala pentru ~l' este identică cu integrala
pentru m;~I' Am arătat identitatea celor doi coeficienţi. Pentru un sistem
avind numai două bcbine, coeficicnttt abil' şi .1bl 1 sint adesea reprezentati
prin simbolul llt fără indici, numit simplu inductanţă mutuală
1If12 = "$21 = UG.

.17.7. Autoinductia

La discutarea tensiunilor clectromotoare induse în cele două bobtne

din figurile 17.8 sau 17.9, am considerat numai cazul în care există un
curent într-o bobină sau în alta. Dacă există curenţi simultan în cele
două bobine, fluxul magnetic ce va străbate oricare dintre bobinc va fi
suma celor două fluxuri ce ar exista separat, deoarece legea suprapunerii
se. aplică şi pentru cîmpurile magnetice. T.e.ID. în fiecare bobină va fi,
pnn urmare, proporţională nu numai cu variaţia intensităţii curentului
in cealaltă bobină, dar şi cu variaţia intensităţii curentului bobinci în-
săşi Astfel, t.c.m. totală în bobina 2 ar trebui să fie scrisă!'

~1 +"Y c!!L'f.I.
~2=~1 ci' "'22 d'
(17.31)

. 1) Semnul lui 'iiG12 şi ':1G ll În ecuaţia (17.31) şi (17.32) depinde de alegerile ar-
bItrare ale sensujut curentului pozitiv în cele două bobîne.
22 - Fi~i<;8 modernă .. ,,1. Il.
 LEGILE INDUCŢIEI
338

Similar, t.e.m. în bobina 1 va depinde nu numai de curentul variabil din

bobina 2, ci de asemenea de curentul variabil din ea însăşi
P "ffI' 01,+ dl, (17.32)
ul = "~12 dt 11G 11d"t °
Coeftcientii 'lJb22 şi Îfu ll sînt întotdeauna numere negative. Este obişnuit să
se noteze
m;ll=-.QI' 11G n = - J2. z (17.33)
unde :il şi A sînt numite autoinductanţele celor două bobine.
'Le.m. autolndusă va exista, evident, chiar şi dacă avem numai o
bobină. Orice bobină va avea o automductanţă ,f.. 'Lc.m. va fi proporţio­
nală cu viteza de variaţie a CUrentului din bobină. Pentru o singură bo-
bină se obişnuieşte să se adopte convenţia că t.e.m. şi CUrentul sînt pozi-
tive dacă sint in acelaşi sens. Cu această convenţie, putem scrie pentru
t.e.m. a unei singure bobine

t=-.e~,
d,
(17.34)

Semnul negativ indică că t.e.m. se opune variaţiilor de curent - ea

este adesea numită o "tensiune contraelcctromotoare''.
Deoarece orice bobină are o autoinductanţă care se opune variaţiei
de curent, curentul în bobină va avea un fel de inerţie. De fapt, dacă
dorim să vartcm curentul într-o bobină trebuie să învingem această iner-
ţie, legînd bobina la unele surse externe de tensiune, cum ar fi o baterie

.z,

o
W7//7/7/7~///7J:;:::l;;WN///'"
b
Fig. 17.10. (a) Un circuit cu o sursă de tensiune şi o Inrluctanţă.
(b) Un sistem mecanic analog.

sau un generator, aşa cum este arătat în diagrama schematică a figu-

rii 17.10, a. Intr-un astfel de circuit, curentul 1 depinde de tensiunea ro
conform relaţiei

({)=..e~. (17.35)
ds
INDUCTA:K'rA SI ENERGIE l'vIAG:'lJCTK',\
339

Această ecuaţie are aceeaşi formă ca şi ecuaţia de mişcare, a lui

Newton, pentru o particulă într-o dimensIune. O putem studia prin Urmare
cu ajutorul principiului că ,.8ce1caşi ecuaţii au aceleaşi soluui« Astfel,
dacă facem ca tensiunea aplicată din exterior, ({), să coresiJunda la o
forţă aplicată din exterior F, şi curentul 1 într-o bobină sa corespundă la
o viteză v a unei particule, inductanta ..12 a bohinei corespunde maSL'i m
a particulei!' (vezi fig. 17.10, b). Putem alcătui următorul tablou de can-
tităţi corespondente:

Particulă Bobină

F (forţă) ({) (diferenţă de potential)

v (viteză) 1 (curent)
:J: (deplasare) q (sarcină)

do dJ
F=m-
dt
({)=.12a;
mv (moment) Jll
..!.mv~ (energie cinetică) l..12 12 (energie magnetică)
2 2
,;
~ Inductanţă şi energie magnetică
,-/

Continuînd cu analogia din paragraful precedent, ne-am aştepta ca,

corespunzătcrul momentului mecanic p=TnV, a cărui viteză de variatie
este forţa aplicata, ar trebui sil existe o cantitate analogă egală cu EI, a
cărei viteză de variaţie să fie ((). Nu avem, evident, dreptul să spunem că
:fI este momentul real al circuitului; de fapt, nici nu este. Intregul cir-
cuit poate- sta in repaus şi să nu aibă nici un moment, Attt doar că U

toate, în acelaşi mod, energiei ctneticc +

este analog cu momentul mv in sensul că satisface ecuaţii corespunză-
mv 2 , ii corespunde o cantitate

analogă -.!.. 1:[2, Dar aici avem o surpriză. Acest .L J2j2 este într-adevăr
2 2
energia şi în cazul electric. Ar-casta, deoarece lucrul efectuat în unitate de
timp asupra inductantei este ro
1, iar în sistemul mecanic este Fv - can-
titatea corespunzătoare, Prin urmare, in cazul energiei, cantităttlc nu
numai că se corespund matematic, dar au de asemenea acelaşi sens fizic,
Putem vedea aceasta mai în detaliu în modul următor, Cum am găsit
in ecuaţia (17.16), viteza de efectuere a lucrului electric de către forţele
induse este egală cu produsul dintre t.e.m. şi intensitatea curentului

"-W ~tJ.
dt

1) Incidental, acesta nu este singurul mod in care poate fi stabilită o corespon-

denţă între cantităţi mecanice şi electr-ice.

"',
340 LEGILE INDUCTIEl

Inlocuind t prin expresia sa in funcţie de Curent din ecuaţia (17.34)

avem
dW = _j2!~. (17.36)
dt dt
Integrind această ecuaţie, găsim că energia necesară, dintr-o sursă ex-
ternă, pentru a învinge t.e.m. în autolnductantă in timp ce se stabileşte
curentul" (care trebuie să egaleze energia inmagazinată, U) este

([7.37)

Prin urmare, energia inmagazinată Într-o inductanţă este ..!.!!.I2•

2
Aplicind aceleaşi argumente la o pereche de bobine cum sînt cele
din figurile 17.8 sau 17.9, putem arăta că energia electrică totală a sis-
temului este dată de

(17.36)

Deoarece, pornind de la 1= O in ambele boblnc, am putea da drumul întîi

curentului Il, in bobina 1, menţinînd 12=0. Lucrul efectuat este tocmai
2... .e[li. Dar acum, dind drumul curentului 12 , nu numai că eîectuăm lu-
2
crul ..!.. J2 21
: impotriva t.e.m. in circuitul 2, dar mai cfectuăm o cantitate
2
adiţională &JJt.l j I2 , care este integrala din t.e.m r&JJt. ~~.] în circuitul 1 în-
mulţită cu Curentul Il! constant acum in acel circuit.
Săpresupunem că dorim acum să găsim forţa intre două bobinc oare-
care prin care trec curenţii Il şi 12 , Ne-am putea aştepta la inceput să
putem folosi principiul lucrului virtual, luînd variaţia de energie din
ecuaţia (17.38). Trebuie să reamintim, evident, că atunci cind schimbăm
poziţiile relative ale bobinelor. singura cantitate care variază este in-
ductanta rnutuală om. Am putea scrie atunci ecuaţia lucrului virtual ca
-FAx=AU=I lI2A8JIl. (greşit).

Dar această ecuaţie este greşită, deoarece, aşa cum am văzut mai inainte,
ca include numai variaţia de energie a celor două bobtnc şi nu variaţia de
energie a surselor ce menţin curenţii Il şi 12 la valorile lor constante. în-
ţelegem acum că aceste surse trebuie să furnizeze energie pentru a în-
vinge t.e.m. inclusă in bobine atunci cind bobinele sînt mlşcate. Dacă do-

1) Neglijăm orice pierdere de energie sub formă de căldură din partea curen-
tului in rezistenţa bobinet. Astfel de pierderi necesită energie suplimentară de 111.
sursă, dar nu modifică energia care merge în tnductantă.
rNDUCTANŢA ŞI ENERGIE MAGl\'ETTCA
341

r-irn să aplicăm corect principiul lucrului virtual, trebuie să indudem de

asemenea aceste energii. Cum am văzut, însă, putem să procedăm direct
şi să folosim principiul lucrului virtual reamintind că energia totală este
negativul a ceea ce am numit Umee> "energia mecanică". Putem deci scrie
forţa
-FIi.1:.'= AU mec=-1U. (17.39)
Forţa între cele două bobine este dată atunci de
FAx=-1 11 2Ag)[,
Ecuaţia (17.38) pentru energia unui sistem de două bobina poate fi
folosităpentru a arăta că există o inegalitate interesantă între mductanta
mutuală8JJL şi autoinductantele fi şi 1!z ale celor două bobine. Este clar
că energia celor două bobine trebuie să fie ozitivă. Dacă începem cu
curcn 1 nu 1 m o ine şi creştem aceşti curenţi la anumite valori, adău­
găm energie sistemului. Dacă nu, curenţii ar creşte spontan cu ccdare
de energie spre restul lumii - un lucru improbabil să se întîmple! Expre-
sia energiei (17,38), poate fi la fel de bine scrisă in felul următor
J
U=-.J2 ( @IL,)' 1 ( @IL')
111+--;-12 +- . l ! . 2 - - 1~. (17.40)
2 _. 2 ~1

Aceasta este o simplă transformare algebrică. Această cantitate trebuie

să fie intotdeauna pozitivă, pentru orice valori ale lui II şi 12 , In parti-
cular, ea trebuie să fie pozitivă dacă 12, din întîmplare, are valoarea
specială

12 = -!.LI
@IL l • (17.41)

Dar cu acest curent 12 , primul termen în ecuaţia (17.40) este zero. Dacă
energia trebuie să fie pozitivă, ultimul termen În ecuaţia (17.40) trebuie
să fie mai mare decît zero. Avem cerinţa ca

.J2 1.J22 >@t2,

Am demonstrat deci rezultatul general că mărimea Inductantci mutuale cmt
a oricăror două bobine este în mod necesar mai mică decît sau egală
cu media geometrică a celor două autoinductante. (&JR. însuşi poate fi
pozitiv sau negativ, depinzînd de semnul convenţiei pentru curenţii
Il şi 12)

Ism I< V1',1',. (17.42)

Relaţia intre &llL şi autofnductanţe este scrisă de obicei ca
f)[ ~k V1',1',. (17.43)
Constanta k este numită coeficient de cuplaj. Dacă cea mai mare parte
a fluxului uriel bobine străbate cealaltă bobină, coeficientul de cuplaj este
 LEGILE INDUCŢIEI

aproape unu; spunem că bobinele sînt "cuplate strîns". Dacă bobinele

sînt îndepărtate sau aranjate astfel încît să existe o cuplare mutuală de
flux foarte mică, coeficientul de cuplaj este aproape zero şi mductanţa
mutualâ este foarte mică.
Pentru calcularea mductantcj mutuale a celor două boblnc, am dat
formula (17.30), care este o integrală curbilinie "dublă" de-a lungul celor
două circuite. Ne-am putea gîndi că aceeaşi formulă ar putea fi folosită
pentru a obţine autotnductanta unei singure boblne efectuînd ambele in-
tegrale curbilinii de-a lungul aceleiaşi bobinc. Aceasta însă nu se poate
face, deoarece integrind de-a lungul celor două bobinc, numitorul T 12 al
tntegrandului va tinde la zero cind cele două elemente de linie sînt în
acelaşi punct. Autclnductanta obţinută din această formulă este infinită.
Explicaţia COnstă in faptul cii această formulă este o aproximaţie care C'
valabilă numai cînd secţiunile ti-ansvcrsetc ale conductcrtlor celor două
circuite sînt mici în comparaţie cu distanţa de la Un circuit la celălalt.
Evident; această aproximaţie nu este valabilă pentru o singură bobină.
Este adevărat, de fapt, că inductanţa unei singure bobmc tinde logaritmic
la infinit atunci cînd dtametrul conductcrulut său este făcut din ce în ce
mai mic.
Trebuie, atunci, să căutăm un mod diferit de a calcula autoinductanta
unei bohinc. Este necesar să luăm în considerare distribuţia de curenţi in
interiorul conductorilor, deoarece dimensiunea conouctorului este un
parametru important. Ar trebui, prin urmare, nu să ne întrebăm care este
inductanţa unui "circuit", ci care este inductanţa unei distribu~ii de con-
ductort. Poate, modul cel mai simplu de a găsi această inductanţă este
de a folosi energia magnetică. Am găsit mai înainte, în paragraful 15.3,
o expresie pentru energia magnetică a curenţilor staţionar!

(17.44)

Dacă cunoaştem distribuţia densităţii de curent j, putem calcula potenţia­

lul vector A şi apoi evalua integrala din ecuaţia (17.44), pentru a obţine
energia. Această energie este egală cu energia magnetică a autoinduc-
tanţci i 2.[2. Egaltnd cele două expresii, obţinem o formulă pentru
inductantă

.2=~r j·AdV. (17.45)

I"J
Ne aşteptăm, evident, ca Inductanţa să fie un număr ce depinde numai
de geometria circuitului şi nu de curentul I din circuit. Formula (17.45)
va da într-adevăr un astfel de rezultat, deoarece integrala în această
expresie este proporţională CU pătratul curentului _ curentul apare o
dată prin j şi încă o dată prin potenţialul vector A Integrala împărţită
cu Il v~ depinde de geometria circuitului, dar nu de curentul I.
mnUCTANŢĂ SI ENERGIE MAGNETICĂ
343

Ecuaţia (17.44) pentru energia unei distribuţii de curent poate fi pusă

într-o formă cu totul diferită, care este uneori mai convenabilă pentru
calcul. De asemenea, cum vom vedea mai tirziu, această formă este impor-
tantă, deoarece este valabilă într-un caz mai general. În expresia energiei
(17.44), atît A cît şi j pot ii legaţi de B, astfel că putem spera să exprimăm
energia în funcţie de cîmpul magnetic - exact cum am Jost în stare să
legăm energia electrostatică de cîmpul electric. începem înlccuindu-I pe j
prin ti:uc2YXB. Nu il putem inlocui pe A atit de uşor, deoarece il= 7XA
nu poate fi inversat pentru a-l exprima pe A în funcţie de B. Oricum,
putem scrie
u= e~'~ CVXB).AdV. (17.46)

Lucrul interesant este că - cu oarecare restricţii - această integrală

poate fi scrisă

(17.47)

Pentru a vedea aceasta, scriem în detaliu un termen tipic. Să presupunem

că luăm termenul (\7 XB)zAZJ care intervine in integrala din (17.46).
Scriind componentele, obţinem

r( aB, _
J ax
aB'
oy
) A,dxdydz.
(Există, evident, încă două integrale de acelaşi tip.). Integrăm acum pri-
mul termen în raport cu .1': - integrînd prin părţi. Adică, putem spune
rJ-a;l;-Azdx=ByAz-J
1Bu r B y~
,A, d
X·

Să presupunem acum că sistemul nostru - întelegind sursele şi cîmpu-

rile - este finit, astfel că atunci cînd mergem la distanţe mari toate cim-
purile tind la ZCI'O. Atunci, dacă intcgralelc sint efectuate pe intregul
spaţiu, evaluind termenul B'IA~ la limite, acesta va da zero. Ne-a rămas
numai termenul-in B y(8AJax), care esLe, evident, o parte a lui By(v X A )lI
şi, prin urmare, a luiB·(\lXA). Dacă calculaţi ceilalţi cinci termeni, veţi
vedea că ecuaţia (17.47) este într-adevăr echivalentă cu ecuaţia (17.46).
Dar acum îl putem înlocui pe (VXA) prin B, pentru a obţine

U=~~rB'BdV (17.48)
2 J .
Am exprimat energia în cazul megnctostatlc numai in funcţie de cîmpul
magnetic. Expresia corespunde strict la formula ce am găsit-o pentru
energia electrostatică

(17.49)
 LEGtLE lNDUCŢIlill

Un motiv pentru a accentua aceste două formule pentru energie este

că uneori ele sint mai convenabile in practică. Există şi o cauză mai im-
portantă: pentru cimpuri dinamice (cînd Eşi B variază in timp) cele două
expresii (17.48) şi (17.49) rămîn valabile, pe cind alte formule pe care
le-am dat pentru energiile electrice sau magnetice nu mai sint corecte -
ele sînt valabile numai pentru cimpuri statice.
Dacă cunoaştem cîmpul magnetic B al unei singure bobine, putem
găsi autolnductanta egalind expresia energiei (17.48) cu .!.. 2[2. Să vedem
2
cum se aplică această metodă la calculul autolnductantet unui solenotd
lung. Am văzut mai inainte, că, in interiorul unui solenoid, cîmpul
magnetic B este uniform iar in exterior este zero. Mărimea cîmpului
in interior este B= ~ unde n este numărul de splre pe unitatea de
t.c"
lungime a înfăşurărit. iar 1 este curentul. Dacă raza bobinei este T şi lun-
gimea ei este L (luăm L foarte lung, astfel că putem neglija efectele de
capăt, adică, L»r), volumul in interior este rrr2 L , Energia magnetică
este deci
t c' n'l'
U~-"-B'·(Volum'~-.nr'L
2 2E.~

care este egală cu.!.. er, o-,

2
1t",'n'
.2~-L
,,,o (17.50)
 18. Ecuaţiile lui Maxwell

.-
e·'LJf
18.1. Ecuaţiile lui Maxwell

In acest capitol revenim la sistemul complet al celor patru ecuaţii

ale lui Maxwell pe care le-am luat ca punct de plecare in capitolul 1.
Ptnă acum, am studiat ecuaţiile lui Maxwell pe bucăţi; este momentul
să adăugăm un termen final şi să le punem toate împreună. Vom avea
atunci istoria completă şi corectă pentru cimpuri electromagnetice care
pot varia oricum in timp. 'Tot ce se spune în acest capitol ce contrazice
ceva ce s-a spus anterior este adevărat şi ce s-a spus anterior este fals
- deoarece ceea ce s-a spus anterior s-a aplicat la situaţii speciale ca,
de exemplu, la curenţi staţionar! sau sarcini fixe. Cu toate că am fost
foarte atenţi pentru a accentua restricţiile de cîte ori am scris o ecuatie,
este uşor de uitat toate rezervele şi să se Invete prea bine ecuaţiile gre-
şite. Acum sintem pregătiţi să oferim intregul adevăr, fără rezerve (sau
aproape fără rezerve).
Ecuaţiile complete ale lui Maxwell sint scrise in tabela 18.1 în cu-
vinte, precum şi in simboluri matematice. Faptul că în această tabelă
cuvintele sint echivalente cu ecuaţiile, ar trebui să vă fie de data
aceesta familiar - ar trebui să fiţi în stare să traduceţi în ambele sen-
suri de la o formă la alta.
Prima ecuaţie - că divergenţa lui E este egalăcu densitatea de sar-
cină împărţită la €o - este adevărată în general. In cîmpuri dinamice, la
fel ca şi in cîmpuri statice, legea lui Gauss este intotdeauna valabilă.
Fluxul lui E prin orice suprafaţă închisă este proporţional cu sarcina din
interior. Cea de-a treia ecuaţie este legea generală corespunzătoare pen-
tru cîmpuri magnetice. Deoarece nu există sarcini magnetice, fluxul lui B
prin orice suprafaţă închisă este totdeauna zero. Cea de-a doua ecuaţie,
că rotorul lui E este - ~. este legea lui Faraday şi a fost discutată în
3'
ultimele două capitole. Ea este de asemenea adevărată În general. Ultima
ecuaţie are ceva nou. Am văzut mai înainte numai partea din ea care este
valabilă pentru curenţi staţtonart. In acel caz am spus că rotorul lui
 ECUA'T'ITLE LUI MAXWF:LL
346

B este jl Eoc2, dar ecuaţia generală corectă are o parte nouă, care a fost
descoperită de Maxwell.
Pînă la lucrările lui Maxwell, legile electncităţh şi megncttsmului
au fost cele ce le-am studiat în capitolele de la 3 la 17. In particular,
Tahe/Jl18J
Fizica clasică

Ecuaţiile lui Maxwell

(Fluxul lui E printr-o suprafaţă închisă­
1. voE=L - (Sarcina în Intcricrj/ej,
'.
?B (integrala curbilinic a lui E de-a lungul unei
II. VXE=-"3t d
bucle)-_ --,;- (Fluxul lui B prin budă)
(Fluxul lui B printr-o suprafaţă închisă)~O
III. '0'·8=0
c~ (Integrala lui li de-a lungul unei bucle)-
IV. I
-(Curentul prin bucIă}/so+ -~t (Fluxul lui
E prin buclă)
Conservare a de sarcini

[ V·j~---
"at chisă] = ~
,
(Fluxul unui curent printr-o suprafaţă

-(sarcina din interior)

in-

at
Legea forţei
F=q(E,oXB)
Legea mişcării

cl mV (Legea lui Newton cu modificarea datorită

dt (p)= f,unJe p= !-o'/c! lui Einstein)

Gravitaţie

ecuaţia pentru cîmpul magnetic al curenţilor staţionaria fost cunos-

cută numai ca
(18.1)

Maxwell a inceput considerind aceste legi cunoscute şi oxprirnîndu-le ca

ecuaţii diferenţiale, aşa cum am făcut aici. (Cu toate că notaţia \7 nu a
fost încă inventata, se datorează În principal lui Maxwell faptul că im-
portanţa . combinărllor de derivate, pc care azi le numim rotor şi diver-
genţă, a ~evenit vizibilă.) El a observat că exista ceva ciudat in legătură
 ECUATIU.E LUI MAXWELL 347

cu ecuaţia (18.1). Dacă se ia divergenţa acestei ecuaţii, partea stingă va fi

zero, deoarece divergenţa unui rotor este întotdeauna zero. Astfel, această
ecuaţie cere ca divergenţa lui j să fie de asemenea zero. Dar dacă diver-
genţa lui j este zero, atunci Iluxul total spre exterior al curentului din
orice suprafaţă este de asemenea zero.
Fluxul curentului printr-o suprafaţă închisă este egal cu scăderea
sarcinii din interiorul suprafeţei. Aceasta, cu certitudine, nu poa~e fi
zero in general, deoarece ştim că sarcinile pot fi nuşcate dintr-un loc
Intr-altul. Ecuaţia
v.j=-~
al
a fost de fapt, aproape definiţia ce am dat-o lui j. Această ecuaţie exprimă
legea foarte fundamentală că sarcina electrică este conservată. Orice
scurgere de sarcină trebuie să provină dintr-o oarecare sursa. Maxwell
a sesizat această dificultate şi a arătat că ar putea Ii evitată adăugînd
termenul 8Ei8t la partea dreaptă el ecuatici (18.1); el a obţinut atunci
cea de-a patra ecuaţie in tabela 18.1
IV. c2'\7XB= t+~,
e, 3t
Nu era încă un fapt obişnuit pe vremea lui Maxwell să se gîndească
• in funcţiede cîmpuri abstracte. Maxwell şi-a discutat ideile sale in func-
ţie de un model in care vidul se comporta ca un solid elastic. 1:] a incer-
cat de asemenea să explice semnificaţia noii sale ecuaţii in fimcţie de un
model mecanic. A existat multă opoziţie la acceptarea teoriei sale, mai
intii din cauza modelului 'ii, in al doilea rînd, deoarece la inceput nu a
existat justificare experimentală. Astăzi înţelegem mai bine că ceea ce
contează sint ecuaţiile înseşi şi nu modelul folosit pentru a le obţine.
Noi putem Intreba doar dacă ecuaţiile sint adevărate sau false. La aceasta
se raspunde făcîndu-se experimente, şi un număr nespus de experimente
au confirmat valabilitatea ccuatiilor lui Maxwell. Dacă jăsăm la o parte
eşafodajul folosit pentru clădirea sa, găsim că minunatul edificiu
al lui Maxwell stă pc propriile picioare. El CI adus împreună toate legile
elcctricitătii şi magnetismului şi a construit o teorie frumoasă.
Să arătăm că termenul suplimentar este tocmai ceea ce este necesar
pentru a in15tura dificultatea descoperită de Maxwell. Luind divergenţa
ecuaţie! sale (IV, in tabc.a 18.1), trebuie să obţinem că divergenţa părţii
drepte este zero
y. 1. +y."'~O. (18.3)
Eo 3t
In al doilea termen, ordinea derivatelor in raport cu coordonatele şi
timpul poate fi inversată, astfel că ecuaţia poate fi transcrisă ca
(18.4)
348 ECUAŢIILE
=====~ LUI MAXv.."ELL

Dar prima din ecuaţiile lui Maxwell spune că divergenţa lui E este p/€o.
Inlocuind această egalitate in ecuaţia (IB.4), regăsim ecuaţia (18.2), care
ştim că este adevărată. Invers, dacă acceptăm ecuaţiile lui Maxwell ---
şi o facem, deoarece nimeni nu a găsit vreun experiment rare 58 nu con-
corde cu ele - trebuie să conchidem că sarcina se conservă Intotdeauna.
Lestle fizicii nu au răspuns la intrebarea: "Ce se intimolă dacă o
sarcină f'stp creată brusc in arest punct - re ('fertE' electromaonet'ce sint
produse?" Nu poate fi nM nici un răspuns. deoarece ecuatiile spun că
aceasta nu se întîmplă. Dat-ă s-ar intimpla. TI(,-8r trebui lpei noi. dar noi
nu putem spune rare ar fi acestea. Nu am avut sansa să observăm r-um
se comportă o lume fără conservare cie sarcină Conform r-cuatfllor
noastre. dacă aşezaţi brusc o sarcină intr-un punct oarecare, trebuie să
o aduceţi acolo de undeva din altă parte. In acel caz, putem spune ce
s-ar în timpla.
Cînd am adăugat un termen nou la ecuaţia pentru rotorul lui E, am
găsit că a fost descrisă o Întreagă clasă nouă de fenomene. Vom vedea ca
mica adăugire a lui Maxwell la ecuaţia pentru '\]XB are. de asemenea,
consecinţe vaste. Putem să cuprindem în acest capitol numai cîteva din ele.

18.2. Cum se manifestă noul termen

Ca prim exemplu, considerăm ce se întîmplă cu o distribuţie de cu-

rent sferic simetrică. Să presupunem că ne imag-inăm o mică sferă cu
material radioactiv pe ca. Acest material radioactiv emite unele parti-
cule încărcate. (Sau ne-am putea imagina un bloc mere de solid cu un
mic orificiu în centr-u, in care a fost Injcctată o oarecare sarcină cu un
ac hipodermic şi de unde sarcina se scurge Încet spre cxterior.] In 'am-
bele cazuri am avea un curent care este pretutindeni radial spre exte-
rior. Vom presupune că el are aceeaşi mărime în toate direcţiile.
Fie Q(r) sarcina totală în interiorul oricărei sfere de rază r. Dacă
densitatea radială de curent Ia aceeaşi rază este j(r), atunci ecuaţia
(18.2) pretinde că Q descreşte cu viteza
20(r) _ 4:rr 2'( ) (18.5)
8t - - . r J r.

Ne întrebăm acum car-e-i cîmpul magnetic produs de curenţi in

ace-astă situaţie. Săpresupunem că desenăm o budă oarecare r pc' o
sferă de rază r, aşa elim e arătat în figura 18.1. Există un curent oare-
care prin această buclă, deci ne-am putea aştepta să găsim un cimp
magnetic circulind în sensul arătat.
Dar sîntem deja în încurcătură. Cum poate avea B vreun sens parti-
cular pe sferă? O alegere diferită a : ui r ne-ar- permite că conchidem că
CUM SE MANIFESTĂ NOUL TERMEN
349

sensul său este exact opus celui arătat. Astfel, cum poate exista vreo
circulaţie a lui B în jurul curenţilor?
Sîntem salvaţi de ecuaţiile lui Maxwell. Circulaţia lui B depinde nu
numai de curentul total prin r, dar şi de viteza de variaţie în timp a
fluxului electric prin ea. Trebuie ca tocmai aceste două părţi să se anu-
leze. Să vedem dacă se petrece aceasta.

Fig. 18.1. Care este cîmpul magnetic

al unui curent sferic simetric?

Cimpul electric la distanţa T trebuie să fi.e Q(r)/4Jt€o:r2 - atîta vreme

cit sarcina este distribuită simetric, după cum presupunem. El este ra-
dial, şi viteza sa de variaţie este atunci
~=~1~12. (18.6)
3t 4neol' 3t

Comparind aceasta cu ecuaţia (18.5), vedem că la orice rază

~=_L. (18.7)
al E.

In ecuaţia IV cei doi termeni sursă se anulează şi rotorul lui B este în-
totdeauna zero. Nu există cîmp magnetic în exemplul nostru.
Ca al doilea exemplu, considerăm cîmpul magnetic al unui conduc-
tor folosit pentru a încărca un condcnsator- cu plăci parale;e. (Vezi
fîg. 18.2). Dac-il sarcina Q pe plăci este variabilă în timp (dar nu prea
repede), curentul în conductor! este egal cu dQ/dt. Ne-am aştepta ca
acest curent să producă un cimp magnetic care să înconjoare conduc-
torul. Cu certitudine, curentul in vecinătatea conductcrulut trebuie să
producă cimpul magnetic normal - el nu poate depinde de locul unde
se scurge curentul.
'!"'--
350 ~ _=EcuAŢrrLE LLTI MAX'VELL

Să presupunem că luăm o buclă r 1 care este un cerc cu raza T, aşa

cum c arătat în partea (a) a figurii. Integrala curbihnie a cîmpului mag-
netic ar trebui să fie egală cu curentul 1 împărţit prin €oc2 . Avem
2JCrB= _1__ (18.8)
Eod'

Aceasta este aceea ce am obţine pentru un curent staţionar, dar este de

asemenea corectă şi dacă luăm în considerare adaosul lui Maxwell, deoa-

Fig. 18.2. Cimpul magnetic lîngă un condensator ce se încarcă.

rece, dacă considerăm suprafaţa plană S în interiorul cercului, nu există

cîmpuri electrice pc ea (presupunînd că firul este un foarte bun con-
ductor). Integrala de suprafaţă a lui aE/8t este zero.
Să presupunem, însă, că mişcăm acum Încet curba r in jos. Obţi­
nem întotdeauna acelaşi rezultat pînă ce ajungem în planul plăcilor con-
dcnsatorului. Atunci curentul 1 devine zero. Dispare cîmpul magnetic?
Aceasta ar fi cu totul ciudat. Să vedem ce spune ecuaţia lui Maxwell
pentru curba [2, care este un cerc de razâ r, al câru i plan trece prin.rc
plăcile condensatornlut (fig. 18.2, b). Integrala curbilinir- a lui B de-a
lungul lui Fs este 2.'rB. Aceasta trebuie să cgalcze derivata în timp a
fluxului lui E prin suprafaţa circulară plană 80. Acest flux al JLli E, ştim
din legea lui Gauss, trebuie să fie egal cu de -.!- ori sarcina Q de pe una
din plăcile condensatorulul. Avem Eo

c22JtrB= 2 (2). (18.9)

dt e,
Aceasta este foarte convenabil. Este acelaşi rezultat pc care l-am
găsit în ecuaţia (18.8). Integrînd asupra cîmpului electric variabil, se
obţine acelaşi cîmp magnetic ca şi cel ce se obţine integrind asupra cu-
rentului din conductor. Evident, aceasta este exact ceea ce spune ecuaţia
lui Maxwell. Este usor de văzut că aceasta trebuie să fir- intotdeauna
aşa, aplicind acelaşi 'rationament la cele două suprafeţe Sl şi S~, care
sînt rnărgtntte de acelaşi cerc r 1 in figura 18.2, b. Prin Sl trece curcn-

•
TOTUL DESPRE ~'IZICA CLASICA
351

tul 1, dar nu există flux electric. Prin SI nu trece curent, ci un flux

electric ce variază cu viteza Ijco. Acelaşi B este obţinut dacă folosim
ecuaţia IV cu oricare suprafaţă.
Din discutia dr- pînă acum a noului termen al lui Maxwell, puteţi
avea impresia că el nu adaugă prea mult ~ că el numai fixează ecua-
ţiile pentru a concorda cu ceea ce ne aşteptăm deja. Este adevărat că
dacă considerăm numai ecuaţia IV prin ea însăşi, nu rezultă nimic deo-
sebit. Cuvintele "prin ea însăşi", sînt însă esenţiale. Mica modificare a
lui Maxwell în ecuaţia IV, atunci cînd este combinată cu celelalte ccua-
ii, produce într-adevăr un lucru mare care este nou şi important.
Inainte de a studia aceste chestiuni, însă, dorim să vorbim mai mult
despre tabela 18.1.

18.3. Totul despre fizica clasică

În tabela 18.1 avem tot ceea ce se cunoaşte despre fizica clasică

fundamentală, adică fizica ce era cunoscută prin anul 1905. Aici se gă­
seşte totul, într-un tablou. Cu aceste ecuaţii putem înţelege întregul
domeniu al fizicii clasice.
Avem întîi ecuaţiile lui Maxwell - scrise atit în formă dezvoltată
cît şi în formă matematică concisă. Apoi există conservarea de sarcină,
care este chiar scrisă În paranteze, deoarece din moment ce avem ecua-
ţiile complete ale lui Maxwell, putem deduce conservarea de sarci-ă.
Astfel, tabloul este chiar niţel supraabundent. Apoi, am scris legea for-
ţei, deoarece avînd toate cîmpurile electrice şi magnetice acestea nu ne
spun nimic pînă ce nu cunoaştem cum acţionează ele asupra sarcinilor.
Cunoscînd, însă, pe E şi B putem găsi forţa asupra unui obiect cu sar-
cina q, ce S€ mişcă cu viteza v. în sfîrşit, avînd forţa, aceasta nu ne
spune nimic pînă ce nu ştim ce se întîmplă cind o forţă apasă pe ceva;
ne trebuie legea de mişcare, care spune că forţa este egală cu viteza de-
variaţie a momentului. (Vă reamintiţi? Am avut acest lucru în volu-
mul 1.) Includem chiar efecte relativiste scriind momentul ca p=
=movj V1__v 2/c 2 .
Dacă dorim de fapt să fim compleţi, ar trebui să mai adăugăm
încă o lege - legea gravitaţiei a lui Newton - şi astfel am adăugat-o­
pe aceasta ]a sfîrşit.
Prin urmare, într-un mic tablou 'avem toate legile fundamentale ale
fizicii clasice - chiar şi cu spaţiu pentru a le scrie în cuvinte şi cu o'
oarecare supraabundentă. Acesta este un moment esenţial. Am urcat
un mare pisc. Sîntem pe vîrful lui K-2 - sîntem aproape pregătiţi"
pentru muntele Everest, care este mecanica cuantică. Am urcat piscul:
Unui "Mare Hotar" şi acum putem coborî în cealaltă parte.
Am încercat in esenţă să învăţăm cum să înţelegem ecuaţiile. Acum"
cind am pus împreună toate lucrurile, trecem să studiem ce tnseerrmă
ecuaţiile - ce lucruri noi ne spun, pe care nu .e-am văzut încă. Am
 ECUAŢIILE LUI MAXWELIoo
352

muncit din greu pentru a ajunge în acest punct. A fost un mare efort,
dar acum urmează să avem un coboriş plăcut atunci cind vedem toate
consecinţele realizării noastre.

18.4. Un cîmp ce se propagă

Să studiem acum noile consecinţe. Ele rezultă punînd ' împreună

toate ecuaţiile lui Maxwell. Să vedem mai întîi ce s-ar Intimpla într-o
situaţie pe care o alegem deosebit de simplă. Presupunînd că toate
cantităţile variazănumai după o coordonată. vom avea o problemă mono-
dimensională. Situaţia este arătată in figura 18.3. Avem o foaie încăr­
cată, dispusă in planul yz. Foaia este mai întîi în repaus, apoi instan-
taneu primeşte o viteză u in direcţia piCşi este menţinută În mişcare cu
această viteză constantă. V-aţi putea ingrijora în legătură cu exis.enta
unei astfel de acceleraţii "infinite", dar aceasta nu are importanţă de
fapt; imaginaţi-vă că viteza este adusă la valoarea tL foarte repede.
Avem astfel brusc un curent de suprafaţă J (J este curcn'ul pe unitatea
de lărgime în direcţia z). Pentru a menţine problema simplă, presupunem
că există de asemenea o foaie staţionară, cu sarcină de semn opus,
'Suprapusă pe planul yz, astfel încît să nu existe efecte electrostatice. De
asemenea, cu toate că în figură arătăm numai ce se întîmplă într-o re-
giune finită, ne imaginăm că foaia se extinde la infinit în direcţiile ±y

Fig. 18.3. O foaie infinită

Încărcată este pusă brusc
în mişcare paralel cu ea în-
săşt. Există cîmpuri elec-
trice şi magnetice care se
propagă cu o viteză con-
stantă.

şi ±z.
Cu alte cuvinte, avem o situaţie in care nu există curent şi apoi
apare brusc o foaie uniformă de curent. Ce se va tntrmp a?
_Bine, atunci cînd există o foaie de CUrent in sensul plus y, apare,
dura cum ştim, un cîmp magnetic generat, care va fi in sensul minus z
pentru x>O şi în sens opus pentru x<O. Am putea găsi mărimea lui
B folosind faptul că integrala curbilinie a cimpului magnetic este egală
UN.~ CE SE PROPAGA
353

cu curentul împărţit cu tOC 2• Am obţine că B~J/2 s~ (deoarece curen-

tul J într-o fîşie w este Jw şi integrala curbiltnie a lui B este 2Bw).
Aceasta ne dă cimpul în vecinătatea foii - pentru x mic - dar
deoarece ne imaginăm o foaie infinită, ne-am 'aştepta. ca acelaşi raţiona­
ment să dea cîmpul magnetic departe pentru valori mai mari ale lui x.
Insă, aceasta ar însemna că în momentul în care dăm drumul curcntu-
lui, cîmpul magnetic ar varia brusc de la zero la o valoare care este
pretutindeni finită. Dar staţi! Dacă cimpul magnetic este variat brusc,
el va produce efecte electrice colosale. (Dacă el variază oricum, apar
efecte electricc.) Astfel, deoarece am mişcat foaia de sarcină, producem
un cimp magnetic variabil şi, prin urmare, trebuie să fie generate cîm-
puri electrice. Dacă sint generate cîmpuri electrice, acestea trebuie să
pocnească de la valoarea zero şi să ajungă la o altă valoare oarecare. Va
exista un oarecare aE/at oare va aduce o contribuţie, împreună cu cu-
rentul J, la producerea cîmpului magnetic. Astfel, între diferitele ecuaţii

8 sau E

,1

B sau E
«i.n

~
B sau E
Fig. 18.4. (a) Mărimea lui B (sou E) ca o
funcţie de x la momentul t după ce foaia
de sarcini este pusă în mişcare. (b) Cîm-
purile pentru o foaie de sarcini in mişcare,
către y negativ la t=T. (e) Suma lui (a)
C şi (b).

există o mare "interdependenţă" şi va trebui să încercăm să le rezolvăm

pentru toate cîmpurile deodată.
. Uitîndu-ne numai la ecuaţiile lui Maxwell, nu este uşor să se vadă
direct cum se obţine soluţia. Astfel, vă vom arăta mai intii care este răs­
punsul şi apoi vom verifica faptul că el satisface Intr-adevăr ecuaţiile.
Răspunsul este următorul: cîmpul B PC care l-am calculat t"'Ste, de Iap;
generat in imediata vecinătate a foii de curent (pentru x mic). Trebuie
23 - Fizic. ",~det~ă ,·~1. II.
 ECUAŢllLE LUI MAXWELL
35.

să fie aşa, deoarece dacă construim o buclă minusculă în. jurul foii,
nu există loc să treacă prin ea nici un flux electric. Dar cîmpul B
mai îndepărtat - pentru x mai mare - este, la inceput, zero. El ră­
mîne zero un timp şi apoi creşte brusc. Pe scurt, pornim curentul şi in
imediata vecinătate a sa cîmpul magnetic creşte la o valoare constantă
B; apoi creşterea lui B se propagă din regiunea sursei. După un timp
oarecare, există un cimp magnetic uniform pretutindeni, pînă la o va-

I•I """''',,'''
: : I ~ i :r-
I :--,-1~s-.
I 1
I
td I r,

I,t':!·t,t~
1 x I.J {-Il
I 8-1l

Fig. 18.5. Vedere de deasupra a

figurii 18.3.

loare x oarecare şi apoi zero mai departe. Din cauza simetriei el se

răspîndeşte atît in sensul plus cît şi minus x.
Cimpul E face acelaşi lucru. Inainte de t=O (CÎnd dăm drumul cu-
rentului), cîmpul este pretutindeni zero. Apoi, după timpul t, atît E
cît' şi B sint uniforme pînă la distanţa x=vt, şi zero mai departe. Cîm-
purile îşi croiesc drumurile lor inainte ca o undă de maree, cu un front
ce se mişcă cu o viteză uniformă, care rezultă '8 fi c, dar pentru un
timp o vom numi-o v. Un grafic al mărimii lui Esau B in raport cu x.
aşa cum se prezintă lucrurile la momentul t, este arătat in figura
18.4, a. Uitindu-ne din nou la figura 18.3, la momentul t, regiunea in-
tre x=±vt este "umplută" cu cîmpuri, dar ele nu au ajuns mai de-
parte. Accentuăm din nou că noi presupunem că foaia de curent şi,
prin urmare, cîmpurile E şi B, se extind infinit de departe, atit in di-
recţia y cît şi z. (Nu putem desena o foaie mfmită, astfel că am arătcr
numai ce se întîmplă într-o arie finită.)
Dorim acum să '8nalizămeantitativ ceea ce se întîmplă. Pentru a
face aceasta, ne uităm. la două secţiuni transversale, o vedere de sus
uitîndu-ne in jos de-a lungul axei y, 'aşa cum este arătat in figura 18.5
şi o vedere Ieterelă privind înapoi de-eli lungul axei z, aşa cum este ară­
tat în figura 18.6. Să presupunem că incepem cu vederea laterală.
Vedem foaia încărcată mişcîndu-se in sus; cîmpul magnetic este indrep-
tat spre pagină pentru +x şi dinspre pagină pentru -x, şi cîmpul
electric, este in jos pretutindeni - pînă la x-= ±vt.
 UN cIMP CE SE PROPAGA 355

Să vedem dacă aceste cîmpuri sînt in concordanţă cu ecuaţiile lui

Maxwell. Să desenăm mai întîi una din acele bucle pe care le folosim
pentru a calcula o integrală curbilinie, să spunem dreptunghiul [2. arătat
in figura 18.6. Observaţi că o parte a dreptunghiului este în regiunea unde
există cimpuri, dar o altă parte este în regiunea care nu a fost atinsă de
cîmpuri. Există un oarecare flux magnetic prin această buclă. Dacă este
Vakre !oIero/ă
IY , , ,
,.
l
I
BÎ 1
. .
1
1

·
I
J
• 1 , Il
, ,
· , , ,
,
,
~ 8-0
'·0
~!
Ix
~
r(IQiet#

. . · .·
cI/ren!
l
,
Fig. 18.6. Vedere laterală a
figurii 18.3.
. I. • , • ~

•
J
["4
z.
vM 1

_variabil, ar trebui să existe o t.e.m. în jurul său. Dacă frontul de undă

se mtşcă, vom avea un flux magnetic variabil, deoarece aria în care
B există creşte progresiv cu viteza v. Fluxul în interiorul lui r 2 este egal
cu B înmulţit Cu partea de arie din interiorul lui r 2 prin care trece un
cîmp magnetic. Viteza de variaţie a fluxului, deoarece mărimea lui B
este constantă, este egală cu mărimea cîmpului înmulţită cu viteza de
variaţie a ariei. Viteza de variaţie a anei este uşor de calculat. Dacă
lărgimea dreptunghiului r 2 este L, aria în care B există variază cu Lv.!lt
în timpul ..!lt. (Vezi fig. 18.6). Viteza de variaţie a fluxului este atunci BLv.
Conform legii lui Faraday, aceasta ar trebui să fie egală cu integrala
curbilinie a lui E de-a lungul lui [2, care este tocmai EL. Avem ecuaţia
E~vB. (18.10)
Astfel, dacă raportul dintre E şi B este v, cîmpurile ce le-am presupus
vor satisface ecuaţia lui Faraday.
Dar aceasta nu este singura ecuaţie; avem cealaltă ecuaţie ce leagă
Eşi B

c2vXB= l+~. (18.11)

e, at
Pentru a aplica această ecuaţie, studiem vederea de sus în figura 18.5.
, Am văzut că această ecuaţie ne va da valoarea lui B în vecinătatea foii
de curent. De asemenea, pentru orice buclă desenată în afara foii, dar în
Spatele frontului de undă, nu există rotor al lui B, nici vreun j sau E va-
riabil, astfel că acolo ecuaţia este corectă. Să ne uităm acum la ce se în-
tîmplă pentru curba [1 ce intersectează frontul de undă, aşa cum c ară­
23'
 ECUAŢIILE LUI MAXWELL
356

tat în figura 18.5. Aici nu există- curenţi; astfel, ecuaţia _(18.11) poate fi
scrisă - in formă integrală - ca

(18.12)

Integrala curbilinie a lui B este tocmai B înmulţit cu L. Viteza de variaţie'

a fluxului lui E se datoreşte numai frontului de undă ce avansează. Aria
în interiorul lui r 11 unde E nu este zero, creşte eu viteza vL. Partea
dreaptă a ecuaţie! (18.12) este atunci vLE. Acea ecuaţie devine

(18.13)
Avem o soluţie în care se află un B constant şi un E constant in spa-
tele frontului, ambele perpendiculare pe direcţia în care se mişcă fron-
tul şi perpendicular unul pe altul. Ecuaţiile lui Maxwell specifică rapor-
tul lui E la B. Din ecuaţiile (18.10) şi (18.13), obţinem
o
E=vB şi E= - B.
"
Dar staţi o clipă! Am găsit două condiţii diferite pentru raportul EIB.
Poate exista de fapt un astfel de cimp cum este cel pe care îl descriem?
"Există,' evident, numai o viteză v pentru care ambele aceste ecuaţii ră­
mtn valabile, anume v=c. Frontul de undă trebuie să se propage cu
Viteza c. Avem un exemplu în oare influenta electrică de la un curent
Se propagă cu o viteză oarecare finită c.
Să ne întrebăm acum ce se întîmplă dacă oprim brusc mişcarea foii
încărcate după ce ea a fost mişcată un timp scurt T. Putem vedea ce
Se va întîmpla cu ajutorul principiului suprapunerii. Am avut un curent
care a' fost zero şi apoi a fost brusc pornit. Cunoaştem soluţia pentru
aoest caz. Urmează să adăugăm un 'alt ansamblu de cimpuri. Luăm o
altă foaie încărcată şi începem să o mişcăm brusc în sens opus, cu
aceeaşi viteză, dar la un interval de timp T după ce am primit primul
curent. Curentul total al celor două foi este la început zero, apoi va
curge un timp T şi apoi se va întrerupe din nou - din cauză- că cei doi
curenţi se anulează. Avem un "puls" pătrat de curent.
Noul curent negativ produce aceleaşi cimpuri ca şi cel pozitiv, doar
cu toate semnele Inversate şi, evident, întîrziat în timp cu T. Se pro-
pagă din nou un front de undă cu viteza c. La momentul t el a ajuns
la distanţa x=±c(t-T), aşa cum e arătat în figura 18.4, o, Avem ast-
fel două. "blocuri" de cîmp deplasîndu-se cu viteza c, ca în părţile (a)
şi (b) ale figurii 18.4. Cîmpurile combinate sînt arătate în partea (c) a
figurii. Cîmpurile sînt zero pentru x>ct, sînt constante (cu valorile ce
le-am găsit mai sus) între x=c(t-T) şi x=ct şi din nou zero pentru
x<c(t-T).
 VITEZA Lu:MINII 357

Pe scurt, avem -o mică "bucată" de cimp r-r. un bloc de. grosime cT

care 'a părăsit foaia de 'curent şi se propagă prin spaţiu de la sine.
Cîmpurile "au porrdt-r- ele se propagă liber în spaţiu, fără a mai fi
legate în vreun mod de sursă. Omida s-a transformat în fluture!
Cum poate să se menţină de la sine acest mănunchi de cîmpuri elec-
trice şi magnetice? Răspunsul este: prin efectele combinate ale legii lui
Faraday, \7XE=-âB/ât şi prin noul termen al lui Maxwell, c 2\7 X B =
=11E/at. Ele se menţin reciproc. Să presupunem că ar urma să dispară
cimpul magnetic. Ar exista un cîmp magnetic variabil, care ar produce
un cimp electric. Dacii acest cimp electric încearcă să dispară, cîmpul
electric variabil ar crea din nou un cîmp magnetic. Astfel, printr-un
Interschimb perpetuu - prin transferul înainte şi înapoi de la un cîmp
la altul - ele trebuie să se propaga la nesfîrşit. Este imposibil ca ele
să dispară". Ele se menţin reciproc într-un fel de dans - unul produ-
,~, cîndu-l pe celălalt, cel de-al doilea prcducîndu-l pe primul - propa-
~ ';); gtndu-se înainte prin spaţiu.

18.5. Viteza luminii

Avem o undă care părăseşte sursa materială şi se îndepărtează cu

vîteea C-\ care este viteza luminii. Dar să mergem o clipă inapoi. Din
punct de vedere, istoric, nu era cunoscut că coeficientul c în ecuaţiile
lui Maxwell era, de asemenea, viteza de propagare a luminii. Era nu-
mai o constantă în ecuaţie. Am notat-o prin c de la început, deoarece
noi ştiam ce V'a rezulta. Nu am crezut că ar fi înţelept să vă facem să
învăţaţi formulele cu o constantă diferită şi apoi să ne reintoarcem şi
să înlocuim c acolo unde trebuia. Din punctul de vedere al clectncităţii
şi al magnetismului, însă, pornim cu două constante, co şi c", care apar
în ecuaţiile electrostaticli şi ale magnetostatlcfl
\7.E= f. (18.14)
şi '.
(18.15)

Dacă luăm vreo definiţie arbitrară a unităţii de sarcină, putem deter-

mina experimental constanta io cerută în ecuaţia (18.14) - să spunem,
măsurînd forţa dintre două sarcini unitate în repaus, folosind legea lui
Coulomb. Trebuie să determinăm de asemenea experimental constanta
toc!"<X.' apare în ecuaţia (18.15), ceea ce o putem face, să spunem, măsu­
rînd forţa între doi curenţi. unitate. (Un curent unitate înseamnă o
unitate de sarcină pe secundă.) Raportul acestor două constante expe-

1) Nu tocmai. Ele pot fi "absorbite" dacă ajung la o regiune unde există sar-
cini. Prin aceasta înţelegem că undeva pot fi produse alte cîmpuri care se suprapun
peste aceste cîmpuri şi le "anihilcază" prin Interferenţă destructivă (Vezi capite-
~ul 31, volumul 1) .

.,.
 ECUAŢIILE LUI MAXWELL

rîmerrtale este t? - care nu este altceva decît o altă "constantă elec-

tromagnetică".
Observaţi acum că această constantă c2 este aceeaşi indiferent de
ce alegem pentru unitatea de sarcină. Dacă punem de două ori atîta
sarcină" - să spunem de două ori atîtea sarcini protonice - în sar-
~ina "unitate", eo ar trebui să fie un sfert din valoarea anterioară. Cînd
trecem doi din aceşti curenţi "unitate" prin doi conductori, va fi de
două ori mai multă "sarcină" pe secundă in fiecare conductor, 'astfel că
forţa dintre conducton este de patru ori mai mare. Constanta 10& tre-
buie să fi redusă la o pătrlme. Dar raportul toc2Jso este neschimbat.
Astfel, prin experimente cu sarcini şi curenţi găsim un număr c2 ,
care rezultă a ti pătratul vitezei de propagare a interacţiunii electro-
magnetice. Din măsurători statice - măsurînd forţele intre două sar-
cini unitate şi doi curenţi unitate - găsim c=3,00 .108 metri/secundă.
Cînd Maxwell a făcut întîi acest calcul cu ecuaţiile sale, el a spus că
pachetele de CÎmpuri electrice şi magnetice ar trebui să se propage
cu 'această viteză. El a remarcat de asemenea coincidenta misterioasă
că aceasta era aceeaşi ca şi viteza luminii. "Cu greu putem evita con-
cluzia'' a spus Maxwell, "că lumina constă din ondulaţii transversale
ale aceluiaşi mediu care este cauza fenomenelor electrice şi magnetice".
Maxwell a realizat una din marile unificărl ale fizicii. Inaintea
vremii sale, exista lumină şi existau electricitate şi magnetism. Ulti-
mele două au fost unificate prin lucrările experimentale ale lui Fara-
day, Oerstcd şi Ampere. Apoi, dintr-o dată, lumina nu a mai fost "ceva
diferit", ci numai electricitate şi magnetdsm în 'această formă nouă -
mici "bu'Căţi" de cîmpuri electrice şi magnetice care se propagă prin
spaţiu de la sine.
V-am atras atenţia la unele caracteristici ale acestei soluţii speciale.
care au rezultat a fi adevărate, însă, pentru orice undă electromagnetică:
că vectorul cîmp magnetic este perpendicular pe direcţia de mişcare a
frontului de undă; că vectorul cîmp electric este de asemenea perpendi-
cular pe direcţia de mişcare a frontului de undă şi cei doi vectori E şi B
sînt reciproc perpendiculari. Mai departe, mărimea cîmpului electric E este
egală cu de c ori mărimea cîmpului magnetic B. Aceste trei fapte - cele
două cîmpuri sînt transversale pe direcţia de propagare, că B este perpen-
dicular pe E şi că E=~ - sint in general adevărate pentru orice undă
electromagnetică. Cazul nostru special este unul bun - el arată toate tră­
săturile principale ale undelor electromagnetice.

"
18:11': Rezolvarea ecuaţîilor lui Maxwell;
potenţialele şi ecuaţia undelor

Am dori acum să facem ceva matematic: dorim să scriem ecua-

ţiile lui Maxwell Într-o formă mai simplă. Puteţi considera că le corn-
plicăm, dar dacă veţi fi niţel răbdători, ele vor rezulta dintr-o dată mai
RE2;OJ.VAREA ECUAŢIILOR LUI MAXWELL
359

simple. Cu toate că de-acum sînteţi obişnuiţi complet {Cu fiecare din

ecuaţiile lui Maxwell în parte, există multe bucăţi care trebuie puse
toate împreună. Aceasta este ceea ce dorim să facem
Incepem cu v· B =0 - cea mai simplă dintre ecuaţii. ştim că ea im-
plică faptul că B este rotorul cuiva. Astfel, dacă scriem

B~vXA (18.16)
am rezolvat deja una din ecuaţiile lui Maxwell. (Incidental, observaţi că
rămîne adevărat că un alt vector A' ar fi exact la fel de bun, dacă
A' = A + \] ~ - unde '\j! este orice cimp scalar - deoarece rotoruj lui
'i7'\jl este zero, şi B este acelaşi. Am vorbit mai înainte despre aceasta.)
Luăm apoi legea lui Faraday, vXE=-aBlet, deoarece ea nu implică
curenţi sau sarcini. Dacă li scriem pe B ca vXA şi derivăm în raport
cu t, putem scrie legea lui Faraday sub forum

vXE~-l.vXA.
a'
Deoarece putem deriva mai întîi fie in raport cu timpul, fie în raport
cu spaţiul, putem scrie de asemenea această ecuaţie ca

(18.17)

Vedem că E+aAldt este un vector al cărui rotor este zero. Prin urmare,
acel vector este gradientul unui scalar. Cînd am studiat electrostatica, am
avut vXE=O, şi atunci am decis că E era gradientul unui scalar. L-am
luat a fi gradientul lui -!P (minus pentru motive tehnice). Facem acelaşi
lucru pentru E+aA/at; punem

E+ ~~-v<l>. (18.18)
at
Folosim acelaşi simbol !P, astfel că, în cazul electrostatic în care nimic
nu variază în timp şi termenul aAlat dispare, E va fi vechiul nostru _YlP.
Astfel, ecuaţia lui Faraday poate fi pusă în forma

E=-vlP-~' ,t (18.19)

Am rezolvat două din ecuaţiile lui Maxwell deja şi am găsit că pentru a

descrie cimpurile electromagnetice E şi B. ne trebuie patru funcţii poten-
ţiale: Un potenţial scalar IIJ şi un potenţial vector A, care reprezintă, evi-
dent, trei funcţii.
Intr-ucît A determi.nă o parte a lui E, precum şi pe B, ce se întîmplă
cînd îl modificăm pe A în A' = A + v'\fJ? In general, E s-ar modifica daca
nu am lua unele precauţii speciale. Putem, însă, să permitem ca A să fie
modificat în acest mod fără a afecta cîmpurile E şi B, adică fără a modi-
 ECUAŢIILE LUI MAXWELL
360

fica sensul fizic - dacă modificăm întotdeauna pe A şi ~ împreună prin

regulile
(})'=I1l- 3..... (18.20)

"
Atunci nici B. nici E, obţinuţi din ecuaţiile (18.19), (18.16) nu se modifică.
Anterior, am ales \]·A=O, pentru a face ecuaţiile staticii cumva mai
simple. Nu vom mai face acum acest lucru; vom face o alegere dife-
rită. Dar vom aştepta puţin, înainte de a spune care este alegerea, de-
oarece mai tirziu va fi clar de ce este făcută alegerea aceasta nouă.
Ne reintoarcem acum la celelalte două ecuaţii ale lui Maxwell, care
ne vor da legături între potenţiale şi sursele P şi j. O dată ce putem deter-
mina A şi l!l din curenţi şi sarcini, putem întotdeauna obţine E şi B din
ecuaţiile (18.16) şi (18.19) şi astfel vom avea o altă formă a ecuaţlilor lui
Maxwell.
Incepem înlocuind expresia (18.19) în v· E= r,fli,); obţinem

pe care o putem scrie de asemenea ea

_Y2<1>__.1.\J_A= L. (18.21)
~t e,

Aceasta este o ecuaţie ce q:. şi A de surse.

leagă
Ecuaţia noastră finală va fi ceva mai complicată. Incepem tran-
scriind a patra ecuaţie a lui Maxwell ca
c2-vXB-~=i
2t EO

şi apoi înlocuim E şi B în funcţie de potenţiale, folosind expresiile (18.16)

şi (18.19)

C''VX('VXA)-l,( - '1<1>-"'\ ~i.

8t 2t) E.

Primul termen poate fi transcris folosind identitatea algebrică:

'VX(VXA)~ 'Vi(V·A)--V'A;
obţinem

(18.22)

Aceasta nu este foarte simplă!

Din fericire, putem utiliza acum libertatea noastră de a alege arbitrar
divergenţa lui A. Ceea ce vom face este de a folosi alegerea noastră pen-
REZOLVAREA ECUAŢID..OR LUI MAXWELL
361

tru a fixa lucrurile, astfel ca ecuaţiile pentru A şi pentru <P să fie separate
dar să aibă aceeasi formă. Putem face aceasta luîndu ,
, VA~--,-J-, (18.23)
CI at
Cind facem aceasta, doi termeni de la mijloc in A şi în <P din ecuaţia
(18.22) se anulează şi ecauţia devine mult mai simplă:
\l2A_.!. a'A = __L , (18.24,
a' atI eoc~

Şi ecuaţia pentru <D - ecuaţia (18.21) - dă aceeaşi formă

\72<1> "!' 32<f) = _ J:. .

(18.25)
C" at' eo
Ce sisJ.eItl frumos de ecpaţii! Ele sint frumoase, mai întîi, deoarece
sint Tru.mos separate - de densitatea de sarcină este legat cI>; de densi-
tatea de curent este legat A. Mai mult, deşi partea stîngă arată puţin
ciudat - un laplaceian împreună cu un (fĂ' - cînd îl explicităm vedem

,,"([J + 8 <f) + 8'(() _!

2
8"([J = _L. (18.26}
ax' 3y" CI;;" C" aţi eo
Ea are o _§.imetrie drăguţă în x, y, Z şi t - factorul 1/c2 este necesar
deoarece, eVident, timpul şi spaţiul sint diferite; ele au unităţi diferite.
Ecuaţiile lui Maxwell ne-au condus la un nou tip de ecuaţii pentru
potenţialele lf:l şi A, dar la aceeaşi formă matematică pentru toate cele-
patru funcţii W, Ax, A!l şi A z. O dată ce învăţăm cum să rezolvăm aceste
ecuaţii, putem obţine B şi E din V'XA şi -v <P-âAjât. Avem o altă
formă a legilor electromagnettsmulul, exact echivalentă cu ecuaţiile lui
Maxwell şi în multe situaţii aceste legi noi sint mult mai uşor de mînuit.
De fapt, noi am rezolvat deja o ecuaţie foarte asemănătoare cu
ecuaţia (18.26). Cînd am studiat sunetul in capitolul 47 al volumului I~
am avut () ecuaţie de forma
3r 4> 1 32 <11
~=-;;;~
şi aJtl văzut că aceasta a descris propagarea de unde în direcţia x cu vi-
teza c. Ecuaţia (18.26) este ecuaţia undelor, corespunzătoare pentru trei
dimensiuni. Astfel, în regiuni unde nu mai există sarcini şi curenţi, S()~
IUţia acestor ecuaţii nu este că A şi cP sînt zero. (Cu toate că aceasta

1) A-l alege pe v·A se numeşte "a alege o etalonare''. Variindu-l pe A prin

adăugarea lui 9* se numeşte o "transformare de etalonare''. Ecuaţia (18.23) este
numită "etalonarea lui Lorentz".
 ECUAŢIILE LUI MAXWELL

este intr-adevăr o soluţie posibilă.} Există soluţii in care apare o com-

binaţie de <Il şi A. care se modifică in timp, dar se mişcă intotdeauna cu
viteza c. Cimpurile se propagă inainte prin tot spaţiul liber, ca in exem-
plul nostru de la începutul capitolului.
Cu noul termen al lui Maxwell in ecuaţia IV, am fost in măsură să
scriem ecuaţiile in funcţie de A şi llJ într-o formă care este simplă şi care
face imediat evident faptul că există unde electromagnetice. Pentru mai
multe scopuri practice, va fi totuşi convenabil a folosi ecuaţiile originale
in funcţie de E şi B. Dar ele sînt de cealaltă parte a muntelui pe care l-am
urcat deja. Sintem pregătiţi acum să trecem de cealaltă parte a ptsculul.
Lucrurile vor arăta diferit - sîntem pregătiţi pentru unele privelişti
noi şi frumoase.
19. Principiul acţiunii minime

o lecţie specială - aproape cuvint cu cuvlntv

"Cind eram la liceu, profesorul meu de fizică - al cărui nume era

d1. Bader - m-a chemat într-o zi după ora de fizică şi mi-a spus: «Pari
plictisit; doresc să-ţi spun ceva interesant». Apoi mi-a spus ceva ce am
găsit că este absolut fascinant şi de 'atunci m-a fascinat întotdeauna. De
fiecare dată cînd subiectul a revenit, am lucrat în legătură cu el. De
fapt,' cînd am început să pregătesc această lecţie m-em apucat să mai
fac încă o analiză a chestiunii. In loc de a mă preocupa de lecţie, m-am
trezit implicat într-o nouă problemă. Subiectul acesta este - principiul
acţiunii minime.

., 1) Capitolele următoare nu depind de materialul acestei lecţii speciale - care

mtenţionează să fie pentru "amuzament".
 PRINCIPIUL ACŢIUml MINIME

"DI. Bader mi-a spus următoa­

rele: Să presupunem că ai o particulă
(intr-un cîmp gravttaţional, de exem-
plu) care porneşte undeva şi ajunge
intr-un alt punct oarecare prin miş.,
care liberă - o arunci, şi ea urcă şi
- + - - coboară.

"Ea merge din poziţia iniţială în

cea finală, intr-un oarecare interval
de timp. Acum, încerci o mişcare di-
ferită. Să presupunem că pentru a
ajunge de aici acolo, a mers ca
aceasta, dar a ajuns acolo exact
în acelasi interval de timp. Atunci el
a spus aşa: Dacă calculezi energia ci-
netică in fiecare moment pe drum ş~
scazi energia potenţială şi integrezi
pe timpul corespunzător intregului
drum, vei găsi că numărul ce-l vei
~---
obţine este mai mare decit pentru
mişcarea reală.
"Cu alte cuvinte, legile lui New-
ton ar putea fi enunţate nu in ferma
F=ma, ci în forma: energia cinetică
medie minus energia potenţială me-
die este cit se poate de mică pentru
drumul unui obiect ce merge din-
tr-un punct în altul.
"Să ilustrez ceva mai bine ce
însemnează acea"ta. Dacă iei cazul
cîmpului gravitattonal, atunci, dacă
particula are traiectoria x(t) (să
luăm numai o dimensiune pentru
moment; luăm o traiectorie care urcă
~---

şi coboară şi nu merge lateral), unde

x este înălţimea deasupra pămîntului,
energia cinetică este J.:.2 m (~)2 şi energia potenţială in orice moment este
. dt
mgx. Iau acum energia cinetică minus energia potenţială în orice mo-
ment de-a lungul drumului Şi o Integrez în raport cu timpul de la mo-
mentul iniţial la cel final. Să presupunem că în momentul iniţial tIam
pornit de la o înălţime oarecare şi la momentul final t 2 am terminat cu
certitudine într-un alt loc oarecare
 o LECŢIE SPECIALA ~ APROAPE CUVfNT CU CuvINT

"Atunci integrala este

Mişcarea reală este un oarecare tip

de curbă - este o parabolă, dacă
'reprezentăm coordonata în raport cu
timpul - şi dă o oarecare valoare
pentru integrală. Dar am putea să
ne imaginăm o altă mişcare, oare-
--+
care, ce merge foarte sus şi apoi
coboară intr-un mod bizar.
putem calcula energia cinetică minus energia potenţială şi integra
pentru un astfel de drum ... sau pentru orice drum dorim. Miracolul este
că drumul adevărat este acela pentru care integrala este minimă.
"Să încercăm Mai tntîi, să presupunem. că luăm cazul unei parti-
cule libere, pentru care nu există de Joc energie potenţială. Atunci le-
"gea spune că, mergind de la un punct la altul intr-un timp dat, integrala
energiei cinetice este minimă, astfel că particula trebuie să meargă cu
O viteză uniformă. (Ştim că acesta este răspunsul corect - a merge cu o
viteză uniformă.) De ee aşa? Din cauză că, dacă particula ar merge În
... vreun alt mod, vitezele ar fi uneori mai mari şi alteori mai mici decit
gl'Edia. Viteza medie este aceeaşi pentru fiecare caz, deoarece mobilul
trebuie să ajungă de "aici//, "acolo" Într-un timp dat,
"Ca Un exemplu, să spunem că îndeletnicirea ta este de a porni de
~\ şi de a ajunge la şcoală, într-un interval de timp, cu maşina. O
poţi face în mai multe moduri: poţi accelera ca un nebun la început şi
apoi să încetineştt cu frînele la sfîrşit, sau poţi merge cu o viteză uni-
formă, sau poţi merge înapoi un timp
ti apoi să mergi înainte şi aşa mai
.departe, Esenţial este că viteza me-
,,~e trebuie să fie, evident, distanţa
t9bală ce ai avut-o de parcurs rapor-
la timp. Dar dacă nu mergi cu
ză uniformă, atunci uneori mergi
repede şi uneori mergi prea
. Valoarea medie a pătratului
'va" ee- deviază în jurul unei
-----+
ii, după cum ştii, este întot-
:una mai mare decit pătratul me-
; astfel, integrala energiei cine-
 PRINCIPIUL ACŢIUNII MINIME

tice 'ar fi întotdeauna mai mare dacă

ai variat valoarea văezet tale, în loc
de a merge cu o viteză uniformă.
Vedem că integrala are un minimum
dacă viteza este o constantă (cind nu
existăforte). Drumul corect este ca
aceasta cel din figură.
"Un obiect aruncat în sus în-
tr-un cimp grevitational se ridică la

---
început mai repede şi apoi înceti-

neşte. Aceasta se întîmplă

există de asemenea energie poten-
deoarece

ţială şi trebuie să avem cea mai mică

diferenţă, în medie, a energiei cine-
tice şi potenţtale. Din cauză că energia potenţială creşte atunci cind ne
urcăm in spaţiu, vom obţine o diferenţă mai mică dacă ajungem cit se
poate de repede sus, unde există o energie potenţială mare. Aittmci pu-
tem 'scădea energia potenţială din dea cinetică şi să obţinem o medie mai
mică. Astfel, este 'mai bine să luăm un drumoai'e urcă, şi dobîndeşte
contribuţie negativă din partea energiei potenţiale.
"Pe de altă parte, nu poţi ajunge sus prea repede, sau prea departe,
deoarece vei avea 'atunci implicată prea multă energie cinetică - tre-
buie să mergi foarte repede pentru a ajunge sus şi a cobori din nou in
intervalul de timp fix, disponibil. Aşa că, nu doreşti să mergi prea de-
parte în sus, dar doreşti totusi să urei puţin. Astfel, rezultă că soluţia
este un fel de echilibru între tendinţa de a obţine mai multă energie
potenţială cu cea mai mică cantitate de energie cinetică suplimentară -
încercînd să obţii diferenţa, energie cinetică minus potenţială, cit mai
mică posibil.
"Aceasta este tot ceea ce mi-a spus, profesorul meu, deoarece el era
un foarte bun profesor şi ştia cind să se oprească din vorbit. Dar eu nu
ştiu cînd să mă opresc. Astfel, în loc de a lăsa ca o remarcă interesantă,
vă voi înspăimînta şi dezgusta cu complexităţile vieţii, demonstrind că ea
este într-adevăr astîeâ. Tipul de problemă matematică ce il vom avea
de rezolvat este foarte dificil şi nou. Avem o oarecare cantitate, care
este numită acţiune, S. Ea este energia cinetică minus energia potenţială,
integrată asupra timpului

Acţiune-e Se- "~(l'.:c-Ep)dt.

1,

Reamintiţi-vă că atit Ep , cit şi Ee sînt ambele funcţii de timp. Pe-ntr-u

fiecare drum posibil obţineţi un număr S diferit. Problema noastră ma-
tematică este de a găsi pentru ce curbă acest număr este cel mai mic.
o LECŢI]!:5PECIALA - APROAPE CUVINT CU CUV1NT
367

"Spuneţi - ah, acesta este chiar calculul obişnuit de maxime şi mi-

nime. Calculezl acţiunea şi diferenţiezi pentru a obţine minimul.
"Dar staţi! D€ obicei avem o funcţie de o variabilă oarecare şi tre-
buie să găsim valoarea 'acelei variabile acolo unde funcţia este ininimă
sau maximă. De exemplu, avem o vergea care a fost încălzttă da mijloc
şi căldura este Imprăştiată in jur. Pentru fiecare punct de pe vergea
există o temperatură şi trebuie să găsim punctul in care acea temperatură
este cea mai mare. Dar pentru fiecare drum în spaţiu avem un număr _
un lucru cu totul diferit - şi trebuie să găsim drumul în spaţiu pentru
oare numărul este minim. Aceasta este o ramură e matematicii complet
diferită. Ea nu este calcul (diferenţial) obişnuit. De fapt, ea este numită
calculul variaţional.
"Există multeprobleme de acest tip de matematică. De exemplu,
cercul este definit d-e obicei ca locul tuturorvpunctelor la o distanţă
constantă de un punct fix, dar un alt mod de a defini cercul este acesta:
un cerc 'este acea curbă de lungime dată care inchide cea mai mare arie.
Orice altă curbă inchide o arie mai mică decit un cerc pentru un peri-
metru dat. Astfel, dacă dăm problema: să se găsească acea curbă ce in-
chide 'Cea mai mare arie pentru un perimetru dat, am avea o problemă
de calcul variaţiorual- un calcul di-
ferit de cel cu oare sînteţi obişrruiti.
"Aşa, să efectuăm calculul pen-
tru drumul unui obiect, Iată modul
cum vom proceda. Ideea este: ne
imaginăm că există un drum adevă­
rat şi că orice altă curbă ce o dese-
năm este un drum fals, astfel 'că dacă
calculăm acţiunea pentru drumul fals
vom obţine o valoare mai mare decit
dacă calculăm acţiunea pentru dru-
mul adevărat.
----+
"Problemă: să se găsească dru-
mul adevărat, Unde este el? Un pro-
cedeu, evident, constă in a calcula
acţiunile pentru milioane şi milioane
de drumuri şi in a vedea care este
cea mai mică. Cînd o găsiţi pc cea
mai mică, acesta este drumul ade-
Vărat.
"Acesta este un mod posibil.
Dar putem să rezolvăm problema
mai bine in alt mod. Cînd avem o
----+
cantitate care are un minimum - de
exemplu, Într-o funcţie obişnuită ca
f;»'t","",~"r~
 PRINCIP!UL ACŢIlJNn MINIME

temperatura - una dintre proprietăţile minimului este că, dacă-ne în-

depărtăm de valoarea de minim in mărimi de ordinul întîi, abaterea func-
ţiei de la valoarea sa minimă este numai de ordinul doi. In orice 'alt loc
de pe curbă, dacă ne mişcăm o distanţă mică, valoarea funcţiei se modi;
.ăcă de asemenea în ordinul întîi. Dar la un minim, o deplasare foarte
mică în jurul acestui minim, nu produce nici o variaţie a funcţiei în
prima aproximaţie. -+
"Acest fapt îl vom îolost pentru a calcula drumul adevărat. Dacă
avem drumul edevărat, o curbă ce diferă numai puţin de el, în prima
aproximaţie nu va produce vreo diferenţă in 'acţiune. Orice diferenţă
va fi în aproximaţia a doua, dacă avem de fapt un minim.
"Aceasta este uşor de demonstrat. Dacă există o variaţie în prima
aproximaţie, cînd modific curba într-un anumit mod există o variaţie a
acţiunii, care este proporţională cu deviaţia Variaţia face acţiunea, pro-
babil, mai mare; altfel, nu am obţinut un minim. Dar atunci, dacă va-
riaţia este proporţională cu deviaţia. inversînd semnul devlaţtei, vom
face acţiunea mai mică. Am obţine că acţiunea creşte intr-un sens şi des-
creşte in sens opus. Singurul mod în care ar putea exista, de fapt, un
minim este ca in prima- eproxtmatie să nu se producă nici o variaţie,
ca variaţiile să fie proporţlonaie cu pătratul deviaţiei de la drumul ade-
vărat. '
"Lucrăm astfel in modul următor: notăm cu x(t) drumul adevărat -
cel pe care încercăm să-I găsim. Luăm un oarecar~um de incercare x(t),
care diferă de drumul adevărat printr-o cantitate mică, pe care o vom nota
'lItJ (eta de t).
~---
"Ideea este că, dacă calculăm
acţiunea S pentru drumul x(t).
atunci diferenţe între acel S şi B{;-
tfunea ce am calculat-o pentru
drumul x(t) - pentru a simplifica
scrierea"OI>utcrn nota S - dife-
renţa dintre S şi S, trebuie să fie
zero în apro;timaţia de ordinul in-
tîi a rnârimilor 1) mici. Ea poa te'
fi diferită de zero în al doilea or-
din, dar in primul ordin diferenţa
trebuie să fie zero.
"Iar aceasta trebuie să fie adevărată pentru orice rj. Nu chiar! Metoda
nu însemnează nimic dacă nu consideraţi drumuri care Încep toate şi se
te~ină toate în aceleaşi două puncte - fiecare drum începe intr-un anu-
~t punct la momentul ti şi se termină Într-un alt punct, oarecare, la t 2 ,
Ia~ acele puncte şi momente sînt menţinute fixe. Astfel, deviatiilc 'Il irc-
bule să fie zero la fiecare capăt, 1'l(t1) = O şi r1Ctz)=O. Cu această condiţie,
am specificat problema noastră matematică.
 o LECŢIE SPECIALA - APROAPE CUV!NT CU CUVINT 369

"Dacă nu aţi cunoaşte calculul diferenţial, aţi putea face acelaşi gen
de operaţie, pentru a găsi mîntmul unei funcţii obişnuite f(x). Aţi putea
dtscuta ce se întîmplă dacă luaţi f(x) şi adăugaţi o mică cantitate h la .r
,i presupuneţi corectla la f(x), in ordinul intii al lui h, ca fiind zero in
punctul de minimum. Aţi inlocui x+h pentru X şi aţi dezvolta pînă la
ordinul întîi în h ... exact cum vom proceda cu 1')".
"Ideea este atunci să inlocuim x(t)=x(t)+1'){t) in formula acţiunii

S~ m(~)'- Vlxljdt.
unde am notat energia potenţială V(x). Dertvata dx/dt este, evident, dori-
vata lui x(t) plus derivate lui 1')(t)j astfel pentru acţiune obţin expresia
- 1.

s~ I [{'(~;+ ~y - V(x+~)jdt.
1,
"Trebuie să scriem aceasta mai detaliat. Pentru termenul la pătrat
obţin

("')' '" di+

dt +2d't d, (d,),
dt .
Dar staţi! Nu mă ocup de termeni de ordin mai ridicat decît ordinul în-
tii; astfel, voi lua toţi termenii ce cuprind 1')2 şi puteri mai mari şi îi voi
pune într-o mică "cutie" numită «Ordinul doi şi mai mare». Din acest
termen obţin numai ordinul doi, dar vor exista ordine superioare din altă
parte. Astfel, partea de energie cinetică este
m
2"
("'dt)2 + m dedtdtd"l -l-Iordinul doi şi mai mare).
"Ne trebuie acum potenţialul V în x+lj. Consider 11 mic, astfel că pot
scrie Vix) ca o serie Taylor. El este aproximativ V(x); in aproximaţia
ţJrInătoare (din semniăcaţia obişnuită a derivatelor), co~cţia este de 1') ori
viteza de variaţie a lui V în raport cu x, ş.a.m.d:
.
Vlx+~)~V(x)+~V'(XI+:'L V"(x)+ ...
.
- - - 2 -
,,Am notat cu \T' derrvata lui V in raport cu x pentru a economisi
~erea. Termenul in 11 2 şi cei de după el cad in categoria «ordinul doi
ŞI mai mare» şi nu trebuie să ne preocupăm de ei. Adunînd totul îm-
preună, obţinem

~~[m (d')'
S-J l de d" . mare) jdt.
. dOI.ŞI.m81
dt -V(::)+m"dtdt-1')V(:9+(ordmul
:"j~ '.
',;b;':, . "Dacă ne uităm cu atenţie la expresie, vedem că primii doi termeni

&-
~,l~_<, ce t-ern aranjat aici corespund la acţiunea S 'pe care aş fi calculat-o P"
;/1'; drumul adevărat x. Lucrul asupra căruia (l;resc să mă concentrez este
"ji'l,'" , ,
,,,''o 00',,"'""
-
IL
 PRINCIPIUL ACŢIUNlI MINIME:
370

variaţia lui S - între S şi §.., ce l-am obţine pentru drumul

diferenţa
'adevărat. Această diferenţăo vom scrie re 38, numită variaţia lui S. Ne-
glijind termenii «de ordinul doi şi mai mare», 'am pentru bS

"Problema este acum următoarea: aceasta este o integrală anumită.

Eu nu ştiu ind cit este x, dar eu ştiu că, indiferent cît este 1), această in-
tegrală trebuie să fie rero. Bine, socotiţi voi, singurul mod in oare se
poate realiza aceasta este că ceea ce îl înmulţeşte pe 11 trebuie să fie zero.
Dar ce se întîmplă cu primul termen în care avem d'1/dt? Pînă la urmă,
dacă 1) poate fi oricît, derivate sa este de asemenea oricît,astfel că puteti
conchide că şi coeficientul lui dn trebuie să fie zero. Aceasta nu este
dt
chiar adevărat. Nu este chiar adevărat deoarece există o legătură între 11
şi derivata sa: ele nu sînt 'absolut independente, deoarece 1'](t) trebuie să
fie zero atît la ti cit şi la t z.
"Metoda de rezolvare 18 tuturor problemelor în calculul variational
foloseşte întotdeauna acelaşi principiu general. Faceţi să vaneze parame-
trul pe care doriţi să îl variaţi (aşa cum am făcut edăugîndu-l pe 1']);
sinteti atenţi la termenii de ordinul intii; apoi aranjaţi întotdeauna lucru-
rile într-o astfel de formă Incit să obţineţi o integrală de forma «un. oare-
care termen ori deplasarea (1'])>>, dar fără alte derivate (fără drv'dt). Totul
trebuie rearenjat astfel încît să avem intotdeauna «ceva» ori 1']. Veţi ve-
dea in cîteva clipe marea valoare a acestei afirmaţii. (Există formule care
vă spun cum să faceţi aceasta in unele cazuri, fără a calcula efectiv, dar
ele nu sînt destul de generale pentru a merita să ne ocupăm de ele; cel
mai bun lucru este să procedăm aşa cum facem noi.)
"Cum pot rearanja termenul în dl']!dt pentru a-l fare să aibă un 1']?
Pot face aceasta integrind prin părţi. Rezultă că întreaga poantă în eal-
culul variaţfilor constă în a scrie variatie lui S şi apoi in a integra prin
părţi, astfel ca derivatele lui să dispară. Întotdeauna se procedează ast-
fel, in orice problemă în care apar derivatele.
,,vă reamintiţi principiul general de integrare prin părţi. Dacă aveţi
o funcţie 1 ori ~, integrată in raport cu t, scrieţi derivata lui 1']1
de

Integrala pe care o studiaţi este aplicată asupra ultimului termen; astfel

rf de dt~"f- r "~dt.
J dt J de
o LECŢIE SPECIALĂ - APROAPE CUVINT CU CUVINT
371

de
"In formula noastră pentru bS, funcţia f este de mori CIt; prin ur-
mare, am următoarea formulă pentru 6S
1, 1,

3S~-m ~~ (1)\" _ r ,,(m~~(t)dt- cV'(x)~(t)dt.

dt "J~ & J-
1, 1]

Primul termen trebuie să fie evaluat la cele două limite t l şi t 2 . Apoi

trebuie să am integrala din restul integrării prin părţi. Ultimul termen se
ia fără modificări.
"Intervine acum ceva CE' se întîmplă întotdeauna - partea integrată
dispare. (De fapt, dacă partea integrată nu dispare, reformulaţt principiul,
adăugînd condiţii care să ne asigure că disparel) Am spus deja că 11 tre-
buie să fie zero la ambele capete ale drumului, deoarece principiul afirmă
că acţiunea este minimă dacă traiectoria variată porneşte şi sfîrşeşte in
punctele alese. Condiţia este că 11(t1)=O şi T](t 2 )= O. Astfel, termenul in-
tegral este zero. Regrupăm ceilalţi termeni şi obţinem

bs~Î[-m~;-n,,)]~(I)dt.
1,

Variatia lui S este scrisă acum aşa cum am dorit - există un termen
Între paranteze, să spunem F, Înmulţit cu l1(t) şi integrat de la ti la t 2•
"Avem că o integrală din ceva înmulţit cu 11{t} este totdeauna zero
\ F(t)~(t)dkO.
Am o funcţie oarecare de t; o înmulţesc cu Tj(t); şi o integrez de la un
capăt la altul. Şi, indiferent cît este rl, obţin zero. Aceasta înseamnă că
funcţia F(t) este zero. Aceasta este evident, dar oricum vă voi arăta un
fel de demonstraţie.
"Să pres,upunem că pentru Tj(t) iau ceva ce era egal cu zero pentru
orice t, exceptînd vecinătatea unei valori particulare. El rămîne zero
pînă te ajunge la acest t,
apoi saltă în sus pentru °
clipă şi apoi revine. Cind
etectuăm integrala acestui fj
înmulţit cu orice funcţie F,
singurul loc în care obţineţi
---~

ceva diferit de zero este acolo

unde 1'}(t) saltă, şi atunci ob-
ţineţi valoarea lui F în acel
punct înmulţită cu integrala
pe salt. Integrala pe salt, sin-
gură, nu este zero, dar cind

".
 PRINCIPIUL ACŢIUNII MINIME
'72

este înmulţită cu F trebuie să fie zero; astfel, funcţia F trebuia să fie

'zero unde era saltul. Dar saltul era oriunde am dorit să-i punt estael F
trebuie să fie pretutindeni zero.
Vedem că dacă integrala noastră este zero pentru orice 1'], atunci
roefi'cientul lui 1'] trebuie să fie zero. Integrala acţiunii va fi minimă pen-
tru drumul care satisface această ecuaţie diferenţială complicată

[ - m ::;- V' (~:)1 = o.

Ea nu este de fapt atît de complicată; aţi văzut-o mai inainte. Ea este
tocmai F=ma. Primul termen este masa ori acceleraţia şi al doilea este
derivate energiei potenţiale, care este forţa.
"Astfel, cel puţin pentru un sistem conservativ, am demonstrat că
principiul acţiunii minime dă răspunsul corect; el spune că drumul care
are 'acţiunea minimă este cel ce satisface legea lui Newton.
,,0 remarcă: nu am demonstrat că era un minimum - poate este
un maximum. De fapt, nu trebuie să fie un minimum. Este cu totul
analog cu ceea ce am găsit pentru ....principiul timpului minim» pe care
l-am discutat in optică. Acolo, de asemenea, am spus la inceput că este
timpul «minim». A rezultat, însă, că existau situaţii in care nu era
timpul minimum. Principiul fundamental era că pentru orice variaţie
de ordinul întîi de la drumul optic, variaţia de timp era zero; este
aceeaşi poveste. Ceea ce intelegem de fapt prin "minimă'" este că va-
riaţia de ordinul intii a valorii lui S, cînd var-iezi drumul, este zero. Nu
este în mod necesar un "minimum".
"Apoi, remarc unele generalizări. In primul rind, operaţia poate fi
făcută in trei dimensiuni. In loc de x, 'aş vrea x, y şi z ca funcţii de t;
acţiunea este mai complicată. Pentru mişcarea tridimensională trebuie
să folosiţi energia cinetică completă - m!2 înmulţit cu pătratul intregii
viteze. Adică,

"De asemenea, energia potenţială este o funcţie de x, y şi z, Şi, ce

ştim despre drum? Drumul este o curbă oarecare generală în spaţiu,
Cflre nu se desenează atit de uşor, dar ideea este aceeaşi. Şi, ce ştim
despre 1']? Păi, TI poate avea trei componente. Aţi putea devia drumurile
îndîrecţia x sau y sau z - sau aţi putea devia in toate cele trei direcţii
simultan. Astfel, TI ar fi un vector. Aceasta nu complică prea mult lucru-
rile. Deoarece numai variaţia de ordinul intii trebuie să fie zero, putem
efectua calculele prin trei deplasări succesive. Putem deplasa 11 numai
în . direcţia x şi să spunem că coeficientul trebuie să fie zero. Obţinem
O ecuaţie. Apoi il deplesâm in direcţia y şi obţinem o altă ecuaţie. Şi
in direcţia z şi obţinem o alta. Sau, evident, în orice ordine doriţi. Ori-
cum, obţineţi trei ecuaţii. Şi, evident, legea lui Newton este de fapt
exprimată prin trei ecuaţii in trei dimensiuni - una pentru fiecare
o LECŢIE SPECIALA - APROAPE CUVINT CU CuvINT

componentă. Cred că puteţi vedea practic că aceasta este menită să se

aplice, dar vă vom lăsa să vă arătaţi vouă înşivă că se aplică, in cazul
tridimensional. Intimplător, aţi putea folosi orice sistem de coordonate
doriţi, polar sau altul şi să obţineţi legile lui Newton apropiate acelui
sistem, văzînd direct ce se întîmplă dacă aveţi deviaţia 11 în rază, sau
în unghi etc.
"La fel, metoda poate fi generalizată la orice număr de particule.
Dacă aveţi, să spunem, două particule între care se exercită o forţă,
astfel încît să existe o energie potenţială mutuală, atunci adunaţi doar
energiile cinetice ale 'ambelor particule şi scădeţi energia potenţială a
interacţiunii mutuale. Şi, ce variaţi? Variaţi drumurile ambelor particule.
Atunci, pentru două particule ce se mişcă in spaţiul cu trei dimensiuni,
există şase ecuaţii. Puteţi varia poziţia particule! 1 în direcţia x, în di-
recţia y şi în direcţia z şi la fel pentru particula 2; astfel, există şase­
ecuaţii. Şi aşa ar şi trebui să fie. Există trei ecuaţii care determină ac-
celeraţia particulei 1 in funcţie de forţa asupra sa şi trei pentru acce-
leraţia particulei 2, din forţa asupra sa. Urmaţi acelaşi joc şi obţineţi
legea lui Newton in trei dimensiuni pentru orice număr de particule.
"Am spus că obţineţi legea lui Newton. Aceasta nu este chiar ade-
vărat, deoarece legea lui Newton include forţe neconservative ca fre-
carea. Newton a spus că ma este egal cu orice F. Dar principiul ac-
ţiunii minime este valabil numai pentru sisteme conseroonoe - unde
toaţ~fQrţele pot fi obţinute dintr-o funcţiede' potenţial. Ştiţi, însă, că
la un nivel microscopic - la cel mai profund nivel al fizicii - nu
există forţe neconservatdve. Forţe neconservative, ca frecarea, apar
numai din cauză că neglijăm complicaţiile microscopice - există prea
multe particule pentru a fi analizate. Dar legile fundamentale pot fi puse
sub forma principiului acţiunii minime.
"Să generalizez şi mai departe. Să presupunem că ne întrebăm ce
ce se întîmplă dacă o particulă se mişcă relativist. Nu am obţinut pînă
acum ecuaţia reletivistă corectă de mişcare; Fs--rna este corectă numai
în cazul ncrcletivlst. Intrebarea este: există un principiu corespunzător
al acţiunii minime pentru cazul relativist? Există. Formula în cazul rela-
tivităţii" este următoarea
t, t,
S =-moc? ~ Vl-v 2/C2dt_"q
~ [<P(x, y, z, t)-v· A (x, y, z, t)]dt.
~ "
Prima parte a Integralet acţiunii este masa de repaus mc înmulţită cu el!'
şi cu integrala unei funcţii de viteză, V
l-v 2/c 2 • Apoi, in locul energiei
potenţiale avem o integrală asupra potenţialului scalar <l> şiasupm po-
tenţialului vector A înmulţi cu v. Evident, noi includem atunci numai
forţe electromagnetice. Toate cimpurile electrice şi magnetice sînt date
în funcţie de ep şi A. Această expresie a acţiunii ne dă teoria completă
a mişcării reletiviste a unei singure particule intr-un cimp electro-
magnetic.
 PRINCIPIUL ACŢIUNil MINIME

"Evident, oriunde am scris v, voi Intelegeti că, inainte de a incerca

să calculaţi ceva, trebuie să înlocuiţi ~ pentru Vx şi aşa mai departe
pentru celelalte componente. De 'asemenea, acolo unde am scris simplu
x, y, z, veţi inţelege x(t), y(t}, z(t) explicitind dependente de 'timpul t.
De fapt, numai după ce aţi făcut aceste inlocuirt pentru v aveti formula
pentru acţiunea unei particule relativiste. Voi lăsa celor mai ingenioşi
dintre voi problema de a demonstra că această formulă a acţiunii dă de
fapt ecuaţii corecte de mişcare pentru cazul relativist. V -aş putea sugera
să calculaţi la început fără A, adică în absenţa cîmpului magnetic? Atunci
ar trebui să obţineţi componentele ccuatiei de mişcare ~ =-q\7<1>, unde,

vă amintiţi, P= ymv ".

1-~

" se
"Thte mult mai dificil
Variaţiile
să includă şi
devin mult mai complicate. Dar
cazul cu un potenţial vector.
pînă
la urmă, termenul de forţă
rezultă a fi egal cu q(E+vXB), aşa cum trebuie. Dar vă voi lăsa aceasta
vouă să vă jucaţi cu ea.
"Aş dori să accentuez că în cazul general, de exemplu, in formulele
relattvtste, Integrandul acţiunii nu mai are forma energiei ctnetice mi-
nus energia potenţială. Această separare simplă este adevărată numai în
V
aproximaţia nerclativistă. De exemplu, termenul 1R;)C 2 l_v 2/c2 nu este
ceea ce am numit energia cinetică. Problema stabilirii acţiunii în fie-
care caz particular trebuie să fie rezolvată printr-un fel de încercări şi
verificări. Este exact 'aceeaşi problemă ca şf eceea de a determina care
sînt legile de mişcare. Trebuie să porniţi de la ecuaţiile pe care le cu-
noaşteţi şi să vedeţi dacă le puteţi obţine în forma principiului acţiunii
minime.
,,0 altă remarcă casupra terminologiei. Funcţia oare este integrată
în raport cu timpul pentru a obţine acţiunea S este numită lagTangeian,
.i2, care este o funcţie numai de vitezele şi poziţiile particulelor. Astfel,
principiul 'acţiunii minime poate fi scris de asemenea
,
S~ l.e (x" v,)dt
unde prin Xj şi Vj sint
"
înţelese toatecomponentele poziţiilor şi ale vite-
zelor. Astfel, dacă auziţi pe cineva vorbind despre .Jagrangelan'' ştiţi
că vorbeşte despre funcţia care este folosită pentru a-l găsi pe S. Pentru
mişcarea reletivistă într-un cîmp electromagnetic
12 =-moc2"1-v~/c2_q(iP+v·A).
"Ar trebui să spun, de asemenea, că oamenii cei mai pedenţi şi mai
precişi nu-l numesc pc S actiune. Aceasta este numită «prima funcţie
principală a lui Hamilton». Imi displace să ţin o lecţie despre «prînei-
o LECŢIE SPECIALA - APROAPE CUVtNT CU CUV!NT
375

piul - primei-funcţii - principale - a lui - Hamilton minime".

Astfel, eu o numesc "acţiune". Deasemenea, din ce în ce mai multă
lume o numeşte acţiun-e. Vedeţi, istoric ceva diferit care nu este atît
de util a fost numită acţiune, dar eu cred că este mult mai firesc să
trecem la o definiţie mai nouă. Aşa că, acum şi voi veţi numi această
funcţie nouă acţiune şi foarte cu-
rînd toată lumea o va numi cu
acest nume simplu.
"Doresc să spun unele lucruri
asupra acestui subiect, oare sînt
asemănătoare cu discutia ce am
făcut-o despre principiul timpului

---~

minim. Există o diferenţă între

caracteristica unei legi oare spune
că o oarecare integrală de la un
punct la altul este minimă - care
spune ceva despre intregul drum
- şi a unei legi care spune că atunci cînd te deplasezi, există o forţă
ce produce o acceleraţie. Al doilea mod vă spune cum înaintezi de-a
lungul drumului, dar celălalt mod este o afirmaţie in mare asupra între-
gului drum. In cazul luminii, am vorbit despre legătura acestor două
moduri. Aş dori acum să explic de ce este adevărat că există legi dife-
renţiale atunci cînd există un principiu al acţiunii minime de arest tip.
Motivul este următorul: să considerăm drumul real in spaţiu şi timp.
Ca mai înainte, să luăm cazul unei singure dimensiuni, astfel că putem
reprezenta graficul lui x ca o funcţie de t. De-a lungul drumului ade-
vărat, S este minim. Să presupunem că avem drumul adevărat şi că el
trece printr-un punct oarecare a in spaţiu şi timp şi de asemenea prin-
tr-un alt punct vecin b.
"Dacă întreaga integrală de la t 1 la t 2 este minimă, este de asemenea
necesar ca .dntegrala de-a lungul micii secţiuni de la a la b să fie un
minim. Nu se poate 'Ca partea de la a la b să fie puţin mai mare. Altfel
aţi putea să dispuneţi de aceasta şi să faceţi întreaga integrală ceva mai
mare.
"Astfel, fiecare subdiviziune a drumului trebuie să fie deasemenea
un minim. Şi aceasta esteadevărart, indiferent cit de scurtă este sub-
diviziunea. Prin urmare, principiul că Întregul drum dă un minim poate
fi enunţat de asemenea spunind că o porţiune infinitezima1ă a drumului
are de asemenea ca traseu o curbă astfel încît acţiunea corespunzătoare
să fie minimă. Dacă luăm o diviziune a drumului destul de scurtă --
intre două puncte a şi b foarte apropiate - nu este important cum va-
riază potenţialul dintr-un punct într-altul îndepărtat, deoarece rămîneţi
aproape în acelaşi 'loc pe întreaga diviziune mici a drumului Singurul
lucru ce-l aveţi de discutat este variaţia de ordinul intii a potenţialului.
". PRINCIPIUL ACŢIUNil MINIME

Răspunsul poate depinde doar de derivata potenţialului şi nu de poten-

ţialulpretutindeni. Astfel, afirmaţia asupra proprietăţii globale a între-
gului drum devine o afirmaţie despre ce se întîmplă pentru o mică
porţiune a drumului - o afirmaţie diferenţială. Şi această afirmaţie dife-
renţială implică derivatele potenţialului, adică forţa într-un punct.
Aceasta este explicaţia calitativă a legăturii între legea globală şi legea
diferenţială.
"In cazul luminii am discutat de asemenea problema: cum găseşte
particula drumul adevărat? Din punct de vedere diîerentlal, este uşor
de înţeles. In fiecare moment ea obţine o acceleraţie şi ştie doar ce să
facă in acel moment. Dar toate instinctele voastre despre cauză şi efect
se zburlesc cind spuneţi că particula decide să ia drumul care urmează
să dea acţiunea minimă. «Miroase... ea drumurile vecine pentru a vedea
dacă au sau nu mai multă acţiune? In cazul luminii, cînd am pus fante
pe drum, astfel încît Iotonii să nu poată incerca toate drumurile, găsim
că ei nu-şi pot da seama ce drum să urmeze şi am avut fenomenul de
difracţie.
"Este adevărat acelaşi
lucru în mecanică? Este adevărat că particula
nu-şi urmează chiar drumul adevărat, ci se uită la toate celelalte traiec-
torii posibile? Şi, avind lucruri în cale (obstacole) şi nelăsînd-o să se
uite, este adevărat că vom obţine un analog al difracţiei? Evident, mi-
racolul este că intr-adevăr se comportă astfel. Aceasta este ceea ee spun
legile mecanicii cuantice. Astfel, principiul acţiunii minime este formulat
incomplet. El nu spune că o particulă ia drumul acţiunii minime, ci că
ea «miroase- toate drumurile din jur şi îl alege pe acela care are cea
mai mică acţiune, printr-o metodă enalogă cu cea prin care lumina îşi
alege drumul cel mai scurt. Vă reamintiţi că modul în care lumina îşi
alege timpul cel mai scurt era acesta; dacă mergea pe un drum ce nece-
sita un alt timp, ea ar fi ajuns cu o fază diferită. Şi amplitudinea totală
intr-un punct oarecare este suma contribuţîtlor amplitudinilor pentru
toate drumurile pe care poate 'ajunge lumina. Toate drumurile care dau
faze foarte diferite nu contribuie deloc. Dar dacă puteţi găsi un şir in-
treg de drumurieareau fazele toate de aproape aceleaşi valori, atunci
micile contribuţii se vor aduna şi obţineţi la sosire o amplitudine totală
rezonabilă. Drumul Important devine acela pentru care există multe
drumuri învecinate care dau aceeaşi taxă.
"Exact la fel se întîmplă lucrurile în mecanica cuantică. Mecanica
cuantică completă (pentru cazul nerelatlvist şi neglijînd spinul electro-
nului) se manifestă astfel: probabilitatea ca o particulă ce porneşte în
punctul L la momentul tI să ajungă în punctul 2 la momentul t 2 este
egală cu pătratul unei amplitudini de probabilitate. Amplitudinea totală
poate fi scrisă ca suma amplitudinilor pentru fiecare drum posibil _.
pentru fiecare drum de sosire. Pentru fiecare x(t) ce l-am putea avea
- pentru orice traiectorie imaginară - trebuie să calculăm o amplitu-
dine. Apoi le adunăm pe toate laolaltă. Cît luăm pentru amplitudinea
pentru fiecare drum? Integrala acţiunii ne spune cît ar trebui să fie
o LECŢIE SPECIALA - APROAPE CUVINT CU cuvINT
en
amplitudinea pentru un singur- drum. Amplitudinea este proporţională
cu o constantă oarecare înmulţită cu e lSJ1l , unde S este acţiunea pentru
acel drum. Adică, dacă reprezentăm faza amplitudinii printr-un număr
complex, argumentul fazei este sn.
Acţiunea S are dimensiunile energie
înmulţită cu timp şi constanta lui Planck Îi are aceleaşi dimensiuni. Ea
este constanta, ce determină cînd este importantă mecanica cuantică.
"Iată cum se lucrează: să presupunem că, pentru toate drumurile,
S este foarte mare în comparaţie cu 'Fi. Un drum contribuie cu o oare-
care amplitudine. Pentru un drum vecin, faza este foarte diferită, deoa-
rece cu un S enorm, chiar o mică variaţie În S înseamnă o fază complet
diferită - deoarece li este atît de mic. Astfel, drumurile vecine îşi vor
anihila efectele la însumare - exceptind o regiune şi aceasta este aceea
pentru care un drum şi drumul vecin dau, În prima aproximaţie, aceeaşi
fază (mai precis, aceeaşi acţiune în limitele valorii Îi). Numai acele dru-
muri vor fi importante. Astfel, în cazul limită în care constanta lui
Planck fi tinde la zero, legile corecte ale mecanicii cuantice pot fi rezu-
mate spunînd simplu: uitaţi toate aceste amplitudini ale probabilităţii.
Particula merge pe un drum special, anume acela pentru care S nu va-
riază În prima aproximaţie. Aceasta este relaţia intre principiul acţiunii
minime şi mecanica cuantică. Faptul că mecanica cuantică poate fi for-
-mulată În acest mod a fost descoperit în 1942 de un elev al acelui pro-
fesor, Badcr, despre care am vorbit la începutul acestei lecţii. [Mecanica
cuantică a fost Iniţial formulată dîndu-se o ecuaţie diferenţială pentru
amplitudine (Schrădioger) şi de asemenea printr-o oarecare altă mate-
matică, matriceală (Hcisenbergj].
"Doresc să vorbesc acum despre alte principii de minim din fi7.ică.
Există multe, foarte interesante. Nu voi încerca să le enumăr pc toate
acum, ci voi descrie doar încă unul. Mai tîrziu, cînd ajungem la un fe-
nomen fizic care are un principiu de minim simpatic, vă voi vorbi atunci
despre el. Doresc să arăt acum că putem descrie electrostatica, nu dînd
o ecuaţie diferenţială pentru cimp, ci spunînd că o integrală oarecare
este maximă sau minimă. Mai întil, să luăm cazul cînd densitatea de
sarcină 'este cunoscută pretutindeni şi problema este de a găsi poten-
ţialul ctl pretutindeni în spaţiu. Ştiţi că răspunsul ar trebui să fie

7 2(!;J=-p/so.

Dar un alt mod de a enunţa acelaşi lucru este acesta: să se calculeze

integrala U*, unde

TJ~ ';:~(7(!;J)2dV-~p(!;JdV,
care este o integrală de v olum ce trebuie luată pc întregul spaţiu.
Această mărime este minimă pentru o distnbuţre corectă de potenţial
Q>(x, v, z).
 PRTNClI'IUL ACŢIUNII MrNIME
378

"Putem arăta că, intr-adevăr, cele doua afirmaţii despre electro-

statică sint echivalente. Să presupunem că luăm orice funcţie <P. Dorim
să a'rătăm că atunci cind luăm pentru cI> potenţialul corect cP plus o
mică deviaţie t, atunci, în ordinul întîi, variaţia lui U* este zem Scriem
astfel
<I>~~+t
"Funcţia ~ este cea pc care o căutăm, dar facem o variaţie a sa
pentru a găsi cum trebuie să fie ea pentru ca variaţia întîia a lui U*
să fie zero. Pentru prima parte a lui U* ne trebuie
CV'cD)2 -('7~)2+-2v~' \lf+C\7f)2.
Singurul termen de ordinul intii care va varia este
2v~' 'V1.
In al doilea termen al cantităţii U*, intcgrandul este
p<l>~,p~+pj
a cărui parte variabilă este pf. Astfel, retinind doar părţile variabile, ne
trebuie integrala
LW'~I('ov~' vj-pf)dV,
"Unnind, acum, vechea regulă generală, trebuie să obţinem expre-
sia lipsită de derivatele lui f. Să ne uităm acum la ceea ce reprezintă
derivatele. Produsul scalar este
~<P af atI> CI + a<I> af
~dX+c;2Y ~2Z
pe care trebuie să-I integrăm in raport cu x, cu y şi cu z. Aici este tru-
eul: pentru a scăpa de af/6x integrăm prin părţi in raport cu x. Aceasta
va deplasa derivata asupra lui q,. Este aceeaşi idee generală pe care am
folosit-o pentru a scăpa de de~atele în raport cu t. Folosim egalitatea
('a<I>af a<D r a~oI'
J~3idx=f ~-Jf ex7dx.
Termenul integrat este zero, deoarece trebuie să-I facem pe f zero la
infinit. (Aceasta corespunde la a-l face pe 11 zero la t 1 şi t 2• Astfel, prin-
cipiul ar trebui enunţat mai corect: U· este mai mic pentru adevăratul <l>
decit pentru orice alt e:p (x, y, z), avînd aceleaşi valori la infinit.) Facem
apoi acelaşi lucru pentru y şi z. Astfel, integrala JiU· este
!lU'~I(-" v'~-p)jdV,
Pentru ca această variaţie să fie zero pentru orice i, indiferent cît ar fi
acesta, coeficientului lui f trebuie să fie zero, d-eci
V2~=~p/to.
o LECŢIE SPECIALA - APROAPE CUVINT CU CUVINT

Regăsim vechea noastră ecuaţie. Astfel, propoziţia noastră de minim este

corectă.
"Putem generali7'..a propoziţia noastră dacă efectuăm calculele
intr-un mod puţin diferit. Să ne reintoarcem şi să efectuăm integrarea
prin părţi fără a lua componentele. Pornim de la următoarea egalitate
v'(fv~)~vf'v~+fv'~.
Dacă dtferenţlez partea stingă, pot arăta că este exact egală cu partea
dreaptă. Putem folosi acum această ecuaţie pentru a integra prin părţi.
In integrala noastră U*, îl inlocuim pe -\74>. v1 prin 1\72$_-
-\7-(1\1$), care este integrat pe volum. Termenul divergenţă inte'grat
pe volum-poate fi inlocuit printr-o integrală de suprafaţă
Iv' (fv~)dV~lfv.'!:.nda.
Deoarece integrăm asupra intregului spaţiu, suprafaţa asupra căreia in-
tegrăm este la infinit. Acolo, f este zero şi obţinem acelaşi răspuns ca
mai inainte.
"Numai că acum vedem cum să rezolvăm problema cînd ruz ştim
unde sint toate sarcinile. Să presupunem că avem conductort cu sarcini
împrăştiate pe ei într-un mod oarecare. Putem totuşi folosi principiul
nostru de minim dacă potenţialele tuturor conductorilor sint fixate.
Efcctuăm integrala pentru U* numai în spaţiul din afara tuturor con-
ductortlor. Atunci, deoarece nu îl putem varia pe $ pc conductor, f este
zero pe toate acele suprafeţe şi integrala de suprafaţă
~fv.!'nda
este şi ea egală cu zero. Integrala de volum rămasă

6U*= ~(-to\72'p-p~)fdV

trebuie efectuată numai in spaţiul dintre conductori. Evident, obţinem

din nou ecuaţia lui Polsson

Am arătat astfel că integrala noastră iniţială U* este de asemenea mi-

nimă dacă o evaluăm în spaţiul din afara conductorilor, ce sînt toţi la
potenţiale fixate (adică, astfel că orice funcţie de încercare cD(x, y, z)
trebuie să fie egală cu potenţialul dat al conductordor cînd x, y, z, este
un punct de pe suprafaţa unui conductor).
"Există un caz interesant cînd sarcinile sint toate aşezate pe con-
ductori. Atunci
 PRINCIPIUL ACŢIUNII MINIME
380

Principiul nostru de minim spune ca in cazul cind există conductor!

puşi la unele potenţiale date, potenţialele intre aceştia se ajustează de
la sine, astfel că integrala U* este minimă. Ce este această integrală?
Termenul "V<1> este cîmpul electric, deci integrala este tocmai energia
electrostatkă. Cîmpul adevărat este acela - dintre toate cele ce pro-
vin din gradtentul unui potenţial -
care are energia totală minimă.
"Aş dori să folosesc acest rezul-
tat pentru a calcula ceva particular,
pentru a vă arăta că aceste lucruri
sînt de fapt foarte practice. Să pre-
supunem că iau doi conductori în
forma unui condensator cilindric.
Conductorul din interior are poten-
ţialul V şi cel din exterior este la

----+
potenţialul zero. Fie a raza conduc-
torului interior şi b a celui exterior.
Putem presupune acum orice distri-
buţie de potenţial Între cei doi conductori. Dacă îl folosim pe ~ cel

corect şi calculăm (€o/2) ~ (v~)2dV, aceasta ar trebui să fie egală C11

energia sistemului, ~ CV 2
. Putem calcula astfel capacitatea C şi cu aju-
torul principiului nostru. Dar dacă folosim o distribuţie greşită de poten-
ţial şi încercăm să calculăm capacitatea C prin această metodă, vom
obţine o capacitate care este prea mare, deoarece Veste specificat. Orice
potenţial presupus 4>, care nu este exact cel corect, va da un C fals, oare
este mai mare decît valoarea corectă. Dar dacă funcţia cP falsă este orice
aproximaţie grosieră, C va fi o aproximaţie bună, deoarece eroarea in C
este de ordinul doi în raport cu eroarea lui CP.
"Să presupunem că nu cunosc capacitatea unui condensator cilin-
dric. Putem folosi acest principiu pentru a o găsi. Tot ghicesc la func-
ţia potenţial cP pînă ce obţin cea mai coborîtă valoare C. Să presupu-
nem, de exemplu, că iau un potenţial ce corespunde la un cîmp constant.
(Ştiţi, evident, că de fapt cimpul nu este constant aici; el variază ca l/r.)
Un cimp constant este echivalent cu un potenţial ce depinde liniar de
distanţă. Pentru a satisface condiţiile pe cei doi conductori, trebuie ca

<I>~ V (,- '-0).

b-o
Această funcţie este V la r = a, zero la r = b şi intre cele două are o
pantă constantă egală cu - V,/(b-a). Astfel, pentru a obţine inte-
grala U* se înmulţeşte pătratul acestui gradtent prin 6.0/2 şi se inte-
grează pe intregul volum. Să facem acest calcul pentru un cilindru de
el LECŢIE SPECIALĂ - APROAPE CUV1NT CU CUvINT
381

lungime unitate. Un element de volum cu raza r este 2Jtr dr. Efectuînd

integrala, găsesc că prima mea încercare dă capacitatea

~ r ~ 2Jtr dr.
b
!.- CV 2 (prima incercarej e-
2 2 Ja (b-a)"
Integrala este uşoară; ea este tocmai
rr V' (b+')
b-,
.
Am 'astfel o formulă pentru capacitate, care nu este adevărată, dar este
aproximativă
~= b--"-a.
21lE. 2(b-a)

Ea este, natural, diferită de răspunsul corect C=2Jtioiln(b/a), dar nu

este prea rea. Să o comparăm cu răspunsul corect pentru cîteva valori
ale lui b]a. Am calculat răspunsul in acest tablou:

"- C (adevirBt)
21"1:',
C (prima BPrD".)
2'1"<,

, 1,4423 1,500
4 0,721 0,833
10 0,434 0,612
100 0,267 0,510
1,5 2,4662 2,50
1,1 10,492070 10,500000

Chiar atunci cind bţa este 2 - ceea ce dă o mare variaţie a cîmpului

In comparaţie eu un cîmp ce variază liniar - obţin o foarte bună apro-
ximaţie. Răspunsul este, evident, puţin prea mare, aşa cum ne-am aştep­
tat. Lucrurile devin mult mai rele dacă aveţi un fir subţire într-un cilin-
dru mare. Aîunci cîmpul are variaţii enorme şi dacă-l reprezentati
printr-o constantă, nu procedaţi foarte bine. Cu b/a=100, ne îndepăr­
tăm de rezultatul corect printr-un factor cu mărimea doi. Lucrurile
stau mult mai bine pentru b/a mic. Pentru a lua extrema opusă, cînd
eonductortl nu sînt foarte îndepărtaţi - să spunem b/a= 1,1 - atunci
cimpul constant este o aproximaţie foarte bună şi obţinem valoarea co-
rectă pentru C în limitele unei zecimi de procent.
"Aş dori să vă spun cum să îmbunătăţiţi un astfel de calcul. (Evi-
dent, voi cunoaşteţi răspunsul corect pentru cilindru, dar metoda este
aceeaşi pentru alte forme neregulat-e, unde nu puteţi cunoaşte răspun­
sul corect.) Pasul următor este de a încerca o aproximaţie mai bună la
mărimea necunoscută adevărată <1>. De exemplu, am putea incerca o
COnstantă plus un <1> exponenţial etc. Dar cum ştiţi, cind aveţi o aproxi-
maţie mai bună pînă nu-l cunoaşteţi pe <1> cel adevărat? Răspuns: îl
calculaţi pe C; 'cea mai mică valoare a lui C este valoarea cea mai
 PRINCIPIUL ACŢIUNII MINIME
382

aproape de adevăr. Să verificăm această idee. Să presupunem că poten-

ţialul nu este liniar ci este, să spunem, pătratic în r - deci cimpul
electric nu este constant ci liniar. Cea mai generali] formă pătratică care
satisface condiţiile <P=·=O la r= b şi <1> =" V la r=a este

[ ('- ")
w=V 1+(1 b-a -(l+a) b-a ('-")']
unde a este orice număr constant. Această formulă este ceva mai com-
plicată. Ea implică în potenţial un termen pătratic, precum şi un termen
liniar. Este foarte uşor de calculat d.o ea cîmpul. Cimpul este tocmai
E= _d1> = -~+2(l + o:)J!:.=-~_.
d,. b-a (b-a)'
"Trebuie să ridicăm această expresie la pătrat şi să integrăm asupra
întregului volum. Dar staţi o clipă. Cit ar "trebui să iau pentru con-
stanta et? Pot lua o parabolă pentru <1>; dar ce parabolă? Iată ce fac:
calculez capacitatea cu un o: arbitrar. Ceea ce obţin este

-"--~-"-["-(~+~+l)+~"'+~]'
211e.. b- a a 6 3 6 S
Pare puţin complicat, dar rezultă din integrarea pătratului cîmpului.
Acum îl iau pe et respectiv. ştiu că adevăratul C are o valoare mai
mică decît orice voi obţine din calcul; astfel, orice tnlocutesc pentru a,
voi obţine un răspuns prea mare. Dar dacă mă joc cu o: şi obţin valoarea
cea mai coborîtă posibilă, acea valoare este mai aproape de adevăr decît
orice altă valoare. Astfel, ceea ce fac 'acum este de a lua acea valoare
a lui a, care dă valoarea minimă pentru C. Calculînd-o în mod obişnuit,
obţin că minimul lui C apare pentru o: =-~.Inlocuînd acea valoare
b+"
in formulă, obţin pentru capacitatea minimă

C b"+4ab+a'
2m;, 3 (b" _ aO)

"Am calculat ce ne dă această formulă pentru diferite valori ale

lui b]a. Notez aceste numere C (pătratic). Iată tabloul ce compară C
(pătratic) cu C (adevărat)

s: C (,(levi".t) r; (pătratle)

2''', z"••
2 1,4423 1,444
4 0,721 0,738
0,475
1~
0,434
0,267 0,346

1,5
1,1
2,4662
lO,49207()
2,4667
10,492065 •
o LECŢIE SPECIALĂ - APROAPE CUVINT CU CUVIN'l'
383

"De exemplu, cind raportul razelor este 2 la 1, obţinem 1,444, care

este o aproximaţie foarte bună la răspunsul adevărat, 1,4423. Chiar si
pentru b/a mai mari, aproximaţia rămîne foarte bună - cu o eroare
de numai 10 procente - cind bţa este 10 la 1. Dar cînd raportul devine
100 la 1 - lucrurile încep să meargă rău. Obţin valoarea C=0,346 în
loc de 0,267. Pe de altă parte, pentru un raport al razelor de 1,5 răspun­
sul este excelent şi pentru bla egal cu 1,1 răspunsul rezultă 10,492065
În loc de 10,492070. Unde răspunsul ar trebui să fie bun, el este foarte,
foarte bun.
"Am dat aceste exemple, mai întîi, pentru a arăta valoarea teoretică
a principiului acţiunii minime şi a principiilor de minimum în general
şi, În al doilea rînd, pentru a arăta utilitatea lor practică - şi nu pentru
a calcula o capacitate cînd cunoaştem deja răspunsul. Pentru orice altii
formă, puteţi ghici un cîmp aproximativ cu unii parametri necunoscuţi
ca a şi apoi să-i ajustat! pentru a obţine un minim. Veţi obţine rezul-
tate numerice excelente pentru probleme altfel inebordabtle."

o notă adăugată după lecţie

"Aş dori să adaug, ceva pentru care nu am avut timp în cursul Icc-
tiei. (Se pare că întotdeauna pregătesc mai mult decît am timp să ex-
pun.) Aşa cum am menţionat mai înainte, am început să fiu interesat
de o problemă în timp ce lucram la această lecţie. Doresc să vă spun
care este acea problemă. Printre principiile de minim pe care le-aş putea
menţiona, am observat că majoritatea izvorăsc într-un mod sau altul din
principiul acţiunii minime al mecanicii şi electrcdtnamlcti. Dar exîsţă
de asemenea o clasă de fenomene care nu are această proprietate. Ca
un exemplu, dacă curentti trebuie să treacă printr-o bucată de material
în conformitate cu legea lui Ohm, curenţii se distribuie de la sine În
interi0!Ul bucăţii, astfel încît viteza de generare a căldurii este minimă.
. Putem spune, de asemenea (dacă lucrurile sînt menţinute izoterm} că
viteza. cu care este generată energia este minimă. Dar, conform teoriei
I clasice, acest principiu rămîne de asemenea valabil, chiar la determina-
rea distribuţiei de viteze a elcctrontlor în interiorul unui metal care
transportă un curent. Distribuţia de viteze nu este chiar distribuţia de
echilibru (Capitolul 40, volumul 1, ecuaţia (40.6)), deoarece ei sînt pur-
taţi lateral. Noua distribuţie poate fi găsită din principiul că ea este
distribuţia pentru un curent dat, pentru care entropia dezvoltată pe
Secundă prin ciocniri este cît se poate de mică. Descrferea edevăretă a
comportării electronflor ar trebui însă să fie dată de mecanica cuantică.
Intrebarea este; rămîne de asemenea valabil acelaşi principiu de gene-
rare a entropiei minime cind situaţia este descrisă prin mecanica cuan-
tică? Nu am găsit încă răspunsul.
 PRINCIPIlJL ACŢIUNII MINIME

"Intrebarea este, evident, 'academic interesantă. Astfel de principii

sînt :fascinante şi întotdeauna merită de văzut cît sint de generale. Dar
şi dintr-un punct de vedere mai practic, eu doresc să cunosc. Eu şi cu
cîţiva colegi, am publicat o lucrare în care am calculat aproximativ prin
mecanica cuantică rezistenţa opusă unui electron ce se mişcă printr-un
cristal tonic ca NaeI. [Fcynman, Heilworth, Iddings şi Platzman "Mo-
bilitatea electronilor lcnţi într-un cristal polar", Phys. Rev., 127, 1004
(1962)J. Dar dacă ar exista un principiu de minim, am putea să-I folo-
sim pentru a face rezultatele mai corecte, exact cum principiul de mi-
nim pentru capacitatea unui condcnsator ne-a permis să obţinem o ast-
fel de exactitate pentru acea capacitate, chiar dacă am avut numai o
cunoaştere rudimentară a cîmpului electric".
 , e· z f
,::g~. Soluţii ale ecuaţiilor lui Maxwell în vid

20.1. Unde în vid; unde plane

In capitolul 18 am ajuns la punctul în care aveam ecuaţiile lui Max-

well în formă completă. Tot ceea ce este cunoscut despre teoria clasică
a cîmpurilor electrice şi magnetice poate fi găsit în cele patru ecuaţii:

II. vXE~'- 88
2t
IV. c2VXB=1..+~.
f o ot
Cînd punem împreună toate aceste ecuaţii, apare un nou fenomen
remarcabil: cîmpurile generate de sarcinile in mişcare pot părăsi sur-
sale şi pot călători în spaţiu. Am considerat un exemplu special, în
care este stabilită brusc o foaie infinitâ de curent. După ce curentul a
circulat timpul t, există CÎmpuri magnetice şi electrice uniforme ce se
extind pînă la distanţa ct de la sursă. Să presupun-em că foaia de cu-
rent se află in planul yz, cu o densitate superficială, de curent J îndrep-
tată către ypozitiv. Cîmpul electric va avea numai o componentă y, şi
cimpul magnetic numai o componentă z. Mărimea componentelor cim-
purilor este dată de
(20.2)

pentru valori pozitive ale lui x mai mici decit ct. Pentru x mai mare
ctmpurăe sînt zero. Există, evident, cîmpuri asemănătoare ce se extind
pînă "Ia aceeaşi distanţă de la foaia de curent în sensul x negativ. In
figura 20.1 arătăm un grafic al mărimii cîmpurilor ca o funcţie de x la
momentul t. Pe măsură ce trece timpul, "frontul de undă" la distanţa ce
se mişcă spre exterior pe axa x, cu viteza constantă c.
Considerăm acum următorul şir de evenimente. Stabilim, un timp,
Un curent de intensitate unitate, apoi creştem brusc intensitatea curen-
".5 - Fizioa modern~ vol. II.
 SOLUŢII ALE ECUAŢJILOR LUI MAXWELL tN VID
386

tului la trei unităţi şi o ţinem constantă la această valoare. Cum va arăta

cîmpul? Putem vedea cum 'arată cîmpul in modul următor. Mai intii, ne
imaginăm un curent de intensitate unitate, care este stabilit la t=O şi
este lăsat pentru totdeauna constant. Cimpurile pentru x pozitiv sînt
date atunci de graficul din partea (a) a figurii 20.2. Ne întrebăm, apoi,
ce s-ar întîmpla dacă am stabili un curent staţionar de două unităţii la
momentul t 1·

I
b clt-t,l •
~

ci
Fig. 20.1. Cîmpul electric şi cel mag-
netic ca o funcţie de x la momen-
tul t, după ce foaia de curent este
stabilită.
L,d;
aN,)
c
Fig. 20.2. Cîmpul electric al unei
foi de curent. (al O unitate de cu-
rent stabilit la t=O. (b) Două uni-
tăţi de curent stabilite la t=t,.
(e) Suprapunerea lui (a) şi (b).

Cîmpurile in acest caz VOr fi de două ori mai mari ca inainte, dar
se VOr extinde pe axa x numai pînă la distanţa c(t-t1 ) , aşa cum e ară­
tat in partea (b) a figurii. Cind adunăm aceste două soluţii, folosind
principiul 'suprapunerii, găsim că suma curenţilor de la cele două surse
este Un curent de o unitate pentru timpul de la zero la tI şi un curent ",J
de trei unităţi pentru timpi mai mari decît tt. La momentul t cîmpurile
vor varia cu x, aşa cum este arătat în partea (c) a figurii 20.2.
Să luăm acum o problemă mai complicată. Să considerăm un curent,
care este stabilit la o unitate Un timp oarecare,apoi este stabilit la trei
unităţi şi apoi este întrerupt la zero. Care sînt cîmpurile pentru un
astfel de curent? Putem găsi soluţia în acelaşi mod - adunînd soluţiile
a trei probleme separate. Mai întîi, găsim cimpul pentru un curent in
trepte, de o intensitate unitate. (Am rezolvat deja această problemă.)
Apoi, găsim cîmpurile produse de un curent in trepte, de două unităţi.
în sfîrşit, rezolvăm pentru cimpurile unui curent în trepte, de minus-
UNDE IN VID: UNDE PLANE
38'

trei unităţi. Cînd adunăm aceste trei soluţii, vom avea un curent care
este de intensitate unitate de la t=O pînă la un timp ulterior, să spu-
nem tl> apoi de intensitate trei unităţi pînă la un timp şi mai ulterior t;
şi apoi este oprit - adică, are valoarea zero. Un grafic al curentului î;].
funcţie de timp este arătat în figura 20.3, a. Cînd adunăm cele trei so-
luţii pentru cîmpul electric, găsim că variaţia sa. cu x, la un moment
dat t, este aşa cum arată în figura 20.3, b. Cîmpul este o reprezentare

il
O t,
O
r..
t, t
lJO cft-t;) be(t-tr)
I
el

Fig. 20.3. Dacă mtensuetea sursei de curent variază cum e arătat în {al, atunci la
X

momentul t arătat prin săgeată, cîmpul electric ca o funcţie de x este uşa cum e
arătat in (b).

a curentului. Distribuţia cîmpului în spaţiu este un grafic drăgut al

variaţiei în timp a curentului - desenat însă pe dos. Pe măsură ce
timpul trece, întreaga figură se mişcă spre exterior cu viteza c, astfel
că există o mică pată de cîmp ce se mişcă către x pozitiv, care conţine
o memorie completă, detaliată, a istoriei tuturor variaţiilor de curent.
Dacă am sta la cîteva mile depărtare, am putea spune din variaţia
cîmpului electric sau magnetic exact cum a variat curentul în sursă.
Veţi observa, de asemenea, că multă vreme după ce intreaga acti-
vitate în sursă s-a oprit complet şi toate sarcinile şi curenţii sînt zero.
pachetul de cîmp continuă să călătorească in spaţiu. Avem o distribuţie
a cimpurilor electrice şi magnetice care există independent de orice
sarcini sau curenţi. Acesta este noul efect care rezultă din sistemul com-
plet al ecuatlilor lui Maxwell. Dacă dorim, putem da o reprezentare ma-
tematică completă a analizei făcute aici, scriind că intensitatea cîmpu-
lui electric într-un loc dat şi la un timp dat este proporţională cu
curentul din sursă, dar nu la acelaşi timp, ci la un timp anterior
t,.......-x/c. Putem scrie
(20.3)

Am dedus deja, o credeţi sau nu, aceeaşi ecuaţie dintr-un 'alt punct
de vedere în volumul 1, cind ne-am ocupat de teoria indicelui de refrac-
ţie. Atunci trebuia să calculăm ce cîmpuri erau produse de un strat sub-
ţire de dipoli oscilanti Într-o foaie de material dielectrlc, cu dipolii puşi
în mişcare de cîmpul electric al unei unde electromagnetice incidente.
25'
 SOLUŢII ALE ECUAŢIILOR LUI MAXWELL îN VID
388

Problema noastră era de a calcula cimpurile combinate ale undei origi-

nale şi ale undei radiate de dipolit osctlenţi. Cum am putea calcula
cimpurile generate de sarcini mobile cînd nu am avut ecuaţiile lui
Maxwell? La acea vreme am luat ca punct de pornire (fără deduccre)
o formulă pentru cîmpurile radiante produse la distanţe mari de o sar-
cină punctiformă accelerată. Dacă vă veţi uita în capitolul 31 al volu-
mului I, veţi verlea că ecuaţia (31.10) este exact aceeaşi ca ecuaţia
(20.3), pe care tocmai am scris-o. Deşi deducerea noastră anterioară a
fost corectă numai la distanţe mari de la sursă, vedem acum că acelaşi
rezultat continuă să fie corect chiar şi pînă la surse.
Dorim acum să 'analizăm într-un mod general comportarea cîmpu-
rilor electrice şi magnetice în spaţiul vid departe de surse, adică de
curenţi şi de sarcini. Foarte aproape de surse - destul de aproape ast-
fel încît în timpul întîrzierii datorită transmisiei, sursa nu a avut timp
să se modifice mult - cîmpurile sînt foarte asemănătoare cu ceea ce
am găsit în cazurile pe care le-am numit clectrostaticc şi magnetosta-
tice. Dacă ne îndepărtăm la distanţe destul de mari, astfel încît intir-
zierea să devină importantă, natura cîmpurilor poate fi radical diferită)
de soluţiile ee le-am găsit. Intr-un sens, cîmpurile Încep să ia un car-ac-I
ter independent de surse atunci cind s-au îndepărtat de toate sursele.
Putem astfel începe prin a discuta comportarea cîmpurilor într-o regiune
unde nu sint curenţi sau sarcini.
presupunem că punem întrebarea: ce fel de cîmpuri pot exista in
regiuni unde P şi j sînt ambele zero? In capitolul 18 am văzut că semnifi-
caţia fizică a ecuaţitlor lui Maxwell ar putea fi exprimată de asemenea
cu ajutorul ecuatiilor diferenţiale pentru potenţialele scalare şi vec-
toriale:
(20.4)

(20.5)

Dacă p şi j sînt zero, aceste ecuaţii iau forma mai simplă

\l2 w_ 2-3"CIJ=O (20.6)

2 at"
1 a"A
\l2A---=O. (20.7)
c' 3tt
Astfel, in spaţiul liber potenţialul scalar <P şi fiecare componentă a poten-
ţialului vector A satisface aceeaşi ecuaţie matematică. Să presupunem că
punem o funcţie 't/l în locul oricărcia din cele patru cantităţi <1>, Ax, A.~,
A~; atunci dorim să cercetăm soluţiile generale ale următoarei ecuaţii
I 2 la"",
'l "---~o (20.8)
c' at" '
 UNDE I};I VID: UNDE PLANE
389

Această ecuaţie este numită ecuaţia undelor tridimensionale, deoarece

funcţia ,p
poate depinde în general de x, y şi z şi trebuie să ne preocu-
păm de variaţiile în toate cele trei coordonate. Aceasta este clar dacă
scriem explicit cei trei termeni ai operatorului laplacetan
a + f..."'_ + ~_ ~ c1"", = o.
2
",_
(20.9)
ax' ay' az' o' ata
în spaţiul liber, cimpurile E şi B satisfac de asemenea ecuaţia unde-
lor. De exemplu, deoarece B=\7XA., putem obţine o ecuaţie diferenţială
pentru B luînd rotorul ecuaţiei (20.7). Deoarece laplaceianul este un ope-
rator scalar, ordinea laplaceianulut şi a operaţiei de rotor poate fi in-
te:rschimbată

V X(v'A)-\7'(vXA)-v'B.
La fel. ordinea operaţiilor de rotor şi fJ/at poate fi lnterschimbată
1 3~A 1 a" 1 3"B
VX ~ a;; = C' af (VXA)= ;;: af'
Folosind aceste rezultate, obţinem următoarea ecuaţie diferenţială pentru B
28=0.
v2B_l a (20.10)
(lI at'
Astfel, fiecare componentă a cîmpului magnetic B satisface ecuaţia
undelor tridimensionale.
.
La fel, folosind faptul că E.=-\7.- ~,
~
rezultă
faptul că intensitatea cîmpului electric E în spaţiul liber satisface de
asemenea ecuaţia tridimensionale a undelor

(20.11)

Toate cîmpurile electromagnetice satisfac aceeaşi ecuaţie a undelor,

ecuaţia (20.8). Ne-am putea întreba: care este cea mai generală soluţie
a acestei ecuaţii? Insă, mai bine decît să abordăm această întrebare
dificilă direct, ne vom uita mai întîi la ce poate fi spus în general despre
, acele soluţii în care nu există variaţie în raport cu Y ji z. (Intotdeauna
rezolvaţi mai intii un caz uşor, astfel încît să puteţi vedea ce urmează
să se întîmple şi apoi puteţi aborda cazurile mai compllcate.) Să Pte-
Supunem că mărimiic cîmpurilor depind numai de x - că nu există
variaţii ale cîmpurilor în raport cu Y şi z. Evident, considerăm din nou
unde plane. Ar trebui să ne aşteptăm să obţinem rezultate oarecum
asemănătoare cu cele din paragraful precedent. De fapt, vom găsi exact
aceleaşi răspunsuri. Vă puteţi întreba: "De ce să o mai facem încă c
dată?". Este important să o mai facem din .nou, mai întîi, deoarece nu
am arătat că undele ce le-am obţinut erau cele mai generale soluţii pen-
tru undele planc şi, în al doilea rînd, deoarece am găsit cimpurile numai
 SOLUŢII ALE ECUAŢTILOR LUI MAXWElL lN VID
390

pentru un tip foarte particular de sursă de curent. Am dori să întrebăm

acum: care este tipul cel mai general de undă monodlmenstonală ce
poate exista în spaţiul liber? Nu putem găsi 'aceasta uttîndu-ne la ceea
ce se întîmplă pentru diferite surse particulare, ci trebuie să lucrăm
cu o generalitate mai mare. De 'asemenea urmează să lucrăm de data
aceasta cu ecuaţii diferenţiale, în loc de a lucra cu forme integrale.
Cu toate că vom obţine aceleaşi rezultate, există un obicei de a merge
cind Intr-un sens, cind într-altul pentru a arăta că nu are nici o impor-
tanţă pe ce drum mergeţi. Ar trebui să cunoaşteţi cum să faceţi lucru-
rile pe ambele căi, deoarece atunci cînd aveţi o problemă grea, veţi
găsi adesea că numai una dintre diferitele căi este tratabilă.
Am putea considera direct soluţia ecuaţiei undelor pentru o mărime
electromagnetică oarecare. In loc de aceasta, dorim să pornim de La in-
ceput cu ecuatiile lui Maxwell in spaţiul liber, astfel ca să puteţi vedea
legătura lor strînsă eu undele electromagnetice. Pornim deci cu ecuaţiile
din (20.1), punind sarcinile şi curenţii egali cu zero. Ele devin
1. v·E-O III. v·B~O
(20.12)
II. \7XE=- E!! IV. c2 \7XB= aE
3t 3t

.a
Scriem prima ecuaţie pe componente
\7. E= 3E" + ;)lE" E
"= o. (20.13)
aX dY aZ
Presupunem că nu există variaţii in raport cu y şi Z' astfel ultimii doi
termeni sint zero. Această ecuaţie ne spune că
,E, ~ O. (20.14)
ax
Soluţia ei este că E", componenta cîmpului electric in direcţia x, este o
constantă în spaţiu. Dacă vă uitaţi la IV în (20.12), presupunind că B
nu variază în raport cu y şi z, puteţi vedea că ~ste de asemenea con-
stant în timp. Un astfel de cîmp poate fi cîmpul staţionar al unor plăci
de condensator încărcate, la o mare distanţă. Nu sîntem interesaţi 'acum
intr-un astfel de cîmp static neinteresant; pentru moment sîntem intere-
saţi numai de cimpuri ce variază dinamic. Pentru cîmpuri dinamice,
E,,=O.
Avem atunci rezultatul important că pentru propagarea undelor
plane dn orice direcţie, cîmpul electric trebuie să fie perpendicular pe
direcţia de propagare. El poate, evident, să varieze totuşi intr-un mod
complicat in funcţie de coordonata x.
Cîmpul E transversal poate fi descompus intotdeauna in două compo-
nente, să spunem componenta y şi componenta z. Astfel, să calculăm
uIl/ caz in care cimpul electric are numai o componentă transversală.
Vom lua mai intii un cîmp electric care este intotdeauna in directia y,
UNDE tN VID; UNDE PLANE
391

cu componenta z nulă. Evident, dacă rezolvăm această problemă putem

rezolva de asemenea pentru cazul in care cîmpul electric este întot-
deauna în direcţia z. Soluţia generală poate fi exprimată întotdeauna
ca suprapunerea a două astfel de cimpuri.
Cit de uşoare devin acum ecuatiile noastre. Singura componentă a
cimpului electric care nu este zero este Ey şi toate derivatele excepttn-
du-le pe acelea în raport cu x - sint zero. Restul ecuatiilor lui Max-
well devin atunci foarte simple.
Să ne uităm apoi la cea de-a doua dintre ecuaţiile lui Maxwell
[II din ecuaţia (20.12)]. Scriind componentele rotorului lui E, avem
(vXE),~ oE,_'§t ~ O
2y 2z
('7XE)y= 8E~~8Ez = O
8z 8x

(\1 XE)~= 8Ey~aE.t" = 8Ey ,

crx au ax
Componenta x a lui v X E este zero deoarece derivatele în raport cu y
şi z sint zero. Componenta y este de asemenea zero; primul termen este
zero deoarece derlvata in raport cu z este zero şi al doilea termen este
zero deoarece E% este zero. Singura componentă a rotorului lui E care
nu este zero este componenta z, care este egală cu 8E
y
Punînd:ele
trei componente ale lui \7XE egale cu componentele corespunzătoare
o'
ale lui _ aB , putem conchide următorul lucru
,1 y
8::x = 0, 8: = O (20.15)

~z= _cE" (20.16)

3t 2x
Deoarece componenta x şi componenta yale cimpului magnetic au am-
bele derivate nule in raport cu timpul, aceste două componente sint toc-
mai cîmpuri constante şi corespund soluţiilor magnetostatice ce le-am
găsit 'anterior. Cineva se poate să fi lăsat unii magneţi permanenţi în
vecinătatea locului pe unde se propagă undele. Vom neglija 'aceste
cimpuri constante şi vom pune B, şi E" egal cu zero.
Incidental, am fi putut conchide deja că valoarea componentei x
a lui B ar fi trebuit să fie zero din motive diferite. Deoarece divergenţa
lui B este zero (din cea de-a treia ecuaţie a lui Maxwell), aplicind
aceleaşi 'argumente ca şi cele ce le-am folosit mai sus pentru cîmpul
electric, am conchide că de fapt componenta longitudinală a cîmpului
magnetic nu poate avea variaţie in raport cu x. Deoarece noi ignorăm
 SOL"CŢII ALE ECUAŢIILOR LUI MAXWELL !N VIn
392

astfel de cîmpuri uniforme în soluţiile ondulatorti, am fi pus Br egal

cu zero. In unde electromagnetice plane cîmpul B, la fel ca şi cimpul E"
trebuie să fie perpendiculare pe direcţia de propagare.
Ecuaţia (20.16) ne dă concluzia suplimentară că dacă cîmpul elec-
tric are numai o componentă y, cîmpul magnetic va avea numai o com-
ponentă z. Astfel, E şi B sînt reciproc perpendiculare. Aceasta este
exact ceea ce s-a întîmplat în cazul special ce l-am considerat deja.
Sîntem gata acum să folosim ultima dintre ecuaţiile lui Maxwell
pentru vid (IV, ecuaţia (20.12)). Scriind componentele, avem
c 2 (\7X B):r= c2 ? B z_ C2 dBy = aEr,
ay 3z ?t
e2CvXB)y=c2 cB.. _c2 3Bz = ;jEy, (20.17)
3z 2x at
c2(\7XB)z=c2 aB y _c2 aHr = 'aE z •
ax ;'y 3t
Din cele şase derivate ale componentelor lui B, numai termenul cH~:,ax
este diferit de zero. Astfel, cele trei ecuaţii ne dau simplu
_ c2 3Bz = 3E y • (20.18)

"* "
Rezultatul întregii munci depuse de noi este că numai cîte o compo-
nentă a cimpurilor electrice şi magnetice este diferită de zero şi că
aceste componente trebuie să satisfacă ecuaţia (20.16) şi (20.18). Cele
două ecuaţii pot fi 'combinate în una, dacă o derlvăm pe prima în raport
cu x şi cea de-a doua în raport cu tj părţile stîngi ale celor două ecuaţii
vor fi atunci aceleaşi (exceptind factorul ( 2 ) . Găsim astfel că E!I satis-
face ecuaţia
(20.19)

Am văzut mai înainte aceeaşi ecuaţie diferenţială, atunci cînd am stu-

diat propagarea sunetului. Ea este ecuaţia undelor pentru unde mono-
dimensionala.
Ar trebui să observaţi că în procesul de deducere am găsit ceva
mai mult decit este conţinut in ecuaţia (20.11). Ecuaţiile lui Maxwell
ne-au dat informaţia suplimentară că undele electromagnetice au com-
ponente ale cîmpului numai perpendiculare pe direcţia de propagare a
undelor.
Să ne reamintim ceea ce ştim despre soluţiile ecuaţiei monodtmen-
sionale a undelor. Dacă o cantitate '1jI satisface ecuaţia monodimensio-
Dală a undelor

(20.20)
 UNDE IN VID; UNDE PLANE
393

atunci o soluţie posibilă este funcţia ~(x, t) de forma

'l'x, t)~f(x-ct) (20.21)
adică o funcţie
oarecare de singura variabilă (x-ct). Funcţia f(x-ct)
reprezintă o formă "rigidă" in x care se propagă spre x pozitiv cu vi-
teza c (vezi figura 20.4). De exemplu, dacă funcţia f are un maximum

ct

Fig. 20.4. Funcţia f(x-ct) reprezintă o "alu-

ră" constantă ce se propagă spre x pozitiv
cu viteza c.

cind argumentul ei este zero, atunci pentru t=O maximul lui'" va apare
la x=O. La un moment oarecare ulterior, să spunem t=10, ţ(. va avea
maximul său la x=10 c. Pe măsură ce timpul trece, maximul se mişcă
spre x pozitiv cu viteza c.
Uneori este mai convenabil să spunem că o soluţie a ecuaţie! mo-
- nodimensionale a undelor este o funcţie de (t-x/c). însă, aceasta in-
seemnă să spunem acelaşi lucru, deoarece orice funcţie de (t-xjc) este
de asemenea o funcţie de (x--ct)

F(t-xle)~F
r- -,-, -"] ~f(x-et).

Să arătăm că f(x-ct) este intr-adevăr o soluţie a ecuaţiet undelor.

Deoarece ea este o funcţie de o singură variabilă - variabila (x-ct) -
vom nota prin r
deriveta lui f in raport cu această variabilă şi j" re-
prezintă a doua dertvată a lui f. Derivtnd expresia (20.21) in raport
cu x, avem
a. ~rex-et)

deoarece derivate lui (x-ci)

"
in raport cu x este 1. A doua derivată a
lui"" in raport cu x este, clar,
-,'''', ~ nx-et). (20.22)
,,'
Luind derivatele lui 1.jl in raport cu t, găsim
1'L c~ rex-et) (-e)
3'
(20.23)
f i =+c2j"(x-ct).
a"
Vedem că \jJ satisface într-adevăr ecuaţia monodimensională a undC'Lc.
 SOLUŢII ALE ECUAŢIILOR LUI MAXWELL IN VID
394

Vă puteţi minuna: "Dacă am ecuaţia undelor, cum ştim că ar tre-

bui să iau j(x-ct) ca o soluţie? Nu-mi place 'această metodă inversă.
Nu există vreun mod direct de a găsi soluţia?" Păi, un mod direct bun
este de a cunoaşte soluţia. Este posibil să .xoacem" un raţionament ma-
tematic aparent direct, in special fiindcă ş tim ce soluţie se presupune
a se obţine, dar nu este bine să ne jucăm cu o ecuaţie atit de simplă.
Curind veţi ajunge la situaţia că atunci cînd vedeţi ecuaţia (20.20),
aproape simultan vedeţi ~=f(x-ct} ca o soluţie. (Exact cum, acum
cînd vedeţi integrala din x 2 dx , ştiţi direct că răspunsul este x 3/ 3).
De fapt, dV.ar trebui să vedeţi deasemenea ceva mai mult. Nu
numai o funcţie de (x-ct) este o soluţie, ci şi orice funcţie de (x+ct)
este de asemenea o soluţie. Deoarece ecuaţia undelor conţine doar d!,
schimbînd semnul lui c nu apare nici o diferenţă. De fapt cea mai gene-
rală soluţie a ecuatie! monodtmensionale este suma a două funcţii arbi-
trare, una de (x-ct) şi cealaltă de (x+ct)
'!>~f(x-ct)+g(x+ct). (20.24)
Primul termen reprezintă o undă ce se propagă de--'a lungul axei pozi-
tive x, iar cel de-al doilea este o undă arbitrară 'Ce se propagă spre x
negativ. Soluţia generală este suprapunerea a două astfel de unde, am-
bele existînd simultan.

•
Văvom lăsa următoarea întrebare amuzantă, pentru a vă gindi
asupra ei. Să luăm o funcţie de forma
~=cos kx 'COs kct.
Această expresie nu este de forma unei funcţii de (x-ct) sau de (x+ct).
'Totuşi, puteţi arăta uşor că această funcţie este o soluţie a ecuatlet un-
delor, printr-o inlocuire directă în ecuaţia (20.20). Cum putem spune
atunci că soluţia generală este de forma (20.24)?

• •
Aplicind concluziile noastre asupra soluţiei ecueţiei undelor. com-
ponentei y a cimpului electric, Ey, conchidem că Eu poate varia în raport
cu x in Orice mod arbitrar. Insă, cimpurile ce există pot fi considerate
Întotdeauna ca suma a două imagini. O undă se propagă prin spaţiu
într-Un sens cu viteza c, cu un cimp magnetic perpendicular pe cimpul
electric; o altă undă se propagă În spaţiu in sens opus cu aceeaşi viteză.
Astfel de unde corespund la undele electromagnetice pc care le cunoaş­
tem - lumina, undele radio, undele infraroşii, undele ultraviolete şi
aşa mai departe. Am discutat deja radiaţia luminoasă în mare detaliu in
volumul 1. Deoarece tot ce am învăţat acolo se aplică la orice undă elec-
tromagnetică, nu trebuie să considerăm aici in mare detaliu compor-
tarea acestor unde.
UNDE tN VID; UNDE PLANE
395
l.-
Ar trebui, poate, să facem citeva remarci suplimentare asupra pola-
rizării undelor electromagnetice. In soluţia noastră ne alegem să consi-
derăm cazul special în care cîmpul electric are numai o componentă y.
Există, clar, o altă soluţie pentru unde ce se propagă in sensul plus sau
minus :Il, cu un cîmp electric ce are numai o componentă z. De-oarece
ecuaţiile lui Maxwell sint liniare, soluţia generală pentru unde mono-
dimensionala ce se propagă in direcţia x este suma undelor E y şi a un-
delor S". Această soluţie generală este rezumată în următoarele ecuaţii
E= (O, E y, E,,), B= (O, e; B.)
E,~I(x-ct)+g(x+ct), cB"~I(x-ct)-g(x+ct) (20.25)
E.=F(x-cl)+G(x+ct), cB!,=-F(x-ct)+G(x-!-ct).
Astfel de unde electromagnetice au un vector E a cărui direcţie nu este
constantă, ci se roteşte intr-un oarecare mod arbitrar in planul xy.
In fiecare punct cimpul magnetic este intotdeauna perpendicular pe
cimpul electric şi pe direcţia de propagare.
Dacă există numai unde ce se propagă într-o direcţie, să spunem
direcţia x pozitivă, există o regulă simplă care ne dă orientarea relativă
a cîmpurilor electrice şi magnetice. Regula este că produsul vectorial E XB
care este, evident, un vector perpendicular atît pe E cît şi pe B - este
indreptat în sensul de propagare a undelor. Dacă E este rotit spre B ca un
şurub drept, şurubul este indreptat în direcţia vitezei undei. (Vom vedea
mai tirziu că vectorul EXB are o semnificaţie fizică specială: el este un
vector care descrie scurgerea de energie într-un cîmp electromagnetic.)

20.2. Unde tridimensionale

Dorim acum să ne intoarcem la problema undelor tridimensionale.

Am văzut deja că vectorul E satisface ecuaţiile undelor. Să presupunem
că pornim de la ecuaţia
\7XE=- aB
3'
şi luăm rotorul ambelor părţi

VX (VXE)~- -'- (VXB). (20.26)

2'
Vă veţi reaminti eă rotorul rotorului oricărui vector poate fi scris ca
Suma '8 doi termeni, unul cuprinzînd divergenţa şi altul Iaplaceianul,
v X (V X E) ~ V (V· E)- V'E.
In vid, însă, divergenţa lui E este zero; astfel rămîne numai laplaceianul.
De asemenea, din a patra dintre ecuaţiile lui Maxwell în vid (ecuaţia
 SOLUŢII ALE ECUAŢIILOR LUI UAXWELL !N VID
396

20.12)) derivata in timp a lui c2\7XB este derivata a doua a lui E în raport
cu t
;, (;I'E
c'-(\7XB)~ - .
ot ct'
Ecuaţia (20.26) devine atunci
1 ?2E
\72E=~ - ,
, c" rlt"
oare este ecuaţia tridimensională a undelor. Scrisă în toată splendoarea
sa, această ecuaţie este, evident
32E 3"E
-+-+-----~O.
3}E 1 a""E (20.27)
vx' Cy'
"z' o' at'
Cum vom gasi soluţia generală ondulatorie? Răspunsul este că toate
soluţiile ecuatiei tridimensionale a undelor pot fi reprezentate ca o su-
prapunere a soluţiilor monodimensionale ce le-am găsit deja. Am obti-
net ecuaţia pentru unde ce se mişcă in direcţia x, presupunînd că
cîmpul nu a depins de y şi z. Evident, există 'alte soluţii in care cimpu-
rile nu depind de x şi z, reprezentind unde ce se propagă pe direcţia y.
Există apoi soluţii ce nu depind de x şi Y, reprezentînd unde ce se pro-
pagă in direcţia z. Sau, în general, deoarece am scris ecuaţiile noastre
trrtr-o formă vectorială, ecuaţia tridimensională a undelor poate avea
soluţii care sînt unde plane ce se mişcă în orice direcţie în, general. Din
nou, deoarece ecuaţiile sint Iiniare, putem avea simultan 'atitea unde
plane cîte dorim, propagîndu-se în la fel de multe direcţii. Astfel, cea
mai generală soluţie a ecuaţiei tridimensionale a undelor este o Supra-
punere de tot felul de unde plane mişcîndu-se în tot felul de direcţii.
Incercati şi imaginaţi-vă cum arată cimpurile electrice şi magnetice
in spaţiul din această sală de curs. Mai intii, există un cîmp magnetic
staţionar; el rezultă din curenţii din interiorul pămîntului - adică -
cîmpul magnetic constant al pămîntului. Apoi există unele cîmpuri
electrice neregulate, aproape statice, produse poate prin frecare, atunci
cînd diferiţi ascultători se mişcă în scaunele lor şi îşi ireacă mînecile
de braţele scaune-lor. Apoi există alte cîmpuri magnetice produse de
curenţii oscilanţi din reţeaua de conducte electrice - cîmpuri ce variază
cu o frecventă de 60 de cicli pe secundă, în sincronism cu generatcrul
de la digul de la Boudler. Dar mai interesante sînt cîmpurile electrice şi
magnetice ce variază cu frecvenţe mult mai mari. De exemplu, atunci
cînd lumina se propagă de la fereastră la podea şi de la perete la perete.
există mici oscilaţit ale cîmpurilor electrice şi magnetice mtşcîndu-se cu
viteza de 300000 kilometri pe secundă. Există apoi şi unde infraroşii
ce se propagă de la frunţile calde la tabla rece. Şi am uitat lumina ultra-
violetă, razele X şi undele radio ce se propagă prin încăpere.
De-a curmezişul încăperii aleargă unde electromagnetice ce j rans-
portă muzica unei orchestre de jazz. Există unde modulata de impulsuri
ce reprezintă tablouri ale unor evenimente ce se petrec in alte părţi ale
lumii sau de 'aspirine imaginare 'ce se dizolvă in stomscurt imaginare.
 IlIIlAGINAŢIE STIINTIFICA 397

Pentru a demonstra realitatea acestor unde este necesar doar a porni

echipamentul electronic ce transformă aceste unde in imagini şi sunete.
Dacă mergem mai in detaliu pentru a analiza chiar şi oscilaţiile
cele mai mici, există unde electromagnetice minuscule care au venit în
cameră de la distanţe enorme. Există oscilaţii minuscule ale cîmpului
electric, ale căror maxime sînt separate printr-o distanţă de un picior,
care au venit de la dcpărtărt de milioane de kilometri, transmise pă­
rnJ:ntului de nava spaţială Mariner II, care a trecut tocmai pe lînga
Venus. Semnalele sale poartă rezumate din informaţia ce a obţinut-o
despre planetă (informaţie obţinută de la undele electromagnetice C~
s-au propagat de la planetă la nava spaţială).
Există oscllatii foarte mici ale cimpurilor electrice şi magnetice
care îşi au originea la distanţe de bilioane de ani lumină - din gala-
xiile colpurâor- celor mai îndepărtate din univers. Că aceasta este ade-
vărat, s-a arătat .armplînd o sală cu fin;" - construind 'antene atît de
mari cit sala aceasta. Astfel de unde r-adio au fost detectate de la locuri
din spaţii mai depărtate decît domeniile accesibile celor mai mari tele-
sccape optice. Chiar şi ele, tclescoapele optice, sint simple colectoare de
unde electromagnetice. Ceea ce numim stele sint doar deducţii, deducţii
obţinute din singura realitate fizică ce am obţinut-o deja de la ele -
.dfntr-un studiu atent al ondulatulor infinit de complexe ale cimpurilor
electrice şi magnetice ce ajung la noi pe pămînt.
Există, evident, cîmpuri mai multe: 'Cimpurile produse de ilumina-
rea de la cîţiva kilometri, cimpurile produse de razele cosmice încărcate,
atunci cînd acestea zboară prin sală şi altele, şi altele. Ce lucru compli-
eet este cîmpul electric în spaţiul din jurul vostru! Cu toate acestea el
, ~tisf8C'e întotdeauna ecuaţia tridimensională a undelor.

)~ 20.3. Imaginaţie ştiinţifică

. V-OO'? rugat să vă imaginaţi aceste cîmpuri electrice şi magnetice.

'q\ Ce fac~ţi? Ştiţi cum? Cum îmi imaginez eu cîmpul electric şi magnetic?
.~ V:ă~ eu de fapt? Care sînt cerinţele imaginaţiei ştiinţifice? Este ea
"Îl;' _;~n'ţă de incercarea de a ne imagina că sala este plină de "ingeri ne-
~~...ţi'l? Da, ea nu este asemănătoare cu a ne imagina că există ingeri
:~ilZUţl. Este necesar un grad mult mai înalt de imaginaţie pentru a
ege cimpul electromagnetic decit a înţelege "îngerii invizibili". De ce?
v ' pentru a face "îngerii invizlbl.li" inteligibili, tot ceea ce tre-
s.a !fac este de a modifica proprietăţile lor puţin - îi fac puţin
. şi atunci eu pot vedea formele aripilor, lor şi a corpurilor şi a
urîlor. O dată ce ern reuşit să-mi imaginez un "inger vizibil", ab-
.'.. necesară - care este de a lua îngeri aproape invizibili şi de
J~gina complet invizibili - este relativ uşoară. Astfel dv. spuneţi:
ore, dă-mi te rog o descriere aproximativă a undelor electro-
ice, chiar dacă ea poate fi puţin inexactă, astfel încît şi eu să le
 SOLUŢll ALE ECUAŢIILOR LUI MAXWELL!N VID
398

pot vedea la fel cum pot vedea ingeri aproape invizibili. Apoi eu voi
modifica tabloul pînă la abstractizarea necesară".
Imi pare rău, dar nu pot face acest lucru pentru dv. Nu ştiu cum.
Nu 'am nici o reprezentare a acestui cîmp electromagnetic care să fie
exactă în vreun sens. Eu am ştiut despre cimpul electromagnetic de multă
vreme ~ am fost in aceeaşi poziţie in care sinteti dv., cu 25 de ani mai
înainte şi am 25 de ani in plus de experienţă in '8 gîndi despre aceste
unde oscilante. Cînd am inceput să descriu cîmpul magnetic ce se mişcă
prin spaţiu, am vorbit despre cîmpurile E şi B şi mi-am ondulat mîinile
şi v-aţi putut imagina că eu pot să le văd. Vă voi spune ce văd. Eu văd
un fel de linii oscilante vag urrrbrite - ici şi colo este scris pe ele cumva
un E şi B şi, poate, unele din linii au săgeţi pe ele - o săgeată ici sau
colo, ce dispare cind mă uit prea atent la ea. Cînd vorbesc despre cim-
puri ce se foiesc prin spaţiu, am o confuzie teribilă între simboluri pe
care le folosesc pentru a descrie obiectele şi obiectele însele. Eu nu pot
de fapt construi o imagine care să fie măcar aproape asemănătoare cu
undele libere. Astfel, dacă aveţi unele dificultăţi în a vă face o astfel
de imagine, nu al' trebui să fiţi îngrijoraţi că dificultatea voastră este
neobişnuită.
Ştiinţa noastră solicită colosal imaginaţia. Gradul de imaginaţie
necesar este mult mai mare decît cel necesar pentru unele dintre ideile
vechi. Ideile moderne sînt mult mai greu de imaginat. Totuşi, folosim
o mulţime de mijloace. Folosim ecuaţii şi reguli matematice şi face-m o
grămadă de desene. Ce înţeleg acum, este că atunci cînd vorbesc despre
cimpul electromagnetic în spaţiu, eu văd un fel de suprapunere a tutu-
ror diagramelor ce le-am văzut vreodată despre ele. Nu văd mici mă­
nunchiuri de linii de cimp alergînd în jur, deoarece mă îngrijorează că.
dacă eu alerg cu o viteză diferită, mănunchiurile ar dispare. Eu nu văd
măcar intotdeauna cimpurile electrice şi magnetice, deoarece uneori cred
că ar fi trebuit să-mi fac o imagine cu potenţialul vector şi cu potenţia­
lul scalar, deoarece acestea sint poate lucrurile cele mai semnificative
fizic, care oscilează.
Poate, singura speranţă, ziceţi, este de 'a lua o imagine matematică.
Dar ce este o imagine matematică? Intr-o imagine matematică există un
vector al cîmpului electric şi un vector al cimpului magnetic în fiecare
punct din spaţiu,adică, există şase numere asociate cu fiecare punct.
Vă puteţi imagina şase numere asociate cu fiecare punct în spaţiu?
Aceasta este prea greu. Vă puteţi imagina măcar şi un număr asociat
cu fiecare punct? Eu nu pot! Eu pot să-mi imaginez un astfel de lucru ca
temperatura in fiecare punct din spatiu. Aceasta pare a fi inteligibil.
Există o fîerbmţeală şi o răceală ce variază de la loc la loc. Dar, sincer,
eu mi Înţeleg ideea unui număr în fiecare punct.
Astfel, poate ar trebui să punem Întrebarea: putem reprezenta
cîmpul electric prin ceva asemănător cu o temperatură, să spunem, ase-
mănător cu deplasarea unei bucăţi de piftie? Să presupunem că am in-
cepe prin a ne imagina că lumea a fost umplută cu piftie subţire şi că
 tlllAGINAŢIE ŞTIINŢIFICĂ
399

de fapt cîmpurile ar reprezenta o oarecare distorsiune - să Spunem o

intindere şi o răsucire - a piftiei. Atunci am putea să ne reprezentăm
cimpul. După ce "vedem" cum arată, am putea îndepărta piftia. Mulţi
ani au încercat oamenii să facă acest lucru. Maxwell, Ampăre, Faraday
şi alţii au incercat să înţeleagă în acest mod electromagnetismuj, (Uneori
ei au numit piftie abstractă- "eter"). Dar a rezultat că încercarea de a
imagina cimpul electromagnetic în acest mod stătea de fapt în calea
progresului. Din păcate, sintem limitati la abstracţii, la a folosi simboluri
matematice pentru a descrie cîmpul etc. Dar, cu toate acestea, într-un
anumit sens cimpurile sint reale, deoarece după ce am terminat de a ne
fîţii 'cu ecuaţii matematice - făcînd S'au nu desene şi imagini, sau în-
cercind să reprezentăm vizual lucrul, putem totuşi să facem instrumen-
tele să detecteze semnalele de pe Mariner II şi să aflăm despre galaxii
situate la depărtări de miliarde de kilometri, ş.a.m.d.
Intreaga chestiune a imaginaţiei în ştiinţă este adesea înţeleasă gre-
.Şi.t de oamenii din alte specialităţi. Ei încearcă să verifice imaginaţia
noastră în modul următor. Ei spun: "iată un tablou al cuiva intr-o situa-
ţie. Ce îţi imaginezi că se va întîmpla după aceea?" Cînd spunem "nu-mi
pot imagina", ei pot să creadă că avem o slabă imaginaţie. Ei neglijează
faptul că ceea ce ni se permite să ne imaginăm în ştiinţă trebuie să con-
eorde cu ceea ce cunoaştem; cimpurile electrice şi undele despre care
vorbim nu sînt doar unele imagini fericite, pe care sîntem liberi să le
folosim cum vrem, ci idei care trebuie să fie in concordanţă cu toate legile
fizicii ce le cunoaştem. Nu ne putem permite să ne imaginăm serios lu-
cruri ce sint în mod evident in contradicţie cu legile cunoscute ale na-
turii. Şi astfel, modul nostru de imaginaţie este un joc foarte dificil.
lI"rebuie să ai imaginaţie pentru a te gîndi la ceva ce nu a fost niciodată
văzut înainte, ce nu a fost niciodată auzit inainte. In 'acelaşi timp, gîndu-
rile sint restrinse într-o haină strîmtă, spunînd aşa, 'limitată prin condt-
i! tille ce provin din cunoaşterea noastră a modului în care se comportă
natura. Problema de a crea ceva 'Ce e nou, dar ce concordă cu tot Ce s-a
văzut mai înainte, este de o dificultate extremă.
Ftiadcă sînt la acest subiect, doresc să vorbesc despre faptul dacă
',<F iva fi vreodată posibil să imaginăm frumuseţe pe care nu o putem vedea.
";.( &te o chestiune interesantă. Cînd ne uităm la un curcubeu, ni se pare
·':i!~'!~,;':~os. Toată lumea spune: "Ah, un curcubeu". (Vedeţi cît sînt de ştiin­
(~~J.{:··~ic. Mi-e frică să spun că ceva este frumos pină ce nu am un mod ex-
~ft;\~rnental de a-l defini.) Dar cum am descrie un curcubeu dacă am fi
,~:;.Ql'bl? Sîntem orbi cînd măsurăm coeîictentul de reflexie in infraroşu a
':'~\t1orurii de sodiu, sau cind vorbim despre frecvenţa undelor ce vin din-
'~i.I:-o galaxie ce nu o putem vedea Atunci facem o diagramă, facem o
~;~ntare. De exemplu, pentru curcubeu, ar fi intensitatea radiaţiei ra-
. tă la Iungtmea de undă măsurată cu un spectrofotometru pentru fie-
re' direcţie in spaţiu. In general, astfel de măsurători ar da o curbă ce
, ' 'fi plată. Apoi, într-o zi oarecare, cineva ar descoperi că pentru unele
;'i~diţii de vreme, şi la unele unghiuri în spaţiu spectrul de intensitate
 SOLUŢII ALE ECUAŢIILOR LUI MAXWELL IN VID

• O funcţie
de lungimea de undă s-ar comporta straniu; el ar avea o
'<:"'lbosă.
Atunci cînd inclinatia instrumentului ar fi variată numai puţin,
, 1riaximul bosei s-ar mişca de la o frecvenţă la alta. Atunci, într-o zi, re-
vista de fizică a oamenilor orbi ar putea publica un articol tehnic cu ti-
tăul "Intensitatea radiatiet ca o funcţie de unghi în unele condiţii ale
vremii". In acest articol ar putea să apară un grafic cum este cel din fi-
gura 20.5. Autorul ar remarca, poate, că la unghiuri mai mari ar exista
mai multă radiaţie de lungime de undă mare, în timp ce pentru un-

Fig. 20.5. Intensitatea undelor

electromagnetice in funcţie de
lungimea de undă pentru trei un-
ghiuri (măsurate de la direcţia
opusă soarelui), observată numai
Lungimedeundă în unele condiţii meteorologice.

ghlurl mai mici maximul de radiaţie ar apare la lungimi de undă mai

mici. (Din punctul nostru de vedere, am spune că lumina la 40° este pre-
dominant verde şi lumina la 42° este predominant roşie.)
Găsim graficul din figura 20.5, frumos? El contine mult mai multe
detalii decît sesizăm noi cînd ne uităm la curcubeu, deoarece ochii noştri
nu pot vedea detaliile exacte din forma unui spectru. Ochiul, însă, gă­
seşte că de fapt curcubeul este frumos. Avem destulă imaginaţie pentru
a vedea în curbele spectrale aceeaşi frumuseţe ce o vedem atunci cînd
ne uităm direct la curcubeu? Nu ştiu.
Dar să presupunem că avem un grafic 'al coeficientului de reflexie
a cristalului de dermă de sodiu ca funcţie de lungimea de undă în in-
fraroşu şi de asemenea ca o funcţie de unghi. Aş avea o reprezentare El
modului cum ar părea ochilor mei, dacă ei ar putea să vadă în infraroşu
- poate ceva "verde" incandescent, strălucitor, amestecat cu refâectăn
de la suprafaţă intr-un "roşu metalic". Aceasta ar fi un lucru frumos,
dar nu ştiu dacă pot să mă uit vreo dată la un grafic al coeficientului de
reflexie al NaeI, măsurat cu vreun instrument şi să spun că are aceeaşi
frumuseţe.
Pe de altă parte, chiar dacă nu putem vedea frumuseţe in rezul-
tatele măsurate, putem deja pretinde a vedea o oarecare frumuseţe în
ecuaţiile ce descriu legi fizice generale. De exemplu, in ecuaţia undelor
(20.9), există ceva frumos în legătură cu regularitatea apariţiei lui x, y,
z şi t. Şi, această simetrie frumoasă în apariţia lui x, y, z şi t sugerează
minţii~o şi mai mare frumuseţe ce are de-a face cu cele patru dtmen-
UNDE SFERICE
401

stunl, posibilitatea că spaţiul are simetrie cuadridimensională, posibili-

tatea de 'a analiza aceasta şi dezvoltările teoriei speciale a relativităţii.
Astfel, există un belşug de frumuseţe intelectuală asociată cu ecuaţiile.
c')6
@ Unde sferice
Am văzut că există soluţii ale ecuatiei undelor ce corespund unde-
lor plane şi că. orice undă electromagnetică poate fi desc~să ca. o supra- <

punere de mai multe unde plane. In unele cazuri speciale. însă, este
mai avantajos a descrie cîmpul undelor într-o formă matematică dife-
rită. Am dori să discutăm acum teoria undelor sferice - unde care co-
respund La suprafeţe sferice ce se împrăştie dintr-un centru oarecare.
Cind aruncaţi o piatră într-un lac, increţiturfle se împrăştie în valuri
circulare pe suprafaţă - ele sînt unde bidimensionale. O undă sferică este
un lucru similar, exceptînd faptul că se împrăştie în trei dimensiuni.
Inainte de a începe să descriem unde sferice, avem nevoie de puţină
matematică. Să presupunem că avem o funcţie ce depinde numai de dis-
tenta radială r de la o origine oarecare; cu alte cuvinte, o funcţie ce este
sferic simetrică. Să notăm funcţia ""'r), unde prin r înţelegem
r= X2+y2+Z~ 1/
distanţa radială de la origine. Pentru a găsi ce funcţii ~(r) satisfac ecua-
ţia undelor, ne va trebui o expresie pentru laplaceianul lui •. Dorim ast-
fel să găsim suma derivatelor secunde ale lui "l\t în raport cu x, y şi z.
Vom folosi notaţia că "l\t'(r) reprezintă derivata lui ..p in raport cu r şi
+"(r) reprezintă a doua derlvată a lui '$ în raport cu r.
Mai întîi, găsim derivatele în raport cu x. Prima derlvată este
31.j1(r) , ar
~=1./J(T)a;'
A doua dcrivată a lui ~ în raport cu x este
,''1' ~ sp" (")' + 'i" a',
ax· ax cix"
PutEm evalua derivatele parţiale ale lui r în raport cu x din

~=-=-, :~:=~(l-~:).
Astfel, derivate doua a lui "l\t în raport cu x este

". "
-~-'i>"+'-l--
C.l 2 r' r r2
l( ") 'i". (20.28)
La. fel
(20.29)

(20.30)
26 - Fizlca modernă vol. II.
 SOLUŢII ALE ECUAŢIILOR LUI MAXWELL IN VID

Lapla-eeianul este suma acestor trei derivate. Reamintind că

;r2+y2+z2=r2, obţinem

(20.31)

Adesea este mai convenabil a scrie această ecuaţia in forma

1 d'
V',," ~ -; de(r,p). (20.32)

Dacă efectuaţi derivatele Indicate in ecuaţia (20.32), veţi vedea că partea

dreaptă este aceeaşi ca în ecuaţia (20.31).
Daci. dorim să considerăm cîmpuri sferic simetrice, ce pot să se pro-
page ca unde sferice, cantttăţile legate de cîmp trebuie să fie funcţii atît
de r cît şi de t. Să presupunem că ne întrebăm, atunci, ce funcţii "$(r, t)
sînt soluţii ale ecuatiei undelor tridimensionale
1 CI'
V',p(r t)- - - ,p(r t)~O. (20.33)
, c~ CIt' '

Deoarece "$(r, t) depinde de coordonatele spaţiale numai prin r, putem

folosi expresia ce am găsit-o mai înainte pentru Iaplacefan (20.32). Pen-
tru a fi precişi, însă, deoarece" este de asemenea o funcţie de t, ar
trebui să scriem derivatele în raport cu r ca derivate parţiale. Atunci
ecuaţia undelor devine

Trebuie să rezolvăm această ecuaţie, care pare a fi mult mai com-

plicată decit în cazul undelor planc. Dar observaţi că dacă înmulţim
această ecuaţie cu r, obţinem

CI' 1 3"
- (r~,)- - - ("V).~ O. (20.34)
CIr c' CIt"

Această ecuaţie ne spune că funcţia nP satisface ecuaţia monodimensio-

nală a undelor in variabila T. Folosind principiul general ce l-am folosit
atit de des, că aceleaşi ecuaţii au intotdeauna aceleaşi soluţii, ştim că
dacă M{J este o funcţie numai de (r-ct), atunci va fi o soluţie a ecuatie!
(20.34). Ştim astfel că undele sferice trebuie să aibă forma
n\>(r, t)~f(r-ct).
Sau, cum am văzut mai inainte, putem Ia fel de bine să spunem că r'l.jl
poate avea forma
r",~,j(t-T/C).
 UNDE SFERlCE
403

Impărţuid prin r, găsim că orice cantitate legată de cîmp, ~, are urmă­

toarea formă
'\jJ= 1(t-r/c).
(20.35)
r

o astfel de funcţie reprezintă o undă sferică generală ce se propagă spre

exterior, din origine, cu viteza c. Dacă uităm pentru moment de r de la
numitor, amplitudinea undei, ca o funcţie de distanţă de la origine la un

\
\

~ "
"lJ
....

8
f,
',llr

r,
I
...... --
..'!:!.
_
1,.;7"\,-----
~(I,-t,J
a
r,
I
r
b
Fig. 20.6. o undă sfer.ică 1l,J=f(t-f'/c)/r; (a) '-It cafuncţie de r pentru t=l[ şi aceeaşi
undă la un moment ulterior t:; (b) 1jI ca funcţie de t pentru r=r1 şi aceeaşi undă
văzută ta rz.

moment dat, are o formă oarecare, care se propagă spre exterior cu vi-
teza ef. Factorul r la numitor, însă, spune că amplitudinea undei des-
creşte ca l/r atunci cînd unda se propagă. Cu alte cuvinte, spre deosebire
de unda plană în care amplitudinea rămîne constantă atunci cind mergem
de-a lungul ei, într-o undă sferică amplitudinea descreşte treptat, aşa
cum este arătat în figura 20.6. Acest efect este uşor de înţeles. dintr-un
argument fizic simplu.
Ştim că densitatea de energie într-o undă depinde de pătratul ampli-
tudinii undei. Pe măsură ce unda se împrăştie, energia ei este tmprăş­
tiată pe arii din ce in ce mai mari, proporţionale cu distanta radfală la
pătrat. Dacă energia totală se conservă, densitatea de energie trebuie să
descrească ca 1/r 2 şi amplitudinea undei trebuie să doscrcască ca l/r. Ast-
fel, ecuaţia (20.35) este forma .xezonabilă" pentru o undă sferică.
, Am neglijat cea de-a doua soluţie posibilă a ecuatie! monodimen-
sionale a undelor
n\>~g(t+rlc)

I:"
,1~;'
1.\t=ţ!(t+r/o) •

r
Ai' Aceasta reprezintă de asemenea o undă sferică, dar una ce se propagă
interi cr, de Ia r mar-i spre origine
 SOLUŢII ALE ECUAŢIILOR LUI MAXWELL IN VID

Urmează să facem acum o presupunere specială. Spunem, fără nici

o demonstraţie, că undele generate de o sursă sint numai undele ce merg
spre exterior. Deoarece ştim că undele sînt produse de mişcarea sarcini-
lor, dorim să credem că ele provin din sarcini. Ar fi straniu să ne ima-
ginăm că, înainte ca sarcinile să fi fost puse în mişcare, o undă sferică
a pornit de la infinit şia ajuns la sarcini exact in momentul în care au
început să se mişte. Aceasta este o soluţie posibilă, dar experienţa arată
că, atunci cînd sarcinile sînt accelerate, undele se propagă spre exterior
din sarcini. Cu toate că ecuaţiile lui Maxwell ar permite ambele posi-
bilităţi, vom introduce un fapt adiţional - bazat pe experienţă - că nu-
mai soluţia undelor emergente are "sens fizic".
Ar trebui să remarcăm, însă, că există o consecinţă interesantă a aces-
tei presupuneri adiţionale: eliminăm simetria în raport cu timpul ce există
în ecuaţiile lui Maxwell. Ecuaţiile originale pentru E şi B şi, de asemenea,
ecuaţiile undelor ce le-am dedus pentru ele, au proprietatea că dacă
schimbăm semnul lui t, ecuaţia rămîne nemodlflcată. Aceste ecuaţii spun
că pentru orice soluţie ce corespunde la o undă Ce se propagă intr-un
sens, există o soluţie la fel de adevărată pentru o undă ce se propagă in
sensul opus. Afirmaţia noastră că vom considera numai undele sferice
emergente este o presupunere aditivă importantă. (O formulare a electro-
dinamicii în care această presupunere aditivă este evitată, a fost studiată
eu grijă. In mod surprinzător, in multe condiţii ea nu conduce la concluzii
fizic absurde, dar am merge mult prea departe discutind acum exact
aceste idei. Vom vorbi despre ele ceva mai mult în capitolul 28.)
Trebuie să menţionăm un alt punct important. In soluţia noastră
pentru o undă emergentă, ecuaţia (20.35), funcţia ..p este infinitâ în ori-
gine. Aceasta este oarecum ciudat. Am dori să avem o soluţie ondulatorie,
care este netedă pretutindeni. Soluţia noastră trebuie să reprezinte fizic
o situaţie în care există în origine o sursă oarecare. Cu alte cuvinte, am
făcut, din neatenţie, o eroare. Nu am rezolvat ecuaţia liberă a undelor
(20.33) pretutindeni; am rezolvat ecuaţia (20.33) avind zero in partea
dreaptă pretutindeni, exceptînd în origine. Eroarea noastră s-a strecurat
deoarece unii din paşii din deducerea noastră nu sint "legali" cînd r=O.
Să arătăm că este uşor de făcut acelaşi tip de eroare într-o problemă
electrostatică. Să presupunem că dorim o soluţie a ecuaţiet pentru un po-
tenţial electrostatic in vid, \72<1:>=0. Laplacetanul este zero, deoarece pre-
supunem că nu există nicăieri sarcini. Dar cum stau lucrurile eu o so-
luţie sferic simetrică a acestei ecuaţii - adică, o funcţie oarecare <1:> ce
depinde numai de r, Folosind formula (20.32) pentru laplaceian,avem
1 d'
---; dr ' (r<1:»=O.

Inmultind această ecuaţie cu r, avem o ecuaţie care se integrează uşor

d'
dr (r<l»~O.
 UNDE SFERICE
405

Dacă integrăm o dată in raport cu r, gasim că prima derivată a lui 1'<P

constantă, pe care o putem nota
este o cu a
•
• ~ (r<P)=a.
dr
Integrind din nou, găsim că r(f> este de forma
r<P=ar+b
unde beste o altă constantă de integrare. Am găsit astfel că următorul cD
este o soluţie pentru potenţialul electrostatic in spaţiu liber

<I>~a+"..
r
Ceva este evident greşit. In regiunea in care nu există sarcini elec-
trice, cunoaştem soluţia pentru potenţialul electrostatic: potenţialul este
pretutindeni o COnstantă. Aceasta corespunde la primul termen in soluţia
noastră. Dar noi avem deasemenea cel de-al doilea termen, care spune
că există o contribuţie la potenţial ce variază ca inversul distanţei de la
origine. Ştim, însă, că un astfel de potenţial corespunde la o sarcină
punctiformă in origine. Astfel, deşi am crezut că rezolvăm problema po-
tenţialului in vid, soluţia noastră dă de asemenea şi cimpul unei surse
punctiforme aflată in origine. Vedeţi asemănarea intre ceea ce s-a intim-
plat acum şi ce s-a intimplat cînd am rezolvat problema unei soluţii sfe-
ric simetrice a ecuatiei undelor? Dacă nu ar exista sarcini sau cueentt în
origine, nu ar exista unde emergente sferice. Undele sferice trebuie,
evident, să fie produse de surse aflate În origine. In capitolul următor
vom cerceta legătura între undele electromagnetice şi curenţii şi tensiu-
nile ce le produc.
21. Soluţii ale ecuaţiilor lui Maxwell cu curenţi şi sarcini

21.1. Lumina şi undele electromagnetice

Am văzut in capitolul precedent că printre soluţiile ecuaţitlor lui

Maxwell apar unde de electricitate şi magnetism. Acestea corespund fe-
nomenelor de unde radio, unde de lumină, raze X şi aşa mai departe,
depinzind de lungimea de undă. Am studiat deja lumina foarte detaliat
în volumul 1. In acest capitol dorim să legăm împreună cele două su-
biecte - dorim să arătăm că ecuaţiile lui Maxwell pot într-adevăr să
formeze baza pentru tratarea dată de noi fenomenelor luminoase.
Cînd am studiat lumina, am început prin a scrie o ecuaţie pentru
cimpul electric produs de o sarcină ce se mişcă într-un mod arbitrar. Acea
ecuaţie era
E~ 4:nE
-"-[!C.+
1'2
~~("')
dt r'!
(J
+ ti.!.~.
dt2 r
,], (21.1)
U
cB=e r, XE.
(Vezi ecuaţia (28.3), volumul 1).
Dacă o sarcină se mişcă într-uri mod arbitrar, cîmpul electric pe
care l-am găsi la un moment dat într-un punct oarecare depinde numai
de poziţia şi mişcarea sarcimt la un moment anterior - la un moment
care este anterior prin timpul ce i-ar trebui luminii propagîndu-se cu
viteza e, să străbată distanţa T' de la sarcină la punctul considerat. Cu
alte cuvinte, dacă dorim să obţinem cîmpul electric în punctul (1) la
momentul t, trebuie să calculăm dispunerea (2') a sarcinii şi mişcarea sa
la momentul (t-r'/c), unde r' este distanţa pînă la punctul (1), de la
poziţia sarcinii (2') la momentul (t-r'jc). Indicele "prim" este utilizat
pentru a vă reaminti că r' este uşa-numita "distanţă retardată" de la
punctul (2') la punctul (1), şi nu distanţa reală intre punctul (2), poziţia
sarcinii la momentul t, şi punctul (1) (vezi fig. 21.1). Observaţi că folosim
acum o convenţie diferită pentru sensul vectorului unitate e-. In capito-
lele 28 şi 36 ale volumului 1 era convenabil să se ia r (şi prin urmare
e,) îndreptat spre sursă. Acum folosim definiţia ce am luet-o in legea lui
Coulomb, în care r este îndreptat dinspre sarcină, în punctul (2), spre
 LUMINA ŞI UNDELE ELECTROMAGNETICE
407

punctul din cîmp (1). Singura diferenţă, evident, este că noul nostru r
(şi e,) sînt negativele celor vechi.
Am văzut de asemenea că dacă viteza v a unei sarcini este Întot-
deauna mult mai mică decit c şi dacă luăm in considerare numai puncte
la distanţe mari de sarcină, astfel că numai ultimul termen al ecuaţlet
(21.1) este important, cimpurile pot fi scrise de asemenea ca

E=_-3~[acceleraţia sarcinii la (t-r'/C) ] (21.1')

41'1"#" proiectată perpendicular pe T'

cB=e,.XE.
Să ne uităm ceva mai atent la ceea ce spune ecuaţia completă, ecuaţia
(21.1). Vectorul er, este vectorul unitate, îndreptat spre (1) din poziţia.

\
_---:>,-1'

Fig. 21.1. Ctmpurile in (1) la momentul t

depind de poziţia (2') ocupată de sarcina q
la momentul (t-T'/c).

întîrziată (2'). Primul termen este atunci ceea ce am aştepta pentru cîmpul
coulombfan al sarcinii în pozit~a ei întîrziată. Pe acesta îl putem numi
"cimpul coulombian retafmtt'~.'"Cîmpul electric depinde invers de pătratul
distanţei şi este îndreptat spre exterior din poziţia întîrziată a ssrcind
(adică în direcţia lui e.r' ).
Dar acesta este numai primul termen. Ceilalţi termeni ne arată că
legile electricitătii nu afirmă că toate 'CÎmpurile coincid cu cele statice,
cu singura deosebire că sînt întîrziate (ceea ce este ceva ce oamenilor le
place uneori să spună). La "cimpul coulombian retardat" trebuie să adău­
găm alţi doi termeni. Cel de-al doilea termen arată că există o "corecţie"
la cîmpul coulombian retardat care este egală cu viteza de variaţie a
cimpului coulcmbtan retardat înmulţită cu r'le, intervalul de întîrziere.
Intr-un fel vorbind, acest termen tinde să compenseze retardarea care
apare in primul termen. Primii doi- termeni corespund la calcularea "cîm-
pului coulombian retardat" şi 'apoi la extrapolarea spre viitor a acestuia
prin cantitatea r']c, adică, exact la momentul t!Extrapolarea este liniară,
ca şi cum am presupune că "cîmpul coulombian retardat" ar continua să
varteze cu viteza calculată pentru sarcină în punctul (2'). Daci cimpul
se modifică Ineei, efectul retardăr-ii este aproape complet eliminat prin
termenul de corecţie şi cei doi termeni împreună ne dau un cimp electric

i
 SOLUŢII ALE ECUAŢIILOR LUI MAXWELL CU CURENŢI ŞI SARCINI
408

care este "cîmpul coulombian instantaneu" - adică, cimpul coulombian

al sarcinii in punctul (2) - într-o aproximaţie foarte bună.
In sfîrşit, există un al treilea termen în ecuaţia (21.1) care este deri-
vata a doua a vectorului unitate e,r'. La studiul fenomenelor luminoase am
folosit faptul că foarte departe de sarcină primii doi termeni scad ca
inversul pătratului distanţei şi, pentru distanţe mari, devin foarte mici
in comparaţie cu ultimul termen, care descreşte ca l/r. Ne-am concen-
trat astfel integral asupra ultimului termen şi am arătat că el este (din
nou, pentru distanţe mari) proporţional cu componenta acceleraţiei sar-
cînii perpendiculară pe linia de vedere. (De asemenea, în cea mai mare
parte a oalculelor noastre din volumul 1 am luat cazul în care sarcini;e
se mişcau nerelativist. Am considerat efecte relativiste numai in capi-
tolul 36.)
Ar trebui să încercăm acum să legăm împreună aceste două lucruri.
Avem ecuaţiile lui Maxwell şi avem expresia (21.1) pentru cîmpul unei
sarcini punctiforme. Ar trebui desigur să ne întrebăm dacă ele sint echi-
valente. Dacă putem deduce expresia (21.1) din ecuaţiile lui Maxwell, vom
inţelege de fapt legătura dintre lumină şi elcctromagnctism Scopul prin-
ctpal al acestui capitol este să facem această legătură.
Pînă la urmă nu o vom face complet - deoarece detaliile matema-
tice devin prea complicate pentru noi pentru a trece la toate detaliile.
Dar vom ajunge destul de aproape, astfel încît ar trebui să vedeţi uşor
cum ar putea să fie făcută legătura. "Piesele" lipsă vor fi numai în deta-
liile matematice. Unii dintre dv. s-ar putea să găsiţi matematica din acest
capitol cam complicată, şi s-ar putea să nu doriţi să urmăriţi raţionamen­
tul îndeaproape. Credem că este important, însă, să facem legătura Între
ceea ce aţi învăţat mai înainte şi ceea ce învăţaţi acum, sau cel puţin
să indicăm cum poate fi făcută o astfel de legătură. Veţi observa, însă,
dacă vă veţi uita în capitolele anterioare, că de cîte ori am făcut o afir-
maţie ca un punct de pornire pentru o discuţie, am explicat cu grijă dacă
este o nouă "preSupUIlJere", adică o "lege de bază", sau dacă poate fi
dedusă pînă la urmă din alte legi. Vă datorăm, in spiritul acestor lecţii,
să facem legătura Între lumină şi ecuaţiile lui Maxwell. Dacă pe alocuri
este greu - păi, aşa e viata - nu se poate altfel!

21.2. Unde sîerice dintr-o sursă punctiformă

In capitolul 18 am găsit că ecuaţiile lui Maxwell ar putea fi rezol-

vate punind

E--Vq;-~ ,t (21.2)

,i
B~VXA (21.3)
 UNDE SFERICE DINTR-O SURSA PUNCTIFORMĂ
409

unde W şi A trebuie să fie atunci soluţii aJe ecuaţiilor

\724>_ ..!.. ?~ = ~E.. (21.4)

ol' 3t' ~I
şi

(21.5)

şi trebuie să satisfacă condiţia că

V·A=-..!..~· (21.6)
c' at
Vom gasi acum soluţia ecuatiilor (21.4) şi (l1.5). Pentru a face
aceasta trebuie să găsim soluţia 'l\l a ccuatiei
v2V-l..~tI!=_s (21.7)
c' 3t"
unde funcţia s, pe care o numim sursă, este cunoscută. Evident, s cores-
punde la p/lo şi '$ la <t> pentru ecuaţia (21.4), sau s este j,,/i~C2 dacă '\jI
este Ax etc., dar noi dorim să rezolvăm ecuaţia {21.7} ca o problemă ma-
tematică indiferent de ceea ee reprezintă fizic 'I.\l şi <P.
In locurile unde p şi j sînt zero - în ceea ce am numit "vid" - po-
tenţialele lI> şi A, şi cîmpurile E şi B satisfac toate ecuaţia undelor tri-
dimensionale fără surse, a căror formă matematică este
(21.8)

In capitolul 20 am văzut că soluţiile acestei ecuaţii pot reprezenta

unde de diferite tipuri: unde plane în direcţia x, ~=f(t- ~); unde plane
o
in directia y sau z, sau în orice altă direcţie; sau unde sferice de forma
..(x, y, Z, t)= f(t-rfc). (21.9)
r
(Soluţiile pot fi scrise şi în alte moduri, de exemplu unde cilindrice care
:,;t\ se împrăştie de la o axă.)
Am remarcat de asemenea că, fizic, ecuaţia (21.9) nu reprezintă o
·:,,.undă in vid, - că trebuie să existe sarcini in origine pentru a genera
~;;.l1ndeemergente. Cu alte cuvinte, ecuaţia (21.9) este o soluţie a ecuatie!
1{.(21.8), pretutindeni, exceptind vecinătatea lui r=O, unde ea trebuie să fie
·,,0 soluţie 'a ecuatiel complete (21.7), incluzind unele surse. Să vedem cum
','.1Ile calculează aceasta. Ce fel de sursă s in ecuaţia (21.7) ar da naştere la
,'iQ undă de ferma celei din expresia (21.9)1
;:. Să presupunem că avem unda sferică dată de expresia (21.9) şi ne
;:;'\Utăm la ceea ce se întîmplă pentru T foarte mici. Atunci retardarea
 SOLUTII ALE ECUAŢIILOR LUI MAXWELL CU CURENŢI ŞI SARCINI
410

~r/c m f(t-r/c) poate fi neglijată - atîta vreme cît f este o funcţie

netedă - şi '+ devine
'!>~ t..!!L
, (r ~ O). (21.10)

Astfel '" este exact ca un cimp coulombian pentru o sarcina In ongme,

care variază in timp. Adică, dacă am avea o cantitate de sarcină mică,
aşezată într-o regiune foarte mică in vecinătatea originii, cu o densitate P.
ştim că

unde Q= S pdV. Ştim acum că un astfel de <1> satisface ecuaţia

'\72(ţ)=_.f...
'.
Urmînd aceeaşi metodă matematică, am spune că
(21.10) satisface
'* din ecuaţia

'V',!>~-s (r-. O) (21.11)

unde s este legat de f prin
f~ 2-
4.
cu

Singura diferenţă este că în cazul general, s, şi prin urmare S, poate fi

o funcţie de timp.
Lucrul important acum este că dacă +
satisface ecuaţia (21.11) pen-
tru. r mic, el satisface de asemenea ecuaţia (21.7). Atunci cind ne apro-
piem foarte mult de origine, dependenţa 1/r a lui face ca derivatele +
spaţiale să devină foarte mari. Dar derivatele în raport cu timpul îşi păs­
trează aceleaşi valori. [Ele sint tocmai derivatele în raport cu timpul ale
lui f(t).] Astfel, pe măsură ce r tinde spre zero, termenul iJ2\jt/ât2 în ecua-
ţia (21.7) poate fi neglijat în comparaţie cu v~, şi ecuaţia (21.7) devine
echivalentă cu ecuaţia (21.11).
Pentru a rezuma, deci, dacă funcţia Sursă 8(t) a ecuaţiei (21.7) este
localizată in origine şi are intensitatea totală
S(t)~ \S(t)dV (21.12)
soluţia ecuaţiei (21.7) este
."(x y z t)=-.!.S(t-1/0). (21.13)
'i" , '. 4JI' r

Singurul efect al termenului â2~jât2 din ecuaţia (21.7) este de a intro-

duce retardaree (t-rjc) în potenţialul de tip coulombian.
 SOLUŢIA GENERALA A ECUAŢIILOR LUI MAXWELL
."
"1
~ŞJ Solutia genemlă a ecuettuor lui Maxwell

Am găsit soluţia ecuetiet (21.7) pentru o sursă "punctiformă". Intre-

barea următoare este: Care este soluţia pentru o sursă distribuită spa-
ţial? Răspunsul la această intrebare este uşor; putem să ne inchipuim o
sursă s(x, y, z, t) ca fiind constituită din suma mai multor surse .jruncti-
forme", cite una pentru fiecare element de volum dV şi fiecare avind
intensitatea de sursă s(x, y, z, t)dV. Deoarece ecuaţia (21.7) este liniară.
cimpul rezultant este suprapunerea cîmpurilor produse de toate elemen-
tele de sursă de acest fel.
Folosind rezultatele paragrafului precedent (ecuaţia (21.13)) ştim că
expresia cîmpului d"+ in punctul (Xl' Yi> Z1) - sau pe scurt (1) - la mo-
mentul t, al unui element de sursă sdV din punctul (x 2, Y2, 22) - sau pe
scurt (2) - este dat de
d'\(J(l \ s (2,t - 'uM dV
, t, 4~'1I 2'
unde Tu este distanţa de la (2) la (1). Adunînd contribuţiile de la toate
părţile sursei înseamnă, evident, că integrăm pe toate regiunile unde
~; avem astfel

'\(a(1, t)=P(2,t-,.. ;C) dV • (21.14)

2
J 4a,u
adică, cîmpul in (1) la momentul t este suma tuturor undelor sferice ce
părăsesc elementele de sursă din (2) la momente (t-Tldc). Aceasta este
soluţia ecuaţiet undelor pentru orice sistem de surse.
Vedem acum modul in care se obţine o soluţie generală pentru ecua-
-ţ1i1elui Maxwell. Dacă prin 'I{t înţelegem potenţialul scalar 41, funcţia
sursă S devine p/€u. Sau, putem să-I facem pe '" să reprezlnte pe oricare
dintre cele trei componente ale potenţialului vector A, înlocuindu-I pe s
prin componenta corespunzătoare a lui jfEijc2. Astfel, dacă cunoaştem
densitatea de sarcină p(x, Y, z, t) şi densitatea de curent j(x, y,z, t) pretu-
tindeni, putem scrie imediat soluţiile ecuaţiilor (21.4) şi (21.5). Ele sint
41(1, t) = Sp (2, t-'ulo) dV 2
(21.15)
41>&0'1'
şi
A(l ,t)~~j(2.t •
'u/ G) d'T
. 2' (21.16)
, 4:11soC 'u
Ctmpurtto E şi B pot fi obţinute atunci derivînd potenţialele, folosind
ecuaţiile (21.2) şi (21.3). [Incidental, este posibil să se verifice că li! şi A
';~bţinUţi din ecuaţiile (21.15) şi (21.16) satisfac egalitatea (21.6}.J
Am rezolvat ecuaţiile lui Maxwell. Fiind daţi curenţii şi sarcinile in
orice situaţie, noi putem găsi potenţialele direct din aceste integrale şi
apoi, prin derivare, să obţinem cimpurile. Am terminat astfel cu teoria
 SOLUŢII ALE ECUAŢIILOR LUI MAXWELL CU CURENŢI ŞI SARCINI

lui Maxwell Aceasta ne permite de asemenea să ne reintoarcem la teoria

luminii, deoarece pentru a lega aceste rezultate de calculele noastre ante-
rioare asupra luminii, trebuie doar să calculăm cîmpul electric al unor
sarcini în mişcare. Tot ceea ce rămîne este să luăm o sarcină în mişcare,
să calculăm potenţialele din aceste integrale şi apoi derivînd să obţinem
E elin -\711I- ~. Ar trebui să obţinem ecuaţia (21.1). Se constată că

"
avem de făcut o grămadă de calcule, dar acesta este principiul.
Astfel, aici este centrul universului elcctromagnettsmului - teoria
completă a electricitătii şi magnetismului şi a luminii; o descriere com-
pletă a cîmpurilor produse de orice sarcini în mişcare; şi mai mult. To-
tul este aici. Aici este structura construită de Maxwell, completă în
toată puterea şi frumuseţea sa. Este probabil una din cele mai mari
realizări ale fizicii. Pentru a vă reaminti importanţa ei, o vom pune-o în
întregime într-un cadru frumos.

Ecuaţiile lui MaxwelL

v·E=.t.
'o

Soluţiile lor:
E=-'V1J-~
B~VXA
"

21.4. Cîmpurile unui dipol oscilant

Nu ne-am realizat încă promisiunea noastră de a deduce ecuaţia

(~1.1)pentru cîmpul electric al unei sarcini punctifcrme în mişcare. Chiar
ŞI cu rezultatele pe care le avem deja, este complicat să o deducem. Nu
am găsit ecuaţia (21.1) nicăieri în literatura publicată, exceptînd volu-
mul 1 al acestor lectii!'. Puteţi vedea deci că nu esrc uşor să fie dcdusă.
(Cîmpurile unei sarcini în mişcare au fost scrise în mai multe, alte for-
me, care sînt, evident, echivalente.) Va trebui să ne limităm aici numai

l) Formula a fost calculată de R P. Feynman, aproximativ în 1950 şi a fost pre-

zentată.in lecţii uneori ca un mod corespunzător de a calcula radiaţia de sincrotron.
CIMPURILE UNUI DIPOL OSCILANr

să arătăm că, în cîteva exemple, ecuatiile (21.15) şi (21.16) dau acelasi

rezultat ca şi ecuaţia (21.1). Vom arăta mai intîi că ecuaţia (21.1) dă
expresii corecte pentru cîmpuri numai cu restricţia că mişcarea parii-
culei încărcate este nerelatlvistă. (Exact acest caz special se referea la
90 procente, sau mai mult, din ceea ce am spus despre lumină.)
Considerăm o situaţie în care avem o aglomeraţie de sarcină ce se
mişcă într-un mod oarecare, într-o regiune mică şi vom afla cîmpul la

Fig. 21.2. Potenţialele în (1) sint date de

integrale asupra densităţii de sarcină p.

mare depărtare. Pentru a pune problema într-un alt mod, aflăm cimpul
la orice distanţă produs de o sarcină punctlformă, care se mişcă încoace
şi încolo cu o deplasare foarte mică. Deoarece lumina este emisă, în mod
obişnuit, de obiecte neutre, ca atomii, vom considera că sarcina noastră
oscilantă q este situată lîngă o sarcină egală şi de semn opus, în repaus.
Dacă distanţa între centrele sarcinilor este d, sarcinile vor avea un mo-
ment dipolar p=qd, pe care îl luăm ca o funcţie de timp. Ar trebui să ne
aşteptăm că dacă observăm cimpurile în vecinătatea sarcinilor, să nu
trebuie să ne preocupăm de întîrziere; cîmpul electric va fi exact ace-
laşi ca şi cel ce l-am calculat anterior pentru un dipol electrostatic - fo-
losind, evident, momentul dipolar instantaneu p(t). Dar dacă ne îndepărtăm
foarte mult, ar trebui să găsim un termen în expresia cîmpului care să se
comporte ca l/r şi să depindă de acceleraţia sarcinii perpendiculară pe
linia de observaţie. Să vedem dacă obţinem un astfel de rezultat.
Incepem prin a calcula potenţialul vector A, folosind ecuaţia (21.16).
Să presupunem că sarcina în mişcare este aşezată Într-o aglomerare mică,
a cărei densitate de sarcină este dată de p(x, y, z) şi întregul ansamblu
de sarcini se mişcă, in orice moment, cu viteza v. Atunci densitatea de
curent j(x, y, z) va fi egală cu vp(x, y, z). Va fi convenabil să luăm sis-
temul nostru de coordonate astfel încît axa z să fie în direcţia lui v;
atunci geometria problemei noastre este cea arătată în figura 21.2. Dorim
să calculăm integrala
r
](2, t - rl~/c) dV •
2 (21.17)
) '12
 SOLUŢII ALE ECUAŢIILOR LUI MAXWELL CU CURENŢI ŞI SARCINI

Dacă dimensiunea aglomerărti de sarcină este de fapt foarte mică

in comparaţie cu T12, putem lua termenul T12 de la numitor egal cu T,
distanţa la centruf eglomerării, şi să-I scoatem pe p in afara Integrelet.
Apoi, vom pune de asemenea T 12=T la numără tor, deşi de fapt nu e chiar
corect. Nu e corect, deoarece ar trebui să-I luăm pe j la vîrful aglome-
rării, de exemplu, la un timp puţin diferit decit cel ce l-am folosit pen-
tru j la baza aglomerării. Cind punem T12=r in j(t-r 12jc), luăm densi-
tatea de curent pentru întreaga aglomerare la acelaşi moment (t.-rjc).
Aceasta este o aproximaţie ce va fi bună numai dacă viteza v a sarcinii
este mult mai mică decit c. Facem deci un calcul nerelativist. lnlocutn-
du-l pe j prin pv, integrala (21.17) devine

~('
r J v(l,'2 ,t-r;c,
" 'dV 2·

Deoarece toate sarcinile au aceeaşi viteză, această integrală este tocmai

de -o]r ori sarcina totală q. Dar qv, este tocmai 8pj8t, viteza de variaţie a
momentului dipolar - care trebuie, evident, să fie evaluată la timpul
retardat (t-r/c). Vom scrie aceasta ca p(t-rJc). Obţinem astfel pentru
potenţialul vector

A(l, t) = _ , _ p(t - f/D) • (21.18)

4nE o(' r

Rezultatul nostru spune că curentul intr-un dipol variabil produce un

potenţial vector in formă de unde sferice, a căror intensitate a sursei
este pj4:JtEoC2.
Putem obţine acum cîmpul magnetic din B=vXA. Deoarece peste
in Întregime pe direcţia z, A are numai componenta z; există numai două
derivate nenule în rotor. Astfel B x = ~~ şi B'I~~- dA".
dY dX
Să ne uităm mai Întîi la B,

B =
x
dA"=~'_1.P{t-fIO). (21.19)
dY 4:J[EoC! dY r

Pentru a efectua derivarea, trebuie să reamintim că r=Vx2-i y2 : Z2 şi

deci
B,,= - ' - p(t-r/c)1.(~)+ _l_~ ~ p(t-.r/c}. (21.20)
4nEoC' dY r 4rlE oC" dy

Reamintind că 8r/8y=y/r, primul termen dă

__,_ 'ni(, -:- rlo)

(21.21)
411EnC. .s

care descreşte ca l!r, la fel ca şi cîmpurile unui dipol static (deoarece

y/r este constant pentru Q direcţie dată).
 CIMPURILE UNUI DIPOL OSCILANT
415

Al doilea termen în ecuaţia (21.20) ne dă efecte noi. Efectuînd deri-

varea, obţinem
1 li··
---~p(t-r7c) (21.22)
4nE"c2 er
unde p înseamnă a doua derivată a lui p în raport cu t. Acest termen ce
provine din derivarea numărătorulut, este răspunzător de radiaţie. Mai
întîi, el descrie un cimp ce descreşte cu distanţa numai ca l/r. In al
doilea rind, el depinde de acceleraţia ecrcinii. Puteţi incepe să vedeţi

,
,,
Fig. 21.3. Mărimea lui A ca o funcţie de T,
la momentul t, pentru unda sferîcă a unui
dipol osci1ant.

cum procedăm pentru a obţine un rezultat ca cel din ecuaţia (21.1'), ce

descrie radiaţia luminii.
Să examinăm ceva mai detaliat cum apare acest termen de radia-
ţie, deoarece el este un rezultat atît de important şi interesant. Incepem
Cu expresia (21.18), care are o dependenţă de tipul L'r şi este, prin ur-
mare, asemănătoare cu un potenţial coulcmbian, exceptînd termenul de
întîrziere din numărător. De Ce atunci, cînd derlvăm in raport cu coor-
donatele spaţiale pentru a obţine cimpurile, nu obţinem doar un cîmp
1/r2 - evident, cu intirzierea corespunzătoare in timp?
Putem vedea motivul în modul următor. Să presupunem că lăsăm
dipolul nostru să oscilcze in sus şi în jos într-o mişcare sinusoidală. Am
avea atunci

şi
A.~ _'_w P. cos 00 (t-,/c) •
4ne,c' ,

Dacă reprezentăm grafic A, în funcţie de r,la un msmcnt dat, obti-

nem curba arătată în figura 21.3. Amplitudinea maximă scade ca L'r,
dar există, în plus, o oscilaţie in spaţiu mărginită de înfăşurătoarea Lr.
Cind luăm derivatele spaţiale, ele VOI" fi proporţionale cu panta curbei.
Din figură vedem că există pante mult mai abrupte decît panta curbei 1/r.
De fapt, este evident că, pentru o frecvenţă dată, pantele vîrfurilor sînt

~~
416 SOLUŢII ALE ECUAŢIILOR LUI MAXWELL ca CURENŢI ŞI SARCrN1

proporţionale cu amplitudinea undei, ce variază ca l/r. Aceasta explică

atenuarea cu distanţa a termenului de radiaţie.
Totul se petrece astfel deoarece variaţiile cu timpul ale sursei sint
traduse in variaţii in spaţiu, atunci cind undele se propagă spre exterior
şi cimpurile magnetice depind de derivatele spaţiale ale potenţialului.
Să mergem înapoi şi să terminăm calculul cimpului magnetic. Avem
pentru B", cei doi termeni (21.21) şi (21.22), astfel

Cu aceleaşi metode matematice, obţinem

B ~_l_[~v(t-r/C) + XV·(i-r/e)].
y 4ne gc l r eT"

Sau, putem să le punem împreună într-o formulă vectorială frumoasă

B ~ _1_ [p+<r/olP]t_rtc x r.
(21.23)
4nl1.o' Ta
Să ne uităm acum la această formulă. Mai întîi, dacă mergem departe
în variabila r, numai termenul p contează. Direcţia lui B este dată de
pXr, care este perpendicular pe raza r şi de asemenea perpendicular pe
acceleraţie, ca în figura 21.4. Totul coincide cu rezultatul ce-l obţinem din
ecuaţia (21.11).
Să ne uităm acum la ceea ce nu sîntem obişnuiţi - la ceea ce se
întîmplă în apropierea sarcinii. În § 14.9 am dedus legea Biot-Savart

(I)

r
r

Fig. 21.4. Cimpurile de radiaţie B şi E ale unui

dipol osci1ant.

pentru cimpul magnetic al unui element de curent. Am găsit că un ele-

ment de curent jdV contribuie la cîmpul magnetic prin cantitatea

(21.24)

Vedeţi că această formulă se aseamănă foarte mult cu primul termen al

ecuatret (21.23), dacă ne reamintim că peste .curentul. Dar există o dife-
renţă. In ecuaţia (21.23), curentul trebuie să fie evaluat la momentul
CIMPURILE UNUI DIPOL OSCILANT
417

(t-r/c), ceea ce nu apare în ecuaţia (21.24). In realitate, însă, ecuaţia

(21.24) este totuşi foarte bună pentru r mic, deoarece cel de-al doilea ter-
men al ecuaţiel (21.23) tinde să anuleze efectul retardării din primul ter-
men. Cei doi împreună dau un rezultat foarte apropiat de ecuaţia (21.24)
cînd r este mic.
Putem vedea aceasta în modul următor: cind r este mic, (t-r/c) nu
este foarte diferit de t, astfel că putem dezvolta paranteza din ecuaţia
(21.23) într-o serie Taylor. Pentru primul termen, obţinem

p(t-rfc)- p(l) _.'.- p(l)

o
+ etc.
şi la acelaşi ordin în r]c,
ii(t-rfc)~ii(t)
Cînd luăm suma, cei doi termeni în p se anulează şi ne rămîne curentul
neretardat p; p
adică, (t) - plus termeni de ordinul (r/c)2 sau mai mare
[ex., 1/2 (r/cip], ce vor fi foarte mici pentru r destul de mic, astfel încît p
să nu se modifice sensibil in timpul rţc.
Astfel, ecuaţia (21.23) dă cimpuri foarte asemănătoare cu cele ale teo-
riei instantanee şi mult mai precise decit teoria instantanee cu întîrziere;
efectele de ordinul întîi ale întîrzierii sint eliminate de al doilea termen.
Formulele statice sînt foarte exacte, mult mai exacte decît aţi putea crede.
Evident, compensarea se realizează doar pentru puncte apropiate. Pentru
puncte îndepărtate corectie devine foarte rea, deoarece Intirzierea în timp
produce un efect foarte mare şi obţinem termenul important al radiatiei.
Ne rămîne încă problema calculării cimpului electric şi a demonstră.rii
că el este acelaşi cu cel din expresia (21.1'). La distanţe mari de la sursă
putem vedea că răspunsul rezultă aşa cwn trebuie. ştim că departe de
surse, unde avem o undă ce se propagă, E este perpendicular pe B (şi, de
asemenea, pe r), ca în fig. 21.4 şi că cB=E. Deci E este proporţional cu
acceleraţia p,
aşa cum ne aşteptăm din ecuaţia (21.1').
Pentru a obţine cîmpul electric pentru toate distanţele, trebuie să
obţinem potenţialul electrostatic. Cînd am calculat integrala de curent
pentru A, pentru a obţine expresia (21.18), am făcut o aproximaţie: am
neglijat mica variaţie a lui r în termenii de întîrziere. Ace-asta, însă, nu
1
se va aplica la potenţialul electrostatic, deoarece am obţine atunci -; in-
mulţit cu integrala densităţii de sarcină, care este o constantă. Aproxi-
maţia este prea grosteră. Trebuie să mergem la un termen de ordin supe-
rior. In loc de a fi implicaţi direct în acel calcul de ordin superior, putem
face altceva - putem determina potenţialul scalar din ecuaţia (21.6), folo-
sind potenţialul vector ce l-am găsit deja. Divergenţa lui A. în cazul
27 - Fizica modernă voI. II
 SOLUŢII ALI': l!:CUAŢIn..OR LUI MAXWELL CU CURENŢI ŞI SARCINI
418

nostru, este tocmai iJAz/02 - deoarece Ax şi A" sînt identic nuli. Dcrivînd
in acelaşi mod cum am făcut mai înainte pentru a-l găsi pe B, obţinem
1
\7·A=--. [Op(t-r/c) - - '(1) +--p(t-rjc)
1, o ]
=
41;:E.C 3z T r 3z
zp{t- rJc) zp(t - rIC)] o
or
"
sau, in notaţie vectortală,

Y_A= _ _I _ [p+(r/alP]I_r!c· r.
4nt.c" f"

Folosind ecuaţia (21.6) avem o ecuaţie pentru efi

~=_ [it + (t!c)Plt_r1c·r.
31 "nE, ,."
Integrînd în raport cu t se e limină doar un punct de la fiecare dintre p,
astfel că

(21.25)

(Constanta de integrare ar corespunde la un cîmp static, care ar putea,

evident, să existe. Pentru dipolul oscilant ce l-am luat nu există cîmp
static.)
Sîntem acum în măsură să găsim cîmpul E din

E~-'V<I>- ~o

Deoarece paşii
că p(t-rJc) şi
"
intermediari sint plicticoşi, dar direcţi [dacă vă reamintiţi
derivatele sale în raport cu timpul depind de x, y şi z
prin retardarea T/C}, vom da doar rezultatul

E(r, ')~ -=-'-[_p'_3!l"-:')' + -"-{p(t-rlc) X,} Xr] (21.26)

4JU.'· f' C

+ -p(t-r/c).
, o

p'' = p(t-ric) (21.27)

o
Deşi pare complicat, rezultatul este uşor de interpretat. Vectorul p"
este momentul dipolar retardat şi apoi "corectat" pentru rctaroare, deci cei
doi termeni cu p* dau tocmai cîmpul dipolului static cînd r este mic. [Vezi
capitolul 6, ecuaţia (6.14)]. Cînd r este mare, termenul în p domină şi
cîmpul electric este proporţional cu acceleraţia sarcinilor, perpendiculară
pe r şi, de fapt, îndreptată de-a lungul proiecţiei lui p. într-un plan per-
pendicular pe r.
 POTENŢIALELE UNEI SARCINI IN MIŞCARE
419

Acest rezultat concordă cu ceea ce am fi obţinut folosind ecuaţia

(21.1). Evident, ecuaţia (21.1) este mai generală; ea este aplicabilă la
orice mişcare, în timp ce ecuaţia (21.26) este valabilă numai pentru mis-
cări mici, pentru care putem lua retardarea r/c ca o constantă pe intreaga
întind ore a sursei. In orice caz, am oferit acum baza pentru întreaga
discuţie anterioară asupra luminii (exceptind unele chestiuni discutate
în capitolul 36 al volumului 1), deoarece această discuţie se sprijinea pc
ultimul termen al expresiei (21.26). Vom discuta acum cum pot fi obţi­
nute cîmpurile pentru sarcini ce se mişcă mai rapid (conducînd la efec-
tele relativiste ale capitolului 36 al volumului 1).

21.5. Potenţialele unei sarcini in mişcare;

soluţia generală a lui Llenard şi Wiechert

In paragraful anterior am făcut o simplificare la calcularea integralei

pentru A, considerînd numai viteze mici. Dar procedînd astfel am scăpat
un aspect important şi, de asemenea, unul in care este uşor să greşim.
Vom efectua acum un calcul al potenţtalelor pentru o sarcină puneti-
formă ce se mişcă oricum - chiar şi cu o viteză relativfstă. De îndată
ce vom obţine acest rezultat, vom avea in mînă electromagnetismul sar-
cinilor electrice în toată complexitatea. Chiar şi ecuaţia (21.1) poate fi
dedusă atunci făcînd derivatele. Povestea va fi completă. Să pornim deci.
Să încercăm să calculăm potenţialul scalar <P(l) în punctul (Xl, Yh
ZI), produs de o sarcină punetiformă, cum ar fi un electron ce se mişcă
Într-un mod arbitrar. Printr-o sarcină "punctiformă" înţelegem o foarte
mică bilă de sarcină, micşorată cît de mult doriţi, cu o densitate de sar-
cină p(x, Y, z). Putem să-I găsim pe <P din ecuaţia (21.15)

<P(I, t)= _,_" Q{2,t+ rle) dV 2 • (21.28)

4xt. J ru
Răspunsul s-ar părea să fie - şi aproape oricine ar crede la prima ve-
dere - că integrala lui p pe o astfel de sarcină "punctiformă" este toc-
mai sarcina totală q, deci

<P(l, t)=-'-~ (greşitl).

4:ne. "2
Prin r12 înţelegem raza vcctoare de la sarcina din punctul (2) la punc-
tul (1) la timpul retardat (t-rl'Jc). Răspunsul este greşit.
Hăspunsul corect este

(21.29)

unde v;, este componenta vitezei sarcfnlf paralelă cu r12 - adică îndrep-

,
tată către punctul (1). Vă vom arăta de ce, Pentru a face raţionamentul
27'
 SOLUŢII ALE ECUAŢIILQR LUI MAXWELL CU CURENŢI ŞI SARCJNI
420

mai accesibil vom efectua mai intii calculele pentru o sarcină "puncti-
formă" de forma unui mic cub de sarcină ce se mişcă spre punctul (1)
cu viteza ti, aşa cum e arătat in figura 21.5, a. Fie lungimea unei laturi
a cubului a, pe oare o luăm mult, mult mai mică decit Tt2 - distanţa
de la centrul sarcinii la punctul (1).
Pentru a evalua acum integrala (21.28) ne vom reintoarce la defi-
niţia de bază; o vom scrie ca suma

~PI!\Vl
(21.30)
,
"'" r
unde Ti este distanţa de la punctul (1) la cel de-al i-lea element de vo-
lum dVi şi Pl este densitatea de sarcină in 4V1, in momentul tf,=t-rJc.
Deoarece TI »a, va fi convenabil întotdeauna să luăm volumele d Vi sub
forma unor felii subţiri dreptunghiulara, perpendiculare pe r12' aşa cum
este arătat în figura 21.5, b.
Să presupunem că pornim luind elementele de volum dV, cu o oare-
care grosime w, mult mai mică decît a. Elementele individuale vor apare
aşa cum e arătat in figura 21.6, c, unde am pus mai multe decît e nevoie
pentru a acoperi sarcina. Dar nu am arătat sarcina, pentru un motiv
intemeiat. Unde ar trebui să o desenăm? Pentru fiecare element de vo-
lum J1 VI trebuie să luăm p la momentul tj= (t-rJc), dar deoarece sar-

.,i ,

\-, ----'"-----"'

• w
o b
Fig. 21.5. (a) sarcină "punctiformă" -
O considerată ca o mică distribuţie cubică do
sarcină - mlşcîndu-se cu viteza v spre punctul (1); (b) Elementul de volwn ,'"V
l
folosit pentru a calcula potenţialele.

cina se mişcă, ea este într-un loc diferit pentru fiecare element de vo-
lum ,iVt!
Să incepem cu elementul de volum indicat cu ,,1" in figura 21.6, a,
ales astfel că la momentul tt = (t-rt/c) marginea "din spate" a sart-inii
să ocupe 4.V I , aşa cum e arătat in figura 21.6, b. Atunci cînd evaluăm
P2.4.V 2, trebuie să folosim poziţia sarclnii la un moment puţin ulterior
t!=(t-rJc), cînd sarcina va fi in poziţia arătată în figura 21.6, c. Şi aşa
mai departe, pentru 4.V 3 , 4.V 4 etc. Putem evalua acum suma.
Deoarece grosimea fiecărui element de volum .4. VI este w, volumul
său este wa 2 • Atunci fiecare element de volum ce acoperă distribuţia de
POTENŢIALELE UNEI SARCINI rN MIŞCARE
421

sarcină conţine cantitatea de sarcină wa 2 p, unde p este densitatea de sar-

cină din interiorul cubului - pe care o luăm uniformă. Cînd distanţa
de 'la sarcină la punctul (1) este mare, vom face o eroare neglijabilă
punînd toţi Ti de la numitor egali cu o oarecare valoare medie, să spu-
nem poziţia retardată r' a centrului sarcinii. Atunci suma (21.30) este

unde 4VN este ultimul AV/ ce acoperă distribuţiile de sarcină, aşa cum
e arătat in figura 21.6, e. Suma este, clar,
N pwa' = p~" (NW) .
r' r a

Dar pa3 este tocmai sarcina totală q şi Nw este lungimea b arătată în

partea (e) a figurii. Avem astfel

(21.31)

il!

(1)

Fig. 21.6. Integrarea lui p(t-r'lc)dV pentru

o sarcină in mişcare.
 SOLUŢll ALE ECUATIlLOR LUI MAXWELL CU CURENŢI ŞI SARCINI
422

Ce este b? Este "lungimea" cubului de sarcină, mărită cu distanţa

pe oare s-a mişcat sarcina intre t 1 = (t-ri/c) şi tN=(t-rN/c) distanţa
pe care sarcina se mişcă in timpul
.6.t= tH-t l = (r1-rn)!c= bie.
Deoarece viteza sarcinii este v, distanţa parcursă este vJ.t=vb/c. Dar
lungimea b este această distanţă adăugată la a

b=a+ !..b.
c
Rezolvînd pentru b, obţinem

b~--"--'
1- (vie)

Evident, prin v Intelegem viteza la momentul retardat t' = (t-rjc), lucru

ce-l putem indica scriind [l-----v/c]",to şi ecuaţia (21.31) pentru potenţial
devine
<)(1 /)~_q_ 1
I 41t~f" [1 (vlc)]rt't

Acest rezultat concordă cu afirmaţia noastră (21.29). Există un termen

.de corecţie, care apare din cauză că sarcina se mişcă pe măsură ce inte-
grala noastră "măsoară sarcina". Cînd sarcina se mişcă spre punctul (1),
contribuţia sa la integrală creşte cu raportul o/a. Prin urmare, integrala
corectă este q/r' înmulţit cu o/a, ceea ce este l/[l-v/c]tet.
Dacă viteza sarcinii nu este îndreptată spre punctul de observaţie (1),
puteţi vedea că ceea ce contează este componenta vitezei sarctnh spre
punctul (1). Notînd această componentă a vitezei Vr , factorul de corec-
ţie este l/[l--v./e]tet. De asemenea, analiza ce am făcut-o rămîne vala-
bilă pentru o distribuţie de sarcină de orice formă - distribuţia nu tre-
buie să fie un cub. In sfîrşit, deoarece "întinderea" sarcini! a nu intră
în rezultatul final, acelaşi rezultat rămîne valabil cînd facem sarcina să
se restrîngă la orice dimensiuni - chiar şi la un punct. Rezultatul
general este că potenţialul scalar pentru o sarcină punctiformă, ce se
mişcă cu orice viteză, este

q
<)(1) (21.32)

Această ecuaţie este adesea scrisă in forma echivalentă

q
<)(1,/) (21.33)
4nl'e [r (o. r/c)lrtl
unde r este vectorul de la sarcină la punctul (1); mărimea ep precum şi
toate cantităţile din paranteză trebuie să fie evaluate la momentul retar-
dat t' =t-r'/c.
POTENTIALELE PENTRU O SARCINA CE SE MIŞCĂ CU VITEZĂ CONSTANTA

Acelaşi lucru se întîmplă cind il calculăm pe A, pentru o sarcină

punctiformă, din ecuatia (21.16). Densitatea de curent este pv şi inte-
grala din p este aceeaşi ca şi cea pe care am găsit-o pentru <D. Potenţia­
lul vector este

A(l,/) (21.34)
4n<:.c·[r- (e . r/c)lret

Potenţialele pentru o sarcină punctiformă au fost deduse mai intii in

această formă de Lienard şi Wiechert şi sint numite potenţiare LienO-rd-
Wiechert.
Pentru a închide cercul şi a ne reintoarce la ecuaţia (21.1) este nece-
sar doar să calculăm E şi B din aceste potenţiale (folosind B='VXA şi E=
=-yl1'- 3A).
,1Acum avem doar calcule. Calculele, însă, sint destul de
complicate, astfel incit nu vom scrie detaliile. Poate veţi lua de bun
cuvîntul nostru că ecuaţia (21.1) este echivalentă cu potentialele Lienard-
Wiechert pe care le-am dedus».

21.6. Potenţialele pentru o sarcină ce se mişcă cu viteză constantă;

formula lui Lorentz

Dorim in continuare să aplicăm potenţialele Ltenard-Wiechert in-

tr-un caz special anume, să găsim cîmpurile unei sarcini ce se mişcă cu
viteză uniformă, rectiliniu. O vom face aceasta din nou mai tîrziu, folo-
sind principiul relativităţii. Ştim deja cît sint potenţialele cind stăm in
sistemul de referinţă in repaus 'al unei sarcini. Cînd sarcina se mişcă,
putem obţine totul printr-o transformare relanvistă de la un sistem la
altul. Dar relativitatea îşi are originea in teoria electricttăţii şi a mag-
netisrrrului. Formulele transformării Lorentz (capitolul 15, val. 1) au fost
descoperiri făcute de Lorentz cind a studiat ecuaţiile electrtcităttt şi ale
magnetismulul. Astfel, pentru ca să vă daţi seama de unde vin lucrurile,
am dori să vă arătăm că ecuatiile lui Maxwell conduc la transformările
Lorentz. Incepem prin calcularea potenţialelor unei sarcini ce se mişcă
cu viteză uniformă, direct din clectrodfnamica ecuaţiilor lui Maxwell.
Am arătat că ecuaţiile lui Maxwell conduc la potenţialele pentru o sar-
cină in mişcare obţinute in paragraful precedent. Astfel, atunci cînd
folosim aceste potenţiale, folosim teoria lui Maxwell.
Să presupunem că avem o sarcină ce se mişcă de-a lungul axei x
cu viteza v. Dorim să obţinem potenţialele în punctul P(x, y, z) aşa cum

1) Dacă aveţi o grămadă de hirtie şi de timp puteţi Încerca să le calculaţi dv.

înşivă. V-am face, atunci, două sugestii: mai întîi, nu uitaţi că derivatele lui r' sînt
complicate, deoarece el este o funcţie de t'. In al doilea rind, nu Încercaţi să de-
duceţi (21.1), ci efectuaţi toate. derivatele in această expresie şi apoi comparaţi ceea
Ce aţi găsit cu E obţinut din potenţialele (21.33) şi (21.34).
 SOLUŢII ALE ECUAŢIILOR LUI MAXWELL CU CURENŢI ŞI SARCINI
424

e arătat în figura 21.7. Dacă la t=O sarcina este în origine, in momen-

tul t sarcina este la x=vt, y=z=O. Ceea ce ne trebuie să cunoaştem,
însă, este poziţia sa la timpul retardat

ti = t - i: (21.35)
o
unde 1" este distanţa de la sarcină la punctul P la timpul retardat. La
timpul anterior t', sarcina a fost în x=vt', d€ci
r' = il (X_vt')2+ y2+ Z2. (21.36)

p
'4-')
Poziţia reIrJrrhtO
(lDr-t-r'/c) r
r
.1'

Fig. 21.7. Aflarea potenţialului

in P al unei sarcini ce se miş­
că cu viteză uniformă de-a
lungul axei x.

Pentru a găsi T' sau t' trebuie să combinăm această relaţie cu relaţia
(21.35). Mai tntlî, eliminăm r' rezolvînd ecuaţia (21.35) pentru r ' şi inlo-
cuind în ecuaţia (21.36). Apoi, ridicind la pătrat ambele părţi, obţinem
C2(t_t')2= (x-vt')! +y2+ Z2
care este o ecuaţie pătrattcă în t', Dezvoltind binoamele la pătrat şi adu-
nînd termenii in e,
obţinem

(V2_C2)t'2_2(vx ~c2t)t'+X2+y2+ Z2_(ct)l!=O.

Rezolvind pentru t',
"').
( 1 --;;; t =t- "' 1, /~
~---;;V (x-vW+ ( O')(y2+ Z2)
1-;; (21.17)

Pentru a obţine r' trebuie să înlocuim această expresie pentru t' 'in
r' =c(t-t').
Acum sintem pregătiţi pentru a-l găsi pc <Il din ecuaţia (21.33), care,
deoarece veste constant, devine
<I>={x y z t'=....!L 1 (21.38)
, , " 4JTel r _(vor'jo)
 POTENŢIALELE PENTRU O SARCINA CE SE MIŞCA CU VITEZA CONSTANTĂ

Componenta. lui V în direcţia lui r" este vX(x~vt)/r', deci v-r- este toc-
mai VX(x-vt'), şi intregul numitor este

C(t-t')--"-
C
(X-vt')~c[t-"'
c'
-(1- <>:)I'J. (l'

Inlocuind (1_v 2/c2 )t' din ecuaţia (21.37), obţinem pentru <I>

4l(x, y, e, t) = .-!L 1 .
471:2 0 0"1Ij '+ %')
V (x-vt)"+ (1 -~)
,,/

Această ecuaţie este mai inteligibilă dacă o scriem din nou ca

4l(x,y,z,t)=--.!L 1 1 .
'''. VI o' [( '-m
--
c2 VI- v"/o'
)2 +y'+:'J'I'
(21.39,

Potenţialul vector A este aceeaşi expresie, cu un factor În plus v/c~,

A =..!.4t.
o'
In ecuaţia (21.39) puteţi vedea clar începutul transformării lui Lo-
rentz. Dacă sarcina ar fi fost în origine, in sistemul propriu de referinţă.
potenţialul ei ar fi fost

4l(x z) = .-!L 1
, y, 4nt. [~. + y' + z"]1/"
Noi o vedem intr-un sistem de coordonate in mişcare şi ne apare
că coordonatele ar trebui să fie transformate prin intermediul formule-
lor
x-vt
x---+YI_r;"{O,' Y-+Y, z-+ z.

Aceasta este tocmai transformarea Lorentz şi ceea ce am făcut este, în'

esenţă, modul in care Lorentz a descoperit-o.
Dar ce este cu factorul suplimentar 1;yr~1--v"'/'c"2 care apare în faţa
ecuaţie! (21.39)? Apoi, cum apare potenţialul vector A. atîta vreme cit el
este zero pretutindeni în sistemul de referinţă propriu al particulei? Vom
arăta curind că A şi <P constituie împreună un cuadrtvector, ca şi momen-
tul p şi energia totală U ale unei particule. Factorul suplimentar
IN l-v 2Jc2 din ecuaţia (21.39) este acelaşi factor ce apare intotdeauna
,~~; cînd se transformă componentele unui cuadrivector - exact la fel cum
densitatea de sarcină P se transformă în p/V 1_v 2Jc2 . De fapt, este
f,~ aproape vizibil din ecuaţiile (21.4) şi (21.5) că A şi lP sînt componentele-

i
 SOLUŢII ALE ECUAŢIn.DR LUt MAXWELL CU CURENŢI ŞI SARCINI

unui cuadrivector, deoarece am arătat deja în capitolul 13 că i şi p sînt

componentele unui cuadrivector.
Mai tirziu vom analiza mai in detaliu relativitetea clectrodtnamică:
~i am dorit să arătăm cit de natural conduc ecuaţiile lui Maxwell la
transformarea Lorentz. Nu veţi fi surprinşi, atunci, să aflaţi că legile
-€lectridtăţii şi rnagnetismului sint deja corecte pentru relativitatea
.einşteiniană. Nu va trebui să le "aranjăm", cum a trebuit să facem pen-
aru legile mecanicii ale lui Newton.
22. Circuite de curent alternativ

22.1. Impedanţe

Cea mai mare parte a efortului nostru în acest curs a fost destinat
obţinerii ecuatlilor complete ale lui Maxwell. In ultimele două capitole
am discutat consecinţele acestor ecuaţii. Am găsit că ecuaţiile conţin
toate fenomenele statice pe care le-am calculat anterior, precum şi feno-
menele undelor electromagnetice şi luminii ce le-am discutat mai deta-
liat in volumul 1. Ecuaţiile lui Maxwell dau ambele fenomene, depin-
zînd de faptul dacă se calculează cîmpurile în vecinătatea curenţilor şi
sarcinilor sau departe de ele. Nu sint rJ.,e spus lucruri interesante despre
regiunea intermediară; acolo nu apare nici un fenomen special,
Rămîn, totuşi, unele probleme de electromagnctlsm pe care dorim
să le analizăm. Dorim să discutăm problema relativităţii şi ecuaţiile lui
Maxwell - ce se întîmplă cînd se studiază ecuaţiile lui Maxwell în
raport cu sisteme de coordonate în mişcare. Există de asemenea pro-
blema conservărit energiei În sisteme electromagnetice. Apoi există su-
biectul larg al proprietăţilor electromagnetice ale materialelor; pînă
acum, exceptind studiul proprietăţilor dielectricilor-, am considerat numai
unde electromagnetice în vid. Şi deşi, am discutat problema luminii în
oarecare detaliu in volumul I, există încă multe lucruri pe care am vrea
să le reanalizăm din punctul de vedere al ecuatiilor cîmpului.
In particular, dorim să analizăm din nou problema indicelui de
refracţie, în special pentru substanţe dense. In sfîrşit. există fenomenele
asociate cu unde obligate să rămînă Într-o regiune limitată a spaţiului.
Ne-am atins de acest tip de problemă, pe scurt, cînd am studiat undele
sonore. Ecuaţiile lui Maxwell conduc de asemenea la soluţii ce repre-
zintă unde limitate ale cîmpurilor electrice şi magnetice. Vom analiza
acest subiect, care are aplicaţii tehnice importante, in citeva din capi-
tolele următoare. Pentru a ajunge la acest subiect, vom incepe prin con-
siderarea proprietăţilor circuitelor electrice la frecvenţe coborîte. Vom
fi în stare atunci să facem o comparaţie între aceste situaţii in care sînt
aplicabile aproximaţiile aproape statice ale ecuaţiilor lui Maxwell şi acele
situaţii În care sint dominante efectele de înaltă frecvenţă.
 CIRCUITE DE CURENT ALTERNATIV

Desdndem astfel din marile şi esotericelc înălţimi ale ultimelor

capitole şi ne întoarcem la subiectul de nivel relativ coborit al circuite-
lor electronice. Vom vedea însă că, şi un astfel de subiect lumesc, cînd
este analizat intr-un mod suficient de detaliat, poate să conţină compli-

,caţii~~iscutat deja unele din propri~tăţile ci.rcuitelor electrice în c~pi~

I tolele 23 şi 25 ale volumului 1. Vom discuta dln nou o parte a aceluiaşi
I material, dar mult mai detaliat. Din nou ne vom ocupa numai de sis-
I teme liniare şi cu tensiuni şi curenţi ce variază sinusoidal: putem repre-
I zerrta atunci toate tensiunile şi curenţii prin numere complexe, folosind
notaţia exponenţială descrisă în capitolul 22 al volumului 1. Astfel, o
tensiune variabilă în timp V(t) va fi scrisă
(22.1)

unde V reprezintă un număr complex care este independent de t. Se

înţelege, evident, că de fapt tensiunea variabilă in timp V(t) este dată de
partea reală a funcţiei complexe din partea dreaptă a ecuatlet.
La fel, toate celelalte cantităţi variabile in timp vor fi luate ca va-
riind sinusoidal cu aceeaşi frecvenţă 00. Scriem astfel

I=Îe IOl (curent)

t = tel.., (t.e.m) (22.2)

E= Ee''''t (cimp electric)

şi aşa
mai departe.
Cel mai adesea vom scrie ecuaţiile noastre in funcţie de V, I, t, ...
(in loc de a le scrie in funcţie de Î, 2, ...) reamintind totuşi că varia-
V,
ţiile in timp sint cele date in (22.2).
In discuţia noastră anterioară asupra circuitelor am presupus că
astfel de lucruri ca lnductante, capacităţi şi rezistenţe vă erau familiare.
Dorim acum să analizăm mai cu atenţie ce se înţelege prin aceste ele-

n
mente idealizate de circuit. Incepem cu inductanta.
O Inductanţă este construită prin înfăşurarea de mai multe ori a
unei spire de sîrmă în forma unei bobine şi prin aducerea celor două
capete la o oarecare distanţă de bobină, aşa cum este arătat în figura 22.1.
Presupunem că cîmpul magnetic produs de curenţi in bobină nu se îm-
, prăştle intens în întregul spaţiu şi nu interacţionează cu alte părţi ale
circuitului. Aceasta se realizează de obicei infăşur-ind bobina într-o formă
de gogoaşă sau limitind cîmpul magnetic prin înfăşurarea bobinei pe un
miez de fier convenabil, sau prin aşezarea bobinei într-o carcasă meta-
Iică convenabilă, aşa cum este indicat schematic in figura 22.1. In orice
caz, presupunem că există un cîmp magnetic neglijabil în regiunea ex-
ternă vecină capetelor a şi b. Vom presupune, de asemenea, că putem
 IMPEDANŢE
429

neglija orice rezistenţă electrică in firul bobinei. In sfîrşit, vom presu-

pune că putem neglija cantitatea de sarcină electrică ce apare pe supra-
faţa unui fir atunci cînd generăm cimpuri electrice.
Cu toate aceste aproximatii, avem ceea ce numim o inductantă
"ideală". (Vom reveni mai tirziu şi vom discuta Ce se întîmplă Intr-o
inductantâ reală.) Pentru o inductentă ideală spunem că tensiunea la
capete este egală cu L(dIldt). Să vedem de ce este aşa. Cînd trece un
curent prin inductantă, este generat un cimp magnetic proporţional cu

-
l

\
"===:={
T
Fig. 22.1. O tnductantă.

curentul din interiorul bobmei. Dacă intensitatea curentului variază in

timp, cimpul magnetic se modifică de asemenea In general, rotorul lui
E este egal cu - ~ ; sau, spus altfel, integrala curbilinie a lui E de-a
lungul oricărui drum închis este egală cu viteza de variaţie a fluxului
lui B prin buclă, luată cu semn schimbat. Să presupunem acum că con-
siderăm următorul drum: începe de la capătul a şi merge de-a lungul
boblnci (rămînînd întotdeauna în interiorul firului) la capătul b; apoi se
intoarce de la capătul b la capătul a prin aer, prin spaţiul din afara
Inductanţet. Integrala curbilinie a lui E de-a lungul acestui drum închis
poate fi scrisă ca suma a două părţi:

Î E·ds~ Î E ds+ Î E-d,. (22.3)

prin prin
bobină exterior

Cum am văzut mai inainte, nu pot exista cîmpuri electrice in interiorul

unui conductor perfect. (Cel mai mic cîmp ar produce curenţi infiniţi.)
Prin urmare, integrala de la a la b prin bobină este zero. Intreaga con-
,'"~ tribuţie la integrala curbilinic a lui E provine din drumul din extcrio-
'~' rul inductanţei, de la capătul b la capătul a. Deoarece am presupus că nu
}'i< există cimpuri magnetice în- spaţiul din afara "cutiei", această parte a
 CIRCUITE DE CURENT ALTERNATIV
<3"

tntegralei este independentă de drumul ales şi putem defini potenţialele

la cele două capete. Diferenţa acestor potenţiale este ceea ce numim di-
ferenţa de potenţial, sau simplu tensiunea V; astfel avem

Integrala curbilinie completă este ceea ce am numit inainte tensiune

electromotoare t şi este, evident, egală Cu viteza de variaţie a fluxului
magnetic prin bobină. Am văzut anterior că această t.e.m. este egală
cu viteza de variaţie a curentului cu semn schimbat; astfel avem

V=- t=L~
de
unde L este inductanta boblnei. Deoarece dljdt=irol, avem
V· iwLI. (22.4)
Modul în care am descris inductanta ideală ilustrează abordarea ge-
nerală a altor elemente ideale de circuit - numite de obicei elemente
"concentrate". Proprietăţile elementului sînt descrise complet in funcţie
de curenţi şi tensiunile ce apar la capete. Făcînd aproximatii corespun-
zătoare, este posibil să se neglijeze marile complexităţi ale cîmpurilor
ce apar în interiorul obiectului. Este efectuată o separare între ceea ce se
întîmplă în interior şi ce se întîmplă in exterior.
Pentru toate elementele circuitului vom găsi o relaţie asemănătoare
cu cea din ecuaţia (22.4), în care tensiunea este proporţională cu curen-
tul, constanta de proporţionalitate fiind în general, un număr complex.
Acest coeficient complex de proporţionalitate este numit impedanţă şi
este notată de obicei prin z (să nu se confunde cu coordonata z). Ea este,
în general, o funcţie de frecvenţa ro. Astfel, pentru orice element COncen-
trat scriem
v ~
-=-=Z. (22.5)
1 Î
Pentru o inductanţă, avem
z(inductanţă}=zL=iwL. (22.5)
Să analizăm acum un condensator din acelaşi punct de vedere. Un
condensator constă dintr-o pereche de plăci conductoare din care sint
scoase două fire la capete corespunzătoare:Plăcile pot avea orice formă
şi sint separate adesea printr-un dlelectrtc. Ilustrăm o astfel de situaţie
schematic în figura 22.2. Din nou vom face unele presupuneri simplifi-
catoare. Presupunem că plăcile şi firele sînt conducton perfecţi. Pre-
SUpunem de asemenea că izolarea dintre plăci este perfectă, astfel că nu
se pot scurge sarcini de-a curmezişul Izolaţied de la o placă la alta.
Apoi, presupunem că cei doi conductori sint apropiaţi unul de altul,
dar departe de alţi conductort. Există, apoi, intotdeauna sarcini egale
şi de semn opus pe cele două plăci şi sarcinile pe plăci sint mult mai mari
decit sarcinile de pe firele de legătură. In sfîrşit, presupunem că nu
există cîmpuri magnetice vecine la condensator.
Să presupunem acum că considerăm integrala curbilinie a lui E de-a
lungul unei bucle închise ce începe la capătul a, merge de-a lungul firului,

- [

/ / \
~!
/ /

Fig. 22.2. Un eondensator. T

ia-placa de sus a condensato:rului, sare de-a curmezişul spaţiului dintre
plăci, trece de la placa de jos la capătul o, prin fir şi se reintoarce la
capătul a, prin spaţiul condensatorului. Deoarece nu există cîmp mag-
netic, integrala curbilinie a lui E de-a lungul acestui drum închis este
zero. Integrala poate fi desfăcută în trei părţi

~E.ds~ IE.ds+ IE.ds+ IE.ds. (22.7)

,
de-a lungul intre În exterior
Itrelor' plăci

Integrala de-a lungul firelor este zero, deoarece nu există cîmpuri elec-
trice in interiorul conductorilor perfecţi. Integrala de la b la a in exte-
riorul condensetorului este egală cu diferenţa de potenţial dintre capete
luată cu semn schimbat. Deoarece ne-am imaginat cele două plăci
intr-un fel oarecare izolate de restul lumii, sarcina totală pe ele trebuie
să fie zero; dacă există o sarcină Q pe placa superioară, există o sarcină
egală şi opusă -Q pe placa inferioară. Am văzut mai inainte că dacă
doi conductort au sarcini egale şi opuse, plus şi minus Q, diferenţa de
potential dintre plăci este egală cu QjC, unde C este numită capacitatea
celor doi conductori. Din ecuaţia (22.7), diferenţa de potenţial dintre
 CIRCUITE DE CURENT ALTERNATIV

capetele a şi b este egală eu diferenţa de potenţial dintre plăci. Avem,

deci,
v~.>'·
c
Curentul electric 1 ce intră in condensator prin capătul a (şi care pleacă
prin capătul b) este egal cu dQ/dt, viteza de variaţie a sarcinii electrice
pe plăci. Scriind dV/dt ca imV, putem scrie legătura dintre tensiune şi
curent pentru un condensator in modul următor

iooV=.!....
C

V~_l_. (22.8)
,.c;
Impedanta z a unui condensator, este atunci
1
z(condensator)=zc= IwC' (22.9)

Cel de-al treilea element ce dorim să-I considerăm este o rezistenţă.

"lnsă, deoarece nu am discutat încă despre proprietăţile electrice ale ma-
terialelor reale, nu sîntem încă pregătiţi să discutăm ce se întîmplă in

.I

\
T
/ Fig. 22.3. O rezistenţă.

interiorul unui conductor real. Va trebui să acceptăm ca fapt, că pot să

existe cîmpuri electrice in interiorul substanţelor reale, că aceste cîm-
puri electrice dau naştere la o scurgere de sarcină electrică - adică, la
un curent - şi că acest curent este proporţional cu integrala cîmpului
. electric de la un capăt al conductorulut ia altul. Ne imaginăm atunci o
rezistenţă ideală construită ca in schema din figura 22.3. Două fire, pe
care le considerăm că sint conductort perfecţi, merg de la capetele a şi
b la cele două capete ale unei bare de material, cu rezistenţă. Urmînd
linia noastră obişnuită de raţionament, diferenţa de potenţial intre ca-
petele a şi b este egală cu integrala curbiliniea cîmpului electric extern,
lMPEDANTE 433

care este de asemenea egală cu integrala curbilinie a cimpului eiectric

prin bara de substanţă rezisti vă. Rezultă atunci că intensitatea curen-
tului 1 prin rezistenţă este proporţională cu tensiunea de la capete I":
1= y.
R

unde R este numită rezistenţă. Vom vedea mai tîrziu că relaţia dintre
curent şi tensiune pentru substanţe conductoarc reale este numai apro-
ximativ liniară. Vom vedea, de asemenea, că ne aşteptăm ca această pro-
porţionalitate aproximativă să fie independentă de frecvenţa de varia-
ţie a curentului şi tensiune numai dacă frecvenţa nu este prea mare.
Pentru curenţi altcmattvi deci, tensiunea la capetele unei rezistenţe este
în fază cu curentul, ceea ce înseamnă că tmpedanta acesteia este un nu-
măr real

etrezistcnţă)=zx=R. (22.10)
Rezultatele noastre pentru cele trei elemente de circuit concentrate
inductanţă, condensator şi rezistenţă - sint rezumate in figura 22.4.
In această figură, la fel ca şi in cele precedente, am indicat tensiunea
printr-o săgeată oare este îndreptată de la un capăt la altul. Dacă ten-
siunea este "pozitivă" - adică, dacă capătul a este la un potenţial mai
mare decît capătul b, săgeata indică direcţia "căderii de tensiune" po-
zitive.
Deşi vorbim despre curenţi alternativl, putem include evident cazul
special al circuitelor cu curent constanţi luind limita cind frecvenţa Vl
tinde la zero. Pentru frecvenţă zero - adică, pentru curenţi continui -
tmpedanta unei inductanţe tinde la zero; ea devine un scurtcircuit.

o
o
b C a

ll~) ~i It
Fig. 22.4. Elementele (pastvel ale circuitu-
lui concentrat ideal.
l~r iwL .i:
,WI}
f'
,
Pentru curenţi continui, Impedanta unui condensator tinde la infinit;
el devine un circuit deschis. Deoarece tmpedanta unei rezistente este in-
dependentă de frecvenţă, acesta este singurul element ce rămîne în dis-
cuţie atunci cînd analizăm un circuit de curent continuu.
In elementele circuitului ce le-am descris pînă acum, curentul şi
tensiunea sînt proporţionale unul cu altul. Dacă unul e zero, la fel este
şi celălalt Ne gindim de obicei în modul următor: o tensiune aplicată
este "răspunzătoare" de curent, sau un curent "dă naştere la" o ten-
28 - Fiz;lt:a ID<Idern~ voI. II.
434 CIRCUITE DE CURENT ALTERNATIV

siune la capete; astfel, într-un sens elementele "răspund" la condiţiile

externe "aplicate". Din acest motiv, aceste elemente sînt, numite ele-
mente pasive. Ele pot fi puse in contrast cu elementele active, cum ar
fi generatcni, pe care îi vom considera în paragraful următor şi care sînt
sursele curenţilor sau a tensiunilor oscdlante într-un circuit.

22.2. Generatori

Dorim să vorbim acum despre un element de circuit activ _. unul

care este o sursă de curenţi şi tensiuni Într-un circuit - anume, un ge-
nerator.
Să presupunem că avem o bobină asemănătoare cu o tnductanţă, ex-
ceptînd faptul că ea are foarte puţine spire, astfel că putem neglija
cîmpul magnetica! curentului său propriu. Această bobină, însă, se află
într-un cimp magnetic variabil, cum ar putea fi acela produs de un mag-
net rotitor, aşa cum e desenat în figura 22.5. (Am văzut mai înainte că
un astfel de cîmp magnetic rotitor poate fi produs de un sistem cores-
punzător de bobine cu curenţi altemativt.) Trebuie să facem din nou
unele presupuneri simplificatoare. Presupunerile ce le vom face sint tot
aceleaşi pe care 'le-am descris pentru cazul unei inductante. In particu-
lar, presupunem cîmpul magnetic variabil limitat într-o regiune definită
din vecinătatea bobtnet. Acesta nu apare in afara generatorului, in spa-
ţiul dintre capete.

Fig. 22.5. Un generator ce constă dintr-o bobină

fixă şi un cîmp magnetic rotltor.

Urmind îndeaproape analiza ce am făcut-o pentru Inductanţă, consi-

derăm integrala curbilinie a lui E de-a lungul unei bucle complete, C€
porneşts din capătul a, merge prin bobină la capătul b şi se reintoarce la
punctul său de pornire prin spaţiul dintre cele două capete. Conchidem
din nou că diferenţa de potenţial dintre capete este egală cu Integrala
curbtltnie totală a lui E de-a lungul buclei
V~- ~E.dS.
GENERATORI 435

Această integrală curbilinie este egală cu t.e.m. din circuit, deci dife-
renţa de potenţial V la capetele generatorulut este egală de asemenea cu
viteza de variaţie a fluxului magnetic ce străbate bobina
d
v~-t~d.(flux). (22.11)

Pentru un generator ideal presupunem că fluxul magnetic ce străbate

bobina este determinat de condiţiile exterioare - cum este viteza un-

Fig. 22.6. Simbol pentru un generator ideal.

ghiulară a cîmpului magnetic rotitor - şi nu este influenţat în nici un

mod de curenţii din generator. Astfel, un generator - cel puţin genera-
torul ideal ce-l considerăm -- nu are Impedanţă. Diferenţa de potenţial
de la capetele lui este determinată de tensiunea electromotoare ('" (t) ar-
bitrar atribuită. Un astfel de generator ideal este reprezentat prin sim-
bolul 'arătat în figura 22.6. Mica săgeată reprezintă direcţia pozitivă a
t.e.m. O t.e.m. pozitivă În generatcrul din figura 22.6 va produce o ten-
siune V = t, cu capătul a aflat la un potenţial mai ridicat decît capă­
tul b.
Există un alt mod de a construi un generator, care este cu totul di-
ferit în interior, dar care nu poate fi deosebit de cel ce l-am descris, in
ceea ce priveşte comportarea exterioară. Să presupunem că avem o bobină,
ce este rotită Intr-un cîmp magnetic fix, aşa cum e indicat în figura 22.7.
Desenăm o bară magnetică pentru a indica prezenţa unui cîmp mag-
netic; 'ea ar putea, evident, să fie înlocuită de orice altă sursă a unui
cîmp magnetic staţionar, cum ar fi o bobină suplimentară prin care trece

,
\
Fig. 22.7. Un generator ce constă din-
tr-o bobină ce se roteşte Intr-un

28'
cîmp magnetic fix.
o "===J=o!
V
 CIRCUITE DE CURENT ALTERNATIV
436

un curent constant. Aşa cum e arătat în figură, legăturile cu mediul

înconjurător de la bobina rotitoare sint făcute cu ajutorul unor contacte
alunecătoare sau "inele alunecătoare". Din nou, sintem interesaţi de di-
ferenţa de potenţial ce apare la cele două oapete a şi b, care este evi-
dent Integrata cîmpului electric de la capătul a la capătul o,
de-a lun-
gul unui drum în exteriorul generatorului.
Acum, în sistemul descris în figura 22.7 nu există cîmpuri magnetice
variabile, deci am putea la început să ne mirăm cum ar putea apare la
capetele generatorului o tensiune. De fapt, nu există cîmpuri electrice
niciunde in interiorul gcneratorului. Presupunem, ca de obicei, pentru
elementele ideale, că spirele din interior sint confecţionate dintr-un mate-
rial perfect conductor şi, aşa cum am spus de mai multe ori, cîmpul elec-
tric în interiorul unui conductor perfect este nul. Dar aceasta nu e ade-
vărat. Nu este adevărat atunci cînd un conductor se mişcă într-un cîmp
magnetic. Afirmaţia adevărată este că forţa totală asupra oricărei sarcini
în interiorul unui conductor perfect trebuie să fie zero. Altfel ar exista o
scurgere infinită a sarcinilor libere. Astfel, Ceea ce este adevărat întot-
deauna este că suma cîmpului electric E şi a produsului vectorial dintre
viteza conductorului şi intensitatea cîmpului magnetic B - care este forţa
totală asupra unei sarcini unitate - trebuie să aibă valoarea zero în inte-
riorul conductorului
F=E+vXB=O (intr-un conductor perfect) (22.12)
unde v reprezintă viteza conductorului. Afirmaţia noastră anterioară, că
nu există cimp electric în interiorul unui conductor perfect, este corectă
dacă viteza v a conductorulul este zero; altfel afirmaţia corectă este dată
de ecuaţia (22.12).
Intorctndu-ne la generatorul nostru din figura 22.7, vedem acum că
integrala curbilinie a cîmpului electric E de la capătul a la capătul b, prin
conductor, trebuie să fie egală cu integrala curbilinie a lui vXB pe acelaşi
drum, luată cu semn schimbat
b b

~E'ds=- ~ (vXB)·ds.
interiorul interiorul
conductorului conductorului

Este, totuşi, adevărat că integrala curbilinie a lui E de-a lungul unei

bucle complete, incluzind reintoarcerea de la b la a, prin exteriorul ge-
neratorului, trebuie să fie zero, deoarece nu există cîmpuri magnetice va-
riabile. Astfel, prima integrală din ecuaţia (22.13) este de asemenea egală
cu V, tensiunea dintre cele două capete. Rezultă că integrala din partea
dreaptă a ecuatiet (22.13) este tocmai viteza de variaţie a fluxului ce
străbate bobina şi este deci - prin regula fluxului - egală cu t.e.m.
in bobină. Avem astfel din nou că diferenţa de potenţial de la capete este
GENERATORI
437

egală cu tensiunea electromotoare din circuit, în conformitate cu ecuaţia

(22.11). Astfel, dacă avem un generator în care variază un cîmp magnetic
in vecinătatea unei bobtne fixe, sau unul în oare o bobină se mişcă
intr-un cimp magnetic fix, proprietăţile externe ale generatorilor sînt
aceleaşi. Există o diferenţă de potenţial V la capete, care este indepen-
dentă de curentul din circuit, dar depinde numai de 'condiţiile fixate ar-
bitrar din interiorul generatorului.
Atîta vreme cit încercăm să înţelegem funcţionarea generatorilor din
punctul de vedere al ecuatitlor lui Maxwell, am putea de asemenea să

... "

'., II'. "

.... 1
.::',:,.';';11-'.'-': .: j
Fig. 22.8. O celulă chimică.
..... ·.·;···.::1
ne întrebăm despre celula chimică ordinară, cum este bateria lenternel.
ma este de asemenea un generator, adică o sursă de curent, deşi ea va
apare doar în circuite' de curent continuu. Modelul cel mai simplu de ce-
lulă, ce poate fi înţeles, este arătat în figura 22.8. Ne imaginăm două
plăci de metal scufundare într-o soluţie chimică. Presupunem că soluţia
conţine ioni pozitivi şi negativi. Presupunem, de asemenea, că un tip de
ion, să spunem cel negativ, este mult mai greu decît cel de polantate
opusă, astfel că mişcarea sa prin soluţie, prin procesul de difuzie, este
mult mai lentă. Presupunem apoi că, prin aceleaşi mijloace, sau altele,
se aranjează ca concentratia saluţi-ei să varieze de la o parte a lichidu-
lui la alta, astfel incit numărul ionilor de ambele polar.ităţi în vecină­
tatea, să spunem, a plăcii de jos să fie mult mai mare decit în vecinătatea
plăcii de sus. Din cauza mobilităţii lor rapide, ionii pozitivi se vor deplasa
mai uşor in regiunea de concentreţie mai coborîtă, astfel că va exista un
mic exces de sarcină pozitivă ce ajunge la placa superioară. Placa su-
perioară va deveni încărcată pozitiv şi placa de jos va avea o sarcină ne-
gativă netă.

Pe măsură ce, din ce în ce mai multe sarcini difuzează la placa de

deasupra, potenţialul acestei plăci se va ridica pînă ce cîmpul electric
ce rezultă între plăci produce forţe asupra ionilor, care compensează toc-
mai excesul lor de mobilitate şi astfel cele două plăci ale celulei do-
bîndesc repede a diferenţă de potenţial care este a caracteristică 'a con-
strucţiei interne.
 CIRCUITE DE CURENT ALTERNATIV

Raţionind exact cum am făcut-o pentru condensatorul ideal, vedem

că diferenţa de potenţial dintre capetele a şi b este exact egală cu in-
tegrala curbilinie a cimpului electric între cele două plăci, cînd nu mai
există nici o difuzie netă a Iontlon Există, evident, o diferenţă esenţială
intre un condensator şi o astfel de celulă chimică. Dacă scurtclrcuităm
capetele unui condensatcr pentru un moment, condensatorul se descarcă
şi nu mai există nici o diferenţă de potenţial la capete. în cazul unei
celule chimice, poate fi extras un curent de la capete in mod continuu,
fără nici o modificare de t.e.m - pină ce, evident, chlmioalele din ce-
Iulă eu fost complet folosite. Intr-o celulă reală se găseşte că diferenţa de
potenţial de la capete descreşte pe măsură ce curentul extras din ce-
Iulă creşte. Rămînînd la abstractiunile pe care le-am făcut, însă, ne pu-
teiJ:nj imagina o celulă ideală în care tensiunea la capete este indepen-
dentă de curent. O celulă reală poate fi considerată atunci ca o celulă
ideală în serie cu o rezistenţă.

22.3. Reţele de elemente ideale; legile lui Kirchhoff

După cum am văzut în ultimul paragraf, descrierea unui element

ideal de circuit, în funcţie de ce se întîmplă in exteriorul elementului,
este foarte simplă. Curentul şi tensiunea sint legate liniar. Dar ceea ce
se întîmplă, de fapt, în interiorul elementului este foarte complicat şi
este foarte dificil să se dea o descriere precisă in funcţie de ecuaţiile lui
Maxwell. Să ne imaginăm că încercăm să dăm o descriere precisă 'a CÎm-
purilor electrice şi magnetice din interiorul unui radio, ce conţine sute
de rezistenţe, condensatort şi inductante. Ar fi o sarcină imposibilă să
se analizeze un astfel de lucru folosind ecuaţiile lui Maxwell. Dar, fă­
cind nenumăratele aproximatii ce le-am descris în paragraful 22.2 şi
rezumind trăsăturile esenţiale ale elementelor reale de circuit, in func-
ţie de idealizări, devine posibilă analiza unui circuit electric într-un
mod relativ direct. Vom arăta acum C'Um se face aceasta.
Să presupunem că avem un circuit constînd dintr-un generator şi
cîteva Impedanţe legate împreună, aşa cum e arătat în figura 22.9. Con-
form aproximaţiei noastre, nu există cîmp magnetic in regiunea din afara
elementelor individuale ale circuitului. Prin urmare, integrala curbilinie
a lui E de-a lungul oricărei curbe care nu trece prin niciunul din elemente
este zero. Să considerăm curba r arătată prin linia întreruptă ce merge
împrejurul circuitului in figura 22.9. Integrala curbilinie a lui E de-a
lungul acestei curbe este constituită din citev-a părţi. Fiecare parte este
integrala curbilinie de la un capăt al unui element de circuit la celălalt.
Integrale curbilinie a fost numită căderea de tensiune pe elementul de
circuit. Integrala curbilinie completă este atunci tocmai suma căderilor
de tensiune pe toate elementele circuitului
 Rl!:ŢELE DE ELEMENTE IDEALE; LEGILE LUI KmCHHOFF 439

Deoarece integrala curbilinie este zero, avem că suma diferenţelor de Pc-

tentlal de-a lungul unei bucle complete a unui circuit este egală cu zero

Bv"~o. (22.14)
de-a lungul
oricărei bucle

Acest rezultat provine dintr-una din ecuaţiile lui Maxwell, din aceea
care spune că, într-o regiune unde nu există cimpuri magnetice, integrala
eurbilinie a lui E de-a lungul oricărei bucle închise este zero.

Fig. 22.9. Suma cădertlor de tensiune de-a lungul ori-

cărui drum inchis este zero.

Să presupunem că analizăm acum un circuit cum este cel arătat în

figura 22.10. Linia orizontală dintre capetele a, b, c şi d intenţionează
să arate că 'aceste capete sint toate legate, or că ele sint unite prin fire
de rezistenţă neglijabilă. In orice caz, desenul ne spune că toate cape-
tele a, b, c şi d sint la acelaşi potential. Atunci căderea de tensiune V
pe fiecare din cele patru elemente este aceeaşi.
Una din idealizărilc noastre a fost aceea că pe capetele impedanţe­
lor se acumulează sarcini electrice neghjabtle. Presupunem acum, in
continuare, că şi sarcinile electrice. pe firele ce leagă capetele pot fi ne-
glijate. Atunci; conservarea de sarcină cere ca. orice sarcină ce părăseşte
un element de circuit să intre imediat în alt element de circuit. Sau,
ceea ce este acelaşi lucru, cerem oa suma algebrică a curenţilor ce intră
într-o joncţiune dată să fie zero. Printr-o joncţiune, evident, înţelegem
orice sistem de capete cum sînt a, b, c şi d, care sint legate. Un astfel
." CIRCUITE DE CURENT ALTERNATIV

de sistem de capete legate este numit de obicet "nod". Conservarea sar-

cinii cere atunci ca pentru circuitul din figura 22.10 să avem

Suma curenţilor ce intră în nodul, ce constă din cele patru capete e, t,

9 şi h, trebuie să fie de asemenea zero
-Il+12+1~+I4=O. (22.16)
Aceasta este, evident, aceeaşi ca şi ecuaţia (22.15). Cele două ecuatii nu
sînt independente. Regula generală este că suma curenţilor in orice nod
trebuie să fie zero
L>"=O.
într-un
(22.17)

nod
Concluzia noastră anterioară, că suma cădertlor de tensiune de-a
lungul unet bucle închise este zero, trebuie să se aplice la orice buclă
într-un circuit complicat. De asemenea, rezultatul nostru că suma curen-

/
v

\
Fig. 22.10. Suma curenţilor în Fig. 22.11. Analizarea unui circuit
orice nod este zero. cu legile lui Kirchhoff.

ţâlor intr-un nod este zero, trebuie să fie adevărat pentru orice nod.
Aceste două ecuaţii sînt cunoscute ca legile lui Kirchhoff. Ele pot fi apli-
cate la curenţi şi tensiuni în orice fel de reţea.
Să presupunem că analizăm circuitul mai complicat din figura 22.11.
Cum vom găsi curenţii şi tensiunile în acest circuit? Le putem găsi în ur-
mătorul mod direct. Considerăm separat fiecare din cele patru bucle
închise, auxiliare, Ce apar în circuit. (De exemplu, o buclă merge de la
REŢELE DE ELEMENTE IDEALE, LEGATE LUI KIRCHHOFF
441

capătul a la capătul b, la capătul e, la capătul b şi înapoi la capătul a.)

Pentru fiecare dintre bucle scriem prima lege a lui Kirchhoff - că
suma tensiunilor de-a lungul fiecărei bucle este zero. Trebuie să re-
amintim că socotim căderea de tensiune ca pozitivă, dacă mergem in sen.,
sul curen~ul~i şi n~ga~vă; da:ă .mer~m .printr-un element În sensul opus
curentului ŞI tr-ebuie sa reamintim ca prmtr-un generator căderea de ten-
siune este negativul t.c.m. în acel sens. Astfel, dacă considerăm bucla
mică ce începe şi sfîrşeşte la capătul a, avem ecuaţia

Z111 +za1a+z414-tj = O.
Aplicind aceeaşi lege la buclele rămase, am găsi încă trei ecuaţii de ace-
Laşi tip. Apoi, trebuie să scriem ecuaţia curentului pentru fiecare din
nodurile circuitului. De exemplu, însumînd curenţii din nodul de la ca-
pătul b, obţinem ecuaţia
11-13-12=0.
La fel, pentru nodul notat e am avea ecuaţia de curent
1~14+18-Is=O.

Pentru circuitul arătat, există cinci astfel de ecuaţii de curent. Rezultă,

însă, că oricare din aceste ecuaţii poate fi dedusă din celelalte patru;
există, deci, numai patru ecuaţii de curent independente. Avem astfel un
total de opt ecuaţii liniare, independente: cele patru ecuaţii de tensiune
şi cele patru ecuaţii de curent. Cu aceste opt ecuaţii putem calcula cei
opt curenţi necunoscuţi. O dată ce curenţii sînt cunoscuţi, circuitul este
rezolvat. Căderea de tensiune pe oricare element este dată de curentul
prin acel element înmulţit cu Impedanta sa (sau, în cazul surselor de cu-
rent este deja cunoscută.).
Am văzut că atunci cind scriem ecuaţiile de curent obţinem o ecua-
ţie care nu este independentă de celelalte. In general, este posibil de
asemenea să scriem prea multe ecuaţii de tensiune. De exemplu, in cir-
cuitul din figura 22.11, deşi am considerat numai cele patru bucle mici.
există .un număr mare de alte bucle pentru care am putea scrie ecua-
ţiile de tensiune. Există, de exemplu, bucla de-a lungul drumului abcfeda.
Există o altă buclă care urmează drumul abcfehgda. Puteţi vedea că
există multe bucle. Analizind circuite complicate este foarte uşor să ob-
ţinem prea multe ecuaţii. Există reguli care ne spun cum să procedăm
astfel incit să fie scris numai numărul minim de ecuaţii, dar de obicei
eu o mică atenţie este posibil să se vadă cum să se obţină numărul corect
de ecuaţii în fOITIl'a cea mai simplă. De altfel, scriind o ecuaţie suplimen-
tară sau două, nu se produce nici o încurcătură. Ele nu vor duce la nici
un răspuns greşit, ci numai poate la cîteva calcule nenecesare.
In capitolul 25 al volumului 1 am arătat că dacă două impcdanţe Zi
şi Z2 sînt in serie, ele sînt echivalente cu o singură impedantă z" dată de
(22.18)
 CIRCUITE DE CURENT ALTERNATIV

'"Am arătat, de asemenea, că dacă două impedante sint legate în paralel,

ele sint echivalente cu singura tmpedantă z" dată de
1 =~.' (22.19)
zp {ljz,l + (1/%1) ZI + ZI

Dacă vă veţi uita înapoi, veţi vedea că la deducerea acestor rezultate am

folosit legile lui Kirchhoff. Este adesea posibil să se analizeze Un circuit
complicat prin aplicarea repetată a formulelor pentru impedante in serie

Fig. 22.12. Un circuit ce poate fi analizat in func-

ţie de combinaţii serie şi paralel.

şi paralel. De exemplu, circuitul din figura 22.12 poate fi analizat astfel.

Mai intii, impedantele 24 şi 25 pot fi înlocuite prin echivalentul lor în pa-
ralel şi, de asemenea, şi 26 şi z,. Apoi, tmpedanţa 2 2 poate fi combinată cu
cea paralelă echivalentă cu ze şi 27 prin regula in serie. Procedind astfel,
întregul circuit poate fi redus la un generator în serie, cu o singură im-
pedantă Z. CUrentul prin generator este atunci tocmai az.
Apoi, opertnd
invers se pot determina curenţii in fiecare din Impedante.
Există, însă, circuite foarte simple 'ce nu pot fi analizate prin această
metodă, ca de exemplu circuitul din figura 22.13. Pentru CI, analiza acest
circuit trebuie să scriem ecuaţiile de curent şi de tensiune din legile lui
Kirchhoff. Să o facem. Există numai o ecuaţie de curent
11+12+13=0

·Fig. 22.13. Un circuit ce nu poate fi

analizat in funcţie de combinaţii se 4

rie şi paralel.
 CIRCUITE ECHIVALENTE
443

astfel că ştim imediat că

Putem economisi unele calcule dacă folosim imediat acest rezultat la

scrierea ecuatiilor de tensiune. Pentru acest circuit există două ecuaţii
de tensiune independente; ele sint
- tt+I2Z2-11Zt =0
şi

Există două ecuaţii şi doi curenţi necunoscuţi. Rezolvind aceste ecuaţii

pentru Il şi 12 , obţinem

1 ,-_ z,t.(z,- +(Z, ++z.lt

Z, Za)z.z.
l
(22.20)
şi

1, (22.21)
Z, (Z2 + z,J + z,z.
Ce1 de-al treilea curent este obţinut din suma acestor doi.
Un alt exemplu el unui circuit, ce nu poate fi analizat folosind re-
gulile pentru Impedantele in serie şi in paralel, este arătat în figura 22.14.

Fig. 22.14. Un circuit în punte.

Un astfel, de circuit este numit "punte". El apare în multe aparate folo-

site pentru a măsura impedanta. La un astfel de 'Circuit sîntem de obicei
interesaţi să rezolvăm problema: cum trebuie să fie alese diferitele Im-
pedanta pentru ca intensitatea curentului prin impedanta Z~ să fie zero?
Vă lăsăm dv . .să, găsiţi condiţiile pentru ca lucrurile să se petreacă astfel.

22.4. Circuite echivalente

Să presupunem că legăm un generator ce la un circuit ce conţine o
oarecare interconexiune complicată de jmpedanţe, cum earătat schema-
tic în figura 22.15, a. Toate ecuaţiile ce le obţinem din legile lui Kirchhoff

Iii.:,:
 CIRCUITE DE CURENT ALTERNATIV
44'
sînt ăjniare, astfel că atunci cînd le rezolvăm pentru curentul 1 prin ge-
nerator, vom obţine că 1 este proporţional cu t. Putem scrie

1 .:«
'"
unde acum z« este un oarecare număr complex, o funcţie algebrică de
toate elementele din circuit. (Dacă circuitul nu conţine generatori dife-
riţi de cel 'arătat, nu există termen aditiv independent de t.) Dar această

(
v (JncecilWitdtl
imp«JOnfr
\
b Fig. 22.15. Orice reţea de
elemente pastve cu două
a capete este echivalentă cu
b o Impedanţă efectivă.

ecuaţie este tocmai cea pe care am, fi scris-o pentru circuitul din figura
22.15, b. Atîta vreme cît sîntem interesaţi numai de ceea ce se întîmplă
la stînga celor două capete a şi b, cele două circuite ale figurii 22.15 sînt
echivalente. Putem deci să facem afirmaţia generală că orice reţea cu
două capete, cu elemente pasive, poate fi înlocuită printr-o singură im-
pedentă zef fără a schimba curenţii şi 'tensiunile în restul circuitului.
Această afirmaţie este, evident, numai o remarcă in legătură cu ceea ce
rezultă din legile lui Kirchhoff - şi, pînă la urmă, din linlaritatea ecua-
ţiilor lui Maxwell.
Ideea poate fi generalizată la un circuit ce conţine generetorl pre-
cum şi tmpedanţe. Să presupunem că analizăm un astfel de circuit ..din

Fig. 22.16. Orice reţea cu două

capete poate fi înlocuită cu un
generator in serie cu o impe-
o danţă.
.ENERGIE 443

punctul de vedere" al uneia dintre Impedanţc, pe care o notăm Zn, ca in

figura 22.16, a. Dacă ar urma să rezolvăm ecuaţia pentru intregul circuit,
.am găsi că tensiunea V .. intre cele două capete a şi b este o funcţie liniară
de 1, pe care o putem scrie
V"~A-Bl" (22.22)
unde A şi B depind de generatorlt şi de Impedanţele din circuitul de la
stinga capetelor. De exemplu, pentru circuitul din figura 22.13, găsim
VI =ltZt. Aceasta poate fi transcris (rearanjînd ecuaţia (22.20)) ca

V) =1(~)t2-tjJ- Z2
Z•
1). (22.23)
Z2+Z2 z.+z.
Soluţia completă se obţine combinind această ecuaţie cu cea pentru impc-
danta ZI! anume Vt=llzt, sau în cazul general, combinînd ecuaţia
{22.22) cu
v" = l ..zn.
Dacă considerăm acum că z.. este ataşat la un circuit simplu, in serie, a
unui generator şi a unui curent, ca in figura 22.15, b, ecuaţia ce cores-
punde la ecuaţia (22.22) este
V ..=terl ,.zel
identică cu ecuaţia (22.22) dacă punem tef=A şi z",=B. Astfel, dacă
sîntem interesaţi numai de ce se întîmplă la dreapta capetelor a şi b, cir-
cuitul arbitrar al figurii 22.16 poate fi înlocuit întotdeauna printr-o com-
binaţie echivalentă - un generator În serie cu o Impedantă.

§. Energie

Am văzut că pentru a genera curentul 1 Într-o Inductantă, trebuie

. furnizată energia U = .! LJ'l de către circuitul exterior. Cind curentul
. 2
revine la zero, această energie este cedată inapoi circuitului extern. Nu
există mecanism de pierdere a energiei într-o inductanţă ideală. Cind
există un curent alternativ printr-o Inductantă, energia se scurge înapoi
şi inainte intre ea şi restul circuitului, dar viteza medie cu eare energia
este furnizată circuitului este zero. Spunem că o tnductantă este un ele-
ment nedisipativ; nici o energie electrică nu e disipată, adică "pierdută'·,
in ea.
La fel, energia unui condensator, U=-!.CV2, este restituită circuitului
2
exterior, atunci cind e descărcat. Cind un condensator este într-un circuit
de curent alternativ, energia se scurge in condensator şi afară din el,
dar scurgerea netă de energie. in fiecare ciclu este zero. Un condensator
Ideal este de asemenea un element nedisipativ.
 CIRCUITE DE CURENT ALTERNATIV
446

Ştim că o t.e.m. este o sursă de energie. Cînd un curent 1 curge în

direcţia t.e.m., circuitului exterior ii este debitată energie eu viteza
dUjdt= tI. Dacă este trimis un curent în sens invers impotriva t.e.m.
_ prin alţi generator! din circuit - t.e.m. va absorbi energie cu vi-
teza tI; deoarece 1 este negativ, dU/dt va fi de asemenea negativ.
Dacă un generator este legat la o rezistenţă R, curentul prin rezis-
tenţă este 1= a«. Energia ce este furnizată de generator cu viteza /:'1'
este absorbită de rezistenţă. Această energie se transformă, în rezistenţă,
in căldură şi este pierdută de către energia electrică a circuitului. Spunem
că energia electrică este disipată într-o rezistenţă. Viteza cu care este
disipată energia într-o rezistenţă este dU!dt=Rf2.
Intr-un circuit de curent alternativ, viteza medie a pierderii de ener-
gie într-o rezistenţă este media lui RI2 pe un ciclu. Deoarece 1=le,..t
- prin care înţelegem de fapt că l variază ca mărimea cos wt - media
lui [2 pe un ciclu este 111 2/2, deoarece curentul maxim este 111 şi media
lui cost \iit este 1/2.
Ce ştim despre pierderea de energie cînd este conectat un generator
la o impedantă arbitrară z? (Prin "pierdere" Intelegem, evident, transfor-
marea energiei electrice în energie tcrmtcă.) Orice Impedanţă z poate fi
scrisă Ca suma părţii sale reale şi a părţii sale imaginare

z~R+iX (22.24)
unde R şi X sînt numere reale. Din punctul de vedere al circuitelor echi-
valente putem spune că orice Impedanţă este echivalentă cu o rezistenţă
în serie cu o impedanţă pur imaginară - numită reactanţă, aşa cum e
arătat în figura 22.17.

Fig. 22.17. Orice tmpedanţă este echivalentă cu o combinaţie

în serie a unei rezistenţe pure şi a unei reactanţe pure.

Am văzut mai inainte că orice circuit ce conţine numai L şi C are o

Impedanţâ care este un număr pur imaginar. Deoarece, în medie, nu
există o pierdere de energie in niciunul din elementele L şi C, o reactantă
pură ce conţine numai L şi C nu va avea pierdere de energie. Putem
vedea că aceasta trebuie să fie în general adevărat pentru o reactanţă.
Dacă un generator cu t.e.m. l: este legat la impedanta z din fi-
gura 22.17, t.e.m. trebuie legată de curentul L din generator prin
t~I(R+iX). (22.25)
o REŢEA IN SCARA
'47
Pentru a găsi viteza medie de debitare a energiei, dorim să calculăm
media produsului tI. Trebuie să fim atenţi acum. Cind avem de-a face
cu astfel de produse, trebuie să operăm cu cantităţi reale t(t) şi l{t).
(Părţile reale ale funcţiilor complexe vor reprezenta cantităţile fizice ade-
vărate numai cînd avem ecuaţii liniare; acum avem de-a face cu produse,
care cu siguranţă, nu sint liniare.)
Să presupunem că alegem originea lui t astfel că amplitudinca 1 să
fie un număr real, să spunem 10 ; atunci variaţia adevărată, in timp, a
lui 1 este dată de
1 =1 0 cos wt.
'Le.m. din ecuaţia (22.25) este partea reală din
10el..I{R+iX)

t=l oR cos (j)t-IoX sin oo:t. (22.26)

Cei doi termeni din ecuaţia (22.26) reprezintă căderile de tensiune
pe R şi X din figura 22.17. Vedem că pe rezistenţă căderea de tensiune
este în fază cu curentul, în timp ce căderea de tensiune pe partea pur
reaetivă este defazată faţă de curent.
Viteza medie a pierderii de energie, (P)m, din generator este integrala
produsului tI pe un ciclu, împărţită prin perioada T; cu alte cuvinte,
r r
(P)m = ~ ~ tldt = ~ ~ I~R co~2wtdi-_+ ~ IgX cos wi sin wtdi.
o o o

Prima integrală este .!.Po R şi a doua este zero. Astfel, pierderea

2
medie de energie într-o impedanţă z=R+iX depinde numai de partea
reală a lui z şi este 15Rj2, în concordanţă cu rezultatul nostru anterior
pentru pierderea de energie într-o rezistenţă. Nu există pierdere de ener-
gie în partea reacttvă.

22.6. O retea în scară

Am dori să considerăm acum un circuit interesant, ce poate fi anali-

zat în funcţie de combinaţii in serie şi paralel. Să presupunem că pornim
cu circuitul dî'n figura 22.18, a. Putem vedea direct că impedanţa de la
capătul a la capătul b este simplu Zt +Z2' Să luăm acum un circuit mai _
dificil, cel arătat în figura 22.18, b. Am putea analiza acest circuit folo-
sind legile lui Kirchhoff, dar este de asemenea uşor să se opereze cu
combinaţii în serie şi în paralel. Putem înlocui cele două tmpedante de
la capătul din dreapta printr-o singură Impedanţă Z,'J=Zl +zz, ca în
 CIRCU!TE DE CURENT ALTERNATIV
448

partea (c) a figurii. Cele două impedanţe 22 şi 23 pot fi Înlocuite prin impc-
clanta lor echivalentă în paralel 24. aşa cum e arătat in partea (el.) a figurii.
In sfîrşit, ZI şi 24 sînt echivalente cu o singură impcdanţă 25, aşa cum e
arătat în partea (e).
putem pune acum o întrebare amuzantă; ce s-ar întimpla dacă în
reţeaua din figura 22.18, b am adăuga la nesfîrşit mai multe secţiuni - aşa
cum arătăm prin liniile punctate din figura 22.19, a? Putem rezolva o

b:D c:J]
~d:J~e
.1.1 f.1.
Z~ iz IJ
)
Z 1.
s: ,+-1+
Fig. 22.13. Impedanţa efectivă a unei
scări.

astfel de reţea infinită? Păi, aceasta nu e prea greu. Mai intii, observăm
că o astfel de reţea infinită rămîne nemodificată dacă adăugăm încă o
secţiune la capătul .frontal''. Desigur, dacă mai adăugăm o secţiune la o
reţea infinită ea rămîne aceeaşi reţea infinită. Să presupunem că notăm
cu Zo Impedanţa Între cele două capete a şi b ale reţelei infinite, atunci
impedante tuturor formaţiilor de la dreapta a două capete c şi d este de
asemenea zo. Prin urmare, atîta vreme cit ne referim la capătul frontal,

~ ]'z,
z, z,
z,
d ~ b
b

Fig. 22.19. Impedanţa efectivă a unei scări infinite.

o REŢEA IN SCARA 449

putem reprezenta reţeaua aşa cum e arătat in figura 22.19, b. Combinind

combinaţiile-paralele z~o şi adunind rezultatul în serie cu zi! putem scrie
imediat Impedanta acestei combinaţii

Z=Zl+ _ 1
(l/z.J)+(J/~)
sau
Z=Zl+...!!:!...·
,,+ ..
Dar această Impedanţă este egală de asemenea cu ZOr deci avem ecuaţia

Zo=ZI+~'
':;=+=0
Putem să o rezolvăm in raport cu Zo pentru a obţine

Zo=i+-y(zi/4) +ZtZ2 . (22.27)

Am găsit astfel soluţia pentru impedenţa unei scări infinite de impedante

repetate in serie şi paralel. Impedanta Zo este numită impedanţă caracte-
ristică a unei astfel de reţele infinite.
Să considerăm un exemplu specific, in care elementul în serie este
o inductanţă L şi elementul paralel este o oapacttate C, aşa cum e arătat
în figura 22.20, a. In acest caz găsim tmpedanta reţelei infinite punînd
zl=iroL şi Z2= us«:
Observaţi că primul termen, Zl/2, din ecuaţia (22.27)
este tocmai jumătate din impedanţa primului element. Ar părea, prin
"urmare, mai natural, sau cel puţin ceva mai simplu, dacă am desena

Fig. 22.20. O scară L~C desenată in două

moduri echivalente.

. reţeaua noastră infinită aşa cum e arătat in figura 22.20, b. Analizind

reţeaua infinită de la capătul a' am vedea Impedanta caracteristică

Zo=V(L(CJ (w'L'/4). (22.28)

Există acum două cazuri interesante, depinzind de frecvenţa m, Dacă
(O: este mai mic decit 4/LC, cel de-al doilea termen de sub radical va fi
29 - f'izka mod<lI'llă ..oJ. II.
 cmCUITE DE CURENT ALTERNATIV
450

mai mic decît primul şi Impedenţa Zo va fi un număr real. Pe de altă

parte, dacă ro2 este mai mare decit 4/LC impedanta Zo va fi un număr pur
imaginar, pe care îl putem scrie ca
2, ~ i i!7(""-.-c
L""/74_---;,(L,--;""C,...j •
Am spus mai înainte că un circuit ce conţine numai impedanţe ima-
ginare, ca Inductente şi capacităţi, va avea o impedanţă care este pur
imaginară. Cum se poate atunci că pentru circuitul ce-l studiem acum
- care are numai L şi C - Impedanta este o rezistenţă pură pentru
frecvenţe sub 'V4/LC? Pentru frecvenţe mai mari, Impedanta este pur
imaginară, în concordanţă cu afirmaţia noastră anterioară. Pentru frec-
venţe mai coborîte, Impedanta este o rezistenţă pură şi va absorbi, prin
urmare, energie. Dar cum poate absorbi circuitul incontinuu energie, ca
o rezistenţă, dacă este constituit numai din inductante şi capacităţi?
Răspuns: deoarece există un număr infinit de inductante şi capacităţi,
astfel că, atunci cind o sursă este legată la circuit, ea furnizează energie
primei inductante şi capacităţi, apoi celei de-a doua, celei de-a treia şi
aşa mai departe. Intr-un circuit de acest tip energia este continuu absor-
bită de la generator eu o viteză constantă şi se scurge constant în reţea,
furnizînd energie, care este înmagazlnată în tnductantc şi capacităţi de-a
lungul liniei,
Această idee sugerează o remarcă importantă despre ceea ce se În-
tîmplă în circuit. Ne-am aştepta că, dacă legăm o sursă la capătul frontal,
efectele acestei surse se propagă prin reţea spre capătul infinit. Propa-
garea undelor de-a lungul liniei este foarte asemănătoare cu radiaţia unei
antene care absoarbe energie de la sursa ce o alimentează; adică, ne
aşteptăm ca o astfel de propagare să aibă loc atunci cînd impedanta este
reală, ceea ce se petrece dacă ro este mai mic decît ,,; 4jLC. Dar cînd impe-
danta este pur imaginară, ceea ce se întîmplă pentru m mai mare decît
-.J 4:/LC, nu ne-am aştepta să vedem o astfel de propagare.
22.7. Filtre

Am văzut în secţiunea anterioară că reţeaua în scară infinită a fi-

gurii 22.20 absoarbe energie în mod continuu, dacă este alimentată, la o
frecvenţă, sub o oarecare frecvenţă critică V4/LC, pe care o vom denumi-o
frecvenţă de prag 000. Am sugerat că acest efect ar putea fi tnteles în
funcţie de un transport continuu de energie spre linie. Pe de altă parte,
la frecvenţe inalte, pentru @>wo, nu există absorbţie continuă de energie;
ar trebui atunci să ne aşteptăm că, probabil, curenţii nu "pătrund" foarte
departe în linie. Să vedem dacă aceste idei sint corecte. Să presupunem
că avem capătul frontal al scării legat la un generator oarecare de cu-
rent alternativ şi ne întrebăm cum arată tensiunea la, să zicem, a 754-a
secţiune a scării. Deoarece reţeaua este infinită, ceea ce se petrece cu
FILTRE
4S1

tensiunea, atunci cînd trecem de la o secţiune la alta, este Întotdeauna

acelaşi lucru; să ne uităm deci la ce se întîmplă atunci cînd trecem de la
o secţiune oarecare, să spunem a n-a, la următoarea. Vom defini cu-
renţii In şi tensiunile V"' aşa cum e arătat în figura 22.21, a.
Putem obţine V n +1 din V m reamintind că putem inlocui intotdeauna
restul scării după secţiunea a n-a prin impedanta sa caracteristică zo;

s: -&.. s: ~

\ z,
\
t,
I'"
V~n
"" I
O
b
Fig. 22.21. Găsirea factorului de propagare a unei scări.

atunci ne trebuie doar să analizăm circuitul din figura 22.21, b. Mai

intii, observăm că orice V"' deoarece este la capetele h., Zo, trebuie să fie
egal cu I"zo' De asemenea, diferenţa Între V" şi V"+l este tocmai I"Zi

Obţinem astfel raportul

Vn+ t = 1-~= zo-~,.
Vn Z. Ze

Putem numi acest raport factor de propagare pentru o secţiune a scării;

îl vom nota prin a. El este, evident, acelaşi pentru toate secţiunile
IX=Zo-Z., (22.29)

Tensiunea după cea de-a n-a secţiune "este atunci

Vn=ant. (22.30)
Puteţi găsi acum tensiunea după 754 de secţiuni; ca este tocmai: a la
puterea 754-a ori z.
Să presupunem că dorim să vedem cum este a pentru scara L-C din
figura 22.20, G. Folosind Zo din ecuaţia (22.27) şi Zl =iwL, obţinem
a= y(L/C) (ro'U/4) i ((,)LI2) (22.31)
.J(L/C) (fiJ'L"/4) + f ((,)L!2)

Dacă frecvenţa de alimentare este sub frecvenţa de prag (lJo='; 4/LC,

radlcalul este un număr real şi modulele numerelor complexe de la
29'
 CIRCUITE DE CURENT ALTERNATIV
452

numărător şi numitor sint egale. Prin urmare, mărimea lui a este unu;
putem scrie

ceea ce înseamnă că manmea tensiunii este aceeaşi la fiecare secţiune,

numai faza i se schimbă. Schimbarea de fază 3 este, de fapt, un număr
negativ şi reprezintă "întirzierea" tensiunii atunci cînd trece prin retea.
Pentru frecvenţe peste frecvenţa de prag (00 este mai bine să se
scoată factorul i din numărătorul şi numitorul ecuaţiei (22.31) şi să o
transcriem ca
(L/C) (mL/2)
a (22.32)
(L/C) + (mL/2)
Factorul de propagare a. este acum un număr real, mai mic decit unu.
Aceasta înseamnă că tensiunea in orice secţiune este intotdeauna mai
mică decit tensiunea sectiunii precedente cu factorul a. Pentru orice
frecvenţă mai mare decît ff/Q, tensiunea descreşte rapid, pe măsură ce
mergem de-a lungul reţelei. O reprezentare a valorii absolute a lui CI
ca o funcţie de frecvenţă arată ca graficul din figura 22.22.
Vedem că atit deasupra cît şi dedesubtul lui (1)o, comportarea lui C1
concordă cu interpretarea noastră, că reţeaua propagă energie pentru
>
ro<roo şi o blochează pentru (J) W(). Spunem că reţeaua "admite" frecven-
ţele joase şi le "respinge", sau le "filtrează", pc cele inalte. Orice reţea
proiectată astfel încît caracteristicile să-i varicze Într-un mod prescris
in funcţie de frecvenţă, este numit un "filtru". Am analizat un "filtru
de joasă admisie'', sau "trece jos".
Vă puteţi mira de ce facem toată această discuţie a unei reţele in-
finite, care, in mod evident, nu poate să apară în realitate. Faptul Intcre-

,.,
';---,

sant este că aceleaşi caracteristici sînt găsite într-o reţea finită, dacă o
închidem la capăt cu o impedantă egală cu tmpcdanta caracteristică Zo. In
practică nu este posibil să se reproducă exact Impedanta caracteristică
cu citeva elemente simple - ca R, L şi C. Dar este adesea posibil să facem
o bună aproximaţie pentru un domeniu oarecare de frecvenţe. In acest
 453

mod se poate construi o reţea-filtru finită, ale cărei proprietăţi sînt

foarte apropiate de acelea pentru cazul infinit. De exemplu, scara L-C se
comportă foarte asemănător cu ceea ce am descris, dacă ea este terminată
printr-o rezistenţă pură R=VLjC.
Dacă in scara noastră L-C Interschimbăm poziţiile L şi C pentru a
construi scara arătată în figura 22.23, a, putem avea un filtru' care pro-

11--...

o'-----:!---",,!:-_
o Iiw.
Fig. 22.23. (a) Un filtru trece-sus; (b) factorul său de propagare ca
o funcţie de 1/00.

pagă frecventele înalte şi le respinge pe cele joase. Este uşor de văzut

ce se întîmplă cu această reţea folosind rezultatele ce le avem deja Veţi
observa că de cite ori schimbăm pe L in C şi viceversa, schimbăm de
asemenea pe fiecare i<.o in ljioo. Astfel, tot ce s-a întîmplat la (O înainte
se va intimpla acum la Iim. In special, putem vedea cum va varia u cu
frecventa, folosind figura 22.22 şi modificind notaţia de pe axă în 1/00,
aşa cum am făcut in figura 22.23, b.
Filtrele "trece jos" şi "trece sus'! descrise au diferite aplicaţii teh-
nice. Un filtru L-C "trece jos" este adesea folosit ca filtru de ,,netezire"
intr-o sursă de putere de Curent continuu. Dacă dorim să furnizăm pu-
tere în curent continuu de la o sursă de curent alternative punem mai
întii un redresor care permite curentului să curgă numai într-o direcţie.
Din redresor obţinem o serie de pulsări care arată ca funcţia V(t) din
figura 22.24, care este un curent continuu necorespunzător, deoarece tre-

'{~b
Fig. 22.24. Tensiunea de ieşire al unui
redresor de undă completă. O L\C\t T

mură în sus şi in jos. Să presupunem că am dori un curent continuu pur.

aşa cum; îl furnizează o baterie. Putem ajunge aproape de aceasta, pu-
nind un filtru "trece jos" între redresor şi consumator.
Ştim din capitolul 50 al volumului 1 că funcţia de timp din figura
2'2.24 poate fi reprezentată ca suprapunerea unei tensiuni constante plus
 CIRCUITE DE CURENT ALTERNATIV
454

o undă sînusotdală, plus o undă sinusoidală de frecvenţă şi mai mare,

plus o undă stnusotdelă de frecvenţă şi mai mare etc., - printr-o serie
Fourier. Dacă filtrul nostru este liniar (dacă, aşa cum am presupus, C
şi L nu variază cu curenţii sau tensiunile), atunci ceea ce iese dintr-un
filtru este suprapunerea de ieşiri ("outputuri") pentru fiecare componentă
de la intrare ("iuput"). Dacă aranjăm ca frecvenţa de prag 0,)0 a filtrului
nostru să fie mult sub cea mai joasă frecvenţă din funcţia V(t), curentul
continuu (pentru care 00=0) trece prin filtru excelent, dar amplitudinea
primei armonici va fi tăiată destul de mult. Iar amplitudinile armonicllor
superioare vor fi tăiate chiar mai mult. Astfel, putem obţine o tensiune
de ieşire cît de netedă dorim, depinzînd numai de cît de multe secţiuni
de filtru dorim să cumpărăm.
Un filtru "trece sus'( este folosit dacă se doreşte să se elimine unele
frecvenţe joase. De exemplu, într-un amplificator de fonograf poate fi
folosit un filtru "trece sus" pentru a lăsa să treacă muzica, retlntnd
însă huruiturile de frecvenţă joasă de la motorul discului rotitor.
Este de asemenea posibil să se construiască filtre "trece-bandă" care
elimină frecvenţele mai mici decit o frecvenţă (OI şi mai mari decit o altă
frecvenţă 002 (mai mare decît (OI), dar lasă să treacă frecvenţele cuprinse
între 001 şi 002' Aceasta poate fi realizat simplu punînd împreună un filtru
"trece SUS'l şi uOIUI "trece jos", dar se face mai obişnuit printr-o scară
iri care fmpedantele ZI şi Z2 sînt mai complicate - fiind fiecare o combi-
naţie de L şi C. Un astfel de filtru trece-bandă ar putea avea o constantă
de propagare cum este cea arătată în figura 22.25, a. Ar putea fi folosit,
de exemplu, la separarea semnalelor ce ocupă numai un interval de
frecvenţe, cum ar fi fiecare din canalele de mai multe voci Într-un cablu

~
o ' ; ;
, I J
I J

J I I w

~
b
' : :
I, II I
Fig. 22.25. (a) Un filtru trece-bandă. (b) Un
filtru rezonant simplu.

telefonic de înaltă frecvenţă, sau purtătorul modulat al unei tr-ansmish de

radio.
Am văzut
în capitolul 25 al volumului 1 că o astfel de filtrare poate
fi făcută
de asemenea folosind selcctivitatea unei curbe de rezonanţă
obişnuită, pe care am trasat-o pentru comparaţie in figura 22.25, b. Dar
filtrul rezonant nu este atît de bun pentru unele scopuri cum este filtrul
ALTE ELEMENTE DE cmcurr (55

trece-bandă. Vă veţi reaminti (capitolul 48 al volumului 1) că atunci cînd un

purtător de frecvenţă W c este modulat cu o frecvenţă de "semna!" 00",
semnalul total conţine nu numai frecvenţa purtătorului ci, de asemenea,
şi frecvenţele benzii laterale ooc+O)'s şi (J},,------{lls. Cu un filtru rezonant, aceste
benzi laterale sînt întotdeauna atenuate oarecum, şi atenuarea este cu
atit mai mare cu .,cit este mai înaltă frecvenţa semnalului, după cum
puteţi vedea din figură. Astfel, există un "răspuns slab la frecvenţă;;.
Tonurile muzicale mai înalte nu trec prin filtru. Dar dacă filtrarea este
efectuată eu un filtru trece-bandă proiectat astfel ca lărgimea (jj2-Wt să
fie cel puţin de două ori cît cea mai înaltă frecvenţă a semnalului, răs­
punsul la frecvenţă va fi "plat" pentru semnalele dorite.
Dorim să facem încă o remarcă despre filtrul in scară: scara L-C a
figurii 22.20 este de asemenea o reprezentare aproximativă a unor linii
de transmisie. Dacă avem un conductor lung, care este paralel cu un alt
conductor - CUm este un fir într-un cablu coaxial, sau un fir suspendat
deasupra pămîntului - va exista o oarecare capacitate între cei doi con-
ductort şi de asemenea o oarecare tnductanţă, datorită cîmpului magnetic
dintre ei. Dacă ne imaginăm linia ca ruptă În mici lungimi -1.1, fiecare
lungime va arăta ca o secţiune a scării L-C cu o inductanţă serie dL
şi o capacitate şunt dC. Putem folosi atunci rezultatele noastre pentru
filtrul in scară. Dacă luăm limita cind ,1,1 tinde la zero, avem o bună
descriere a liniei de transmisie. Notaţi că atunci cind dl este făcut din
ce în ce mai mic, atit u.
şi dC descresc, dar în aceeaşi proporţie, ast-
fel că raportul st: tl.C rămîne constant. Astfel, dacă luăm limita ecuattci
(22.28) cînd AL şi dC tind la zero, găsim 'că impedanţa caracteristică Zo
° V
este rezistenţă pură, a cărei mărime este dL/dC. Putem de asemenea
scrie raportul tiL/dC ca Lo/C o, unde L o şi Co sînt Inductanta şi capaci-
tatea unei unităţi de lungime a liniei; avem atunci

Zo="\& (2233)
Ve.
Veţi observa de asemenea că atunci cînd tiL şi de tind la zero,
frecvenţa de prag ffio= V4,iLC tinde la infinit. Nu există frecvenţă prag
pentru o linie ideală de transmisie.

22.8. Alte elemente de circuit

Pină acum am definit numai tmpedantele ideale ale circuitului - in-

ductante, capacitatea şi rezistenţa- precum ŞI generatorul ideal de ten-
siune. Dorim acum să arătăm că alte elemente, cum ar fi tnductanţele
mutuale, sau tranzistorii, sau tuburile electronice cu vid, pot fi descrise
folosind numai aceleaşi elemente de bază. Să presupunem că avem două
'bobina şi că intenţionat, sau altfel, un oarecare flux din una dintre bo-
 CIRCUITE DE CURENT ALTERNATIV
45'
bine o străbate şi pe cealaltă, aşa cum e arătat în figura 22.26, a. Atunci
cele două bobine vor avea o Inductantă mutuală M,astfel că atunci cind
curentul variază in UIlJ8. din bobine se va genera o tensiune în cealaltă.
putem lua in considerare un astfel de efect în circuitele noastre echi-
valente? Putem, în modul următor. Am văzut că t.e.m. inclusă în fiecare

L,

t,

o b
Fig. 22.26. Circuit echivalent al unei Inductanţe mutuale.

din cele două boblne ce interacţionează poate fi scrisă ca suma a două

părţi

~ =-L ~±M~' t.=-L dl'±M~! (22.34)

I 'd. dt " 2dt dt
Primul termen provine din autolnductanta bobinei şi cel de-al doilea
provine din Inductanta mutuală cu cealaltă bobină. Semnul celui de-al
doilea termen poate fi plus sau minus, depinzînd de modul în care fluxul
dintr-o bobină o străbate pe cealaltă. Făcînd aceleaşi aproximatii ca şi
cele folosite la descrierea Inductanţei ideale, 'am spune că diferenţa de po-
tenţial de la capetele fiecărei bobine este egală cu t.e.m. in bobină.
Atunci, cele două ecuaţii ale lui (22.34) sint 'aceleaşi ca şi cele pe care
le-am obţine din circuitul figurii 22.26, b, dacă t.e.m. din fiecare dintre
cele două circuite arătate ar depinde de curentul in circuitul opus, oon-
Iorm relaţiilor
(22.35)
Astfel, ceea ce putem face este să reprezentăm efectul autofnductantet
într-un mod normal şi să înlocuim efectul Inductanţei mutuale printr-un
generator auxiliar de tensiune. Trebuie în plus, evident, să avem ecuaţia
care leagă această t.e.m. cu curentul dintr-o parte oarecare, diferită, a
circuitului; dar atîta vreme cît această ecuaţie este liniară, am adăugat
 '"
r,
f,

i(
.. r ALTE ELEMENTE DE CmCUIT
457

! doar alte ecuaţii liniara la ecuaţiile circuitului şi toate concluziile noastre

anterioare despre circuite echivalente, şi aşa mai departe, sint încă Corecte.
Pe lîngă Inductantele mutuale mai pot exista, de asemenea, şi capa-
cităţi mutuale. Pină acum, cînd am vorbit despre condensatorî ne-am
imaginat intotdeauna că existau numai doi electrozf dar în multe situaţii,

A 8

f,
'\
tII
J
le o o b
Fig. 22.27. Circuit echivalent al unei capacităţi mutuale.

de exemplu intr-un tub electronic cu vid, pot fi mulţi electrozi, unul

!li vecin altuia Dacă punem o sarcină electrică pe oricare dintre electrozi,
cimpul său va induce sarcini pe fiecare dintre ceilalţi electrozi şi ii va
afecta potenţialul. Ca un exemplu, să considerăm aranjamentul de patru
plăci arătat în figura 22.27, a. Să presupunem că aceste patru plăci sint
legate la circuitele externe cu ajutorul firelor A, B, C şi D. Atîta vreme
II cit ne preocupăm numai de efecte electrostatîce, circuitul echivalent al
unui astfel de aranjament de electrozt este ca în figura 22.27, b. Inter-
acţiunea electrostatîcă a oricărui electrod cu fiecare din ceilalţi este echi-
valentă cu o capacitate între cei doi electrozi.
In sfirşit.tsă considerăm cum ar trebui să reprezentăm dispozitive
ca tranzistorii şi tuburile radio într-un circuit de curent alternativ. Ar
trebui 'Să accentuăm la început că astfel de dispozitive sînt adesea folo-
site intr-un asemenea mod încît relaţia dintre curenţi şi tensiuni nu este
deloc liniară. In astfel de cazuri, acele afirmaţii care depind de liniaritatea
ecuathlor nu mai sint, evident, corecte. Pe de altă parte, in multe apli-
caţii, caracteristicile de funcţionare sînt destul de liniare pentru a putea
considera tranzistorii şi tuburile ca fiind dispozitive ltniare. Prin aceasta
intelegem că intensităţile curenţilor alternativi În placa unui tub electro-
nic cu vid sînt liniar proporţionale cu tensiunile ce apar pe ceilalţi elec-
trezi, să spunem tensiunea grilei şi tensiunea plăcii. Cînd avem astfel de
relaţii liniare, putem încorpora dispozitivul în reprezentarea noastră a
circuitului echivalent.
Ca în cazul inductanţet mutuale, reprezentarea noastră V'a trebui să
includă generatort auxiliar] de tensiune, care descriu influenţa tensiunilor
 CIRCUITE DE CURENT ALTERNATIV
458

sau a curenţilor dintr-o parte a dispozitivului, asupra curenţilor şi ten-

siunilor dintr-o altă parte. De exemplu, circuitul de placă al unei triode
poate fi reprezentat printr-o rezistenţă În serie cu un generator ideal de
tensiune, a cărui tensiune de alimentare este proporţională cu tensiunea

G"~15
PlarD \.rLJP"
---
_ r-
Fig. 22.28. Un circuit echivalent
Ca/xiii 't -- )1 Vg de frecvenţă joasă al unei
triode cu vid.

de grilă. Obţinem circuitul echivalent arătat În figura 22.28 1). La fel,

circuitul de colector al unui tranzistor este reprezentat convenabil ca o
rezistenţă în serie cu un generator ideal de tensiune a cărui tensiune de
alimentare este proporţională cu curentul de la emitor la baza tranzis-
torului. Circuitul echivalent este atunci cel din figura 22.29. Atîta vreme
cit ecuaţiile ce descriu funcţionarea sînt liniare, putem folosi astfel de
reprezentări pentru tuburi sau tranzistori. Atunci, cînd acestea sînt in-
duse într-o reţea complicată, concluziile noastre generale despre repre-
zentarea echivalentă a oricărei conexiuni arbitrare de elemente sînt totuşi
valabile.
Există un lucru remaroabil despre circuitele cu tranzistori şi tuburi
de radio, care este diferit de circuitele ce conţin numai impedante: par-

Fig. 22.29. Un circuit echivalent de frecvenţă joasă

al unui tranzistor.

tea reală a Impedantet efective Zel poate deveni negativă. Am văzut că

partea reală a lui Z reprezintă pierderea de energie. Dar caractertsttca
importantă a tranzistorilor şi tuburilor este că ele furnizează energie

1) Circuitul echivalent arătat este corect doar pentru frecvenţe joase. Pentru
frecvenţe înalte circuitul echivalent devine mult mai complicat şi va include diferite
.aşa-numtte capacităţi şi tnductante "parazite".
 ALTE ELEMENTE DE CIRCUIT
'59

circuitului. (Evident, ele nu "fabrică" energie; pot lua energie de la circul-

tele de curenţi continui ale surselor de putere şi o transformă în energie
de curent alternatw}. Este posibil, astfel, să avem un circuit cu o rezis-
tenţă negativă. Un astfel de circuit are proprietatea că dacă-I legaţi la o
impedanţă cu partea reală pozitivă, adică o rezistenţă pozitivă şi ar-anjaţi
lucrurile astfel încît suma celor două părţi reale să fie exact zero, atunci
să nu existe dtstpaţte în circuitul combinat. Dacă nu există pierdere de
energie, orice tensiune alternativă, o dată pornită, va rămîne la nesfîrşit.
Aceasta este ideea de bază a funcţionării unui oscilator sau generator de
semnale care poate fi folosit ca o sursă de tensiune alternativă de o
frecvenţă dorită.

"
23. Rezonatori

23.1. Elemente reale de circuit

Privit din orice parte, un circuit arbitrar, constituit din tmpedantc

ideale şi din generatorf, este, la orice frecvenţă dată, echivalent cu un
generator t in serie cu o impedanţă z, Aceasta este aşa deoarece dacă
conectăm o tensiune V la capete şi rezolvăm toate ecuaţiile pentru găsi­
rea curentului 1, trebuie să obţinem o relaţie liniară intre curent
şi tensiune. Deoarece toate ecuaţiile sint liniare, rezultatul pentru 1 tre-
buie de asemenea să depindă numai liniar de V. Cea mai generală formă
liniară poate fi exprimată ca

1 =.!. (V - t ) · (23.1)
z
In general, atit z cit şi t pot să depindă intr-un oarecare mod complicat
de frecvenţa ro. Ecuaţia (23.1), însă, este relaţia ce am obţine-o dacă in
spatele celor două capete 'ar fi tocmai generatorul t (ro) in serie cu im-
pedanta z(ro).
Există de asemenea tipul opus de intrebare: dacă avem orice dispozi-
tiv electromagnetic cu două capete şi dacă măsurăm relaţia între 1 şi V
pentru a determina t şi z ca funcţii de frecvenţă, putem găsi o com-
binaţie a elementelor noastre ideale care este echivalentă cu irnpedanta
internă z? Răspunsul este că, pentru orice funcţie z(lii) rezonabilă - adică,
avind semnificaţie fizică - este posibil să apraximăm situaţia, cu o
precizie cit de mare doriţi, cu un circuit ce conţine o mulţime finită de
elemente ideale. Nu dorim să considerăm acum problema generală, ci doar
să analizăm la ce ne-am putea aştepta din argumente fizice pentru citeva
cazuri.
Dacă ne gindim la o rezistenţă reală, ştim că un curent care trece
prin ea va produce un cimp magnetic. Astfel, orice rezistenţă reală
ar trebui să aibă o oarecare inductanţă. De asemenea, atunci cind o rezis-
tenţă are la capete o diferenţă de potenţial, trebuie să existe sarcini pe
capetele rezistenţei pentru a produce cimpurile electrice necesare. Atunci
cind tensiunile se modifică, sarcinile se vor modifica proporţional, astfel
ELEMENTE REA-LE DE CIRCUIT
461

rezistenţa va avea de asemenea o oarecare capacitate. Ne aşteptăm că o

rezistenţă reală ar putea avea circuitul echivalent arătat în figura 23.1.
l?tr-o .r~zistenţă b!ne proiectată, aşa-numitele elemente parazite L şi C
sînt rrucr, astfel ca la frecvenţele pentru care este construită, wL este
mult mai. mic decît R şi l/wC este mult mai mare decît R. Este deci posi-

o b
Fig. 23.1. Cir- Fig. 23.2. Circuitul echivalent al unei
cuit echivalent inductanţe reale la frecvenţe joase.
al unei rezis-
tenţe reale.

'bil să le neglijăm. Atunci, însă, CÎnd frecvenţa creşte, ele vor deveni even-
tual importante, şi o rezistenţă începe să arate ca un circuit rezonant.
a fnductantă reală de asemenea nu este acelaşi lucru cu inductanta
idealizată, a cărei Impedantă este iroL. O bobină reală va avea o oarecare
.rezistentă; astfel, la frecvenţe joase bobina este de fapt echivalentă cu
o Inductenţă în serie cu o oarecare rezistenţă, aşa cum este arătat în
;figura 23.2, a. Dar, vă gîndiţi, rezistenţa şi inductanţa sînt împreuna
într-o bobină reală ~ rezistenţa este distribuită de-a lungul firului, ast-
fel că este amestecată cu inductanta. Ar trebui probabil să folosim un
circuit mai asemănător cu cel din figura 23.2, b, care are cîteva reztstenţe
mici şi Inductante mici în serie. Dar Impedanţa totală a unui astfel de
circuit este tocmai}: R+ EiwL, care este echivalentă cu diagrama mai
simplă din partea (a).
. Pe măsură ce ridicăm frecvenţa într-o bobină reală, aproximaţia de
o Inductentă plus o rezistenţă nu mai este foarte bună. Sarcinile ce
trebuie să se acumuleze pe conductort pentru a produce tensiunile vor
deveni importante. Este ca şi cum ar exista mici condensatori pe spireIe
boblnei, aşa cum e schiţat in figura 23.3, a. Ani. putea incerca să aproxi-
măm bobina reală prin circuitul din figura 23.3, b. La frecvenţe joase,
acest circuit poate fi imitat destul de bine de acela mai simplu din par-
tea c Ei. figurii (care este din nou acelaşi circuit rezonant ce l-am găsit
pentru modelul de frecvenţă înaltă al unei rezistenţe). Pentru frecvenţe
 REZONATORr
462

mai înalte, însă, circuitul mai complicat din figura 23.3, b este mai bun.
De fapt, cu cît mai precis doriţi să reprezentaţl tmpedanta reală a unei
inductanţe fizice reale, cu atîta aveţi nevoie de mai multe elemente
ideale pentru a le folosi in modelul artificial.
Să ne uităm mai îndeaproape la ce se întîmplă într-o bobină reală.
Impedanta unei Inductanţe variază ca wL, astfel că ea devine zero la

J---
>
Fig. 23.3. Circuitul echiva-
a b c lent al unei tnductanţe rea-
le la frecvenţe mai mari.

frecvenţe joase - este un "scuricircuW': tot ceea ce ne apare este rezis-

tenţa firului. Cînd creştem frecventa, (j)L devine curind mult mai mare
decît R şi bobina arată foarte asemănător cu o induetanţă ideală. Pc
măsură ce ridicăm frecvenţa, însă, devin Importante capacităţile. Impc-
danţa lor este proporţională cu ljroe, care este mare pentru (i) mic. Pentru
frecvenţe destul de mici un condensetor este un "circuit deschis" şi r-ind
este în paralel cu altceva, el nu transportă curent. Dar la frecvenţe mari,
curentul preferă să curgă prin capacitatea dintre spire decit să curgă prin
inductanţă. Astfel, curentul in bobină sare de la o spiră la alta şi nu se
deranjează să parcurgă bobina, unde trebuie să urmărească t.e.m. Astfel,
deşi se poate să fi intenţionat ca să facem curentul să parcurgă, bobina,
el va lua drumul mai uşor, drumul Impedanţet minime.
Dacă subiectul ar fi fost de interes mai larg, acest efect ar fi fost
numit "barieră de frecvenţă-înaltă" sau vreun astfel de nume. Acelaşi
lucru se întîmplă în toate cazurile. In aerodinamică, dacă Incercati să
faceţi obiectele să meargă mai repede decît viteza sunetului, atunci cînd
au fost proiectate pentru viteze mai mici, ele nu merg. Aceasta nu în-
seamnă că există o "barieră" mai mare aici; aceasta înseamnă numai
că obiectul trebuie să fie reproiectat. Astfel, bobina pe care am pro-
iectat-o ca .Jnductantă'' nu va funcţiona ca o bună inductantă, ci ca un
altfel de lucru, de frecvenţe foarte înalte. Pentru frecvenţe inalte, tre-
buie să găsim o nouă proiectare.
UN CONDENSATOR LA FRECVENŢE INALTE
463

23.2. Un condensator Ia frecvente înalte

Dorim să discutăm acum în detaliu comportarea unui condensatoi

- un condensator geometric ideal - atunci cînd frecvenţele devin din ce
în ce mai mari, astfel încît să putem vedea tranziţia proprietăţilor sale.
(Preferăm să folosim un condensator in loc de o inductantă, deoarece

b
Fig. 23.4. Cimpurile electrice şi magnetice dintre plăcile unui condensntor.

geometria unei perechi de plăci este mult mai puţin complicată decit
geometria unei bobine.) Considerăm condensatorul arătat in figura 23.4, a,
care constă din două plăci paralele, circulare, legate la un generator
extern prin doi conductori. Dacă încărcăm condensatorul cu curent con-
tinuu, va exista o sarcină pozitivă pe o placă şi o sarcină negativă pc
cealaltă; şi, va exista un cîmp electric uniform intre plăci.
Să presupunem acum că in locul curentului continuu, aplicăm pe
plăci un curent alternativ de frecvenţă joasă. (Vom găsi mai tîrziu ce
înseamnă "joasă" şi ce Înseamnă "Înaltă".) Să spunem că legăm con-
densatorul la un generator de frecvenţă mai joasă. Atunci cind tensiunea
alternează, sarcina pozitivă de pe placa de sus este preluată şi este în-
locuită cu sarcina negativă. In timp ce se petrece aceasta, cîmpul electric
dispare şi apoi se formează În sens opus. Atunci cînd sarcinile se depla-
sează Încet înainte şi inapoi, cimpul electric le urmează. lrl.-ii~ţ:<g~ jno-.
ment cîmpul electric este uniform, aşa cum e arătat în figura 23.4, b, ex-
ceptînd pentru unele efecte de margine pe care, le vom neglija. Putem
scrie mărimea cimpului electric ca
(232)
unde Eu este o constantă.
Va continua aceasta să fie adevărat atunci cind frecvenţa creşte?
Nu, deoarece atunci cind cîmpul electric cJ:"€şte. şi scade, există un flux
de cîm~p electric prin orice -buclă de forma lui [1 din figura 23.4, a. Şi.
... REZONATORI

aşa cum ştiţi, un cimp electric variabil produce un cîmp magnetic. Una
din ecuaţiile lui Maxwell spune că atunci cind există un cîmp electric
variabil, aşa cum există aici, va exista o integrală curbilinie nenulă a
cimpului magnetic. Integrala cîmpului magnetic de-a lungul unui inel
închis, înmulţită cu c 2 , este egală cu viteza de variaţie în timp a fluxului
electric prin aria din interiorul inelului (dacă nu există curenţi)

c2<yBds=i~E.nda. (23.3)
r- interiorul
"PC
Deci cît cîmp magnetic există? Aceasta nu este foarte greu de găsit.
Să presupunem că luăm curba r 11 care este un cerc de rază r. Putem ve-
dea din simetrie că vectorul cimp magnetic circulă pe ea, aşa cum este
arătat in figură. Atunci integrala curbilinie a lui B este 2JtrB. Şi, deoa-
rece cimpul electric este uniform, fluxul cîmpului electric este simplu E
înmulţit cu :n:rf, aria cercului

c 2B ' 21t7' =
,f1. E·1Cr2. (23.4)

Derivata lui E în raport cu timpul este, pentru cimpul nostru alternativ,

simplu iroEoe i • t • Găsim astfel că condensatorul nostru are cimpul
magnetic

(23.5)

Cu alte cuvinte, cimpul magnetic oscilează de asemenea şi are o in-

tensitate proporţională cu T.
Care este efectul acestuia? Cînd există un cimp magnetic ce variază,
vor fi induse cimpuri electrice şi condensetorul va incepe să funcţioneze
puţin ca o inductantă. Atunci cind frecvenţa creşte, cîmpul. magnetic de-
vine mai intens; el este proporţional cu viteza de variaţie,8 lui E şi deci
cu ro. Impedanta condensatorulut nu va mai fi simplu ~
Să continuăm să ridicăm frecvenţa şi să analizăm mai atent ce se
întîmplă. Avem un cîmp magnetic ce se modifică brusc intr-un sens şi
intr-altul. Dar atunci cimpul electric nu poate fi uniform, aşa cum am
presupus! Cînd există un cîmp magnetic variabil, trebuie să existe o
integrală curbilinie a cîmpului electric - din cauza legii lui Faraday.
Astfel, dacă există un cimp magnetic apreciabil, aşa cum incepe să se
intimple la frecvenţe ridicate, cimpul electric nu poate fi acelaşi la
toate distanţele de la centru. Cîmpul electric trebuie să varteae cu r
astfel ca integrala curbilinie a cîmpului electric să poată egala fluxul
variabil al cîmpului magnetic.
Să vedem dacă putem calcula cimpul electric corect. Putem face
aceasta calculind o "corecţie" la cimpul uniform ce l-am presupus iniţial
UN CONDENSATnR LA FRECVENŢF. INALTE
46.'>

pentru frecvenţe joase. Să notăm cîmpul uniform E h care va fi iarăşi

Eoet,.t , şi vom scrie cîmpul direct ca
E=E t+E 2
unde E 2 este corecţie datorată cimpului magnetic variabil. Pentru orice @
vom scrie cimpul în centrul condensatorului ca Eoel,.t (definind prin
aceasta E o), astfel încit nu avem corecţie in centru; E 2=O la T=O.
Pentru a găsi E 2 putem folosi forma integrală a legii lui Faraday
,\;E·ds~- -'-(fluxul.lui E).
;Y - ac
Integralele sînt simple dacă le luăm pentru curba r 2' arătată în figura
23.4, b, care urcă de-a lungul axei, se îndepărtează radial cu distanţa r
de-a lungul plăcii de sus, coboară pe verticală la placa de jos şi înapoi
la axă. Integrala curbilinie a lui El de-a lungul acestei curbe este, evident,
eero; astfel, contribuie numai E 2 , şi integrala sa este tocmai - EAr)· h,
unde h este intervalul dintre plăci. (Spunem că E este pozitiv dacă este
îndreptat in sus). Aceasta este egală cu viteza de variaţie a fluxului lui
B, pe care trebuie să o obţinem printr-o integrală pe aria haşurată S din
.interiorul lui [2 din figura 23.4, b. Fluxul printr-o bandă verticală
de lăţime dr este B(r)hdr, astfel că fluxul total este

h ~ B(r)dr.

Punînd - aliJt din flux egală cu integrala curbllăme a lui E 2 , avem

E,('l ~ !.. Î B('ld,. (23.6)

.d
Observaţi că h se simplifică; cimpul nu depinde de distanţa dintre plăci.
Folosind ecuaţia (23.5) pentru B(r), avem

E (r) = ~ jr,rJ,' Eaei e t •

2 ât 40'
Derivata după timp mai aduce încă un factor ilJ); obţinem

(23.7)

Aşa cum ne aşteptăm, cîmpul indus tinde să reducă cîmpul electric în

puhcte mai îndepărtate de centru. Cimpul corectat E=E I+E 2 este atunci
1 -
E=E 1+E2 = ( 1--
4 c
ro"') Eo'wt ~ (23.8)
Cîmpul electric în condensator nu mai este uniform; el are Iorma
paraboltcă arătată prin Hniafnfrcruptă -din··figura---2"3-.5. Vedeţi că con-
densatornl nostru simplu începe să devină puţin complicat.
30 - Fizica modernA vnl. II.
<.. REZONATORI

Am putea folosi acum rezultatele noastre pentru a calcula impedanţa

condensatorului la frecvenţe inalte. Cunoscind cimpul electric, am putea
calcula sarcinile de pe plăci şi găsi cum depinde curentul prin condensator
de frecvenţa e, dar pentru moment nu sintem interesaţi în această pro-
blemă. Sintem mai interesaţi in a vedea ce se întîmplă atunci cînd con-

/~
(
I
1 Fig. 23.5. Cîmpul electric între plăcile con-
densatorului la frecvenţă Inalta (sint ne-
o Cţ,J a r glijate efectele de margine).

tinuăm să ridicăm frecvenţa - pentru a vedea ce se întîmplă la frecvenţe

şi mai înalte. Nu am incheiat deja? Nu, deoarece am corectat cimpul
electric, ceea ce înseamnă că de fapt cîmpul magnetic ce l-am calculat
nu mai este corect. Cimpul magnetic din ecuaţia (23.5) este aproximativ
corect, dar este numai o primă aproximaţie. Să o notăm cu B l . Ar trebui
să transcriem atunci ecuaţia (23.5) ca

(23.9)

Vă veţi reaminti că acest cîmp a fost produs prin variaţia lui El' Cîmpul
magnetic corect va fi cel produs de cîmpul electric total EI+E2 • Dacă
scriem cimpul magnetic ca B=B1+B2 , al doilea termen este toc-
mai cîmpul adiţional produs de E2 • Pentru a găsi E2 trebuie să trecem
prin aceleaşi raţionamente ca şi cele folosite pentru a găsi B I ; integrala
curbilinie a lui B 2 de-a lungul curbei fI este egală cu viteza. de variaţie
a fluxului lui E 2 prin fI' Vom avea din nou ecuaţia (23.4) cu B inlocuit
prin B 2 şi E inlocuit prin E2

c 2 B 2 ' 2 JtT = l..(fluxul lui E 2 prin fI)'

et
Deoarece E.2 variază cu raza, pentru a-i obţine fluxul trebuie să integrăm
pe suprafaţa circulară din interiorul lui fI' Folosind 2:rrrdr ca element de
arie, această integrală este

~ E (r ) · ârtrdr.
2

"
UN CONDENSATOR LA FRECVENTE iNALTE 467

Obţinem astfel pentru B 2(r)

B2 (r) = .L 1. r E2 (r )r dr . (23.10)
,el at J
Folosind E2(r) din ecuaţia (23.7), ne trebuie integrala lui r3dr, care este,
evident, r4/4. Corecţie noastră la cimpul magnetic devine
iw',' lOII
B,(,j~ -lii;fE"e . (23.11)

Dar încă nu am încheiat! Dacă cîmpul magnetic B nu este cel care

am crezut la început, atunci am calculat incorect E2• Trebuie să facem
o 'corecţie suplimentară la E, care rezultă din cîmpul magnetic suplimen-
tar B 2 • Să notăm această corecţie aditională la cîmpul electric cu E 3 • Ea
este legată de cîmpul magnetic B 2 în acelaşi mod in care E2 este legat
de B 1 • Putem folosi ecuaţia (23.6) din nou, modificind simplu indicii

E,(,) _1.
,,)
r B,(r)dr. (23.12)

Folosind rezultatul nostru (ecuaţia (23.11», pentru B 2 , noua corecţie la

cîmpul electric este
(23.13>

SCriind cimpul nostru electric dublu corectat ca E=E,+E2+E3 , obţinem

E=Eoi
Ol

' [I-~c:r+ 2/4' (:'YJ· (23.14)

Variaţia cîmpului electric cu raza nu mai este parabolă simplă pe oare am
desenat-o în figura 23.5, ci la raze mari se află niţel deasupra curbei
(E,+E,).
Incănu am. terminat complet. Noul cîmp electric produce o corecţie­
nouă ta cîmpul magnetic, şi noul cîmp magnetic corectat va produce o
nouă corecţie la cimpul electric şi aşa mai departe. Insă, avem. deja toate
formulele de care avem nevoie. Pentru B 3 putem folosi ecuaţia (23.10)
modificînd indicii lui B şi E de la 2 la 3.
Următoarea corecţie la cîmpul electric este

E4 = - 2'.4'.6 2
, (00')6 lral
~ Eoe ~
Astfel, în acest ordin de mărime avem cimpul electric complet dat de
E~E"e"'rl--'
(11)'
(00<)'+_'(00')'_._'("":.)5+ ...]
2c (2!)' 2c· (3/f 2c
(23.15}

Unde am scris coeffcienţif numerici astfel Încît să fie evident modul cum
trebuie să fie continuată seria.
".
468 REZONATORI

Rezultatul nostru final este că. de fapt, cimpul electric dintre plăcile
condensetoruluf pentru orice frecvenţă, este dat de Eoei .. t inmulţit cu
seria infinită ce conţine numai variabila sorţc. Dacă dorim, putem de-
fini o funcţie specială, pe care o vom numi Jo(x), ca fiind seria infinită ce
apare in paranteza din ecuaţia (23.15)

Jo(x) = l~ (lI)" 2' + (21)2

1 (')' 1 (X)'
"2 - 2" + ...
1 (')'
(31)" (23.16)

Putem scrie atunci soluţia noastră ca EocÎ OIt , Inmultit cu această funcţie
pentru x=rorjc
l Olt
E=Eoe 10 ( : ' ) ' (23.17)

Motivul pentru care am notat funcţia noastră specială J o este că, na-
tural, nu-i pentru întîia dată cind cineva a calculat o problemă cu esei-
laţii Într-un cilindru. Funcţia a intervenit mai înainte şi este numită de
Qbicei J o. Ea intervine întotdeauna atunci cind rezolvaţi o problemă
despre unde cu simetrie cihndrică. Funcţia J n este pentru undele cilin-
drice ceea ce este funcţia cosinus pentru undele de pe o linie dreaptă.
Astfel, ea este o funcţie importantă, inventată cu multă vreme înainte.
Atunci, un om numit Bessel, şi-a văzut numele ataşat de ea. Indicele
zero înseamnă că Bessel a inventat o grămadă de funcţii diferite şi
aceasta este tocmai prima dintre ele.
Celelalte funcţii ale lui Bessel - J tt Jt şi aşa mai departe - au
de-a face cu unde cilindrice care au o variaţie a intensităţii lor cu unghiul
din jurul axei cilindrului.
Cîmpul electric complet corectat dintre plăcile condensatorulut nostru
circular, dat de ecuaţia (23.17), este reprezentat prin linia ne-întreruptă
în figura 23.5. Pentru frecvenţe ce nu sînt prea înalte, cea de-a doua
aproximaţie a noastră era deja foarte bună. Cea de-a treia aproximaţie era
şi mai bună - atît de bună, de fapt, incit dacă am fi reprezentat-o, nu
aţi fi fost În stare să observaţi diferenţa intre ea şi curba neîntreruptă.
Veţi vedea în paragraful următor, însă, că scria completă este necesară
pentru a obţine o descriere corectă pentru raze mari, sau frecvenţe
înalte.

23.3. O cavitate rezonantă

Dorim să vedem acum ce ne dă soluţia noastră pentru cimpul electric

dintre plăcile condensatorului atunci cind continuăm să mergem la
frecvenţe din ce in ce mai mari. Pentru O,) mare, parametrul x =!!!.!. devine
o
de asemenea mare şi primii cîţiva termeni din seria pentru Jo(x) vor
creşte repede. Aceasta înseamnă că parabola desenată în figura 23.5 se
curbează in jos mai repede la frecvenţe mai mari. De fapt, ca arată ca
o CAVITATE REZONANTA 469

şicum cimpul ar scădea într-una spre zero la o oarecare frecvenţă înaltă,

poate cind c/ro este aproximativ jumătate din a. Să vedem dacă J{f trece
într-adevăr prin valoarea zero şi devine negativ. începem încercînd x=2

J"(2)~ 1-1+ 1._.'.. ~0,22.

• 36
Funcţia nu este încă zero, astfel să încercăm o valoare mai mare a lui x,
să spunem, x=2,5. Inlocuind numerele, obţinem

J.(2,5) -1-1,56+0,61-0,09 __0,04.

FuncţiaJ o a trecut deja prin valoarea zero atunci cind am ajuns la x=2,5.
Comparînd rezultatele pentru x=2 şi x=2,5, se pare că J o trece prin zero
la o cincime din drumul dintre 2,5 şi 2. Am presupune că zero apare pen-
tru x aproximativ egal cu 2,4. Să vedem cît dă această valoare a lui x
J.(2,4) ~ 1-1,44+0,52-0,08 ~ 0,00.

Obţinem zero cu precizia numerelor noastre cu două zecimale. Dacă

facem calculul mai exact (sau deoarece J o este o funcţie bine cunoscută,
dacă ne uităm într-o carte), găsim că ea trece prin zero la x=2,405. Am
calculat cu mîna pentru a vă arăta că şi dv. aţi fi putut descoperi aceste
lucruri mai bine decît să trebuie să le imprumutati dintr-o carte.
Atîta vreme cît ne uităm la J{f într-o carte, este interesant de observat
cum se comportă pentru valori mai mari ale lui x; aceasta 'se comportă ca
graficul din figura 23.6. Cînd x creşte, Jo(x) oscilează între valori nega-
tfve şi pozitive cu o amplitudine descrescătoare a oscilaţiilor.

12 il'

Fig. 23.6. Funcţia lui Bessel Jo{x),

Am obţinut următorul rezultat interesant: dacă mergem la frecvenţe

destul de înalte, cimpul electric in centrul condensatorulu! va fi indreptat
într-un sens şi cîmpul electric în vecinătatea marginii va fi îndreptat în
sens. opus. De exemplu, să presupunem că-I luăm pe O,) destul de mare
pentru ca x-wr/c, la marginea exterioară a condensatorului,. să fie 4~
atunci marginea condensatcrulut corespunde la abscisa x=4 in figura 23.6,
41. REZONATORJ

Aoeasta înseamnă că condensatorul nostru este pus să funcţioneze la frec-

venţa ro=4c/a. La marginea plăcilor, cimpul electric va avea o valoare des-
tul de mare, in sens opus celui pe care am aştepta-o. Acesta este lucrul
teribil ce i se poate întîmpla unui condensator la frecvenţe mari. Dacă
mergem la frecvenţe foarte mari, sensul cîmpului electric oscilează înainte
şi înapoi de mai multe ori atunci cind mergem dinspre centrul conden-
satorului. De asemenea, există cimpuril-e magnetice asociate cu aceste cim-
puri electrice. Nu este surprinzător faptul că condensatorul nostru nu
arată ca şi capacitatea ideală pentru frecvenţe inalte. Putem chiar să in-
cepem să ne Întrebăm dacă arată mai mult ca un condensator sau ca o
Inductantă. Ar trebui să accentuăm că există chiar şi efecte mai compli-
cate, pe care le-am neglijat, ceea ce se întîmplă la marginile condensate-
rului. De exemplu, va exista o radiaţie de unde ce trece prin margini;
astfel cîmpurile sînt chiar mai complicate decit cele ce le-am calculat, dar
nu ne vom ocupa acum de aceste efecte.
Am putea încerca să ne imaginăm un circuit echivalent pentru con-
densator, dar poate este mai bine dacă admitem simplu că condensatorul
proiectat pentru cîmpuri de frecvenţe joase nu mai este corespunzător
cind frecvenţa este prea înaltă. Dacă dorim să tratăm funcţionarea unui
astfel de obiect la frecvenţe înalte, ar trebui să abandonăm.aproximaţiile
efectuate la ecuaţiile lui Maxwell, cînd am tratat circuite şi să ne întoar-
cem la sistemul complet de ecuaţii ce descriu complet cîmpurile în spaţiu.
In loc să ne ocupăm de elemente idealizate de circuit, trebuie să ne ocu-
păm cu conductori reali, aşa cum sînt ei, luînd în considerare toate cim-
purile din spaţiul dintre ei. De exemplu, dacă dorim să obţinem un circuit
rezonant la frecvenţe inalte nu vom incerca să proiectăm unul folosind o
bobină şi un condensator cu plăci paralele.
Am menţionat deja că condcnsetorul cu plăci paralele analizat are
citeva dintre caracteristicile, atit ale unui condensator, cit şi ale unei in-
ductante. De la cimpul electric apar sarcini pe suprafeţele plăcilor şi de la
cîmpurile magnetice apar iarăşi t.e.m. Este posibil să avem deja un circuit
rezonant? Intr-adevăr, avem. Să presupunem că luăm o frecvenţă pentru
care intensitatea cîmpului electric scade la zero la o oarecare rază, inte-
rioară faţă de marginile discului; adică, alegem ro ale mai mare decît 2,405.
Pretutindeni pe un cerc cu această rază, coaxial cu plăcile, cîmpul electric
va fi zero. Să presupunem că luăm o foiţă subţire de metal şi tăiem o fîşie
exact atit de largă' pentru a se potrivi Între plăcile condensatorulut. Apoi
o îndoim sub forma de cilindru, ce va avea exact raza corespunzătoare
cercului pe care cîmpul electric este zero. Deoarece acolo nu există cimpuri
electrice, atunci cînd punem acest cilindru conductor la locul respectiv,
prin el nu se vor scurge curenţi, şi nu vor exista modificări in 'cîmpurile
electrice şi magnetice. Am fost în stare să realizăm un scurtcircuit între
plăcile condcnsatorului fără a modifica nimic. Şî priviţi ce avem; avem o
cutie cilindrică completă cu cîmpuri electrice şi magnetice în interior şi
fără nici o legătură cu lumea exterioară. Cîmpurile din interior nu s-ar
modifica chiar dacă am arunca marginile plăcilor din exteriorul cutiei
 o CAVITATE REZONANTA
471

noastre şi, de asemenea, şi conductorii de legătură ai condcnsatorojut Tot

ceea ce am lăsat este o cutie închisă eu cîmp electric şi magnetic în inte-
rior, aşa cum este arătat in figura 23,7, a. Cîmpurile electrice oscilează
înainte şi înapoi cu frecvenţa ro - care, nu uitaţi, a determinat diametrul
cutiei, Amplitudinea cîmpului E oscilant variază cu distanţa de la axa cu-
tiei, aşa cum este arătat in graficul figurii 23.7, b. Această curbă este
tocmai primul arc al funcţiei lui Bessel de ordinul zero. Există de ase-
menea un cimp magnetic care este orientat in cercuri în jurul axei şi osci-
lează defazat în timp cu 90° faţă de cîmpul electric.
Putem scrie de asemenea o serie pentru cîmpul magnetic şi să o re-
prezentăm, aşa cum este arătat in graficul figurii 23,7, c.
Cum se poate să avem un cimp electric şi altul magnetic în interiorul
unei cutii fără legături externe? Aceasta se întîmplă deoarece cîmpurile
electrice şi magnetice se menţin ele insele: cimpul E variabil produce un
B şi cîmpul B variabil produce un E - totul conform ecuaţiilor lui
Maxwell, Cîmpul magnetic are un aspect inductiv şi cîmpul electric are
un aspect capacitfv: împreună ele produc ceva asemănător cu Un circuit
oscilant rezonant, Observaţi că fenomenele ce le-am descris s-ar întîmpla
numai dacă raza cutiei ar fi exact 2,405 clm. Pentru o cutie de rază dată.
cimpurile electrice şi magnetice oscilante s-ar menţine ele insele - în

I- l' ~llUI 'F

/llnne

0 0 0
, • •j
1,0 I
I
I
fi0 b I
0
+
0
+ +
• •• I
I
I r
Lim7ltlui
o
c8,
'O

Fig. 23.7. Cîmpurile electrice şi magne-

tice într-o cutie ctltndncă închisă.

modul în care l-am descris - numai la acea frecvenţă specială, Astfel,

o cutie cilindrică de rază Teste rezonantă la frecvenţa

ffi o= 2,405 ~. (23.18)

r
Am spus că după ce cutia este complet închisă, cimpurile continuă să
oscileza in acelaşi mod. ACeasta nu este exact adevărat. Ar fi posibil acest
 IlEZONATORI

lucru dacă pereţii cutiei ar fi conductort perfecţi. Pentru o cutie reală,

însă,curenţii alternativi ce iau naştere pe interiorul pereţilor cutiei pierd
energie din cauza rezistenţei materialului. Oscilaţiile cîmpului vor des-
creşte gradat. Putem vedea din figura 23.7 că trebuie să existe curenţi
intenşi asociaţi cu cîmpurile electrice şi magnetice din interiorul cavităţii.
Deoarece cîmpul electric vertical se anulează brusc la plăcile de sus şi de
jos ale cutiei, acolo are o divergenţă mare; astfel trebuie să existe sarcini
electrice pozitive şi negative pe suprafeţele Interne ale cutiei, aşa cum e
arătat în figura 23.7, a. Cînd cîmpul electric se inversează, sarcinile trebuie
de asemenea să se inverseze, astfel trebuie să existe un curent alternativ
intre plăcile de sus şi de jos ale cutiei. Aceste sarcini vor curge prin mar-
ginile laterale ale cutiei, aşa cum este arătat În figură. Putem vedea de
asemenea că trebuie să existe curenţi în laturile cutiei, considerînd ceea
ce se întîmplă cîmpului magnetic. Graficul figurii 23.7, c ne spune că la
marginile cutiei cîmpul magnetic scade brusc la zero. O astfel de variaţie
bruscă a cîmpului magnetic se poate petrece numai dacă există un curent
în perete. Acest curent este cel pe care îl generează sarcinile electrice al-
ternative de pe plăcile de sus şi de jos ale cutiei.
S-ar putea să vă miraţi în legătură cu descoperirea curenţilor în latu-
rile verticale ale cutiei. Cum stăm cu afirmaţia noastră anterioară că nimic
nu se modifică cînd introducem aceste laturi verticale într-o regiune în
care cîmpul electric era zero? Reamintiţi-vă, însă, că atunci cînd am pus
la început laturile cutiei, plăcile de sus şi de jos se extindeau dincolo de
ele, astfel că existau de asemenea cîmpuri magnetice în exteriorul cutiei
noastre. Numai cînd am înlăturat părţile de dincolo de marginile cutiei ale
plăcilor condensatorulut a devenit necesar ca să apară curenţi pe părţile
interne ale pereţilor vertăcali.
Deşi cîmpurile electrice şi magnetice in cutia complet închisă dispar în-
cet, încet, din cauza pierderilor de energie, putem să oprim acest proces

Fig. 23.8. Cuplarea în şi din o cavitate

rezonarrtâ

dacă efeetuăm un mic orificiu În cutie şi adăugăm puţină energie elec-

trică pentru a recupera pierderile. Luăm un conductor subţire, il vîrîm
prin orificiu in latura cutiei şi il fixăm de peretele interior astfel incit să
facă o mică buclă, aşa cum e arătat în figura 23.8. Dacă legăm acum acest
conductor la o sursă de curent alternativ de înaltă frecventă, acest curent
 o CAVITATE REZONANTA
473

va f:muza :ne;gi: cîmp~ilor electrice şi magnetice ale cavităţii şi va

me~ţlne oscilaţia in ~ontlnuare. Aceasta se va intimpla, evident, numai
daca frecvenţa sursei furnizcare este aceeaşi ca frecvenţa reaonantă a
cutiei. Dacă sursa este la frecvenţă nepotrivita, cîmpurile electrice şi mag-

--
netice nu vor rezona, şi cîmpurile în cutie vor fi foarte mici.

desemnol
Rf ([h
[Jet!'Dtorsi
ompMiCotor

'Fig. 23.9. Un dispozitiv pentru obser-

varea rezonantei în cavitate. CuYdok

Comportarea rezonantă poate fi văzută usor efectuînd un alt orificiu

mic în cutie şi agăţînd o altă buclă de cuplare, aşa cum am desenat în
figura 23.8. Cîmpul magnetic variabil prin această buclă va genera o t.e.m.
Indusă în buclă. Dacă această buclă este legată acum la un oarecare circuit
extern de măsură, curenţii vor fi proporţicnelt cu intensitatea cîmpurilor
n din cavitate. Să presupunem că legăm acum bucla de intrare a cavităţii
noastre la un generator de semnale RF, aşa cum e arătat în figura 23.9.
Generatorul de semnale conţine o sursă de curent alternativ, a cărei frec-
venţă poate fi variată rotind butonul din faţa generator-ului. Apoi legăm
bucla de ieşire a cavităţii la un "detector", care este un instrument ce
măsoară curenţii din bucla de ieşire. Acesta dă o citire de intensitate pro-
'porăonată cu acest curent. Dacă măsurăm acum curentul de ieşire în

Fig, 23.10. Curba de răspuns la frec-

venţă a unei cavitătt rezonante.

::\;,.1uncţie de frecvenţa gcneratoruluf de semnale, gasim o curbă ca şi cea

,,::din figura 23.10. Curentul de ieşire este mic pentru toate frecvenţele cx-
;';J'"jcePtîndu-le IX' cele foarte vecine cu (00, care este frecvenţa rczonantă a
:~f\:~tăţii. Curba de rezonanţă este foarte asemănătoare cu cele descrise in

..1:
"S:"Capitolul 23 al volumului 1. Lărgimea rezonanţe] este, însă, mult mai în-
1
;" . .
iI":
",;
,'{74 REZONATOR1

gustă decît am găsit de obicei pentru circuite rezonante, constituite din

jnductanţe şi condensatort, adică Q pentru cavitate este foarte mare. Nu
este neobişnuit să găsim Q avind valori de 100000 sau mai mult dacă
pereţii interni ai cavităţii sînt constituiţl dintr-un material cu o conduc-
tivitate foarte bună, cum este argintul.

23.4. Moduri într-o cavitate

Săpresupunem că încercăm acum să verificăm teoria noastră făcînd

măsurători cu o cutie reală. Luăm o cutie care este un cilindru cu un dia-
metru de 7,5 cm şi o înălţime de aproximativ 6,3 cm. Cutia poate fi
dispusă eu o buclă de intrare şi cu una de ieşire, aşa cum e arătat în
figura 23.8. Dacă acum calculăm frecvenţa rezonantă pentru această cu-
tie conform ecuaţie! (23.18), obţinem că fo=roo/2Jt=3010 megacicli. Cind
stabilim frecvenţa generatorulut nostru de semnale în jurul a 3000 mega-
cicli şi o vanem uşor pînă găsim rezonanta, observăm că de fapt curentul
maxim de ieşire apare la o frecvenţă de 3 050 megacicli, ceea ce este
foarte apropiat de frecvenţa rezonantă prezisă, dar nu exact aceeaşi.
Există cîteva motive posibile pentru discrepanţă. Poate frecvenţa rezo-
nantă este modificată puţin din cauza orificiilor pe care a trebuit să le
tăiem pentru a introduce buclele de cuplare. O mică analiză, însă, ne
arată că orificiile ar trebui să coboare puţin frecvenţa rezonantă, aşa că
nu poate fi acesta motivul. Poate există o mică eroare în calibrarea frec-
venţei generatorului de semnale, sau poate măsurarea diametrului cavi-
tăţii efectuată de noi nu este destul de exactă. Oricum, concordanta
e bună.
Mult mai important este ceva ce se întîmplă dacă variem frecvenţa
generatorului nostru de semnale puţin mai departe de 3000. megacicli.

J:XXJ mi
w/21T(l'teSOCiciiifXsecundti) Flg. 23.11. Frecvenţele rezonante ob-
servate ale unei cavttău cilindrice.

Cînd facem aceasta, obţinem rezultatul arătat în figura 23.11. Găsim că,
în adaos la rezonanta ce am aşteptat-o la -3 000 megactcu, există de
asemenea o rezonanţă lingă 3 300 megaoiclt şi una lîngă 3 820 megacicli.
Ce înseamnă aceste rezonanţe suplimentare? Am putea găsi o explicaţie
din figura 23.6. Deşi prcsupusesem că primul zero al funcţiei Bessel apare
MODURI INTR-O CAVITATE 475

la marginea cutiei, s-ar putea ca al doilea zero al funcţiei lui Bcsssj să

corespundă de asemenea la marginea cutiei, astfel că există o oscilaţie
completă a cîmpului electric atunci cînd ne mişcăm de la centrul cutiei
spre margine, aşa cum e arătat în figura 23.12. Acesta este un alt mod
posibil al cîmpurilor oscilante. Ar trebui cu siguranţă să ne aşteptăm

/' <, E.
r-. l<
[

le -1--;: I==1:::-
I l>
81 I
l> I I j-,

o b
Fig. 23.12. Un mod de frecvenţă mai ridicată.

ca de fapt cutia să aibă o rezonanţă la un astfel de mod. Dar observaţi,

cel de-al doilea zero al funcţiei Bessel apare la x= 5,52, care este de
peste două ori mai mare decît valoarea corespunzătoare la primul zero.
Frecvenţa rezonantă a acestui mod ar trebui, prin urmare, să fie mai
mare decît 6000 megacicli. Fără îndoială, am găsi-o acolo, dar ea nu
explică rezonanta pe care o observăm la 3300.
Necazul este că in analiza comportării unei cavltăti rezonante am
considerat numai un aranjament geometric posibil al cimpurilor electrice
şi magnetice. Am presupus că cîmpurile electrice sînt verticale si că
cimpurile magnetice se află pe cercuri orizontale. Dar sint posibile şi alte
cîmpuri. Singurele cerinţe sint că, in interiorul cutiei, cimpurile trebuie
să satisfacă ecuaţiile lui Maxwell şi cîmpul electric trebuie să fie per-
pendicular pe pereţi. Am considerat cazul în care vîrful şi baza cutiei sint
plane, dar lucrurile nu ar fi complet diferite dacă virful şi baza ar fi
curbete. De fapt, cum s-ar putea presupune că cutia "ştie" care este
virful şi baza şi care sint laturile sale? Este posibil, de fapt, să arătăm
că există un mod de oscilare a cimpurilor in interiorul cutiei, in care
cîmpurile electrice merg mai mult sau mai puţin de-a curmezişul dia-
metrului ei, aşa cum e arătat în figura 23.13.
Nu este prea greu de înţeles de ce frecvenţa naturală a acestui mod-
nu. ar trebui să fie foarte diferită de frecvenţa naturală a primului mod
ce l-am considerat. Să presupunem că în loc de cavitatea noastră cilin-
drică am fi luat o cavitate care era un cub cu latura de 7,5 cm. Este
 REZONATORI:

clar că această cavitate ar avea trei moduri diferite, dar toate cu aceeaşi
frecvenţă. Un mod cu cimpul electric mergînd mai mult sau mai puţin în
sus şi în jos ar avea cu siguranţă aceeaşi frecvenţă ca un mod în care
cîmpul electric ar fi îndreptat de la stînga la dreapta. Dacă distorsionăm
acum eubul Într-un cilindru, vom schimba cumva aceste frecvente. Ne-am

-n-ff
~gJ-)-g-l-
t t
Fig. 23.13. Un mod trans- Fig. 23.14. Un alt mod al
versal al cavităţii cilindri- unei cavităţt cilindrice.
ce,

aştepta ca ele să nu fie prea mult modificate, atîta vreme cît păstrăm
dimensiunile cavităţii mai mult sau mai puţin aceleaşi. Astfel, frecvenţa
modului din figura 23.13 nu ar trebui să fie prea diferită de aceea a
modului din figura 23.8. Am putea face un calcul detaliat al frecvenţei
naturale a modului arătat în figura 23.13, dar nu o vom fac>. o acum.
Cind sint efectuate calculele, se găseşte că, pentru dimensiunile ce le-am
presupus, frecvenţa rezonantă rezultă foarte apropiată de rezonanta ob-
servată de la 3 300 megacicli.
Prin calcule asemănătoare este posibil să se arate că ar trebui să mai
existe încă un alt mod, la cealaltă frecvenţă rezonantă ce am găsit-o
lîngă 3800 megaclcli. Pentru acest mod, cîmpurile electrice şi magnetice
sînt aşa cum e arătat în figura 23.14. Cîmpul electric nu se sinchiseşte
să străbată intregul drum de-a curmezişul cavităţii. El merge de la
margini la capete, aşa cum este arătat.
Aşa cum probabil veţi bănui acum, dacă mergem la frecvenţe din
ce în ce mai mari ar trebui să ne aşteptăm să găsim din ce in ce mai
multe rezonanţe. Există multe moduri diferite, fiecare dintre care va
avea o frecvenţă rczonantă diferită ce corespunde la o oarecare dispunere
complicată a cîmpurilor electrice şi magnetice. Fiecare din aceste dispunen
ale cîmpurilor este numită un mod rezonant. Frecvenţa de rezonanţă a
fiecărui mod in parte poate fi calculată rezolvînd ecuaţiile lui Maxwell
pentru cîmpurile electrice şi magnetice din cavitate. ...~
Cînd avem o rezonanţă la o oarecare frecvenţă particulară, cum
putem şti care mod este excitat? Un mijloc este de a vîrî un mic fir în
>CAVITAŢI ŞI CIRCUITE REZONANTE
'"
cavitate printr-un mic orificiu. Dacă cîmpul electric este de-a lungul
firului, ca 'in figura 23.15, a, vor exista curenţi relativ mari în fir, esca-
VÎnd energia cimpurilor, şi rezonanta va fi supnmată. Dacă cimpul
electric este aşa cum e arătat în figura 23.15, b, firul va avea un efect
mult mai mic. Am putea găsi în ce sens este îndreptat cimpul în acest

o b
Fig. 23.15. Un fir scurt de metal introdus intr-o cavitate va perturba rezonanta mult
mai mult ctnd este paralel la E, decît atunci cind este perpendicular pe E.

mod, îndoind capătul firului. aşa cum e arătat în figura 23.15, c. Atunci.
dacă rotim firul, va exista un efect mare cînd capătul firului este paralel
cu E şi un efect mic cînd este rotit astfel încît să fie perpendicular pe E.

23.5. Cavltătl şi. circuite rezonante

Deşi cavitatea rezonantă descrisă pare a fi cu totul diferită de

circuitul rezonant obişnuit, constind dintr-o Inductentă şi un conden-
sator, cele două sisteme rezonante sînt, evident, foarte înrudite. Ele sînt
ambele membre ale aceleiaşi familii; ele sînt tocmai două cazuri extreme
. ale rezonatortlor electromagnetici _ şi există multe cazuri intermediare
Între aceste două extreme. Să presupunem că Începem prin a considera
circuitul rezonant al unui condensator în paralel cu o inductantă, aşa cum
este arătat în figura 23.16, a. Acest circuit va fi rezonant la frecvenţa
mo-1/ VLC.Dacă dorim să ridicăm frecvenţa rezonantă a acestui circuit,
putem să o facem micşorînd inductanţa L, Un mod este de a descreşte
numărul de spăre 1n bobină. Putem, însă, să mergem doar limitat în
această direcţie. Eventual, vom ajunge pînă la ultima tură şi vom avea
la o budă de fir ce leagă plăcile de sus şi de jos ale condensatorulul. Am
putea ridica frecvenţa rezonantă mai departe făcînd capacitatea mai
mică; însă, putem scădea mai departe Inductanta punînd cîteva Inductanţe
paralel. Două inductente cu o singură sptră în paralel vor avea numai
jumătate din Inductanta fiecărei sptre. Astfel, atunci cînd tnductanta
noastră a fost redusă la o singură spiră, putem continua să ridicăm jrec-
 REZONATORI

venţa rezcnantă adăugînd alte spire de la placa de sus la cea de jos a

condensatorului. De exemplu, figura 23.16, b arată plăcile condensatorului
legate prin şase astfel de .Jnductante monospire''. Dacă continuăm să
adăugăm multe astfel de bucăţi de fir, putem face tranziţia la sisteme
rezonante complet închise din partea (c) a figurii, care este un desen al

t-

{, I e
h
0
I 'C' "
0 0 ~ ii Î " e
\1.-
lI1JII!~
0 0 furE
e
c
I "
Fig. 23.16. Rezonatori de frecvenţe rezonante, de înăl­
ţime progresivă.

secţiunii transversale a unui obiect cu simetrie cilindrică. Inductanţa

noastră este acum o cutie cilindrică, scobită, ataşată la marginile plăcilor
condensatorului. Cîmpurile electrice şi magnetice vor fi aşa cum e arătat
în figură. Un astfel de obiect este, evident, o cavitate rezonantă. El est"
numit cavitate "încărcată". Dar putem totuşi să ne-o inchipuim ca un
circuit L-C, în care secţiunea capacităţii este regiunea unde găsim cea
mai mare parte a cimpului electric, iar secţiunea lnductanţet este acea
regiune unde gasim cea mai mare parte a cimpului magnetic.
Dacă dorim să facem frecvenţa rezonatorului din figura 23.16, c încă
şi mai mare, putem să o facem descrescînd în continuare Inductanta L.
Pentru aceasta, trebuie să descreştem dimensiunile geometrice ale secţiu­
nii inductantei, de exemplu descrescrnd dimensiunea h. Pe măsura ce
descreşte ti, frecvenţa rezonantă creşte. Eventual, fireşte, vom ajunge
la situaţia în care înălţimea h este egală cu distanţa dintre plăcile con-
densatorului. Avem atunci tocmai o cutie cilindrică; circuitul nostru re-
zonant a devenit cavitatea rczonatoare din figura 23.7.
CAvrrAŢI ŞI CIRCUITE REZONANTE 479

Veţi observa că în circuitul original L-C al figurii 23.16 cîmpurile

electrice şi magnetice sînt foarte separate. Pe măsură ce am modificat
treptat sistemul rezonant, pentru a produce frecvenţe din ce în ce mai
înalte, cîmpul magnetic a fost adus din ce în ce mai aproape de cîmpul
electric pînă ce în rezonator cele două sînt foarte amestecate.

Fig. 23.17. O altă cavitate reaonantă.

Deşi rezonatorii despre care am vorbit în acest capitol au fost cutii

cilindrice, nu există nimic magic în legătură cu forma cilindrică. O cutie
de orice formă va avea frecvenţe rezonante ce corespund la diferite mo-
duri posibile de oscilaţie a cîmpurilor electrice şi magnetice. De exemplu
.eevttatea- arătată în figura 23.17 va avea şirul său particular de frec-
venţe rezonante - deşi ele vor fi destul de greu de calculat.
24. Ghiduri de unde

24.1. Linia de transmisie

In ultimul capitol am studiat ce li se întîmplă elementelor concentrate

de circuite atunci cînd funcţionează la frecvenţe foarte inalte şi am fost
conduşi la concluzia că un circuit rezonant ar putea fi inlocuit printr-o
cavitate cu cimpurile rezonînd în Interior, O altă problemă tehnică inte-
resantă este legarea unui obiect de altul, astfel incit energia electromagne-
tică să poată fi transmisă intre ele. In circuite de frecvenţă joasă, legă­
tura este efectuată cu fire, dar această metodă nu funcţionează foarte
bine la frecvenţe inalte, deoarece circuitele ar radia energie in intregul
spaţiu elin jurul lor şi este greu de controlat unde va merge energia. Cîm-
purile se împrăştie in jurul firelor; curenţii şi tensiunile nu sînt ,,ghida te';
foarte bine de către fire. In acest capitol dorim să analizăm căile pe oare
obiectele pot fi interconectate la frecvenţe Înalte. Cel puţin, acesta este
un mod de a prezenta subiectul nostru.
Un alt mod este de a spune că am discutat comportarea: undelor
în vid. Este momentul acum să vedem ce se întîmplă atunci cînd cîmpu-
rile oscilante sînt limitate la una sau mai multe dimensiuni. Vom desco-
peri noul fenomen interesant cînd cîmpurile sînt limitate numai în două
dimensiuni şi lăsate să meargă liber în a treia dimensiune, şi anume că
ele se propagă sub formă de unde. Acestea sînt "unde ghidate'' ~ subiec-
tul acestui capitol.
Incepem prin elaborarea teoriei generale a liniei de transmisie. Li-
nia obişnuită de transmitere a puterii, care trece de la un stîlp la altul
deasupra ogoarelor, radiază o parte a puterii sale, dar frecvenţele puterii
(50-60 ciclijs) sint atit de coborite incit această pierdere nu este prea
importantă. Radiaţia ar putea fi oprită învelind linia cu un tub de metal,
dar această metodă nu ar fi practică pentru liniile de putere, deoarece
tensiunile şi curenţii folosiţi ar rere un tub foarte mare, scump şi greu.
Astfel, sint folosite simple "linii dcschtse''.
Pentru frecvenţe oarecum mai înalte - să spunem pentru cîţiva
kilocicli - radiaţia poate fi deja importantă. Insă, ea poate fi diminuată
folosind linii de transmisie "pereche răsucită-, aşa cum se procedează la
LINIA DE TRANSMISIE
48'
legăturile telefonice de distanţă scurtă. La frecvenţe mai inalte, însă
radiaţia devine curînd intolerabilă, fie din cauza pierderilor de putere'
fie din cauză că energia apare în alte circuite unde nu este dorită. Pen-
tru frecvenţe de la cîţiva kilocicli pînă la cîteva sute de megacicli, semna-
lele electromagnetice şi puterea sînt transmise de obicei pe calca liniilor
coaxiale constînd dintr-un fir în interiorul unui "conductor exterior"

Fig. 24.1. O linie de transmisie coaxlală.

cilindric, sau "blindaj". Deşi tratarea următoare se va aplica la o linie

de transmisie de doi conductori paraleli de orice formă, o vom efectua
referindu-ne la o linie coaxtală.
Luăm cea mai simplă linie coaxială, care are un conductor central
(presupunem că este un cilindru gol subţire) şi un conductor exterior,
ce este un alt cilindru subţire pe aceeaşi axă ca şi conductorul interior,
ca în figura 24.1. Incepem prin a ne imagina aproximativ cum se com-
portă linia la frecvenţe relativ joase. Am descris deja o parte din compor-
tarea la frecvenţă joasă cînd am spus anterior că doi astfel de conductor!
au o oarecare cantitate de Inductantă pe unitatea de lungime sau o oare-
care capacitate pe unitatea de lungime. Putem, de fapt, să descriem com-
portarea la frecvenţă joasă a oricărei linii de transmisie dîndu-i irrduc-
tenta pe unitatea de lungime, Lo şi capacitatea pe unitatea de lungime, Co.
Atunci putem analiza linia ca un caz limită al unui filtru L-C, aşa cum
e discutat în paragraful 22.6. Putem face un filtru ce imită linia luînd
mici elemente în' serie Loâx şi mici capacităţi în paralel, C(}1.x, unde
4x este un element de lungime al liniei. Folosind rezultatele noastre
pentru filtrul infinit, vedem că ar exista o propagare a semnalelor clcc-
trice de-a lungul liniei. Decît să urmăm această metodă de abordare.
însă, am prefera să analizăm linia din punctul de vedere al unei ecuaţii
diferenţiale.
Să presupunem că privim ce se întîmplă în două puncte vecine de-a
lungul liniei de transmisie, să spunem la distanţele. x şi x+ Llx de la ca-
pătul liniei. Să notăm diferenţa de potenţial dintre cei doi conductor! V(x),
şi curentul de-a lungul conductorulut "fierbinte" I(x) (vezi fig. 24.2). Dacă
curentul în linie variază, inductanţa ne va da o cădere de potenţial pe
mica secţiune a liniei de la x la x+.1x avind mărimea
dI
.1V = Vt~+1.x)-V(x)=-Loj,x dt'"
31 - fiâca modernii voI. n.
 GHIDURI DE UNDE
482

Sau, luînd limita cînd âx -e- 0, obţinem

cV =-Lo~' (?4 1)
d~ CIt
Curentul variabil dă un gradient al potenţialului.

I(;zJ 1(.z:-;-Ar)
Firol!

Il
rk)t
i\
I V,(r1"M)

f/rul2 \! :1 Fig. 24.2. Curenţiişi tensiunile unei linii

de transmisie.

Referindu-ne din nou la figură, dacă potenţialul în x este variabil,

trebuie să existe o oarecare sarcină furnizată capacităţii în acea regiune
Dacă luăm mica bucată de linie dintre x şi x+ dx, sarcina pc ea este
dV
q=Co&cV. Viteza de variaţie în timp a acestei sarcini este Co.1xd't, dar
sarcina variază numai dacă intensitatea curentului l{x) înspre element
este diferită de intensitatea curentului I(x+ âx) dinspre element. Notînd
diferenţa prin 11, avem

Luînd limita cînd dx -+ 0, obţinem

~ =-Co~· (24.2)
ax CIt
Astfel, conservarea sarclntt implică faptul că gradientul curentului este
proporţional cu viteza de variaţie în timp a tensiunii.
Ecuaţiile (24.1) şi (24.2) sint ecuaţiile' de bază ale unei linii de
transmisie. Dacă dorim, am putea să le modificăm pentru a include
efectele rezistenţei conductortlor sau ale scurgerii de sarcină prin Izola-
tia dintre conductort, dar pentru discuţia noastră prezentă vom rămîne
la exemplul simplu.
Cele două ecuaţii ale liniei de transmisie pot fi combinate, diferen-
tiind-o pe una in raport cu t şi pe cealaltă in raport cu x, şi eliminînd
fie V, fie 1. Avem atunci fie
3'V 3~V
--eL - (24.3)
3x'- o °atJ
fie
(24.4)
LINIA DE TRANSMISIE
483

încă o dată recunoaştem ecuaţia undelor În x. Pentru o linie de

transmisie uniformă, tensiunea (şi curentul) se propagă de-a lungul liniei
ca o undă. Tensiunea de-a lungul liniei trebuie să fie de forma
V(x, t)=f(x-vt) sau V(x, t)=g(x+vt), sau o sumă a ambelor. Cît este

acum viteza v? Ştim că coeficientul termenului "

clt 2 este tocmai l/v 2 ;
astfel
1
v~--· (24.5)
VL"Go
Vă vom lăsa dv. să arătaţi că tensiunea pentru fiecare undă Într-o
linie este proporţională cu curentul corespunzător acelei unde şi că
constanta de proporţionalitate este tocmai lmpedanta caracteristică 20'
Notînd V_şi l + tensiunea şi curentul pentru o undă ce se propagă în
sensul plus x, ar trebui să obţineţi
V+=- 2 0l +. (24.6)
La fel, pentru unda ce se propagă spre minus x, relaţia este
V_=-zoI_.
Impedanta caracteristică - după cum am găsit din ecuaţiile noastre
de filtru -- este dată de

(24.7)

şieste, prin urmare, o rezistenţă pură.

Pentru a găsi viteza de propagare v şi Impcdanţa caracteristică Zo a
unei linii de transmisie, trebuie să cunoaştem Inductanţa şi capacitatea
pe unitatea de lungime. Putem să le calculăm uşor pentru un cablu coa-
xial; astfel vom vedea cum se procedează. Pentru inductantă noi utilizăm
rezultatele paragrafului 17.8 şi punem -..!.. LJ2 egal cu energia magnetică
2
ce o obţinem prin integrarea lui ~oc2B2/2 pe volum. Să presupunem că
conductorul central transportă curentul J: atunci ştim că B = l.i2JtSoc2r, unde
r este distanţa de la axă. Luînd ca element de volum un strat cilindrîc
de grosime dr şi de lungime l, avem pentru energia magnetică

U~-"- ",\b(- -1-)' 1·2lTrdr

2 a 2nE"C'T

';lnrle a şi b sînt razele conductor-ilor intern şi extern, respectiv. Efectuînd

Integrala, obţinem

1'Z h
U=-~-ln-' (24.8)
- 41'1E"C· a
31'
 GHIDURI DE UNDE

Punînd energia egală cu ..!. LJ2, găsim

2

L ~ _1-In l'.. (24.9)

2":E oO" a

Aceasta este, aşa cum ar trebui să fie, proporţională cu lungimea ra li-

niei; astfel inductanţa pe unitatea de lungime, Lo, este
L - In (ble:). (24:10)
0- 2rE~c'

Am calculat sarcina pe un condensator ciltndrtc (vezi § 12.2). lmpăr­

ţind, acum, sarcina prin diferenţa de potenţial obţinem

c= 2T1E.l •
in(?la \

Capacitatea pc unitatea de lungime, Co, este c.: Combinînd acest rezultat

cu ecuaţia (24.10), vedem că produsul LoCo este egal cu 1/c2 , deci
v= 1/ VLoCo este egal cu c. Undele se propagă pe linie cu viteza luminii.
A~entuăm că acest rezultat depinde de presupunerile noastre: (a) că nu
există dielectric sau materiale magnetice în spaţiul dintre conductort şi
(b) că toţi curenţii sint pe suprafeţele conductorllor (ca şi cum ar fi Con-
ductori perfecţi). Vom vedea mai tirziu că pentru conduetori buni, la
frecvenţe mari, toţi curenţii se distribuie de la sine pe suprafeţe, ca şi
cum aceştia ar fi conductori perfecţi, astfel această presupunere este
valabilă.
Este interesant acum că atîta vreme cît presupunerile (a) şi (b) sint
corecte, produsul LoCn este egal cu l/c 2 pentru orice pereche paralelă de
conductori - chiar, să spunem, pentru un conductor interior hexagonal
aşezat oriunde în interiorul unui conductor exterior eliptic. Atîta vreme
cît secţiunea transversală este constantă şi spaţiul dintre ei este vid.
undele se propagă cu viteza luminii.
Nu poate fi făcută o astfel de afirmaţie generală despre Impedanţa
caracteristică. Pentru linia coaxială, ea este

in (bla)
Zo=--' (24.11)
2ltEGC

Factorul l/1.oc are dimensiunile unei rezistenţe Şi este egal cu 120rr ohmi.
Factorul geometric In (b/a) depinde numai logaritmic de dimensiuni, deci
pentru linia coaxială - şi, cele mai multe linii sînt coaxiale - impe-
clanta caracteristică are valori tipice de la 50 de ohmi, sau cam atît, pînă
la cîteva sute de ohmi.
GHIDUL DE UNDE RECTANGULAR

24.2. Ghidul de unde reetangular

Lucrul următor despre care dorim să vorbim pare, la prima vedere,

a fi un fenomen uimitor: dacă, din linia coaxială este îndepărtat con-
ductorul central, aceasta poate totuşi să transporte putere electromagne-
tică. Cu alte cuvinte, la frecvenţe destul de ridicate, un tub găurit va
funcţiona exact la fel de bine ca unul cu fire. Acesta este legat de modul
misterios în care un circuit rezonant compus dintr-un condensator şi o
mductanţă este înlocuit, la frecvenţe înalte, printr-o cutie.
Deşi acesta poate părea să fie un lucru remarcabil, atîta vreme cît
s-a conceput o linie de transmisie ca funcţie de inductanţă şi capacitate
distribuită, ştim cu toţii că undele electromagnetice pot să călătorească
de-a lungul intericrului unui tub gol de metal. Dacă tubul este drept,
putem vedea prin el! Astfel cu certitudine undele electromagnetice trec
printr-un tub. Dar noi ştim de asemenea că nu este posibil să transmi-
tem unde de frecvenţă coborîtă (putere sau telefon) prin interiorul unui.
singur tub de metal. Deci, trebuie să ajungem la concluzia că undele
electromagnetice vor trece prin tub dacă lungimea lor de undă este destul
de scurtă. Prin urmare, dorim să discutăm cazul limită al celei mai mari
lungimi de undă (sau al celei mai mici frecvenţe) care poate trece

Fig. 24.3. Coordonate alese pentru ghidul

de unde rectangujar.

printr-un tub de dimensiune dată. Deoarece tubul este folosit atunci pen-
tru a transporta unde, el este numit ghid de unde.
Vom incepe cu un tub rect-angular, deoarece este cel mai simplu caz
de rezolvat. Vom da mai întîi o tratare matematică şi vom reveni mai
tirziu pentru a analiza problema intr-un mod mult mai elementar. Abor-
darea mai elementară, însă, 'poate fi aplicată uşor numai la un ghid rec-
486 GInDURI DE UNDE

tangular. Fenomenele de bază sint aceleaşi pentru un ghid general, de

formă arbitrară, deci raţionamentul matematic este esenţial mai profund.
Problema noastră, este atunci să găsim ce fel de unde pot exista în
interiorul unui tub rectangular. Să alegem la inceput unele coordonate
convenabile; luăm axa z de-a lungul lungimii tubului, şi axele x şi y
paralele cu cele două laturi, aşa cum este arătat in figura 24.3.

o
E
-e,

'b b o
Fig. 24.4. Cîmpul electric in ghidul de unde pentru o valoare z oare-
care.

ştim că atunci cînd undele luminoase Întră in tub, ele au un cîmp

electric ~sversal; să presupunem astfel că căutăm mai întîi soluţii pen-
tru carQ)este perpendicular pe axa z; să spunem că are numai o com-
ponentă y, Ey " Acest cîmp electric va avea o oarecare variaţie in secţiunea
tubului; de fapt, el trebuie să tindă spre zero la laturile paralele cu axa
y, deoarece cu:r.enţii şi sarcinile intr-un coIld.uCţQLse ajustează .fntotdea-
una de la --Sine§lştfel ca·riir~istă o componentă tang~nMală a.-cinJ.pului
electric la suprafaţa unui conductor. Astfel, E'I va depin e de x după o

, ve
curbă in formă de arc, aşa cum este arătat În figura 24.4. Poate aceasta

'1
I
~-
~
--, O
Fig. 24.5. Dependenţa
'p b
de z a cîmpului în ghidul de unde.

este funcţia lui Bessel pe care am găsit-o pentru o cavitate? Nu, deoarece
funcţia Bessel are de-a face cu geometrii cilindrice. Pentru o geometrie
rectangulară, undele sînt de obicei funcţii armonice simple, astfel că ar
trebui să încercăm ceva ca sin kxX.
Deoarece dorim să obţinem unde ce se propagă în interiorul ghid ului.
~e aşteptăm ca atunci cînd mergem de-a lungul axei z, cîmpul să alterneze
Intre valori pozitive şi negative, ca in figura 24.5, şi aceste oscilatii se
GHIDUL DE VNnF. RECTANGVLAR
487

vor propaga de-a lungul ghidului cu o viteză oarecare v. Daca avem esei-
taţii la o oarecare frecvenţă definită ro, am intui că unda ar putea varia
cu z sub forma cos (wt-kzz) sau, pentru a folosi forma matematică mai
convertabilă, ca ei(OII-ki") ~.. __ Această dependenţă de z reprezintă o undă
ce se propagă cu vitezaV=AJ/'f4 (vezi capitolul 29, volumul 1).
Am putea intui astfel că unda in ghid ar avea următoarea formă
matematică
(24.12)
Să vedem dacă această ghiceală satisface ecuaţiile corecte ale cimpu-
lui. Mai întîi, cîmpul electric n-ar trebui să aibă componente tangcnţtajc
pe conductori. Cîmpul nostru satisface această cerinţă; el este pcrpen-
dicular pe laturile de vîrf şi de la bază şi este zero pe cele două feţe
Isterale. Aceasta se întîmplă dacă alegem k x astfel incit un semiciclu al
lui sin krr să coincidă cu lărgimea ghtdului ~ adică, dacă
kxa= il. (24.13)
Există alte posibilităţi: k x a = 2Jt, 3)(, ... sau, în general,
(24.14)
unde n este orice număr intreg. Acestea reprezintă diferite aranjamente
complicate ale cîmpului, dar pentru moment să îl luăm pe cel mai sim-
plu, unde kx=Jt/a (a este lărgimea interiorulul ghidului).
Apoi, divergenţa lui E trebuie să fie nulă în vidul din ghid, deoarece
acolo nu există sarcini. Cimpul nostru E arc numai o componentă y şî ea
nu variază cu y, astfel că avem V ·E=O.
în sfîrşit, cîmpul nostru trebuie să concorde cu restul ecuatulor lui
Maxwell în vidul din interiorul ghidului. Este acelaşi lucru cu a spune
că acesta trebuie să satisfacă ecuaţia undelor

a'E y + 'a'Ey + 'a'Ey _ ~ 'a'EII = O. (24.15)

iJx' iJ / 8z;" e- at'
Trebuie să vedem dacă este corespunzător cimpul ghicit de noi, (24.12).
Cea de-a doua derivată a lui E" În raport cu x este tocmai - k; E".
Cea de-a doua denvată în raport cu y este zero, deoarece nimic nu de-
pinde de y. Cea de-a doua derivată in raport cu z este - k~E!I. şi cea
de-a doua derivată în raport cu teste -IJ)2E y. Ecuaţia (24.15) spune atunci
m .
k 2E
~Y
+k2E
zy
-~E
c'Y
=0

In afara cazului cînd Eli este zero pretutindeni (ceea ce nu este foarte
interesant), această ecuaţie este corectă dacă

k; + k;-~ = O. (24.16)
"
488 GHlDURl DE UNDE

L-am fixat deja pe k", deci această ecuaţie ne spune că pot exista unde
de tipul ce l-am presupus dacă k z este legat de frecvenţa w astfel încît
ecuaţia (24..16) este satisfăcută - cu alte cuvinte, dacă
k z= V(u}l/c~) (n2ia2). (24.17)
Undele ce le-am descris se propagă în direcţia z cu această valoare a
lui u;
Numărul de unde k z ce-l obţinem din ecuaţia (24.17) ne spune, pen-
tru o frecvenţă {J) dată, viteza cu care nodurile undei se propagă în ghid.
Viteza de fază este
ro
v=-· (24.18)
k,

Vă veţireaminti că lungimea de undă ).. a unei unde progresive este

dată ).=2:n:v!(i); astfel kz este de asemenea egal cu 21tj'A.r., unde AI? este
lungimea de undă a oscilaţiilor de-a lungul axei z - "lungimea de undă

Fig. 24.6. Cîmpul magnetic în ghi-

dul de unde.

a ghtdulut«. Lungimea de undă în ghid este diferită, evident, de lungimea

de undă in vid a undelor electromagnetice de aceeaşi frecvenţă. Dacă
notăm cu Ao lungimea de undă in vid, care este egală cu 2rrc(ro, putem
scrie ecuaţia (24.17) ca

'.
(Ă.l2u)'
(24.19)
 FRECVENŢA LIMITA 489·

In afară de cîmpurile electrice, există cîmpuri magnetice care se vor

propaga cu unda, dar nu ne vom ocupa acum să calculăm o expresie pentru
ele. Deoarece c2.1XB=âE/ât, liniile lui B vor circula în jurul regiunilor
I in care âE/at este maxim, adică la mijlocul distanţei dintre rnaximuj şi.
\'
minimullui E. Buclele lui B se vor afla, paralele cu planul Iz, între virfu-
-rile şi adînciturile lui E, aşa cum e arătat in figura 24.6.

24.3. Frecvenţa limită

La rezolvarea ecuatiei (24.16) pentru k z , ar trebui să existe de fapt

două rădăcini - una plus şi alta minus. Ar trebui să scriem
(24.20)
Cele două semne înseamnă simplu că pot exista unde ce se propagă cu
o viteză de fază negativă (către - z), precum şi unde care se propagă
in sensul pozitiv în ghid. Natural, ar trebui să fie posibil ca undele să se
propage in ambele sensuri. Deoarece ambele tipuri de unde pot fi pre-
zente in 'acelaşi timp, va exista posibilitatea a;Q2rlli~orstaţiOnare.
Ecuaţia pentru kz ne spune, de asemenea, că frecvenţe mai înalte dau
valori mai mari ale lui k z şi, prin urmare, lungimi de undă mai mici, pînă
ce la limita valorilor mari ale lui ro, k devine egal cu »ţc, care este va-
loarea ce am aşteptat-o pentru unde în vid. Lumina pe care o "vedem"
printr-un tub se propagă totuşi cu viteza c. Dar observaţi acum că dacă
mergem spre frecvenţe joase, se întîmplă ceva straniu. La început lun-
gimea de undă devine din ce in ce mai lungă, dar dacă ro devine prea
mic, cantitatea de sub radicalul din ecuaţia (24.20) devine brusc nega-
tivă. Aceasta se va intimpla de îndată ce ru devine mai mic decît xcţa -
sau cind 1 0 devine mai mare decît zc. Cu alte cuvinte, atunci cind frec":";
venta devine mai mică decit o oarecare frecvenţă critică wc=1fCla~
numărul de unde tc« (şi de asemenea Ag) devine imaginar şi nu mai avem
O soluţie. Sau, bare avem? Cine a spus că k z trebuie să fie real? Ce se
întîmplă dacă rezultă imaginar? Ecuaţiile cimpului sint totuşi satisfăcute.
Poate, un kz imaginar reprezintă de asemenea o undă.
Să presupunem că ru este mai mic decît ro,,; atunci putem scrie

k.~+ik' (24.21)
unde k' este un număr pozitiv real
k' = V'C(n'"'''ja''')C"_-(C"w-o'I'''c';;-). (24.22)
'Dacă ne reintoarcem la expresia noastră, (ecuaţia (24.12», pentru E'J'
avem
(24.23)
îl putem scrie ca
(24.24)
490 GHIDURI DE UNDE

Această expresie dă un cimp E care oscilează in timp ca el"'t, dar

oare variază cu z ca e H'z El descreşte sau creşte cu z lin, ca o expo-
nenţială reală. In deductia noastră nu ne-am preocupat de sursele care
au generat undele, dar trebuie, evident, să existe o sursă undeva în ghid.
Semnul oare se asociază lui k' trebuie să fie cel ce face cîmpul să des-
crească o dată cu creşterea distanţei de la sursa undelor.
Astfel, pentru frecvenţe sub W c = JOC/a, undele nu se propagă in ghid;
cimpurile osctlante pătrund în ghid numai pe o distanţă de ordinul u«.
Din această cauză, frecvenţa (J)c este numită ,,frecvenţă Iurută'' a ghidu-
lui. Privind la ecuaţia (24.22), vedem că pentru frecvenţe puţin sub (Oe'
numărul k' este mic şi cîmpurile pat pătrunde pe o fiare distanţă in ghid.
Dar dacă lil este mult mai mic decit roe, coeficientul exponenţial k,' este
egal cu xţa şi cîmpul descreşte extrem de repede, aşa cum e arătat în fi-
gura 24.7. Cîmpul descreşte de l/e ori pe distanţa a/J(, sau in numai
aproximativ o treime a lărgimii ghidului. Cîmpurile pătrund pe o distanţă
foarte mică de la sursă.
Dorim să accentuăm o trăsătură interesantă a analizei făcute de noi
pentru undele ghidate - apariţia numărului de unde k z imaginar. Nor-

c,

ol-~-+-=::J-::="----
a z Fig, 24.7. Variaţia lui E y cu z pentru
OI <{ OI,,,

mal, dacă rezolvăm o ecuaţie în fizică şi obţinem un număr imaginar, el

nu înseamnă fizic nimic. Pentru unde însă, un număr de unde imaginar
înseamnă ceva. Ecuaţia de undă este încă satisfăcută; aceasta înseamnă
doar că soluţia dă cîmpuri exponenţial descrescătoare in loc de unde ce
se propagă. Astfel, în orice problemă de unde in care k devine imaginar
pentru o frecvenţă oarecare, acesta înseamnă că forma undei se schimbă
- unda sinusoidală se modifică într-o exponenţială.
VITEZA UNDELOR GHIDATE
491

24.4. Viteza undelor ghidate

Viteza undei pe care am folosit-o mai inainte este viteza de fază, care
este viteza unui nod al undei; ea este o funcţie de frecvenţă. Dacă com-
binăm ecuaţiile (24.17) şi (24.18), putem scrie

o
Vfaz,,= VI (w,Jw)' (24.25)

Pentru frecvenţe deasupra frecvenţei limită - undele progresive există -,-

Wc/w este mai mic decît unu, şi Vfază este reală şi mai mare decît viteza
luminii. Am văzut deja in capitolul 48 al volumului 1 că sînt posibile viteze
de fază mai mari decît viteza luminii, deoarece cu această viteză se pro-
pagă nodurile undei, şi nu energia sau informaţia. Pentru a şti cit de
repede se vor propaga semnalele, trebuie să calculăm viteza pulsurilor
sau a modulaţiilor generate prin interferenţa unei unde de o frecvenţă
cu una sau mai multe unde de frecvenţe puţin diferite (vezi capitolul 48,
volumul I). Am numit viteza înfăşurătoarei unui astfel de grup de unde,
viteză de grup; ea nu este O)/k, ci dw!dk
dw
ug m p = dk' (24.26)

Luind derivata ccuaţiei (24.17) în raport eu e, şi inversind pentru a obţine

dwjdk găsim că
Vgmp=cVl-(l.»cjl.JJ)" (24.27)
care este mai mică
decit viteza luminii.
Media geometrică a Vfazd şi vgrup este tocmai c, viteza luminii
(24.28)
Aceasta este curios, deoarece am văzut o relaţie similară în mecanica
cuantică. Pentru o particulă cu orice viteză chiar rclativistă - mo-
mentul p şi energia U sînt legate prin
(J2 =p2 c2+ m2c 4. (24.29)
Dar în mecanica cuantică energia este n(i) şi momentul este 'lilt:.., care este
egal cu t.k, aşa că ecuaţia (24.29) poate fi scrisă

(24.30)

sau
k = V([oj~iC~)_(m2C2,:n2) (24.31)
care este foarte asemănătoare cu ecuaţia (24.17) ... Interesant!
492 GHIDURI DE UNDE

Viteza de grup a undelor este de asemenea viteza cu care este

transportată energia de-a lungul ghidului. Dacă dorim să găsim scurgerea
de energie în ghid, o putem găsi din densitatea de energie înmulţită cu
viteza de grup. Dacă cîmpul pătratic mediu este E o, atunci densitatea
medie de energie electrică este io~/2. Există, de asemenea, o oarecare
energie asociată cu cîmpul magnetic. Nu vom demonstra aici, dar in
orice cavitate sau ghid energiile magnetice şi electrice sînt egale, astfel
că densitatea de energie totală este toE~. Puterea dU/dt transmisă de ghid
este atunci
(24.32)

(Vom vedea mai tirziu un alt mod, mai general, de a obţine scurgerea de
energie).

24.5. Observarea undelor ghidate

Energia poate fi cuplată într-un ghid de undă printr-un fcl de "an-

tenă". De exemplu, un mic fir vertical sau "pivot~l va efectua acest lucru.
Prezenţa undelor ghidate poate fi observată extrăgînd o oarecare parte
din energia electromagnetică cu o mică "antenă" receptoare, care din
nou poate fi un mic pivot de fir sau o mică buclă.
In figura 24.8 desenăm un ghid cu unele secţiuni pentru a arăta un
pivot de generare şi o "probă:' de extragere. Pivotul de generare poate fi
legat la un generator de semnale, prin intermediul unui cablu coaxial.
şi proba de extragere poate fi legată printr-un cablu asemănător la un
detector. Este convenabil, de obicei, să introducem proba de extragere

Lodetector

Fig. 24.8. Un ghid de unde

cu un pivot generator şi cu
o probă de preluare.

prin. int~rmcdiul unei deschizături lungi, subţiri în ghid, aşa cum e ară­
tat in figura 24.8. Atunci proba poate fi mişcată înainte şi înapoi de-a
ltmgul ghidului pentru a măsura cîmpurile în diferite poziţii.
Dacă gencratorul de semnale este pus la o frecvenţă oarecare (li, mai
~are decît frecvenţa limită wc , vor exista unde propagate în ghid de la
pv.ot.ul generator. Acestea vor fi singurele unde prezente, dacă ghidul este
infinit lung, ceea ce poate fi aranjat efectiv terminînd ghidul cu un absor-
IMBINAREA GHIDURlLOR DE UNDE 493

bant proiectat cu grijă, astfel încît să nu existe reflexii de la capătul îndo-

părtat.Atunci, deoarece detectorul măsoară media in timp a cîmpurilor
lîngă probă, el va extrage un semnal oare este independent pe poziţia
de-a lungul ghidulut: semnalul de ieşire va fi proporţional cu puterea ce
e transmisă.
Dacă acum capătul îndepărtat al ghidului este încheiat astfel incit si'
se producă o undă reflectată - ca un exemplu extrem, dacă îl închidem
cu o placă de metal - va exista o undă reflectată in plus faţă de unda
iniţială incidentă. Aceste două unde vor interfera şi vor produce o undă
staţtonară în ghid asemănătoare cu undele staţionare pe o coardă, ce
le-am discutat in capitolul 49 al volumului 1. Atunci, pe măsură ce proba
de extragere este mişcată de-a lungul liniei, citirea pe detector va creşte
şi va scădea periodic, arătînd un maxim al cîmpurilor la fiecare ventru
al undei staţionare şi un minim la fiecare nod. Distanţa dintre două
noduri succesive (sau ventre) este tocmai J.. g f2. Aceasta oferă un mod
convenabil de a măsura lungimea de undă a ghidului. Dacă frecvenţa este
apropiată de ffi c> distanţa dintre noduri creşte, arătînd că Iungimile de
undă ale ghidului cresc aşa cum este prezis de ecuaţia (24.19).
Să presupunem acum că generetorul de semnal este pus la o frecvenţă
numai puţin mai mică decît WC ' Ceea ce iese în detector va descreşte
treptat atunci cind proba de extragere este mişcată de-a lungul ghidului.
Dacă frecvenţa este luată nitel mai coborîtă, intensitatea cîmpului va
descreşte repede, urmînd curba din figura 24.7 şi arătînd că undele nu se
propagă.

24.6. Imbinarea gbidurilor de unde

o utilizare practică importantă a ghidurilor de unde este la transmi-

terea puterii la înaltă frecvenţă, ca, de exemplu, la cuplarea osctlatorulut
de înaltă frecvenţă sau a ampliffcatorului de ieşire al unui sistem de
radar la o antenă. De fapt, antena însăşi constă de obicei dintr-un reflec-
tor paraboltc alimentat în focarul său de un ghid de unde, lărgit la capăt
pentru a face un "hOTI1" care radiază undele ce vin de-a lungul ghidului.
Deşi frecventele înalte pot fi transmise de-a lungul unui cablu coaxial,
un ghid de unde este mai bun pentru a transmite mari cantităţi de putere.
Mai, intii, puterea maximă ce poate fi transmisă de-a lungul unei linii
este limitată prin străpungerea izolaţiei (solid sau gaz) dintre conductori.
Pentru o cantitate dată de putere, intensităţile cîmpului într-un ghid
sint de obicei mai mici decit într-un cablu coaxial, astfel că pot fi trans-
mise puteri mai mari înainte de a apare străpungerea. In al doilea rind,
pierderile de putere în cablul coaxial sînt de obicei mai mari decit în
ghidul de unde. într-un cablu coaxial trebuie să existe material izolant
pentru a suporta conductorul central şi există o pierdere de energic în
acest material - în speciz.I la frecvenţe mari. De asemenea, densitătile
de curent în conductcrul central sînt foarte inalte şi deoarece pierderile
,,. GHIDURI DE UNDE

depind de pătratul densităţii de curent, curenţii mai mici ce apar pe

pereţiighidului produc pierderi mai mici de energie. Pentru a menţine
aceste pierderi la un minimum, suprafeţele interne ale ghidului sint
adesea căptuşite cu un material de mare conductivitate, cum este argintul.
Problema conectării unui "circuit" cu ghiduri de undă este diferită
de problema circuitului corespunzătoare la frecvenţe joase şi este numită
de obicei "îmbinarea:' mlcroundclor. Au fost dezvoltate multe dispozl-

Fig. 24.9, Secţiuni ale ght-

dul.ui de unde legat cu
flanşe.

tive speciale pentru acest scop. De exemplu, două secţiuni ale ghidului
de unde sint legate de obicei împreună cu ajutorul flanşelor, aşa cum
se poate vedea in figura 24.9. AsHel de legături, însă, pot produce pier-
deri serioase de energie, din cauză că curenţii de suprafaţă trebuie să se
scurgă prin legătură, core poate avea o rezistenţă relativ ridicată. Un mod
de a evita astfel de pierderi este de a construi flanşelc aşa cum e arătat
in secţiunea transvcrsală desenată în figura 24.10. Este lăsat un spaţiu
mic intre secţiunile adiacente ale ghidului şi este tăiată o canelură in faţa
uneia dintre flanşe, pentru a construi o mică cavitate de tipul arătat În

Fig. 24.10. O legătură cu pierdere mică

intre două secţiuni ale ghidului de
unde.
!MBINAREA GHillUR.ILOH. DE UNDE
495

figura 23.16, c. Dimensiunile sint alese astfel încît această cavitate este
rezonantă la frecvenţa folosită. Această cavitate rezonantă are o mare
.Jmpedantă' la curenţi, astfel că prin jonctiunile metalice curge un curent
relativ mic (în a, in fig. 24.10). Marii curenţi din ghid încarcă şi descarca
"capacitatea" deschizăturii (in b, in figură), unde există o mică dtsipare
de energie.
Să presupunem că doriţi să inchideti un ghid de unde astfel încît să
nu apară unde reflectate. Atunci puteţi pune la capăt ceva ce imită o

Fig. 24.11. Un ghid în .,T".

(Flanşele au capace la capete
din plastic pentru a menţine
Interiorul curat CÎnd "T" nu e
, folosit.)

lungime infinită a ghidului. Vă trebuie o "terminaţie", care acţionează

pentru ghid la fel ca Impedanţa caracteristică pentru o linie de trans-
misie - ceva ce absoarbe undele ce ajung, fără a produce r-cflexii. Atunci
ghidul va acţiona ca şi cum s-ar continua la nesfîrşit. Astfel de tenninaţii
sint construite punind in interiorul ghidului unele pene de material cu
rezistenţă, proiectate cu grijă pentru a absorbi energia undei, fără a
genera aproape nici o undă reflectată.
Dacă doriţi să legaţi trei lucruri Împreună - de exemplu o sursă la
două antene diferite - atunci puteţi folosi un "T" cum este cel arătat
în figura 24.11. Puterea alimentată la secţiunea centrală a lui "T" va fi
împărţită şi va ieşi prin cele două braţe laterale, şi din nou pot exista
unele unde reflectate. Puteţi vedea calitativ din desenele din figura 24.12
că cimpurile se vor împrăştia cînd vor ajunge la capătul secţiunii de
intrare şi vor produce cîmpuri electrice, care vor produce unde ce vor
ieşi prin cele două braţe. După cum cimpurile electrice în ghid sînt para-
1ele sau perpendiculare pe "virful/( lui "T", cîmpurile la joncţiune vor il.
in mare aşa cum e arătat în (a) sau (b) din figura 24.12.
In sfîrşit, am dori să descriem un dispozitiv numit "cuplaj unldirec-
ţional", care este foarte util pentru a spune ce se petrece după ce aţi legat
Un aranjament complicat de- ghiduri de undă. Să presupunem că doriţi
 GHIDURI DE UNDE

să cunoaşteţi în ce mod se propagă undele într-o secţiune particulară a

ghidului - v-aţi putea întreba, de exemplu, dacă există sau nu o undă
reflectată intensă. Cuplajul unidirecţional extrage o mică fracţiune din
puterea unui ghid, dacă există o undă ce se propagă într-un sens şi nu
extrage nimic, dacă unda se propagă in sens opus. Legind ieşirea cupla-
jului la un detector, puteţi măsura puterea "într-un sens" in ghid.
Figura 24.13 este o achitare a unui cuplaj unidirecţional; o bucată de
ghid de unde AB are lipită de ca o altă bucată de ghid de unde CD, pe

Fig. 24.12. Cîmpurile electrice intr-un ghid de unde "T", pentru două
orientări posibile ale cîmpului.

o faţă.
Ghidul CD este curbat spre exterior, astfel că există spaţiu pentru
flanşele de legătură. Inainte ca ghidurile să fie lipite împreună, au fost
brăzdate două (sau mai multe) găuri în fiecare ghid (imperecheate una
cu alta), astfel încît unele din cîmpurile din ghidul principal AB pot fi
cuplate în ghidul secundar CD. Fiecare din orificii acţionează ca o mică
antenă care produce o undă în ghidul secundar. Dacă ar exista numai un
orificiu, undele ar fi trimise în ambele sensuri şi ar fi aceleaşi, indiferent

Fig. 24.13. Un cuplaj unidirecţional.

cum s-ar propaga undele în ghidul primar. Dar cînd există două orificii
cu un spaţiu de separaţie egal cu un sfert din lungimea de undă a ghi-
dului, ele vor genera două surse defezate cu 90°. Vă reamintiţi că în
capitolul 29 al volumului 1 am considerat interferenţa undelor de la două
antene depărtate cu ),,/4 şi excitate defazat la 90° în timp? Am găsit că
undele se scad într-un sens şi se adaugă in sens opus. Acelaşi lucru se va
MODURI ALE GHIDURILOR

întîmpla aici. Unda produsă în ghidul CD se va propaga în acelaşi sens

..,
ca unda în AB.
Dacă unda în ghidul primar circulă de la A la B, va exista o undă la
ieşirea D a ghidului secundar. Dacă unda în ghidul primar merge de la
B la A, va exista o undă ce se propagă spre capătul C al ghidului secun-
dar. Acest capăt este echipat cu o terminaţie, astfel că această undă este
absorbttă şi nu există undă la ieşirea cuplajului.

24.7. Moduri ale ghidurilor

Unda pe care ne-am ales-o să o analizăm este o soluţie specială a

ecuatiilor cîmpului. Există mult mai multe soluţii. Fiecare soluţie este
numită un "mod" al ghidului de unde. De exemplu, dependenţa de x a
cîmpului a fast tocmai o jumătate de ciclu al unet unde sinus. Există o
soluţie la fel de bună cu un ciclu complet; atunci variaţia lui Eli cu x este
aşa cum e arătat în figura 24.14. Mărimea k", pentru un astfel de mod
este de două ori atît de mare, astfel că frecvenţa limită este mult mai
mare. La fel, în unda studiată, E are numai o componentă y, dar există
alte moduri cu cîmpuri electrice mai complicate. Dacă intensitatea cîmpu-
lui eleotric are componente numai în direcţiile x şi y -astfel Încît cîmpul
electric total este întotdeauna perpendicular pe direcţia z - modul este
numit un mod "transversal electric" (sau TE). Cimpul magnetic al unor

I'-------'l,-----r--;-

o
Fig. 24.14. O alta variaţie posibila a lui E y în funcţie de x.

astfel de moduri va avea întotdeauna o componentă z, Rezultă că dacă

E are o componentă iri direcţia z (de-a lungul direcţiei de propagare),
atunci cîmpul magnetic va avea numai componente transversale. Astfel
de cîmpuri sînt numite moduri transversal magnetice (TM). Pentru un
ghid rectangular, toate celelalte moduri au o frecvenţă limită mai înaltă
decît modul simplu TE ce l-am descris. Este, prin urmare, posibil - şi
obişnuit - a folosi un ghid cu o frecvenţă exact deasupra limitei pentru
32 - Fizlca modernli voI. II.
... GHIDURI DE UNDE

acest mod cel mai coborit, dar dedesubtul frecvenţei pentru toate cele-
lalte, astfel încît să se propage tocmai un mod. Astfel, comportarea devine
complicată şi dificil de a fi controlată.

24.8. Un alt mod de a privi undele ghldate

Dorim să vă arătăm acum un alt mod de a inţelege de ce un ghid

de unde atenuează repede cîmpurile pentru frecvenţe sub frecvenţa li-
mită ooc. Atunci veţi avea o idee mai "fizică" de ce comportarea se modi-
fică atit de drastic intre frecvenţele joase şi Înalte. Putem face aceasta
pentru ghidul rectangular, analizînd cîmpurile in funcţie de reflexti ~
-sau imagini - pe pereţii ghidului. Abordarea este posibilă numai pentru
ghiduri rectangulare, însă din această cauză am inceput cu analiza mai
matematică a problemei, care este aplicabilă, in principiu, pentru ghiduri
de orice formă.
Pentru modul descris, dimensiunile verticale (in y) nu aveau nici un
efect, astfel că putem neglija virful şi baza ghidului şi să ne imaginăm
că ghidul este extins infinit în direcţia verticală. Ne imaginăm atunci că
ghidul constă tocmai din două plăci verticale, la distanţa a.
Să spunem că sursa cimpurilor este un fir vertical aşezat în mijlocul
ghidului, firul transportând un curent ce oscilează cu frecvente ro. In
absenţa pereţilor ghidului un astfel de fir ar radia unde cilindrice.
Considerăm acum că pereţii ghidului sînt ccnductori perfecţi. Atunci,
exact ca în electrostetică, condiţiile la suprafaţă vor fi corecte dacă adău­
găm la cîmpul firului cîmpul unuia sau mai multor fire imagine cores-
punzătoare. Ideea de imagine se aplică exact la fel de bine pentru electro-
dinamică ca şi pentru electrostatîcă, dacă, evident, includem şi întîrzierile.
Ştim că este adevărată, deoarece am văzut adesea o oglindă producînd o
imagine a unei surse de lumină. Şi, o oglindă este tocmai un conductor
"perfect" pentru unde electromagnetice cu frecvenţe optice.
Să luăm acum o secţiune transversală orizontală, aşa cum e arătat în
figura 24.15, unde W1 şi W t sint cei doi pereţi ai ghidului şi 8.J este firul
sursă. Notăm ca pozitiv sensul curentului în fir. Dacă ar exista acum un
singur perete, să spunem W1 , am putea să-I îndepărtăm dacă am plasa e
sursă imagine (cu polaritate opusă) în poziţia marcată cu SI. Dar cu ambii
pereţi la locurile lor va exista de asemenea o imagine a lui S(} pe pere-
tele W2, pe care o luăm ca imaginea S2. Această sursă va avea, de ase-
menea, o imagine pe w., pe care o notăm S3. Acum, atit SI şi S3 vor
avea imagini in W2 în poziţiile marcate S4 şi S6 şi aşa mai departe. Pentru
conductorii noştri compuşi din două plane, cu sursa la jumătatea dru-
mului dintre ei, cimpurile sînt aceleaşi ca şi cele produse de o linie infi-
nită de surse separate de distanţa a. (Este de fapt exact ceea ce aţi vedea
dacă v-aţi uita la un fir aşezat in mijlocul drumului dintre două oglinzi
paralele.) Pentru ca pe pereţi cîmpurile să fie nule, polaritatea curenţilor
in imagini trebuie să altemeze de la o imagine la cealaltă. Cu alte cu-
 UN ALT MOD DE A PRIVI UNDELE GHIDATE
4"
vinte, ei oscilează defazaţi eu 180°. Cîmpul ghidului de unde este, atunci.
exact suprapunerea cîmpurilor unui astfel de şir infinit de surse Inuare.
Ştim că dacă sîntem aproape de surse, cîmpul este foarte asemănător
cu cimpurile statice. Am considerat, în paragraful 7.5, cimpul static al
unei grile de surse liniare şi am găsit că este asemănător cu cîmpul unei
plăci încărcate exceptînd termenii ce descresc exponenţial cu distanţa de
la grile. Aici intensitatea medie a sursei este zero, deoarece semnul alter-
nează de la o sursă la următoarea. Orice cîmp ce există ar trebui să

Fte. 24.15. Sursa liniară Sa intre pereţii

p1ani conductori Wt şi W 2• Pereţii pot
li Inloculţl prin şirul infinit de surse
imagini.

descrească exponenţial cu distanţa. In vecinătatea sursei,

vedem cîmpul
mai ales al sursei celei mai apropiate; la distanţe mari,
contribuie mai
multe surse şi efectul lor mediu este zero. Astfel, vedem aoum de ce
ghidul de unde dă sub frecvenţa limită un cimp ce descreşte exponenţial.
La frecvenţe joase, în particular, aproximaţia statică e bună şi prezice o
atenuare rapidă a cîmpurilor cu distanţa.
< Avem acum în faţă intrebarea opusă: de ce se propagă, de fapt,
undele? Aceasta este partea misterioasă! Motivul este că la frecvenţe
Jrialte retardarea cîmpurilor poate produce variaţii suplimentare de fază,
cere-pot face ca intensităţile cîmpurilor surselor defazate să se adune, în
~~ să se anihileze. De fapt, În capitolul 29 aI volumului I am studiat
ueja, exact pentru această problemă, cîmpurile generate de un şir de
-an,tene sau de o reţea optică. Am găsit acolo că atunci cînd cîteva antene
de radio sint aranjate corespunzător, ele pot da. o figură de interferenţă

,;:'
it care are un maximum puternic într-o directie şi minim nul în alta.
.) Să presupunem că ne reintoarcem la figura 24.15 şi ne apucăm de
"i;-\:' .clmpurile ce ajung la o distanţă mare de şirul de surse-imagini. Cîmpu-
:ti .rtle VOr fi intense numai în unele direcţii ce depind de frecvenţa -nu-
mai în acele directii pentru care cimpur-ile tuturor surselor se adună La

l
'32'
• ' 4'
,
500 GHIDURI DE UNDE

o dtstantă rezonabilă de la surse cîmpurile ce se propagă in aceste direcţii

speciale sint unde plane. Am schiţat o astfel de undă în figura 24.16, unde
liniile neîntrerupte reprezintă crestele undelor, iar liniile punctate repre-
zintă văile. Direcţia undei va fi cea pentru care diferenţa de fază in timp
pentru două surse vecine cu creasta unei unde, corespunde la o jumătate
de perioadă de oscilaţie. Cu alte cuvinte, diferenţa între T2 şi ro in figură
este o jumătate din lungimea de undă in vid

T2- TO= '.

2'
Unghiul e este dat de
stn a e- ~. (24.33)
'"
Există, evident, un alt sistem de unde propagîndu-se in jos, la un-
ghiul simetric faţă de şirul de surse. Cîmpul complet al ghidului de unde
(nu prea aproape de sursă) este suprapunerea acestor două sisteme de
undă, aşa cum e arătat în figura 24.17. Cîmpurile efective arată de fapt
ca acesta, evident, numai intre cei doi pereţi ai ghidului.

v~·+

Fig. 24.16. Un sistem de unde coerente Fig. 24.17. Cîmpul ghidului de unde
de la un şir de surse liniare. poate fi privit ca suprapunerea a două
trenuri de unde plane.
 UN ALT MOD DE A PRIVI UNDELE GHIDATE 501

In puncte ca A şi C, crestele celor două unde coincid şi cimpul va

avea un maximum; în puncte ca B, ambele unde au valoarea lor nega-
tivă cea mai pronunţată şi cimpul îşi are valoarea Sa minimă (cea mai
mare valoare negativă). Pe măsură ce timpul trece, cimpul în ghid se pro-
pagă de-a lungul ghidului cu o lungime de undă ').1(, care este distanţa
de la A la C. Acea distanţă este legată de e prin

cos e=~· (24.34)

Âg

Folosind ecuaţia (24.33) pentru a, obţinem că

1 ~ )" Â. (24.35)
g cos O VI (Â. o/2a)'

ceea ce este exact ce-am găsit În ecuaţia (24.19).

Vedem acum de ce există propagare de unde numai deasupra frec-
venţei limită %' Dacă lungimea de undă În vid este mai mare decît 2a,
nu există unghi pentru care undele arătate În figura 24.16 să poată apă­
rea. Interferenţa constructivă necesară apare brusc cînd)"o scade sub 2a,
sau CÎnd ro creşte peste 0)0 = '10 !
a
Dacă frecvenţa este destul de Înaltă, pot să existe două sau mai
multe direcţii posibile în care vor apare undele. Pentru cazul nostru,
aceasta se va petrece dacă 1..0 < .! a. In general, însă, s-ar putea de ase-
3
menea petrece cînd :)"o<a. Aceste unde adiţionale corespund la modurile
superioare ale ghidului, ce le-am menţionat anterior.
S-a evidenţiat de asemenea în analiza noastră de ce viteza de fază a
undelor ghidate este mai mare decît c şi de ce această viteză depinde
,.
,
de ID. Pe măsură ce ro este variat, unghiul undelor libere din figura 24.16
se modifică şi la fel se modifică şi viteza în ghid.
Deşi 'am descris undele ghidate ca suprapunerea cîmpurilor unui şir
.Infinît de surse liniare, puteţi vedea că am fi ajuns la acelaşi rezultat
dacă am-fi imaginat două sisteme de unde în vid ce sint continuu reflec-
tate înainte şi înapoi între două oglinzi perfecte - reamintind că o
reflexie înseamnă o Inversare de fază. Aceste sisteme de unde reflectate
s-ar anihila toate una pe alta pînă ce ar merge exact la unghiul a dat
de ecuaţia (24.33). Există multe moduri de a privi acelaşi lucru.
25. Electrodinamka în notaţie relativistă )
1

25.1. Cuadrivectori

Discutăm acum aplicarea teoriei speciale a relativităţii la electro-

dinamică. Deoarece am studiat deja teoria specială a relativităţii în capi-
tolele 15-17 ale volumului I, vom recapitula repede ideile de bază.
S-a găsit experimental că legile fizicii rămîn nemodificate dacă ne
mişcăm cu viteză uniformă. Nu puteţi spune dacă sînteţi sau nu în inte-
riorul unei nave spaţiale ce se mişcă rectiliniu şi cu viteză uniformă, pînă
ce nu vă uitaţi în afara navei speciale, sau cel puţin dacă nu faceţi obser-
vaţii avînd de-a face cu lumea din afară. Orice lege adevărată a fizicii pe
care o formulăm trebuie astfel aranjată încît acest fapt al naturii să fie
zidit în ea.
Relaţiile între spaţiu şi timp pentru două sisteme de coordonate
- unul, S', în mişcare uniformă in direcţia x cu viteza v relativă la celă­
lalt S - sînt date de transformarea lui Lorentz
, t-ox
t ,= Vl-o~ , y'=y
(25.1)
x'=~ z·=z.
VI-o' '
Legile fizicii trebuie să fie astfel încît după o transformare Lorentz, noua
formă a lor să arate exact ca forma veche. Acesta este tocmai asemănător
cu principiul că legile fizicii nu depind de orientarea sistemului nostru
de coordonate. In capltohă 11 al volumului I, am văzut că procedeul de
a descrie matematic invarianţa fizicii în raport cu rotaţia era de a scrie
ecuaţiile în funcţie de vectori.

1) De revăzut: Capitolul 15, vol. 1. (Teoria specială a relativităţii)

Capitolul 16, val. 1 (Energia relattvtstă şi momentul)
Capitolul 17, val. 1 (Spaţiu - timpul)
Capitolul 13, val. II (Magnetostatica).
CUADRIVEeTORI
503

De exemplu dacă avem doi vectori

A= (A.,. A y• A:I) şi B= (BSJ Bl/' BOI)
am găsit că combinaţia
A·B=A.,B.,+AyBy+AzBz
nu se modifică dacă
treceam la un sistem de coordonate rotit. Ştim astfel
că dacă avem un produs scalar ca A· B în ambele părţi ale unei ecuaţii,
ecuaţia va avea exact aceeaşi fes-mă În toate sistemele rotite de coordo-
nate. Am descoperit de asemenea un operator (vezi capitolul 2),

V~ (-'-.
,h;
.z., !-)
3y 3%
care, atunci cind e aplicat la o funcţie scalară, dă trei cantităţi ce se
transformă ca un vector. Cu acest operator am definit gradientul şi, in
combinaţie eu alţivectori, divergenţa şi laplacefanul. In sfîrşit, am desco-
perit că luind sume ale unor produse de perechi de componente a doi
vectori am putut obţine trei cantităţi noi care se comportau ca un nou
vector. Le-am numit produs vectorial a doi vectori. Folosind produsul
vectortal cu operatorul nostru 'V am definit apoi rotorul unui vector.

Tabela 2.5.1
MărlmUe şi operaţiile importante din analiza vectorială tridimensională

Definitia' unui vector A = (Ax. A y• A z)

Produsul scalar A·'
Operatorul diferentia! vectorial V
Gradientul V,
Divergenţa v·A
Laplaceianu! \7.\7=\7"
Produsul vectortal AX'
Rotorul VXA

Deoarece ne vom referi la ceea ce am făcut în analiza vector:ială, am

scris în tabela 25.1 un rezumat al tuturor operaţiilor vectoriale impor-
tante in trei dimensiuni, pe care le-am folosit în trecut. Esenţialul este
că trebuie să fie posibil să scriem ecuaţiile fizicii astfel încît ambele părţi
să se transforme in acelaşi mod la rotaţii. Dacă o parte este un vector,
cealaltă parte trebuie de asemenea să fie un vector şi ambele părţi se
vor schimba împreună în exact acelaşi mod dacă rotim sistemul nostru
de coordonate. La fel, dacă o per-te este un scalar, cealaltă parte trebuie
să fie de asemenea un scalar, astfel încît nici o parte să nu se schimbe
cînd se rotesc coordonatele şi aşa mai departe.
In cazul relativităţii speciale, timpul şi spaţiul sînt indestructibil
legate şi noi trebuie să facem lucruri asemănătoare pentru patru dimen-
siuni. Dorim ca ecuaţiile noastre să rămînă aceleaşi nu numai pentru
 ELECTRODINAMICA tN NOTAŢIE RELATIVlSTA
'04
rotaţii, dar şi
pentru orice sistem de referinţă inerţial. Aceasta înseamnă
că ecuaţiile noastre trebuie să fie invariante la transformarea Lorentz,
(25.1). Scopul acestui capitol este de a vă arăta cum poate fi realizată
aceasta. 1I1J8inte de a începe, însă, dorim să facem ceva care uşurează
sensibil munca noastră (şi evită unele confuzii). Şi aceasta este să alegem
unităţile noastre de lungime şi timp astfel încît 'Viteza luminii c să fie
egală cu 1. Puteţi să vă închipuiţi că am luat unitatea de timp ca fiind
timpul ce-i este necesar luminii să meargă un metru (care este aproxima-
tiv 3.10-9 s). Putem chiar numi această unitate de timp "un metru". Folo-
sind această unitate, toate ecuaţiile noastre vor arăta mai clar simetria
spaţiu-timp. De asemenea, toţi c vor dispare din ecuaţiile noastre rela-
tiviste. (Dacă aceasta vă deranjează, puteţi pune intotdeauna c înapoi în
orice ecuaţie, înlocuind fiecare t prin ct, sau, în general, introducind
un c oriunde este necesar ca dimensiunile ecuaţftlcr să devină corecte.)
Cu această temelie sîntem gata să începem. Programul nostru este de a
face în cele patru dimensiuni ale spaţiu-timpului toate lucrurile pe care
le-am făcut cu vectorii în trei dimensiuni. Este, de fapt, Un joc foarte
simplu; lucrăm prin analogie. Singura complicaţie reală este notaţia (am
folosit deja simbolul de vector pentru trei dimensiuni) şi o uşoară modi-
ficare de semne.
Mai întîi, prin analogie cu vectorii in trei dimensiuni, definim un
cuadrivector ca o mulţime de patru cantităţi at, a~, al! şi llz, care Se trans-
formă oa t, x, y şi z, cînd trecem la un sistem de coordonate în mişcare.
Există citeva notaţii diferite ce le foloseşte lumea pentru un cuadrivector:
vom scrie alt' prin care înţelegem grupul de patru numere (at, a~, au, az)
- cu alte cuvinte, indicele r-t poate lua cele patru "valoriu t, x; y, z. Va
Îi de asemenea convenabil, uneori, să se indice cele trei componente spa-
ţiale printr-un trivector, ca acesta: aII = (at, a).
Am întîlnit deja un cuadrivector, ce constă din energia şi momentul
unei particule (capitolul 17, volumul 1). In noua noastră notaţie scriem
p"~(E, p) (25.2)
ceea ce înseamnă că cuadrtvectorul P", este constituit din energia E şi cele
trei componente ale trivectorului p al unei particule.
S-ar părea că jocul ar fi foarte simplu. Pentru fiecare trivector în
fizică, tot ceea ce avem de făcut este să afiăm cealaltă componentă şi
avem un cuadrivector. Pentru a vedea că nu astfel stau Iucrurtle să con-
siderăm vectorul viteză cu componentele '
de dy de
v.,=d"t' vy=d'f' v~=di"'

Chestiunea este: oare este componenta temporală? Instinctul ar trebui să

dea răspunsul corect. Deoarece cuadrivectorit sînt asemănători cu t, x, y, z,
am putea ghici că componenta temporală este
Vt=~ =1.
de
 PRODUSUL SCALAR
sos
Aceasta este greşit. Motivul este că t, in fiecare numitor, nu este inva-
dant 'atunci cînd facem o transformare Lorentz. Numărătorii au o com-
portare corectă pentru a constitui un cuadrivector, dar dt de la numitor
încurcă lucrurile; el este ncsimetric şi nu este acelaşi in două sisteme
diferite.
Se constată că componentele "cuadrivitezei" pe care le-am scris vor
deveni componentele unui cuadrivector dacă impărţim prin l-v~. Pu- V
tem vedea că aceasta este adevarat, deoarece dacă pornim de la cuadri-
vectorul moment
P"'~(E,P)~( m
o
, m
o,
) (25.3)
VI-v' VI-L 2

şi îl împărţim cu masa de repaus mo, care este un scalar invariant in

patru dimensiuni, avem

.. (1 ')
Vl-v--;;' Vi-v>
ma =
(25.4)

ceea ce trebuie să fie din nou un cuadrivector. (împărţirea printr-un in-

variant scalar nu modifică proprietăţile de transîormare.) Putem astfel
defini .cuaârioectorut viteză" Ufl prin
~ v, ~
Uj=~,
1
ux = --====, U y = ~~_, u, = ~~- (25.5)
VI-v' VI-v 2
Vl~" VI-v"
Cuadriviteza este o cantitate utilă; putem scrie, de exemplu
PII=TnoU p • (25.6)

Aceasta este mostra tipică de formă pe care trebuie să o aibă o ecuaţie

care este relatfvlst corectă; fiecare parte este un cuadrivector. (Partea
dreaptă este un invariant ori un cuadrivector, ceea ce este iarăşi un
cuadrivector.)

25.2. Produsul scalar

Este un accident 'al vieţii, dacă doriţi, că la rotaţii de coordonate,

dis1lanţa
unui punct de la origine nu se modifică. Aceasta înseamnă mate-
"
matic căr2=x2+y2+z2 este un invariant. Cu alte cuvinte, după o rotaţie
2,
r'2=r s'au
X'2+y'2 +Z·2 = x2+y2 +Z2.
Intrebarea, este acum: există o cantitate similară care este invariantă la
transformarea Lorentz? Există. Din ecuaţia (25.1) puteţi vedea că
t'2_X'2 = t 2- x2.

I
'~'
."':
 ELECTRODINAMlCA IN NOTATIE RELA-TlVISTA
506

Aceasta este foarte frumos, exceptînd feptul că depinde de o alegere

particulară a direcţiei x. Putem să înlăturăm această particularizare scă­
zind y! şi Z2. Atunci orice transformare Lorentz plus o rotaţie va lăsa can-
titatea neschimbată. Astfel, cantitatea care este analogă lui -e pentru
patru dimensiuni este
t2_x2_ y 2_ Z 2 .
Ea este un invariant la ceea ce se numeşte "grupul Lorentz complet",
oare înseamnă o transformare ce constă atit din translaţii cu viteză con-
stantă, cit şi din rotaţii.
Deoarece această invarianţă este o chestiune algebrică, depinzind
numai de regulile de transformare ale ecu:aţiei (25.1) - plus rotaţii -
ea este adevărată pentru orice cuadrivector (prin definiţie ei toţi se trans-
formă la fel). Astfel pentru un cuedrivector a că
l1avem

a? - a~2 - a;2 - a~2= a~- a;- a; - a~·

Vom numi această cantitate pătratul .Junglmit'' cuadrivectorului a p'

(Uneori se schimbă semnul tuturor termenilor şi este numită lungime
a~ + az + a;- a~, deci trebuie să fiţi atenţi}
Dacă avem acum doi vectori a~ şi b l1, componentele lor corespunză­
toare se transformă în acelaşi mod; astfel combinaţia
a,b,-axb,.--aybg-a:.b",
este de asemenea o cantitate invariantă (scalat-ă). (Am demonstrat deja
aceasta în capitolul 17 al volumului 1.) Clar, această expresie este cu
totul analogă cu produsul scalar pentru vectori. O vom numi, de fapt,
produs scalar a doi cucdsioectori. Scer părea logic să o scriem oa a ~ . b~;
astfel, ar apare ca un produs scalar. Dar, din nefericire, nu se scrie asa:
este scrisă de obicei fără punct. Vom urma convenţia şi vom scrie pro-
dusul scalar simplu ca a" b~. Astfel, prin definiţie
a ll b"=a,b,-a:.b,,,-ltyb~b~. (25.7)
De cîte ori vedeţi doi indici identici împreună (întîmplător va trebui să
folosim 'Y sau altă literă în 'loc de Il) înseamnă că trebuie să luaţi cele
patru produse şi să le adunaţi, reamintind semnul minus pentru produ-
sele componentelor spaţiale. Cu această convenţie, invarianţa produsului
scalar la o transformare Lorentz poate fi scrisă ca
a~b~ = a"b ll •

Deoarece ultimii termeni in (25.7) sint tocmai produsul scalar în trei

dimensiuni, adesea este mai convenabil să scriem
al<b,,=a,b.-a·b.
 PRODUSUL SCALAR
"'7
Este, de asemenea, evident că lungimea cuadridimensionalăce am descris-o
mai sus poate fi scrisă ca al-l al-l

(25.8)
Va fi convenabil de asemenea să scriem uneori această cantitate ca a 2
"
Vă vom da o ilustrare a utilităţii produselor scalare cuadridtmenslo-
nale. Antiprotonii (p) sint produşi in mari. acceleratort prin reacţia

p+p~ p+p+p+p.

Adică, un proton cu energie mare se ciocneşte cu un proton in repaus

(de exemplu, intr-o ţintă de hidrogen aşezată in fascicul) şi dacă prctonul
incident are energie suficientă, poate fi produsă o pereche proton-antt-
prcton, în plus faţă de cei doi protoni iniţiaIF). Intrebarea este: cit de
multă energie trebuie dată protonului incident pentru a face această reac-
ţie energetic posibilă?
Cel mai simplu mod de a obţine răspunsul este să considerăm cum
arată reacţia in sistemul centrului de masă (CM) (vezi fig. 25.1). Vom
nota protonul incident a şi cuadrimomentul său p ~. La fel, vom nota
protonul ţintă b şi cuadrlmomentul său p ~. Dacă protonul incident are

Înainte OupO

Fig. 25.1. Reacţia p+p+3p+p, vă­

zută in sistemele de laborator şi
"".
~~
~~
i~

,
-- p'
»
~
p'
p

~
p}

in CM.' Este presupus protonul in- "5~ " ppb' c

~
pp
cident, că are tocmai atîta ener-
gie încît să declanşeze reacţia.
§-8
."t; -9
• •
ProtonH sînt notaţi prin cercuri "3~
umplute; antiprotonii prin cercuri
goale.

1) Vă puteţi intreba foarte bine: de ce să nu considerăm reacţiile

P+P-P+P+P
.
.'(,.:,:
care vor necesita, evident, mai
P+P -PfP"
puţină energie? Raspunsul
" . ..
este ca !fn prmcipiu ~UIm
lt
cvnsef'varea de barioni ne spune că cantitatea "nu~ăr de protont mmus nUI?ar de
antiprotoni" nu poate să se schimbe. Această cantitate este 2 In partea. stîngă .a

'Iil\
reacţiei noastre. Prin urmare, dacă dorim un antiproton în partea dreapta, trebuie
: i, să avem de asemenea trei protont (sau alţi barioni).

,t'
"i
 ELECTRODINAM1CA IN NOTAŢIE RELATIVISTA
508

energie de-abia suficientă pentru a face ca reacţia să aibă loc, starea finală
_ situaţia de după ciocnire - va consta dintr-un "glob" ce conţine trei
protoni şi un antiproton in repaus În sistemul CM. Dacă energia inci-
dentă ar fi niţel mai mare, particulele din starea finală ar avea o oare-
care energie cinetică şi s-ar îndepărta; dacă energia incidentă ar fi ceva
mai mică, nu ar exista energie suficientă pentru a produce cele patru
particule.
Dacă notăm p~ cuadrimomentul total al intregului "glob'( în starea
finală, conservarea energiei şi a momentului ne spune că

pU-t-t-b=pc
şi

EU+"Eb = EG.
Combinind aceste două ecuaţii, putem scrie că

~+p~=p~. (25.9)
Lucrul important este că aceasta e o ecuaţie intre cuadrivectori şi
e, prin urmare, 'adevărată in orice sistem de referinţă iniţial. Putem
folosi 'această observaţie pentru a simplifica calculele noastre. Incepem
luind .Jungtmea'' fiecărei părţi a ecuaţiet (25.9); ele sînt, evident, egale.
Obţinem

(25.10)
Deoarece P~ P~ este invariant, îl putem evalua în orice sistem de coordo-
nate. In sistemul CM, componenta temporală a lui P~ este energia de
repaus a celor patru protoni ai noştri, anume 4M, iar partea spaţială p
este zero; astfel, ~ = (4M, O). Am folosit faptul că masa de repaus a unui
antiproton este egală cu masa de repaus a unui proton şi am notat această
masă comună M.
Astfel, ecuaţie (25.10) devine
P~P~ + 2p~pt + ptpt= 16 M2. (25.11)
Dar p:r: şi ~p~ sînt uşor de calculat, deoarece "lungimea" cuadrivecto-
rului moment al oricărei particule este tocmai masa perticulel la pătrat
p"pv.=E
2
- ,r=M2
.

Această aărmaţle poate fi demonstrată prin calcul direct sau, mai inteli-
gent, observind că pentru o particulă în repaus P" =(M, O), deci PIl Pv. = M 2.
Dar, deoarece el este un invariant, este egal cu M2 în orice sistem de
referinţă, Folosind aceste rezultate În ecuaţia (25.11), avem

2p~p~=14 M 2
GRADIENTUL CUADRIDIMENSIONAL
509

sau
p:p~=7 M2.
Putem evalua de asemenea p~b~ în sistemul laboratorului. Cuadr-ţ,
vectorul p~ poate fi scris (Ea, pa, in timp ce P~=(M, O), deoarece el
descrie un proton in repaus. Astfel, P:P~ trebuie de asemenea să fie egal
cu MEa; şi, deoarece ştim că produsul scalar este un invariant, aceasta
trebuie să fie numeric egală cu ceea ce am găsit în (25.12). Avem astfel că
E"=7M
care este rezultatul căutat. Energia totală a protonulut iniţial trebuie să
fie cel puţin 7M (aproximativ 6,6 GeV, deoarece M=938 MeV) sau, scă­
zînd masa de repaus M, energia cinetică trebuie să fie cel puţin 6M
(aproximativ 5,6 GeV). Bevatronul de la Berkeley a fost proiectat să dea
aproximativ 6,2 G€V de energie cinetică la protonii pe care-i accelerează,
pentru a fi în stare să producă antdprotont.
Deoarece produsele scalare sint invariante, ele sînt intotdeauna in-
teresant de a fi evaluate. Ce ştim despre "lungimeai ' cuadrivitezei u IlUIl?

uu =U2_U2=_'_ _ ~=1.
"" tI_v' l-v'
Astfel u li este cuadrivectorul unitate.

25.3. Gradientul cuadridimensional

Următorul lucru pe care-l avem de discutat este analogul cuadri-

dimensional al gradientulul. Reamintim (capitolul 14, volumul 1), că cei
trei operatori diferenţiajj alax, a,lay, a/az se transformă ca un tr-i-
vector _şi sint numiţi gradtent, Aceeaşi schemă ar trebui să funcţioneze
In cazul cuadridimensional; adică am putea ghici că gradientul cuadri-
dimensional ar trebui să fie (alat, eţe«, a/ay, a/az). ACeasta e greşit.
Pentru a vedea eroarea, să considerăm o funcţie <P care depinde
numai de x şi t. Schimbarea lui <P, dacă efcctuăm o mică modificare .6.t
in t mentinîndu-l pe x constant, este

AoI>~:i!M (25.13)

Pe de altă "
parte, conform unui observator in mişcare,

=~d;l+~M'.
il.cIl ax' "t'
510 ELECTRODINAMlCA IN NOTATIE RELATIVISTA

putem exprima 4X' şi M' în funcţie de .1.t folosind ecuaţia (25.1). Re-
amintindu-ne că-I menţinem pe x constant, astfel că .1.x=O, scriem
Ax'=- ,tl • ât; at'= !J.t •
Vl-t;2 VI-v'
Astfel
<I<!>=<! (--"-tlt)
VI-v'
3x'
+<!(~) ~ ('~ -u<!)~.
'/1 -ti' ;w 3t' ax' ~b- v'
Comparind acest rezultat cu ecuaţia (25.13) aflăm că

,~
a;-= 1 (3W Coli)
Vl-tt ~-v ~ . (25.14)
Un calcul similar dă

i = Vi~v' (~- tI~). (25.15)

Putem vedea acum că gradientul este destul de ciudat. Formulele pentru

x şi t în funcţie de x' şi t", obţinute prin rezolvarea ecuaţiei (25.1) sint
t=t'+vx', x=:t'+vt'.
VI-v' VI-v'
Acesta este modul in oare un cuedrivector trebuie să se transforme. Dar
ecuaţiile (25.14) şi (25.15) au o pereche de semne greşite.
Răspunsul este că în locul expresiei incorecte (alat; ?) trebuie să
definim operatorul gradient cuadridimensional, pe care îl vom nota V Il '
prin
(25.16)

Cu această definiţie, dificultăţile de s~ întîlnite mai sus dispar, şi 'VIl

se comportă aşa cum ar trebui să se comporte un cuadrivector. (Este cu
totul ciudat să avem acele semne, dar aresta este modul de a fi al lumii.)
Evident, a spune că \J II "se comportă ea un cuedrfvector'' însemnează
simplu că cuadrigradientul unui scalar este un cuadrivector. Dacă <D este
un adevărat cimp scalar invariant (invariant Lorentz), atunci fi <D este v
un cîmp cuadrivectorial.
Perfect, acum că avem vectori, gradientl şi produse scalare, urmă­
torul lucru constă în a căuta un invariant care să fie analog cu diver-
genţa din analiza vectorială tridimensională. Clar, analogul este de a forma
expresia Vii b Il' unde b li este un cimp cuedrivectorial, ale cărui compo-
nente sînt funcţii de spaţiu şi timp. Definim divergenţa cuadrivectorulut
b" = (bt, b) ca produsul scalar al lui V Il cu b Il~

v»Il II
~1.b,-(_1.)b
3t 8:1: x
-(-1.)b
cy y
-(-1.)b ~1.b -vs
Clz e ot r
(25.17)
GilAD:m:NTUL CUADRIDIMENSIONAL 511

unde V· b este tridivergenţa obişnuită a trtvectorului b. Observaţi că tre-

buie să fim atenţi cu semnele. Unele din semnele minus provin din defi-
niţia produsului scalar, ecuaţia (25.7); altele sint necesare deoarece com-
ponentele spaţiale ale lui v .. sînt - a/ax etc., ca in ecuaţia (25.16).
Divergenţa, aşa cum e definită de (25.17), este un invariant şi dă acelaşi
răspuns în toate sistemele de coordonate care diferă printr-o transfonnare
Lorentz.
Să analizăm un exemplu fizic in care se manifestă cuadrtdivergenta.
O putem folosi pentru a rezolva problema cimpurilor in jurul unui fir
conductor in mişcare. Am văzut deja (§ 13.7) că densitatea de sarcină
electrică p şi densitatea de curent j formează un cuadrivector j,. =(p, j).
Dacă un conductor transportă curentul jr, atunci intr-un sistem de refe-
rinţă ce se mişcă faţă de fir cu viteza v (de-a lungul lui x), conductorul
Via avea sarcina şi densitatea de curent obţinute din transformarea Lo-
rentz (ecuaţia (25.1» după cum urmează
, -v;" .' t»
P = VI-v' • h= VI-v'·
Acestea sint exact cele ce le-am găsit in capitolul 13. Putem folosi
atunci aceste surse in ecuaţia lui Maxwell in sistemul în mişcare pentru
a găsi cimpurile.
Legea de conservare a sarcinilor (vezi § 13.2) ia de asemenea o fonnă
simplă in notaţia cuadrtvectorială. Să considerăm cuadrtdîvergenta lui j Il

vj , -~+v·j.
ot (25.18)

Legea conservării sar-cînii spune că excesul de curent pe unitatea de vo-

lum trebuie să fie egaJ. ou viteza negativă de creştere a densităţii de
saecfnă. Cu alte cuvinte, că

V.j=_k.
ot
Inlocuind aceasta în ecuaţia (25.18), legea de conservare ia forma simplă
v j, ~ o. (25.19)

Deoarece V j este un scalar invariant, dacă el este zero intr-un sistem

de referinţă~:.ste zero în toate sistemele. Avem rezultatul că dacă sarcina
se conservă într-un sistem de coordonate, ea se conservă in toate sistemele
de coordonate ce se mişcă cu viteză uniformă.
Ca ultim exemplu dorim să considerăm produsul scalar al operatoru:
lui gradterrt V" ou el însuşi. în trei dimensiuni, un astfel de produs da
laplaceianul
 ELECTRODmAMICA IN NOTAŢIE RELATIVISTA
512

Ce- obţinem in patru dimensiuni? Urmind legile noastre pentru produse

scalare şi gradienţi, obţinem
V, '1.~ f,f.-( -~)( -tH -t,)( -f,)-(- ,:)( -~)~ :" - v».
Acest operator, care este analogul laplaceianului tridimensional, este
numit d'alembertian şi are o notaţie specială
0 2= V V = Z-_ \72, (25.20)
"" at"
Din definiţia sa, el este un operator scalar invariant; dacă operează asupra
unui cîmp cuadrivectorial, el produce un nou cimp cuadrtvectorial. (Unii
definesc d'alcmbertianul cu semn opus la ecuatia (25.20) astfel că trebuie
să fiţi atenţi cînd citiţi Iiteratura.)
Am găsit acum echivalentii cuadridimenslonali ai celor mai multe
mărimi tridimensionale ce le-am enumerat in tabela 25.1. (Nu avem încă
echivalenţli produselor vectoriale şi al operatorului rotor: nu vom ajunge
la ele decît în capitolul vtitor.) Vă poate ajuta să vă reamintiţi cum merg
aceste generalizări dacă punem toate definiţiile importante şi rezultatele
intr-un loc; am făcut astfel un rezumat in tabela 25.2.
Tabela 25.2
Mărimile importante din analiza vectonară cuadrldimenslonală

Trei dimensiuni Patru dimensiuni

Vectorul =
A (Ax, A y• A z) "Il = (at. a~. ay. az) = (al. ) a
Produsul
scalar

Operatorul v = <atax, af'ib3/az) VII (3/3t,- alax,- 31"Y, - 3/az) = GN3t, - v)

vectnriel

Gradientul Vljl= (31V, 3ljl, 31V)

ax 3y az

Divergenţa V. A = ~ + ;3A y + 3A"

ax ;3y az
Laplaceianul
şi d'alem-
bertianul

25.4. Electrodinamica în notaţie cuadridimensională

Am întîlnit deja operatorul d'elemberttan fără a-i da acest nume,

in paragraful 18.6; ecuaţiile diferenţiale ce le-am găsit pentru potenţiale
pot fi scrise in noua notaţie ca
(25.21)
CUADRIPOTENŢIALUL UNEI SARCINI îN MIŞCARE
513

Cele patru cantităţi din partea dreaptă a celor două ecuaţii (25.21) sînt
p, jx, jll' jz, împărţite prin to, care este o constantă universală, aceeaşi în
toate sistemele de coordonate dacă este folosită pretutindeni aceeaşi uni-
tate de sarcină. Astfel, cele patru cantităţi p/to, jx/sn, jll/60, jz/ro se trans-
formă de asemenea ca un cuadrtvector. Le putem scrie ca jf'/fO' D'alcm.,
bertianul nu se modifică atunci cînd sistemul de coordonate este
modificat; astfel cantltăttlc <fi, Ax, AII, A z trebuie de asemenea să se trans-
forme ca un cuadrivector ~ ceea ce înseamnă că ele sint componentele
unui cuadrivector. Pe scurt

este un cuadrivector. Ceea ce numim potenţiale scalare şi vectoriale sînt

de fapt aspecte diferite ale aceluiaşi lucru fizic. Ele alcătuiesc o unitate.
Şi dacă ele sint menţinute împreună, Invariante relatlvistă a lumii este
evidentă. Numim A cuaaripotenţial.
il
In notaţia cuadrivectorială, ecuaţia (25.21) devine simplu

(25.22)

Conţinutul fizic al acestei ecuaţii este exact acelaşi cu al ecuaţiilor lui

Maxwell. Dar există o oarecare plăcere în a fi in stare să le scriem din
nou într-o formă elegantă. Forma frumoasă are deasemenea semnificaţie;
ea arată direct invarianţa clectrodinamicii la transformarea Lorentz.
Reamintiţi-vă că ecuaţiile (25.21) au putut fi deduse din ecuaţiile lui
Maxwell, numai dacă am impus condiţia de continuitate
3~ +v.A~O. (25.23)
ee
care spune tocmai. că \7/1 A~ =0; condiţia de continuitate spune că diver-
genţa cuadrivectorulut A~ este zero. Această condiţie este numită condiţie
Lorentz. Ea este foarte convenabilă, deoarece este o condiţie invariantă
şi, prin· urmare, ecuaţiile lui Maxwell rămîn În forma ecuaţiei (25.22)
pentru toate sistemele de referinţă.

25.5. Cuadripotentlalul unei sarcini în mişcare

Deşi este implicat în ceea ce am spus deja, să scriem legile de trans-

formare care dau lI! şi A într-un sistem în mişcare în funcţie de lI! şi A
într-un sistem staţionar. Deoarece Ail = (lI!, A) este un cuadrfvector, ecua-
ţiile trebuie să arate exact ca ecuaţia (25.1), exceptind faptul că teste
înlocuit prin 4>, şi x este înlocuit prin A. Astfel,
m,=lJl-vAx, A~=Ax-tiW, A' A A' A (25.24)
'" VI-v' A VI-v' 1I= Y' z= Z'

33 - Pi:zlc" mod .. m~ voI. II,

 ELECTRODINAM1CA tN NOTAŢIE RELATIVISTA

Aceasta presupune că sistemul de coordonate cu prim se mişcă eu viteza

v in direcţia x: pozitivă, măsurată din sistemul de coordonate fără prim.
Vom considera un exemplu al utilităţii ideii de cuadrtpotenttal. Care
sint potenţialele vectoriale şi scalare ale unei sarcini q ce se mişcă cu
viteza v de-a lungul axei x? Problema este uşoară intr-Un sistem de
y
S y'
S'

Fig. 25.2. Sistemul de referinţă S' se

mişcă cu viteza v (in direcţia xl in ra-
port cu S. O sarcină în repaus in origi-
nea lui S' este in x=vt in S. Poten-
ţialele in P pot fi calculate in ambele
" sisteme de referinţă.

coordonate ce se mişcă cu sarcina, deoarece în acest sistem sarcina ră­

mine in repaus. Să spunem că sarcina este in originea sistemului de refe-
rinţă S', aşa cum e arătat in figura 25.2. Potenţialul scalar în sistemul in
mişcare este dat atunci de

!Il1 = - q - (25.25)
4J1~~"
r' fiind distanţa de la q la punctul cîmpului, aşa cum se măsoară in sis-
temul in mişcare. Potenţialul vector A este, evident, zero.
Este uşor acum să găsim !Il şi A, potenţialele aşa cum sint măsurate in
coordonatele staţionare. Relaţiile inverse ecuaţiilor (25.24) sînt
1ll=<fJ+vA':r, A~=A:+viIl', Ay=A~, Az=A~. (25.26)
Yl-o' yf=tŢ

Folosind !Il' dat de ecuaţia (25.25) şi A'=O, obţinem

III =....!L __L_ _ =.-L 1
4neo ,'VI-o' 4:J1~~ VI v" Vx'" + y'"+z"
Aceasta ne dă potenţialul scalar tP ce l-am vedea in S, dar, din nefericire,
exprimat in funcţie de coordonatele S'. Putem obţine lucrurile in funcţie
de t, x, y, z, substituind pe t', x', y' şi z' [folosind (25.1)]. Obţinem
III = --9.- 1 1 (25.27)
4J1:Eo VI-o' V[(t-vtJ!VI v'f+ y9+ Z'

Urmînd aceeaşi procedură pentru componentele lui A, puteţi arăta că

A~v<l>. (25.28)
Sint aceleaşi formule cu cele ce le-am dedus printr-o metodă diferită in
capitolul 21.
INVARIANŢA ECUAŢIILOR ELECTRODINAMICII
515

25.6. Invarlanţa ecuaţiilor electrodinamicii

Am găsit că potenţialele (l) şi A luate împreună formează un cuadri-

vector, pe care îl notăm A/j' şi că ecuaţiile undelor - ecuaţiile complete
care determină A/j in funcţie de j/l. - pot fi scrise ca in ecuaţia (25.22),
Această ecuaţie, împreună cu conservarea de sarcină (ecuaţia (25.19)) ne
dă legea fundamentală a cîmpului electromagnetic

C 2A/j=.!.j
E. fi'
v fi j fi =0' (25.29)

Acolo, intr-un spaţiu minuscul de o pagină, sînt toate ecuaţiile lui Max-
well - frumoase şi simple. Am învăţat noi ceva scriind ecuaţiile astfel,
in afara faptului că sînt frumoase şi simple? In primul rind, este ceva
diferit de ceea ce am avut inainte, cînd am scris totul in funcţie de toate
componentele? Putem noi deduce ceva din această ecuaţie, care nu ar
putea fi dedus din ecuaţiile undelor pentru potenţiale in funcţie de sarcini
şi curenţi? Răspunsul este clar: nu. Singurul lucru ce l-am făcut este
modificarea numelor lucrurilor - folosirea unei noi notaţii. Am scris un
simbol pătrat pentru a reprezenta derivatele, dar el totuşi nu Înseamnă
nimic mai mult sau mai puţin decît a doua derivată in raport cu t, minus
a doua derivată in raport cu .r, minus a doua derivată in raport cu y,
minus a doua denvată in raport cu z. Şi Il înseamnă că avem patru ecua-
ţii, una pentru fiecare Il = t, x, y sau z. Care este atunci semnificaţia
faptului că ecuaţiile pot fi scrise in această formă simplă? Din punctul
de vedere al deducem a oricărui lucru direct, faptul nu înseamnă nimic.
Poate, totuşi, simplitatea ecuatiilor înseamnă că natura are de asemenea
o oarecare simplfcitate.
Să vă arătăm ceva interesant ce-am descoperit recent: Toate legile
fizicii pot fi conţinute Într-o ecuaţie. Această ecuaţie este
u=o. (25.30)

Ce ecuaţie simplă! Evident, este necesar să se cunoască ce înseamnă

simbolul. U este o cantitate pe care o vom numi "stupiditatea" situaţiei.
Şi avem o formulă pentru ea. Iată cum puteţi calcula stupiditatea. Luaţi
toate legile fizice cunoscute şi le scrieţi într-o formă specială. De exemplu,
să presupunem că luaţi legea mecanicii, F=ma şi o transcrteţi ca
F-ma=O. Puteţi numi atunci (F-ma) - care ar trebui evident, să fie
zero - "factotum('-ul mecanicii. Apoi, luaţi pătratul acestui factotum şi
il numiţi Ur care poate fi numit "stupiditatea efectelor mecanice". Cu
alte cuvinte, luaţi
(25.31)
 ELECTRODINAMICA tN NOTAŢIE RELATIVISTA
516

Scrieţi acum o altă lege fizică, să spunem v· E= p! €o şi definiţi

U,~(V'E- ~r
pe care o puteti nurru "stupiditatea gaussiană a electrtcitătti''. Puteţi con-
tinua să scrieţi U3• U4 şi aşa mai departe - una pentru fiecare lege fizică
ce există.
In sfîrşit, numiţi stupiditatea totală U a universului suma diferitelor
stupidităţi U; a tuturor subfcnomenelor ce sint implicate; adică, U = ~U;.
Atunci, marca "lege a naturii" este

I U=O. I (25.32)

Această .Jcge'' înseamnă, evident, că suma tuturor pătratelor tuturor

Iactotum-urilor individuale este zero şi singurul mod in care suma unui
număr de pătrate poate fi zero este ca fiecare dintre termeni să fie zero.
Astfel, "minunat de simpla" lege din ecuaţia (25.32) este echivalentă
cu întreaga serie de ecuaţii pe care aţi scris-o iniţial. Este, prin urmare,
absolut evident că o simplă notaţie care ascunde complexitatea in de-
finiţia de simboluri nu este o simplicitate reală. Ea este numai un truc.
Frumuseţea care apare in ecuaţia (25.32) - tocmai din faptul că sint
ascunse cîteva ecuaţii - nu este mai mult decit un truc. Cînd desfaceţi
tntegsul lucru, ajungeţi înapoi unde aţi fost inainte.
Insă, există ceva mai mult în simplicttatea legilor electromagnetis-
mului scrise in forma ecuatie! (25.29). Ea înseamnă mai mult, exact cum
o teorie a analizei vectoriale înseamnă mai mult. Faptul că ecuaţiile
electromagnetice pot fi scrise intr-o notaţie foarte specială care a fost
proiectată pentru geometria cuadrldimensională a transformărtlor Lorentz
-- cu alte cuvinte, ea o ecuaţie vcctorială in cuadrispaţiu - înseamnă
că ea este invariantă la transformări Lorentz. Deoarece ecuaţiile lui Max-
well sînt invariante la acele transformări, se pot scrie într-o formă
frumoasă.
Nu este o întîmplare că ecuaţiile clcctrodinamtcli pot fi scrise in
forma frumoasă şi elegantă a ecuatie! (25.29). Teoria relativităţii a fost
dezvoltată deoarece s-a găsit experimental că fenomenele prezîse de
ecuaţiile lui Maxwell sint aceleaşl in toate sistemele Inerttalc. Şi tocmai
studiind proprietăţile de transformare ale ecuaţitlor lui Maxwell a desco-
perit Lorentz transformarea sa, ca una ce lasă ecuaţiile invariante.
Există, însă, un alt motiv de a scrie ecuaţiile noastre astfel. S-a des-
coperit - după ce Einstein a intuit că ar putea fi aşa - că toate legile
fizicii sînt invariante la transformarea Lorentz. Acesta este principiul
relativităţii. Prin urmare, dacă inventăm o notaţie care arată imediat
cînd o lege este scrisă dacă este invariantă sau nu, putem fi siguri că
atunci cînd încercăm să construim noi teorii, vom scrie numai ecuaţii ce
sînt consistente cu principiul relativităţii.
INVARIANŢA ECUAŢIILQR ELECTRODINAMICII 517

Faptul că ecuaţiile lui Maxwell sint simple in această notaţie specială,

nu este un miracol, deoarece notaţia a fost inventată cu ele in minte.
Dar lucrul interesant fizic este că fiecare lege a fizicii - propagarea un-
delor mezonice sau comportarea neutnnulut în dezmtegrarca bete, şi aşa
mai departe - trebuie să aibă aceeaşi invarianţă la aceeaşi transformare.
Deci, atunci cînd vă mişcaţi cu o viteză uniformă într-o navă spaţială,
toate legile naturii se transformă împreună într-un astfel de mod incit
nu se va manifesta nici un fenomen nou. Deoarece principiul relativiW.ţii
este un fapt al naturii în notaţia vectorilor cuadridimensionali, ecuaţiile
lumii arată simplu.
26. Transformarea Lorentz a cîmpurilor l )

26.1. Cuadripotenţialul unei sarcini in mişcare

Am văzut în ultimul capitol că potenţialul Afl = (<P, A) este un cuadri-

vector. Componenta temporală este potenţialul scalar cIi, şi cele trei com-
ponente spaţiale sint potenţialul vector A. Am calculat de asemenea poten-
ţialele unei particule ce se mişcă cu viteza uniformă pe o linie dreaptă,
folosind transformarea Lorentz. (Le-am găsit deja printr-o altă metodă in
capitolul 21.) Pentru o sarcină punctiformă a cărei poziţie la momentul
teste (vt, 0, O) potenţialele in punctul (x, y, z) sint
1 q
4nE. Vl- tJ' [(X-tJt)~ ]'"
l-tJ' +y'+z'
oo
Ay=Az=O. (26.1)
4ltE,Vl-tJ" (x - vt)' ]1/2
[ ---+!f+z'
l-t.?
Ecuaţiile (26.1)
dau potentialele în x, y şi z Ia momentul t, pentru
1) sarcină
a cărei pozitie "pre7.entă" (prin care întclcgcm poziţia la mo-
mentul t) este la x-s-ot, Observaţi că ecuaţiile sînt exprimate În funcţie
de (x-vt), y şi z, care sint coordonatele măsurate din poziţia curentă P
a sarcinii în mişcare (vezi fig. 26.1). După cum ştiţi, influenţa reală se
propagă cu viteza c, astfel că, de fapt, contează comportarea sarcinit"
în poziţia retardată P'. Punctul P' este in x=vt' (unde, t'=t-r'!c este
timpul retardat). Dar am spus că sarcina era în mişcare rectilinie cu viteză
uniformă, deci fireşte comportarea în P' şi poziţia curentă sînt direct le-
gate. De fapt, dacă facem presupunerea suplimentară că potenţialele de-

1) A se revedea: Capitolul 20, voI. II. Soluţiile ecuaţiilOT lui Maxwell in vid.
In capitolul prezent luăm c=l.
2) Indicii prim utifizaţl aici pentru a indica poziţiile retardate şi momentele
retardate nu trebuie confundaţi cu indicii prim ce se referă la sistemul de referinţă
transformat - Lorentz din capitolul precedent.
CUADRIPOTENŢIALUL UNEI SARCINI IN MIŞCARE
519

pind numai de poziţia şi viteza în momentul retardat, în ecuaţiile (26.1)

avem o formulă completă pentru potenţiale, pentru o sarcină ce se mişcă
oricum. Se procedează astfel. Să presupunem că avem o sarcină ce se mlscă
intr-un mod arbitrar oarecare, să spunem pe traiectoria din figura 26.2
şi încercaţi să găsiţi potenţialele în punctul (x, y, z). Mai întîi, găsiţi pozi-

ţ-r ,z}

(X-!j,z)
I
I
IY 1P'i:::f:a~PI v' v:!IS- - Pproi
Poziţia. I
prezentă I -'q..----- \ Politi'a
p .pruiklald"
x-v! J:
v "---IfJZi{io .
•prezento·

Fig. 26.1. Găsirea cîmpurilor în P Fig. 26.2. O sarcină se mişcă pe o traiecto-

datcrtte unei sarcini q ce se mişcă
de-a lungul axei x cu viteza con-
stantă v. Cîmpul "acum" in punctul
(x, y, z) poate fi exprimat in funcţie
de poziţia "prezentă" P, precum şi
in funcţie de P', poziţia "retardată"
(la t'=t-r'/c).
rie arbitrară. Potenţialele în (x, y, zl la
momentul t sînt determinate de poziţia P'
şi viteza v' la momentul retardat t'-r'/c.
Ele sint exprimate convenabil în funcţie de
coordonate din poziţia "proiectată" P p r o'
(Poziţia, de fapt, la teste P.l

tia retardată P' şi viteza v' în acel punct. Apoi vă imaginaţi că sarcina
s-ar mişca în continuare cu această viteză în tot timpul de întîrziere
(t'-t), astfel că ea ar apare apoi într-o poziţie imaginară P p " pe care o
numim "poziţia proiectată" şi ar ajunge acolo cu viteza -o', (Evident, ea
nu face acest lucru; poziţia sa reală la momentul t este în P.) Atunci
potenţialele în (x, y, z) sint tocmai ceea ce ar da ecuaţiile (26.1) pentru
sarcina imaginară aşezată in poziţia proiectată P ţJT' Ceea ce afirmăm este
că, deoarece potenţialele depind numai de ceea ce face sarcina la momen-
tul retardat, potenţialele vor fi aceleaşi, fie că sarcina a continuat să se
mişte cu o viteză constantă, fie că şi-a schimbat viteza după t' - adică,
după ce potenţialele care urmau să apară in (x, y, z) la momentul t au
fost deja determinate.
Ştiţi, evident, că în clipa În care avem formulele pentru potenţialele
unei sarcini ce se mişcă În orice mod, avem electrodtnamtca completă;
putem obţine potenţialele oricărei distribuţii de sarcini prin suprapunere.
Prin urmare, putem rezuma toate fenomenele electrodinamicii, fie scriind
ecuaţiile lui Maxwell, fie prin următoarea serie de remarci. (Reamintiţi-vă
acestea, în caz că sînteţi vreodată pe o insulă pustie. Din ele, poate fi
520 TRANSFORMAREA LORENTZ A CîMPURILOR

reconstruit totul. Veţi cunoaşte, evident, transformarea Lorentz; nu veţi

uita aceasta niciodată, pe o insulă pustie şi nici in altă partc.)
Mai întîi A Il este un cuadrivector. ln al doilea rînd, potenţialul cou-
lombi'an pentru o sarcină stationară este q/4nF-or. în al treilea rind, po-
tenţialele produse de o sarcină, ce se mişcă oricum, depind numai de
viteza şi poziţia la timpul retardat. Cu aceste trei lucruri in minte avem
tot de ceea ce ne trebuie. Din faptul că A ll este un cuadrrvcctor, trans-
formăm potenţialul coulcmbian cunoscut şi obţinem potenţialele pentru
o viteză constantă. Apoi, prin ultima afirmaţie că potenţialele depind
numai de viteza anterioară din momentul retardat, putem folosi jocul
cu poziţia proiectată pentru a le găsi. Nu este un mod deosebit de util
de a rezolva lucrurile, dar este interesant de a arăta că legile fizicii pot fi
puse în aşa de multe moduri diferite.
Se spune uneori, de unii care sînt neglijenţi, că întreaga electro-
dinamică poate fi dedusă numai din transformarea lui Lorentz şi legea lui
Coulomb. Evident, aceasta este complet fals. Mai întâi, trebuie să presu-
punem că există un potenţial scalar şi un potenţial vector, care împreună
alcătuiesc un cuadrivector. Aceasta ne spune C'Um se transformă poten-
ţialele. Apoi, din ce cauză singurele lucruri care contează sint efectele
la momentul retardat? Sau, mai bine, din ce cauză potenţialele depind
numai de poziţie şi viteză şi nu şi de acceleraţie, de exemplu! Cîmpurile
Eşi B depind de acceleraţie. Dacă încercaţi să faceţi acelaşi gen de raţio­
nament în legătură cu ele, aţi spune că ele depind numai de poziţia şi
viteza la momentul retardat. Dar atunci cimpurile unei sarcini accelerate
ar fi aceleaşi ca şi cimpurile unei sarcini în poziţia proiectată - ceea
ce este fals. Cîmpurile depind nu numai de poziţia şi viteza de-a lungul
drumului, ci şi de acceleraţie. Există astfel citeva presupuneri aditive
tacite în această afirmaţie mare, că totul poate fi dedus din transfor-
marea Lorentz. (De cîte ori vedeţi o afirmaţie impresionantă, cum că o
cantitate imensă poate preveni dintr-un număr foarte mic de presupuneri,
găsiţi întotdeauna că ea este falsă. Există de obicei un număr mare de
presupuneri implicate. care sînt departe de a fi evidente, dacă vă gindiţi
la ele cu destulă grijă.)

26.2. Cîmpurile unei sarcini punetiforme

care se mişcă cu o viteză constantă

Acum, că
avem potenţialele unei sarcini punctifonne ce se mişcă cu
viteză constantă,din motive practice, ar trebui să găsim cimpurile. Există
multe cazuri în care avem particule ce se mişcă uniform - de exemplu,
raze cosmice ce trec printr-o cameră cu ceaţă, sau chiar electroni ce se
mişcă încet într-un fir conductor. Să vedem astfel, cel puţin, cum arată
cîmpurile pentru orice viteză - chiar şi pentru viteze apropiate de cele
ale luminii - presupunînd numai că nu există acceleratle. Aceasta este o
problemă interesantă.
CIMPURILE UNEI SARCINI PUNCTIFORME
521

Obţinem cîmpurile din potenţiale prin legile obişnuite

E~-V'_ " ,t ' B-V'XA.

Mai întîi, pentru Ez

E =_3<P_ IMz ,
~ 3z?t
Dar A z este zero; astfel, diferontiind <1> in ecuaţiile (26.1) obţinem

E = q
(26.2)
z 4tr.eoVI-v' [(X-ot)~ ]'"
~+Y'+7!

La fel, pentru E y
y
(26.3)
(x - vt)'
---+y2+ Z2 ]'/
1 l-t}

Pentru componenta x sint mai multe calcule. Derivata lui <D este mai
complicată şi A z nu este zero. Mai întîi

q (:1: - vt)/{1 - v")

(26.4)
4TtEo "11- v" [(X
- -- _
oi)". +Y"+Z2)'/'
I-o'
Apoi, dlfercnţitndu-I pc Ax în raport cu t, găsim
_ ;:lAx q -- O"(X - vt)l(l- v')
(26.5)
3t 4tr.s.Yl v' [(X VI)'
1=Ţ+Y" +'1."
)8/2
Şi, in sfîrşit, luind suma
q x-vt
E, (26.6)
4JtE.Yl-v" [(X_VI)' " ]:Jf 2
~+y+ZI

Ne vom uita într-o clipă la semnificaţia lui E; să-I găsim întîi pe B. Pen-
tru componenta z,

Deoarece A'I este zero. trebuie să calculăm numai o derivată. Observaţi,

însă, că Ax este tocmai v<l> şi a/ay din v<D este tocmai ~ vE y. Astfel

(26.7)
522 TRANSFORMAREA LORENTZ A CIMPURILOR

La fel

şi
By=-vE~. (26.8)
In sfîrşit, B", este zero, deoarece A y şi A", sint ambele zero. Putem scrie
cîmpul magnetic simplu ca
E=vXE~ (26.9;
Să vedem acum cum arată cîmpurile. Vom încerca să desenăm o
schiţă a cîmpului în diferite poziţii in jurul poziţiei prezente a sarclrul.
Este adevărat că influenţa sarcină provine intr-un anumit sens din pozi-
ţia retardată, dar deoarece mişcarea este exact specificată, poziţia re-
tardată este dată in mod unic in funcţie de poziţia prezentă Pentru
viteze uniforme, este mai atrăgător să legăm cimpurile de poziţia curentă.
deoarece componentele cîmpului în (rr, y, z) depind numai de (x - vt), Y şi
z - care sint componentele deplasării rp de la poziţia actuală la (x, y, z)
(vezi fig. 26.3).
Să considerăm mai întîi un punct cu 2=0. Atunci E are numai com-
ponente x şi y. Din ecuaţia (26.3) şi (26.6) raportul acestor componente este
exact egal cu raportul componentelor x şi y ale deplasării. Aceasta în-
seamnă că E este în aceeaşi direcţie ca l'p, aşa cum e arătat in figura 26.3.
Deoarece Eo: este de asemenea proporţional cu z, este dar că acest re-
zultat rămîne valabil in trei dimensiuni. Pe scurt, cîmpul electric este

Ix./IA
I
, I
I
o I
J:-V!

-
" -
,
-.l \ Poziţ/e
Fig. 26.3. Pentru o sarcină ce se mişcă cu
viteză constantă,
dreptat radial din
cimpul electric este in-
poziţia "prezentă" a sar-
prezenta etnii.

radial din sarcină şi liniile de cîmp radiază direct dinspre sarcină, exact
cum o fac pentru o sarcină staţionară. Evident, cîmpul nu este exact ace-
laşi ca pentru sarcina statlonară, din cauza factorilor suplimentari de tip
(1-v 2 ) . Dar putem arăta ceva interesant. Diferenţa este exact aceeaşi cu
cea pe care aţi obţine-o dacă aţi desena cîmpul cculomblan cu un sistem
special de coordonate, în care SCara lui x a fost contractată cu factorul
CIMPURILE UNEI SARCINI PUNCTIFORME
523

Vl-v 2• Dacă faceţi aceasta, liniile de cîmp se vor rări înaintea şi înapoia
sarcinii şi vor fi înghesuite perpendicular pc v aşa cum e arătat în fi-
gura 26.4.
Dacă legăm intensitatea lui E de densitatea liniilor de cîmp în mod
convenţional, vedem un cîmp mai intens perpendicular pe v şi un cîmp mai
slab înainte şi înapoi, exact ceea ce spun ecuaţiile. Mai întîi, dacă ne

a
b
Fig. 26.4. Cimpul electric al unei sarcini ce se mişcă cu
viteza constantă v=O,9 c. partea (b), comparat cu cîmpul unei
sarcini în repaus, partea (a).

uităm la intensitatea cîmpului perpendicular pe direcţia de mişcare,

adică pentru x-vt=O, distanţa de la sarcină este (y2+ Z2). Aici intensita-
tea cîmpului total este VE; + E;. ceea ce dă
E= q _1_. (26.10)
4ns uVl- c"y'+z'
Cîmpul este proporţional cu inversul pătratului distanţei - exact ca şi
cimpul coulombtan, exceptînd faptul că este mărit printr-un factor supli-
mentar 1/ Vl-v 2 constant, care este întotdeauna mai mare decit unu.
Astfel, deasupra şi dedesubtul unei sarcini în mişcare, cîmpul electric
este mai mare decit cel ce îl obţineţi din legea lui Coulemb. De fapt,
cimpul în aceste direcţii este mai mare decît cimpul coulumbtan printr-un
factor egal cu raportul dintre energia particulei şi masa sa de repaus.
Inaintea sarcinii (şi după), y şi z sint zero şi
, q(l-c')
E. ];,~ (26.11)
4nsu (x vt)"
Cîmpul variază din nou ca inversul pătratului distanţei de la sarcină, dar
este acum redus prin factorul (1-v 2 ) , în concordanţă cu desenul liniilor
de cimp. Dacă vţc este mic, v 2,/e2 este mai mic şi efectul termenilor
 TRANSFORMAREA LORENTZ A C!MPURlLOR
"4
(1_v 2 ) este foarte mic; ajungem inapoi la legea lui Coulomb. Dar dacă
o particulă se mişcă cu o viteză foarte apropiată de cea a luminii, cîmpul
în direcţia frontală este redus enorm şi cîmpul în direcţia laterală este
crescut enorm.
Rezultatele noastre pentru cîmpul electric al unei sarcini pot fi ex-
primate astfel: să presupunem că aţi trasa pe o bucată de hirtie liniile
de cîmp pentru o sarcină in repaus şi apoi aţi pune desenul in mişcare
cu viteza v. Atunci, evident, intregul desen ar fi comprimat de contracţie
Lorentz; adică, granulele de carbon pe hirtie ar apare in locuri diferite.
Miracolul este că desenul ce l-aţi vedea atunci cind pagina zboară prin
faţa voastră ar reprezenta totuşi liniile de cimp ale sarcinii puncttforme.
Contracţie. le apropie unele de altele lateral şi le împrăştie în faţă şi în
urmă, într-un mod tocmai potrivit pentru a da densităţile corecte de linii.
Am accentuat mai înainte că liniile de cîmp nu sînt reale, ci doar un mod
de a reprezenta cîmpul. însă, aici ele par a fi aproape reale. In acest caz
particular, dacă faceţi greşeala de a vă închipui că liniile de cîmp există
oarecum în realitate in spaţiu şi le transformaţi, obţineţi cîmpul corect.
Aceasta, însă, nu face ca liniile de cîmp să fie mai reale. Tot ce trebuie
să faceţi pentru a vă reaminti că ele nu sint reale este de a vă gindi la
cîmpurile electrice produse de o sarcină împreună cu un magnet; cind
magnetul se mişcă, sînt produse noi cîmpuri electrice şi acestea distrug
frumoasa imagine. Astfel, ideea simplă a desenului ce se contractă nu
merge în general. Ea este, însă, un mod uşor de minuit pentru a reaminti
cum arată cimpurile unei sarcini ce se mişcă reperle.
Cimpul magnetic este vXE (din ecuaţia (26.9)). Dacă luaţi viteza per-
pendiculară pe un cîmp radial E, obţineţi un B care tncercuieşte linia de
mişcarec eşa oum e arătat în figura 26.5. Dacă retntroduceţt c, veţi vedea
că acesta este acelaşi rezultat cu cel pe care l-am avut pentru sarcini cu

-EB
este de a ne referi iarăşi
Fig. 26.5. Cîmpul magnetic in vecinătatea unei sarCini
in mişcare este vXE. (Compară cu fig. 26.4.)

viteză mică. Un mod convenabil de a vedea unde trebuie să apară

la legea forţei,
c,

F=q(E+vXB).
Vedeţi că o viteză înmulţită cu cimpul magnetic are aceleaşi dimensiuni
~ :m cîmp electric. Astfel, partea dreaptă a ocuatiei (26.9) trebuie să
alba un factor 1.'c 2
B~ VXE. (26.12)
c
TRANSFORMAREA RELATIVISTA A CîMPURILOR
525

Pentru o sarcină ce se mişcă încet (v «c), putem lua pentru E cîmpul

coulombîan şi atunci

B~-q-~. (26.13)
4176,0' r"

Această formulă corespunde exact la ecuaţia pentru cîmpul magnetic al

unui CUrent găsit in paragraful 14.7.

;,
~f-

o
b
Fig. 26.6. Forţele intre două sarcini in mişcare nu sint
intotdeauna egale şi opuse. Pare că "acţiunea" nu este
egală cu "reactiunea".

Am dori să accentuăm, în trecere, ceva interesant asupra căruia să

vă gindiţi. (Vom reveni să discutăm aceasta, din nou, mai tirziu.) Imagi-
naţi-vă doi electroni cu viteze perpendiculare, astfel că unul va intersecta
drumul celuilalt, dar in faţa lui, astfel că nu se vor ciocni. La un moment
oarecare, poziţiile lor relative vor fi ca in figura 26.6, a. Ne uităm la forţa
asupra sarcinti qt datorită lui q2 şi invers. Asupra lui q2 acţionează numai
forţa electrică de la %, deoarece ql nu produce cîmp magnetic de-a lungul
liniei sale de mişcare. Asupra lui qt, însă, există din nou forţa electrică,
dar, in plus, există o forţă magnetică, deoarece se mişcă in cîmpul B creat
de qe- Forţele sint aşa cum c desenat in figura 26.6, b. Forţele electrice
asupra lui qt şi q2 sînt egale şi opuse. Insă, există o forţă laterală (magne-
tică) asupra lui q] şi nu există o forţă laterală asupra lui Q2. Nu este egală
acţiunea cu reactiunea? Vă lăsăm aceasta dv. să vă gîndttt.

26.3. Transformarea relativistă a cîmpurilor

In ultima secţiune am calculat cimpurile electrice şi magnetice din

potenţialele transformate. Cîmpurile sînt, evident, importante, în ciuda
argumentelor date anterior că există o semnificaţie fizică reală a potenţia­
lelor. Cîmpurile sint, de asemenea, reale. Ar fi convenabil, pentru mai
multe scopuri, să aveţi un mod de a calcula cîmpurile într-un sistem în
mişcare, dacă cunoaşteţi deja cîmpurile Într-un sistem oarecare de refe-
rinţă in "repaus". Avem legile de transformare pentru Ql şi A, deoarece
AI'. este un cuadrlvector. Am dori acum să cunoaştem legile de transfor-
mare ale lui E şi B. Fiind daţi E şi B într-un sistem de referinţă, cum
vor arăta aceştia într-un alt sistem de referinţă ce se mişcă în raport
 TRANSFORMAREA LORENTZ A CIMPURn.OR
526

cu primul? Aceasta este o transformare pe care este avantajos să o avem.

Am putea intotdeauna să o calculăm cu potenţialele, dar este util uneori
să fim în stare să transformăm direct cîmpurile. Vom vedea cum se
procedează.
Cum putem găsi legile de transformare ale cîmpurilor? Cunoaştem
legile de transformare ale lui 1Il şi A. şi cunoaştem cum sînt date cîmpu-
rile in funcţie de (11 şi A - deci ar trebui să fie uşor să găsim transfor-
marea pentru B şi E. (Aţi putea crede că, asociat eu fiecare vector, ar tre-
bui să existe ceva ce să-I facă un cuadrtvector: prin urmare, ar trebui să
obţinem ceva pe care să-I putem folosi ca a patra componentă a lui E.
Şi, la fel pentru B. Dar nu este aşa. Este cu totul diferit de ceea ce v-aţi
aştepta.) Pentru început, să luăm un cîmp magnetic B, care este, evi-
dent v XA. Ştim că potenţialul vector cu componentele sale x, y şi z este
numai o bucată din ceva; există de asemenea o componentă t. De ase-
menea ştim că pentru derivate ca v, în afara părţilor x, y, z, există o
derfvată in raport eu t. Să încercăm să ne imaginăm ce se întîmplă dacă
inlocuim un "y" printr-un "tl:' sau un "Z/I printr-un "t", sau ceva în
acest gen.
Mai întîi observaţi forma termenilor în \JXA cînd scriem compo-
nentele

(26.14)

Componenta x este egală eu un cuplu de termeni ce conţin numai com-

ponente y şi z, Să presupunem că numim această combinaţie de derivate
şi componente un "obiect zy" şi îi dăm un nume stcnografic, F"yo Inţele­
gem simplu că
8A~ 8Ay
F~y-~-az. (26.15)

La fel, B y este egal cu acelaşi tip de "obiectii, dar de data aceasta el este
un "obiect xz", Şi B, este, evident, "obiectul yx tt corespunzător. Avem
(26.16)
Ce se întîmplă acum dacă încercăm simplu să inventăm de aseme-
nea unele obiecte de tip "ti', cum ar fi F xt şi FI;: (deoarece natura ar tre-
bui să fie frumoasă şi simetrică in x, y, z şi t)? De exemplu ce este FI"?
El este, evident,
3A, _ cAz.
Cz CIt
Reamintind însă că AI = <fi, aceasta e de asemenea
el]) _cAz_o
;jz ;jt
 TRANSFORMAREA RELATIVISTA A CIMPURILOR

Aceasta aţi obţinut-o mai Înainte. Ea este componenta z a lui E. De fapt

numai aproape, deoarece există un semn greşit. Dar am uitat că în gra-
dientcl cuadridimensional derivata în t apare cu semn opus celor în x, y
şt z. Astfel, ar trebui să fie luat de fapt generalizarea mai corectă a lui
r; ca
(26.17)

Atunci ea este escact egală cu - E z • Încercînd să calculăm de asemenea

FIX şi FIII,
găsim că cele trei posibilităţi dau

(26.18)
Ce se întîmplă dacă ambii indici sint t? ar, similar, dacă ambii sint x?
Obţinem obiecte ca

şi

F = âA x _ (M x
"" ax ax
care nu dau nimic altceva decît zero.
Avem atunci şase din aceste obiecte F. Există încă şase pe care le
obţineţiinversînd indicii, dar ele nu dau de fapt nimic nou, deoarece
Fxy=-Fy%
şi aşa mai departe. Astfel, din şaisprezece combinaţii posibile ale celor
patru indici luaţi perechi, obţinem numai şase obiecte fizicc diferite, şi ele
sint componentele, lui B şi E.
Pentru a reprezenta termenul general al lui F, vom folosi indicii ge-
nerali Il şi "oi, unde fieoare ia valorile 0, 1, 2 şi 3 - însemnînd în notaţia
noastră' cuadrfvectorială t, x, y şi z. De asemenea, totul va fi în concor-
danţă cu notaţia noastră cuaclrivectorială dacă definim FI'V prin

F jjv
= \j jjA" - 'V'.,A jj (26.19)
reamintind că Vjj =(a/at, - a/ax, - a/ay, - a/az) şi că A~(<!>, A"
A y, A z) .
Ceea ce am găsit este că există şase cantităţi care în natură depind
unele de altele - care sînt aspecte diferite ale aceluiaşi lucru. Cîmpurile
electrice şi magnetice, pe care le-am considerat ca vectori separaţi în
'j lumea noastră ce se mişcă încet (unde nu ne preocupăm de viteza luminii),
nu sînt vectori în cuadrtepaţtu. Ele sînt părţi ale unui "obiect" nou.
"··
. i;J}'i:
ill'i.

i
ţ"
.,Cîmpul" nostru fizic este de fapt obiectul FI/V cu şase componente.

c
1;
 TRANSFORMAREA LORENTZ A CIMPURILOR
528

Acesta este modul în care trebuie să privim lucrurile în relativttatc. Re-

zumăm rezultatele noastre despre F/1~ in tabela 26.1.

Tabel-a 26.1.
Componentele lui Ff.l'J

F/1'J=-F~1ol

Fj.l/1=O

F",y=-Bo:
FlIz=-B~

F"",=-B y

Vedeţi că, de fapt, ceea ce am făcut aici este o generalizare a pro-

dusului veetorial. Am inceput cu operaţia de rotor şi cu faptul că proprie-
tăţile de transformare ale rotorului sînt aceleaşi ca şi proprietăţile de
transformare a doi vectori: vectorul tridimensional obişnuit A şi opera-
torul gradient, despre care ştim că se comportă de asemenea ca un vector.
Să ne uităm pentru moment la un produs vectorial obişnuit în trei di-
mensiuni, de exemplu, momentul unghiular al unei particule. Cînd un
obiect se mişcă într-un plan, este importantă cantitatea (xvy-yv",). In
cazul mişcării tridimensionale, există trei astfel de cantităţi importante,
pe care le numim moment unghiular
L"y= m(xvy-yv",), Lyz=m(yvz-zVy), Lzx=m(zv,,-xv z).
Apoi (deşi se poate ca dv. să fi uitat de-acum) am descoperit în capito-
lul 20 al volumului 1, minunea că aceste trei cantităţi ar putea fi identifi-
cate cu componentele unui vector. Pentru a face aceasta, trebuie să
construim o lege artificială cu o convenţie a mîinii drepte. A fost chiar un
noroc. A fast un noroc deoarece Ljj (cu i şi j egali cu re, y, sau z) era un
obiect antisimetric
Ljj=-L j i , L.j=O.
Din nouă cantităţi posibile, există numai trei numere independente. Şi se
întîmplă tocmai că atunci cînd modificaţi sistemele de coordonate aceste
trei obiecte se transformă exact în acelaşi mod ca şi componentele unui
vector.
Aceeaşi proprietate ne permite să reprezentăm un element de supra-
faţă ca un vector. Un element de suprafaţă are două părţi _ să spunem
dz şi dy - pe care le putem reprezenta prin vectorul da normal pe su-
prafaţă. Dar nu putem face acest lucru în spaţiul cu patru dimensiuni.
Care este "normala" la dx şi dy? Este de-a lungul lui z sau de-a lun-
gul lui t?
 TRANSFORMARF,A RELATIVISTA A CIMPURILOR
529

Pe scurt, pentru trei dimensiuni se întîmplă, printr-un noroc, că după

ce aţi luat o combinaţie de doi vectori ca L i j , o puteţi reprezenta din nou
printr-un alt vector. Dar în patru dimensiuni aceasta e evident imposibil
de realizat, deoarece există şase termeni independenţi şi nu puteţi repre-
zenta şase obiecte prin patru obiecte.
Chiar şi în trei dimensiuni este posibil să avem combinaţii de vectori
care nu pot fi reprezentate prin vectori. Să presupunem că luăm orice doi
vectori a=(a", a y, a,,) şi b=(b", by, b,,) şi facem diferitele combinaţii posi-
bile de componente, ca a"b", a"b y etc. Ar exista nouă cantităţi posibile
a"b", a"b y, a:c.b"
ayb", ayb y, ayb"
I
a"b", a"b y, a"b".
Am putea nota aceste cantităţi Ti/.
Dacă trecem acum la un sistem de coordonate rotit (să spunem rotit
in jurul axei e), componentele lui a şi b sînt modificate. In noul sistem,
a", de exemplu, este inlocuit prin
a:=u:c.cos e+aysin e

şi b y devine inlocuit prin

b~ = by cos E1-b.. sin EI
şi la fel pentru celelalte componente. Cele nouă componente ale cantităţii
produs Tii Ce le-am inventat sint, de asemenea, toate modificate. De exem-
plu, T"y=a:c.by este schimbat În
T~y =a"b y (cos" E1)-a"b" (cos EI sin 8)+ayby (sin e cos 8)-ayb" (sin 2 8)

sau
r; =T"'IC052 E1-T""-cos e sin e+Tyysin EI cos O-Ty"sin 2 e.

Fiecare componentă a lui T~I este o combinaţie liniară de componentele

lui Tif.
Descoperim astfel că este posibil să se obţină nu numai un "produs
vectorial" ca a Xb, care are trei componente şi se transformă ca un vector,
dar putem - artificial - să construim de asemenea un alt tip de "pro-
dus" a doi vectori Tii cu nouă componente, care la o rotaţie se transformă
printr-un sistem complloat de legi, ce le-am putea calcula. Un astfel de
obiect, care are doi indici pentru a fi descris în loc de unu, este numit
tensor. El este un tensor de "rangul doi", deoarece puteţi să repetati acest
joc de asemenea cu trei vectori şi să obţineţi lin tcnsor de rangul trei -
sau cu patru, pentru a obţine un tensor de rangul patru şi aşa mai de-
parte. Un tensor de rangul întîi este un vector.
34 - Fizica modern! voI. D.
530 TRANSFORMAREA LORENTZ A CIMPURILOR

Esenţialul tuturor acestor consideraţii este că şi cantitatea electro-

magnetică F I'~ e, de asemenea, un tensor de rangul doi, deoarece are în
ea doi indici. Ea este, însă, un tensor în patru dimensiuni. Acesta se trans-
formă într-un mod special pe care il vom calcula imediat (este exact
modul în care se transformă un produs de vectori). Pentru F flV se con-
stată că dacă inversati indicii, FII'> schimbă semnul. Acesta este un caz
special - el este un tensor antisimetric. Spunem astfel: cîmpurile elec-
trice şi magnetice sînt ambele, părţi ale unui tensor antisimctnc de rangul
doi în patru dimensiuni.
Am străbătut un drum lung. Vă reamintiţi vremea cînd am definit
ce a insemnat viteza? Vorbim acum despre "Un tensor antisimetnc de
rangul doi în patru dimensiuni".
Trebuie să găsim acum legea de transformare a lui F llv • Nu este difi-
cil deloc să o facem, este doar laborioasă - inteligenţa implicată este
nulă, dar nu şi calculele. Ceea ce dorim este transformarea Lorentz a lui
v IIAv - V vAII. Deoarece 'VIl este tocmai un caz special al unui vector,
vom lucra cu combinarea generală antisimetrtcă a vectorilor pe care o
putem numi G IlV
(26.20)
(Pentru scopurile noastre, aII va fi înlocuit prin v II şi bll va fi Înlocuit
prin potenţialul AII') Componentele lui aII şi bll se transformă prin for-
mulele lui Lorentz, care sînt
al-va"
a;~.I_'
VI-ti'

1/1_1;2 (26.21)
b'
a~=ay , ~b "
a~=az b~= bz.

Să transformăm acum componentele lui 0IlV' Incepem cu o.,

G;,~ a;b; _«»; ~ (::- "".)(:; -'b,) _(";-,",) i;::- 'b?) ~
VI-o' VI-v' \1-0' \:Vl-o,
=a,bx-axb!.
Dar aceasta este exact G t ,, ; avem astfel rezultatul simplu
G;,,=G/ x'
 TRANSFORMAREA RELATIVISTA A C!MPURILOR

Vom calcula încă una

al-va.c bl-vb", (Otb/l- G/lbt> - ti (a",b/l- aub",)
G1U=---by-ay ~f-
VI-v' VI-v" VI-1I 2

Obţinem astfel că
, Gt/l-vG",y
G,,~ ./
VI-v'
Şi, evident, in acelaşi mod,
Glz-vG xz
Yl_1.: 2

Este clar cum se va proceda în continuare. Să facem un tablou cu toţi

cei şase termeni, doar că acum ii putem scrie la fel de bine ca F 1<"
Fly-vF xU 'Plz-l;Fxz
F;x=F txl F''1 , F;z
VI-v 2
1/1-1.:'
F xu - rF ru Fu - vF z1
r; 1/1-1'
F'yz =F/IZ F~x
VI_v'
(26,22)

Evident, avem iarăşi F~" = - F:1l şi F~1l = C.

Avem astfel transformarea cîmpurilor electrice şi magnetice. Tot ceea
ce avem de făcut este să privim la tabela 26.1 pentru a găsi ce înseamnă
marea noastră notaţie in FII" în funcţie de E şi B. Este numai o chestiune
de substituţie. Pentru a putea vedea cum arată in simbolurile obişnuite,
vom transcrie transformarea componentelor cîmpului in tabela 26.2.

Tabela 26.2
Transformarea Lorentz il lui E şi Bi (c=l).
B~ = Bx

E' _ Eu - vB z B' _ BI! + vEz

y-~ v- 'Il _ v'
E' _ Ez + vB" B' _ Bz-vEy.
:< z - VI _ v. Z-y~

ss:'t Ecuaţiile din tabela 26.2 ne spun cum variază E şi B atunci cînd tre-
i; eern de Ia un sistem inerţial la altul. Dacă cunoaştem E şi B într-un sis-
fk tem, putem afla cît sînt ele în altul care se mişcă în raport cu primul cu
,j/' viteza v.
.
I

Putem scrie aceste ecuaţii într-o formă care este mai uşor de reamln-
I~ ~ . observăn că. deoarece , este r dtrecţla ,e, toti termenii cu , stnt
 532 TRANSFORMAREA LORENTZ A C1MPUfl.ILOR

componentele produselor vectoriale v X E şi v X B. Putem astfel transcne

cum e arătat în tabela 26.3.
rransîormările,aşa

Tabew 26.3
Altă ionnă a transtcrmârtt Lorentz a cÎJIlpurilor; (c=t).
E~ = Ex B~ = Bx

(E+vXB)y B' _ (8 - v X E)y

Ei! = VI-v' y- VI-v"

E' _ (E + v X B)z
B
' _ (8 - v X E)z
z- Vl-t;" z-- VI-v'

Tabela 26.4
Transformarea Lorentz a lui E'iI şi B 11• E.L şi B..L

B l\ = B

El. = lE +v X Bl.l B'

(B -V-XE)
c
-
.i.
2

VI vOIe" 1..'- VI - v'!c

Este mai Uşor acum să reamintim unde merge fiecare componentă.

De fapt, transformarea poate fi scrisă chiar şi mai simplu, dacă definim
componentele cîmpului de-a lungul lui x drept componente "paralele"
EU şi B\I (deoarece ele sint paralele cu viteza relativă a lui S şi 8'), şi
componentele total transversalc - sumele vectoriale ale componentelor
y şi z - drept componente "perpendiculare" E.l şi B 1.' Obţinem atunci
ecuaţiile din tabela 26.4. (Am re-introdus c, pentru a fi mai convenabil
atunci cind vrem să ne referim la ele mai tîrziu).
Transfonnările cimpurilor ne dau un alt mod de a rezolva unele pro-
bleme pe care le-am rezolvat anterior - de exemplu, pentru găsirea
cimpurilor unei sarcini punctifonne în mişcare. Am calculat cîmpurile
mai înainte prin derivarea potentiarelor. Dar am putea-o face acum prin
transformarea cîmpului coulombian. Dacă avem o sarcină punctitormă în
repaus în sistemul S, atunci există numai cîmpul radial E. In sistemul de.
referinţă S' vom vedea o sarcină punctiformă ce se mişcă cu viteza u .
dacă sistemul S' se mişcă in raport cu sistemul S cu viteza v =-u. Vă
vom lăsa să arătaţi că transtormările din tabelele 26.3 şi 26.4 dau aceleaşi
cîmpuri electrice şi magnetice ca şi cele ce le-am obţinut in paragra-
ful 26.2.
Transformarea din tabela 26.2 ne dă un răspuns interesant şi simplu
la ceea ce vedem dacă mişcăm pe lîngă noi orice sistem de sarcini fixe.
TRANSFORMAREA RELATIVISTĂ A CIMPURILOR
533

De exemplu, să presupunem că dorim să cunoaştem cîmpurile in sistemul

nostru de referinţă S', dacă ne mişcăm între plăcile unui condensator,
aşa cum e arătat în figura 26.7. (Este, evident, acelaşi lucru dacă spunem
că un condensatcr încărcat se mişcă faţă de noi.) Ce vedem? Transforma-
rea este uşoară în acest caz, deoarece cîmpul B în sistemul original este

, , ,
r •
(
E

,
i'~ )'
Fig. 26.7. Sistemul de coordonate S'
mişcîndu-se printr-un cîmp electric
static.
- I I
-

zero. Să presupunem, întîi, că mişcarea noastră este perpendtculară pe E;

atunci vom vedea un F:=Ely 1 v~jc~, care este încă complet transversal.
Vom vedea, în plus, un cîmp magnetic B' =-vXE'!c 2 . (Termenujv 1 v 2J CZ
nu apare în formula noastră pentru B', deoarece am exprimat B' in funcţie
de E' şi nu de E; dar este acelaşi lucru.) Astfel, atunci cînd ne mişcăm
perpendicular pe un cîmp static, vedem un E redus şi un cîmp adiţional
B transversal. Dacă mişcarea noastră nu c perpendiculară pe E, îl despăr­
ţim pe E în EJI şi E..L" Partea paralelă este ncmodlflcată,Eil =E . iar par-
II
tea perpendiculară se comportă exact aşa cum am descris-o.
Să luăm cazul opus şi să ne imaginăm că ne mişcăm printr-un cimp
magnetic static pur. De data aceasta am vedea un cîmp electric E' egal cu
vXB' şi cîmpul magnetic modificat cu factorul 1/Vl-v2 jc 2 (presupunind
că este transversal). Atîta vreme cît v este mult mai mic decit c, putem
neglija variaţia cîmpului magnetic, şi efectul esenţial este acela că apare
un cimp electric. Ca un exemplu al acestui efect, să considerăm problema
cîndva faimoasă, -a determinării vitezei unui avion. Ea nu mai este fai-
moasă, deoarece acum poate fi folosit radarul pentru a determina viteza
avionului din rcflexii pe pămînt, dar multă vreme a fost foarte greu să se
găsească viteza unui avion pe vreme rea. Nu puteaţi vedea pămîntul şi
nu cunoşteaţi cum zburaţi şi aşa mai departe. Totuşi era important să
ştiţi CÎt -de repede vă mişcaţi faţă de pămînt. Cum poate fi făcut acest
lucru fără a vedea pămîntul? Mulţi care cunoşteau formulele de trans-
formare s-au gîndit la folosirea faptului că aeroplanul lor se mişcă în
cimpul magnetic al pămîntului. Să presupunem că un aeroplan zboară
acolo unde există un cîmp magnetic cunoscut mai mult sau mai puţin. Să
luăm tocmai cazul simplu cînd cîmpul magnetic este vertical. Dacă am
zbura prin el cu o viteză orizontală v, atunci, conform formulei noastre,
ar trebui să vedem un cîmp electric care este vXB, adică perpendicular
pe linia de mişcare. Dacă atirnăm un fir izolat de-a curmezişul aeropla-
nului, acest cîmp electric va induce sarcini pe capetele firului. Aceasta
nu e nimic nou. Din punctul de vedere al cuiva de pe pămînt, noi mişcăm
 TRANSFORMAREA LORENTZ A CIMPURILOR
534

un fir printr-un cîmp şi forţa vXB face sarcinile să se mişte la capetele

firului. Ecuaţiile de transformare spun exact acelaşi lucru într-un mod
diferit. (Faptul că putem exprima lucrul în mai multe moduri nu în-
seamnă că un mod este mai bun decît altul. Obţinem atitea metode şi
instrumente încît putem obţine de obicei acelaşi rezultat in 65 de moduri
diferite!)
Astfel, pentru a-l măsura pe v, tot ceea ce avem de făcut este de a
măsura tensiunea la capetele firului. Nu o putem face cu un voltmetru,
deoarece aceleaşi cîmpuri vor acţiona asupra firelor din voltmetru, dar
există căi de a măsura astfel de cîmpuri. Am vorbit despre unele dintre
ele cînd am discutat despre electricitatea atmosferică, în capitolul 9. Ast-
fel ar trebui să fie posibil să se măsoare viteza aeroplanului.
Această problemă importantă nu a fost, însă, niciodată rezolvată ast-
fel. Motivul este că intensitatea cîmpului electric care se dezvoltă este de
ordinul milivolţilor pe metru. Este posibil să se măsoare astfel de cîmpuri,
dar necazul este că ele nu sint, din păcate, diferite de orice alte cîmpuri
electrice. Cimpul ce este produs prin mişcarea prin cîmpul magnetic nu
poate fi deosebit de un cimp electric oarecare care există in aer dintr-o
orice altă cauză, să spunem din cauza sarcinilor electrostatice din aer sau
din nori. Am arătat in capitolul 9 că există, tipic, cîmpuri electrice dea-
supra suprafeţei pămîntului cu Intensttătl de aproximativ 100 volţi pe
metru. Dar ele sint cu totul neregulate. Astfel, atunci cind aeroplanul
zboară prin aer, el vede fluctuaţii ale cimpurilor electrice atmosfertce
care sint enorme in comparaţie cu cimpurile minuscule produse de ter-
menul vXB şi se COnstată că, din motive practice, este imposibil a mă­
sura viteza unui aeroplan prin mişcarea sa în cîmpul magnetic terestru.

26.4. Ecuaţiile de mişcare în notaţie relativistău

Nu este de mare folos să obţinem cîmpurile electrice şi magnetice

din ecuaţiile lui Maxwell, dacă nu ştim ce fac aceste cîmpuri atunci
CÎnd le avem. Poate vă reamintiţi că acestea sint necesare pentru a găsi
forţele asupra sarcinilor şi că acele forţe determină mişcarea sarcinii.
Astfel, evident, o parte a teoriei electrodinamicli este legătura intre
mişcarea sarcinilor şi forţe.
Pentru o singură sarcină în cîmpurile E şi B, forţa este
F~q(E+vXB). (26.23)
Această forţă este egală, la viteze mici, cu masa înmulţită cu acceleraţia,
dar legea corectă pentru orice viteză este că forţa e egală cu dp/dt. Scriind
p=mov/"; l-V~/c~, găsim că ecuaţia relatdvistă corectă de mişcare este

..!.(
dt
V m.v
1- v 2fc'
) ~F~q(E+vXB). (26.24)

1) In acest paragraf vom reintroduce peste tot pe c.

ECUAŢIILE DE MIŞCARE IN NOTAŢIE RELATIVlSTĂ
535

Am dori acum să discutăm această ecuaţie din punctul de vedere al

relativităţii.
Deoarece am scris ecuatiile lui Maxwell într-o formă rele-
tivistă, ar fi
interesant să vedem cum ar arăta ecuaţiile de mişcare într-o
fermă rclativistă. Să vedem dacă putem transcrle ecuaţia intr-o notaţie
cuadrfdimcnsională.
Ştim că momentul este o parte a unui cuadrivector p~, a cărui com-
ponentă temporală este energia mo/ VI-V~/C~. Astfel, ne-am putea gindi
să inlocuim partea stîngă a ecuaţiei (26.24) prin dp,)dt. Atunci ne trebuie
doar să găsim o a patra componentă, care să se asocieze cu F. Aceasta a
patra componentă trebuie să fie egală cu viteza de variaţie a energiei,
sau cu viteza de eîectuare a lucrului, care este F·v. Am dori atunci să
scriem partea dreaptă a ecuaţtet (26.24) ca un cuadrivector de forma (P.v,
F", F y , F z ) . Dar acesta nu constitue cu cuadrivector.
Derivata în raport cu timpul a unui cuadrivector nu mai este cuadri-
vector, deoarece d/dt necesită alegerea unui sistem de referinţă special
pentru a-l măsura pe t. Am ajuns în această încurcătură mai înainte, cînd
am încercat să-I transformăm pe v intr-un cuadrivector. Prima noastră
impresie a fost că componenta temporală ar fi c ~ =C. Dar cantitătile
de

( c, 2.!. , ~, ~) =(c, v)
dt dt dt
(26.25)

nu sînt componentele unui cuadrivector. Am gasit că ele ar putea fi trans-

formate într-unul, înmulţind fiecare componentă prin 1/.Jl-v2ic~.
"Cuadrivitcza" ul' este cuadrivectorul

Ufl=(.Yl-':V'f()2 ' ~). (26.26)

Pare deci că trucul este să-I înmulţim pc di'dt prin 11 Vl-v 2/c2 , dacă
dorim ca derivatele să constituie un cuadrfvector.
A doua ghiceală a noastră este atunci că

(26.27)

ar trebui să fie un cuadrivector. Dar ce este v? Este viteza parttculei, nu

a unui sistem de referinţă! Atunci cantitatea f~ definită prin

11'=( Yl~':~i()' 1, l~u'/l;" ) (26.28)

este extinderea în patru dimensiuni a unei forţe - o numim "cuadd-
forţă". Acesta este intr-adevăr un cuadrivector şi componentele sale
spaţiale nu sînt componentele lui F, ci ale lui FIVI v2/c2 , Intrebarea
este - de ce este ffj un cuedrivector? Ar fi drăguţ să obţinem o oarecare
 TRANSFORMAREA LORENTZ A CtMPURILOR
536

V
înţelegere a acelui factor 1/ l-v~Jc2. Deoarece de-acum a intervenit de
două ori, este timpul să vedem de ce d/dt poate fi corectat intotdeauna
prin acelaşi factor. Răspunsul este următorul: cind luăm dertvata cu tim-
pul a unei funcţii oarecare x, calculăm creşterea .âx Într-un interval mic
dt al variabilei t. Dar într-un alt sistem de referinţă, intervalul ,1,t ar
putea corespunde la o variaţie atit a lui t cît şi a lui x', astfel că dacă-I
varfem numai pe t', modificarea lui x va fi diferită. Pentru diferenţiere
trebuie să găsim o variabilă care este o măsură a unui "interval" in
spaţiu-timp, care va fi deci aceeaşi în toate sistemele de coordonate. Dacă
notăm acest interval prin As, acesta va fi acelaşi pentru toate sistemele
de referinţă. Cind o particulă se "mişcăII in cuadrispaţiu, există variaţiile
dt, â.x, Ây, ae. Putem construi un invariant din ele? Ei bine, ele sint
componentele unui cuadrivector XII =(ct, X, Y, z) astfel că dacă definim
o cantitate .ăs prin
(,1,8)2 = c!~ .1.xIl ,1,x
/1
=.!.c' (C 2,1,t2_,1,x2_,1,y2_.1z2) (26.29)

care este un produs scalar cuadndlmensional, avem un cuadriscalar bun

pentru a-l folosi ca o măsură a unui interval cuadrtdimensional. Din
,1,s - sau limita sa ds - putem defini un parametru s= ~ds, Iar o derl-
vată În raport cu s, d/ds, este o operaţie cuadridlmensională drăguţă, de-
oarece ea este invariantă în raport cu o transformare Lorentz.
Este uşor să legăm ds de mărimea dt pentru o particulă în mişcare.
Pentru o particulă puncttformă în mişcare,
dx=vxdt, dy=v!ldt, dz=vzdt (26.30)
şi

ds=V(dt 2/c 2)(c 2 vi v~ - v~) = cit Vl_v 2/c 2, (26.31)

Astfel operatorul
d
Yl- v"/c! dt
este un operator invariant. Dacă operăm cu el asupra oricărui cuadn-
vector, obţinem un alt cuadrtvector. De exemplu, dacă operăm asupra
lui (ct, x, y, z), obţinem cuadrivtteza u ll

dX II = Il •
da l'

Vedem acum de ce factorul Y

l-v~/c2 corectează lucrurile.
Variabila invariantă s este o cantitate... fizică utilă. Ea este numită
"timpul propriu" de-a lungul drumului particulei, deoarece ds este În-
totdeauna un interval de timp intr-un sistem de referinţă care se mişcă
cu particula in fiecare moment. (Atunci, ,1,x=.1y= Az=O şi As= At.)
 ECUAŢIILE DE MIŞCARE IN NOTAŢIE RELATIVISTA
537

Daci vă puteţi imagina un oarecare "ceas;' a cărui viteză nu depinde de

acceleraţie, un astfel de ceas mişcat împreună cu particula ar arăta tim-
pul s,
, Putem acum să ne Întoarcem şi să scriem legea lui Newton (corec-
tată de Einstein) În forma clară

dp", = f (26.32)
~ !!

unde f ~ este dat in ecuaţia (26.28). De asemenea, momentul Pfl poate fi

scris ca

(26.33)

unde coordonatele xjJ = (ct, x, y, z) descriu acum traiectoria partdculel. în

sfîrşit, rotaţia cuadridimensională ne dă această formă foarte simplă a
ecuaţici de mişcare

d'x
f,,=mo~ (26.:i4)
" Js"
care este reminlsenta ecuatie! F=ma. Este important de notat că ecuaţia
'? (26.34) nu este aceeaşi ca Fs-ma, deoarece formula cuadr-ivectorială
(26.34) are implicată în ea mecanica relativistă, care e diferită de legea
lui Newton pentru viteze mari. Aceasta diferă de cazul ecuaţluor lui
Maxwell, pe care am fost în stare să le transcriem in forma relatlvistă
fără nici o modificare a semnificaţiei, ci doar cu o modificare a notaţiei.
Să ne reintoarcem la ecuaţia (26.24) şi să vedem cum putem scrie
partea dreaptă in notaţie cuadridimensională. Cele trei componente - cînd
este împărţit prin Vl-v 2/c2 - sînt componentele lui f,,; astfel
f = q (E -+ v X B)
x V1 - t 'le '
q r,Yl-I)~{c'
E x + vyB z
VI-voie'
- , t'zB z-J'
\/l-c"{e'
(26.35)

Trebuie acum să punem toate cantităţile în notaţia lor relattvlstă. Mai

V V V
întîi, ci l_v 2/c2 , şi v y/ l_v 2jc2, şi v~1 l_v 2/c 2 sint componentele-
t, y şi z . ale cuadrivitezei u". Iar componentele lui E şi B sint com-
ponentele tcnsorulut de rangul doi al cimpului F II~' Privind înapoi în
tabela 26.1, la componentele lui F fl~ ce corespund la E x, B, şi E y , obţinem
fx= q(UtF:<ţ-uyFr,,-uzFxz)

care Începe să arate interesant. Fiecare termen are indicele x, ceea ce este
rezonabil, deoarece găsim o componentă z'. Toţi ceilalţi indici apar în
perechi: tt, yy, zz - exceptind termenul xx care lipseşte. Astfel, simplu
îl adăugăm şi scriem
(26.36)
 TRANSFORMAREA LORENTZ A CIMPURILOR
538

Nu am modificat nimic, deoarece F~.. este antisimetric şi Fn este zero.

Motivul pentru dorinţa de a introduce termenul xx este că putem scrie
ecuatia (26.36) în forma prescurtată
t, ~ quf", (26.37)

Această ecuaţie este aceeaşi ca ecuaţia (26.36) dacă introducem regula că

de cîte ori orice indice intervine de două ori (cum o face aici '\1), in mod
automat însumaţi asupra termenilor În acelaşi mod ca şi pentru produ-
sul scalar, folosind aceeaşi convenţie pentru semne.
Puteţi crede uşor că (26.37) se comportă la fel de bine pentru f1 =y
sau Il=Z, dar ce se întîmplă pentru I--l=t? Să vedem, în glumă, ce spune
ft= q(UtFtt-u"Ftx-uyFly-uxF/z).
Trebuie să revenim la E şi B. Obţinem

f ,= q(O+ Vl-v'!c?
- -" - E, +-Yl-v'lc"
-"- E",+
'
tlz
VI-v'ie'
Ez) (26.:-18)

sau
qv.E
fi = YI-v'le"
Dar din ecuaţia (26.28), ft este presupus a fi
F·v q(E+vXB)·v
Vl-v'/c'= ~
Acesta este acelaşi lucru ca ecuaţia (26.38), deoarece (vXB)-v este zero.
Astfel totul este în ordine.
Rezumind, ecuaţia noastră de mişcare poate fi scrisă În forma ele-
gantă

(26.39)

Deşi este drăguţ să se vadă că ecuaţiile pot fi scrise astfel, această formă
nu este deosebit de utilă. Este, de obicei, mai convenabil a le rezolva
pentru mişcările particulelor folosind ecuaţiile originale (26.24), şi
aceasta este ceea ce vom face de obicei.
 27. Energia şi momentul cîmpului

27.1. Conservarea locală

Este clar că energia materiei'! nu se conservă. Cînd un obiect radiază

lumină, el pierde energie. însă, pierderea de energie este descripttbtlă
poate într-o altă formă, oarecare, să spunem În formă de lumină. Prin
urmare, teoria conservării energiei este incompletă dacă nu luăm în consi-
derare energia care este asociată cu lumina sau, în general, cu cîmpul
electromagnetic. Analizăm acum legea conservărh energiei şi, de ase-
menea, a momentului pentru cîmpuri. Evident, nu putem trata una fără
alta, deoarece în teoria relativităţii ele sint aspecte diferite ale aceluiaşi
cuadrivector.
Foarte timpuriu, in volumul 1, am discutat conservarea energiei; am
spus atunci numai că energia totală in lume este constantă. Dorim acum
să extindem ideea legii conservărft energiei intr-un mod important -
intr-un mod care spune ceva mai în detaliu despre cum este conservată
energia Noua lege va spune că dacă energia părăseşte o regiune, aceasta
. se întîmplă deoarece ea curge prin frontierele acelei regiuni. Aceasta este
o lege oarecum mai puternică decît conservarea energiei fără o astfel de
restricţie.
Pentru a vedea ce Înseamnă afirmaţia, să ne uităm cum operează legea
conservării sarcinii. Am descris conservarea sarcinii spunînd că există o
densitate de curent j şi o densitate de sarcină p şi că atunci cînd sarcina
descreşte -într-un loc oarecare trebuie să existe o curgere de sarcină
dinspre acel loc. Numim aceasta conservarea sarcinii. Forma matematică
a legii de conservare este
v·j=_k. (27.1)

Această
constantă
"
lege are consecinţa că sarcina totală în lume este întotdeauna
- nu există niciodată nici un cîştig sau pierdere netă de sar-
cină. Insă, sarcina totaiă în lume ar putea fi constantă într-un alt mod.

2) Termenul de materie este Întrebuinţat aici cu înţeles de substanţă (N.T.l.

 ENERGIA ŞI MOMENTUL CiMPULUI
540

Să presupunem că există o sarcină oarecare Ql în vecinătatea unui punct

(1) in timp ce nu există sarcină in vecinătatea unui punct (2) oarecare,
aflat la o oarecare depărtare (fig. 27.1). Să presupunem acum că, atunci
cind trece timpul, sarcina Ql dispare gradual şi că simultan cu descreşte­
rea lui Q1 ar apare in vecinătatea punctului (2) o sarcină oarecare Q2'

••
Q,
o
Fig. 27.1. Două moduri de a conserva sarcina: (al Q,+Q2 este constant;
(b) dQl/dt=~ j-n da=-dQ2ldt.
astfel incit în fiecare moment suma lui Ql şi Q2 să fie o constantă. Cu
alte cuvinte, in orice stare intermediară cantitatea de sarcină pierdută
de Ql ar fi adăugată la Q2" Atunci, cantitatea totală de sarcină în lume
ar fi conservată. ACeasta este o ....conservare "globală/(, dar nu este ceea
ce vom numi o conservare .Jocală"; deoarece pentru ca sarcina să ajungă
din (1) În (2), ea nu trebuie să apară niciunde în spaţiul dintre punctul (1)
şi punctul (2). Local, sarcina a fost "pierdută".
Există o dificultate cu o astfel de lege de conservare "globală" în
teoria relativităţii. Conceputul de "momente simultane" În puncte depăr­
tate nu este echivalent în sisteme diferite. Două evenimente care sînt
simultane într-un sistem, nu sînt simultane intr-un alt sistem care se
mişcă faţă de primul. Pentru conservarea globală de tipul descris, este
necesar ca sarcina pierdută din Ql să apară simultan in Q2' Altfel ar
exista unele momente cînd sarcina nu ar fi conservată. Pare să nu existe
posibilitatea să se facă legea de conservare a sarcinii invariantă relativist.
fără a o face o lege de conservare .Jocală''. De fapt, cerinţa invarianţei
relatîvtste a lui Lorentz pare să restringă legile posibile ale naturii, în
moduri surprinzătoare. In teoria modernă cuantică a cîmpurilor, de exem-
plu, unii au dorit adesea să modifice teoria permiţînd ceea ce numim
o interaeţie .aielocală« - în care ceva de aici are o influenţă directă asupra
a ceva de acolo - dar ajungem în încurcătură cu principiul relativităţii.
Conservarea "locală" implică o altă idee. Ea spune că o sarcină poate
ajunge dintr-un loc într-altul numai dacă se întîmplă ceva în spaţiul din-
tre cele două locuri. Pentru a descrie legea nu ne trebuie numai densitatea
de sarcină, P, ci şi un alt tip de cantitate, anume j, un vector ce dă viteza
de curgere a sarcinn printr-o suprafaţă. Atunci, curgerea este legată de
viteza de variaţie a densităţii prin ecuaţia (27.1). Acesta este tipul cel mai
restrictiv al unei legi de conservare. El spune că sarcina este conservată
Într-un mod special - este conservată .Jocal«.
Se constată că Conservarea energiei este de asemenea un proces locaL
Există nu numai o densitate de energie într-o regiune dată a spaţiului, ci
CONSERVAREA ENERGIEI SI ELEc..'rROMAGNETISMUL
541

de asemenea un vector ce reprezintă viteza de curgere a energiei printr-o

suprafaţă. De exemplu, cînd o sursă de lumină radiază, putem găsi ener-
gia luminii ce se îndepărtează de sursă. Dacă ne imaginăm o oarecare
suprafaţă matematică ce Imprejmuîeşte sursa de lumină, energia pierdută
din interiorul suprafeţei este egală cu energia ce curge prin suprafaţă.

27.2. Conservarea energiei şi electromagnetismul

Dorim acum să scriem cantitativ conservarea energiei pentru electro-

magnetdsm. Pentru a face aceasta, trebuie să descriem cită energie există
tn orice element de volum al spaţiului şi, de asemenea, viteza curgerit de
energie. Să presupunem că ne gîndim mai întîi numai la energia cîmpu-
lui electromagnetic. Vom face pe u să reprezinte densitatea de energie
în cimp (adică, cantitatea de energie pe unitatea de volum in spaţiu) şi
vectorul S să reprezinte fluxul de energie al cimpului (adică, curgerea de
energie în unitatea de timp prin unitatea de arie perpendlculară pe
curgere). Atunci, în analogie perfectă cu conservarea de sarcină (27.1),
putem scrie legea "locală" a conservării de energie in cîmp ca

~=-\7·S. (27.2)
ee
Evident, această lege nu este adevărată in general: nu este adevărat
că energia cîmpului se conservă. Să presupunem că sînteţi într-o cameră
"Întunecoasă şi apoi aprindeţi lumina electrică. Dintr-o dată camera c
plină de lumină, astfel că există o energie in cîmp, deşi anterior nu exista
acolo nici o energie. Ecuaţia (27.2) nu este legea de conservare completă,
deoarece energia cimpului singură nu este conservată, ci numai energia
totală în lume - există, de asemenea, energia materiei.
Insă, dacă există materie în interiorul volumului respectiv, ştim cit
de multă energie are: fiecare particulă are energia moo' , Energia totală
VI-o"lo"
a materiei este tocmai suma energiilor tuturor particulelor, iar curgerea
acestsl energii printr-o suprafaţă este tocmai suma energiei transportată
de fiecare particulă ce străbate suprafaţa. Dorim acum să vorbim numai
despre energia cîmpului electromagnetic. Astfel, trebuie să scriem o ecu~­
ţie care spune că energia totală a cîmpului într-un volum dat descreşte fte
datorită faptului că energia cimpului curge afară din volum, fie din cauză
că cîmpul pierde energie cedînd-o materiei (sau cîştigă energie, ceea ce
este tocmai o pierdere negativă). Energia cimpului în interiorul unui vo-
lum Veste
~ udV
,
şi viteza ei de descreştere este minus derivata în raport cu timpul a
acestei integrale. Curgerea de energie a cîmpului din volumul Veste
 ENERGIA ŞI MOMENTUL C!MPULUlI
542

integrala componentei normale a lui S pe suprafaţa E, care inchide vo-

lumul V

,~ S'n da.
Astfel,

_1. \ -udV = \ g'n da+(lucrul efectuat asupra materiei (27.3)

et din interiorul lui V).
v "
Am văzut mai înainte că cîmpul efectuează lucru asupra fiecărei uni-
tăţi de volum de materie cu viteza!",;J.: [Forţa asupra unei particule este
F=q(E+vXB) şi viteza de erectuare a lucrului este F'v =qE·v. Dacă
există N particule pe unitatea de volum, viteza de efectuare a lucrului pe
unitatea de volum este NqE·v, dar Nqv=j.] Astfel, cantitatea E-j trebuie
să fie egală cu pierderea de energie pe unitatea de timp şi pe unitatea
de volum de către cîmp. Ecuaţia (27.3) devine atunci

-~~U<:1V=~s.nda+ ~E.jdV. (27.4)

r ~ v
Aceasta este legea noastră de conservare pentru energie în cîmp.
O putem transforma într-o ecuaţie diferenţială ca ecuaţia (27.2) dacă
schimbăm al doilea termen într-o integrală de volum. Aceasta e uşor de
făcut cu teorema lui Gauss. Integrala de suprafaţă a componentei normale
a lui S este integrala divergenţei sale pe volumul din interior. Astfel,
ecuaţia (27.3) este echivalentă cu

-i ~ dV~ i \7·S dV+i E'j dV

v v v
unde am introdus derivata in raport cu timpul a primului termen în
interiorul Integralei. Deoarece această ecuaţie este adevărată pentru orice
volum, putem îndepărta integralele şi avem ecuaţia energiei pentru cimpu-
rile electromagnetice Q..ovo-l1J
J)..~'~.
-~ =\J·S+E·j. Qt'~. C· [27.5)
a

Această ecuaţie
"
nu ne face nici o ispravă dacă nu cunoaştem ce sînt
u. şi S. Poate ar trebui să vă spunem numai cit sînt ei în funcţie de Eşi B,
deoarece tot ceea ce vrem de fapt este rezultatul. Insă, preferăm să vă
arătăm tipul de raţionament ce a fost folosit de Poynting în 1884 pentru
a obţine formule pentru S şi u, astfel că puteţi vedea de unde provin. (Nu
trebuie, însă, să învăţaţi această deducere - pentru activitatea noastră
viitoare.)
DENSITATEA DE ENERGIE ŞI CURGEREA DE ENERGTE 543

27.3. Densitatea de energie şi curgerea de energie

in cimpul electromagnetic

Ideea este să se presupună că există

o densitate de energie a cîmpului
şi un flux S care depind numai de cimpurile E şi B. (De exemplu, ştim că

în electrostatică, cel puţin, densitatea de energie poate fi scrisă J. E:oE·E.)

2
Evident u şi S ar putea depinde de potenţiale sau de altceva, dar să ve-
dem ce putem calcula. Putem încerca să transcriem cantitatea E· j astfel
încît să devină suma a doi termeni: unul care este denvata în raport cu
timpul a unei cantităţi şi altul care este divergenţa unei alte cantităţi.
Prima cantitate ar fi atunci u şi a doua ar fi S (cu semne corespunzătoare).
Ambele cantităţi trebuie să fie scrise în funcţie numai de cîmpuri; adică,
dorim să scriem egalitatea noastră ca

E'j=- ~-V·S. (27,6)

a
Partea stîngă trebuie la început să fie exprimată in funcţie numai
de cîmpuri. Cum putem face aceasta? Folosind, evident, ecuaţiile lui Max-
well. Din ecuaţia lui Maxwell pentru rotorullui B,
j= ioC2y XB----io ~.
, 3'
Inlocuind aceasta în (27.6) vom avea numai termeni cu E şi B

E·j =ioc2E·(vXB)-€oE· ~~ (27,7)

2t
Am terminat deja parţial. Ultimul termen este o derivată În raport cu
timpul- este (6/6t)(+ EoE'E)' Astfeli €oE'E este cel puţin o parte a
lui u. Este acelaşi lucru ce l-am găsit în clectrostatlcă. Acum, tot ceea ce
avem de făcut este de a obţine celălalt termen ca divergenţa a ceva.
Observaţi că primul termen din partea dreaptă a lui (27.7) este ace-
laşi ca

(vXB),E. (27,8)
Şi, dupăcum ştiţi din algebra vectorială (a x b)-c este acelaşi ca
a·(bXc); astfel termenul nostru este de asemenea acelaşi ca
v'(BXE) (27,9)
şi avem divergenţa din "ceva", exact cum am dorit. Dar aceasta e inexact!
V-am avertizat mai înainte că veste "asemănător cu" un vector, dar nu
este "exact" la fel. Motivul că nu este la fel se datoreşte faptului că există
o convenţie suplimentară faţă de calculul vectorial: cînd un operator de
 ENERGIA ŞI MOMENTUL CIMPULUI

derivare este în faţa unui produs, el acţionează asupra tuturor mărimilor

din dreapta. In ecuaţia (27.7), 'V operează numai asupra lui B, nu asupra
lui E. Dar în forma (27.9), convenţia normală ar spune că \] operează atît
asupra lui B, cît şi asupra lui E. Acesta nu este acelaşi lucru. De fapt, dacă
calculăm componentele lui v·(BXE) putem vedea că expresia este egală
cu K('vXB) plus cîţiva alţi termeni. Este la fel cu ceea ce se întîmplă
cînd luăm derivata unui produs în algebră. De exemplu,
d df d~
-Ifg)~-g+f-'
dx dx dr

In loc de a calcula toate componentele lui Il ·(BXE), am dori să vă

arătăm un truc care este foarte util pentru acest tip de probleme. Este
un truc care vă permite să folosiţi toate regulile algebrei vectoriale la
expresii cu operatorul '\?, fără să ajungeţi în încurcătură. Trucul este să
îndepărtaţi - cel puţin pentru un timp - regula notaţiei din calculul dire-
renţial în legătură cu termenii asupra cărora acţionează operatorul de
derivare. Vedeţi, de obicei, ordinea termenilor este folosită pentru două
scopuri diferite. Unul este pentru calculul drferenţlal: nu este ace-f(t)g
laşi lucru ca g (t) f; şi altul este pentru vectori: aXb este diferit de b Xa.
Putem, dacă dorim, să hotărîm să abandonăm pentru moment regula
calculului diferential. In loc să spunem că o derivată operează asupra
tuturor termenilor din dreapta, construim o regulă nouă care nu depinde
de ordinea în care sînt scrişi termenii. Putem atunci să jonglăm cu ter-
menii fără nici o grijă.
Iată convenţia noastră: arătăm, printr-un indice, asupra cui acţio­
nează un operator diferenţia1; ordinea nu are importanţă. Să presupunem
că facem ca operatorul D să fie scris în locul lui o/ax. Atunci Dt înseamnă
că ostc luată numai derivate cantităţii variabile f. Atunci

Dcf~ ...
c '"

Dar dacă avem Dtfg, îns-eamnă

Dar observaţi acum că, conform noii noastre reguli, fDfg înseamnă acelaşi
lucru. Putem scrie acelaşi lucru în oricare din formele
Dtfg-gDtf~fDfg~fgDt·

Vedeţi că D, poate apare chiar după toţi ceilalţi termeni. (Este surprin-
zător că o astfel de notaţie uşor manipulabilă nu este niciodată prezentată
in cărţile de matematică sau fizică.)
 DENSITATEA DE ENERGIE ŞI CURGEREA DE ENERGIE 545

Vă puteţi intreba: Ce fac dacă doresc să scriu derivata lui fg? Doresc
dertvata ambilor termeni. Aceasta este uşor; scrieţi Df(fg)+D,.(fg). Aceasta
este tocmai 9 (~) +f (~). ceea ce este exact ce înţelegeţi în notaţia veche

prin ~ Ilg).
8%
Veţi
vedea că devine foarte uşor acum să calculaţi o expresie nouă
pentru v·(BXE). Incepem prin modificarea în notaţia nouă, scriem
(27.10)
Din momentul în care facem aceasta nu mai trebuie să menţinem ordinea.
ştim întotdeauna că VE operează numai asupra lui E, şi Va operează nu-
mai asupra lui B. In aceste condiţii, putem să-I folosim pe V ca şi cum ar
fi un vector obişnuit. (Evident, cînd terminăm, vom dori să ne reîntoarcem
la notaţia "standard" pe care o foloseşte fiecare de obicei). Astfel, acum
putem face diferite lucruri ca interschimbarea ordinii în produsele scalare
şi cele vectoriale şi alte tipuri de rearanjamente de termeni. De exemplu.
termenul din mijloc din ecuaţia (27.10) poate fi transcris ca E- vaXE.
(Vă reamintiti că a-b Xc-e b-cXa). Iar ultimul termen este acelaşi ca
B·EX\7E. Pare ciudat, dar este corect. Dacă încercăm acum să ne reintoar-
cem la convenţia obişnuită, trebuie să aranjăm ca V să opereze numai
asupra variabilei sale "proprii". Primul este deja aranjat, astfel că putem
să renunţăm la indice. Cel de-al doilea necesită unele rearanjărl pentru
a pune pe \7 În faţa lui E, ceea ce putem face prin inversarea produsului
vectorial şi schimbarea semnului
B· (EXvEl~-B·(VEXE).

Acum este in ordinea convenţională, astfel că ne putem intoarce la notaţia

obişnuită. Ecuaţia (27.10) este echivalentă cu

v· (BXE)~E·(vXB)-B·(VXE). (27.11)
P cale mai rapidă
ar fi fost în acest caz special să folosim componente,
dar a meritat să folosim timpul pentru a vă arăta trucul matematic. Pro-
babil că nu-l veţi vedea în nici o altă parte şi este foarte util pentru a
debarasa algebra vectorială de regulile despre ordinea termenilor cu deri-
vate.)
Ne retntoercem acum la discutarea conservărtj energiei şi folosim
1· noile noastre rezultate (ecuaţia (27.11)), pentru a transforma termenul
vXB al ecuaţiei (27.7). Această ecuaţie a energiei devine

E· j= s:oc 2v ·(BXE) -J-S{)c2B· (\7XE)_1.(J.. s:oE'E). (27.12)

a 2
Vedeţi acum că aproape am terminat. Avem un termen, care este o
derivatâ drăguţă in raport cu t, pentru a-l folosi pentru u şi un altul, care
este o dîvergenl:â frumoasă, pentru a-l reprezenta pe S. J?in păc~~_~,
35 - Fizica rnodcIP.~ voI. Il.
546 ENERGIA ŞI MOMENTUL CIMPULUI

~răşit, termenul din centru, ",care nu este nici o dtvergentă, nici o dcri-
vată în raport cu t. Am rezolvat aproape problema, dar nu tocmai. După
o oarecare reflecţie ne uităm înapoi la ecuaţiile diferenţiale ale lui
Maxwell şi descoperim că 'VXE este, din fericire, egal cu -âB/Ot, ceea
ce înseamnă că putem transforma termenul suplimentar în ceva care este
o derivată pură in raport cu timpul
,
B,(vXE)~B, (aB)
--
iJt
~ --
es
(B'2B)
a ---- ,

Avem acum exact ceea ce dorim. Ecuaţia noastră a energiei devine

E.j=V'(EGC2BXE)_1.(s.o" B·8+ !.!!E'E)) (27.13)
CIt: 2 2

ceea ce este exact ca ecuaţia (27.6), dacă punem definiţiile

(2U4)
şi
(2U5)
{Inverstnd produsul vector-ia}, semnul rezultă ccrect.)
Programul nostru a fost încununat de succes. Avem o expresie pen-
tru âensitalea de enelgle, care este sUma unei rtensttaţt de energie "elec-
trică" şi a unei densităţi de energic "magnetică", ale căror forme sînt
exact cele pe care le-am găsit în statică atunci cînd am calculat energia
in funcţie de cîmpuri. Am obţinut de asemenea, o formulă pentru vectorul
flux de energie a cîmpului electromagnetic. Acest nou vector, S = EQc 2EX B,
este numit "vectorul lui Poynting", după descoperitorul său. El ne spune
viteza cu care energia cimpului se mişcă in spaţiu. Energia ce curge
printr-o arie mică da pe secundă este g-n da, unde TI este vectorul uni-
tate perpendicular pe da. (Acum că avem formulele noastre pentru u şi
S, dacă doriţi puteţi uita dcducertle.)

27.4. Ambiguitatea energiei cimpului

Inainte de a analiza unele aplicaţii ale formulelor lui Poynting [ecua-

ţiile(27.14) şi (27.15)], am dori să spunem că de fapt noi nu le-am "demon-
strat". Tot ceea ce am făcut a fost să găsim un "U'I posibil şi un "S"posibil.
Cum ştim noi că [onglînd termenii în plus nu putem găsi o altă formulă
pentru "u" şi o altă formulă pentru ,,8"? Noul S şi noul u ar fi diferiţi,
dar ei ar satisface totuşi ecuaţia (27.6). Este posibil. Aceasta poate fi
făcut, dar formele ce au fost găsite implică întotdeauna diferite derivate
ale cimpului (şi întotdeauna cu termeni de ordinul doi, cum ar fi o dori-
vată de ordinul doi sau pătratul unei derivate de ordinul întîi). Există.
de fapt, un număr infinit de diferite posibilităţi pentru u şi S şi pjnă
acum nimeni nu s-a gîndit la o cale experimentală de a determina carp
 EXEMPLE DE CURGERE A ENERGIEI
547

este corectă! Oamenii au presupus că cea mai simplă este probabil cea
corectă, dar trebuie să spunem că nu ştim sigur care este distribuţia reală
în spaţiu a energiei cimpului electromagnetic. Astfel, vom lua şi noi calca
simplă şi vom spune că energia cîmpului este dată de ecuaţia (27.14).
Atunci vectorul de energie S trebuie să fie dat de ecuaţia (27.15).
Este interesant că pare să nu existe cale unică de a rezolva caracte-
rul nedefinit al dis punerii energiei cîmpului. Se pretinde uneori că această
problemă poate fi rezolvată folosind teoria gravitaţiei prin următorul
raţionament. In teoria gravitaţiei, orice energie este sursa atracţiei gra-
vttaţlonale. Prin urmare, densitatea de energie a clectrtcttătu trebuie să
fie dispusă în mod corespunzător dacă ştim în ce direcţie acţionează forţa
gravitaţiei. Pînă acum, însă, nimeni nu a efectuat un astfel de experiment
delicat incit să poată fi determinată dispunerea precisă a influenţei era-
vitaţionale a cîmpurilor electromagnetice. Faptul că cîmpurile electro-
magnetice singure pot fi sursa forţei gravitattonale este o idee de care
este greu să ne dtspcnsăm. S-a observat, de fapt, că lumina este dcviată
atunci cind trece prin vecinătatea Soarelui - am putea spune că Soarele
atrage lumina spre el. Nu doriţi să admiteţi că lumina atrage în aceeaşi
măsură Soarele? Oricum, oricine acceptă intotdeauna expresiile simple ce
le-am găsit pentru dispunerea energiei electromagnetice şi a fluxului său.
Şi, deşi uneori rezultatele obţinute din folosirea lor par stranii, nimeni nu
a găsit niciodată ceva greşit cu ele - adică nici o dlscordanţă cu expe-
rimentul. Astfel, noi vom urma restul lumii - de altfel, noi credem că
este probabil în perfectă ordine.
Ar trebui să facem încă o remarcă asupra formulei energiei. In pri-
mul rînd, energia pe unitatea de volum in cimp este foarte simplă: ea
este energia clectrostattcă plus energia magnetică, dacă scriem energia
electrostatică în funcţie de E2 şi energia magnetică în funcţie- de B2. Am
găsit două astfel de expresii ca expresii posibile pentru energic, cînd am
rezolvat probleme statice. Am găsit de asemenea un număr de alte for-
mule pentru energia în cimpul electrostatic, cum ar fi p<V, care este egal
cu integrala din E·E în cazul electrostatic. însă, într-un cîmp elcctro-
dinamic egalitatea a căzut şi nu există o posibilitate evidentă de a o alege
pe cea corectă. Ştim acum care este cea corectă. La fel, am găsit formula
'ti, pentru energia magnetică, care este corectă în general. Formula corectă
pentru densitatea de energie a cîmpurilor dinamice este ecuaţia (27.14).

27.5. Exemple de curgere a energiei

Formula noastră pentru vectorul flux de energie S este ceva' cu totul

nou. Dorim acum să vedem cum se aplică în unele cazuri speciale şi să
vedem, de asemenea, dacă se potriveşte cu ceva ce am cunoscut mai
inainte. Primul exemplu ce-l vom lua este lumina. într-o undă de lumină
aVle,m un vector E şi un vector B, perpendiculari unul pe altul şi pe
direcţia de propagare a undelor (vezi fig, 27.2). într-o undă electromagne-
35'
 ENEf/.GIA ŞI MOMENTUL CIMpULUI

tică, mărimea lui B este egală cu de l/c ori mărimea lui E şi, deoarece
cei doi vectori sînt perpendiculari,
E'
IEXBI~ - .
•
Prin urmare, pentru lumină, curgerea de energie pe unitatea de arie, pc
secundă, este
S=iocE2. (27.16)
Pentru o undă de lumină în care E=E o cos ro (t-xlc), viteza medie a
curgeri! de energie pe unitatea de arie (5)... - care e numită "intensi-
tatea" luminii - este valoarea medie a pătratului cîmpului electric
ori toc:
Intensitatea=(S)",= toc(E2)m. (27.17)
O credeţi sau nu, noi am dedus deja acest rezultat in § 31.3 al volu-
mului I, cînd am studiat lumina. Putem crede că este adevărat, deo3r0Cc
se verifică în raport cu altceva. Cind avem un fascicul de lumină, există
o densitate de energie în spaţiu dată de ecuaţia (27.14). Folosind cD=E
pentru o undă luminoasă, obţinem că
u= ~E2+ t.c·
.L 2
(E')c· =to-vE2.
Dar E variază în spaţiu, astfel că densitatea medie de energie este
(u>m ~ 'o(E'>m' (27.18)
Deoarece undele luminoase se propagă cu viteza c, ar trebui să credem
că energia care trece printr-un metru pătrat într-o secundă este de c ori
cantitatea de energie dintr-un metru cub. Am spune astfel că
(5)m ~ 'oc(E'>m,
Şi aceasta e corectă; este aceeaşi cu ecuaţia (27.17).

lJirtefioplTl(JG!i'infun:*'· Fig. 27.2. Vectorii E, B şi S pentru o undă de

• lumină.

Luăm acum un alt exemplu. Acesta este unul ciudat. Ne uităm la

curgerea de energic intr-un condensator pc care îl încărcăm încet. (Nu
ne ocupăm de frecvenţe atît de înalte încît condensatorul să înceapă să
arate ca o cavitate rczonantă. dar nu dorim nici curent continuu.) Să pre-
 EXEMPLE DE CURGF.RE; A- F;;"1ERGrEl
549

supunem că folosim un condensator cu plăci plane circulare, paralele, de

tipul nostru obişnuit, aşa cum e arătat în figura 27.3. Există un cimp
electric in interior, aproape uniform, care variază in timp. În orice mo-
ment energia electromagnetică totală din interior este u ori volumul. Dacă
plăcile au o rază a şi o distanţă Între ele h, energia totală dintre plăci
este
(27.19)

Această energie variază atunci cînd variază E. Cind condensatorul este

încărcat, volumul dintre plăci primeşte energia cu viteza

dU =toJOO!hEE. (27.20)
d.

Astfel, trebuie să existe o curgere de energie în acel volum de undeva.

Evident, dv. ştiţi că ea trebuie să provină prin firele de încărcare. Deloc!
Ea nu poate intra în spaţiul dintre plăci din acea direcţie, deoarece E este
perpendicular pe plăci; EXB trebuie să fie paralel cu plăcile.
Vă reamintiţi, evident, că există~1p cimp magnetic care fuco&oară
~ atunci cînd condematorui se lllearcă. Am discutat aceasta in capi-
tolul 23. Folosind ultima din ecuaţiile lui Maxwell, am găsit că cîmpul
magnetic la marginea condensatorului este dat de
2JtQ.c!8=E·JUl!
'au
lJ=~-E.
2.'

Fig. 27.3. Lîngă un conaensator ce se încarcă, vectorul

lui Povnttng S este indreptat spre interior, spre axă.

Direcţia sa este arătată în figura 27.3. Există astfel o curgere de energie

.
Proporţională cu EXB, care pătrunde pe lîngă margini, aşa cum e arătat
in figură. Energia nu coboară, de fapt, prin fire, ci din spaţiul ce încon-
joară condensatorul.
~

j \
 ENERGIA ŞI MOMENTUL CîMPULUI
550

Să verificăm dacă cantitatea totală de curgere prin întreaga supra-

faţă dintre capetele plăcilor concordă cu viteza de variaţie a energiei din
interior. Am urmat întregul drum pentru demonstrarea ecuaţie! (21.15),
pentru a fi siguri, dar să vedem! Aria suprafeţei este 2Jrah şi S=~oc2EXB
este ca valoare

astfel intregul flux de energie este

Jta2h€oEE.
Aceasta concordă cu ecuaţia (27.20). Dar acesta ne spune un lucru special:
că atunci cînd încărcăm un condensator, energia nu intră prin fire, ea
intră prin marginile spaţiului dintre plăci. Acest lucru îl spune teoria!
Cum se poate aceasta? Aceasta nu este o Întrebare uşoară, dar iată
un mod de a ne imagina. Să presupunem că am avut oarecare sarcini
deasupra şi dedesubtul condensatorului, şi departe. Cînd sarcinile sînt
departe, există un cîmp slab, dar foarte extins care înconjoară condensa-
torul (fig. 27.4). Apoi, pe măsură ce sarcinile se apropie, cîmpul devine
mai intens, mai aproape de condensator. Astfel, energia cimpului, care
este iniţial departe, se mişcă spre condensator şi, eventual, sfîrşeşte intre
plăci.

Fig. 27.4. Cîmpul în exteriorul

unui condensator cînd este încăr­
cat prin aducerea a două sarcini,
de la o distanţă mare.

Ca un alt exemplu, ne întrebăm ce se întîmplă într-o bucată de con-

ductor cu rezistenţă cînd transportă un curent. Deoarece firul are rezis-
tenţă, există un cîmp electric de-a lungul său, ce împinge curentul. Deoe-
rece există o cădere de tensiune de-a lungul firului, există de asemenea
un cîmp electric chiar în exteriorul firului, paralel cu suprafaţa (vezi
EXEMPLE DE CURGERE A ENERGIEI
551

fig. 27.5).Există, în plus, un cîmp magnetic care merge in jurul firului,

datorită curentului. Vectorii E şi B sînt perpendtculart; prin urmare,
există un vector Poynting indreptat radial spre interior, aşa cum e arătat
in figură. Există o curgere de energie inspre fir de jur împrejur. Ea este,
evident, egală cu energia care se pierde in fir sub formă de căldură. Astfel,

1\
~
'l t E
II IIEI

o
~I

Fig. 27.5. Vectorul lui Poynting

S lîngă un fir ce transportă
un curent.

teoria noastră "şubredă(( spune că electroni! îşi primesc energia pentru a

genera căldură de la energia ce curge inspre fir din cîmpul exterior.
Intuiţia ar părea să ne spună că electroni; îşi primesc energia lor, dato-
rită faptului că sînt împinşi de-a lungul firului, astfel că energia ar trebui
să curgă in sus sau in jos de-a lungul firului. Dar teoria spune că clcc-
tronii sînt de fapt împinşi de un cîmp electric, care a provenit de la unele
sarcini foarte îndepărtate şi că electronu îşi obţin energia pentru a genera
căldură de la aceste cîmpuri. Energia curge oarecum de la sarcinile înde-
părtate într-o mare porţiune a spaţiului şi apoi in interiorul firului.

Fig. 27.6. O sarcină şi un mag-

net produc un vector Poyntâng
ce circulă in bucle închise.

În sfîrşit, pentru a vă convinge de fapt că această teorie este evident

interesantă, vom mai lua un exemplu - un exemplu în care o sarcină
.electrtcă şi un magnet sînt în repaus în vecinătate, - ambele stînd pe loc.
Să presupunem că luăm exemplul unei sarcini punctiformc ce stă lîngă
centrul unei baro magnetice, aşa cum c arătat în figura 27.6. Totul este
 ENERGIA ŞI MOMENTUL CIMPULUI
'"
în repaus, astfel că energia nu se modifică cu timpul. De asemenea,
Eşi B sînt statiei. Dar vectorul Poynting spune că există o curgere de
energie, deoarece există un E X B care nu este zero. Dacă vă uitaţi la
curgerea energiei, găsiţi că ea circulă mereu, mereu. Nu există nici o
modificare a energiei niciunde -- tot ce curge în interiorul unui volum
iese din nou. Este ca şi cum ar curge în jur apă Incompresibilă. Există
astfel o circulaţie de energie in această aşa-numită condiţie statică. Ce
absurd devine!
Poate că nu este atit de teribil de ciudat, totuşi, dacă vă reamintiţi
că ceea ce am numit magnet "static" este, de fapt, un curent ce circulă
permanent. Intr-un magnet permanent clectronii se învîrt în interior in
permanenţă. Astfel, probabil, o circulaţie a energiei în exterior nu este
pînă la urmă atît de stranie.
Fără îndoială, aţi început să aveţi impresia că teoria lui Poynting,
cel puţin parţial, violează intuiţia voastră despre locul unde este dispusă
energia într-un cîmp electromagnetic. Aţi putea crede că trebuie să vă
revedeti toate Intuitiile şi, prin urmare să aveţi de studiat aici o gră­
madă de lucruri. Dar pare a nu fi necesar de fapt. Nu trebuie să simţiţi
că veţi fi Într-o mare încurcătură dacă uitaţi la un moment dat că energia
intr-un fir curge în fir din exterior, şi nu de-a lungul firului. Pare a
fi numai arareori important, cînd se foloseşte ideea conservărtt de ener-
gie, să se observe în detaliu ce drum ia energia. Circulaţia de energie
în jurul unui magnet şi a unei sarcini pare a fi, în cele mai multe ocazii,
cu totul neesenţială. Acesta nu este un detaliu vital, dar este clar că
Intuitiile noastre obişnuite sînt cu totul incorecte.

27.6. Momentul cimpului

Am dori acum să vorbim despre moment în cimpul electromagnetic.

Exact la fel cum cimpul arc energie, el va avea un oarecare moment pe
unitatea de volum. Să notăm acea densitate de moment prin g. Evident,
momentul are diferite direcţii posibile, astfel că g trebuie să fie un vector.
Să vorbim deocamdată despre o componentă; Intti, luăm componenta :2-".
Deoarece fiecare componentă a momentului se conservă, ar trebui să fim
în stare să scriem o lege care arată cam aşa
_1, (mOmen\UI) =qg! + (curgerea de) .
3t materiei;t dt moment ~

Partea stîngă este simplă. Viteza de variaţie a momentului materiei este

tocmai forţa asupra ei. Pentru o particulă, ea este F=q(E+vXB); pentru
o distribuţie de sarcini, forţa pe unitatea de volum este (pE+iXB). Ter-
menul de "curgere a momentului", însă, este straniu. El nu poate fi dl-
MOMENTL'L CIlIiPVLUI - 2~··

vergenţa unui vector, deoarece nu este scalar; este o componentă x a

unui vector. Oricum, ar trebui probabil să arate ca ceva în genul

~+~+~
cot 31/ 2:
deoarece momentul x ar putea să curga In oricare din cele trei direcţii.
In orice caz, indiferent ce sint a, b şi e, combinaţia se presupune că este
egală cu curgerea componentei x a momentului. Frumos ar fi acum să
se sene pE+jXB numai în funcţie de Eşi B - eliminînd pe p şi j prin
folosirea ecuaţiilor lui Maxwell - şi apoi să jonglăm termenii şi să facem
substituţii pentru a o obţine într-o formă care arată astfel

âgr+~+ 3b +~.
_t ?% ;Jy 3z
Apoi, identificînd termenii, am avea expresii pentru gx, a, b şi c, Este o
grămadă de lucru şi nu-l vom face. în loc, vom găsi doar o expresie pen-
tru g, densitatea de moment - şi pe o cale diferită.
Există o teoremă importantă in mecanică, care spune: de cite ori
există o curgere de energie în orice condiţii (energie a cimpului sau orice-
alt tip de energie), energia ce curge prin unitatea de arie în unitatea
de timp, înmulţită cu lJc 2 , este egală cu momentul pe unitatea de volum
din spaţiu. în cazul special al electrodinamicii, această teoremă dă rezul-
tatul că 9 este 1/c2 ori vectorul lui Poynting

g~ ~S. (27.21)
t:

Astfel, vectorul lui Poynting ne dă nu numai curgerea de energie, ci,

dacă împărţiţi prin e 2 , şi densitatea de moment. Acelaşi rezultat ar fi
refeştt din cealaltă analiză ce am sugerat-o, dar este mai interesant de
observat acest rezultat mai general. Vom da acum un număr de exem-
ple interesante şi argumente pentru a vă convinge că teorema generală
este adevărată.
• Primul exemplu: Să presupunem că avem o mulţime de particule
mtr-o cutie - să spunem N pe metru cub - şi că ele se mişcă cu o
viteză oarecare v. Să considerăm acum o suprafaţă plană imaginară
perpendiculară pe v. Curgerea de energie printr-o arie unitate a acestei
Suprafeţe pe secundă este egală cu Nv, numărul particulelor ce trec prin
SUprafaţă, pe secundă, tnmujţjt cu energia transportată de fiecare.
Energia în fiecare particulă este 'fftuc 2 j Y l - v 2/e2 • Astfel, curgerea de
energie pe secundă este
 ENERGIA ŞI MOMENTUL CIMPULUI
554

Dar momentul fiecărei particule este 'fnQvIV1-v2/c2, astfel că densitatea

.de moment este
N mov
Vl-v'/li
care este tocmai de 1/c 2 ori curgerea de energic -- aşa cum spune teo-
rema. Astfel, teorema este adevărată pentru un grup de particule. Ea
.este adevărată de asemenea pentru lumină. Cînd am studiat lumina in
volumul I, am văzut că atunci cind energia este absorbită dintr-un
fascicul de lumină, absorbantului îi este cedată o oarecare cantitate de
moment. Am arătat, de fapt, in capitolul 36 al volumului I, că momentul
este de vţc ori energia absorbită [ecuaţia (36.24) a volumului Il. Dacă
L

I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
vi
I
I
~~=::::::::;;~rl
....-=---
Fig. 27.7. Energia U in mişcare cu viteza c
transportă momentul trtc.
facem ca U o să fie energia ce soseşte pe secundă, pc unitatea de ade',
atunci momentul Ce soseşte, pe secundă, pc unitatea de arie este u.i«
Dacă momentul este perpendicular pe viteza c, atunci densitatea sa în
frontul absorbantului trebuie să fie U o/e2 . Astfel, din nou teorema este
corectă.
In sfîrşit, vom da un raţionament dator-it lui Einstein, care demon-
strează acelaşi lucru încă o dată. Să presupunem că avem un vagon de
MOMENTUL CIMPULUI 555

cale ferată pe roţi (presupuse fără frecare), avînd o masă mare M. La

un capăt există un dispozitiv care va expulza unele particule de lumină
(sau orice altceva, nu are importanţă ce este), care sînt oprite la celălalt
capăt al vagonului. A existat o oarecare energie iniţial la un capăt -- să
spunem energia U indicată in figura 27.7, a - şi apoi mai tîrziu ea este
la capătul opus, aşa cum e arătat în figura 27.7, c, Energia U s-a deplasat
cu distanţa L, lungimea vagonului. Dar energia U corespunde masei U/c 2 ,
astfel că dacă vagonul ar sta fix, centrul de greutate al vagonului s-ar
fi mişcat. Lui Einstein nu-i plăcea ideea că centrul de greutate al unui
obiect ar putea fi mişcat manipulînd numai in interior, astfel că a pre-
supus că este imposibil a mişca centrul de greutate efectuînd orice în
interior. Dar dacă aşa stau lucrurile, cînd am mişcat energia U dintr-un
capăt într-altul, întregul vagon trebuie să fi avut un recul pe o distanţă x,
aşa cum este arătat in partea (c) a figurii. Puteţi vedea, de fapt, că masa
totală a vagonului înmulţită cu x, trebuie să fie egală cu masa energiei
mişcate, U/c 2 ori L (presupunînd că U,"c 2 este mult mai mic decît 1\1)

Mx= ~ L. (27.22)
"
Să ne uitămacum la cazul special cînd energia este transportată de o
străfulgerare de lumină. (Raţionamentul va funcţiona la fel de bine
pentru particule, dar îl vom urma pe Einstein care a fost interesat de
problema Iuminti.) Ce cauzează mişcarea vagonului? Einstein a r-aţionat
astfel: cînd lumina este emisă, trebuie să existe un recul, un rerul oare-
care necunoscut, cu momentul p. Acest recul determină vagonul să se
deplaseze înapoi. Viteza de rccul v a vagonului va fi acest moment îm-
părţit prin masa vagonului

v= e.
M
Vagonul se mişcă cu această viteză pînă ce energia U a luminii ajunge
la capătul opus. Atunci, cînd ea loveşte, îşi cedează momentul şi opreşte
vagonul. Dacă x este mic, atunci timpul cît vagonul se mişcă este aproape
egal cu L]c; avem astfel
x=vt=v !:.=L!:...
o M,

Inlocuind acest x în ecuaţia (27.22), obţinem că

p~-.
n
o
Din nou avem relaţia dintre energia şi momentul luminii. împărţind
prin o, pentru a obţine densitatea de moment g=p/c, obţinem încă o
dată că
u (27.23)
g=-;.'
 ENERGIA ŞI MOMENTUL ClMPULUI

Vă puteţi întreba: de ce este atît de importantă teorema centrului

de greutate? Poate aceasta este greşită. Poate, dar atunci am pierde ~l
conservarea momentului unghiular. Să presupunem că vagonul nostru
se mişcă de-a lungul unui drum cu o viteză oarecare v şi că expulzăm
o oarecare energie luminoasă din vîrf spre baza vagonului - să spunem,

~:
B

Fig. 27.8. Energia U trebuie să transporte mo-

p mentul Uţc, dacă momentul unghtular în raport
---.- cu P se conservă.

de la A la B în figura 27.8. Urmărim acum momentul unghiular al sis-

temului în raport cu punctul P. Inainte ca energia V să părăsească A,
ea are masa m=Ujc2 şi viteza v, deci are momentul unghiular mvrA·
Cînd ajunge în B, ea are aceeaşi masă şi, dacă momentul liniar al în-
tregului vagon nu trebuie să se modifice, ea trebuie să aibă Iarăşi
viteza v. Momentul său unghiular 'in raport cu P este atunci more. Mo-
mentul unghiular se va modifica în afara cazului că vagonului i-a fost
cedat momentul de recul corect atunci cind lumina a fost emisă - adică.
in afara cazului că lumina transportă momentul VIe. Rezultă că con-
servarea momentului unghiular şi teorema centrului de greutate sint
strîns legate in teoria relativităţii. Astfel, conservarea momentului un-
ghiular ar fi de asemenea nerespectată dacă teorema noastră nu ar fi
adevărată. în orice caz, rezultă că teorema centrului de greutate este o
lege general adevărată şi in cazul electrodinamicii o putem folosi pentru
a obţine momentul în cîmp.
Vom menţiona încă două exemple de moment in cimpul electro-
magnetic. Am accentuat în paragraful 26.2 faptul că legea acţiunii şi
reactiunii nu se verifică atunci cind două particule încărcate se mişcă
pe traiectorii ortogonale. Forţele asupra celor două particule nu se echi-
librează, astfel că acţiunea şi reactiunea nu sînt egale; prin urmare, mo-
mentul net al materiei trebuie să se schimbe. Acesta nu e conservat.
Dar şi momentul în cimp se schimbă într-o astfel de situaţie. Dacă cal-
culaţi cantitatea de moment dată de vectorul lui Poynting, ea nu este
constantă. Insă, variaţia momentului particulef este exact compensată
de momentul cimpului; astfel, momentul total al particulelor plus a cim-
pului se conservă.
In sfîrşit, un alt exemplu este situaţia cu magnetul şi cu sarcina ară­
tată în figura 27.6. Am fost nefer-iciti să găsim că energia curgea in jur
MOMENTUL CIMPULUi 557

pe cercuri, dar acum, deoarece ştim că curgerea de energie şi de moment

sînt proporţionale, ştim de asemenea că există circulaţie de moment în
spaţiu. Dar un moment ce circulă este echivalent cu un moment unghiu-
Iar, Există, astfel, moment unghiular in cîmp. Vă reamintiţi paradoxul
ce l-am descris in paragraful 17.4 in legătură cu un solenoid şi unele
sarcini aşezate pe un disc? Se părea că atunci cînd curentul S-a intre-
rupt, intregul disc ar fi trebuit să înceapă să se rotească. întrebarea era:
de unde a provenit momentul unghiular? Răspunsul este că dacă aveţi
Un cimp magnetic şi unele sarcini, va exista un oarecare moment unghiu-
Iar in cimp. A trebuit să fie adus acolo cind a fost constituit cimpul.
Cînd CÎmpul a fost înlăturat, momentul unghiular este restant. Astfel,
discul, În paradox, ar începe să se rotească. Curgerea .amsncă'' de ener-
gie, care la început a părut atit de ridicolă, este absolut necesară. Există
in realitate lU1 flux de moment. Aceasta este necesară pentru a menţine
conservarea momentului unghiular în intreaga lume.
28. Masa electrodinamică

28.1. Energia cimpului unei sarcini punctiforme

Combinînd relativitatea şi ecuaţiile lui Maxwell, ne-am Încheiat

activitatea esenţială asupra teoriei electromagnettsmului. Există, evident,
unele detalii peste care am trecut şi o mare arie la care ne vom referi
în viitor - interacţiunea cîmpurilor electromagnetice cu materia. Dar
dorim să ne oprim pentru moment, pentru a vă arăta că acest edificiu
imens, care este un succes atit de frumos in explicarea atit de multor
fenomene, pînă la urmă se răstoarnă. Cind urmaţi oricare din capitolele
noastre de fizică prea departe, găsiţi că întotdeauna se ajunge Într-un fel
de încurcătură. Dorim acum să discutăm o încurcătură serioasă - eşecul
teoriei electromagnetice clasice. Puteţi aprecia că există un eşec al fizicii
clasice din cauza efectelor cuantice. Mecanica clasică este o teorie mate-
matic consistentă; ea, însă, nu concordă cu experienţa Este interesant,
totuşi, că teoria clasică a elcctromagncttsmulul este o teorie nesatisfăcă­
toare in mod intrinsec. Există dificultăţi asociate cu ideile teoriei lui
Maxwell, care nu sint rezolvate şi nu sînt asociate direct cu mecanica
cuantică. Puteţi spune: "Poate nu este cazul să ne îngrijorăm in legă~
tură cu aceste dificultăţi. Deoarece mecanica cuantică oricum urmează să
modifice legile clectrodtnarmctt, ar trebui să aşteptăm să vedem ce difi-
cultăţi există după modificare". Insă, atunci cînd electromagnetismul este
unit cu mecanica cuantică, dificultăţile rămîn. Astfel că nu va fi o pier-
dere de timp să analizăm acum aceste dificultăţi. De asemenea, ele sint
de o mare importanţă istorică. Mai mult, puteţi dobindi o oarecare scn-
zaţie de implinire fiind in stare să mergeţi destul de departe cu teoria.
pentru a vedea totul - incluzînd toate dificultăţile ei.
Dificultatea despre care vorbim este asociată cu conceptele de mo-
ment electromagnetic şi de energie, cînd sint aplicate la electron sau la
orice particulă încărcată. Conceptele de particule simple încărcate şi
de cîmp electromagnetic sint intr-un anumit sens inconslstcnte. Pentru
a descrie dificultatea incepem cu efectuarea unor exerciţii cu conceptele
noastre de energic şi moment.
Mai întîi, calculăm energia unei particule încărcate. Să presupunem
că luăm modelul simplu al unui elcctron, in care intreaga sarcină q este
MOMENTUL CtMPULU( UN),';I SARCINI 1N MIŞCARE

uniform distribuită pe suprafaţa unei sfere de raza a, pe care o putem

lua egală cu zero pentru cazul special al unei sarcini punctiforme. Să
calculăm acum energia în cîmpul electromagnetic. Dacă sarcina stă în
repaus, nu există cimp magnetic şi energia pe unitatea de volum este'
proporţională cu pătratul cîmpului electric. Mărimea cimpului electric
este qj41t'lOT2, şl densitatea de energie este

u=~ E,-=--q-'---
2 3Z1I cor'

Pentru a obţine energia totală, trebuie să integrăm această densitate pe'

întregul spaţiu. Folosind elementul de volum 4Jtr2dr, energia totală, P:"
care o vom nota Ue!e{;, este
q'
U d ec' = ---.-dl'.
\ 8nE~"

Aceasta se integrează uşor. Limita inferioară este a şi cea superioară

este co, deci

(28.1)

Dacă folosim sarcina electronică tl» pentru q şi simbolul e 2 pentru

qe2j4JlEo, atunci

Uelec~ ~ e (28.2)
2 q

Totul e minunat pînă il punem pe a egal cu zero, pentru o sarcină puneti-

formă. Aici este marea dificultate. Deoarece energia cimpului variază cu
inversul puterii a patra a distanţei de la centru, integrala sa de volum
este infinită. Există. o cantitate infinită de energie în cimpul ce Încon-
joară o sarcină punctiformă.
Ce este greşit cu o energie infinită? Dacă energia nu poate pleca,
ci trebuie să stea acolo la nesfîrşit, există vreo dificultate reală cu O'
energie infinită? Evident, o cantitate ce rezultă infinită poate fi supă­
rătoare, dar ceea ce contează în realitate este numai dacă există vreun
:fect observabil fizic. Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să ne
rntoarcem la altceva, diferit de energie. Să presupunem că ne întrebăm
cum variază energia atunci cînd mişcăm sarcina Atunci, dacă variaţiile
sînt infinite, vom avea dificultăţi.

28.2. Momentul cîmpului unei sarcini in mişcare

Să presupunem că un clectron se mişcă cu o viteză uniformă prin

spaţiu, admiţînd pentru moment că viteza este mică În comparaţie cu
viteza luminii. Există un moment asociat cu acest electron in mişcare
 MASA ELECTJ-tOMAGNETICA

~ chiar dacă electronul nu a avut masă înainte de a fi fost încărcat -

din cauza momentului in cîmpul electromagnetic. Putem arăta că mo-
mentul cimpului este in direcţia vkezei va. sarcinti şi e, pentru viteze
mici, proporţional cu e. Pentru un punct P la distanţa r de centrul sar-
cinii şi la unghiul e în raport cu linia de mişcare (vezi fig. 28.1), cimpul
electric este radial şi, aşa cum am văzut, cimpul magnetic este vXElc 2 •
Densitatea de moment (ecuaţia (27.21)) este
g~.,EXB.

Ea este îndreptată oblic către linia de mişcare, aşa cum este arătat în
figură şi are mărimea

g=~Etsine.
c
Cîmpurile sînt simetrice în jurul liniei de mişcare, astfel atunci cînd
integrăm pentru întregul spaţiu componentele transversale se vor anihila
reciproc, dind un moment rezultant paralel cu v. Componenta lui g în
această direcţie este 9 sin e şi trebuie să integrăm pc întregul spaţiu.
Luăm ca element de volum un inel perpendicular pe v, aşa cum c arătat
in figura 28.2. Volumul său este 2nr 2 sin adadr. Momentul total este
atunci
p= r c'
J
toV E2 sin2 e2Jrr2 sin ededT.

fledrut"'enc
,
(+)
Fig. 28.1. Cimpurile E şi B şi densi- Fig. 28.2. Elementul de volum
tatea de moment g pentru un erec- ede dr folosit pentru cal-
21tr 2 sin
tron pozitiv. Pentru un electron ne- cularea momentului cîmpului.
gativ, Eşi B sint jnversatt. dar g nu.

Deoarece E este independent de 8 (pentru v -acc), putem integra imediat

în raport cu e; integrala este

~ sin" ede=- ~ (t-e-cos" 8)d(cos e) =-cos 8 + cos: fi •

Limitele lui 8 sînt O şi Jt; astfel, integrala in {) dă numai un factor 4/3, şi

8lt e V r 9
p = 3~;- J E2r-dr.
MASA ELECTROMAGNETICA
56'

Integrala (pentru v«c) este cea pe care am evaluat-o pentru a găsi ener-
gia Ea este q2/16Jt2co2a şi

sau
2 e
p=--v. (28.3)
SacI
Momentul în cîmp - momentul electromagnetic - este proporţional cu
v. Este exact ceea ce ar trebui să avem pentru o particulă cu masa
egală cu coeficientul lui v. Putem, prin urmare, să numim acest coefi-
cient masă electromagnetică, melec şi să-I scriem ca
2 e
tnelec= "3 acI' (28.4)

28.3. Masa electromagnetică

De unde provine masa? în legile mecanicii am presupus că fiecare

obiect "transportă" un lucru pe care fi numim masă - ceea ce înseamnă
de asemenea că el "transportă" un moment proporţional cu viteza sa.
Descoperim acum că este de înţeles că o particulă încărcată transportă
un moment proporţional cu viteza sa. S-ar putea, de fapt, ca masa să
fie tocmai efectul electrodinamlctl. Originea masei nu a fost explicată
pînă acum. Avem, cel puţin, în teoria electrodinamtcii o mare şansă de
a inţelege ceva ce nu am înţeles niciodată inainte. Ne vine din cer - sau
mai precis, de la Maxwell şi Poynting - şansa că orice particulă Încăr­
cată arc un moment proporţional cu viteza sa, chiar din proprietăţi elec-
tromagnetice.
Să fim conservatori şi să spunem, pentru moment, că există două
tipuri de masă - că momentul total al unui obiect ar putea fi suma
unui moment mecanic şi a momentului electromagnetic. Momentul me-
canic este masa "mecanică" mmec, înmulţită cu v. în experimente în care
măsurăm masa unei particule, prin observarea cantităţii de moment ce
o posedă, sau a modului în care se mişcă pe o orbită, măsurăm masa
totală. Spunem În general că momentul este masa. totală (mmec +melec),
tnrnultttă cu viteza. Astfel, masa observată poate consta din două părţi
(sau, probabil, mai multe, dacă includem alte cîmpuri): o parte meca-
nică plus o parte electromagnetică. Ştim că există' cu certitudine o parte
electromagnetică şi avem o formulă pentru ea. Şi, există posibilitatea
palpitantă ca partea mecanică să nu existe deloc, ca masa să fie com-
plet electromagnetică.
Să vedem ce dimensiuni trebuie să aibă clectronul dacă ar trebui
să nu existe masă mecanică. Putem să le aflăm egalînd masa elcctro-
36 - FizIc;;. modern! voI. II.
SIl2 MASA ELECTROMAGNETICA

magnetică din ecuaţia (28.4) cu masa observată ffl 8 a unui electron.

Găsim
2 e
a=---' (28.5)
3 meo'
Mărimea

(28.0)

este numită "rază clasică a electronulu!'': ea are valoarea numerică

2,82 .10-13 cm, aproximativa suta-mia-parte a diametrului unui atom.
De ce este numit ro raza electronulul şi nu a? Din cauză că am
putea la fel de bine să facem aceleaşi calcule presupunînd o altă distri-
buţie de sarcini - sarcina ar putea fi tmprăştiată uniform în volumul
unei sfere, sau ar putea fi tmprăşttată ca o minge scămoasă. Pentru
orice presupunere particulară, factorul 2/3 s-ar modifica într-o altă frac-
ţie. De exemplu, pentru o sarcină distribuită uniform în interiorul volu-
mului unei sfere, 2/3 este inlocuit prin 4/5. In loc de a discuta care distri-
buţie este corectă, s-a decis să se definească ro ca rază "nominală". Atunci
diferitele teorii îşi pot furniza cocflcienţii lor favoriţi.
Să continuăm teoria noastră electromagnetică a masei. Calculul
nostru era efectuat pentru v <ee; ce se întîmplă dacă mergem la viteze
mari? încercări anterioare au condus la o oarecare confuzie, dar Lorentz
a înţeles că la viteze mari sfera Încărcată s-ar contrar-ta intr-un elipsoid
şi că cîmpurile s-ar modifica in conformitate cu formulele (26.6) şi (26.7)
ce le-am dedus pentru cazul relativist în capitolul 26. Dacă efectuaţi
Integralele pentru p în acest caz, găsiţi că pentru o viteză arbitrară v,
momentul este modificat prin factorul 1/Vl-v 2 /{''J
2 11" V
(28.1)
P="3 acrYl-v"ja"
Cu alte cuvinte, masa electromagnetică creşte cu viteza invers cu
Vl-v 2/c2
- o descoperire ce a fost făcută inaintea teoriei relativităţii.
Au fost propuse experimente pentru a măsura variaţiile cu viteza a ma-
sei observate a unei particule, pentru a determina ce parte din masă era
mecanică şi ce parte era electrică. S-a crezut la început că partea elec-
trică ar varia cu viteza, in timp ce partea mecanică nu ar varia. Dar
in timp ce se efectuau experienţele, lucrau şi teoreticienii. Curind s-a
dezvoltat teoria relativităţii, care a propus ca, indiferent care ar fi ori-
ginea masei, toată ar trebui să variezc ca moi V1-v2jc2. Ecuaţia (28.7)
a fost inceputul teoriei in care masa depinde de viteză.
Să ne reintoarcem la calculele noastre, ale energiei in cimp, care au
condus la ecuaţia (28.2). Conform teoriei relativităţii, energia U va avea
masa Vle 2 ; ecuaţia (28.2) spune atunci că cîmpul electronulut ar trebui
să aibă masa
U~I~~ 1~"
m, =--=-- . (28.8)
•lu ." 2 a.'
FORŢA UNUI ELECTRON ASUPRA SA INSUŞI

care nu este aceeaşi ca masa electromagnetică, melec, din ecuaţia

'"
(28.4).
De fapt, dacă combinăm ecuaţiile (28.2) şi (28.4), am scrie
U :1 2
= -:4
ezee
2
melec C •

Această formulă a fost descoperită înaintea relativităţii şi cînd Einstein

şi alţii au început să inţeleagă că întotdeauna trebuie ca U =mc 2 , a exis-
tat o mare confuzie.

28.4. Forţa unui electrcn asupra sa însuşi

Discrepanţa dintre cele două formule pentru masa electromagnetică

este deosebit de neplăcută, deoarece am demonstrat cu grijă că teoria
electrodinamicii este în concordanţă cu principiul relativităţii. Pe de-
asupra, teoria relativităţii implică fără îndoială că momentul trebuie să
fie egal cu energia înmulţită cu v/c2 • Astfel, sîntem intr-un fel de în-
curcătură; trebuie să fi făcut o greşală. Nu am făcut o greşală algebrică
in calculele noastre, ci am lăsat ceva afară.
La derivarea ecuaţiilor noastre pentru energie şi moment am presu-
pus valabile legile de conservare. Am presupus că toate forţele au fost luate
in considerare şi că a fost inclus orice lucru efectuat şi orice moment
transportat de alte mecanisme neelectrice. Dacă avem acum o sferă de
sarcini (încărcată), forţele electrice sînt toate repulsive şi un electron ar
tinde să explodeze. Din cauză că sistemul are forţe neechilibrate, putem
obţine tot felul de erori în legile ce leagă energia şi momentul. Pentru
a obţine o imagine consistentă, trebuie să ne închipuim că există ceva
ce "ţîne" electronul. Sarcinile trebuie să fie ţinute pe sferă cu un fel
de benzi de cauciuc - ceva ce împiedică sarcina să explodeze. Poincar-e a
accentuat mai întîi că benzile de cauciuc - sau orice altceva ce ţine
electronul ncîmprăşttat - trebuie să fie incluse în calculele de energie
şi moment. Din această cauză forţele suplimentare neelectrice sint cu-
noscute sub numele mai elegant de "tensiunile lui Pofncare''. Dacă sînt
incluse în calcule forţele suplimentare, masele obţinute în cele două
moduri sînt modificate (într-un fel ce depinde de presupunerile de deta-
liu). Iar rezultatele sînt in concordanţă cu relativitatea; adică masa ce
rezultă din calculul momentului este aceeaşi ca şi cea care rezultă din
calculele de energie. Insă, ambele conţin două contribuţii: o masă electro-
magnetică şi o contribuţie din tensiunile potncare. Numai cînd le adunăm
pe cele două obţinem o teorie consistentă.
Este deci imposibil să se obţină ca toată masa să fie electromagnetică
in modul în care am dorit. Dacă avem numai electrodinamică, teoria nu
este legală. Trebuie să fie adăugat ceva diferit. Indiferent că le numiţi
"benZi de cauciuc", sau "tensiuni Potncare'', sau altfel - trebuie să existe
alte forţe în natură pentru a face o teorie consistentă de acest tip.
3,.
564 MASA ELECTROMAGNETICA

Evident, indată ce trebuie să punem forţe in interiorul electronului,

frumuseţea intregii idei incepe să dispară. Lucrurile devin foarte com-
plicate. Aţi dori să întrebaţi: cit de puternice sint tensiunile? Ce se în-
tîmplă cu electronul? Oscilează sau nu? Care sint toate proprietăţile sale
interne? Şi aşa mai departe. S-ar putea să fie posibil ca un electron să
aibă unele proprietăţi interne complicate. Dacă am construi o teorie a
electronului pe această linie, ar prezice proprietăţi ciudate, ca de exemplu
moduri de oscilaţie care aparent nu au fost observate. Spunem "aparent",
deoarece observăm o mulţime de lucruri în natură care totuşi nu au
sens. Putem descoperi într-o zi că unul din lucrurile ce nu le Intelegem
azi (de exemplu miuonul) poate fi, de fapt, explicat ca o oscilaţie a ten-
siunilor Poincare. Nu parc a fi probabil, dar nimeni nu o poate spune
sigur. Există atît de multe lucruri în legătură cu particulele fundamen-
tale pe care încă nu le înţelegem! Oricum, structura complexă implicată
de această teorie este Indezirabllă şi încercarea de a explica intreaga masă
în funcţie de electromagnetism - cel puţin în modul ce l-am descris -
a dus la o alee închisă.
Am dori să ne gîndim ceva mai mult de ce spunem că avem o masă
atunci cind momentul in cimp este proporţional cu viteza. Uşor! Masa
este coeficientul dintre moment şi viteză. Dar noi putem privi masa
intr-un alt mod: o particulă arc masă dacă trebuie să exercitati o forţă
pentru a o accelera. Astfel, înţelegerea noastră ar putea fi ajutată dacă
ne uităm ceva mai indeaproape la problema: de unde provin forţele? De
unde ştim că trebuie să existe o Iortă? Din cauză că am demonstrat legea
conservărtt momentului pentru cîmpuri. Dacă avem o particulă tncărcată
şi "apăsăm(( asupra ei un timp, va exista un oarecare moment în ctmpul
electromagnetic. Momentul trebuie să fi fost turnat cumva În cîmp. Prin
urmare, trebuie să fi existat o forţă ce a apăsat asupra electronului pentru
a-l face să meargă - o forţă în plus faţă de cea necesitată prin inerţia sa
mecanică, o forţă datorită interacţiel sale electromagnetice. Şi trebuie
să existe o forţă corespunzătoare inversă asupra "impingătorului". Dar
de unde provine această forţă?
Imaginea este ceva in genul următor. Ne putem imagina etectronul
ca o sferă încărcată. Cînd este in repaus, fiecare parte a sarctnn respinge
electric fiecare altă parte, dar forţele se echilibrează toate pe perechi;
astfel că nu există o forţă netă (vezi fig. 28.3, a). Insă cînd electronul este
accelerat, forţele nu se vor mai echilibra, din cauza faptului că influen-
ţele electromagnetice vor necesita un timp pentru a trece de la o parte
la alta. De cxemp.u, forţa asupra bucătu (1 din figura 28.3, b din partea
unei bucăţi f3 din partea opusă depinde de poziţia lui !) la un timp an-
terior. Atît mărimea cît şi direcţia forţei depinde de mişcarea sarcinii.
Dacă sarcina accelerează, forţele asupra diferitelor părţi ale clr-ct.roriul ui
ar putea fi aşa cum e arătat în figura 28.3, c. Cînd sînt adăugate toa~e
aceste forţe, ele nu se anihileazâ. Ele se vor anihila pentru o viteză uni-
formă, deşi la prima privire s-ar părea că Întîrzierea ar produce o forţă
neechilibrată, chiar şi pentru o viteză uniformă. Dar se constată că nu
 FORŢA UNUI ELECTRQN ASUPRA SA !NSUŞI
565

există forţă netă dacă electronul nu este accelerat. Cu acceleraţie, dacă ne

uităm la forţele dintre diferitele părţi ale electronului, acţiunea şi reacţtu­
nea nu sint egale şi elcctronul exercită o forţă asupra sa însăşi, care
tinde să impiedice acceleraţia. El se autofrînează, "apucindu-se el singur".
Este posibil, dar dificil, să se calculeze această forţă de autoreactre:
însă, nu dorim să intrăm aici in calcule atit de complicate. Vă vom spune

dr

a b
Fig. 28.3. Forţa proprie asupra unui electron accelerat nu este zero din
cauza retardării. (Prin dF înţelegem forţa asupra unui element de supra-
faţă da; prin d 2F înţelegem forţa asupra elementului de suprafaţă da"
din partea sarcinii de pe elementul de suprafaţă dall')

care este rezultatul pentru cazul mişcării relativ necomplicate monodimcn-

slonale, să spunem de-a lungul axei x. At.unci, autoforţa poate fi scrisă
ca o serie. Primul termen al seriei depinde de acceleraţia x, următorul
termen e proporţional cu x, şi aşa mai departe". Rezultatul este
e"" 2 e~'" e~a""
F=a-x---x+y-x+ ... (28.9)
ao' 3 a" Ci

unde a. şi "{ sint coeficientii numerici de ordinul lui 1. Coeficientul o: al

termenului x depinde de distribuţia de sarcină presupusă; dacă sarcina
este distribuită uniform pe o sferă, atunci a. = 2/3. Există astfel un ter-
men, proporţional cu acceleraţia, care variază invers cu raza a a ejoctro-
nului şi concordă exact. cu valoarea obţinută În ecuaţia (28.4) pentru mdec·
Dacă este aleasă °
altă distribuţie de sarcini, astfel încît să fie modificat,
~acţiunea 2/3 din ecuaţia (28.4) va fi modificată in acelaşi mod. Termenul
X este independent de raza presupusă a şi de asemenea de distribuţia
de sarcini presupusă; coeficientul său este întotdeauna 2/3. Termenul

1 ;=
'i.:
următor este proporţional cu r-aza a şi coeficientul său 't depinde de
'".;:.~,~..' .~ distribuţia de sarcină. Veţi observa că dacă facem raza electronului a
",', să tindă spre zero, ultimul termen (şi toţi termenii superiori) vor tinde

~, :~~=~~::::: ::-~' dar pr-imul termen

 MASA ELECTROMAG~ETICA

_ masa electromagnetică - tinde la infinit. Şi putem vedea că infinite-

tea provine din cauza forţei unei părţi a electronului asupra celeilalte
_ deoarece am admis ceea ce probabil este un lucru idiot: posibilitatea
electronului "punctiform" acţionînd asupra sa însăşi.

28.5. locercări de a modifica teoria lui Maxwell

Am dori acum să discutăm cum ar fi posibil să se modifice teoria lui

Maxwell a electrodinamicii, astfel Încît noţiunea de electron ca o sarcină
punctiformă simplă să poată fi menţinută. Au fost efectuate multe În-
cercări, iar unele dintre teorii au fost chiar în stare să aranjeze lucrurile
astfel încît întreaga masă a elcctronului să fie electromagnetică. Dar
toate aceste teorii au decedat. Este totuşi interesant de discutat despre
unele dintre posibilităţile care au fost sugerate - pentru a vedea efortul
gindirii umane.
Am inceput teoria electricităţii vorbind despre interacţta unei sarcini
cu alta. Am construit apoi o teorie a acestor sarcini ce interacţionează
şi am incheiat cu o teorie a cîmpului. Ne încredem în ea atît de mult
Incit ii permitem să ne dea indicaţii despre forţa unei părţi a unui clectron
asupra alteia. Poate întreaga dificultate este că electronii nu acţionează
asupra lor înşile; poate efectuăm o extrapolare prea mare de la tnteracţia
electronflor separaţi pînă la ideea că un electron interacţionează cu el
însăşi. Prin urmare, au fost propuse unele teorii în care posibilitatea ca
un electron să acţioneze asupra lui însăşi să fie exclusă. Atunci nu mai
există infinitul datortt autoacţiunii. De asemenea, nu mai există nici o
masă electromagnetică asociată cu particula; intreaga masă redevine me-
canică, dar în această teorie există dificultăţi noi.
Trebuie să spunem imediat că asemenea teorii necesită o modificare
a ideii despre cîmpul electromagnetic. Vă reamintiţi că am spus la Început
că forţa asupra unei particule în orice punct era determinată de două
cantităţi - E şi B. Dacă abandonăm "autoforţa" aceasta nu mai poate fi
adevărat, deoarece dacă există un electron într-un loc oarecare, forţa nu
este dată de valorile E şi B totale, ci numai de acele părţi ce se datoresc
altor sarcini. Trebuie astfel să ţinem seama întotdeauna cît din E şi B se
datoreşte sarcinii asupra căreia calculăm forţa şi cît de mult se datoreşte
altor sarcini Aceasta face teoria mult mal complicată, dar se elimină difi-
cultatea infinitului.
Putem astfel, dacă dorim, să spunem că nu există un astfel de lucru
ca electronul acţionînd asupra sa însăşi şi să înlăturăm întregul sistem
de forţe din ecuaţia (28.9). Insă, am aruncat atunci împreună cu aşternu­
tul şi copilul! Din cauză că cel de-al doilea termen din ecuaţia (28.9), tor-
memn În x, este necesar. Forţa corespunzătoare acestui termen face ceva
foarte definit. Dacă o aruncaţi, sînteţi din nou in încurcătură. Cînd acce-
lerăm o sarcină, ca radiază unde electromagnetice; astfel ea pierde ener:
gte. Prin urmare, pentru a accelera o sarcină avem nevoie de mai multa
INCERCARI DE A MODIFICA TEORIA LUI MAXWELL 567

forţă decît este necesară pentru a accelera un obiect neutru de aceeaşi

masă; astfel, energia nu s-ar conserva Viteza cu care efectuăm lucrul
asupra unei sarcini care este accelerată trebuie să fie egală cu viteza de
pierdere prin radiaţie a energiei. Am vorbit despre acest efect mai
înainte - este numit frinarea de radiaţie. Trebuie totuşi să răspundem
la întrebarea: de unde provine forţa suplimentară împotriva căreia trebuie
să efectuăm acest lucru? Cînd radiază o antenă mare, forţa provine din
influenţa unei părţi a curentului antenei asupra alteia. Pentru un singur
electron accelerat ce radiază în vid s-ar părea să existe un singur loc
de unde ar putea preveni forţa - acţiunea unei părţi a electronului asupra
unei alte părţi.
Regăsim in capitolul 32 al volumului că o sarcină oscilantă radiază
energia cu viteza
(28.10)

Să vedem ce obţinem pentru viteza de efectuare a lucrului asupra unui

electron impotriva forţei de autoacţtune din ecuaţia (28.9). Viteza de
electuare a lucrului este forţa înmulţită cu viteza, sau Fx
dW e"" 2e·····
dţ"=a;;;;;xx-S-;tXx+ (28.11)
d;,!
Primul termen este proporţional cu şi, prin urmare corespunde
dt
tocmai la viteza de variaţie a energiei cinetice !..2 mv2, asociată la masa
electromagnetică. Cel de-al doilea termen ar trebui să corespundă la
puterea radiată, din ecuaţia (28.10). Dar este diferit. Discrepanţa provine
din faptul că termenul din ecuaţia (28.11) este adevărat în general, în
timp ce ecuaţia (28.10) este adevărată numai pentru o sarcină cscilantă.
Putem arăta că, dacă mişcarea sarcinii este periodică, cei doi termeni
sint echivalenţi. Pentru a face aceasta, transcriem cel de-el doilea termen
al ccuaţiei (28.11) ca
_~~-i(~'~) +.!~(xY~
S vadi Se'
ceea ce este tocmai o transformare algebrică. Dacă mişcarea electronului
este periodică, cantitatea xx
revine periodic la aceeaşi valoare, astfel
că dacă luăm media dcrtvatei sale in timp, obţinem zero. Cel de-al trei-
lea termen, însă, este întotdeauna pozitiv (este un pătrat); astfel media
sa este de asemenea pozitivă. Acest termen dă lucrul net efectuat şi este
tocmai egal cu ecuaţia (28.10).
Termenul în x'
al forţei de autoacţtune din ecuaţia (28.9) este nece-
sar pentru a avea conservarea energiei în sisteme radiante, şi nu-l putem
îndepărta. A fost, de fapt, unul din triumfurile lui Lorentz să arate că
 MASA ELECTROMAGNETICĂ
568

există o astfel de forţă şi că ea provine din acţiunea electronulut asupra

sa însuşi. Trebuie să credem i~. ideea acţiunii electronului asupra sa
însuşi şine trebuie termenul in z. Problema este, cum putem obţine acel
termen fără a obţine primul termen in ecuaţia (28.9), care dă toată în-
curcătura. Nu ştim cum. Vedeţi că teoria clasică a electronulut s-a 8u10-
impins într-un colţ strîmt.
Au existat mai multe alte încercări de a se modifica legile pentru
a indrepta lucrurile. O cale, propusă de Born şi Infeld, este de a schimba
ecuaţiile lui Maxwell Într-un mod complicat, astfel încît ele nu mai sint
Itntare. Atunci energia electromagnetică şi momentul pot fi făcute să
rezulte finite. Dar legile ce le sugerează ei prczlc fenomene care nu au
fost observate niciodată. Teoria lor suferă, de asemenea, de o altă difi-
cultate la care vom ajunge mai tirziu, care este comună la toate încer-
cările de a evita dificultăţile ce le-am descris.
Următoarea posibilitate specială a fost sugerată de Dlrac. El a spus:
să admitem că un electron acţionează asupra sa însuşi prin cel de-al
doilea termen din ecuaţia (28.9), dar nu prin primul. A avut atunci o
idee ingenioasă de a-l elimina pe primul, dar nu şi pe celălalt. Priviţi, a
spus el, atunci cînd luăm numai soluţiile undelor retarâate ale ecuatiilor
lui Maxwell, facem o presupunere specială; dacă am fi luat, in loc, undele
în avans, am fi obţinut ceva diferit. Formula pentru autofortă ar fi fost

(28.12)

Această ecuaţie este exact ca ecuaţia (28.9), exceptînd semnul termenului

al doilea şi semnele unor termeni de ordin superior ai seriei. [Schimbarea
de la unde retardatc la unde în avans este echivalentă cu schimbarea
semnului lui t pretutindeni. Singurul efect asupra ecuaţiei (28.9) este de
a schimba semnul tuturor derivatelor impare]. Astfel, a spus Dirac, să
elaborăm noua regulă că un electron acţionează asupra sa însuşi cu jumă­
tate din diferenţa dintre cîmpurile retardate şi în avans ce le produce el.
Diferenţa dintre (28.9) şi (28.12), împărţită la doi, este atunci
2 e' ...
F= - 3" -;;; .c-l-termcnt superiori.

In toţi
termenii superiori, raza a apare în numărător la o oarecare putere
pozitivă. Prin urmare, cînd trecem la limita unei sarcini punctiformc
obţinem numai un singur termen - exact ceea ce e necesar. În acest mod.
Dirac a obţinut forţa de Irînare de radiaţie fără niciuna din forţele iner-
ţiale. Nu există masă electromagnetică şi teoria clasică este salvată -
dar pe seama unei presupuneri arbitrare despre autoforţă.
Arbitrarietatea presupunerii suplimentare a lui Dirac a fost înlă­
turată, cel puţin Într-o anumită măsură, de Wheeler şi Feynman, care
au propus o teorie şi mai stranie. Ei au sugerat că sarcinile punctiforrne
interacţionează numai cu alte sarcini, dar că interacţiunea este jumătate
 INCERCARI DE A MODTFICA TEORIA LUI MAXWELL

prin undele în avans şi jumătate prin undele retardate. Se constată în

"'"
modul cel mai surprinzător, că în cele mai multe situaţii nu aţi obser-va
nici un efect al undelor în avans, dar că ele au efectul de a produce toc-
mai forţa de frtnaro de radiaţie. Frtnarea de radiaţie nu se datoreşte
acţiunii electronujut asupra sa însuşi, ci următorului efect particular.
Cînd un electron este accelerat la momentul t, el acţionează asupra tutu-
ror celorlalte sarcini din lume la un moment ulterior t' =t+r/c (unde r
este distanţa pînă la celelalte sarcini), din cauza undelor retardate. Dar
atunci celelalte sarcini reacţionează înapoi asupra electronulut iniţial prin
undele lor în avans care vor ajunge la momentul t", egal cu t' minus T;I C,
care este evident tocmai t, (Ele reacţionează şi cu undele lor ret.ardate,
dar aceasta corespunde tocmai la undele "reflectate" normal.) Combinaţia
undelor avansate şi a celor retardate înseamnă că, în momentul în care
este accelerată, o sarcină oscilantă simte o forţă din partea tuturor sar-
cinilor care "urmează să" absoarbă undele radiate de aceasta. Vedeţi la
ce straşnică încurcătură au ajuns oamenii încercînd să obţină o teorie a
electronului!
Vom descrie acum încă o altă variantă de teorie, pentru a arăta la
ce se gîndesc oamenii cînd sint pasionaţi. Aceasta este o altă modificare
a legilor electrodinarnicii , propusă de Bopp. înţelegeţi că, o dată ce aţi
decis să modificaţi ecuaţiile electromagnettsmului, puteţi începe de unde
doriţi. Puteţi modifica legea forţei pentru un electron, sau puteţi mo-
difica ecuaţiile lui Maxwell (aşa cum am văzut în exemplele ce le-am
descris), sau puteţi face o modificare în altă parte. O posibilitate este de
a modifica formulele ce dau potenţialele in funcţie de sarcini şi curenţi.
Una dintre formulele noastre ne-a arătat că potenţialele într-un punct
oarecare sînt date de densitatea de curent (sau sarcină) în fiecare alt
punct la un timp anterior. Folosind notaţia noastră cuadrivectorială pen-
tru potenţiale, scriem
A,}l,t)=~\iI[l, t-f'n!c)dVz' (28.13)
4:n:E oC J '1'

Ideea minunat de simplă a lui Bopp este următoarea: poate că încurcătura

provine din factorul llr în integrală. Să spunem că am fi început pre-
supunînd -doar că potenţialul într-un punct depinde de densitatea de
sarcină in orice alt punct ca o funcţie oarecare de distanţă dintre puncte,
să Spunem ca f(rd. Potenţialul total in punctul (1) va fi dat atunci prin
integrala din iH înmulţit cu această funcţie, pe întregul spaţiu

Aceasta e totul. Nici o ecuaţie diferenţială, nimic altceva. Incă un lucru.

Cerem de asemenea ca rezultatul să fie relativtst invariant, Astfel, prin
"distanţă" ar fi trebuit să luăm "distanţa" invariantă dintre două puncte

1,
 MASA ELECTROMAGNETICA
510

in spaţiu-timp. Această distanţă la pătrat (pină la un semn ce nu con-

tează) este
..$:.
= c2(t1- t 2)2-r: =
s c2(tt-t2)!_(Xt-x!)!-(Yt-Y2)!-(Z{-zz)!. (28.14)
Astfel, pentru o teorie relativist invariantă ar trebui să luăm o funcţie

a'

Fig. 28.4. Funcţia F(s2)

.'
folosită in teoria
b
nelccală a lui Bopp.

<oarecare de mărimea SI2 sau, ceea ce este acelaşi lucru, o funcţie de sti
Astfel, teoria lui Bopp spune că

A/l ,ti) = ~ j ~(2.t2) F (s~2)dV2dt2' (28.15)

(Integrala trebuie, evident, să fie extinsă asupra volumului cuadridimen-
sional dt zdx zdY2dzz.)
tl'ot ce rămîne este de a alege o funcţie corespunzătoare pentru F.
Presupunem numai un lucru despre F - că este foarte mic, cu ex-
cepţia cazului cînd argumentul său este vecin cu zero - astfel că un
grafic al lui F ar fi o curbă cum este cea din figura 28.4. Ea este un
virf ascuţit, cu o arie finită, centrată in jurul lui S2=O, şi cu o lărgime
care putem spune că este aproximativ a2• Putem spune, grosier, că atunci
cînd calculăm potenţialul în punctul (1), numai acele puncte (2) produc
'un efect apreciabil pentru care sT2=C2(t2-tJl2-rf:2 este în vecinătatea
±a 2 a lui zero. Putem indica aceasta spunînd că F este important numai
pentru
(2B.16)

Puteţi să scrieţi acest lucru mai corect matematic, dacă doriţi, dar
-aceasta este ideea.
Să presupunem acum că a este foarte mic în comparaţie cu di-
mensiunea obiectelor obişnuite, ca motoarele, generatoarele şi altele ase-
INCERCARI DE A MODIFICA TIC,ORIA LUI MAXWELL
Si!

mănătoare, astfel că pentru probleme normale Tt2;>"> a. Atunci ecuaţia

(28.16) spune că sarcinile contribuie la integrala ecuatlet (28.15) numai
cind t1"..~t2 este în domeniul mic

C(t l - t2)= Yr12 ± a 2 ~ "ra'\ / 1± a: .

V Ti.

Deoarece aZ/rf. «1, rădăcina pătrată poate fi aproximată prin 1 ±az/2rî2,

astfel că

Care este semnificaţia? Acest rezultat spune că singurele timpuri t o

care sînt importante în integrala lui AII sînt acelea ce diferă de timpul t;,
la care dorim potenţialul, prin întîrzierea Tizlc - cu o corecţie neglijabilă
atîta vreme cît T12» a. Cu alte cuvinte, această teorie a lui Bopp tinde
spre teoria lui Maxwell - atîta vreme cît sintem departe de orice sar-
cină - în sensul că ea dă efectele de undă retardată.
Putem, de fapt, să vedem aproximativ cît urmează să dea integrala
ecuaţiei (28.15). Dacă integrăm întîi În raport cu t z de la -co la + OJ,
mentinîndu-l pe rre fixat - atunci S~2 variază de asemenea de la -ce
la +co. Intreaga contributie a integralei provine din t 2 într-un interval
mic de lărgime dt z= 2 X a.2f2r 1tc, centrat în tt-TJt/C. Să Spunem că funcţia
F(S2) are valoarea K in S2=0; atunci integrala asupra lui t 2 dă aproxima-
tiv Kj dt2 , sau

Ar trebui, evident, să luăm valoarea lui j la t2=tt-Tt'l/c, astfel că ecua-

ţia(28.15) devine
r
Ka" i ll (2,f, - T,. /C}
A Il (I,t 1 ) = D J ',2 "dV2 •
Dacă alegem K=q2c/41tioa2, ne-am reintors inapoi la solutia potenţialului
retardat a ecuaţiilor lui Maxwell - incluzind automat dependenţa de
l/r! Şi totul a rezultat din afirmaţia simplă că potenţialul într-un pune;
in spaţiu-timp depinde de densitatea de curent in toate celelalte puncte
din spaţiu-timp, dar cu un factor de pondere care este o oarecare funcţie
îngustă de cuadridistanţa dintre cele două puncte. Această teorie prezi~
de asemenea o masă electromagnetică finită pentru electron, iar energia
şi masa au relaţia corectă pentru teoria relativităţii. Ele trebuie să aibă
relaţia corectă, deoarece teoria este relativlst invariantă de la început
şi totul pare să fie corect.
Există, însă, o obiecţie fundamentală la această teorie şi la toate
celelalte teorii pe care le-am descris. Toate particulele ce le cunoaştem
ascultă de legile mecanicii cuantice, deci trebuie făcută o modificare a
 MASA ELECTROMAGNETICA
'12
electrodinamicii. Lumina se comportă ca fotonii. Ea nu ascultă 100% de
teoria lui Maxwell. Astfel teoria electrodinamică trebuie să fie modificată.
Am menţionat deja că ar putea fi o pierdere de timp să lucrăm atit de
greu pentru a îndrepta teoria clasică, deoarece s-ar putea întîmpla ca
în electrodinamica cuantică dificultăţile să dispară sau să poată fi rezol-
vate in vreun alt mod. Dar dificultăţile nu dispar in electrodfnamtca
cuantică. Acesta este unul dintre motivele pentru care oamenii au chel-
tuit atit de mult efort incercind să îndrepte dificultăţile clasice, sperind
că dacă ar putea să indrepte dificultatea clasică şi apoi să facă modifică­
rile cuantice totul ar fi indreptat. Teoria lui Maxwell îşi menţine dificul-
tăţile sale şi după ce sînt efectuate modificările cuantice.
Efectele cuantice produc unele modificări - formula pentru masă
este modificată şi apare constanta lui Planck fi - dar răspunsul rezultă
totuşi infinit, dacă nu tăiaţi integrarea de la o anumită valoare în sus -
exact cum trebuie să oprim integralele clasice la r=a. Iar răspunsul de-
pinde de cum opriţi Integralele. Nu putem, din păcate, să vă demonstrăm
Bici că dificultăţile sint de fapt aceleaşi, in esenţă, deoarece am dezvoltat
atît de puţin mecanica cuantică şi chiar mai puţin clcctrodinamlca cuan-
tică. Trebuie să ne credeţi pe cuvint că teoria cuantică a electrodinamtcil
lui Maxwell dă o masă infinită pentru un clectron punctiform.
Se constată, însă, că nimeni nu a reuşit vreodată să elaboreze o
teorie cuantică consistentă pornind de la oricare din teoriile modificate.
Ideile lui Born şi Infeld nu au fost elaborate niciodată satisfăcător într-o
teorie cuantică. Nici teoriile cu undele retardate şi în avans ale lui Dtrac,
sau Wheeler şi Feynman, nu au fost niciodată elaborate satisfăcător
într-o teorie cuantică. Teoria lui Bopp nu a fost nici ea elaborată într-o
teorie cuantică satisfăcătoare. Astfel, azi nu există soluţia cunoscută a
acestei probleme. Nu ştim cum să elaborăm o teorie consistentă - in-
cluzînd mecanica cuantică - care să nu producă o valoare infinită pen-
tru energia proprie a unui clectron sau a oricărei sarcini punctiforme.
Şi, în acelaşi timp, nu există o teorie satisfăcătoare care să descrie o
sarcină nepunctiformă. Aceasta este o problemă nerezolvată.
Dacă vă decideţi să vă grăbiţi să elaboraţi o teorie în care acţiunea
unui eleetron asupra sa însuşi este complet eliminată, astfel încît masa
electromagnetică nu mai are sens, şi apoi să elaboraţi din ea o teorie
cuantică, ar trebui să fiţi preveniţi că este sigur că sînteţi în încurcătură.
Există dovadă experimentală clară a existenţei Inerţiei electromagnetice
- există dovadă că o parte a masei particulelor încărcate este de origine
electromagnetică.
Se Spune de obicei, în cărţile mai vechi, că deoarece Natura nu ne
va da cadou două particule - una neutră şi una încărcată, dar în rest
identice - nu vom fi niciodată în stare să spunem cît din masă este
electromagnetică şi cît este mecanică. Dar se constată că Natura a fost
destul de generoasă să ne dea cadou exact astfel de obiecte, astfel că
comparind masa observată a celei încărcate cu masa observată a celei
neutre, putem spune dacă există vreo masă electromagnetică. De excm-
 INCERCARI DE A MODIFICA TEORIA LUI MAXWELL
573

plu, există neutroni şi protoni. Aceştia interacţionează cu forţe imense

- forţele nucleare - a căror origine este necunoscută. Insă, după cum
am descris deja, forţele nucleare au o proprietate remarcabilă. Atîta
vreme cît ne referim la ele, neutronul şi protonul sint exact identici.
Forţele nucleare intre neutron şi neutron, neutron şi proton şi proton
şi proton sint toate identice atît cît putem spune. Numai micile forţe
electromagnetice sint diferite; electric, protonul şi neutronul sînt tot atit
de diferite ca noaptea şi ziua. Aceasta este exact ce am dorit. Există
două particule, identice din punctul de vedere al interacţiilor tari, dar
diferite electric. Iar ele au o diferenţă mică a maselor. Diferenţa de
masă dintre proton şi neutron - exprimată ca diferenţă intre energii de
repaus mc 2, in unităţi de MeV, este aproximativ 1,3 Mev, care este apro-
ximativ de 2,6 ori masa electronului. Teoria clasică ar prezice atunci
o rază de aproximativ intre şi i- i
din raza clasică a electronului, deci
aproximativ 10-13 cm. Evident, ar trebui să se folosească de fapt teoria
cuantică, dar printr-un accident straniu, toate constantele - 2 :n: şi Îi
etc., se combină astfel că teoria cuantică dă aproximativ aceeaşi rază
ca teoria clasică. Singura dificultate este că semnul e greşit! Neutronul
este mai greu decît protonul.
Natura ne-a dat de asemenea cîteva alte perechi - sau triplet! de
particule ce apar a fi exact aceleaşi, exceptînd sarcina lor electrică.
Ele interacţionează cu protoni şi neutroni, prin aşa-numitele interactu
"tari" ale forţelor nucleare. In astfel de Interactu. particulele de un tip
dat - să spunem mezonti n; - se comportă in toate privinţele ca un
singur obiect, exceptind. influenţa sarcinii lor electrice. în tabela 28.1

Tabela 28.1
Masele particulelor

Particula Sarcina (Qe) Masa (MeV) 1) (!>leVi

n (neutron) O 939,5
p (prcton) +1 938.2- -1,3

(n-mezon] O 15'>,0
" ±1 W9,6 +01,6
K (Kcrnezon] O 497,8
±I 493,9 -3,9

~ (sigma) O 1191,5
+1 1189,4 -2,1
- 1 1196,0 +4,5
1) Am _ (masa particulci încărcatej-c-Irnasa celei neutre).

I~

ii
 MASA ELECTROMAGNETICĂ
57'
dăm o listă de astfel de particule, împreună cu masele lor măsurate.
Mezonii :It încărcaţi - pozitiv sau negativ - au o masă de 139,6 MeV,
dar mezonul :1t neutru este cu 4,6 MeV mai uşor. Credem că această
diferenţă de masă este electromagnetică; ea ar corespunde la o rază a
particulei de 3 la 4.10-14 efi, Veţi vedea din tabelă că diferenţele de
masă ale celorlalte particule sint de obicei de acelaşi ordin de mărime.
Dar dimensiunile acestor particule pot fi determinate prin alte me-
tode, de exemplu prin diametrele ce par să le aibă in ciocniri la energie
înaltă. Astfel, masa electromagnetică pare să fie, în general, in concor-
danţă cu teoria electromagnetică, dacă oprim integrarea energiei cîm-
pului la aceeaşi rază, obţinută prin aceste metode diferite. Din această
cauză credem că diferenţele reprezintă masa electromagnetică.
Vă îngrijorează neîndoielnic semnele diferite ale diferenţelor de masă
în tabelă. Este uşor de văzut de ce particulele încărcate ar trebui să
fie mai grele decît cele neutre. Dar cum stăm cu acele perechi ca pro-
tonul şi neutronul, unde masele măsurate rezultă în sens opus? Ei bine,
se constată că aceste particule sint complicate şi calcularea masei elec-
tromagnetice pentru ele trebuie să fie mai îngrijită. De exemplu, deşi
neutronul nu are sarcină netă, el are În interior o distribuţie de sar-
cină - numai sarcina netă este zero, De fapt noi credem că neutronul
arată - cel puţin uneori - ca un proton avind un mezon 1t negativ
intr-un "nor'l în jurul său, aşa cum e arătat În figura 28.5. Deşi neutre-
nul este "neutru", din cauză că sarcina sa totală este zero, există totuşi
energii electromagnetice (de exemplu, el are un moment magnetic), astfel

1'.:

Fig. 28.5. Un neutron poate exista, din cind in

cind, ca un proton înconjurat de un mezon ';Jr ne-
gativ.

că nu este uşor de spus care-i semnul diferenţei de masă electromagne-

tică, fără o teorie detaliată a structurii interne.
Dorim doar să accentuăm aici următoarele aspecte: (1) teoria electro-
magnetică prezice existenţa unei mase electromagnetice, dar făcînd ast-
fel ea se autodistruge, deoarece nu este consistentă - şi acelaşi lucru
est~ valabil şi în modificările cuantice; (2) există o evidenţă experimen-
tală pentru existenţa masei electromagnetice; (3) toate aceste mase sînt
aproximativ aceleaşi ca masa unui electron. Ne reintoarcem astfel din
nou la ideea originală a lui Lorentz - poate intreaga masă a electro-
nului este pur electromagnetică, poate întreaga valoare de 0,511 MeV
 C1MPUL FORŢELOR NUCLEARE
575

se datoreşte electromagnetismului. Este sau nu este? Nu am obţinut pînă

acum o teorie, astfel că nu putem spune nimic cu certitudine.
Trebuie să menţionăm încă o informaţie, care este foarte supără­
toare. Există o altă particulă în lume numită un miuon - sau mezon ţl
- care, atit cît putem spune, nu diferă prin nimic altceva de un elec-
tron decît prin masa sa. El se comportă in toate privinţele ca un elec-
tron: interacţionează cu neutrinii şi cu cîmpul electromagnetic şi nu are
forţe nucleare. El nu face nimic diferit de ceea ce face electronul _
cel puţin nimic Ce nu poate fi înţeles ca o consecinţă a masei sale mai
mari (de 206,77 ori masa electronului). Prin urmare, de fiecare dată
cind cineva obţine pînă la urmă explicaţia masei unui electron, el va
trebui să-şi bată capul de unde-şi primeşte miuonul masa sa. De ce?
Deoarece, indiferent ce face electronul, rruuonul face acelaşi lucru _
astfel că masa ar trebui să rezulte aceeaşi. Există dintre aceia care cred
cu fidelitate in ideea că miuonul şi electronul sint aceeaşi particulă şi
că, în teoria finală a masei, formula pentru masă va fi o ecuaţie pătra­
tică cu două rădăcini - una pentru fiecare particulă. Există de aseme-
nea unii care propun că formula va fi o ecuaţie transcedentală, cu un
număr infinit de rădăcini, şi caută care trebuie să fie masele celorlalte-
particule din serie şi de ce nu au fost descoperite aceste particule Încă.

28.6. Cimpul forţelor nucleare

Am dori să facem încă unele remarci despre partea de masă a par-

ticulelor nucleare care nu este electromagnetică. De unde provine această
fracţiune mare? Există alte forţe in afara electrodinamicii - ca forţele-
:r,\ nucleare - care-şi au propriile lor teorii de cîmp, deşi nimeni nu ştie
i:': dacă teoriile obişnuite sînt Corecte. Aceste teorii prezic, de asemenea,
.,", o energie a cîmpului care dă particulelor nucleare un termen de masă
l' analog cu masa electromagnetică; putem să o numim "masa cîmpului
1,\,/,: x-mezonic''. Este probabil foarte mare, din cauză că forţele sint mari şi
1.1';,4.. , este originea posibilă a masei particulelor grele. Dar teoriile de cîmp
, ,):;, mezonic sînt într-un stadiu şi mai rudimentar. Chiar şi cu teoria dez-
; i1': voltată a electromagnetlsmului, am găsit că e imposibil să mergem din-

I
;: ~ :- . colo de primul început, pentru a explica masa electronulut Cu teoria
'!ii mezorulor, avem un eşec.
':,1::' Putem folosi un moment pentru a schiţa teoria mezonilor, din cauza

'\.';" .;: '

~.i :., .
'.'.... legăturii sale interesante cu electrodlnanuca. In electrodinamtcă, cîmpul
poate fi descris în funcţie ~2~~ ~~:~~:tenţÎal care satisface ecuaţia

1-"'
lI, ,~i+_,
~r.
:~W:~'
Am văzut acum că pot fi radiate părţi de cîmp la distanţă, astfel încît
ele există separate de surse. Acestea sînt fotonii de lumină şi ei sînt

de o ecuatie " " - " " ' ; ; , :".'"

... MASA ELECTROMAGNETICA

S-a tras concluzia că cimpul forţelor nucleare ar trebui să aibă "fotanii"

săi proprii - ei vor fi probabil mezenii J( - şi că aceştia ar trebui să fie
descrişi printr-o ecuaţie diferenţială analogă. (Din cauza slăbiciunii mintit
omeneşti, nu ne putem gîndi la ceva într-adevăr nou; rationăm prin ana-
logie cu ceea ce ştim.) Astfel, ecuaţia mezonilor ar putea fi D2C1l=O
unde 4> ar putea fi un cuadrivector diferit sau, poate, un scalar. Se
constată că pianul nu are polanzare, deci <1> ar trebui să fie un scalar.
Cu ecuaţia simplă D~<I>=O, cîmpul mezonic ar varia cu distanţa de la
-sursă ca l/r t , exact cum face cîmpul electric. Dar noi ştim că forţele
nucleare au raze de acţiune mult mai mici, astfel incit ecuaţia simplă
nu va fi aplicabilă. Există un mod in care putem schimba lucrurile fără
a distruge Invarianta relatlvistă; putem adăuga sau scădea din d'alem-
bertian o constantă înmulţită cu <P. Astfel, Yukawa a sugerat că cuantcle
libere ale cimpului forţelor nucleare ar putea satisface ecuaţia
D 2 <P- 1J, 2 <p = O (2S.17)
unde u 2 este o constantă - adică un scalar invariant. (Deoarece L"? este
un operator diîerentlal scalar, în patru dimensiuni, invananta sa nu e
modificată dacă adăugăm la el un alt scalar.)
Să vedem ce dă ecuaţia (28.17) pentru forţa nucleară cînd lucrurile
nu variază în timp. Dorim o soluţie simetrică sferic a ecuaţie!
'V 2<P_1l 2<p = O
în jurul unei surse punctiforme aşezate, să spunem, în origine. Dacă <p
depinde numai de r, ştim că

"
r ,r'
\7'<I>~ -1 -(,<1».

Avem astfel ecuaţia

sau

Luînd pe (r<l» ca variabila noastră dependentă, aceasta e o ecuaţie pe

care am văzut-o de mai multe ori. Soluţia ei este
rc1>=Ke±w
Clar că cD nu poate deveni infinit pentru r mare, astfel că semnul + in
exponent este înlăturat. Soluţia este

(28.18)
 CIMPUL FORŢELOR NUCLF..ARE

Această funcţie este numită potenţial Yukawa. Pentru o forţă atractivă,

K este un număr negativ, a cărui mărime trebuie să fie ajustată pentru
a concorda cu intensitatea forţelor observată experimental.
Potenţialul Yukawa al forţelor nucleare descreşte mai repede decît
1Jr prin factorul exponenţial. Potenţialul -- şi deci forţa - scade la zero
mult mai repede decit 1/r pentru distanţe dincolo de 1/r, aşa cum e
arătat în figura 28.6. Sfera de acţiune a forţelor nucleare este mult mai
mică decît aceea a forţelor electrostatice. S-a găsit experimental că for-

\
\
\
\
\
\-7/'
\
-,
<,

Fig. 28.6. Potenţialul Yukawa e-Wlr,

t
'- -- ---
comparat cu potenţialul Coulomb 1/1. 1iJ'
tele nucleare nu se extind la mai mult de aproximativ 10-13 cm. Astfel
).1"""'1015 m-".
In sfîrşit, să ne uităm la soluţia undelor libere a ecuaţtet (28.11).
Dacă înlocuim

in ecuaţia (28.17), obţinem că

~-k'-f1.2=O,
c

Legind frecvenţa de energie şi numărul de unde de moment, aşa cum

am făcut la finele capitolului 36 al volumului I, obţinem
E'
-:; __p2 =fJ.2fl2

l ceea ce spune că "fotonul" Yukawa are o masă egală cu ~ . Dacă folo-

stm pentru u valoarea estimată, 10 15 m--t,
o
care dă sfera de acţiune

,
37 - Fizica modernă vot. II.
" ti'.',
J

s-
 MASA ELECTROMAGNETICA
578

observată a forţelor nucleare, masa rezultă a fi 3.10-25 gm, sau 170 MeV,
care este aproximativ masa observată a mezonului n. Astfel, printr-o
analogie cu electrodmamica, am spune că mezonul 1t este "fotonul(( cîm-
pului forţelor nucleare. Dar am împins acum ideile electrodinamicii în
regiuni în care ele ar putea să nu mai fie de fapt valabile - am trecut
dincolo de electrodinamică, la problema forţelor nucleare.
 29. Mişcarea sarcinilor în cîmpuri electrice şi magnetice

29.1. Mişcarea într-un cîmp electric sau magnetic uniform

Dorim să descriem acum - mai mult într-un mod calitativ - miş­

cările sarcinilor in diferite condiţii. Cele mai multe din fenomenele
interesante în care sarcinile se mişcă in cîmpuri, apar În situaţii foarte
complicate, cu multe, multe sarcini ce interacţionează una cu alta. De
exemplu, cind o undă electromagnetică trece printr-un bloc de substanţă
sau o plasmă, bilioane şi bthoane de sarcini interacţionează cu unda şi
intre ele. Vom ajunge la astfel de probleme mai tîrziu, dar acum dorim
doar să discutăm problema mult mai simplă a mişcărilor unei singure
sarcini Într-un cîmp dat. Putem neglija aici toate celelalte sarcini -- ex-
ceptînd, evident, acele sarcini şi acei curenţi care există undeva pentru
a produce cîmpurile ce le vom presupune,
Ar trebui probabil să ne întrebăm mai intii despre mişcarea unei
particule intr-un cîmp electric uniform. La viteze mici, mişcarea nu este
deosebit de interesantă - ea este doar o mişcare cu acceleraţie uniformă
in direcţia cimpului. Insa, dacă particula primeşte suficientă energie
pentru a deveni relativtstă, atunci mişcarea devine mai complicată. Dar
vă vom lăsa dv. rezolvarea acestui caz, ca să vă amuzaţi.
Considerăm, apoi, mişcarea Într-un cîmp magnetic uniform, în
absenţa cîmpului electric. Am rezolvat deja această problemă - o soluţie
este că particula merge pe un cerc. Forţa magnetică qvXB este Întot-
deauna perpendlculară pe mişcare; astfel ~~ este perpendiculeră pe p şi
d,
are mărimea vpjR, unde R este raza cercului
I "

!Y Raza orbitei circulare este atunci

R=E...· (29,1 )

l
qB
 MIŞCAREA SARCINILOR îN c1MpURI ELECTRICE ŞI MAGNETICE
580

Aceasta este doar o posibilitate. Dacă particula are o componentă a

mişcării sale de-a lungul direcţiei cîmpului, acea mişcare este constantă,
deoarece nu poate exista o componentă a forţei magnetice în direcţia
cîmpului. Mişcarea generală a unei particule într-un cîmp magnetic uni-
form este o mişcare cu o viteză constantă, paralelă cu B şi o mişcare
circulară, perpendiculară pe B - traiectoria este deci o elice cilindrică
(fig. 29.1). Raza elicei este dată de Ecuaţia (28.1) dacă înlocuim p prin 'lJ.l,
componenta momentului pcrpendiculară pe cîmp.

Fig. 29.1. Mişcarea unei particule intr-un

cîmp magnetic uniform.

29.2. Analiza momentelor

Un cîmp magnetic uniform este folosit adesea la construirea unui

"analizor de momente", sau "spcctromctru de momente" pentru particule
Încărcate avînd energic Înaltă. Să presupunem că sînt injectate particule
Încărcate într-un cîmp magnetic uniform, în punctul A din figura 29,2. a,
cîmpul magnetic fiind perpendicular pe planul figurii. Fiecare particulă
va evolua pe o orbită care este un cerc de rază proporţională cu mo-
mentul său, Dacă toate particulele intră perpendicular pc marginea cîm-
pului, ele vor părăsi cîmpul la o distanţă x (de la A) care este propor-
ţională cu momentul lor p. Un contor aşezat într-Un punct oarecare, cum
ar fi C, va detecta numai acele particule al căror moment este Într-un
interval ăp În vecinătatea momentului p=qBx/2.
Evident, nu este necesar ca particulele să parcurgă 180 înainte de
0

a fi număi-ate, dar aşa-numitul "spcctrometru de 180";; are o proprietate

specială. Nu este necesar ca toate particulele să intre perpendicular pe
marginea cîmpului. Figura 29,2, b arată traiectoriile a trei particule, toate
cu acelaşi moment, dar intrind in cîmp sub unghiuri diferite, Vedeţi că
ele iau traiectorii diferite, dar toate părăsesc cimpul foarte aproape de
ANALIZA MOMENTELOR 581

punctul C. Spunem că există un "focar • O astfel de proprietate de foca-

ll

lizare arc avantajul că în A pot fi acceptate unghiuri mai mari - desi

este impusă de obicei o oarecare limită, aşa cum e arătat in figură.
O acceptantă unghiulară mai mare înseamnă, de obicei, că sint numă­
rate mai multe particule intr-un timp dat, scăzînd timpul necesar pentru
o măsurătoare dată.
Variind cîmpul magnetic, sau mişctnd contorul de-a lungul lui z,
sau folosind mai multe contoare pentru a acoperi un domeniu din X,

Fig. 29.2. Un spectrometru de momente cu

etmp unîi.orm, cu Iocaltzare la 180"; (a)
momente diferite; (b) unghiuri diferite.
(Cimpul magnetic este Îndreptat perpen-
dicular pe planul figut-ii.)

poate fi măsurat "spectrul!' momentelor in fasciculul incident. [Prin spec-

trul .anomentelor« f(P) înţelegem că numărul particulelor cu momentele
între p şi (P+dp) este f(p)dp.] Astfel de măsurători au fost făcute, de
exemplu, pentru a determina distribuţia de energii în dezintegrarea 1)
a diferitelor nuclee.
Există multe alte forme de spectrometre de momente, dar noi vom
descrie doar încă unul, care are un unghi solid de acccptentă deosebit
de mare. El se bazează pe orbitele elicoidale intr-un cîmp uniform, cum
este cea arătată in figura 29.1. Să ne gîndim la un sistem de coordonate
Cilindrice (1', 8, z) aşezat cu axa z de-a lungul direcţiei cîmpului. Dacă
o particulă .este emisă din origine, sub un unghi el oarecare faţă de axa z,
ea se va mişca de-a lungul unei spirale a cărui ecuaţie este
p=asinkz,8=bz
 MIŞCAREA SARCINILOR IN CIMPURI ELECTRICE ŞI MAGNETICE

unde a, b şi k sint parametri pe care-i puteţi calcula uşor în funcţie de

p, a şi de cîmpul magnetic B. Dacă reprezentăm distanţa p de la axă
ca o funcţie de z, pentru un moment p dat, dar pentru cîteva unghiuri
de pornire, vom obţine curbe cum sînt cele continue in figura 29.3. (Re-
amintiţi-vă că acesta este tocmai un mod de proiectare a unei traiectorii
elicoidale.) Cînd unghiul dintre axă şi direcţia de pornire este mai mare,
valoarea de vîrf a lui p este mare, dar viteza longitudinală este mai mică;
astfel, traiectoriile pentru unghiuri diferite tind să vină intr-un fel de

Fig. 29.3. Un spectrometru cu cîmp Fig. 29.4. O bobină elipsotdală cu cu-

axial. renţi egali in fiecare interval axial
Ax produce in interior un cîmp mag-
netic uniform.

"focar" în vecinătatea punctului A din figură. Dacă punem o fantă în-

gustă în A, particule cu un domeniu extins al unghiurilor iniţiale pot
totuşi să treacă prin ea şi să ajungă pe axă, unde ele pot fi numărate
de detectorul lung D.
Particule ce părăsesc sursa în origine cu un moment mai mare, dar
sub aceleaşi unghiuri, urmează drumuri arătate prin liniile întrerupte
şi nu trec prin fanta din A. Astfel, aparatul selecţionează un interval
mic de momente. Avantajul asupra primului spectromctru descris este
că fanta A şi fanta A' pot fi un inel, astfel că sint acceptate particule
care părăsesc sursa într-un unghi solid destul de mare. Este folosită o
mare fracţiune de particulele din sursă - un avantaj important pentru
surse slabe sau pentru măsurători foarte precise.
Se plăteşte un preţ, însă, pentru acest avantaj, deoarece este necesar
un volum mare de cîmp magnetic uniform, şi aceasta este practic de
obicei numai pentru particule de energie joasă. Un mod de a produce un
cîmp uniform, vă reamintiţi, este de a înfăşura o bobină pe o sferă, cu
o densitate superficială de curent proporţională cu sinusul unghiului.
Puteţi arăta de asemenea că acelaşi lucru e adevărat pentru un elipsoid
de rotaţie. Astfel, spectrometrc de acest tip sint adesea construite prin
o LENTILA ELECTROSTATIC!\.
583

tnîăşurarea unei bobine eliptice pe un cadru de lemn (sau aluminiu). Tot

ce este necesar, este ca intensitatea curentului in fiecare interval de dis-
tanţă axială ;ix să fie acelaşi, aşa cum e arătat în figura 29.4.

29.3. O lentilă electrostatlcă

Focalizarea particulelor are mai multe aplicaţii. De exemplu, elec-

tronii care părăsesc catodul intr-un tub de televiziune sint aduşi spre
un focar pe ecran - pentru a produce o pată fină. In acest caz se do-
reşte să se ia electroni cu aceeaşi energie, dar cu unghiuri iniţiale dife-
rite şi să se aducă împreună într-o pată mică. Problema este asemănă­
toare Cu focalizarea luminii cu o lentilă, iar dispozitivele care efectuează
operaţia corespunzătoare pentru particule sînt de asemenea numite
lentile.
Un exemplu de lentilă electronică este schiţată în figura 29.5. Este
o lentilă electrostatică. a cărei operaţie depinde de cîmpul electric dintre
două electrode adiacente. Funcţionarea ei poate fi înţeleasă considerînd
ceea ce se întîmplă cu un fascicul paralel care intră din stinga. Cînd
clectronit ajung in regiunea a, ei simt o forţă cu o componentă laterală
şi obţin un impuls oarecare ce-i deviază spre axă. Aţi putea crede că ei
ar obţine un impuls egal şi opus în regiunea b, dar nu este aşa. În clipa
cînd electronii ajung în b, ei au cîştigat energic şi astfel petrec un timp
mai scurt în regiunea b. Forţele sint aceleaşi, dar timpul este mai scurt,
astfel că impulsul este mai mic. Trecînd prin regiunile a şi b există un

@23 @
i
Fig. 29.5. O
c§; j r§0 i V
lentilă electrostatică. Liniile de cimp arătate
=
sînt "linii de
jorţă'', adtcă, de qE.

impuls axial net şi electronii sint deviatl spre un punct comun. Părăsind
regiunea de mare voltaj, particulele primesc un alt impuls către axă.
Forţa este îndreptată spre exterior în regiunea c şi spre interior în re-
giunea d, dar particulele stau mai mult în ultima regiune, astfel că
există din nou un impuls net. Pentru distanţe nu prea mari de la axă,
impulsul total prin lentilă este proporţional cu distanţa de la axă (puteţi
vedea de ce?), şi aceasta este tocmai condiţia necesară pentru focaliza-
rea de tip lentilă.
 :MIŞCAREA SARCINILOR IN CIMPURI ELECTRICE ŞI MAGNETICE

Puteţi folosi aceleaşi raţionamente pentru a arăta că există îocalt-

zare dacă potenţialul electrcdulut din mijloc este fie pozitiv, fie negativ
faţă de celelalte două. Lentile electrostatice de acest tip sint folosite in
mod obişnuit în tuburi de raze catodice şi in unele microscoape electronice.

29.4. O lentilă magnetică

Un alt tip de lentilă - folosită adesea În microscoape electronice -

este lentila magnetică, schiţată in figura 29.6. Un elcctromagnet cu si-
metrie cilindrică are capetele circulare ale polilor foarte ascuţite; ele
produc un cîmp puternic, neuniform, într-o regiune mică. Electronii ce
trec vertical prin această regiune sînt focalizati. Puteţi înţelege meca-
nismul uttîndu-vă la vederea mărită a regiunii din jurul capetelor polilor

Qobină

Fier

Fig. 29.6. O lentilă magnetică. Fig. 29.7. Mişcarea etectronulct

în Ientlta magnetică.

desenată în figura 29.7. Să considerăm doi electroni a şi b care părăsesc

sursa S sub un unghi oarecare faţă de axă. Atunci cind electronul a
ajunge la începutul cîmpului, el este deviat dinspre dv. de către com-
ponenta orizontală a cimpului. Dar atunci el va avea o viteză laterală,
astfel că atunci cind trece prin cimpul vertical intens, va primi un im-
puls spre axă. Toate forţele asupra lui b sint opuse, deci şi el este deviat
spre axă. In figură, electronlt divergenţi sint aduşi pe traiectorii paralele.
Acţiunea este asemănătoare cu a unei lentile cu un obiect in rocar. O
 MICRO SCOPUL ELECTRONIC
585

altă lentilă asemănătoare aşezată deasupra poate fi folosită pentru a

focaliza înapoi electronlt într-un singur punct, producînd o imagine a
sursei S.

29.5. Microscopul electronic

Ştiţi că mtcroscoapele electronice pot .vedea« obiecte prea mici

pentru a fi văzute de mtcroscoapele optice. Am discutat în capitolul 30
al volumului 1 limitările de bază ale oricărui sistem optic, datorrte difrac-
ţiei deschiderii lentilei. Dacă o deschidere a lentilei subjntinde unghiul
2 e de la sursă (vezi fig. 29.8), două pete vecine în sursă nu pot fi dis-
tinse dacă sînt mai apropiate decît aproximativ

b~~
sin {I

unde A. este lungimea de undă a luminii. Cu cel mai bun microscop

optic, e se apropie de limita teoretică de 90°, deci b este aproximativ
egal cu A., deci aproximativ 5 000 ăngstromi.

ro 1--+-+ -"lI~lJesrhrae. ea
ren/ifei

Sursă

Fig. 29.8. Puterea de rezoluţie Fig. 29.9. Aberaţia stencă a unei

a unui microscop este limitată lentile.
de unghiul subîntins din sursă.

'ij ,,- Aceeaşi limitare s-ar aplica şi la un microscop electronic, dar acolo
:j}~'::' Iungtmea de undă este - pentru electroni de 50 kilovolţi - de aproxi-

it: ;untr-
::1:~f'i: ma~iv 0,05 ăngstromi. Dacă s-ar putea folosi o deschidere a lentilei
·j,(?:r: vecină cu 30°, ar fi posibil să se vadă obiecte distanţate doar cu 1/5
un ăngstrom. Deoarece atomii in molecule sint la depărtarea tipică
, . , , " ' ăngatrorniv am 0'- obtine fotografii ale moleculelor, n tologta
 MIŞCAREA SARCINILOR IN CîMPURI ELECTRICE ŞI MAGNETICE:
586

ar fi uşoară; am avea o fotografie a structurii AD.N.-ului. Ce lucru for-

midabil ar fi! Cea mai mare parte a cercetărilor de azi in biologia mo-
leculară sînt o încercare de a ne reprezenta formele moleculelor orga-
nice complexe. Dacă le-am putea doar zări!
Din nefericire, cea mai bună putere de separare ce a fost obţinută
intr-un microscop electronic este mai mult decit 20 ăngstromi. Motivul
este că nimeni nu a proiectat încă o lentilă cu o deschidere mare. Toate
lentilele au "aberaţii sferice'', ceea ce înseamnă că razele îndepărtate
de axă au un punct diferit de focalizate decît razele mai vecine cu axa,
aşa cum e arătat in figura 29.9, Prin tehnici speciale, lentilele microscoa-
pelor electronice pot fi Construite cu o aberaţie sfericâ neglijabilă, dar
nimeni nu a fost încă în stare să construiască o lentilă electronică care
să evite complet aberaţia sfertcă.
De fapt, se poate arăta că orice lentilă electrostatică sau magnetică,
de tipurile ce le-am descris, trebuie să aibă o cantitate ireductibilă de
aberaţie sferică. Această aberaţie - împreună cu difracţia - limitează
puterea de separare a microscoapelor electronice la valoarea ei prezentă.
Limitarea ce am menţionat-o nu se aplică la cîmpuri electrice şi
magnetice, care nu sînt axial simetrice sau care nu sint constante în
timp. Poate, într-o zi, cineva se va gîndi la un tip nou de lentilă elec-
tronică, care va depăşi aberaţiile inerente ale lentilelor simple. Atunci
vom fi În stare să fotografiem direct atomii. Poate, într-o zi, componen-
tele chimice vor fi analizate privind la poziţiile atomilor şi nu privind
la culoarea unui precipitat!

29.6, Cîmpuri de ghidare în acceleratori

Cîmpurile magnetice sînt folosite şi pentru a produce traiectorii spe-

ciale ale particulelor În acccleratont de energie înaltă. Maşini ca cielo-
tronul şi sincrotronul aduc particulele la energii înalte, trecîndu-le în mod
repetat printr-un cîmp electric intens. Particulele sînt ţinute pe orbitele
lor ciclice de un cîmp magnetic.
Am văzut că o particulă intr-un cîmp magnetic uniform va evolua
pe o orbită circulară. Aceasta, însă, este adevărat numai pentru un cîmp
perfect uniform. Imaginaţi-vă un cîmp B, care este aproape uniform pe
o mare arie, dar care este puţin mai intens într-o regiune decît intr-alta.
Dacă int,:oducem o particulă de moment p în acest cîmp, ea va evolua
pe o orbită aproape circulară, cu raza R=p/qB. Raza de curbură va fi,
însă, ceva mai mică in regiunea unde cîmpul este mai intens. Orbita nu
este un cerc inchis, ci va "călători" prin cîmp, 81Şa cum e arătat în figura
29.10. Putem, dacă vrem, să considerăm că mica "eroare" în cîmp pro-
duce un impuls unghtular suplimentar, Care expediază particula afară
pe un nou drum. Dacă particulele trebuie să facă milioane de revoluţii
l~tr-un accelerator, este nevoie de un fel de "focalizare radială' care va
tinde să menţină traiectoriile vecine la o orbită proiectată oarecare.
ctMPURI DE GHIDARE IN ACCELERATORI
587

o altă
dificultate cu un cîmp uniform este că particulele nu rămîn
într-un plan. Dacă pornesc cu cel mai mic unghi - sau li se imprimă
un mic unghi prin orice mică eroare in cîmp - ele vor merge pe Un
drum elicoidal, care le va duce eventual în polul magnetic, sau în tava-
nul, sau podcaua rezervorului de vid. Trebuie făcut un oarecare aranja;
ment pentru a inhiba astfel de deplasări verticale; cîmpul trebuie să
furnizeze atit focaltzare radtală. cît şi "foca1izare verticală".

Fig. 29.10. Mişcarea unei particule într-un Cimpul,!,piintens

cîmp uşor neuniform. aICI

La început am intui că focalizarea radială ar putea fi realizată Con-

struind un cîmp magnetic ce creşte atunci cînd distanţa de la centrul
drumului proiectat creşte. Atunci, dacă o particulă va merge spre o rază
mare, ea va pătrunde intr-un cîmp mai intens, care o va devia înapoi
spre raza corectă. Dacă ea tinde spre o rază prea mică, deviaţia va fi

_--~/Cimpmu;nefk Cimp magnelJ'c

Orbită
Orb!tri Bl
circdarâ B tL__'-_-'-_
.
r
c/rcvl{)ro __-"-_--1_

Fig. 29.1l. Mişcarea radială a unei Fig. 29.12. Mişcarea radtală a

particule Într-un cîmp magnetic unei particule Într-un cîmp
cu o pantă pozitivă mare. magnetic cu o pantă negativă
mică.
 MIŞCARF..'\. SARCINILOR tN CIMPURI ELECTRICE ŞI MAGNETICE
588

mai mică şi vafi retntoersă spre raza proiectată. Dacă o particulă a por-
nit o dată sub un anumit unghi in raport cu cercul ideal, ea va oscila
in jurul orbltct circulare ideale, aşa cum e arătat in figura 29.11. Foca-
lizarea radială va ţine particula lîngă drumul circular.
De fapt există, totuşi, o oarecare Iocalîzare radîală chiar şi cu panta
cîmpului opusă. Aceasta se poate întîmpla dacă raza de curbură a tra-
.tectoriet nu creşte mai repede decît este creşterea distanţei particule! de
la centrul cîmpului. Orbitele particulelor vor fi aşa cum e desenat în

I
I
-f'
a:

I OrlJilri
centrolti
Orbită I I
Clfcvloro
81 N
I I •r
Fig. 29.13. Mişcarea rudlală a Fig. 29.14. Un cîmp de ghtdare vertical
unei particule intr-un cimp văzut într-o secţiune transversală per-
magnetic cu o pantă negativă pendlculară pe orbite.
mare.

figura 29.12. Dacă gradientul cîmpului este, însă, prea mare, orbitele nu
Se yor intoarce la raza proiectată, ci se vor spirala spre interior sau
exterior, aşa Cum e arătat în figura 29.13.
Descriem de obicei panta cimpului in funcţie de ,.gradientul relative
sau indicele cîmpului, n
dBIR
n~--·
dr/r
Un cimp de ghidare dă Iccalizare radtală dacă gradientul relativ este
mai mare decit -1.
Un gradtcnt de cimp radial va produce de asemenea forţe verticale
asupra particulelor. Să presupunem că avem un cimp care este mai intens
in vecinătatea centrului orbitci şi mai slab in exterior. O secţiune ver-
ticală a magnetului, pcrpendtculară pe orbită, ar putea fi aşa cum e
arătată in figura 29.14. (Pentru protoni, orbitele" ar ieşi dinspre pagînă.)
Dacă cimpul trebuie să fie mai intens spre stinga şi mai slab spre dreapta.
liniile cîmpului magnetic trebuie să fie aşa cum e arătat. Putem vedea
FOCALIZAREA PRm GRADIENT ALTERNATIV 589

că aceasta trebuie să fie aşa, folosind legea conform căreia circulatia

lui B este zero în vid. Dacă luăm coordonatele, aşa cum e arătat in
figură, atunci

(vXB)II= 3Bx _~z=O

3z 3x
sau
3Bx=2Bz • (29.3)
dz 3x
Deoarece presupunem că aBzlax este negativ, trebuie să existe un
oBx/o z, de asemenea, negativ. Dacă planul "nominal'\ al orbitei este un
plan de simetrie, unde Bx=O, atunci componenta radială B x va fi nega-
tivă deasupra planului şi pozitivă dedesubt. Liniile trebuie să fie curbate,
aşa cum e arătat.
Un astfel de cîmp va avea proprietăţi de focalizare verticală. Ima-
ginaţi-vă un proton care se mişcă mai mult sau mai puţin paralel cu
orbita centrală, dar deasupra ei. Componenta orizontală a lui B va exer-
cita asupra sa o forţă in jos. Dacă protonul este dedesubtul orbttet cen-
trale, forţa este inversată. Astfel există o "forţă de readucere" efectivă
către orbita centrală. Din raţionamentele noastre, va exista focalizare
verticală, atîta vreme cît cîmpul oerucat descreşte cu creşterea razei;
dar dacă gradientul cîmpului este pozitiv, va exista .•defocalizarc verti-
cală". Astfel, pentru focalizare verticală. indicele n al cîmpului trebuie
să fie mai mic decît zero. Am găsit mai sus că, pentru focalizare ra-
dială, n trebuia să fie mai mare decît -1. Cele două condiţii împreună
dau condiţia că
-1<n<O
dacă particulele trebuie să fie ţinute pc orbite stabile. În clclotroene sînt
folosite valori foarte vecine lui zero; în betatrcane şi slncrotroane este
tipic folosită valoarea n=-O,6.

29.7. Focalizarea prin gradient alternativ

Astfel de valori mici ale lui n dau o tccalizarc cam "slabă". Este
clar că 81' fi dată o focallzarc radtală mult mai eficace de un gradient
mare pozitiv (res-t), dar atunci forţele verticale ar fi puternic de-foca:
lizante. La fel, pante negative mari (n«-l) ar da forţe verticale mal
puternice, dar ar produce de foealizare radială. S-a înţeles, însă, cu vreo
15 ani mai înainte că o forţă ce alternează Între Iocallzere puternică şi
defocalizarc puternică poate totuşi avea o forţă netă de focalizare.
Pentru a explica cum lucrează focalizarea prin gradient auemoti»,
vom descrie mai intii operaţia unei lentile cuadrupolare care c bazată
pe acelaşi principiu. Imaginaţi-vă că un cîmp magnetic uniform negativ
 MIŞCAREA SARCINILOR IN CIMPURI ELECTRICE ŞI MAGNETICr;
590

este adăugat la cîmpul din figura 29,14, cu intensitatea ajustată pentru

a produce cimp nul pe orbită. Cîmpul rezultant - pentru deplasări mici
de la punctul neutru - va fi asemănător cu cîmpul arătat in figura 29.15.
Un astfel de magnet cu patru poli este numit "lentilă cuadrupolară''. O
particulă pozitivă care intră (dinspre cititor) la dreapta sau la stînga
centrului este împinsă inapoi către centru. Dacă particula intră deasupra
sau dedesubt, ca este îndepărtată de centru. Aceasta este o lentilă de
focalizare orizontală. Dacă gradientul orizontal este inversat - ceea ce

Fig. 29.15. O lentilă cuadrupojară de Fig. 29.16. O lentilă cuadrupolară de

focalizare orizontală. focaltzare verticală.

poate fi făcut inversînd toate polantăţtle - semnele tuturor forţelor

sint Inversata şi avem o lentilă de focalizare verticală, ca în figura 29.16.
Pentru astfel de lentile, intensitatea cîmpului - şi, prin urmare, forţele
de Iooalizare - cresc liniar cu distanţa de la axa Icntilei.
Să ne imaginăm acum că sînt aşezate in scrie două astfel de lentile.
Dacă o particulă intră cu o oarecare deplasare orizontală de la axă, aşa
cum o arătat in figura 29.17, a, ea va fi deviată spre axă în prima leu-

O;J!unţa
Cimp defocolizore Cimpdefrx:ulizgrp CimpdefurolllUfP
orizon/ulU O rerticula h verbi:r:Jlii

Fig. 29.17. s'ocauzare orizontală şi verticală cu o pereche de lentile cuadrupolare.

FOCALIZAREA PRIN GRADIENT ALTERNATIV 591

tilă. Cind ajunge la a doua lentilă, ea este mai aproape de axă, astfel
că forţa spre exterior este mai mică şi deviaţia spre exterior este mai
mică. Prin urmare, există o încovoiere netă spre axă; efectul mediu este
de focalizare orizontală. Pe de altă parte, dacă ne uităm la o particula
care intră în afara axei, in direcţia verticală, drumul va fi aşa Cum e
arătat în figura 29.17, b. Particula este întîi îndepărtată de axă, dar
atunci ea ajunge la a doua lentilă cu o deplasare mare, simte o forţă mai
intensă şi astfel este încovotată spre axă. Din nou efectul net este de
focalizare. Astfel, o pereche de lentile cuadrupolare acţionează indepen-
dent pentru mişcare Orizontală şi verticală - foarte asemănător -~, cu
o lentilă optică. Lentilele cuadrupolare sînt folosite pentru a forma şi
a controla fascicule de particule intr-un mod foarte asemănător cu cel
in care lentilele optice sînt folosite pentru Iascicule de lumină.
Ar trebui să accentuăm că un sistem cu gradlent alternativ nu pro-
duce intotdeauna Iocalizare. Dacă gradienţif sint prea mari (in compa-
raţie cu momentul particulelor sau cu spaţiul dintre lentile) efectul net
poate fi cel de focalizare. Puteţi vedea cum s-ar intimpla aceasta dacă
vă imaginaţi că distanţa dintre cele două lentile ale figurii 29.17 ar fi
mărită, să spunem, printr-un factor de trei sau patru.
Să ne întoarcem acum la magnetul-ghid al sincrotronului. Putem con-
sidera că el constă dintr-un şir alternativ de lentile "pozitive" şi "nega-
tive" cu un cimp suprapus, uniform. Cimpul uniform serveşte la curba-
rea traiectoriilor particulelor, în medie, într-un cerc orizontal (fără efect
asupra mişcării verticale), şi lentilele alternative acţionează asupra ori-
cărei particule care ar putea tinde să o ia razna - împingtndu-Ie întot-
deauna spre orbita centrală (in medie).
Există un analog mecanic drăguţ, care demonstrează că o forţă care
alternează între o forţă "focalizantă': şi o forţă "dcfocalizantă(( poate
avea un efect focalizant net. Imaginaţi-vă un "pendu1(( mecanic, care
constă dintr-o bară "solidă" cu o greutate la capăt, suspendat de un
pivot, oare este aranjat să fie mişcat rapid în sus şi în jos de o manivelă
mtnată de un motor. Un astfel de pendul arc două poziţii de echilibru.
In afară de cea normală, atirnind în jos, pendulul este de asemenea în
echilibru "atîrnind în sus" - cu "greutatea(' sa deasupra pivotului! Un
astfel de pendul este desenat in figura 29.18.
Prin, următorul argument puteţi vedea că mişcarea verticală a pivo-
tului este echivalentă cu o forţă rocalizantă alternativă. Cînd pivotul este
accelerat în jos, "greutatea" tinde să se mişte spre interior, aşa cum e
indicat în figura 29.19, Cind pivotul este accelerat în sus, efectul este
inversat. Forţa ce readuce "greutateai ' spre axă alternează, dar efectul
mediu este o forţă către axă. Astfel, pendulul va oscila înainte şi înapoi
in jurul unei poziţii neutre care este tocmai opusă celei normale.
Există, evident, un mod mult mai simplu de a ţine un pendul cu
greutatea în sus, şi anume, balansîndu-l pe deget! Dar încercaţi şi ba-
lansaţi două beţe independente pe acelaşi deget! Sau un băţ, cu ochii
mchişi! Balansarea implică efectuarea de corecţii la ceea' ce merge rău.
 MIŞCAREA SARCINILOR îN CL'liPURI ELECTRTCE ŞI MAGNETICE
592

Si aceasta nu e posibil, în general, dacă există mai multe lucruri care

merg deodată rău. Intr-un sincrotron există bilioane de particule care se
învîrtesc împreună; fiecare dintre acestea poate porni cu o "eroare" dife-
rită. Modul de focalizare ce l-am descris lucrează asupra tuturor.

Fig. 29.18. Un pendul cu un pivot OS~ Fig. 29.19. O acce-

ci1ant poate avea o poziţie stabilă cu lerare în jos a pi-
greutatea deasupra pivotului. votului face ca
pendulul să se
mişte spre verti-
cală.

29.8. Mişcarea în cîmpuri electrice

şi magnetice perpendiculare

Pînă acum am vorbit despre particule numai in cîmpuri electrice sau

numai în cîmpuri magnetice. Există unele efecte interesante cînd există
ambele tipuri de cîmpuri simultan. Să presupunem că avem un cîmp
magnetic uniform B şi un cîmp electric E perpendicular pe B. Particu-
lele ce pornesc perpendicular pe B se vor mişca pe o curbă ca cea din
figura 29.20. (Figura este o curbă plană, nu o elice'} Putem intelege
calitativ această mişcare. Cind particula (presupusă pozitivă) se mişcă pe
direcţia lui E, ea primeşte viteză şi astfel este dcviată mai putin de cim-
pul magnetic. Cînd merge in sens invers lui E, ea pierde viteză şi tra-
iectoria ei este curbată din ee in ce mai mult de cîmpul magnetic. Efectul
net este că ea are o "deplasare'~ medie în direcţia lui EXB.
MIŞCAREA IN CîMPURI ELECTRICE ŞI MAGNETICE PERPENDICt.-LARE
593

Putem arata, de fapt, ca mişcarea este o mişcare circulară uniformă,

suprapusă pe o mişcare laterală uniformă cu viteza vd=EJB - traiec-
toria in figura 29.20 este o cicloidă. Imaginaţi-vă un observator ce se
mişcă spre dreapta cu o viteză constantă. în sistemul său de refermtă
cimpul nostru magnetic se transformă într-un nou cimp magnetic plus
un cîmp electric îndreptat în jos. Dacă el are tocmai viteza corectă
cîmpul său electric total va fi zero şi el va vedea electronul mergînd pe
un cerc. Astfel, mişcarea ce o vedem noi este o mişcare circulară, plus

Fig. 29.20. Drumul unei particule în CÎm-

puri electrice şi magnetice perpendiculare.

o translaţie
puri electrice
troane, adică
ama
eu viteza de deplasare Vd= EJE.
şi
Mişcarea electrontlor în cîm-
magnetice perpendiculare este baza tuburllor magne-
a oscilatorilor folosiţi pentru generarea energiei micro-
undelor.
Există multe alte exemple interesante de mişcări de particule in
cimpuri electrice şi magnetice - cum ar fi orbitele electronilcr şi proto-
nilor capturatl in centunle Van Allen - dar, din păcate, nu avem timp
să ne ocupăm aici cu ele.

J8 - Pizic" modernă V~:_ !r.

30. Geometria internă a cristalelor 1J

30.1. Geometria internă a cristalelor

Am terminat studiul legilor de bază ale electricttătu şi magnetismu-

lui şi trecem acum să studiem proprietăţile electromagnetice ale mate-
riei. Incepem prin descrierea solidelor, adică a cristalclor. Cînd atomii
de materie nu se mişcă foarte mult in jur, ei se lipesc unul de altul şi
se aranjează de la sine într-o configuraţie cu o energie cît se poate de
mică. Dacă atomii dintr-un anumit loc au găsit un "tipar", care pare să
fie de energie joasă, atun-ci atomii dintr-un alt loc vor realiza probabil
acelaşi aranjament. Din aceste motive, într-un Corp solid avem tipare de
atomi ce se repetă.
Cu alte cuvinte, condiţiile intr-un cristal sint acestea: împrejurimea
unui .atom particular intr-un cristal are un oarecare aranjament şi dacă
priviţi la acelaşi tip de atom într-un alt loc mai îndepărtat, veţi găsi
unul ale cărui Imprejurimi sînt exact aceleaşi. Dacă veţi lua un atom
mai departe, la aceeaşi distanţă, veţi găsi încă o dată exact aceleaşi con-
diţii. Tiparul este repetat din nou şi din nou - şi evident, în trei dimen-
siuni.
Imaginaţi-vă problema proiectării unui tapet - sau a unei stofe,
sau un desen geometric pentru o suprafaţă plană în care Se presupUIll'
că trebuie să desenaţi un element care se repetă de nenumărate ori,
astfel că puteţi face aria atît de mare, cît doriţi. Acesta este un analog
bldhnenstonaj al unei probleme pe care un cristal o rezolvă în trei
dimensiuni. De exemplu, figura 30.1, a arată un tip comun de desen de
tapet. Există un singur element, repetat intr-un tipar ce poate merge la
nesfîrşit. Caracteristicile geometrice ale acestui desen de tapet, conside-
rînd doar proprietăţile sale de repetare şi ncprcocupjndu-nc (le geo-
metria florii însăşi, sau de valoarea ei artistică, sint conţinute in figura
30.1, b. Dacă porniţi din orice punct, puteţi găsi punctul corespondent
mişcîndu-vă cu distanţa a de-a lungul săgeţii 1. Puteţi ajunge, de ase-

1) A se consulta: C. K i t tel, Introduction to SoHd State Physies, John Wiley

aud Sens, New York.. ediţia a doua, 1956.
GEOMETRIA lliTERNĂ A CRISTALELOR 595

menea, la un punct corespondent, dacă vă mişcaţi cu distanţa b în direc-

ţia celeilalte săgeţi, 2. Există, evident, multe alte direcţii. Puteţi merge,
de exemplu, de la punctul a la punctul j3 şi să atingeţi o poziţie cores-
pondentă, dar un astfel de pas poate fi considerat ca o combinaţie din-
tr-un pas de-a lungul direcţiei 1, urmat de un pas de-a lungul direcţiei 2.
Una din proprietăţile de bază ale tiparului poate fi descrisă prin cei doi
paşi, cei mai scurţi, la poziţiile învecinate egale. Prin poziţii "egale"
tnţelegem că, daci. v-aţi aşeza în oricare din ele şi aţi privi în jur, aţi
vedea exact acelaşi lucru ca şi cum aţi sta în cealaltă. Aceasta este pro-

Fig. 30.1. Un tipar ce se repetă în

două dimensiuni. b
prietatea fundamentală a unui cristal. Singura diferenţă este că un
cristal este un aranjament tridimensional şi nu unul btdtmenslonal: şi,
fireşte, in loc de flori, fiecare element al reţelei este un fel oarecare de
aranjament de atomi - poate şase atomi de hidrogen şi doi atomi de
c~bon intr-un anumit fel de tipar. Tiparul atomilor intr-un cristal poate
fi găsit experimental prin difracţie de raze X. Am menţionat această
metodă, pe scurt, mai inainte, iar acum nu vom mai spune nimic mai
mult, exceptind faptul că a fost calculat aranjamentul precis al atomilor-
In spaţiu pentru cele mai simple cristale şi, de asemenea, pentru cîteva
destul de complexe.
596 GEOMETRIA INTERNA A CRISTALELOR

Tiparul intern al unut cristal se manifestă în citeva moduri. Mai

intii, forţa de legătură a atomilor in unele direcţii este de obicei mai
puternică decît În alte direcţii. Aceasta înseamnă că există unele plane
prin cristal, unde acesta poate fi mai uşor rupt decît in altele. Ele sînt
numite plane de clivaj. Dacă spargeţi un cristal cu o lamă de briceag, el
se despică adesea de-a lungul unui astfel de plan. In al doilea rind, struc-
tura internă apare adesea la suprafaţă, din cauza modului in care a fost

Fig. 30.2. Cristale naturale: (a) cuarţ; (b) ctorură de sodiu; (e) mică.

format cristalul. Imaginaţi-vă un cristal depozitat într-o soluţie. Există

atomi ce înoată in jur în soluţie şi care se aşază, in sfîrşit, cînd găsesc
o poziţie de energie minimă. (Este ca şi cum tapetul ar fi făcut de flori
care se deplasează în jur, pînă cînd una s-a fixat accidental într-Un loc
şi apoi următoarea, şi următoarea, astfel că tiparul creşte tncet.) Puteţi
Constata că vor exista unele direcţii în care el va creşte cu o viteză
diferită decît în altele, crescînd deci într-un fel de formă geometrică.
Din cauza unor astfel de efecte, suprafaţa exterioară a multor cristale
arată unele din caracterele aranjamcntului intern de atomi.
De exemplu, figura 30.2, a arată forma unui cristal tipic de cuarţ, al
cărui tipar intern este hexagonal. Dacă vă uitaţi atent la un astfel ele
cristal, veţi vedea că exteriorul nu constituie un hexagon foarte exact,
deoarece laturile nu sînt toate de lungimi egale - ele sînt, de fapt, ade-
sea foarte inegale. Dar într-o privinţă este un hexagon foarte bun: unghiu~
rile dintre feţe sînt exact 120°. Evident, mărimea oricărei feţe particu-
lare este un accident de creştere, dar unghiurile sînt o reprezentare a
geometriei interne. Astfel, fiecare cristal de cuarţ are o formă drîcntă,
deşi unghiurile dintre feţele corespunzătoare sint intotdeauna aceleaşi.
LEGATURI CHIMICE tN CRISTALE
597

Geometria internă a unui cristal de clorură de sodiu este de aserne..

nea evidentă din forma sa externă. Figura 30.2, b arată forma unui
grăunte tipic de sare. Din nou cristalul nu este un cub perfect, dar
feţele sînt exact perpendiculare una pe cealaltă.
Un cristal mai complicat este mica, care are forma arătată În fi-
gura 30.2, c. El este un cristal puternic anizotrop, după cum se vede usor
din faptul că este foarte rezistent dacă încercaţi să-I despicaţi într-o
direcţie (orizontală in figură), dar uşor de despicat trăgîndu-I în cealaltă
direcţie (verticală). El a fost folosit de obicei pentru a obţine foiţe foarte
rezistente, subţiri. Mica şi cuertul sint două exemple de minerale natu-
rale ce conţin siliciu. Un al treilea exemplu de mineral cu siliciu este
azbestul, care are proprietatea interesantă că este uşor de despicat in
două direcţii, dar nu in a treia. Acesta apare a fi constituit din fibre
liniare, foarte puternice.

30.2. L~ături chimice în cristale

Proprietăţile mecanice ale cristalelor depind clar de tipul de legături

chimice dintre atomi. Rezistenţa deosebit de diferită a crlstalelcr de
mică de-a lungul diferitelor direcţii depinde de tipurile de legături tnter-
atomice in diferite direcţii. Aţi învăţat deja in chimie, fără îndoială,
despre diferitele tipuri de legături chimice. Mai intii, există legături
Iontce, după cum am discutat deja pentru clorura de sodiu. Vorbind in
mare, atomii de sodiu au pierdut un electron şi au devenit ioni pozitivi,
atomii de clor au cîştigat un clectron şi au devenit ioni negativi. Ionii
pozitivi şi negativi sînt aşezaţi intr-e reţea tridimensională cubică şi sînt
ţinuţi împreună de forţe electrice.
Legătura covalentă -----'- în care olectronii sint colectivizaţi între doi
atomi - este mai obişnuită şi este de obicei foarte puternică. într-un
diamant, de exemplu, atomii de carbon au legături covalente in toate
cele patru direcţii către vecinii cei mai apropiaţi; astfel cristalul este
într-adevăr foarte dur. Există de asemenea legătură covalentă între siliciu
şi oxigen într-un cristal de cuarţ, dar acolo legătura este de fapt numai
parţial covalentă. Deoarece nu există o colectivizare a elcctrcnilor, atomii
sînt parţial Incărcaţi şi cristalul este oarecum ionic. Natura nu este atît
de simplă cum încercăm noi să o facem; există, de fapt, toate gradaţiile
POSibile între legătura covalentă şi cea ionică.
Un cristal de zahăr are un alt tip de legătură. În el există molecule
mari în care atomii sînt ţinuţi strînşi puternic de legături covalentc,
astfel că molecula este o structură compactă. Dar deoarece legăturile
puternice sînt complet satisfăcute, există doar atracţii slabe între molecu-
lele individuale separetc. In astfel de cristale moleculare, moleculele îşi
păstrează identitatea lor individuală, cum s-ar spune, şi aranjamentul
intern ar putea fi aşa cum e arătat in figura 30.3. Deoarece moleculele
nu sînt legate puternic una de alta, cristalele sînt uşor de spart. Ele
598 GEOMETRIA INTERNA A CRISTALELOR

sint cu totul diferite de ceva ca diamantul, care este de fapt o moleculă

gigantică ce nu poate fi ruptă niciunde fără a frînge legături covalente
puternice. Parafina este un alt exemplu de cristal molecular.
Un exemplu extrem de cristal molecular apare într-o substanţă ca
argonul solid. Există o foarte mică atracţie intre atomi - fiecare atom
este o moleculă monoatomică complet saturată. Dar, la temperaturi foarte
coborîte, agitaţia termică este foarte mică, astfel că micile forţe inter-

Fig. 30.3. Reţeaua unui cristal molecular.

atomice pot face atomii să se aşeze într-o dispunere regulată, ca o clă­

dire de sfere aşezate apropiat.
Mctalele formează o clasă de substanţe complet diferită. Legătura
este de Un tip complet diferit. într-un metal legătura nu este intre atomi
adlacentî, ci este o proprietate a întregului cristal. Electronii de valentă
nu sînt ataşaţi L':e un atom sau de o pereche de atomi, ci sînt împrăştiaţi
prin întregul cristal. Fiecare atom contribuie cu un clcctron la o "bancă;'
universală de electroni şi ionii atomtci pozitivi Se află in "marea" de
electroni negativi. Marea de electroni ţine împreună ionii cu un fel de
lipici.
In metale, deoarece nu există legături speciale in vreo direcţie par-
ticulară, nu există dîrecticnalitate puternică în legătură. Ele sînt totuşi
cristaline, deoarece energia totală este cea mai joasă cînd ionii atomici
sînt aşezaţi într-o anumită ordine definită - deşi energia aranjamcntu-
lui preferat nu este de obicei mult mai coborîtă decît pentru altele posi-
bile. într-o primă aproximaţie, atomii mai multor metale sint ca nişte
mici sfere împachetate cît se poate de strîns.

30.3. Creşterea cristalelor

Incercati să vă imaginaţi formarea naturală a cristalelor pe pămînt.

La suprafaţa pămîntului există un mare amestec de tot felul de atomi.
Ei au fost agitat! incontinuu de acţiunea vulcanlcă, de vînt, şi de apă
- fiind deplasat! încontinuu şi amestecaţi. Totuşi, printr-un truc oare-
Care, atomii de siliciu au început treptat să se găsească unii pe alţii şi
REŢELE CRISTALINE
'90
să găsească atomi de oxigen, pentru a produce bioxidul de siliciu. Din
cînd în cînd un atom este adăugat la ceilalţi pentru a constitui un cristal;
amestecul se separă. Şi, undeva în vecini, se întîlnesc atomi de sodiu
şi de cler şi constituie un cristal de sare.
Cum se întîmplă că de îndată ce un cristal a început să se for-
meze, el permite să i se ataşeze numai un tip particular de atomi? Se
întîmplă, deoarece întregul sistem tinde spre energia cea mai joasă
posibilă. Un cristal ce creşte va accepta un atom nou dacă el urmează
să facă energia cît mai coborîtă. Dar cum ştie el că legind un atom de
siliciu _..- sau un atom de oxigen - într-o pozitie particulară, energia
rezultată va fi cea mai coborîtă? O face prin încercări. In lichid. toţi
atomii sint într-o mişcare continuă. Fiecare atom se ciocneşte de vecinii
săi de aproximativ 10 13 ori pe secundă. Dacă el se loveşte de locul potri-
vit al cristal ului În creştere, are o şansă oarecum mai mică să-I pără­
sească, dacă energia este joasă. Printr-o încercare continuă pe perioade
de milioane de ani, în proporţie de 10 13 Încercări pe secundă. atomii se
aşază treptat În locurile unde găsesc energiile lor cele mai coborite. Even-
tual, ei cresc in cristale mari.

30.4. Reţele cristaline

Aranjarea atomilor intr-un cristal - reţeaua cristalină - poate

lua mai multe forme geometrice. Am dori să descriem mai întîi reţelele
cele mai simple, care sînt caracteristice pentru cele mai multe dintre
metale şi pentru forma solidă a gazelor inerte. Ele sint reţelele cubice ce
pot apare in două forme': cubică cu volum centrat intern, arătată în figura
30.4, a, şi cubică cu feţe centrate, arătată în figura :~O.4, b. Desenele arată,
evident numai un cub al retelei; trebuie să vă imaginaţi că desenul este
repetat tndcjtntt în trei dimensiuni. De asemenea, pentru a face desenul
mai clar, sînt arătate numai '"centrele" atomilor. Într-un cristal real, atomii
sint mai mult ca nişte sfere în contact una cu alta. Sferele întunecoase
şi luminoase' in desene pot să tină locul, în general, unor tipuri diferite
de atomi sau a aceluiaşi tip. De exemplu, fierul are o reţea cubică cu vo-
lum centrat-intern la temperaturt mai mari. Propr-ietăţile fizice sînt cu
totul diferite în cele două forme cristaline.
Cum apar astfel de forme? Imaginaţi-vă că aveţi problema să Irn-
pachetett atomi sferici împreună, cit mai strins posibil. O cale ar fi să
începeţi prin a construi un strat Într-o "ordonare apropiată, hcxago-
nală'', aşa cum e arătat în figura 30.5, a. Apoi, puteţi construi un al doi-
lea strat ca primul, dar deplasat orizontal, aşa cum e arătat în figura
30.5, b. Apoi, puteţi pune deasupra al treilea strat. Dar băgaţi de seamă!
Există două moduri distincte de a aşeza cel de-al treilea strat. Dacă În-
cepeţi al treilea strat aşeaînd un atom in A în figura 30.5, b fiecare atom
in cel de-al treilea strat este direct deasupra unui atom elin stratul de
bază. Pe de altă parte, dacă Începeţi cel de-al treilea strat punînd un
600 GEOMF.TRIA INTERNA A CfnSTALELOR

atom în poziţia B, atomii celui de-al treilea strat vor fi ccntraţl in puncte
aşezate exact în mijlocul unui triunghi format de trei atomi ai stratulut
de bază. Orice alt loc de incepere este echivalent cu A sau B, astfel că
există doar două moduri de a aşeza stratul al treilea.
Dacă stratul al treilea are un atom în punctul B, reţeaua cristalului
este cubică cu feţe centrate - dar văzută sub un unghi. Pare amuzant
că incepind cu hexagoane puteţi sfîrşi cu cuburi. Dar observaţi că un
cub privit dintr-un colţ are o alură hexagonală. De exemplu, figura 30.0
poate reprezenta un hcxagon plan sau un cub văzut în perspectivă!
Dacă este aşezat un al treilea strat la figura 30.5, b, incepind cu un
atom în A, nu apare structura cubică şi reţeaua are în schimb numai

a
/
\
f
1
-,
f
I
\
f,
,
-,
b b
Fig. 30.4. Celula unitate Fig. :30.5, Construirea unei reţele ha-
a cristalelor- cubice; xagonale de impachetare apropiată.
(a) centrat intern;
(b) cu feţe centrate
,
SIMETRII IN DouA DL'\ffiNSn;NI
601

1
; i,
"
o simetrie hexagonală. Este clar că ambele posibilităţi ce le-am descris
sînt la fel de strins impachetate.
Unele metale - de exemplu, cupru şi argint - aleg prima alter-
nativă, cubică cu feţe centrate intern. Altele -- de exemplu beriltu şi meu-
ncziu - aleg cealaltă alternativă; ele formează cristale hcxegonate. Cla:'.
tipul de retea cristalină care apare nu poate depinde numai de împache-
tarea de alere mici, ci trebuie să fie determinat, de asemenea, în parte,

Fig. 30.6. Este acesta un hexagon sau un cub

văzut dintr-un colţ?

de alţi factori. În particular, depinde de mica rămăşiţă de dependenţă

unghiulară a forţelor interatomtce (sau, in cazul metalelor, ele energia
"bănciiti de electroni). Veţi învăta, fără îndoială, despre toate aceste-
lucruri în cursurile voastre de chimie.

30.5. Simetrii în două dimensiuni

Am dori acum să discutăm unele din proprietăţile cristalclor din

punct de vedere al simetriilor lor interne. Trăsătura principală a unui
cristal este că, dacă începeţi de la un atom şi vă mişcaţi la un atom
corespondent cu o unitate de reţea mai departe, vă găsiţi din nou în
acelaşi tip de vecinătăţi. Aceasta este propoziţia fundamentală. Dar de-că.
aţi fi un atom, ar exista un alt tip de modificare care ar putea să vă
aducă din nou la aceeaşi vecinătate - adică, o altă "simetrie" posibilă.
Figura 30.7, a arată un alt desen "de tip tapet" (deşi unul pe care nu
l-aţi văzut niciodată).
Să presupunem că comparăm vecinătăţile punctelor il şi B. Aţi putea
crede, mai întîi, că ele sint aceleaşi - dar TIC, este chiar aşa. Punctele C
şi D sint echivalente lui A, dar vecinătatea lui B este asemănătoare cu
cea a lui A numai dacă împrejurimile sint inversatc, ca Într-o reflectare
in oglindă. .

l
~
Există alte tipuri de puncte "echivalente" în tipar. De «xemplu
punctele E şi F au "aceeaşi" vecinătate, exceptînd faptul că UDa este
rotită cu 90 0 faţă de cealaltă. Tiparul este cu totul special. O rotaţie de

. ":.
~.
':\
 GEO:METRIA INTERNĂ A CRISTALELOR
602

90 0 _ sau orice multiplu al ei - in jurul unui virf cum este A, dă din

nou acelaşi tipar. Un cristal cu astfel de structură ar avea colţuri pătrate
in exterior, dar în interior el ar fi mult mai complicat decît un cub
simplu.
După ce am descris citeva exemple speciale, să încercăm să ne ima-
ginăm toate simetrttle posibile pe care le poate avea un cristal. Mai întîi,
considerăm ce S{' întîmplă într-un plan. O reţea plană poate fi definită
prin doi vectori, aşa-numiţi primitivi, care pornesc dintr-un punct al
Y, ,
~I" '" ~ <\ ",' ~ 1> I ~ '" '" 6 1> ,

RJ~_9" "1~io/1~~-'~ ?<>-_;~

-J~ o" ...,17;1",1""6
,,<> ",
R.~i--"~ 1~t ""~L ~_" ~__ ~
<\;<> ..., ~ el:,""\ 6 I ~ '" '" 1>

"I~ , '" .., ~ I q'" 1'"\ 9" ""

~..,Lt-~"
9,- -<>1,
'"' I ~O'
I ., ~ I
...,. o"
'" ~
...,
~I

fi re b 1(
a
Fig. 30.1, Un tipar de simetrie înaltă.

reţelei la cele două puncte echivalente cele mai apropiate. Cei doi vec-
tori 1 şi 2 sînt vectorii primitivi ai reţelei din figura 30.1. Cei doi vectori a
şi b din figura 30.7, a sint vectorii primitivi ai reţelei de acolo. Am putea,
evident, să înlocuim la fel de bine a prin -a, sau b prin -b. Deoarece a
şi b sînt egali în mărime şi perpendiculari, o rotaţie de 90° roteşte pe a
în b, şi pe b in -a, dînd din nou aceeaşi reţea.
Vedem că există reţele care au o simetric "cuadrilaterală::. Si am
descris mai inainte o ordonare de împachetare strînsă bazată pe un
hexagon care ar putea avea o simetrie hcxalaterală. O rotaţie a ordonării
de cercuri în figura 30.5, a printr-un unghi de GO" în jurul centrului
oricărui cerc, readuce tiparul inapoi la el însuşi.
Ce alte tipuri de simetric de rotaţie există? Putem avea, de exem-
plu, o simetric de rotaţie cvintuplă sau octuplă? Este uşor de văzut că ele
sînt imposibile. Singura simetrie cu mai multe faturi decit patru este o
simetrie hexalaterală. Mal intii, să arătăm că este imposibilă o simetric
mai mare decit sextuplă. Să presupunem că încercăm să ne imaginăm
o reţea cu doi vectori primitivi egali, care închid Un unghi mai mic de
60°, ca în figura 30.8, a. Trebuie să presupunem că punctele B şi C sînt
echivalente lui A şi că a şi b sînt cei mai scurţi doi vectori din A la
vecinii săi echtvalenti. Dar este evident greşit, deoarece distanţa dintre
B şi C este mai mică decit cea pînă la A, din oricare din cele două
puncte. Trebuie să existe un vecin al lui D echivalent cu A, care este
mai apropiat decît B sau C. Ar fi trebuit să fi ales b" ca unul din vec-
torii noştri primitivi. Astfel unghiul dintre cei doi vectori primitivi tre-
buie să fie de 60° sau mai mare. Simetrie octagonală nu este posibilii.
,sIMETRII rrs DOUA DlMENSIVNI 603

Cum stăm CU simetria cvintuplă? Dacă presupunem că vectorii pri-

mitivi a şi b au lungimi egale şi fac un unghi de 2 Jd5=72°, ca în fi-
gura 30.8, b, atunci ar trebui să existe un punct de reţea echivalent în D,
la 72° faţă de C. Dar vectorul b' de la E la D este atunci mai mic decît
b, astfel că b nu este un vector primitiv. Nu poate exista simetric evi»-
tuplă. Singurele posibilităţi care nu ne conduc la acest tip de dificultate
sint El = 60°, 90°, sau 120°. Zero sau 180° sint de asemenea clar posibile.

(
I
l

------fK-fc _\
b\ I 60'
T:- - _
-------- A B- - -
a
c
o
&'/
/ J5'
-L -'i--'--.~--,
Fig. 30.8. (a) Simetrii de rotaţie mai
mari decit sextuple nu sint posibile;
--J-
E
- - A ii B
(b) simetrie de rotaţie cvtntuplă nu
e postbtlă. b

Un mod de a enunţa rezultatul nostru este că tiparul poate fi lăsat ne-

modificat printr-o rotaţie completă (nici o modificare), o jumătate de
rotaţie, o treime, un sfert, sau o şesime de rotaţie. Şi acestea sînt toate
simctrulc de rotatie posibile într-un plan - în total de cinci. Dacă El =
=2 JCjn, vorbim de o simetrie nn-upIă". Spunem că un tipar cu negai
cu 4 sau cu (j are o "simetrie superioară" decît una cu n egal numai cu 1
sau cu 2.
Intorcjndu-ne la figura 30.7, a, vedem că tiparul are o simetrie de
rotaţie cuadruplă. Am desenat in figura 30.7, b un alt desen, care arc
aceleaşi proprietăţi de simetrie ca partea (a). Micile figuri de forma vir-
gulei sînt obiecte asimetrice, care servesc la a defini simetria desenului
in interiorul fiecărui pătrat. Observaţi că votrgulele sint mversatc in
pătratele alternante, astfel că celula unitate este mai mare decît una a
micilor pătrate. Dacă nu ar fi fost virgule, tiparul ar fi avut totuşi si-
metrie cuadruplă, dar celula unitate ar fi fost mai mică. Tiparele figurii
30.7 au de asemenea alte proprietăţi de simetrie. De exemplu, o reflexie
faţă de or-icare din liniile întrerupte R-R reproduce acelaşi tipar.
 GEO]l,lETRIA INTERNA A CRIS'IALELOR
604

Tiparele din figura 30.7 au încă un alt tip de simetrie. Dacă tiparul
este reflectat faţă de linia Y-Y şi deplasat cu un pătrat la dreapta (sau
stînga), obţinem din nou tiparul original. Linia Y-Y este numită linie
"de alunecare".
Acestea sînt toate stmetrllle posibile' în două dimensiuni. Există încă
o operaţie de simetrie spaţială care este echivalentă în douQ dimensiuni
cu o rotaţie de 180"', dar (3)"2 în trei dimensiuni este o operaţie cu totul
deosebită. Ea este inversia. Printr-o tnversic înţelegem că orice punct

,,

Fig. 30.9. Simetria la inversiune. Tiparul (b) este nemodificat dacă

R---+_R, "dar tiparul (a) este modificat. In trei dimensiuni tiparul
(d) este simetric la o tnversie, dar (e) nu este.

caracterizat prin raza vectoare R dintr-o origine (de exemplu, punctul 11

în figura 30.9, b) este deplasat în punctul de rază vectoare - R.
O inversare de tipar (a) a figurii 30.9 produce un tipar nou, dar c
inversare de tipar (b) reproduce acelaşi tipar. Pentru un tipar bidimcn-
sional (după cum puteţi vedea din figură), o inversare de tipar (b) prin
punctul A este echivalentă cu o rotaţie de 180 0 în jurul aceluiaşi punct.
Să presupunem, însă că facem tiparul din figura 30.9, b tridimensional,
imaginînd că virgulele figurii ,,6" şi ,,9" au fiecare o "săgcată~1 ce iese din
pagină. După o invcrsic in trei dimensiuni toate săgeţile vor fi Inversate,
deci tiparul nu este reprodus. Dacă indicăm vîrfurile şi cozile săgeţilor
prin puncte şi cruci, respectiv, putem construi un tipar tridimensional,
ca in figura 30.9, e, care nu este simetric faţă de o tnverste, sau putem
construi un tipar cum este cel arătat în (d), care arc o astfel de simetrie.
Observaţi că nu este posibil a imita o inversie tridimensională printr-o
combinaţie de rotaţii.
Dacă vom caracteriza "simetria" unui tipar - sau a unei reţele -
prin tipurile de operaţii de simetrie ce le-am descris, se constată că pen-
tru două dimensiuni sînt posibile 17 tipare distincte. Am desenat un
 SIMETRII IN TREI DIl\IlENSIUNI 605

tipar cu simetria cea mai coborîtă posibilă in figura 30.1, şi unul cu sime-
trie ridicată în figura 30.7. Vă lăsăm vouă distracţia să încercaţi să 'vă
imaginaţi toate cele 17 tipare posibile.
Este ciudat cît de puţine din cele 17 tipare posibile sint folosite la
construcţia tapetelor şi a tesăturilor. Se văd întotdeauna aceleaşi trei sau
patru tipare de bază. Este aceasta din cauza lipsei de imaginaţie a
proiectanţilor, sau din cauză că multe din tiparele posibile nu sint plăcute
ochiului?

30.6. Simetrii in trei dimensiuni

Prnă acum am vorbit numai despre tipare în două dimensiuni. In ceea

ce sîntem, însă, interesaţi de fapt sînt tipare de atomi În trei dimon-
siuni. Mai întîi, este clar că un cristal tridimensional va avea trei vectori
primitivi. Dacă ne întrebăm apoi despre operaţiile posibile de simetrie în
trei dimensiuni, găsim că există 230 simetrii posibile diferite! Pentru
unele scopuri, aceste 230 tipuri pot fi grupate în şapte clase, care sînt
desenate in figura 30.10. Reţeaua cu cea mai mică simetrie este> numită
triclinică. Celula sa unitate este un paralelipiped. Vectorii primitivi sînt

Tric/[n/c

f1unocl,:' •

1<,,"
~0~i;
./~~,' Fig. 30.10. Cele şapte clase de reţele
crrstanoe.
 GEOMETRIA INTERNA A CRISTALELOR
606

de lungimi diferite şi nici unul din unghiurile dintre ei nu sînt egale-.Nu

există posibilitatea niciunei simetrii de rotaţie sau de reflexie. Există,
totuşi, două simetrii posibile - celula unitate e~te sau nu modificată ?e
o Inversie prin vîrf. (Printr-o Inversle în trei dimensiuni, înţelegem din
nou că deplasările spaţiale R sînt înlocuite prin - R - în alte cuvinte, că
(x, y, z) trece in (-X, -y, -z). Astfel reţeaua trfclinică are numai două
simetrii posibile, dacă nu există o relaţie specială între cei trei vectori
primitivi. De exemplu, dacă toţi vectorii sînt egali şi separaţi prin
unghiuri egale, avem reteaua trigonală arătată în figură. Această figură
poate avea o simetrie suplimentară; ea poate fi nemodificată printr-o
rotaţie în jurul diagonalei lungi a corpului.
Dacă unul din vectorii primitivi, să spunem c, este perpendicular pe
ceilalţi doi, obţinem o celulă unitate monoclimcă. Este posibilă o nouă
simetrie - o rotaţie de 180° în jurul lui c. Celula hexagoMlă este un caz
special cînd vectorii a şi b sînt egali şi unghiul intre ei este 60°, astfel că
o rotaţie de 60°, sau 120° sau 180 în jurul vectorului c repetă aceeaşi reţea
0

(pentru unele simetrii interne).

Dacă toţi cei trei vectori primitivi sînt perpendiculari, dar de lungimi
diferite, obţinem celula ortoromoicâ. Figura este simetrică pentru rotaţii
de 1800 în jurul celor trei axe. Sînt posibile simetrii de ordin superior
cu celula tetragonală, care are toate unghiurile drepte şi doi vectori pri-
mitivi egali. în sfîrşit, există celula cubică, care este cea mai simetrică
dintre toate.
Esenţialul tuturor acestor discuţii despre simetrii este că simetr-iilc
interne ale cristalulut îşi fac apariţia - uneori în moduri subtile - în
proprietăţile fizice macroscopice ale cristalului. De exemplu, un cristal
va avea, in general, un tensor de polartzabihtate electrică. Dacă descriem
tensorul în funcţie de elipsoidul de polarizatle, ne-am aştepta ca unele
din simctrtile crtstalulut să se manifeste şi în elipsoid. De exemplu, Un
cristal cubic este simetric faţă de o rotaţie cu 90° in jurul orlcăreia din
cele trei direcţii ortogonale. Clar, singurul elipsotd cu această proprietate
este o sferă. Un cristal cubic trebuie să fie un slielectric izotrop.
Pe de altă p~te, un cristal tetragona1 are o simetrie de rotaţie
cuadruplă. Ellpsoidul său trebuie să albă două din axele sale principale
egale, iar a treia trebuie să fie paralelă cu axa cristalulut. La fel, deoarece
cristalul ortorombjc arc o simetrie dublă de rotaţie in jurul celor trei axe
ortogonale, axele sale trebuie să coincidă cu axele elipsoidului de polart-
zatie. Intr-un mod asemănător, una din axele unui cristal monoclinfc
tr~buie să fie paralelă cu una din axele principale ale elipscldulut, deşi
nOI nu putem spune nimic despre celelalte axe. Deoarece Un cristal tr-i-
clinic nu are o simetrie de rotaţie, elipsoidul poate avea orice orientare.
După cum puteţi vedea, putem face un joc mare figurînd stmetrnle
posibile şi Iegtndu-Ie de tensorii fizici posibili. Am considerat numai ten-
sorul de polarizaţie, dar lucrurile devin mai complicate pentru alţii - de
DURITATEA METALELOR
607

exemplu, pentru tensorul de elasticitate. Există o ramură a. matematnjj,

numită "teoria grupurilor", care se ocupă cu asemenea subiecte, dar de
obicei puteţi să calculaţi ce doriţi cu bunul simţ.

30.7. Duritatea metalelor

Am spus că metalele au de obicei o structură cristalină cubică simplă:

dorim să discutăm acum proprietăţile lor mecanice - ce depind de
această structură. Metalele sînt, în general, foarte "moi" deoarece este

Fig. 30.11. Alunecarea planelor cristaline.

uşor ca un strat al cristalulut să alunece pe următorul. V-aţi putea gîndi:

"Aceasta e ridicol; metalele sînt dure". Nu, un monocristai al unui metal
poate fi deformat foarte uşor.
Să presupunem că privim la două straturi ale unui cristal, supuse
la o forţă de forfecare, aşa cum e arătat în diagrama din figura 30.11, a.
Aţi putea crede la inceput că intregul strat ar trebui să reziste la mişcare

Fig. 30.12. O fotografie a unui mic

cristal de cupru după întindere.
(Prin amabilitatea lui S.S. Br-ennez-,
cercetător principal, Centrul de cer-
cetări ale oţelului din Statele Unite,
Monroevillc).
 GEOM:ETRIA INTERNĂ A CRISTALELOR

pînă ce forţa a fost destul de mare pentru a împinge intre~ul strat ,:peste
movilă", astfel incit să fie deplasat cu o adîncitură spre stînga. Deşi alu-
necarea se petrece de-a lungul unui plan, ea nu se petrece astfel. (Dacă
s-ar petrece aşa, aţi obţine că metalul este mult mai dur decît este de
fapt.) Ceea ce se întîmplă este mai apropiat de deplasarea atomilor cîte
unul; îşi face saltul mai întîi atomul din stinga, apoi următo:ul şi aşa
mai departe, aşa Cum e indicat in figura 30.11, b. De fapt spatiul vacant
dintre doi atomi este cel ee călătoreşte repede spre dreapta, cu rezultatul
net că întregul strat al doilea s-a mişcat peste un interval atomic. Alu-
necarea se petrece astfel deoarece necesită o energie mult mai mică să
treci la un moment dat un atom peste movilă decît să treci un şir întreg.
O dată ce forţa este suficientă pentru a porni procesul, restul se petrece
foarte repede.
Se constată că într-un cristal real, alunecarea se va petrece în mod
repetat la un plan, apoi se va opri acolo şi va incepe la un alt plan oare-
care. Motivele, de ce ea începe şi de ce se opreşte, sînt cu totul miste-
rioase. Este, de fapt, cu totul ciudat că regiunile succesive de alunecare
sînt adesea destul de echidistante. Figura 30.12 arată o fotografie a unui
cristal mic, subţire, de cupru care a fost întins. Puteţi vedea diferitele
plane unde a avut loc alunecarea.
Alunecarea bruscă a planelor individuale ale cristalulul este foarte
evidentă dacă luaţi o bucată de fir subţire care are cristale mari în el
şi il întindeţi tinîndu-l lîngă ureche. Puteţi auzi o grămadă de "pocni-
turi, atunci cînd plancle se dispun în noile lor poziţii, unul după altul.
Problema de a avea un atom "lipsă" într-un şir este oarecum mai
dificilă decit ar putea să pară din figura 30.11. Cînd sînt mai multe stra-
turi, situaţia trebuie să fie ceva în genul celei arătate în figura 30.13.
O astfel de imperfecţiune Într-un cristal este numită o dislocaţie. Este

Fig. 30.13. o distocaţie într-un cristal.

DURITATEA METALELOR 609

presupus că astfel de dislocaţii sint fie prezente cind a fost format crista-
lul, fie sint generate la vreo lovitură sau spărtură la suprafaţă. O dată
ce sînt produse, ele pot să se mişte relativ liber prin cristal. Marile distor-
siuni rezultă din mişcările mai multor astfel de dlslocaţit.
Djslocatltlc se pot mişca liber - adică ele necesită o energic supli-
mentară mică - atita vreme cît restul cristalului are o reţea perfectă.
Dar ele pot deveni .Jipite'' dacă intilnesc un alt tip de imperfecţiune în
cristal. Dacă au nevoie de o energie mare pentru a trece de imperfecţiune.
ele vor fi oprite. Acesta este tocmai mecanismul care dă duritate crista-
lelor metalice imperfecte. Cristalcle pure de fier sînt foarte moi, clar c
mică concentrare de atomi de impuritate poate produce o imperfecţiune
suficientă pentru a imobiliza efectiv dislocaţtile. După cum ştiţi, oţelul,
care este În esenţă fier, este foarte dur. Pentru a produce oţel, este dizol-
vată o mică cantitate de carbon În topitura de fier; dacă topitura este
răcită rapid, carbonul precipită în mici granulc, producînd mai multe
distorsiuni microscoptco în reţea. Dislocaţule nu se mai pot deplasa şi
metalul este rezistent.
Cuprul pur este foarte moale, dar poate fi "întărit prin prelucrare«.
Aceasta se face prin ctocănirea lui sau prin Îndoirea înainte şi Înapoi. In
acest caz, sînt făcute multe dislocaţii noi de diferite tipuri, ce interferă
una cu alta, tăindu-şi mobilitatea. Poate aţi văzut trucul de a lua o bară
de cupru "moale" şi de a o încovoia Uşor în jurul gîtului cuiva ca o
brăţară. In cursul îndoirii, ea devine prelucrată şi nu poate fi dezdottă
uşor! Un metal prelucrat, cum este cuprul, poate fi făcut din nou moale

Fig. 30.14. o disl.ocaţie in şurub (din:

Charles Kittel, Introducere in fi-
zica stării solide, John Wiley and Sons,
Inc., New York, 2-nd ed., 1956).

prin călire la o temperatură Înaltă. Mişcarea termică a atomilor "eli-

mină(( dialocatiile şi produce din nou monocristale mari. Pînă acum, am
descris numai aşa-numita dislocaţie de alunecare. Există multe alte tipuri,
dintre care unul este dislocatia de torsiune arătată in figura 30.14. Astfel
de dislocaţii joacă un rol important în creşterea cristalului.
39 - FIzioa modernă voI. Il.
610 GEOMETRIA INTERNA A CRISTALELOR

30.8. Dislocaţîile şi creşterea cristaluIui

Una din marile probleme a fost un timp îndelungat explicarea mo-

dului cum pot să crească cristalelc. Am descris cum se face că fiecare
atom ar putea, prin încercare repetată, să determine dacă ar fi mai bine

Fig. 30.15. Creşterea unui cristaL

să fie în cristal sau nu. Dar aceasta înseamnă că fiecare atom trebuie
să găsească un loc cu energie joasă. însă, un atom pus pe o suprafaţă
nouă este legat numai printr-o legătură sau două de jos şi nu are aceeaşi

Fig. 30.16. Un cristal de paru-

fină C;IfC a crescut in jurul
unei djsjocatii în şurub (din:
CharIcs KitteJ, Introdu-
cere în fiZica stării solide, Jonn
Wiley and Sons Inc., New
York, 2-nd. ed.., 1956).

energie pe care ar avea-o dacă ar fi aşezat Într-un colţ. unele ar avea

atomi în trei: părţi. Să presupunem că ne imaginăm Un cristal în creştere
ca o grămadă de blocuri, aşa cum e arătat în figura 30.15. Dacă încercăm
MODELUL BRAGG-NYE AL CRISTALULUI
611

un bloc nou în poziţia A, să spunem, el va avea numai unul din cei şase
vecini ce ar trebui să-i dobîndească pînă la urmă. Lipsind aşa de multe
legături, energia sa nu este foarte coborîtă. Va fi mai bine în poziţia B,
unde el are deja o jumătate din cota sa de legături. Cristalele cresc într-
adevăr prin ateşarea de atomi noi in locuri ca B.
Ce se întîmplă, totuşi, cînd acel şir este încheiat? Pentru a începe
un nou şir, un atom trebuie să ajungă în repaus cu numai două feţe
ataşate şi aceasta din nou nu e foarte probabil. Chiar dacă a făcut-o, ce
s-ar întîmpla cînd stratul ar fi încheiat? Cum poate fi început un nou
strat? Un răspuns este că cristalul preferă să crească la o dtslocaţte, de
exemplu în jurul unei dislocaţti în şurub, cum este cea arătată în fi-
gura 30.14. Atunci cînd sînt adăugate blocuri la acest cristal, există Întot-
deauna un loc oarecare unde sînt disponibile trei legături. Cristalul pre-
feră, deci, să crească cu o dislooaţte clădttă în el. Un astfel de tipar de
creştere în spirală e arătat in figura 30.16, care este o fotografie a unui
monocristal de parafină.

30.9. Modelul Bragg-Nye al cristalului

Evident, nu putem vedea ce se întîmplă cu atomii individuali într-un

cristal. De asemenea, cum vă daţi seama de acum, există multe fenomene
complicate care nu sint uşor de tratat cantitativ. Sir Lawrencc Bragg şi
1. F. Nye au inventat o schemă pentru a construi un model al unui
cristal metalic care arată intr-un mod pregnant multe din fenomenele ce
se crede că apar într-un metal real. In următoarele pagini am reprodus
articolul lor original, ce descrie metoda lor şi arată cîteva din rezultatele
ce le-au obţinut cu ea. (Articolul este rettpărit din .Proceedinqe of the
Royal Society of London", val. 190, septembrie 1947, pp. 474-481 - cu
permisiunea autorilor şi a Societăţii Regale.)

39'
Un model dinamic al unei structuri cristaline

de Sit Lawrence B r a g g, F.R.S. şi J. F. Nv o

Cavendish Laboratory, University of Cambridge
(Primită la 9 ianuarie 1947 - Prezentată la 19 iunie 194i)

Structura cristalină a unui metal seamana cu o mulţime de bule, avînd dia-

metrul de un milimetru sau mai puţin, ce plutesc pe suprafaţa unei soluţii de
săpun. Bulele sint suflate dintr-o pipetă fină dedesubtul suprafeţei cu o presiune
constantă a aerului şi au dimensiuni deosebit de uniforme. Ele sînt tinute împreună
de către tensiunea superficială, fie într-un singur strat pe suprafaţă, fie într-o masă
tridimensională. O asamblare poate conţine sute de mii de bule şi să perslsto o oră
sau mai mult. Asembtărne prezintă structuri care au fost presupuse că există în
metale şi simuleaza efecte care au fost observate, cum ar fi frontiere granularc,
dislocaţii şi alte tipuri de defecte, alunecare, recristalizare, căure şi tensiuni datortte
atomilor "străini".

1, Modelul bulelor

Din CÎnd in CÎnd au fost descrise modele ale structurii cristaline în care atomii
sint reprezentati prin mici magnaţi, care plutesc sau care sînt suspendaţi, sau prin
discuri circulare, care plutesc pe suprafaţa apei şi sint ţinute împreună prin forţele
atracţiei captlare. Aceste modele au unele dezavantaje; de exemplu, În cazul obiec-
telor care plutesc şi care sint în contact, forţele de frecare împiedică mişcările lor
relative libere. Un dezavantaj mai serios este că numărul compcncnţttor este limitat
deoarece este nevoie de un număr mare de componenţi pentru a ne apropia de starea
de lucruri dintr-un cristal real. în lucrarea de faţă este descrisă comportarea unui

Fig. 1. Aparat pentru producerea

de plute de bule.

model in care atomii sînt reprezentaţl prin bule mici avînd diametre intre 2 rnm
şi 0,1 mm care plutesc pe suprafaţa unei soluţii de săpun. Aceste bule mici sînt
destul de persistente pentru experimente ce durează o oră sau mai mult; ele aluneca
unele pe lîngă altele fără frecare şi pot fi produse într-un numar mare. Cîteva
dintre ilustraţiile din această lucrare au fost luate din aglomerari de 100000 de bule,
 MODELUl. 'RRAGG-NYE AL CRISTALULUl
61'

sau de mai multe. Modelul reprezintă cel mai apropiat comportarea unei structuri
metalice, din cauză că bulele sînt de un singur tip şi sint ţinute împreună printr-o
atracţie capilară generală, care reprezintă forta de legătură a electroni1or liberi în
metal. O descriere sumară a modelului a fost dată in roumat of Scientific Instruments
(B r a g g, 1942 b).

2. Metoda de formare

Bulele sînt suflate dintr-un orificiu fin, dedesubtul suprafeţei unei soluţii de
săpun. Cele mai bune rezultate le-am avut cu o soluţie a cărei formulă ne-a fost
dată de dl Green de la Royal Institution. Aceasta consta din 15,2 c.c. de acid oleic
(pur, redtstilat), bine amestecat cu 50 c.c. de apă distilată. Aceasta este in întregime
amestecată cu 73 c.c. de soluţie de 10% de trtetanolamină, iar amestecul În proporţia
de mai sus este preparat pînă la o cantitate de 200 c.c. La această cantitate este
adăugată o cantitate de 164 c.c. de glicerină pură. Este lăsat să stea şi este extras
lichidul curat de dedesubtul soluţiei. In unele experienţe acesta a fost diluat intr-o
cantitate de apă egală cu de trei ori volumul său pentru a i se reduce vrscozitatea.
Orificiul jetului este la aproximativ 5 mm dedesubtul suprafeţei. Este furnizată
o presiune constanta a aerului În valoare între 50 şi 200 cm de apă cu ajutorul a
două flacoane wtnchester. In mod normal bulele au dimensiuni deosebit de uni-
forme. Intimplător ele ies într-un mod neregulat, dar acest neajuns poate fi corectat
printr-o modificare a presiunii sau a [etulut. Bulele nedorite pot fi distruse cu
uşurinţă plfmbînd o flacără mică deasupra suprafeţei. Figura 1 arată aparatul. Am
găsit că este avantajos să se înnegrească fundul vasului, deoarece astfel detaliile
structurii, cum ar fi frontierele grăunţoase şi dtslocaţttle se scot in evidenţă mai clar.
Figura 2 arată o porţiune a unei plute sau a unui cristal bidimensional de bule.
Regularitatea sa poate fi apreciată uitîndu-ne la figură într-o direcţie oblică. Dimen-
siunea bulelor variază cu deschiderea, dar nu pare sa vaneze În nici un grad sensi-
bil cu presiunea sau cu adincimea orificiului dedesubtul suprafeţei. Efectul principal
al creşterii presiunii este creşterea numărului de bule care ies. Ca un exemplu, un
jet cu pereţii groşi cu un diametru de 491-1 , cu o presiune de 100 cm a produs bule
de diametru 1,2 rom. Un jet cu pereţi subţiri cu un diametru de 27 Il. şi cu o pre-
siune de 180 cm a produs bule cu un diametru de 0,6 mm. Este convenabil să ne

Flg, 3. Aparat pentru producerea

bulelor de dimensiune mică.

1--·-
)",;

.•
.A1'
iii
,Clli
referim la bule de diametru de la 2 mm la 1 rom ca bule "mari", la cele cu dia-
'iţ;/'/ .Dletru1 de 0,8 rom la 0,6 mm ca bule "medii" şi la cele cu diametru! de la 0,3 mm
.Ia 0,1 rom ca bule "mici", deoarece comportarea lor variază cu dimensiunile lor.
Cu acest aparat nu am găsit că este posibil să se reducă dimensiunea jetului
bucje cu dtametru mat mic - . , mm. Deoarece s.a cortt
614

să se experimenteze cu bule foarte mici, am recurs la aşezarea soluţiei de săpun

într-un vas ce se roteşte şi la introducerea unui jet fin cit se poate de paralel cu
o linie de curent. Bulele sînt îndepărtate pe măsură ce sînt formate şi, în condiţii
staţionare, sînt destul de uniforme. Ele ies intr-un număr de aproximativ o mie sau
mai multe pe secundă producînd o notă inalta. Atunci cind este rotită, soluţia de
săpun se urcă sub forma unui perete in trepte în jurul perimetrului vasului, dar
readuce cu ea cele mai multe dintre bule atunci cînd încetează rotaţia. Cu această
instalaţie, ilustrată în figura 3, pot fi obţinute bule avînd diametrul pînă la 0,12 mm.
Ca un exemplu, un orificiu cu o secţiune de 33 Il- într-un jet cu pereţi subţiri cu
o presiune de 190 cm apa şi cu o viteza a Iluidului pc lîngă orificiu de 180 crns a
produs bule de diametru de 0,14 mm. în acest caz a fost folosit un platan cu dia-
metrul de 9,5 cm şi cu viteza de 6 rot/s. Figura 4 este un tablou mărit al acestor
bule "mici" şi arată gradul lor de regularitate: "tiparul" nu este atit de perfect
într-un vas ce se roteşte ca cel dintr-un vas stationar, obser-vîndu-se că sînt puţin
neregulate atunci cînd sint privite într-o directie oblică.
Aceste cristale bidimensionale arată structuri care au fost presupuse că există
în metale şi simulează efecte care au fost observate, cum ar fi frontiere grăunţoasc.
dislocaţi.i şi alte tipuri de defecte, alunecarea, recrtstaltzarea, căltrea şi def'ormuţii
datorate unor atomi "străini".

3. Frontiere grăunţoase (granulare)

Figurile 5, a, 5, b şi 5, c, plăcile 9 şî 10 arată frontiere grăunţcase tipice pentru

bule de dtametre 1,87, 0,76 şi 0,30 mm respectiv, Lărgimea ariei perturbato la fron-
tieră, unde bulele au o distribuţie neregulată, este in general cu atit mai mare cu cît
sint mai mici bulele. în figura 5, a, care arată porţiuni ale cîtorva grăunţt adiaccnţi,
bulele aflate la frontieră intre doi grăuntt adera in mod clar fie la un aranjament
cristalin, fie Ia altul. în figura 5, c există un "strat Beilby'' evident între cei doi
grăunţi. Micile bule, după cum se va vedea, au o rigiditate mai mare decît cele mari
şi aceasta pare să dea naştere la mai multii neregularitate la interfeţe.
Apar distinct grăuntt separaţi atunci cînd sînt privite oblic fotografii ale plutelor
policrtstaltne, cum sint figurile de la 5, a la 5, c şi figurile de la 12, a la 12, e. Cu
o iluminare potrivită, chiar pluta de bule însăşi, dacă este privită oblic seamănă
remarcabil cu un metal lustruit şi gravat.
Se rntrmptâ adesea că sînt găsiţi într-o plută pohcrtstahnă unii "atomi impuri-
tăţi" sau bule care sint sensibil mai mari sau mai mici decît media. Atunci cind
se întîmplă aceasta o mare proporţie din aceşti "atomi impurităţi" este situată la
frontierele grăunţoass Ar fi incorect si'. se spună că bulele neregulate îşi croiesc
drumul spre frontiere; este un defect al modelului ca nu poate avea loc difuzin
bulelor prin structură, fiind posibilă doar ajustarea mutuală a vecinilor. Se pare că
frontierele tind să se ajusteze de la sine prin creşterea unui cristal pe seama celui-
lalt pînă ce ele trec prin atomii neregula ţi.

4. Dislocaţii

Atunci cînd un monocrtstal sau o plută policristalină este comprimată, întinsă,

sau altfel deformată, prezintă o comportare foarte asemănătoare cu cea care a fost
descrisă pentru metale supuse la deformaţie. Pînă la o oarecare limită modelul este
în domeniul său elastic. Deasupra acelui punct cedează prin alunecarea de-a jungul
uneia din cele trei direcţii egal înclinate a şirurilor dispuse apropiat. Alunecarea are
loc prin deplasarea înainte a bulelor dintr-un şir peste cele din şirul următor cu
o distanţă egală cu cea dintre două bule vecine. Este foarte interesant să urmăreşti
desfăşurarea acestui proces. Mişcarea nu este simultană de-a lungul intregului şir,
ci începe intr-un capăt cu apariţia unei "dislocaţii" unde există local cu o bulă în
MODELUL BRAGG-NYE AL CRISTALULUI
===-=====---------------- ._~
plus in şirul dintr-o parte a liniei de alunecare în comparaţts, cu celălalt. Această
dtslocaţtc aleargă apoi de-a lungul liniei de alunecare de la o liltură a cnstatutut
către cealaltă rezultatul final Ifind o deplasare cu o distanţă .Jnteratomtca''.
OroWan, Polanyi şi Taylor au apelat la un astfel de proces pentru a explic'! forţele
mici necesare pentru a produce alunecarea plastică în structuri metalice. Teoria pro-
pusă de Taylor (1934) pentru a explica mecanismul deformării plastice a cnstajetor
consideră acţiunea mutuata şi echilibrul unor astfel de disloca ţii. Bulele furnizează
un tablou uimitor a ceea ce s-a presupus că arc loc în metal Uneori disloca-
ţiile se deplasează foarte încet, trebuindu-le un timp de ordinul secundelor pentru a
traversa un cristal; se observă şi dtslocaţtt staţionare în cristale care nu sînt defor-
mate omogen. Ele apar ca linii negre scurte. şi pot fi văzute în seria de totcgrutn.
figurile de la 12, a la 12, e. Atunci cînd este comprimată o plută poltcrtstultna, uceste
linii de culoare închisă, se observă că se "zbat" in toate direcţiile de-a curmeztsu;
crtstalelor. .
Ftgur-ile 6, a, 6, b şi 6, c, arată exemple de d'islocatlt. În figura 6, a, unde
diarnetrul bulelor este 1,9 mm, dislocutin este foarte locală extinzîndu-se de-a
lungul a aproximativ şase bule. în figura 6, b (diametru 0,76 mm) ea se extinde
de-a lungul a douăsprezece bule, Iar in figura 6, C (diametru 0,30 mm) influenţa sa
poate fi identificată pe o lungime de aproximativ cincizeci de bule. Rigiditatea mai
mare a micilor bule conduce la distocntn mai lungi. Studiul oricărei mase de bule
arată, însă, că nu există o lungime standard de disloeaţii pentru fiecare dimensiune.
Lungimea depinde de natura deforrnaţtei in cristal. O frontieră intre două cristale
cu axele corespunzătoare la aproximativ 30" (unghiul maxim ce poate apare) poate
fi privită ca o serie de dislocaţii in şiruri alternate şi în acest caz d.islocaţillc sint
foarte scurte. Pe măsură ce unghiul dintre cristalelc vecine descreşte, dislocaţiile
apar la intervale mai largi şi în acelaşi timp devin mai lungi, pînă ce se ajunge
în final la monodtstocărt într-un corp mare de structură perfectă, aşa cum este
arătat în figurile 6, a, 6, b şi 6, c.
Figura 7 arată trei disiocaţii paralele. Dacă le numim pozitive şi. negative (in
concordanţă cu Taylor) ele sînt pozitive, negative, pozitive mergînd de la stinga la
dreapta. Fîşia dintre ultimele două are în exces trei bule, după cum se poate vedea
privind de-a lungul şirurilor in direcţie orizontală. Figura 8, arată o dlslocatie ce
provine dintr-o frontieră grăunţoasă, un efect care este observat adesea.
Figura 9 arată un loc unde două bule iau iocul uneia. Acesta poate fi privit
ca un caz limită ai dislocaţiilor pozitive şi negative pe şiruri învecinate, cu părţile
compresive ale dislocathlor una in faţa cctonatte. Cazul contrar ar conduce la un
gol in structură, lipsind o bulă in punctul În care se întîlnesc dislocaţiflc.

5. Alte tipuri de defecte

Figura 10 arată o fîşie îngustă între două cristale cu orientare paralelă. fîşia
fiind Intersectată de un număr de linii de defecte unde bulele nu sînt impachetate
strîns; în astfel de locuri poate fi aşteptată să apara recrtstahzarca. Frontierele se
apropie şi fîşia este absorbită într-o arie mai largă a cnstajulut perfect.
Figurile de la 11, a la 11, g, sînt exemple de aranjamente care apar frecvent
in locuri in care există o dejicientă locală de bule. In timp ce o dtslocatic
este văzută ca o dungă de culoare închisă, într-o vedere generală, aceste
structuri se manifestă in forma literei V sau ca trtunghturt. O structură tipică În V
este văzută În figura 11, a. Atunci cînd modelul este distorsionat, o structură in V
este formată prin două dislocat» ee se tntnnesc ua o încli naţle de 60"; ea este
distrusă prin dislocaţiile ce-şi continuă drumul. Figura 11, b arată un mic triunghi,
care de asemenea întruchipează o dtslocaţîe, deoarece se va observa că şirurile de-
desubtul defectului au cu o bulă mai mult decit cele dedesubtul lor. Dacă, printr-o
agitaţie uşoară Într-o parte a cristalului se impune o cantitate uşoară de "mişcare
terrntcă" astfel de locuri cu defecte dispar şi este formată o structură perfectă.
O" GEOMETRIA INTERNĂ A CRISTALELOR

Ici şi colo în cristale există un spaţiu gol unde lipseşte o bulă, apărînd într-o
vedere generală ca un punct negru. Astfel de exemplu apar in figura 11, g. O
astfel de gaură nu poate fi închisă printr-o reajustare locală, deoarece umplerea
golului produce apariţia altuia. Astfel de goluri apar şi dispar atunci CÎnd cristalul
este "prelucrat la rece".
Aceste structuri în model sugerează că pot exista defecte locale similare intr-un
metal real. Ele pot juca un rol in procese cum sînt difuzia sau modificarea ordine-
dezordine prin reducerea baricrelor energetice în vecinătatea lor şi acţionează ca
nuclee de cristalizare într-o modificare alotropică.

6. Recristalizare şi eăfire

Figurile de la 12, a la 12, e arata aceeaşi "plută" de bule la momente succesive.

Unei "plute" ce acoperă suprafaţa soluţiei i se imprimă o mişcare viguroasă cu aju-
torul unei grebla de sticlă şi apoi este lăsată să se aranjeze de la sine. Figura 12, a
ii arată aspectul după aproximativ 1 secundă din momentul in care a încetat mis-
carea. "Pluta" este ruptă Într-un număr de mici "cristalite", acestea sînt Într-o mare
măsură într-o stare de deforma ţie neomogenă după cum este arătat prin nume-
roasele dislocări şi alte defecte. Fotografia următoare (fig. 12, b) arată aceeaşi plută
cu 32 minute mai tîrziu. Micile grăunţe au fuzîonat pentru a forma grăunţe mai muri
şi în acest proces a dispărut o mare parte din deformaţii. Recristalizarea are loc în
cursul seriei de fotografii, ceea ce este arătat în ultimele trei fotografii ale seriei
efectuate la 2, 14 şi 25 minute după deplasarea iniţială. Nu este posibil să se urmă­
rească rearanjarea in intervale de timp cu mult mai lungi, deoarece după o şedere
îndelungată bulele se contructă, aparent datorită difuziei aerului prin pereţii lor
şi ele devin de asemenea subţiri şi tind să plesnească. In cursul acestui proces mo-
delului nu i-a fost Imprtmată nici o agitaţie. Are loc chiar un proces foarte lent de
reuranjare, mişcarea bulelor Într-o parte a plutet stabilind deformaţii care activează
o rearanjare într-o parte vecină şi aceasta la rindul ei produce o altă rearaninre.
în această serie trecute observate mai multe aspecte interesante. Observaţi cei
trei grăunti mici în punctele indicate prin coordonatele AA, BB, ce. Punctul A
persistă, deşi cu formă modificată, în intreaga serie. B este încă prezent după 14
minute, dar a dispărut după 25 de minute, lăsînd in urma lui patru dislocaţii care
marchează deformaţia internă în grăunte. Grăuntele C se contractă şi finalmente
dispare în figura 12, d, lăsînd un gol şi un V care a dispărut În figura 12, e. în
acelaşi timp, frontiera nedetinttă În figura 12, d la DD, in figura IZ, e devine defi-
nită. Observaţi, de asemenea, îndreptarea frontierei grăunţoase in vecinătatea lui EE
în figurile IZ, b şi 12, e. Pot fi văzute dislocări de diferite lungimi, marcînd toate eta-
pele dintre o uşoară încovoiere a structurii şi o frontieră definită. Unele dintre
aceste goluri sînt formate sau umplute prin mişcări ale dislocărilor, dar altele repre-
zintă locuri unde a explodat o bulă. Pot fi văzute multe exemple de V, precum şi
unele triungfnurt. Din studiul acestor serii de fotografii vor fi obţinute alte concluzii
interesante.
Figurile 13, a, 13, b şi 13, c, arată o porţiune a unei plute la 1 s, 4 s şi 4 min,
după procesul de deplasare şi sînt interesante ca arătînd două stadii succesive în
relaxarea către un aranjament mai perfect. Modificările se constată uşor atunci cind
se priveşte într-o direcţie oblică de-a curmezişul paginii. In figura 13, a aranjamentul
este foarte rupt. In figura 13, b bulele s-au aranjat de la sine in şiruri, dar curbarea
acestor şiruri indică un grad înalt de deformaţie internă. In figura 13, c această de-
formaţie a fost atenuată prin formarea unei noi frontiere în A-A, şirurile in am-
bele părţi fiind drepte acum. S-ar părea că energia acestui cristal deformat este mai
mare decît cea a frontierei tntercrtstaune. Sintem recunoscători domnilor Kodak
pentru fotografiile figurii 13, care au fost efectuate atunci cind a fost produs filmul
de cinematograf la care ne referim mai jos.
 MODELUL BRAGG-NYE AL CRISTALULUI
617

7. Efectul atomului de impuritate

Figura 14 arată efectul la depărtare mare al unei bule care este de dimensiune
greşită. Dacă este comparată această figură cu plutele perfecte arătate În figurile 02
şi 4, se va vedea că trei bule, una mai mare şi două mai mici decît cele normale
perturbează regularitatea şirurilor pe Întinsul întregii figuri. După cum s-a menţionat
anterior, bule de dimensiuni greşite sînt găsite in general în frontierele grăunţoase
unde apar goluri de dimensiuni neregulate in care se pot dispune. '

8. Proprietăţi mecanice ale modelului bidimensional

Proprietăţile mecanice ale unei "plute" (pelicule) bidimensionale perfecte au fost

descrise in lucrarea la care ne-am referit mai sus (E r a g g, 1942 b). Pluta se află
Intre două resorturi paralele cufundate orizontal În suprafaţa soluţiei de săpun. Pasul
resorturnor este ajustat să coincidă cu distanţa dintre două şiruri de bule, care aderă
ferm la resorturi in acest caz. Un resort poate fi translatat paralel cu el însuşi cu
un şurub rmcrometric, iar celălalt este susţinut prin două fire de sticlă subţiri, verti-
cale. Tensiunea de rorrecare poate fi măsurată prin notarea devierii fibrelor de sticlă.
Atunci cînd sint supuse la o deformaţie de forfecare, pluta ascultă de legea elastici-
tăţii a lui Hooke pînă la punctul la care este atinsă limita elastfcă. Apoi ea alunecă
de-a lungul unui şir intermediar printr-o cantitate egală cu diametr-ul unei bule.
Forfecarea elasticâ şi alunecarea poate fi repetată de citeva ori. Limita elasttcă este
atinsă aproximativ atunci cînd o latură a plutei a fost forfecată printr-o cantitate
egală cu lărgimea unei bule faţă de cealaltă latură. Această caracteristică concordă
cu presupunerea de bază făcută de unul din noi în calcularea limitei elastice a unui
metal (E r a g g, 1942 al, în care se presupune că fiecare crtstalită intr-un metal
prelucrat la rece cedează numai cînd deformaţta in ea a atins o astfel de valoare
rnctt prin alunecare este eliberată energie.
M. M. Nicolson a făcut un calcul al forţelor dintre bule, şi va fi publicat cu-
rind. El evidenţiază două aspecte interesante. Curba pentru variaţia energiei poten-
tiale in funcţie de distanţa dintre centre este foarte asemănătoare cu cele ce au fost
reprezentate pentru atomi. Ea are un minim la o distanţă intre centre cu puţin mai
mică decît diametrul unei bule libere şi creşte brusc pentru distanţe mai mici.
Apoi., creşterea este foarte abruptă pentru bule cu diametrul 0,1 mm, dar cu mult
mai blîndă pentru bule cu un diametru de 1 mm, confirmînd astfel impresia dată
de model că bulele mici se comportă ca şi cum ar fi cu mult mai rigide decît
cele mari.

9. Asamblări tridimensionale

Dacă li se permite bulelor să se acumuleze în straturi multiple pe suprafaţă,

ele formează o masă a "cristalelor" tridimensionale cu unul din aranjamentele cu
impachetarea cea mai strînsă. Figura la arată o vedere oblică a unei astfel de mase;
asemănarea ei cu suprafaţa lustruită şi gravată a unui metal este remarcabilă. In
figura 16 este văzută normal o masă similară. Părţi ale structurii sint evident dispuse
in impachetarea cubică cea mai strînsă, suprafaţa exterioară fiind faţa [l11J sau faţa
UOO]. Figura 17, a, arată o faţă [111]. Pot fi văzute contururile celor trei bule
pe care este aşezată fiecare bulă superioară, iar stratul următor al acestor bule
este vizibil vag într-e poziţie care nu este dedesubtul stratuhn celui mai de sus, ară­
Und că impachetarea planelor [111} are succesiunea cubică bine cunoscută. Figura
17, b arată o faţă [100] cu fiecare bulă aşezată pe patru altele. Axele cubice
~{ atnt evident tnclinate la 45" faţă de şirurile impachetate strîns ale stratului de la
SUprafaţă. Figura 17, c arată (un dublet?) o imperechere in structura cubică de-a

,
~'
.. "
~.
 GF.OlVIETRI."'- INTERNĂ A CRISTALELOR
618

curmezişul feţei [111]. Feţele cele mai de sus sînt [111] şi [100] şi fac un unghi mic
una cu cealaltă deşi aceasta nu este clar în figură; aceasta se manifestă Într-o
vedere oblică. Figura 17, d pare să arate atit succesiunea cubică cît şi cea hexagonală
a planelor "Împachetate" strîns, dar este dificil de venncat dacii partea stingă ur-
mează adevărata structură bexagonală împachetatâ strîns, deoarece nu este sigur
că asamblarea are o adîncime mai mare de două straturi in acest punct. In figura 16
pot fi văzute multe exemple de (dublete) împerechcri şi de frontiere tntercrtstaunc.
Figura 18 arată cîteva dislocări intr-o structură tridimensională supusă la o
de-formatie de încovoiere.

10. Demonstrarea modelului

Cu cooperarea domnilor Kcdak a fost făcut un film dc cmematograj de 16 mm

asupra mişcării dtsl.ocărflor şi a frontierelor grăunţoase atunci cind sînt tortecute.
eompnmate sau întinse plute policrtsta lina şi monocrtstcunc Mai mult, dacă soluţia
de săpun este aşezată într-un vas de sticlă cu un fund plat, modelul se pretează 1D.
proiecţie la o scară mare prin lumină transmisă. Deoarece este necesară o oarecare
adîncime pentru producerea bulelor şi soluţia este destul de opacă, este de dorit să
se facă proiecţia printr-un bloc de sticlă ce este aşezat pe fundul vasului şi este
scufundat exact sub suprafaţă.
In concluzie, dorim să ne exprimăm mulţumirile d-lui C. F. Harold de la
Ktng's College din Cambridge, care ne-a construit citeva pipete care au fost folosite
pentru a produce bulele.

BIBLIOGRAFIE

B r a g g, W. L., 1942 a, Natul'c 119, 511.

B r a g s. W. L., 194Z b, J. Sci. lnstl'um. 19, 148.
Ta y lor, G. 1., 1934, Prcc. Roy. Soc., A 145, 36Z.
MODELUL BRAGG-NYE AL CR.ISTALULUI
619

fIg. 2. Pluta cristalină perfectă de bule. Diametru 1,41 nun.

Fig. 4. Plută crtstaltnă perfectă de bule. Diametru 0,30 mm.

 GEOMETRIA TNTERNA A CRISTALELOR
620

Fig. 5. Frontiere grăunţoase 5, a) Diametru 1,87 mm ;

5, b) Diametru 0,76 mm.
MODELUL BRAGG-NYE AL CRISTALULUI
62'

Fig. 5.c. O frontieră grăunţoasă. Diametru 0,30 mm.

Fig. 6.a. O djsjocaţie. Diametru 1,9 mm.

 GEoMETRIA INTERNĂ A CRISTALELOR
622

Fig. 6.b. Diametru 0,76 mm.

Fig. e.c. Diametru 0,30 rom.

Fig. 7. nrsiocata paralele. Diametru 0,76 rom.

MODELUL BRAGG-NYE AL CRISTALULUI
623

Fig. 8. Dislocaţii ce provin dintr-o frontieră gr-ăunţoasă. Diametru 0,30 rom.

Fig. 9. Dislocaţiiin şiruri adiacente. Dia-

metru 1,9 mm.

Fig. 10. Ser-ii de linii de defecte între două arii de orientări

paralele. Diametru 0,30 rom.
 GEOMETRIA INTERNA A CRISTALELOR

a b

d
c

Fig. 11. Tipuri de defecte: a) Diametru 0,68 mm; bJ Diametru 0,68 mm:
e) Diametru 0,6 mm; d) Diametru 0,30 mm; el Diametru 0,6 mm) f) Dia-
metru 0,6 mm.
 MODELUL BRAGG-NYE AL CRISTALULUI
625

Fig. 11, O. Tipuri de defecte: Diametru 0,68 rom

1-
T4'
_Ţf:.
a
Fig. 12. Recrtstaljzare. Diametru 0.60 mm; a) Imediat
_.::::::::::"'"'~.' nun,,,
după mişcare;

După . . . . ,,,.~,, rrnn

626 GEOMETRIA ll'fTERNA A CRISTALELOR

c
MODELUL BRAGG-NYE AL CRJST.-\LULUI 627

e
628 GEOMETRIA !NTEF.NA A CRISTALELOR

c
Fig. 13. Două stadii ale recr-istalizărfi. Diametru 1.64 rom;
a) După 1 s; b) După 4 s; cj După 4 miu.
MODELUL BRAGG-NYE AL CRISTALtTLUI 629

Fig. 14. Efectul atomilor de impuritate. Diametrul

bulelor uniforme aproximativ 1,3 mm.

Fig. 15. Vedere oblică a plutei b-ldtmcnslonale.

630 GEOMETRIA INTERNA A CRISTALELOR

Fig. 16. O plută tridimensională văzută normal. Diametru 0,70 mm.

MODELUL BRAGG-NYE AL CRISTALULUI

b
o

c d

Fig. 17. Structură cu feţe centrate: a) Faţă (111); b) Faţă (lOD). c) Dublet (împere-
Cbiere) de-a curmezişul structurii cubice (111); d) Exemplu posibil de impachetare
strînsă hexagonală. Diametru 0,70 nun.
632 GEOMETRIA rN'TERNA A CRISTALELOa

Fig. 18. Dtslocări în structura tridimensională. Diametru 0,70 mm.

31. Tensori

31.1. Tensorul de polarizabilitate

Fizicienii au intotdeauna un obicei de a lua exemplul cel mai simplu

al oricărui fenomen şi de-l numi "fizică", lăsînd exemplele cele mai
complicate pentru a deveni preocuparea altor discipline - să Spunem
a matematicii aplicate, a ingineriei electrotehntce, a chimiei sau cristalo-
grafici. Chiar şi fizica stării solide este aproape numai jumătate fizică,
deoarece ea se ocupă prea mult de substanţe speciale. Astfel, în aceste
lecţii vom lăsa afară multe lucruri interesante. De exemplu, una din
proprietăţile importante ale cristalelor ~ sau a celor mai multe sub-
stanţe - este că pclarizabilitetea lor electrică e diferită în diferite direcţii.
Dacă aplicaţi un cimp în orice direcţie, sarcinile atomice se deplasează
puţin şi produc un moment dlpolar, dar mărimea momentului depinde
foarte mult de direcţia cîmpului. Aceasta, este, evident, o complicaţie.
Dar în fizică pornim de obicei vorbind despre cazul special în care pola-
rizabilitatea este aceeaşi În toate directile, pentru a ne face viaţa mai
uşoară. Lăsăm celelalte cazuri altor discipline. Prin urmare, pentru munca
noastră viitoare, nu ne trebuie deloc ceea ce urmează să discutăm În acest
capitol.
Studiul matematic al tcnsorilor este deosebit de util pentru descrierea
proprietăţilor substanţclor ce variază cu direcţia - deşi acesta este numai
un exemplu de folosire a lor. Deoarece cei mai mulţi dintre dv. nu veţi
deveni fizicieni, ci urmează să mergeţi in lumea reală, unde lucrurile
depind puternic de direcţie, mai devreme sau mai tîrziu va trebui să
folosiţi teman. Pentru a nu lăsa nimic neabordat, vom descrie tensorii
deşi nu in mare detaliu. Dorim să avem senzaţia că tratarea dată de noi
fizicii este completă. De exemplu, electrodinamlca noastră este completă
- atît de completă cit este orice curs de electricitate şi magnetism, chiar
şi unul superior. Mecanica noastră nu este completă, deoarece am studiat
mecanica atunci cind nu aveaţi cunoştinţe de matematică de nivel inalt,
şi nu am fost în măsură să discutăm subiecte ca principiul minimei
acţiuni, sau lagrangeieni, sau hamiltonieni şi aşa mai departe, care sînt
moduri mai elegante de a descrie mecanica. Exceptînd relativitatea
 TENSORI
63<

generală, însă, noi avem legile complete ale mecanicii. Electricitatea şi

magnetismul elaborate de noi sînt complete şi o mulţime de alte lucruri
sînt complete. Mecanica cuantică, evident, nu va fi - trebuie să lăsăm
ceva pentru viitor. Dar ar trebui cel puţin să ştiţi ce este un tcnsor.
Am accentuat în capitolul 30 că proprietăţile substanţe-lor cristaline
sînt diferite în diferite direcţii - spunem că ele sînt anizotrope. Variaţia
momentului dipolar indus cu direcţia cimpului electric aplicat este numai
un exemplu, unul pe care-I vom folosi pentru exemplul nostru de tensor.
Să spunem că, pentru o direcţie dată a cîmpului electric, momentul di-
polar indus pe volumul unitate P este proporţional cu intensitatea cimpu-
lui electric aplicat E. (Aceasta este o bună aproximaţie pentru multe
substanţe dacă E nu este prea mare). Vom nota constanta de proportionc-
Htate prin a1). Dorim să considerăm acum substanţe în care a depinde de
direcţia cîmpului aplicat, ca, de exemplu, în cristale cum e calcitul, care
produc imagine dublă cînd vă uitaţi prin ele.
Să presupunem, că Într-un cristal oarecare, găsim că un cîmp elec-
tric El în direcţia x produce polarizaţia P, În direcţia x. Găsim apoi că
un cimp electric E 2 în direcţia y, cu aceeaşi intensitate ca El produce o
polarizaţle diferită P z în direcţia y. Ce s-ar întîmpla dacă am aplica un
cîmp electric la 45°? Aceasta este o suprapunere de două cimpuri de-a
lungul lui x şi y; astfel, polarizatia P va fi suma vectorială a lui P 1 sau P b
aşa cum e arătat în figura 31.1, a. Polarizaţia nu mai este îndreptată în
aceeaşi direcţie ca şi cimpul electric. Puteţi vedea cum ar putea să se
întîmple aceasta. Pot exista sarcini care se pot mişca uşor in sus şi în
jos, dar care sînt destul de rigide pentru mişcările laterale. Atunci cind
o forţă este aplicată la 45°, sarcinile se mişcă de preferinţă în sus şi in
jos şi nu către laturi. Deplasările nu sint pe direcţia forţei externe, de-
oarece există forţe elastice interne asimetrice.

FIg. 31.1. Adunarea vectorialâ a r.·o-

a b .Tar-Izaţiilor-
intr-un cristal anizotrcp.

Nu e nimic special, evident, în legătură cu unghiul de 45°. Este

adevărat în general că polarizatia indusă a unui cristal nu este in directia

') In capitolul 10 am urmat convenţia obişnuită şi am scris P=aoXE şi am

numit X (hi) .ssuscepnottttate-. Aici va fi mat convenabil să folosim o singură literă,
astfel că scriem II pentru 6i)X. Pentru dielectrici Izotropi, ll=(k-1)6o, unde k este
constanta dielcctr-ică (vezi. § 10.4).
 TENSORUL DE POLARIZABILITATE 635

cimpului electric. În exemplul nostru de mai sus, s-a întîmplat să facem o

alegere "fericită" a axelor x şi y pentru care P a fost de-a lungul lui E
atît pentru direcţia x cît şi pentru directia y. Dacă cristalul ar fi fost
rotit in raport cu axele de coordonate, cimpul electric Ez în directia y
ar fi produs o pclertzaţic P2 avînd atît componenta x cît şi y. La fel, po-
jarizatia datorită unui cîmp electric in direcţia x ar fi produs o polar-iza-
ţie cu o componentă x şi cu o componentă y. Atunci polarizaţhle ar Ii
fost aşa cum e arătat În figura 31.1, b şi nu ca în (a). Lucrurile devin mai
complicate - dar pentru orice cîmp E, miirimea lui P este totuşi propor-
ţională cu mărimea lui E.
Dorim acum să tratăm cazul general al unei orientări arbitrare a
__ unut cristal faţă de axele de coordonate, Un cîmp electric in di rectia x
va produce o polarizatic P cu componenta x, y şi z; putem scrie
(:J1.l)
Tot ce spunem aici este că, dacă cimpul electric este in direcţia .r,
polarizatia nu trebuie să fie in aceeaşi direcţie, ci că are o componentă x,
una y şi una z - fiecare proporţională cu E"" Notăm constantele de pro-
porţionalitate respectiv an, au", şi 'U"", (prima literă ne spune ce compo-
nentă a lui P este implicată, ultima se referă la direcţia cimpului electric).
La fel, pentru un cimp in direcţia y, putem scrie
Px=etxyEy, P y='C1 yyEy, P"=et,,yEy (31.2)
şi pentru un cimp in direcţia z,
Px='a"",E", Py=aY"E", Po=u""E". (31.3)
Am spus că polarizaţia depinde liniar de cîmpuri. Prin urmare, dacă există.
un cimp electric E care are atit o componentă x cît şi o componentă y,
componenta x rezultantă a lui P va fi suma celor doi P" din ecuaţiile
(31.1) şi (31.2). Dacă E are componente de-a lungul lui x, y şi z, compo-
nentele rezultante ale lui P vor fi sumele celor trei contribuţii din ecua-
ţiile (31.1), (31.2) şi (31.3). Cu alte cuvinte, P va fi dat de

F x= anE,,+ a"yEy+,et""E"
P y= ayxE,,+ etyyE:)+uy"E" (31.4)

P:;= u=E,,+ et"yEy+,et""E".

Comportarea dîclectncă a crtstalulut este atunci complet descrisă de
cele nouă cantităţi (an, a",!, u""" 0..'1"'" .), pe care le putem reprezenta prin
simbolul aii' (Indicii i şi j stau fiecare în locul oncărcia din cele trei
litere posibile x, y şi z.) Orice cimp electric arbitrar E poate fi descris cu
componentele E"" Eu şi E,,; din acestea, noi putem folosi aJj pentru a găsi
Px, F y şi P", care împreună dau polartaatta totală P. Mulţimea celor nouă
coeficienţi aii este numită un tensor - in acest exemplu tensorul de pola-
<636 TENSORt

rizabilitate. Exact cum spunem că cele trei numere (E x• ~y, B.) "formează
vectorul E", spunem că cele nouă numere (1"r, a"'I,' .) "formează ten-
sorcl ai;".

31.2. Transformarea componentelor tensorului

Ştiţi că atunci cînd trecem la un sistem diferit de coordonate x', ir

şiz', componentele Ex', Eu' ~i Ez' ale vectorului vor fi complet diferite
- precum şi componentele lui P. Astfel, toţi cocficientii aij vor fi dife-
riţi pentru un sistem diferit de coordonate. Puteţi, de fapt, să vedeţi cum
trebuie să fie modificaţi coeficienţii a, modificînd componentele lui E şi
P în modul corespunzător, deoarece dacă descriem acelaşi cîmp electric
fizic in noul sistem de coordonate, ar trebui să obţinem aceeaşi polanza-
ţie. Pentru orice nou sistem de coordonate P" este o combinaţie liniară de
r; P'I şi P"
Pll , =aP"+bPy+cP,,
şila fel pentru celelalte componente. Dacă înlocuiţi P", P y şi P" in funcţie
de E, folosind ecuaţiile (31.14), obţineţi
P x' = a(et""E x + a"yE y+ etv;E,,)+
+ b(uyrE r+ uyyEy + uy=E,,) +
+c(u""E,,+ a"yEy+ a""E,,).
Apoi scrieţi E", Ey şi E. în funcţie de Ex ' , Eu. şi Ee, de exemplu,
EIC=a'E IC, + «e; + c'E z',
unde a', o', c' sînt legaţi de a, b, c, dar nu sînt egali cu aceştia. Aveti
astfel PIC', exprimat în funcţie de componentele EIC" Eu' şi E z', adică
aveţi noul Uli_ Aceasta este o treabă urîtă, dar simplă.
Cind vorbim despre modificarea axelor presupunem că cristalul stă
aşezat în spaţiu. Dacă cristalul ar fi rotit împreună cu axele, mărimilc o.
nu s-ar schimba. Invers, dacă orientarea crtstalulut ar fi modificată in
raport cu axele, am avea o nouă mulţime de mărimi c, Dar, dacă ele
sînt cunoscute pentru o oarecare orientare a cristalului, ele pot fi găsite
pentru orice altă orientare prin transformarea pe care am descris-o. Cu
alte cuvinte, proprietatea dielectrlcă a unui cristal este descrisă complet
dînd componentele teosorulut de polarizatte Uii în raport cu orice sistem
de axe arbitrar alese. Exact aşa cum putem asocia la o particulă un
vector viteză v=(v", v y, v,,), ştiind că cele trei componente se vor modifica
într-un anumit mod definit dacă modificăm axele noastre de coordonate,
la un cristal asociem tensorul său de polarizatie aii, ale cărui nouă r-om-
ponente se vor transforma intr-Un anumit mod definit dacă este modificat
sistemul de coordonate.
ELIPSOIDUL ENERGETIC
637

Relaţia dintre P şi E scrisă în ecuaţiile (31.4) poate fi pusă in nota-

ţia mai compactă

pi=L:fJ.'jEj (31.5)
;
unde este înţeles că reprezintă oricare din x, y sau z şi că suma este
luată asupra lui j=x, y şi z. Au fost inventate multe notaţii speciale pen-
tru operaţiile cu tensori, dar fiecare dintre ele este convenabilă numai
pentru o clasă limitată de probleme. O convenţie comună este de a omite
semnul de sumă (}":) in ecuaţia (31.5), lăsînd convenţia că de cîte ori
acelaşi indice apare de două ori (aici j), trebuie să se ia o sumă asupra
acelui indice. Deoarece vom folosi atît de puţin tensoru, nu ne vom bate
capul să adoptăm nici o astfel de notaţie sau convenţie specială.

31.3. EIipsoidul energetic

Dorim acum să obţinem o oarecare experienţă cu tensorii. Să presu-

punem că punem întrebarea interesantă: Ce energic este necesară pentru
a polar-iza cristalul (în plus faţă de energia in cîmp electric care ştim că
este €{jE2j2 pe unitatea de volum)? Să considerăm pentru moment sar-
cinile atomice care sînt deplasate. Lucrul efectuat la deplasarea sarcinll
pe distanţa dx este qE"dx şi dacă există N sarcini pe unitatea de volum,
lucrul efectuat este qE"Ndx. Dar qNdx este variaţia dP" a momentului
dipolar pe unitatea de volum. Astfel energia necesară pe unitatea de
volum este
E"dP p
Combinînd lucrul pentru cele trei componente ale cîmpului, se obţine
lUCIUl pe unitatea de volum
E·dP.
Deoarece mărimea lui P este proporţională cu E, lucrul efectuat pe uni-
tatea de volum pentru aducerea polarizaţiei de la O la P este integrala
din E·dP. Notînd acest lucru Ul'l), scriem
Up~"E-P-"L:E.p.. (31.6)
2 2 l "

Putem exprima acum. P în funcţie de E prin ecuaţia (31.5) şi avem că

Up ~" L: L: u;;E,E;. (31.7)

2 l j

Densitatea de energie Up este un număr independent de alegerea axelor.

deci el este un scalar. Un tensor are proprietatea că, atunci cind se

1) Acest lucru efectuat la producerea polarizării de un cimp electric nu trebuie

să fie confundat cu energia potenţială -Po'E a unui moment dipoiar perma-
nent Po.
 TENSORI

sumcază asupra unui indice (cu un vector), el dă un nou vector, şi atunci

CÎnd se sumează asupra ambilor indici (cu doi vectori), el dă un scalar.
Tensorul aij ar trebui, de fapt, să fie numit .Jensor de rangul doi",
deoarece el are doi indici. Un vector - cu un indice - este un tensor de
rangul întîi, iar un scalar - fără indice - este un tensor de rangul zero.
Spunem astfel că cimpul electric E este un tcnsor de rangul întîi şi că
densitatea de energic Up este un tensor de rangul zero. Este posibil să ex-
tindem ideea de tensor la trei sau la mai mulţi indici şi astfel să cons-
truim tensort de ranguri mai mari decît doi.
Indicii tensorulut de polarizaţie parcurg trei valori posibile - ei sînt
tensort in trei dimensiuni. Matematicienii consideră tcnsort in patru, cind
sau mai multe dimensiuni. Am folosit deja un tensor cuadridimensional
Fftv in descrierea relativistă a cimpului electromagnetic (capitolul 26).
Tensorul de polarizaţie alj are proprietatea interesantă că este sime-
tric, adică, că 'Ury= a,/x, şi aşa mai departe pentru orice pereche de indici.
(Aceasta este o proprietate fizică a unui cristal real şi nu e necesară pen-
tru toţi tensorii). Puteti demonstra pentru dv. înşivă că aceasta trebuie
să fie adevărat, calculînd schimbarea de energie a unui cristal prin urmă­
torul ciclu: (1) stabiliţi un cîmp în direcţia x; (2) stabiliţi un cîmp in
direcţia y; (3) înlăturaţi cîmpul x; (4) înlăturaţi cîmpul y. Cristalul este
acum readus înapoi unde a fost illiţ.i'al şi lucrul net efectuat asupra pola-
rizaţiei trebuie să fie din nou zero. Puteţi arăta, insă, că pentru ca aceasta
să fie adevărat, O-ry trebuie să fie egal cu «'IX' Acelaşi gen de raţionament
poate fi dat, evident, pentru an etc. Astfel, tensorul de polar-izaţie este
simetric.
Aceasta înseamnă, de asemenea, că tcnsorul de polanzaţte poate fi
măsurat tocmai prin măsurarea energiei necesare pentru a polar-iza cris-
talul în diferite direcţii. Să presupunem că aplicăm un cîmp E avînd nu-
mai o componentă x şi una y; atunci, conform ecuatie! (31.7).

up=-i-fuuE; +(ax;;+a yx) E~E'I+Cl.'JyE~]. (318)

Cu un E x singur, putem determina an; CU un E~ singur, putem determina

Uy y; cu ambele E x şi E y, putem obţine o energie suplimentară datorită ter-
menului cu (Cl.%y+a yx ) . Deoarece u",~ şi a~x sînt egali, acest termen este
2a xy şi poate fi legat de energie.
Expresia energiei, ecuaţia (31.8) are o interpretare geometrică inte-
resantă. Să presupunem că ne întrebăm ce cîmpuri E x şi E~ corespund la
o oarecare densitate de energie dată - să spunem uo. Aceasta este tocmai
problema matematică de a rezolva ecuaţia
lluE; +2uryE.,;Ey+ awE; = 2uo·
Aceasta este o ecuaţie pătratlcă, deci dacă reprezentăm Ex şi E y , soluţiile
acestei ecuaţii sînt toate punctele pe o elipsă (fig. 31.2). (Trebuie să fie
o elipsă şi nu o parabolă sau hiperbolă, deoarece energia pentru orice
 ELIPSOIDUL ENERGETIC
639

cîmp este intotdeauna pozitivă şi finită.) Vectorul E cu componente E si

E~ poate fi desenat cu baza în origine şi cu virful pe eli psă. Prin urmare
o astfel de ,,E'lipsă a energtet« este un mod plăcut de a "vizualiza" ten~
sorul de pclarlzaţte.
Dacă generalizăm acum, pentru a include toate cele trei componente,
vectorul electric E in orice direcţie, necesar pentru a da o densitate uni-

o
Fig. 31.2. Locul vectorului Fig. 31.3. Elipsoidul ener-
I E=(E", E~) care dă o energie getic al tensorutut de
constantă de polar-iaaţie. (polal'izaţie.

1 tate de energie, are virful pe suprafaţa unui eltpsoid, aşa cum e arătat
în figura 31.3. Forma acestui elipsoid de energie constantă caracterizează
I univoc tensorul de polarizabilitate.
Un ehpscld are proprietatea drăguţă că poate fi Întotdeauna descris
simplu, dind direcţiile a tr:ei "axe principale" şi diametrcle elipselor de-a
lungul acestor axe. "Axele principale" sînt direcţiile diametrului celui mai
lung şi celui mai scurt şi direcţia perpendtculară pc ambele. Ele sint in-
dicate prin axele a, b şi c in figura 31.3. Faţă de aceste axe, elipsoidul are
ecuaţia deosebit de simplă

aaaE~ + abbE~ + Cl.e,E~=2uo.

Astfel faţă de aceste axe, tcnsorul dtclectric arc numai trei compo.-
"~ nente diferite de zero: (la", (lbb şi (lee. Aceasta înseamnă că indiferent Clt
este de complicat un cristal este întotdeauna posibil a alege un sistem de
axe (nu în mod necesar axele cristalului), pentru care tcnsorul de polari-

r
,'i'1 zatle are numai trei componente. Cu un astfel de sistem de 8XC, ecuaţia
.~:: (31.4) devine simplu
~-, P"='u",,Ea, Pb=a.bbEb. Pc~,,(lccEc. (31.9)
t~> Un cimp electric de-a lungul oricăreia din axele principale produce o
,7;:::.::;""" axe dar- coeficientii pentru ce tre, axe
 TENSORI
640

Adesea, un tensor este descris scriind cei nouă coeficienţi intr-un

tablou în interiorul unei perechi de paranteze:

(31.10)

Pentru axele principale a, b şi e, numai termenii diagonali nu sînt zero;

spunem atunci că "tensoml este dtagonal''. 'I'ensorul complet este

(31.11)

Faptul important este că orice tensor de polarizatie (de fapt, orice teneor
simetric de rangul doi in orice număr de dimensiuni) poate fi pus în
această formă, alegind un sistem convenabil de axe de coordonate.
Dacă cele trei elemente ale tensorului de polarizaţie în forma diago-
nală sînt egale, adică, dacă

(31.1')
elipsoidul de energie devine o sferă şi polarizabilitatea este aceeaşi in
toate direcţiile. Materialul este izotrop. In notaţie tensorială,
(31.13)
unde bli este tensoru[ unitate

(31.14)

Aceasta înseamnă, evident,

5il=1 dacă i=j (31.15)
bii= O dacă i-Pj.
'I'cnsorul bij este adesea numit "simbolul delta al lui Kronecker''. Vă
puteţi amuza demonstrind că tensorul (31.14) are exact aceeaşi formă dacă
modificaţi sistemul de coordonate in oricare altul rcctangular. Tcnsorul
de polanzaţie al ecuatie! (31.13) dă
Pi,=a L:;biiEj=aEi
J
ceea ce înseamnă acelaşi lucru ca rezultatul nostru vechi pentru diclcctrfci
Jzotropt
P=laE.
Forma şi
orientarea elipsoidului de polarizaţie poate fi uneori legată
de proprietăţile d{' simetrie ale cristalulut. Am spus în capitolul 30 că
ALŢI TENSORl; TENSORUL DE INERŢIE
641

există 230 de simetrii interne diferite ale unei reţele tridimensionale şi

că ele pot fi grupate, pentru multe scopuri, în mod convenabil in şapte
clase, conform înfăţişării celulei unitate. Dar ellpscidul de polarizabllitate
trebuie să aibă o legătură cu simetriile interne geometrice ale crfstalului.
De exemplu, un cristal tricltnic are simetrie coborîtă - elipsotduj de pola-
rizabilitate va avea axe neegale şi orientarea sa, În general, nu va fi 81i-
niată cu axele cristalului. Pe de altă parte, un cristal monoclintc are pro-
prietatea că proprietăţile sale sint nemodificate dacă cristalul e rotit cu
180" in jurul unei axe. Astfel, tensorul de polarizabilitate trebuie să fie
nemodificat după o astfel de rotaţie. Rezultă că elipsoîdul de polarizabi-
litate trebuie să se suprapună pe el însuşi după o rotaţie de 180 Aceasta
0
•

se poate petrece numai dacă una dintre axele ellpscldului este în aceeaşi
direcţie ca axa de simetrie a cristelulut. Altfel, orientarea şi dimensiunile
elipsoidului pot fi oricare.
Pentru un cristal ortorombic, însă, axele eltpsoidului trebuie să cores-
pundă la axele cristalului, deoarece o rotaţie de 1800 în jurul uneia din
cele trei axe repetă aceeaşi reţea. Dacă trecem la un cristal tetragonal,
ellpsoldul trebuie să aibă aceeaşi simetrie, astfel el trebuie să aibă două
diametre egale. în sfîrşit, pentru un cristal cubîc, toate cele trei dtametre
ale elipsotdului trebuie să fie egale; el devine o sferă şi polarizabilitatee
cristalului este aceeaşi in toate direcţiile.
Există un joc mare care constă În a calcula tipurile posibile de ten-
sori pentru toate slmetritle posibile ale unui cristal. Acesta este numit o
analiză de "teoria grupurilor". Dar pentru cazul simplu al tensorului de
polarîzaţie, este relativ uşor a vedea care trebuie să fie relaţiile.

31.4. Alţi tensori; tensorul de tnertle

Există multe alte exemple de tensori ce apar in fizică. De exemplu,

într-un metal, sau in orice conductor, se găseşte adesea că densitatea de
curent i este aproximativ proporţională cu cîmpul electric E constanta de
proporţionalitate este numită conductivîtate o

j=GE.
Pentru cristale, însă, relaţia dintre j şi E este mai complicată; conductl-
este aceeaşi în toate direcţiile. Conductfvitatea este un tensor

jj = 1: ojjEj.
Un alt exemplu de tensor fizic este momentul de inerţie. In capito-
lul 18 al volumului I am văzut că un obiect solid ce se roteşte în jurul
unei axe fixe are un moment unghfular L proporţional cu viteza unghiu-
lară m, şi am numit factorul de proporţionalitate 1, moment de inerţie.

L=Iw.
41 - Fizica modetn~ voI. II.
 ---,
'1'ENSORUr.;

Pentru un obiect de formă arbitrară, momentul de inerţie depinde de

orientarea sa faţă de axa de rotaţie. De exemplu, un bloc rectangular va
avea momente diferite faţă de fiecare din cele trei axe ortogonale ale sale.
Dar viteza unghiulară ro şi momentul unghiular L sint ambii vectori. Pen-
tru rotaţii faţă de UM dintre axele de simetrie, ele sint paralele. Dar dacă

Fig. 31.4. Momentul un-

ghiular L al unui obiect
solid nu este, in general,
paralel cu viteza sa un-
_ghiulară(J).

momentul de inerţie este diferit pentru cele trei axe principale, atunci (O
şi L nu sînt, în general, in aceeaşi direcţie (vezi fig. 31.4). Ei sint legaţi
într-un mod analog cu relaţia dintre Eşi P. In general, trebuie să scriem
L~ =Iu;OO~+I:qf.Oy+Inw,;

Ly=Iyilil.,+IyylDy+ly,.ro,; (31.16)
Lz=I~,,+I,;yWlI+I:=w,;.
Cei nouă coeficienţi 1;/ sint numiţi tensor de inerţie. Urmînd analogia cu
poLarizaţia, energia cinetică pentru orice moment unghiular trebuie să fie
o formă pătratică in componentele w", ffiy şi {l},;

1
Eci n = 2" E Il/ffil(i};. (31.17)

"
Putem folosi energia pentru a defini elipsoidul de inerţie. De asemenea,
pot fi utilizate ar-gumente bazate pe energie pentru a arăta că tensorul
este simetric - că 111= Iii.
Tensarul de inerţie pentru un corp rigid poate fi calculat dacă este
CWlOSCUtă forma obiectului. Trebuie doar să scriem energia cinetică totală
a tuturor particulelor din corp. O particulă de masă m şi viteză v are
energia cinetică fmv 2 , şi energia cinetică totală este tocmai suma

L;.!.mv 2
2
asupra tuturor particulelor corpului. Viteza v a fiecărei particule este
legată de viteza unghiulară ro a corpului solid. Să presupunem că corpul
 ALŢI TENSORI; TENSORUL DE :INERŢIE 643

se roteşte in jurul centrului său de masă, pe care-I considerăm repaus.

Atunci, dacă r este deplasarea unei particule de la centrul de masă, viteza
ei veste dată de (Il Xr. Astfel, energia cinetică totală este
I
Ed"~ L2m(roXr)'. (31.18)

Tot ce avem de făcut acum este de a exprima ro Xr in funcţie de compo-

nentele wx, Wy, W z şi x, y, z şi de a compara rewlta.tul eu ecuaţia (31.17);
găsim Iif identificind termenii. Făcînd calculele, scriem

(wXr)2=(*)Xr);+ (wX rfu+( (Il Xr)~ =

=(WyZ~zy)2+(WzX~xZ)2+ (w"Y-{j)yX)2 =

= w;Z2-2ffiyO)zZY+ w~ + m:.r -2w"u.>xXz+

+ m~z2 + w;Y'1:-2w"fu 2
yYX+W:x •

Inmultind această ecuaţie cu m/2, insumind asupra tuturor particulelor şi

comparînd eu ecuaţia (31.17) vedem că, de exemplu, /xx este dat de
/X%= I:m(y2+ z2)
Aceasta este formula ce am avut-o înainte (capitolul 19, volumul 1) pen-
tru momentul de inerţie al unui corp in jurul axei x. Deoarece r=x 2 +
+1/+z2 , putem scrie de asemenea acest termen ca
r~x= Em(r 2-x2) .
Calculind toţi ceilalţi termeni, tensorul de inerţie poate fi scris ca
Em(r'-x') -Emxy -Emxz ]
/if=[ -I:.myx I:m(r2-y2) -Emyz (31.19)
..-I:mzx -I:m.zy Em(r2_z2 )
Dacă doriţi, aceasta poate fi scrisă în "notaţia tensortală" ca
/;f= E m(r2ail~rt1'f) (31.20)
unde ri sînt componentele (x, y, z) ale vectorului de poziţie al unei par-
ttcule şi :r înseamnă însumare asupra tuturor particulelor. Momentul de
inerţie este atunci, un tensor de rangul doi ai cărui termeni sînt o pro-
prietate a corpului şi leagă L de ce prin
L.= !:/ijWf· (31.21)
i
Pentru un corp de orice formă, putem găsi elipsoidul de inerţie şi,
, ', Prin urmare, cele trei axe principale. Referitor la aceste axe, tensorul va
,fi diagonal, astfel pentru orice obiect există intotdeauna trei axe orto-
'c:,'gonale pentru care viteza unghiulară şi momentul unghiuIar sint para-
:}ele. Ele sint numite axe principale de inerţie.
','1.1-
 TENSORUL

31.5. Produsul vectorial

Ar trebui să accentuăm că am folosit tenssri de rangul doi încă din

capitolul 20 al volumului 1. Acolo, am definit un "cuplu în plan", cum
este ~~, prin
Ţry = xFy-yF..,
Generalizind la trei dimensiuni, am putea scrie
Tij=TjFr-TjF;. (31.22)
Cantitatea Ţij este un tensor de rangul doi. Un mod de a vedea că într-
adevăr este aşa ar fi să combinăm "Cij cu un vector oarecare, să spunem
vectorul unitate e, conform relaţiei
!: "Clt!j.
f
Dacă această cantitate este un vector, atunci "Clj trebuie să se transforme
ea un tensor - aceasta este definstia dată de noi tensorulut. Inlocuind
pentru LI', avem
:L;tq€j= '5""":rIF,er :L;Tj€jFI=TI(F·e)-{r·e)FI.
j J I
Deoarece produsele din paranteze sînt scalare, cei doi termeni din partea
dreaptă sînt vectori şi la fel şi diferenţa lor. Astfei T:lj este un tensor.
Dar "ttj este un tip special de tensor: el este ontisimetric, adică
1"j/=-1"jl

astfel că
are numai trei termeni nenuli - 1":t!f! 1~ şi 1%10' Am fost în stare
să arătăm în capitolul 20 aJ. volumului 1 că aceşti trei termeni, aproape
"accidental", se transformă ca şi cele trei componente ale unui vector,
astfel că am putut defini

Spunem "aceidentail. deoarece aceasta se întîmplă numai in trei dimen-

(1,

stunt. In patru dimensiuni, de exemplu, un tensor antisimetric de rangul

doi are şase termeni nenuli şi desigur nu poate fi înlocuit printr-un vec-
tor cu patru. componente.
Exact la fel cum vectorul axial 'f=rXF este un tensor, orice produs
vectorial a doi vector-i polart este un tensor. Se aplică exact acelaşi raţie­
nament. Din fericire, însă, ele sînt reprezentate de asemenea prin doi vec-
tort (-:le fapt pseudovectori) şi astfel calculele noastre au devenit mai
uşoare.

Matematic, dacă ai' şi b sînt doi vectori oarecare, cele nouă canti-
tăţi o;bj formează un tensor (deşi s-ar putea să nu aibă scop fizic util).
Astfel, pentru vectorul de poziţie Ti, rjTj este un tensor şi deoarece şi llij
TENSQRUL DE TENSIUNE 645

este tot un tensor, vedem că partea dreaptă a ecuaţtet (31.20) este într-
adevăr un tensor. La fel, ecuaţia (31.22) este un tensor, deoarece cei doi
termeni din partea dreaptă sînt tensort.

31.6. Tensoml de tensiune

Tensorii simetriei ce r-am descris pînă acum apar drept coeficienţi

ce leagă un vector de altul. Am dori să analizăm acum un tensor care are
o semnificaţie fizică diferită - tensorul de tensiune. Să presupunem că
avem un obiect fizic asupra căruia sînt aplicate diferite forţe. Spunem că
există diferite "tensiuni" in interior, prin care Înţelegem că există forţe
interne intre părţi vecine ale materialului. Am vorbit puţin despre astfel
de tensiuni intr-un caz bidimensional cind am considerat tensiunea super-
ficială într-o diafragmă întinsă, in paragraful 12.3. Vor vedea acum că
forţele interne în substanţa unui corp tridimensional pot fi descrise cu
ajutorul unui tensor.
Să considerăm un corp dintr-un material elastic - să spunem un
bloc de jeleu. Dacă efectuăm o tăietură prin bloc, materialul din fiecare
parte a tăieturii va fi, in general, deplasat de forţele interne. Inainte de
a. fi fost făcută tăletura, trebuie să fi existat forţe intre cele două părţi
ale blocului eare au ţinut materialul pe loc; putem defini tensiunile in
funcţie de aceste forţe. Să presupunem că ne uităm la un plan imaginar
perpendicular pe axa x - ca planul tl În figura 31.5 şi ne întrebăm care-i
forţa de-a curmezişul unei arii mici Liy.1.z din acest plan. Materialul de la

Fig. SUi. Substanţa de la stînga planului r1

exercită de-a curmezişul ariei t.yAz, forţa AF,
asupra substanţei de la dreapta planului.
b
stînga ariei exercită forţa 4F1 asupra materialului de la dreapta, aşa cum
e arătat în partea (b) a figurii. Există, evident, forţa opusă de reacţie
-.1.F1t exercitată asupra materialului de la stînga suprafeţei. Dacă aria
este destul de mică, ne aşteptăm că LiFI este proporţional cu aria Liy.1.z.
Sînteţi familiarizaţi deja cu un tip de tensiune - presiunea într-un
lichid static. Forţa este egală cu presiunea ori aria şi este perpendiculară
646 TENSORUL

pe elementul de suprafaţă. Pentru solide - de asemenea pentru lichide

vtscoase in mişcare - forţa nu trebuie să fie normală pe suprafaţă; în
plus faţă de presiune există forţe de forfecare (pozitive sau negative).
(printr-o forţă de forfecare Intelegem componentele tangenţiale ale for-
ţei de-a curmezişul unei suprafete.) Toate componentele forţei trebuie
luate in considerare. Observaţi de asemenea că dacă facem tătetura noas-

Fig. 31.6, Forţa AF1 de-a curmezişul
unui element de arie AytJ.z, perpen-
dicular pe axa x, este descompusă
în cele trei componente Mo:\, tJ.Fy1
şi I!F",\.
Fig. 31.7. Forţa de-a curmezişul unui
element de arie perpendicular pe Y
este descompusă în trei componente
rectangulare.

tră într-uri plan cu O altă orlentere, forţele vor fi diferite. O descriere

completă a tensiunii interne necesită un tensor.
Definim tensorul de tensiune în modul următor: mai întîi, ne imagi-
năm o tăietură perpendiculară pe axa x şi descompunem forţa âF 1 prin
tăietură în componentele sale âF:tl. âFy1, 4F z 1 , ca în figura 31.6. Rapoar-
tele acestor forţe la aria ây.1.z le notăm S%:t, Sy% şi Sa. De exemplu
liF m
Sy%= !J.y!J.;<; •

Primul indice y se referă la direcţia componentei forţei, al doilea indice x

este normal pe arie. Dacă vreţi, puteţi scrie aria L!.y:i.z ca .aa." înţelegînd
un element de arie perpendicular pe x. Atunci,
8 U%= !1FY 1
!iu", ~
TENSORUL DE TENSIUNE
647

Ne gîndim apoi la o tăietură imaginară perpendtculară pe axa y. De-a

curmezişul unei arii mici .1.xAz va exista o forţă .1.F2 • Din nou dcscompu.,
nem această forţă in trei componente, aşa cum e arătat în figura 31.7 şi
definim cele trei componente ale tensiunii SXY' Syy, S;;y, ca forţa pe unita-
tea de arie în cele trei direcţii. In sfîrşit, facem o tăietură imaginară per-
pendiculară pe z şi definim cele trei componente S~, S". şi Sn. Avem
astfel cele nouă numere

(31.23)

Dorim să arătăm acum că aceste nouă numere sint suficiente pentru

a descrie complet starea internă de tensiune şi că S/i este Într-adevăr un
tensor. Să presupunem că dorim să cunoaştem forţa de-a curmezişul unei
suprafeţe orientată sub un unghi oarecare arbitrar. Putem să o găsim
din 81;? Da, în modul următor: ne imaginăm o mică figură, de solid, care
are o faţă N În noua suprafaţă şi celelalte feţe paralele cu axele de coor-
donate. Dacă s-ar fi întîmplat ca faţa N să fie paralelă cu axa z, am fi
avut bucata triunghiulară arătată în figura 31.8. (Acesta este un caz oare-
cum special, dar va ilustra destul de bine metoda generală.) Dar forţele
de tensiune asupra micului triunghi solid in figura 31.8 sint în echilibru
(cel puţin în limita dimensiunilor infinitezimale), astfel că forţa totală
asupra sa trebuie să fie zero. Cunoaştem forţele asupra feţelor paralele cu
axele de coordonate direct din Sij. Suma lor vectorială trebuie să egaleze
forţa asupra feţei N, astfel că putem exprima această forţă în funcţie
de Sjj.

Fig. 31.8. Forţa F ta de-a curmezişul feţei N

(a cărei normală unitate este n) este des-
compusă in componente.

Presupunerea noastră că forţele de suprafaţă asupra micului volum

triunghiular sînt în echilibru neglijează orice alte forţe de volum care ar
putea fi prezente, cum este gravitatea sau pseudofortele, dacă sistemul
nostru de coordonate nu este un sistem de referinţă inerţial. Observaţi,
Insă, că astfel de forţe de volum vor fi proporţionale cu volumul micului
triunghi şi, prân urmare, cu .1x, .1.y, .1.z, în timp ce toate forţele de supra-
... TENSORUL

faţă sînt proporţionale cu arii cum ar fi .1x4y, dyÂz etc. Astfel, dacă
luăm scara destul de mică, forţele de volum pot fi neglijate întotdea-
una in comparaţie cu forţele de suprafaţă.
Să adunăm acum forţele de pe mica pană. Luăm întîi componenta x,
care este suma a cinci părţi - una pentru fiecare faţă. însă dacă 1z este
des'tu1 de mic, forţele pe feţele triunghiulare (perpendiculare pe axa z)
vor fi egale şi opuse, astfel că le putem neglija. Componenta x a forţei
de pe dreptunghiul de la bază este
.1FX2=Sx!lâxÂz.
Componenta x a forţei asupra dreptunghiului vertical este
âFx1 = S:a  y .1z.

Acestea două trebuie să fie egale cu componenta x a forţei spre exterior

de-a curmezişul feţei N. Să numim n vectorul unitate normal la faţa N
şi forţa asupra acestei feţe F n; avem

M'=~ Sully IIz+ S",1xaz.

Oomponenta x, S= a tensiunii de-a curmezişul acestui plan este egală cu
4F"" împărţit prin arie, care este Âz VÂx + ay
2 2, sau
S",,-Sxx 6.y +S;cy Ar
'lAx" + 6.y" VAx" + Ay'
Dar &xl VAX2+ Ay2 estecosinusul unghiului e intre n şi axa y, cum c
arătat in figura 31.8; astfel, el poate fi scris de asemenea ca ny compo-
nenta y a lui n. La fel, ay/ VAx2 + A y 2 este sin e =~. Putem scrie
S:m=Sx:tnx+SxyrLy.
Dacă generalizăm acum la un element de suprafaţă arbitrar, am obţine că

S:m=Sxxnx+Sxyny+Srzn::
sau, in general,
S,.- ES,,n,. (31.24)
/
Putem găsi forţa de-a curmezişul oricărui element de suprafaţă în func-
ţie de Si/; astfel, acest tensor descrie complet starea de tensiune internă
a materialului.
Ecuaţia (31.24) spune că tensorul Si/ leagă forţa S.. de vectorul uni-
tate n, exact cum leagă aii pe P de E. Deoarece n şi S, sint vectori, com-
ponentele lui Slj trebuie să se transforme ca un tensor la modificările
axelor de coordonate. Astfel Slj este într-adevăr un tensor.
 TENSQRUL DE TENSIUNE
649

Putem arăta de asemenea că S., este un tensor simetric uitindu-ne la

forţele asupra unui cub mic de substanţă. Să presupunem că luăm Un cub
mic, orientat ou feţele sale paralel cu axele noastre de coordonate şi ne
uităm la el in secţiune transversală, 'aşa CUm e arătat in figura 31.9. Dacă
facem ca laturile cubului să fie o unitate, componentele x şi yale forţe­
lor pe feţele normale pe axele x şi y ar putea fi aşa cum e arătat în

Fig. 31.9. Forţele x şi y asupra a patru feţe ale unui mic

cub unitate.

figură. Dacă eubul este mic, tensiunile nu se modifică apreciabil de la o

faţă a cubului la cea opusă, astfel componentele forţei sint egale şi opuse
aşa cum e arătat. Nu trebuie să existe cuplu asupra cubului, căci altfel
ar incepe să se rotească. Cuplul total faţă de centru este (S!/%-Socy) (inmul-
. ţit cu muchea unitate a cubului) şi deoarece totalul este zero, Sy~ este
egal cu Sxy şi tensorul de tensiune este simetric.
Deoarece Sjj este un tensor simetric, el poate fi descris printr-un
. elipsoid ce va avea trei axe principale. Pentru suprafeţe normale la aceste
axe, tensiunile sint deosebit de simple - ele corespund la comprtmărt sau
desttnderi perpendiculare pe suprafeţe. Nu există forţe de forfecere de-a
lungul acestor forţe. Pentru orice tensiune, putem intotdeauna alege axele
noastre astfel încit componentele forţelor de forfecare să fie zero. Dacă
eLipsoidul este o sferă, există numai forţe normale în orice direcţie.
Aceasta corespunde la o presiune hidrostatică (pozitivă sau negativă). Ast-
fel pentru o presiune hidrostattcă, tensorul este diagonal şi toate cele trei
componente sînt egale, ele sint, de fapt, exact egale cu presiunea p. Putem
SCrie
(31.25)

Tensorul tensiunii - şi de asemenea elipsoidul său - vor varia, în

general, de la un punct la altul într-un bloc de substanţă; pentru a
650 TENSORUL

descrie intregul bloc trebuie să dăm valoarea fiecărei componente a lui Sij
ca o funcţie de poziţie. Astfel, tensorul tensiunii este un cimp. Am avut
cimpuri scalare, ca temperatura T(x, y, z), care dau un număr pentru fie-
care punct in spaţiu şi cîmpuri vectoriale, ca E(x, y, z), care dau trei
numere pentru fiecare punct. Avem acum un cîmp tensorial care dă nouă
numere pentru fiecare punct în spaţiu - sau de fapt, şase pentru ben-
sorul simetric Sij. O descriere completă a forţelor interne într-un solid
arbitrar distorsionat necesită şase funcţii de x, y şi z.

31.7. Tensori de rang superior

Tensorul tensiunii Sil descrie forţele interne ale materiei. Dacă sub-
stanţa este elastică, este convenabil a descrie distorsiunea internă in func-
ţie de un alt tensor Tii - numit tensorul deformaţiilor. Pentru un obiect
simplu ca o bară de metal, ştiţi că variaţia de lungime aL, este aproxi-
mativ proporţională cu forţa, astfel că spunem că ascultă de legea lui
Hooke

Pentru un corp elastic solid cu distorsiuni arbitrare, deformaţfa Tii este

legată de tensiunea Sit printr-un sistem de ecuaţii liniare

T 1;= EYI;kISkl- (31.26)

_,1
De asemenea, ştiţi că energia potenţială a unui resort (sau bară) este

~FjL=~yF2.
2 2
Generalizarea pentru densitatea de energie elastică Într-un corp solid
"'te
(31.27)

Descrierea completă a proprietăţilor elastice ale unui cristal trebuie să

fie dată în funcţie de coeficienţii "fljkl. Aceasta ne introduce o "fiară"
nouă. Ea este un tensor de rangul patru. Deoarece fiecare indice poate
lua oricare din cele trei valori, te, y sau z, există 34=81 coeficienţi. Dar
există, de fapt, numai 21 numere diferite. Mai intii deoarece SI} este si-
metric, el are numai şase valori diferite, şi sînt necesari numai 36 coefi-
cienţi diferiţi în ecuaţia (31.27). Dar Sij poate fi de asemenea interschlmbat
cu Ski fără a modifica energia, astfel "fllkl trebuie să fie simetric dacă
interschimbăm ij şi kl. Aceasta reduce numărul de coeficienţi diferiţi la 2I.
Astfel, pentru a descrie proprietăţile elastice ale unui cristal de cea mai
joasă simetrie este nevoie de 21 de constante elastice! Acest număr este,
 CUADRlTENSORUL MOMENTULUI ELECTROMAGNETIC
651

ev.ident, m.ai mic pen~ crţs1JaJ.e de simetri:e superioară. De exemplu, un

cristal CUbiC are numar trei constante elastice ŞI o substanţă izotropă are
numai două.
Că ultima afirmaţie este adevărată se poate vedea după Cum urmează.
Cum pot fi independente de direcţia axelor componentele lui Yijkl, ceea
ce trebuie să se întîmple dacă substanţa este Izotropăt Răspuns; ele pot
fi independente numai dacă sint exprimabile în funcţie de tensorul Ik.
Există două expresii posibile SlfSkl şi S/kSfl+ S;zb jk• care au simetria cerută;
astfel Yij/cl trebuie să fie o combinaţie liniară de ele. Prin urmare, pentru
substanţe Izctrope

t lI/d=a(b,jb kl) + b(bik b il+ bilbjk)

şi substanţa necesită două constante a şi b, pentru a i se descrie proprie-
tăţile sale elastice. Vă lăsăm dv. să demonstraţi că un cristal cubic nece-
sită numai trei.
Ca un exemplu final, de data aceasta de un tensor de rangul trei,
avem efectul piezoelectric. Sub tensiune, un cristal generează un cîmp
electric proporţional cu tensiunea; de aici, in general, legea este
Ei = 1:: Pi;kS/k
1,'
unde Ei este cîmpul electric, şi P ijk sint coeficienţii piezoelectrici ~ sau
tensorul piezoelectric. Puteţi arăta că dacă cristalul are un centru de
inversie (invariant 18 x, y, z __ - x, - y, -z), cceficlentii piezoelectrlcf
sint toţi nuli?

31.8. Cuadritensorul momentului electromagnetic

Toţi tensorii pe care i-am analizat pină acum in acest capitol sînt
legaţi de trei dimensiuni ale spaţiului; ei sint definiţi ca avînd o anumită
proprietate de transformare l:a rotaţii spaţiale. In capitolul 26 am avut
ocazia de a folosi un tensor in cele patru dimensiuni ale spaţiu-timpului
relativist - tensorul cîmpului electromagnetic F tN • Componentele unui
estdel de cuedritensor se transformă la o transformare Lorentz a ooordo-
natelor intr-un mod special, pe care l-am calculat. (Deşi nu am făcut aşa,
am fi putut considera transformarea Lorentz ca o "rotaţie" într-un .,spa-
uu« cuadridimensiona1 numit spaţiul lui Minkowski; atunci analogia cu
ceea ce facem aici ar fi fost mai clară.)
Ca ultimul nostru exemplu, dorim să considerăm un alt tensor in cele
patru dimensiuni (t, x, y, z) ale teoriei relativităţii. Cind am scris tenso-
rul tensiunii, am definit Sij ca o componentă a unei forţe de-a curme-
Zişul ariei unitate. Dar o forţă este egală cu viteza de variaţie în timp a
unui moment. Prin urmare, în loc de a spune "S:<y este componenta x a
~ forţei de-a curmezişul unei arii unitate perpendtculară pe y", am fi putut
spune la fel de bine ,,8%'1 este viteza de curgere a componentei x a
652 TENSORUL

momen1Jului printr-o arie unitate perpendlculară pe y". Cu alte cuvinte,

fiecare termen al lui Sjf reprezintă de asemenea curgerea componentei t a
momentului printr-o arie unitate perpendiculară pe direcţia j. Acestea
sint componente pur spaţiale, dar ele SÎnt părţi ale unui tensor "mai
mare", SI'V' în patru dimensiuni (Il şi 'V=t, x, y, z), conţinînd componente
adiţionale ca SIS' Syt, Sit etc. Vom incerca acum să găsim semnificaţia
fizică a acestor componente suplimentare.
Ştim că componentele spaţiale reprezintă curgere (flux) de moment.
Putem obţine indicaţia asupra modului cum să extindem aceasta la dimen-
stunea temporală studiind un alt tip de "curgere" - curgerea sarcinii
electrice. Pentru cantitatea scalară, sarcina, viteza de curgere (pe unitatea
de arie perpendiculară pe curgere) este un vector spaţial - vectorul den-
sitatea de curent. Am văzut că componenta temporală a acestui vector de
curgere este densitatea de mărime care curge. De exemplu, j poate fi
combinat ou o componentă temporală, i,=p, densitatea de sarcină, pentru
a construi cuadrivectorul iN =(p, j); adică, Il in ill ia valorile t, x, y, z
pentru a insemna "densitate, viteză de curgere in direcţia x, viteză de
curgere in y, viteză de curgere in e'' a sarcinii scalare.
Acum, prin analogie cu enunţul nostru despre componenta temporală
a curgeri! unei cantităţi scalare, ne-am putea aştepta că, la Su, Sry şi S;«
ce descriu curgerea componentei x a momentului, ar trebui să fie asociată
o componentă temporală Sea care ar fi densitatea a ceea ce curge, adică
Sea ar trebui să fie densitatea momentului x. Putem extinde pe orizontală
tensorul nostru pentru 'a include o componentă t. Avem:
S14 -edensttatea de moment x:
Su; -ecurgerea (de-a lungul lui) x a momentului x;
Sry -ecurgerea (de-a lungul lui) y a momentului x;
Srr.-ecurgerea (de-a lungul lui) z a momentului x.
Similar, pentru componenta y a momentului avem cele trei compo-
nente ale energiei - Syr, SY!I' S1/% - la care ar trebui să adăugăm un al
patrulea termen:
Syt=densitatea de moment y.
Şi, evident, la Sru, s.; S~ am adăuga:
Sif/=densitatea de moment z.
In patru dimensiuni există de asemenea o componentă t a momen-
tului, care este, ştim, energia Astfel, tensorul Si! ar trebui să fie extins
vertical cu S,,;, SI!I şi St~, unde:
SIX -ecurgerea (de-a lungul lui) x a energiei;
SIY -e curgerea (de-a lungul lui) y a energiei; (31.28)
S~ -ecurgerea (de-a lungul lui) z a energiei;

adică, SIXeste curgerea de energie pe unitatea de timp prin unitatea

de arie de-a curmezişul unei suprafeţe perpendiculare pe axa x şi aşa mai
departe. In sfîrşit, pentru a completa tensorul ne trebuie Sti, care ar fi
CUADRITENSORUL MOMENTULL"l F.LECTROMAGNETIC 653

densitatea de energie. Am extins tensorul nostru de tensiune Slj din trei

dimensiuni la tensorul energie-tensiune SII" cuadridimensionaL Indicele u
poate lua cele patru valori t, x, Y şi z, însemnînd respectiv "densitate",
"curgere pe unitatea de arie în direcţia c-«, "curgerea pe unitatea de arie
în direcţia y" şi "curgerea pe unitatea de arie în direcţia e''. În acelaşi
mod, 'Y ia cele patru valori t, x, y, z pentru a ne spune ce curge anume:
"energie", "moment în direcţia c'', "moment în direcţia y" şi "moment în
direcţia e«.
Ca un exemplu, vom discuta acest tensor nu în materie, ci într-o
regiune a vidului în care există un cîmp electromagnetic. Ştim că curge-
rea de energie este vectorul lui Poynting 8=toc2EXB. Astfel componen-
tele x, y şi z ale lui 8 sînt, din punctul de vedere reletivist, componentele
Sa:, Sfy şi Stz ale tensorului nostru cuadridlmensional energie-tensiune. Si-
metria tensorului Slj se extinde de asemenea la componentele temporale,
astfel că tensorul cuadridimensional 8 11v este simetric
SIIV= s., (31.29)
Cu alte cuvinte, componentele 8 rt , Sue, SzI;, care sint densităţile momentu-
lui x, y şi z, sînt egale de asemenea cu componentele x, y şi z ale vecto-
rului Poynting S, fluxul de energie - după cum am arătat deja într-un
capitol anterior printr-un alt tip de argument.
Restul componentelor tensorulut tensiunilor electromagnetice SVIi. pot
Ii exprimate de asemenea in funcţie de cîmpurile electrice şi magnetice
Eşi B. Adică, trebuie să admitem tensiuni sau, pentru a vorbi mai puţin
misterios, curgere (flux) de moment in cimpul electromagnetic. Am discu-
tat aceasta în capttolul z? in legătură cu ecuaţia (27.21), dar nu am calculat
detaliile.
Acei care doresc să-şi exerseze vitejia in tensori in patru dimensiuni
ar putea dori să vadă formula pentru SII" in funcţie de cîmpuri

S"..=~ffiFIi." r,.. -i()"v'EF~ .. F~ .. )

.. ",II
unde sumele asupra lui {1, t, x, y, z, dar (ca de obicei in
ţ3 sînt asupra lui
relattvttate) adoptăm o semnificaţie specialăpentru semnul de sumă }": şi
pentru simbolul b. In sume, termenii x, y, z trebuie să fie scăzuţi şi
~,,=+1. în timp ce 3==b!lll=bzz=-1 şi bll'l=O pentru ".l;~'I,! (c=1). Pu-
teţi verifica că această expresie dă densitatea de energie 81/= ~ (E2+B2)
şi vectorul Poynting eoEXB? Puteţi 'arăta că intr-un cîmp electrostatic
cu B=O axele principale de tensiune sint în direcţia cimpului electric, că
există o tensiune (io/2)E2 de-a lungul direcţiei cîmpului şi că există o
presiune egală in direcţii perpendiculare pe direcţia cîmpului?
32. Indicele de refracţie al materialelor dense

32.1. Polarizaţia materiei

Dorim să discutăm acum fenomenul de refractta luminii - şi prin

urmare, şi absorbţia luminii - de către materialele dense. In capitolul 31
al volumului 1 am discutat teoria indicelui de refracţle, dar din cauza
cunoştinţelor noastre limitate de matematică la acea vreme, trebuia să ne
restrîngem la găsirea indicelui numai pentru materiale de densitate co-
borîtă, cum sint gazele. Priacipttle fizice care au produs indicele au fost,
însă elucidate. Cimpul electric al undei de lumină polarizează moleculele
de gaz, producind momente dipolare oscilante. Acceleraţia sarcinilor esei-
lante radiază unde noi ale cimpului. Acest cimp nou, interferînd cu cimpul
vechi, produce un cimp modificat, care este echivalent cu o defazare a
undei iniţiale. Deoarece această defazare este proporţională cu grosimea
materialului, efectul este echivalent cu a avea o viteză de fază diferită
in material. Cind am analizat mai inainte subiectul, am neglijat compli-
caţiile ce survin din astfel de efecte cum ar fi modificarea cîmpului la
dipolii osctlenţt datorită noii unde. Am presupus că forţele asupra sarci-
nilor in atomi provin numai de la undele incidente, pe cîtă vreme, de
fapt, oscilatule sarcinilor sint provocate nu numai de unda Incidentă,
ci de asemenea de undele radiate de toţi ceilalţi atomi. Ar fi fost dificil
pentru noi la acea vreme să includem acest efect; astfel am studiat numai
gazele rareâete, unde astfel de efecte nu sint importante.
Acum, însă, vom observa că problema este foarte uşor de tratat prin
folosirea ecuaţiflor diferenţiale. Această metodă maschează erigtnea fizică
a indicelui (ca provenind din undele reradtate, ce interferă cu undese
iniţiale), dar face ca teoria materialelor dense să fie mult mai simplă.
Acest capitol va Iamănunchca un mare număr de părţi din rezultatele
noastre anterioare. Am dobindit, practic, tot de ceea ce avem. nevoie, astfel
că trebuie introduse de fapt puţine idei noi. Deoarece trebuie să vă tm-
prospătaţt memoria despre ceea ce ne va trebui, dăm în tabela 32.1 o listă
de ecuaţii ce le vom folosi, împreună cu o indicaţie a locului unde poate
fi găsită fiecare. Cel mai adesea, nu vom mai pierde timpul pentru a da
din nou argumentele fizice, ci vom folosi simplu ecuaţiile.
 65

Tabela 32.1

Materialul din aceasta tabelă se bazeazA pe diverse capitole ale lectillor

Subteotul Refed"ta Eeuall ..

Dscflatii amortizate VoI. It Cap. 23 m'(:i: + yi + ro~J;) = F

1 Nq;
Indicele gazelor VoI. It Cap. 31 n = 1 +"2 ED(ro~ m')
n = n' - in"

Mobilitate VoI. It Cap. 41 tni+'[Li:=F

Conductivitate electrică VoI. 1, Cap. 43 IL = ~;11 = Nq~r

m m

Polarizabilitate VoI. II, Cap. 10 Ppol = -V'p

1
Interlorul dielect::ricilor VoI. II, Cap. 11 EJoca l = E + 3P
'.
Incepem prin a reaminti mecanismul indicelui de refracţie pentru un
gaz. Presupunem că există N particule pe unitatea de volum şi că fiecare
particulă se comportă ca un osctletor armonie. Folosim un model al unui
atom sau al unei molecule in care electronul este legat cu o forţă propor-
ţională cu deplasarea sa (ca şi cum electronul er fi reţinut pe loc de un
arc). Am accentuat că acesta nu a fost un model clasic normal al unui
atom, dar vom arăta mai tîrziu că teoria cuantică corectă dă rezultate
echivalente cu acest model (în cazurile simple). In tratarea dată de noi
anterior, nu am inclus posibilitatea unei forţe de amortizare in oscila-
totii atentiei, dar o vom face-o acum. O astfel de forţă corespunde la o
rezistenţă la mişcare, adică, la forţă proporţională cu viteza electronului.
Atunci ecuaţia de mişcare este
(32.1)

unde x este deplasarea paralelă cu direcţia lui E. (Presupunem un oscila-

tor izotrop a cărui forţă de restabilire este aceeaşi In toate direcţiile. D:
asemenea, luăm pentru moment o undă polarizată liniar, astfel că E nu-ş~
modifică direcţia.) Dacă cimpul electric Ce acţionează asupra atomulur
variază sinusotdal în timp, scriem
E=Eoe 1lOt • (32.2)
Deplasarea va oscila cu aceeaşt frecvenţă şi putem pune
656 INDICELE DE REFRACŢIE AL MATERIALELOR DENSE

Inlocuind x=iwx şi ;"=_w2 x , putem rezolva pentru x în funcţie de E

x qel m E. (32.3)
-1ll
2
+ iyw + ooi
Cunoscînd deplasarea, putem calcula acceleraţia x şi să gasim unda ra-
dilată care determină indicele. Acesta a fost modul in care am calculat
indicele în capitolul 31 al volumului I.
Acum, însă, dorim să utilizăm o altă metodă. Momentul dipolar in-
dus p al unui atom este q.,x sau, folosind ecuaţia (32.3),
q 2 /m
p= W2+IYOJ+OlgE. (32.4)

Deoarece p este proporţional cu E, scriem

p~ "a(",)E (32.5)
unde a este numit polarizabilitatea atomicăl). Cu această definiţie, avem
(l = q;mf o (32 6)
.·+ÎYIll+w~ .
Soluţia cuantică pentru mişcările
electrontlor in atomi dă un răspuns
similar, exceptind următoarele modificări. Atomii au cîteva frecvenţe
naturale, fiecare frecvenţă ou propria sa constantă de disipaţie 't- De ase-
menea, "intensitatea" efectivă a fiecărui mod este diferită, lucru ce-l
putem reprezenta prin multiplicarea polarizabBităţii pentru fiecare frec-
venţă printr-un factor de intensitate t, care este un număr ce ne aşteptam
să fie de ordinul lui 1. Reprezentind cei trei parametri (il, 'i şi f prin
tD.I;, 'i k şi !k pentru fiecare mod de oscuatn, şi insumind asupra diferitelor
moduri, modificăm ecuaţia (32.6) pentru a deveni

0(",)=.5- ~ . f. . (32.7)
t!om ~ - ro' + iYkW + «)~k
•
Dacă N este numărul de atomi pe unitatea de volum în substanţă,
polarizaţia P este tocmai Np=aoNa.E, şi este proporţională cu E
p_ "Na(w)E. (32.8)
Cu alte cuvinte, cind există un cîmp electric sinusoidal ce acţionează
intr-o substanţă, există un moment dipolar indus pe unitatea de volum,
care este proporţional cu cimpul electric - cu o constantă de proporţio­
nalitate a, care, accentuăm, depinde de frecvenţă. La frecvenţe foarte
ridicate, et este mic; nu există un răspuns puternic la excitaţie. La frec-

1) In intregul capitol prezent, urmăm notaţia capitolului 31 al volumului 1 şi

reprezentăm prin o. polarizabilitatea atomică aşa cum este definită aici. In ultimul
capitol, am folosit It pentru a reprezenta polarizabilitatea de volum - raportul lui
P la E. In notaţia acestui capitol P=Nltll~E (vezi ecuaţia (32.8»),
ECUAŢIILE LUI MAXWELL INTR-UN DIELECTRIC
657

venţe joase, însă, poate exista un răspuns puternic. De asemenea, con-

stanta de proporţionalitate este un număr complex, ceea ce înseamnă că
polarizaţia nu urmează exact cîmpul electric, ci poate fi dctazată într-o
oarecare măsură. In orice caz, există o polarizaţie pe unitatea de volum,
a cărei mărime este proporţională cu intensitatea cîmpului electric.

32.2. Ecuaţiile lui Maxwell într-un dielectric

Existenţa pclarizaţiei
în materie înseamnă că există sarcini de pola-
rizaţle şi curenţiîn interiorul substanţei şi acestea trebuie să fie introduse
in ecuaţiile complete ale lui Maxwell pentru a găsi cimpurile. Urmează
să rezolvăm ecuaţiile lui Maxwell, de data aceasta într-o situaţie în care
sarcinile şi curenţii nu sînt zero, ca în vid, ci sînt date implicit prin
vectorul de polarizaţie. Primul nostru pas este de a găsi explicit densita-
tea de sarcină p şi densitatea de curent j, mediate asupra unui volum
mic de aceeaşi dimensiune cu cea pe care am avut-o în minte cînd am
definit P. Atunci mărimile p şi j ce ne sînt necesare pot fi obţinute din
polarizaţie.
Am văzut în capitolul 10 că atunci cînd polartzaţia P variază de la
un loc la altul, există o densitate de sarcină dată de
ppol=-V·P. (32.9)
La acea vreme, ne ocupam cu cîmpuri statice, dar aceeaşi formulă este
valabilă şi pentru cîmpuri variabile în timp. Insă, cînd P variază în timp,
există sarcini în mişcare, deci există de asemenea un curent de polar-izaţie.
Fiecare din sarcinile oscilante contribuie cu un curent egal cu sarcina
sa qe, înmulţită cu viteza sa v. Cu N astfel de sarcini pe unitatea de
volum, densitatea de curent este
j= Nq, v.
Deoarece ştim că v=dx/dt, atunci j=Nqe(dx,/dt), care este tocmai dP/dt.
Prin urmare densitatea de curent datorită polarizaticl variabile este
• dP (32.10)
lpo/= dt'
Problema noastră este acum directă şi simplă. Scriem ecuaţiile lui
Maxwell cu densitatea de sarcină şi densitatea de curent în funcţie de P,
folosind ecuaţiile (32.9) şi 32.10). (Presupunem că nu există alţi curenţi
şi alte sarcini în material.) Legăm apoi pe P de E cu ecuaţia (32.5) şi
rezolvăm ecuaţia pentru E şi B ~ căutînd soluţiile ondulator-ii.
Inainte de aceasta am dori să facem o notă istorică. Iniţial Maxwell
a scris ecuaţiile sale într-o formă oare a fost diferită de cea pe care
am folosit-o. Deoarece ecuaţiile au fost scrise în această formă diferită
multă vreme - şi sînt încă scrise astfel de mulţi - vom explica dife-
42 - Fizica mod ..rllli voi. II.
 INDICELE DE REFRACŢIE AL MATERIALELOR DENSf;
658

renta. La inceput, mecanismul constantei dtelectrăce nu era elucidat

complet. Natura atomilor nu era înţeleasă şi nici că există o polarizaţie
a materialului. Astfel, oamenii nu au sesizat că există o contribuţie la
densitatea de sarcină p din partea lui \7. P. Ei au gindit numai în funcţie
de sarcini, care nu erau legate de atomi (cum sint sarcinile ce curg in
fire sau sînt şterse de pe suprafeţe).
Astăzi, preferăm să-I facem pe p să reprezinte densitatea totală de
sarcină, inclunzind partea corespunzătoare sarcinilor atomice legate. Dacă
numim acea parte Ppol, putem scrie
P=Ppol+Palte
unde palte este densitatea de sarcină considerată de Maxwell şi se referă
la sarcinile ce nu sînt legate de atomii individuali. Am scrie atunci
'V .E= PP"/+ Polle.
'.
Inlocuind Ppol din ecuaţia (32.9)
v.E= Pa.lle_..!.-\].p
e, e,
sau
Y'·(,oE+P)~p.".. (32.11)
La densitatea de curent în ecuaţiile lui Maxwell pentru \JXB există
de asemenea, în general, contribuţii din partea curenţilor atomică legaţi.
Putem scrie, prin urmare
j = jpoJ + j"lte
şi ecuaţiile lui Maxwell devin
c2\l)(B= j.II.. +jpOl+~. (32.12)
fu eu at
Folosind ecuaţia (32.10), obţinem

l:oc 2\JXB=j"lle+ 1. (lOoE+P). (32.13)

Puteţi vedea acum că dacă "

am defini un nou vector D prin
D=tnE + P (32.14)
cele două ecuaţii ale cîmpului ar deveni
\J·D= Palte (32.15)
şi

I + ,o.
eoc2\JXB=J·"te 31 (32.16)
UNDE INTR-UN DIELECTRIC
659

Acestea sînt, de fapt, formele ce le-a folosit Maxwell pentru dtelectrici.

Celelalte două ecuaţii ale sale erau
VXE~- ,8
a
şi
V ·B-O,
care sint aceleaşi ca cele pe care le-em folosit noi.
Maxwell şi alţi cercetători timpurii 8IU avut o problemă cu materiale
magnetice (pe care o vom analiza curînd). Deoarece ei nu ştiau despre
curenţii responsabili pentru magnetismul atomic, ei au folosit o densitate
de curent oare era Încă incompletă. In loc de ecuaţia (32.16), ei au scris
de fapt
(32.17)

unde H diferă de toc2B, deoarece el include efectele curenţilor atomici.

(Atunci j reprezintă ceea ce rămîne de la curenţtj Astfel, M~ Ne ..I avea
patru vectori de cîmp - E, D, B şi H - D şi H erau moduri ascunse de
a nu da atenţie la ceea ce se întîmplă în interiorul materialului. Veţi găsi
ecuaţiile scrise astfel în multe locuri.
Pentru a rezolva ecuaţiile, este necesar să se lege D şi H de celelalte
cîmpuri şi lumea s-a obişnuit să scrie
D=tE şi B=JlH. (32.18)
Insă aceste ecuaţii sînt numai aproximativ adevărate, pentru unele mate-
riale, şi chiar atunci, numai dacă cîmpurile nu variază rapid în timp.
(Pentru cîmpuri ce variază slnusoidal se pot scrie adesea ecuaţiile in
acest mod, făcînd pe e şi Jl funcţii complexe de frecvenţă, dar pentru o
variaţie arbitrară în timp a cîmpurilor aceasta nu este posibil.) Se folosesc
de obicei tot felul de matrapazlîcuri la rezolvarea ecuaţltlor, Credem că
drumul corect este de a scrie ecuaţiile în funcţie de cantităţile fundamen-
tale, 'aşa cum le înţelegem noi acum - şi noi am procedat astfel.

32.3. Unde într-un dlelectric

Dorim acum să găsim ce fel de unde electromagnetice pot exista în-

tr-un dielectric în care nu există sarcini suplimentare altele decît cele
legate în atomi. Luăm astfel p=-y.p şi j=3P~ Ecuaţiile lui Maxwell
devin atunci
(a) V.E~- v·p
"
(e) VXE~- ,S

"
e,
(32.19)
(b) c'VXB~ -"-("-+E) (d) V·B-O.
Cit Ea
 INDICELE DE REFRACŢIE AL MATERIALELOR DENSE
660

putem rezolva aceste ecuaţii aşa oum am făcut-o anterior. Pornim luînd
rotorul ecuatiei (32.19, e)
'V X ('VXE)~-1.vXB.
Folosim apoi identitatea vectortală
VX('VXE) ~v('V·E)-'V'E
"
şi de asemenea îl înlocuim pe VXB, folosind ecuaţia (32.19, b); obtinem
1 a~p 1 alE
'V ('V·E)-'V'E~- - o

EOO' CIt' c' at'

Folosind ecuaţia (32.19, a) pentru v· E, obţinem
v'E-.!. ,'E ~ _.!. 'V (v.P)+ _,_ 3'P. (3220)
c' at~ 1:0 fOCI et'
Astfel, în loc de ecuaţia undelor, obţinem acum că d'alembertianul lui E
este egal cu doi termeni ce conţin polarizaţia P.
Insă, deoarece P depinde de E, ecuaţia (32.20) poate totuşi să aibă
soluţii ondulatorii. Ne vom limita acum la dielectrici izotropi, astfel că
P este îndreptat întotdeauna în aceeaşi direcţie ca E. Să încercăm să
găsim o soluţie pentru o undă ce se propagă în direcţia z. Atunci, cîmpul
electric ar putea varia ca ei(wt-kz). Vom presupune de asemenea că unda
este polarizată în direcţia x - deci că intensitatea cimpului electric are
numai o componentă x. Scriem
E",=Eoel'''I-kZ). (32.21)

Ştiţi că orice funcţie de (z-vt) reprezintă o undă ce se propagă cu

viteza u. Exponentul ecuaţiei (32.21) poate fi scris ca

-ik(z-i t ) ,
astfel că ecuaţia (32.21) reprezintă o undă cu viteza de fază

vf=w/k.
Indicele de reîracţie n este definit (vezi capitolul 31, volumul 1), punînd

Astfel, ecuaţia (32.21) devine

E",=E~ei" (1 - r.zfd.
Putem găsi astfel valoarea n aflind ce valoare a lui k este necesară pentru
ca ecuaţia (32.21) să satisfacă ecuaţiile de cîmp corespunzătoare şi apoi
folosind
n=-o 'o
00
(32.22)
 UNDE; !NTR-L'N DIELECTRIC
661

Intr-un material izotrop va exista numai o componentă x a polarizatief

atunci Pcnu variază cu coordonata x, astfel \J·P=O şi scăpăm de primul
termen din partea dreaptă a ecuaţiei (32.20). De asemenea, deoarece pro-
punem un dielectric liniar, P", va varia ca el"'t şi 62p",iat2=_rtj2Pxo
Leplaceianul în ecuaţia (32.20) devine simplu 'il E" =-k 2Ex' astfel
2

CZ 2 '
obţinem

(32.23)

Să presupunem acwn, pentru moment, că deoarece E variază siriu-

soidal, putem pune P proporţional cu E, ca în ecuaţia (32.5). (Vom reveni
la discutarea acestei presupuneri mai tîrzlu.) Scriem
P",=€oNC1E x.
Atunci E", se simplifică din ecuaţia (32.23) şi găsim

00'
k2~-,.(l+N"). (32.24)
o-

Am găsit că o undă ca ecuaţia (32.21), cu numărul de unde k dat din

ecuaţia (32.24), va satisface ecuaţiile de cîmp. Folosind ecuaţia (32.22),
indicele n este dat de
(32.25)
Să comparăm această formulă cu ceea ce am obţinut în teoria noastră
a indicelui unui gaz (capitolul 31, volumul 1). Acolo, am obţinut ecuaţia
(31.29), care este
1 Nq; 1
n=l+-----· (32.26)
2 meu -ro'+w~
Luîndu-I pe ct din ecuaţia (32.6), ecuaţia (32.25) ne-ar da
Nq'
n2 = 1 + e -"'7""'--,--, (32.27)
meu - ro' + iyro + ro~
Mai întîi, avem noul termen în iy'tiJ, deoarece includem dtstpatia oscila-
tarilor. In al doilea rind, partea stingă este egală cu n in loc de n 2 şi
există un factor suplimentar de 1/2. Dar observaţi că dacă N este destul
de mic, astfel că n este vecin cu 1 (cum se întîmplă pentru un gaz), atunci
ecuaţia (32.27) spune că n 2 este unu plus un număr mic: n 2 = 1+ &: . Putem
scrie atunci n= Yl+&:r::=<1+e:/2 şi cele două expresii sint echivalente. Ast-
fel, noua noastră metodă dă pentru un gaz acelaşi rezultat ca şi cel pe
i:, care l-am găsit anterior.
ill@!; Aţi putea crede acum că ecuaţia (32.27) ar trebui să dea şi indicele de
~. refracţie pentru materiale dense. Ea trebuie, însă, să fie modificată, din
, cîteva mottve. M., 'om, deducerea acestel ecuat ii ~"~m că cîmpul
 INDICELE DE REFRACŢIE AL MATERIALELOR DENSE

pclarizent asupra fiecărui atom este cimpul E". Această presupunere,

însă, nu este adevărată, deoarece în materiale dense există de asemenea
cîmpul produs de alţi atomi din vecinătate, care poate fi comparabil
cu E". Am considerat o problemă similară cînd am studiat cîmpurile sta-
tice în dielectrici. (Vezi capitolul 11.) Vă veţi reaminti că am estimat
cîmpul la un singur atom, imaginînd că el stă intr-un orificiu sferic in
mediul dfelectric înconjurător. Cîmpul intr-un astfel de orificiu - pe care
l-am numit cimpul local - este mai mare decît cîmpul mediu E prin
cantitatea P/3so. (Reamintiţi-vă, însă, că acest rezultat este strict adevă­
rat numai în materiale izotrope - incluzînd cazul special al unui cristal
cubic.)
Acelaşi argument se va menţine pentru cimpul electric într-o undă,
atita vreme cit lungimea de undă a undei este mult mai mare decit dis-
tanţele dintre atomi. Limitlndu-ne la astfel de cazuri, scriem

(32.28)

Cîmpul local este cel care ar trebui să fie folosit pentru E în ecuaţia
(32.8); adică, ecuaţia (32.8) ar trebui să fie transcrisă
P= 'ioNaElocal. (32.29)
Folosind Elo",,! din ecuaţia (32.28), găsim

p=soNa(E+ ~J
sau
p ~ N, eE. (32.30)
1 - (,Vaj:3) o

Cu alte cuvinte, pentru materiale dense, P este totuşi proporţional cu E

(pentru cîmpuri sfnusotdale). Insă, constanta de proporţionalitate nu este
'ioNa., cum am scris in ecuaţia (32.23), ci ar trebui să fie &:oNa/[1-(Na,/3)1.
Ar trebui astfel să corectăm ecuaţia (32.25) pentru a deveni
n~=l+ N7. (32.31)
1- (Na./3)
Va fi mai Convenabil dacă transcriem această ecuaţie ca
3 n'-l=Na, (32.32)
n'+.2
care este elgebnc echivalentă. Aceasta este cunoscută ca ecuaţia lui
Clausius-1aosotti.
Există o altă complicaţie in materiale dense. Din cauză că atomii
vecini sint atit de apropiaţi, există interacţii puternice intre ei. Modurile
interne de oscilaţie sînt, prin urmare, modificate. Frecvenţele naturale
INDICELE COMPLEX DE REFRACŢIE
003

ale oscilaţiilor atomice sînt împrăştiate prin Intcractit şi ele sint de obicei
foarte puternic amortlzatc - coeficienţii de rezistenţă devin foarte mari.
Astfel, mănrmle (00 şi 't ale solidului vor fi cu totul diferite de cele ale
atomilor liberi. Cu aceste precauţtunt, putem totuşi reprezenta u cel
puţin aproximativ, prin ecuaţia (32.7). Avem atunci că '

3 n' - 1 = Nq; ~,---,-.,--!-"--,---;c

/,
(32.33)
n"+2 mEu ~ (1)' + lYk(l) + IDrk
,
o complicatie finală. Dacă materialul dens este un amestec de cîteva
componente, fiecare va contribui la polarizatie. Valoarea totală a lui ((
va fi suma contribuţiilor de la fiecare componentă a amestecului (excep-
tînd, pentru inexactttatca aproximattet cîmpului local, in cristale ordonate
- efecte ce le-am discutat cînd am analizat feroelcctncclc). Scriind NI ca
numărul atomilor fiecărei componente pe unitatea de volum, ar trebui
să înlocuim ecuaţia (32.32) prin

3 ("' +21)
.~ ~"Na
n' ~ 1/' (32.34)

unde fiecare a.; va fi dat de o expresie ca ecuaţia (32.7). Ecuaţia (32.34)

completează teoria indicelui- de refractie. Cantitatea 3(n2~1)/(n2+2) este
dată printr-o funcţie oarecare complexă de frecvenţă, care este polar-iza-
bilitatea atomică medie a(oo). Evaluarea precisă a lui a «(O) (adică, găsirea
lui fk, 'tk şi 0000 în substanţe dense este o problemă dificilă de mecanică
cuantică. Ea a fost făcută numai pentru cîteva substanţe deosebit de
simple.

32.4. Indicele complex de reîractle

Dorim să analizăm eoum consecinţele rezultatului nostru, ecuaţia

(32.33). Observăm mai întîi că a este complex, deci indicele n urmează să
fie un număr complex. Ce însemnează aceasta? Să spunem că îl scriem
pe n ca suma unei părţi realle şi a unei părţi imaginare
(32.35)

unde na şi nI sint funcţii reale de {o. Scriem ini cu W1 semn minus, astfel
că nI va fi o cantitate pozitivă în toate materialele optice obişnuite. (i'n
materiale obişnuite inactive - care nu sînt, ca laserii, surse de lumină
ele însele - "( este un număr pozitiv şi aceasta face ca partea imaginară
a lui n să fie negativă.) Unda noastră plană din ecuaţia (32.21) este scrisă
in funcţie de n ca
E x = Eoe-1<o(I-nzlc).
 INDICELE DE REFRACŢIE AL MATERIALELOR DENSE
664

Scriindu-l pe n ca în ecuaţia (32.35) am avea

(32.36)
Termenul e i",(I-nR,z/c) reprezintă o undă ce se propagă cu viteza c/nR. deci
nn reprezintă ceea ce denumim în mod obişnuit indice de refractie. Dar
amplitudinea acestei unde este Eoe-"'~Pc care descreşte exponenţial
eu z. Un grafic al intensităţii cîmpului electric la un moment oarecare,
ca o funcţie de z, este arătată in figura 32.1, pentru n('''=,nRi2n. Partea
imaginară a indicelui reprezintă atenuarea undei datorită pierderilor de

-- l

I
I Fig. 32.1. Un grafic pentru E,,, pentru un
I moment t, dacă nl~nR/21't.
I
energie în oscâaţăle atomice. Intensitatea undei este proporţională cu
pătratul amplitudinii, deci
Intensitatea _e- 2itln j z/e.
Aceasta este scrisă adesea ca
Intensitatea _e-~z

unde f3=2rontlc este numit coeficient de absorbţie. In ecuaţia (32.33) este

cuprinsă nu numai teoria indicelui de refractie al substantelor, dar şi
teoria absorbţiei de lumină.
In ceea ce considerăm de obicei ca fiind un material transparent,
cantitatea cj(Jml ~ care are dimensiunile unei lungimi - este mare în
comparaţie cu grosimea materialului.

32.5. Indicele unui amestec

Există o altă prezicere a teoriei indicelui de retracţte, pe care o

putem verifica experimental. Să presupunem că considerăm un amestec
de două substanţe. Indicele amesteculur nu este media celor doi indici,
 INDICELE UNlJI AMESTEC
655

ci ar trebui să fie dat in funcţie de suma celor două polarizabilităţi, ca

in ecuaţia (32.34). Druc~ ne Întrebăm care e indicele unei soluţii de zahăr,
să spunem, polarizabilltatea totală este suma polanzabtlttgţtt apei cu
aceea a zahărului. Fiecare trebuie, evident, să fie calculată folosind pentru
N numărul de molecule de un tip particular pe unitatea de volum. Cu
alte cuvinte, dacă o soluţie dată are NI molecule de apă, a cărei polan-
zabilitate este a 1 şi N 2 molecule de zaharoză (ClzH2201l), a cărei polart-
zabilitate este az, ar trebui să avem că
• 3 (n"n" +-1)2 =N a 1 1+N2 (t z• (32.37)

Putem folosi această formulă

pentru a verifica experimental teoria
noastră, măsurînd indicele pentru diferite concentraţii ale zaharozei în
apă. însă, noi facem aici citeva presupuneri. Formula noastră presupune
că nu există acţiune chimică atunci cind zaharoza este dizolvată şi că
perturbaţitle la osctlatorti atomlci individuali nu sint prea diferiţi pen-
tru diferite concentratii. Astfel, rezultatul nostru este cu certitudine
numai aproximativ. Oricum, să vedem cît e de bun.
Am ales exemplul soluţiei de zahăr, deoarece există o tabelă bună
de măsurători ale indicelui de refractte in .Hanaoootc of Chemistry and
Physics" şi de asemenea deoarece zahărul este un cristal molecular care
trece in soluţie fără a se ioniza sau a-şi schimba într-un alt mod starea
sa chimică.
Dăm in primele trei coloane ale tabelei 32.2 datele din handbook.
Coloana A este procentul de zaharoză în greutăţi, coloana B este densita-
tea măsurată (g/cm3 ) şi coloana C este indicele de refracţlc măsurat

Tabela 32.2
IDdictle de refracţfe a soluţljjor de zabaroză şi compararea cu prevederile ecuaţiei
(32.37)

G H
"c I
Moi; de
zaharozijd
D I N, "-, 11"'"
la 20'C pe litIll
. ,
V/V
" ., Igll)

O' 0,9982 1,333 O 55,5 0,617 0,617 O -

0,80 1,1270 1,3811 0,970 43,8 0,698 0.487 0,211 (1.2]3
0,50 1,2296 1,4200 1,798 34.15 0,759 0,379 0,380 0,2.11
0,85 1.4454 1,5033 3,59 12,02 0,886 0,1335 0,752 0,210

'"
1,0Ob 1,588 1,5:'1770 4,64 O 0,960 O 0,960 0,207

1 1
~
,
a -
e -
e -
apă pură
media (vezi textul)
greutatea moleculară a apei~18,
Datele srnt Iu•• dtn Handbook.
b _
d _
cristale de zahăr
greutatea moleculară a zaharozei-3.42.
666 INDICELE DE REFRACŢIE AL MATERIALELOR DENSE

pentru lumină cu lungimea de undă de 589,3 milimicroni. Pentru zahă­

rul pur am luat indicele măsurat al cristalelor de zahăr. Cristalele nu
sint izotrope, astfel indicele măsurat este diferit de-a lungul diferitelor
direcţii. In handbook se dau cele trei valori:

nl = 1,5376, 11:! = 1,5651, n 3 = 1,5705.

Am.Iuat media.
Am putea incerca acum să calculăm n pentru fiecare concentratie,
dar nu cunoaştem ce valori să luăm pentru a l sau Cf. 2 . Să verificăm teoria
astfel: vom presupune că polartzabilitatea apei (al) este aceeaşi la toate
concentratiile şi să calculăm polarizabilitatea zaharozei, folosind experi-
mentul pentru valorile lui n şi rezolvind ecuaţia (32.37) pentru (12. Dacă
teoria este corectă, ar trebui să obţinem acelaşi ~ pentru toate concen-
traţiile.
Mai întîi, trebuie să cunoaştem N t şi N 2 : să le exprimăm in funcţie
de numărul lui Avogadro, N o. Să luăm un litru (1000 cm''), pentru unita-
tea noastră de volum. Atunci N;/NIJ este greutatea pc litru împărţită prin
greutatea în molecule-gram. Iar greutatea pe litru este densitatea (în-
mulţită cu 1 000 pentru a obţine grame pe litru) înmulţită fie cu greu-
tatea partială 'a zaharozel, fie ou a apei. In 'acest mod, obţinem N 2/No şi
Nt/N o ca În coloanele D şi E ale tabelulut.
In coloana F am calculat 3(n 2_1)/(n2+2) din valorile experimentale
ale lui n din coloana C. Pentru apă pură, 3(n 2_1)/(n2+2) este 0,617, ceea
ce este egal tocmai cu Nl'(1t. Putem completa atunci restul coloanei G,
deoarece pentru fiecare rînd GjE poate fi în acelaşi raport - anume,
0,617: 55,5. Scăzînd coloana G din coloana F, obţinem contribuţia N 2 (Lz a
zaharozei, arătată în coloana H. Impărtind aceste înregistrări prin valo-
rile lui NJN o din coloana D, obţinem valoarea lui N o(1 2 arătată în co-
loana J.
Din teoria noastră ne-am aştepta ca toate aceste valori ale lui Noo.. z
să fie aceleaşi. Ele nu sînt exact egale, dar foarte apropiate. Putem con-
chide că ideile noastre sint destul de corecte. Chiar mai mult, găsim cii
polarlzebtlitatea moleculei de zahăr pare să nu depindă mult de impre-
jurimile sale - polerizabtlltatea este aproape aceeaşi într-o soluţie diluată
ca şi în cristal.

32.6. Unde în metale

Teoria pe care am elaborat-o în acest capitol pentru substanţe solide

poate fi aplicată de asemenea la buni conductorl, ca metalele, cu o foarte
mică modificare. In metale unii dintre electroni nu au forţe de legătură
care să-i ţină la un atom oarecare; aceşti electroni "liberi" sînt responsa-
bili de conducttvttate. Există alţi electroni care sînt legaţi şi teoria de
mai sus este direct aplicabilă acestora. Influenţa lor, însă este mascată, de
 lUNDE IN METALE
667

obicei, de efectele datorite electronilor de conductîe. Vom considera acum

numai efectele electronilor liberi.
Dacă asupra electr-onului nu acţionează forţe de readucere, dar există
totuşi o oarecare rezistenţă la mişcarea sa - ecuaţia sa de mişcare diferă
<le ecuaţia (32.1) numai prin faptul că termenul fi) .J; lipseşte. Astfel, tot
ceea ce avem de făcut este să punem (I)~ =0 în restul deducerilor noastre

,
- exceptînd faptul că mai există încă o diferenţă. Motivul pentru care
trebuia să facem deosebire între cîmpul mediu şi cimpul local într-un
dtelectric este că, într-un izolator, fiecare dintre dipoli este fixat, astfel
că are o corelare definită cu poziţia celorlalţi. Dar deoarece electronii de
conducţie intr-un metal se mişcă pretutindeni, cimpul asupra lor este,
în medie, tocmai cîmpul mediu E. Astfel corecţia ce am făcut-o la ecua-
ţia (32.5), folosind ecuaţia (32.28), nu ar mai trebui să fie făcută pentru
electronit de conducţte. Prin urmare, formula pentru indicele de rcfr-ac-
it ţie pentru metale ar trebui să arate ca ecuaţia (32.27), exceptind doar
faptul că pe Wo îl luăm egal cu zero, anume,

l
(32.38)

Aceasta este numai contribuţia din partea electronilor de conducţic, pe

care o vom considera ca termenul major pentru metale.
Acum ştim chiar cum să găsim ce valoare trebuie să folosim pentru -t,
deoarece ea este legată de conductivitatea metalulut. în capitolul 4:1
al volumului I am discutat modul cum rezultă conducttvltatea mctalului
din difuzia electronilor liberi prin cristal. Electronit merg pe un drum
în zig-zag, de la o ciocnire la următoarea, iar intre ciocniri ei se mişcă
liber, exceptind o acceleraţie datorită oricărui cîmp electric mediu (aşa

!~;

t
;:~
Fig. 32.2. Mişcarea unui electron liber.
Timpul mediuÎntre
ciocniri este(;
~p,
,~s cum e arătat în figura 32.2) Am găsit în capitolul 43 al volumului I că
,fi! viteza de deplasare medie este tocmai acceleraţia înmulţită cu timpul

1
:;~ dintre ciocniri. Acceleraţia este qJE/m, astfel că

,Î Această focmulă
vttezâ '"'00'"
a presupus
Dcoarece nu
că
extstă acceleratle
E era constant, astfel că
Vok" era o
medie forta de
(32.39)

fu'.'
668 INDICELE DE REFRACŢIE AL MATERIALELOR DENSE

este egală cu forţa aplicată. Am definit "( spunînd că ymv este forţa de
frînare [vezi ecuaţia (31.2)], care este q"E; avem, prin urmare,

r =.!.. (32.40)
-r

Deşi nu-l putem măsura uşor,

direct, pe r, îl putem determina prin
măsurarea conductivităţii metalului. S-a găsit experimental că un cîmp
electric E produce Într-un metal un curent cu densitatea j proporţională
cu E (pentru materiale izotrope)
j= fiE.
Constanta de proporţionalitate fi este numită conductivitate. Aceasta este
exact ce ne aşteptăm din ecuaţia (32.39) dacă punem
j=Nq"Vdepl'
Atunci
a= Nq: Ţ. (32.41)
m

Astfel r ~ şi, prin urmare, y ~ poate fi legat de conductivttatea elec-

trică observată. Folosind ecuaţia (32.40) şi (32.41), putem transcrie for-
mula noastră pentru indicele de refractie, ecuaţia (32.38), in forma urmă­
toare
n 2 = 1+ a/E. (32.42)
100(1 + ioo't")
unde
t=..!.=~· (32.43)
y Nq~

Aceasta este o formulă convenabilă pentru indicele de refractle al me-

talelor.

32.7. Aproximaţii de frecvenţă joasă şi frecvenţă înaltă;

adincimea peliculară şi frecvenţa plasmei

Rezultatul nostru, ecuaţia (32.42), pentru indicele de refracţie pentru

metale prezice caracteristici cu totul diferite pentru propagarea undelor
la frecvenţe diferite. Să vedem mai întîi ce se întîmplă la frecvenţe
foarte joase. Dacă ro este destul de mic, putem aproxima ecuaţia (32.42)
prin

(32.44)
 APROXIMAŢII DE FRECVENŢA JOASĂ ŞI FRECVENŢA INALTĂ
669

După cum puteţi verifica ridicind la pătrat')

-rrr; 1-,
y-l = 1/"2 i
" astfel pentru frecvenţe joase
n=VU/2fiolJJ (l-i). (32.45)
Părţile reală şi imaginară ale lui n au aceeaşi mărime. Cu o astfel de
parte imaginară mare a lui n, unda este repede atenuată in metal. Refe-
rlndu-ne la ecuaţia (32.36), amplitudinea undei ce se propagă în direcţia 2
descreşte ca
(32.46)
Să scriem aceasta ca
e- Zi 8 (32.4 7)

unde b este atunci distanţa pe care amplitudinea undei descreşte prin

factorul e- 1 = l j 2,72 - sau aproximativ o treime. Amplitudinea unei
astfel de unde ca funcţie. de z este arătată în figura 32.3. Deoarece undele

.Fig. 32.3. Amplitudinea unei unde z

electromagnetice transversajo ca o
funcţie de distanţă intr-un metal.

electromagnetice vor pătrunde intr-un metal numai pe această distanţă,

6 este numită adîncime peliculară. Ea este dată de
(32.48)
Dar ce Intelegem acum prin frecvenţe "jOase"? Privind la ecuaţia
(32.42), vedem că ea poate fi aproximată prin ecuatie (32.44), numai dacă
(01" este mult mai mic decit unu şi dacă Wto/u este de asemenea mult mai

1) Sau scriind _i=e- b• lI ; y_ j =e- irt/ 4 =cos l't/4-i sin l't /4 ceea ce dă acelaşi
rezultat '
670 INDICELE DE REFRACŢIE AL MATERIALELOR DENSE"-

mic decit unu - adică, aproximaţia de frecvenţă joasă se aplică atunci

cind

w«-1,
şi

(32.49)

Să vedem la ce corespund aceste frecvenţe pentru un metal tipic cum

este euprul. Il calculăm pe 1 folosind ecuaţia (32.43) şi pe u/ to, folosind
conductivitetea măsurată. Luăm următoarele date dintr-o tabelă de date
tt=5,76'101 (ohm-metrur-t
greutatea atomică= 63,5 grame
densitatea=8,9 grame-cm-s
numărul lui Avogadro=6,02·10 23 (atomi gramr-'.
Dacă presupunem că există un electron liber pentru fiecare atom,
atunci numărul de electroni pe metru cub este
N =8,5·10 28m-3 .
Folosind

obţinem

Ţ =2,4,10-14 S, lj'f =4,1_10 13 S-l, fii '0=6,5,10 18 S-1,

Astfel, pentru frecvenţe mai mici de 10 cicli pe secundă, cuprul va
12

avea comportarea "de frecvenţă [oasă'' ce 'am descris-o (aceasta se petrece

pentru unde a căror lungime de undă in vid este mai mare decît 0,3 mili-
metri - unde de radio foarte scurte !).
Pentru aceste unde, adîncimea peltculară a cuprului este

Y
0 028 m 2. S 1
b~' .
ro

Pentru microunde de 10000 megacic1i pe secundă (unde de 3 cm)

li =6,7.10-4 cm.
Undele pătrund o distanţă foarte mică.
Putem vedea din aceasta de ce, atunci cind studiem cavităti (sau
ghizi de undă), trebuia să ne preocupăm de cimpurile interioare numai, şi
nu de cele din metal sau din exteriorul cavităţii. De asemenea, vedem
de ce pierderile in cavitate sînt mtcşorate cu ajutorul unei mctalizărt Cl~
un strat subţire de 'argint sau aur. Pierderile provin de la curent ŞI
sînt apreciabile numai într-Un strat subţire egal cu adîncimea pelicu-
Iară.
 APROXIMAŢII DE FRECVENŢA JOASA ŞI FRECVENŢA INALTA
671

Să presupunem că analizăm acum indicele unui metal cum este cuprul

la frecvenţe înalte. Pentru frecvenţe foarte înalte WT este mult mai mare
decît unu şi ecuaţia (32.42) este bine aproximată prin
n2=1_ _'_0
2 (32.50)
f oW 'l"

Pentru unde de frecvenţe Înalte indicele unui metal devine real şi mai
mic decît unu! Aceasta e evident, de asemenea, din ecuaţia (32.38), dacă
termenul de disipaţie cu y este neglijat, aşa cum se poate face pentru
<il foarte mare. Ecuaţia (32.38) dă

(32.51)

ceea ce este, evident, aceeaşi ca ecuaţia (32.50). Am intilnit mai inainte

cantitatea Nqe2im~o, pe care am numit-o pătratul frecvenţei plasmei
(§ 7.3)

astfel, putem scrie ecuaţia (32.50) sau (32.51) ca

Frecvenţa de plasmă este un fel de frecvenţă "critică".

Pentru 0<(l)p, indicele unui metal are o parte imaginară, şi undele
sînt atenuate; dar pentru ro»wp, indicele este real, şi metalul devine
transparent. Ştiţi, evident, că metelele sint rezonabil de transparente
pentru razele X. Dar unele metale sînt transparente chiar in ultraviolet.
In tabela 32.3 dăm, pentru cîteva metale, lungimea de undă observată
experimental la care ele incep să devină transparente." In coloana a

Tabela 32.'>*
lungimlle de undă sub care un metal
devine transparent

Metal~1 I l. (experimental) 1-"---'-'-'1-'-'-

I
Li 1550 A 1550A
Na 2100 20~O
K 3150 2870
Rb 3400 3220
* Din: C. Kittel, Introduction to Solid
State Physics, John Wiley and Sons, Inc.,
New York, 2nd 00., 1956, p. 266.
 INDICELE DE REFRACŢIE AL MATERIALELOR DENSE
012

doua dăm lungimea de undă critică calculată A,,=2Jtc/<Dp. Considerind că

lungimea de undă experimentală nu este definită prea bine, potrivirea
teoriei este foarte bună.
Vă puteţi întreba de ce frecvenţa ffip ar trebui să aibă ceva de-a face
ou propagarea undelor electromagnetice in metale. Frecvenţa de plasmă
a intervenit În capitolul 7 ca frecvenţa naturală a oscilaţiilor densităţii
electronilor liberi. (Un mănunchi de electroni este respins de forţele elec-
trice, iar inerţia electronilor conduce la o oscilaţie de densitate.) Astfel,
undele longitudinale in plasmă sînt rezonante la W p • Dar noi vorbim acum
despre unde electromagnetice transoersaie, şi am găsit că undele trans-
versale sint absorbite pentru frecvenţe mai mici decit (0)1" (Este o coinci-
denţă interesantă şi nu una aocidentală.)
Deşi am vorbit despre propagare de unde in metale, vă daţi seama
de-acum despre universalitatea fenomenului în fizică - că nu are nici o
importanţă dacă electronit liberi sînt într-un metal, or dacă sînt în plasma
ionosferei pămîntului, sau în atmosfera unei stele. Pentru a înţelege pro-
pagarea undelor radio în ionosferă putem folosi aceleaşi expresii - folo-
sind, evident, valori corespunzătoare pentru N şi r. Putem vedea acum de
ce undele radio lungi sînt absorbite sau reflectate de ionosîeră, în timp ce
undele scurte trec prin ca. (Pentru comunicaţii cu sateliţi trebuie să fie
folosite unde scurte).
Am vorbit despre extremele de frecvenţe înalte şi joase la propaga-
rea undelor în metale. Pentru frecvenţe intermediare trebuie folosită
formula completă a ecuatiei (32.42). In general, indice-le va avea părţi
reale şi imaginare; uncla este etenuată atencf cînd se propagă în metal.
Pentru straturi foarte subţiri, metelele sînt oarecum transparente chiar şi
la frecvenţe optice. Ca un exemplu, sint construiţi ochelari de protecţie
speciali pentru oamenii care lucrează in jurul cuptoarelor cu temperatură
mare, prin depunerea prin evaporare a unui strat subţire de aur pe sticlă.
Lumina vizibilă este transmisă foarte bine - cu o predominantă puter-
nică verde - dar cea Infreroşie este puternic ebsorbită.
In sfîrşit, cititorul nu poarte să nu observe că multe dintre aceste
formule se aseamănă intr-un fel cu cele pentru constanta dielectrtcă k
discutate în capitolul 10. Constanta dtelectrică k măsoară comportarea
materialului Într-un cîmp constant, adică, pentru w=O. Dacă vă uitaţi cu
atenţie la definiţia lui n şi k vedeţi că k este simplu limita lui n 2 atunci
cînd ro -+ O. Intr-adevăr, punînd w=O şi n 2 = k in ecuaţiile acestui capitol
acestea vor reproduce ecuaţiile teoriei constantei diejcctricc din capi-
tolul 11.
33. Reflexia pe suprafeţeI)

33.1. Reflexia şi retractla luminii

Subiectul acestui capitol este reflexia şi rerractia luminii - sau a

undelor electromagnetice în general - pe suprafeţe. Am discutat deja
legile reflexiei şi refractiei în capitolul 35 al volumului 1. Iată ce am
găsit acolo:
1. Unghiul de reflexie este egal cu unghiul de incidenţă. Cu unghiu-
rile definite, aşa cum este arătat în figura 33.1,
6.=6 j • (33.1)
2. Produsul n sin El este acelaşi pentru unda jncidentă şi pentru cea
transmisă (legea lui Snellius)

n\ sin 8;=n~ sin r\. (33.2)

3. Intensitatea luminii reflectate depinde de unghiul de incidenţă şi
de asemenea de direcţia de polarizaţie. Pentru E perpendicular pe planul
de incidenţă, coeficientul de reflexie R.l este
RJ. =!..r.=sin·(~I-~I). (3:1.3)
It sin"(9i+6IJ
Pentru E paralel cu planul de incidenţă, coeficientul de reflexie Rl\
este
RII =!..r. tg" (fii -fltl (33.4)
II tg~ (6/ -r 6/)
4. Pentru incidenţă normală (evident, orice polarizaţiel)

1, (",-0,),
1;= n.+n ~ (33.5)
1

(Anterior am folosit i pentru unghiul de incidenţă şi r pentru unghiul

de refracţie. Deoarece nu putem folosi r atît pentru unghiurile de "refle-

') De revăaut: Capitolul 35, val. 1, Polarizarea.

.(J - FiziCII modernli vol. n.
 REFLEXIA PE SUPRAFEŢe:
674

xie'' cît şi de .j-efractte'', folosim acum ur-eunghiul de incidenţă, 8 r = Ufi-

ghiul de reflexie .şi 8 t = ungh iul de tr-ansmiste.)
Discuţia noastră anterioară s-a făcut, de fapt, pînă acolo unde
i-ar trebui oricui să analizeze subiectul, dar o vom reface din nou într-un
mod diferite. De ce? Un motiv este că am presupus mai înainte că indicii
erau reali (că nu există absorbţie În substanţe). Dar un alt motiv este că
ar trebui să cunoaşteţi cum să procedaţi cu ceea ce se întîmplă cu undele
la suprafaţă, din punctul de vedere al ecuatillor lui Maxwell. Vom obtine

Fig. 33.1. Reflexia şi refracţla undele:'

de lumină la o suprafaţă. (Direcţiile'
undelor sînt normale la suprafeţele de
undă.)

aceleaşi rezultate ca mai înainte, dar dintr-o rezolvare directă a proble-

mei undei, şi nu prin unele raţionamente inteligente.
Dorim să accentuăm că amplitudinea unei reflexii pe suprafaţă nu
este o proprietate a materialului, cum este indicele de rctracţte. Ea este
o "proprietate de suprafaţă" una care depinde tocmai de cum este con-
stituită suprafaţa. Un strat subţire de substanţă străină pe suprafaţa
dintre două materiale de indici nI şi ~ va modifica de obicei reflexia.
(Există tot felul de posibilităţi de interferenţă aici - cum sînt culorile
peliculelor de ulei. Grcsimi corespunzătoare pot chiar reduce la 1.('1'0
amplitudinea reflectată pentru o frecvenţă dată; acesta este modul Ir,
care sînt construite lentilele acoperite.) Formulele ce le vom deduce sîn!
corecte numai dacă schimbarea indicelui este bruscă - în limitele unei
distanţe foarte mici comparată cu o lungime de undă. Pentru lumină,
lungimea de undă este aproximativ 5000 A; astfel, printr-o suprafaţă
"netedă" înţelegem una în care condiţiile se schimbă străbătînd o dis-
tanţă de numai cîţiva atomi (sau cîţiva ângstrămt). Ecuaţiile noastre vor
fi corecte pentru lumină, pentru suprafeţe bine lustruite. In general.
dacă indicele se schimbă gradat pe o distanţă de cîteva lungimi de unda.
există o reflexie mică.
UNDE IN MATERIALE DENSE G75

33.2. Unde in materiale dense

Vă
reamintim, mai întîi, modul convenabil de a descrie o undă plană
sinusoidală ce l-am folosit în capitolul 36 al volumului1. Orice compo-
nentă a cîmpului in undă (folosim ca un exemplu E) poate fi ser-să
în forma
(33.6)
unde E reprezintă amplitudinea în punctul de rază vectoare r (de la ori-
gine) la momentul t, Vectorul k este indreptat în direcţia in care se pro-

Fig. 33.2. Pentru o undă ce se mj~ă În

direcţia It, faza în orice punct Peste
(rnt-k·l").

pagă unda şi mărimea sa [k] =1(,=2n/'f.. este numărul de unde. Viteza

de fază a undei este vf=liJjk; pentru o undă de lumină intr-un material de
indice n, vf=cjn, astfel că
(33. 7 )

Să presupunem că k este în direcţia z; atunci k-r este tocmai kz, aşa CUI!1
am scris adesea. Pentru k în orice altă direcţie (fig. 33.2) ar trebui să-I
inlocuim pe z prin rk' distanţa de la origine în direcţia k; adică, ar trebui
să inlocuim kz prin krk, ceea ce este tocmai k-r (vezi fig. 33.2). Astfel,
ecuatia (33.6) este o reprezentare convenabilă a unei unde În orice direcţie.
Trebuie să reamintim, evident, că
k·r= kx:r+k!ly+kzz
unde k x, ]"'1 şi kz sint componentele lui k de-a lungul celor trei axe. De
fapt, am accentuat o dată că (cu, k x , k", k"J este un cuadrivector şi că pro-
dusul său scalar cu (t, x, y, z) este un invariant. Astfel, faza unei unde
este un invariant şi ecuaţia (33.6) ar putea fi scrisă
E=Eoe1kfl.'x" .
Dar noi nu trebuie să fim acum atit de extravaganţi.
.,.
 REFLEXIA PE SUPRAFEŢE
676

Pentru un E sinuscidal, ca in ecuaţia (33.6), BE'8i este i(;lE şi aE,'ax

este - ik,;E şi aşa mai departe pentru celelalte componente. Puteţi vedea
de ce este foarte convenabil să folosiţi forma din ecuaţia (:~3.6) cînd
lucraţi cu ecuaţii diferenţiale: denvările sînt înlocuite cu multiplicări. O
altă remarcă utilă: operaţia v = (a/ax, a,/ay, o,'az) este înlocuită prin
trei multiplicări (-ik x, -ik w' -ik z ) . Dar aceşti trei factori se transformă
ca şi componentele vectorului k, astfel că operatorul \7 se înlocuieşte prin
inmultirea cu - i k
E.._iw. v.--.o-ik. (338)
3'
Aceasta rămîne adevărată pentru orice operaţie '7 - Indiferent cii este
gradientul, sau divergenţa, sau TotOTUl. De exemplu, componenta z a lui
vXE este
3BIJ _ 2Ex •
8x 'du
Dacă atît E!I cît şi E, variază ca C-lk' r , obţinem
-kxEy+ikyE x
ceea ce este, după cum vedeţi, componenta z a lui -ikxE.
Avem astfel faptul general foarte util, că de cite ori trebuie să luaţi
gradtentul unui vector, care variază ca o undă în trei dimensiuni (aceştia
constituie o parte importantă a fizicii), puteţi lua intotdeauna derivănlc
repede şi aproape fără să vă gîndiţi, reamlntlndu-vă că operaţia '7 este
echivalentă cu multlplicarea prin -ik.
De exemplu, ecuaţia lui Faraday
vXE~-3Il
3'
devine pentru o undă
-ikXE=-iu) B.
Aceasta ne spune că
B=kXE (33.9)
ro
ceea De corespunde la rezultatul ce l-am găsit anterior pentru unde în
vid - că B, într-o undă, este perpendicular pe E şi pe direcţia undei. (în
vid, w/k=c.) Vă puteţi reaminti semnul în ecuaţia (33.9) din faptul că
k este în direcţia vectorului lui Poyntlng S=<:oc2 EXB.
Dacă folosiţi aceeaşi regulă cu celelalte ecuaţii ale lui Maxwell, ob-
ţineţi din nou rezultatele ultimului capitol şi, în particular, .că

k.k=k2= oo"n'. (33.10)

c
Dar deoarece noi ştim asta, nu o vom face din nou.
Dacă doriţi să vă distraţi, puteţi încerca următoarea problemă colo-
sală, care era ultimul examen pentru studenţii din ultimii ani de facultate'
 UNDf: jN MATi':RIALF: DENSE
5"

prin anul 1890. Să se rezolve ecuaţiile lui Maxwell pentru unde plane
intr-un cristal anizotrop, adică, atunci cind polarizaţla P este legată
de cîmpul electric E printr-un tensor de polarizabtlltate. Ar trebui, evi-
dent, să vă alegeţi axele de-a lungul axelor principale ale tenscru lui,
astfel că relaţiile să fic cele mai simple (atunci Px=aaEr, Py=CibE,! şi
Pz=CicE z), clar să lăsaţi undele să aibă direcţie şi polarizaţie arbitrare. Ar

"
, x

Fig. 33.3. Vectorii de propa-

gare k, k' şi k" pentru undele ~'.' .
incidentă, reflectată şitrans-
misă.

trebui să fiţi in stare să găsiţi relaţiile dintre E şi B şi cum variază k

cu direcţia şi cu polanzaţta undei. Veţi inţelege atunci optica unui cristal
anizotrop. Ar fi cel mai bine să porniţi cu cazul mai simplu al unui
cristal birefringent - cum este calcita - pentru care două dintre polart-
zabilităţi sint egale (să spunem, {(b=o:.c) şi să vedeţi dacă puteţi înţelege
de ce vedeţi dublu cind vii uitaţi printr-un astfel de cristal. Dacă puteti
face aceasta, atunci Incercati cazul cel mai greu, in care toţi cei trei COE-
ficienţi a sînt diferiţi. Veţi şti atunci _dacă sînteţi le nivelul unui student
din uJtimiiani de facultate din 1890. In acest capitol, însă, vom considera
numai substanţe izotrope.
Ştiţi din experienţă că atunci cind o undă plană ajunge la frontiera
dintre două materiale - să spunem, aer şi sticlă, sau apă şi ulei - există
o undă reflectată şi una transmisă. Să presupuneţi că pornim de la
aceasta şi să vedem ce putem calcula. Ne alegem axele cu planul yz în

I
suprafaţă şi cu planul xy perpendicular pe suprafeţele undelor incidente,
cum e arătat in figura 33.3.
Vectorul electric al undei incidente poate fi scris atunci ca
E;=Ecei(..t-k-rJ. (33.11)
Deoarece k este perpendicular pe axa z,
,'!; k·r=krx+kyY· (33.12)

i
 REFLBXIA PE SUPRAFEŢE
67'

Scriem unda reflectată ca

E,.= EOei(Ol't-k' .• ) (33.13)
astfel că frecvenţa ei este (1)', numărul său de unde este k' şi amplitudinea
ei este Ee;. (Ştim, evident, că frecvenţa este aceeaşi şi mărimea lui k este
aceeaşi ca şi pentru unda incidentă, dar nu vom presupune de-a dreptul
aceasta. Vom lăsa-o să rezulte din calculele matematice.) In sfîrşit, scriem
pentru unda transmisă,
Et=Eoet(<<"I-k"'r) . (33.14)
Ştim că W18 din ecuaţiile lui Maxwell dă ecuaţia (33.9); astfel, pen-
tru fiecare dintre unde avem

(33.15)

De asemenea. dacă notăm indicii celor două medii prin nJ şi n 2 , avem

din ecuaţia (33.10)

(33.16)

Deoarece unda reflectată este în acelaşi material, atunci

k'2 = ro'2 nţ (33.17)
c

in timp ce pentru unda transmisă,

k"2=~~. (33.18)
o

33.3. Condiţiile la frontieră

Tot ceea ce am făcut pînă acum este descrierea a trei unde; problema
noastră este acum de a calcula parametrii undelor reflectate şi transmise
in funcţie de cei ai undei incidente. Cum putem face aceasta? Cele trei
unde descrise satisfac ecuaţiile lui Maxwell in materialul uniform, dar
ecuaţiile lui Maxwell trebuie să fie satisfăcute de asemenea la frontiera
dintre cele două materiale diferite. Trebuie astfel să ne uităm acum la
ceea ce se întîmplă exact la frontieră. Vom găsi că ecuaţiile lui Maxwell
cer ca, intr-un anumit mod, cete trei unde să se potrivească.
Ca un exemplu despre ceea ce înţelegem, componenta y a cîmpului
electric E trebuie să fie cceecsz în ambele părţi ale frontierei. Aceasta
este cerută de legea lui Faraday

'VXE=-~ (33.10)
"
CONDIŢIILE DE FRONTIERA
679

după cum putem vedea în modul următor. Să considerăm o mică buclă

dreptunghiulară r,
care încalecă frontiera, aşa cum e arătat în figura 33.4.
Ecuaţia (33.19) spune că integrala curbilinie a lui E de-a lungul lui este r
egală cu viteza de variaţie a fluxului B prin buclă

Imaginaţi-vă acum că dreptunghiul este foarte strimt, astfel că bucla în-

chide o arie infinitezimală. Dacă B rămîne finit (şi nu există motiv să
trebuiască să fie infinit la frontieră') fluxul prin arie este nul. Astfel,
y

Fig. 33.4. O condiţie la frontieră E =E este

Y2 Y1
obţinută din f Ed5=0. n, n,
r-

integrala curbilinie a lui E trebuie să fie zero. Dacă Eli! şi E Y2 sint com-
ponentele cîmpului pe cele două părţi ale frontierei şi dacă lungimea
dreptunghiului este 1, avem

sau
E~l = EII2 (33.20)
cum am spus. Ace-asta ne dă o relaţie între cîmpurile celor trei unde.
Procedura de calculare a consecinţelor ecuettllor lui Maxwell la fron-
tieră este numită "determinarea condiţiilor la frontieră". De obicei, ea este
efectuată prin găsirea a atit de multe ecuaţii de tipul ecuaţtct (33.20)
cîte se pot găsi, făcîndu-se raţionamente asupra micilor dreptunghiuri
ca r din figura 33.4, sau folosind mici suprafeţe gausstene care străbat
frontiera Deşi acesta este un mod de a proceda perfect de bun., el dă
impresia că problema de a se studia o frontieră este diferită pentru fie-
care problemă fizică diferită.
De exemplu, într-o problemă de curgere de căldură printr-o supra-
faţă, cum sînt legate tempereturtle de pe cele două părţi? Bine, aţi putea
zice, căldura ce curge spre frontieră dintr-o parte ar trebui să egaleze
 REFLEXIA PE SUPRAFEŢE
680

curgerea spre exterior în cealaltă parte. Este de obicei posibil, şi in gene-

ral foarte util, să calculăm condiţiile la frontiera prin efectuarea unor"
astfel de raţionamente fizice. Pot exista cazuri, însă, în care atunci cind
calculaţi o oarecare problemă să aveţi numai unele ecuaţii, şi să nu puteţi
să vedeţi direct ce raţionamente fizice să folosiţi. Astfel deşi pentru mo-
ment sîntem interesaţi numai, într-o problemă electromagnetică, unde
putem face raţionamente fizîc."e dorim să vă arătăm o metodă ce poate
fi folosită pentru orice problemă - un mod general de a găsi ce se În-
tîmplă la o frontiera direct din ecuaţiile diferenţiale.
Începem prin a scrie toate ecuaţiile lui Maxwell pentru un dielectnc
şi de data aceasta lucram foarte detaliat şi scriem toate componentele
explicit

'o (3E + aE!! + 3Ez)~ _ [a p" + 3Py+ 3Pz)

<: (33.21)
3x ey 3z . 2x 3y az
7XE=-~
2t
~z_3Ey=_~
(33.22 a;
2y 3z 2t
2E,,_~-E.= _dRy (33.22 b)
3z 3z 2t

(.33.22 e)

(33.23)

C,(38., _ 2BzJ =1. 2!y+ ~i'...- (33.2,1 b)

2z 2x e, 3t 2t
c' (3By_28.~)=~ 3Pz+~z:. (33.24 c)
dX 2y <:6 2~ 2t
Acum aceste ecuaţii trebuie să fie toate valabile în regiunea 1 (la
stinga frontierei) şi în regiunea 2 (în dreapta frontierei). Am scris deja
soluţiile În regiunile 1 şi 2. In sfîrşit, ele trebuie de asemenea să fie satts-
 CONDIŢIILE DE FRONTIERA
631'

făcute in frontieră, pe care o numim regiunea 3. Deşi ne inchipuim fron-

tiera ca fiind abrupt discontinuă, în realitate ca nu este. Proprietăţile
fizice se modifică foarte repede, dar nu infinit de repede. In orice caz ne
putem imagina că există o tranziţie foarte rapidă, dar continuă, a i~dî­
celui intre regiuni:e 1 şi 2, pe distanţă scurtă, pe care o putem numi
regiunea 3. De asemenea, orice mărime a cîmpului cum este P, sau E
etc., va face un tip similar de tranziţie în regiunea 3. In această regiun~
ecuaţiile diferenţiale trebuie să fie totuşi satisfăcute şi prin urmărirea

, "1
I
I
O I ,
I
P,~U I

RegilJf/W/ Pe;/U{]ooJI Reg/,meae

"x
ai
I
b I
I
I
I

I
I
-c, !}E'E-
d x
I
I
I
I
I
Fig. 33.5. Cimpurile in regiunea de tranzitie (3) I
dintre două materiale diferite in regiunile (1) a:
şi (2).

... ecuatlllor diferenţiale în această regiune ajungem la "condiţiile la fron--

._~-, tleră'' necesare.
'~_ De exemplu, să presupunem că avem o frontieră între vid (regi~l-
.~._;, 0dea I şi sticlă (regiunea 2). Nu există nimic care să se pOlarij:czpe înDVld~,

1""
." eci p)1=0. Să spunem că există o oarecare polarizaţie în stic a 2. a~a
ne uităm la orice componentă a lui P. să spunem P,,, ea ar putea vana

! ~ cum e desenat în figura 33.5, a. Să presupunem acum că luăm prima

din ecuaţiile (33.21). Ea implică derivate ale componentelor lui P faţă de
şt • Der-ivatele , şt z nu sînt Interesante; nimic spectecular- nu se
 REFLEXIA PE SUPRAFEŢE

întîmplă in aceste direcţii. Dar derivate in x a lui P, va avea valori foarte

mari în regiunea 3, din cauza colosalet pante a lui Px. Derivata ap",/ax va
avea un virf ascuţit la frontieră, aşa cum e arătat în figura 33.5, b. Dacă
ne imaginăm îngustarea frontierei la un strat chiar mai subţire, virful
ar deveni mult mai înalt. Dacă frontiera este intr-adevăr abruptă, pentru
undele de care sîntem interesaţi, mărimea lui apx/ax în regiunea 3 va
fi mult. mult mai mare decit orice contribuţie pe care am putea-o avea
din variaţia lui P în unda exterioară frontierei - astfel. ignorăm oric.
variaţii diferite de cele datorate frontierei.
Cum poate fi satisfăcută acum ecuaţia (33.21), dacă există un virf
enorm de mare în partea dreaptă? Numai dacă există un virf la fel de
enorm în partea cealaltă. Ceva în partea stîngă trebuie să fie de aseme-
nea mare. Singurul candidat este aE",/ax, deoarece variaţiile Cu y şi z
sînt doar acele efecte mici în undă ce le-am menţionat tocmai. Astfel
- io(aEx/ax) trebuie să fie aşa cum e desenat în figura 33.5. c - exact
o copie a lui aPJax. Avem că
;3E x 'dP,.
fO~=-~'

Dacă integrăm această. ecuaţie în raport cu .1: de-a curmezişul regiunii 3,

conchidem că

€o(E x2-Ex1)= -(P x:2 - P»). (33. ~5)

Cu alte cuvinte, saltul în tJJE x la trecerea din regiunea in regiunea 2
trebuie să fie egal cu saltul lui - P",.
Putem transcrie ecuaţia (33.25) ca
€OEX2+P%'<=€oExl+PXl (33.26,1
care spune că cantitatea (€oE",+Px\ are valori egale in regiunea 2 şi re-
giunea 1. Se spune: cantitatea (EoEx+P x) este continuă de-a curmezişul
frontierei. Avem, astfel, una din condiţiile la frontieră.
Deşi am luat ca o ilustrare cazul in care P 1 era zero, deoarece in
regiunea 1 era vid, este clar că acelaşi raţionament se aplică la orice două
substanţe în cele două regiuni, astfel ecuaţia (33.26) este adevărată în
general.
Să trecem acum prin restul ecuatnlor lui Maxwell şi să vedem ee n.E'
spune fiecare din de. Luăm următoarea ecuaţie (33.22 a). Nu există dcri-
veto în x, astfel că nu ne spune nimic. (Reamintiti-vă că cîmpurile in-
.săşi nu devin deosebit de mari la frontieră; numai derivatele în raport
cu x pot deveni atît de enorme încît ele domină ecuatia.) Apoi, ne uttăr-i
la ecuaţia (33.22 b). Ah! Există o dertvată în x! Avem iJEJâx în partea
stîngă. Să presupunem că are o dertvată imensă. Dar staţi o clipă! Nll
există nimic în partea dreaptă cu ce să se compenseze; prin urmare. Eo
nu poate avea nici un salt la trecerea din regiunea 1 la regiunea 2. [Dacă
.ar avea, ar exista un vîrf în stînga ecuaţia (33.22 a), dar niciunul in
========
CONDIŢIILE DE FRONTIERA
--'''3
dreapta, şi ecuaţia ar fi falsă]. Avem astfel o condiţie nouă

E zz=Ez 1 • (33.27)
Prin acelaşi raţionament, ecuaţia (33.22 c) dă

(33.28)
Acest ultim rezultat este exact ceea ce am obţinut în ecuaţia (33.:20)
printr-un raţionament cu integrală curbilinle.
Trecem la ecuatia (33.23). Singurul termen care ar putea avea un
vîrf este BB",,'/Bx. Dar nu e nimic la dreapta să-I compenseze, şi astfel con-
chidem că
B;:2=B"'l' (33.2fl)
Să trecem la ultima din ecuaţiile lui Maxwell! Ecuaţia (33.24 a) nu
dă nimic, deoarece nu există derivate in x. Ecuaţia (33.23 b) are una:
--c2BBiBx, dar din nou, nu există nimic să o compenseze. Obţinem
(3330)
Ultima ecuaţie este cu totul similară şi dă

B yz=By1. (33.31)
Ultimele trei ecuaţii ne dau B~=Bl' Dorim să accentuăm, însă, că
obţinem acest rezultat numai atunci cînd materialele din ambele păru
ale frontierei sînt nemagnetice - sau mai corect, atunci cînd putem neglija
orice efecte magnetice ale materialelor. Aceasta se poate jace pentru cele
mai multe materiale, exceptînd pe cele feromagnetice. (Vom trata pro-
prietăţile magnetice ale materialelor în citeva capitole ulterioare.)
Programul nostru ne-a furnizat cele şase relaţii intre cimpurile din
regiunea 1 şi cele din regiunea 2. Le-am pus Împreună in tabela 33.1.

Tabela 3,'1.1
Condiţiile la limită la suprafeţe unui dtelectrtc

(~o e, + P,l", =-o (.0 E. + P~h

(E,)y = (f.)y
(f,).. = (f.) z
Bt = B".

(Suprafata este in planul yz).

Putem să le folosim pentru a compara undele în cele două regiuni.

Dorim, însă să accentuăm că ideea pe oare am folosit-o va funcţiona in
orice situaţie fizică în care aveţi ecuaţii diferenţiale şi doriţi o soluţie ce
străbate o frontieră abruptă intre două regiuni, unde se modifică o oare-
 REFLEXIA PE SUPRAFEŢF.
634

care proprietate. Pentru scopurile noastre prezente, am fi putut deduce

uşor aceleaşi ecuaţii folosind argumente despre fluxuri şi circulaţii la
frontieră. (Aţi putea vedea dacă obţineţi in acel mod aceleaşi rezultate.)
Dar aţi văzut acum o metodă care va merge în cazul in care vă încurcaţi
şi nu vedeţi argumente uşoare despre aspectul fizic a ceea ce se întîmplă
la frontieră. In acest caz puteţi lucra cu ecuaţiile.

33.4. Undele reflectate şi transmise

Sîntem gata acum să aplicăm condiţiile noastre la frontieră la undele

ce le-am scris în paragraful 33.2. Avem
(33.32)
(33.33)
(33.34)

(33.35)

B _ k'XE r
,- w' (33.30)

B - k'XEt. (33.37)
1- co"

Avem încă o altă informaţie: E este perpendicular pe vectorul său de

propagare k pentru fiecare undă.
Rezultatele vor depinde de direcţia vectorului E ("polarizaţia") al
undei incidente. Analiza este mult simplificată dacă tratăm separat cazul
unei unde incidente cu vectorul său E paralel cu "planul de incidenţă';
(adică planul xy) şi cazul unei unde incidente cu vectorul E perpendicular
pc planul de incidenţă. O undă de orice altă polarizaţie este tocmai o
combinaţie liniară a două astfel de unde. Cu alte cuvinte, intensităţile
reflectate şi transmise sînt diferite pentru polarizatii diferite, şi este
cel mai uşor să luăm cele dom cazort mai simple şi să le tratăm separat.
Vom efectua analiza pentru o undă incidenţă polarizată perpendicular
pe planul de incidenţă şi apoi vă vom da rezultatul pentru cealaltă. Tri-
şăm puţin luînd cazul cel mai simplu, dar principiul este acelaşi pentru
ambele. Luăm astfel că E; are numai o componentă z şi deoarece toţi
vectorii E sint in aceeaşi direcţie putem renunţa la semnele de vector.
Atîta vreme cit ambele materiale sint Izotrope, oscilatii!e induse ale
sarcinilor in material vor fi de asemenea in direcţia z, şi cîmpul E al
undelor transmise şi reflectate va avea numai componente z. Astfel, pen-
tru toate undele, Ex şi E~ şi P, şi P y sint zero. Undele vor avea vectorii lor
E şi B aşa cum sint desenaţi în figura 33.6. (Aici facem o breşă in planul
 I "JDF.LE REFLECTATE ŞI TRANSMISE
685

nostru iniţial de a obţine

totul din ecuaţii. Acest rezultat ar reiesi si din
condiţiile la frontieră, dar evităm o grămadă de calcule folosin'd argu-
mente fizice. Cind aveţi puţin timp liber, vedeţi dacă puteţi obţine ace-
laşi rezultat din ecuaţii. Este clar că ceea ce am spus concordă cu ecua-
ţiile; doar că nu am arătat că nu mai există alte posfbilităti.)
Condiţiile la limita, ecuaţiile p3.26) - (3331), dau legături intre-

1 componentele lui E şi B în regiunile' 1 şi 2. Pentru regiunea 2 avem

numai unda transmisă, dar în regiunea 1 avem două unde. Pe rarc o folo-

o
- -. J'upruh'i

Fig. 33.6. Polarjzatia -mdelor reflectată şi trans-

misă, cînd cîmpul E al undei incidente este per-
pendiculer pe planul de incidenţă.
n. I c

sim? Cîmpurile în regiunea 1 sînt, evident, suprapunerea cîmpurilor

undelor incidente şi reflectate. (Deoarece fiecare satisface ecuaţiile lui
Maxwell, acelaşi lucru îl face şi suma.) Astfel cînd folosim condiţiile la
frontieră, trebuie să folosim faptul că

El =E;--l-E., ~=EI

şila fel pentru B.

Pentru polanzatia ce o considerăm, ecuaţiile (33.26) şi (33.28) nu ne
dau informaţie nouă; numai ecuaţia (33.27) este utilă. Ea spune că
Ei+E,=E t
la frontieră, adică pentru x=O. Avem astfel că
EoeUmt-kyY) + Eo/(m'l-k/) = Er;i<m 'l-k~!lJ (33.38)

ceea ce trebuie să fie adevărat pentru toţi t şi pentru toţi y. Să presu-

punem că ne uităm întîi la y=O. Avem atunci
Eoe''''1 -t- Eoe'",·t = Er;e''-''f.
Această ecuaţie spune că dei termeni oscllanti sînt egali cu o a treia osci-
laţie. Aceasta se poate intimpla numai dacă toate oscilatiilc au aceeaşi
frecvenţă. (Este imposibil pentru trei - sau orice număr - de astfel de
 REFl,BXIA PE SUPRAFEŢE
686

termeni cu frecv-enţe diferite să aibă întotdeauna suma zero.) Astfel

(ii" =(1)' =(0. (33.39)
După cum ştiam deja, frecventele undelor reflectate şi ale celor transmise-
sînt aceleaşi ca şi cele ale undei incidente.
Am fi economisit unele încurcături dacă am fi luat aceasta de la
inceput, dar am dorit să vă arătăm că ea poate fi obţinută din ecuaţii.
Cind rezolvaţi o problemă reală, de obicei cel mai bun lucru este de a
introduce de la inceput în calcule tot ce ştiţi, evitind o mulţime de în-
curcături.
Prin definiţie, mărimea lui k este dată de k 2 = n 2fj}2/ c2, şi avem astfel că

k'" k" k"

-~--=-~ (33.40)
ni n1 nI
Priviţi acum la ecuaţia (33.38) pentru t=O. Folosind din nou acelaşi
tip de raţionament ca şi cel ce l-am făcut, dar de data aceasta bazat pe
faptul că ecuaţia trebuie să fie valabilă pentru toate valorile lui y, ob-
ţinem că

k~=k~=ky' (33.41 }
Din ecuaţia (33.40), k'2=k 2, deci
k~~ + k~2=k; + k;.
Combinînd aceasta cu ecuaţia (33.41), avem că

k;2 = k~

sau că k: ci±k.x.
reflectată,
=
o
Semnul pozitiv nu are s-ens; acesta nu ar
altă undă incidentă şi
am spus la început
da o undă
că rezolvăm
numai problema unei unde incidente. Avem astfel
(33.42)
Cele două ecuaţii (33.41) şi (3:~.42) ne dau că unghiul de reflexie este
egal cu unghiul de incidenţă, aşa cum am aşteptat (vezi fig. 33.3). Unda
reflectată este

E, = Eoei(Olt-k~JCtkIlY)' (33.43)
Pentru unda transmisă avem deja că

k;=k y
şi

~=~ (33.4 4)
n~ n~
 UNDELE REFLECTATE ŞI TRANSMISE
687

astfel că putem rezolva aceste ecuaţii pentru a găsi k~. Obţinem

k"2 = k"2 _ k"2 = n~ k2 _ k2. (33.45)

7; U nf U

Să
presupunem pentru moment că nI şi n 2 sînt numere reale (că
părţile
imaginare ale indicilor sînt foarte mici). Atunci toţi k slnt de ase-
menea numere reale şi din figura 33.3 găsim

k
k, =
.
SIn ei,
k"
k~ -e sin el' (33.46)

Din (33.44) obţinem

(33.47)
ceea ce este legea de refractte a lui Snellius - din nou, ceva ce ştiam
deja. Dacă indicii nu sînt reali, numerele de undă sînt complexe şi tre-
buie să folosim ecuaţia (33.45). [Am putea totuşi să definim unghiurile 8;
şi 8 t prin ecuaţia (33.46) şi legea lui Sncllius, ecuaţia (33.47), ar fi ade-
vărată în general. Dar atunci .amghiurile" sînt de asemenea numere com-
plexe, pierzîndu-şt prin aceasta interpretarea lor geometrică simplă ca
unghiuri. Cel mai bine este atunci a se descrie comportarea undelor
prin valorile lor complexe k x sau k~'].
Pînă acum nu am găsit nimic nou. Am avut satisfacţia ieftină de a
obţine unele răspunsuri evidente dintr-un mecanism matematic complicat.
Sîntem pregătiţi acum să găsim arnplitudinile undelor ce nu le-am cu-
noscut pînă acum. Folosind rezultatele noastre pentru co şi k, factorii cx-
ponenttalt din ecuaţia (3:l:i8) pot fi simplificaţi şi obţinem
Eo + E o= E~. (33.48)

Deoarece atît E; cit şi E;' sint necunoscuţi, ne mai trebuie o relaţie. Tre-
buie să folosim o altă condiţie la frontieră. Ecuaţiile pentru E~ şi E'i nu
ne sînt de folos, deoarece toate cîmpurile E au numai o componentă z.
Trebuie să folosim astfel condiţiile pentru B. Să încercăm ecuaţia (33.29)
B%2=B"l>
Din ecuaţiile (33.35) - (33.37)

Reamintind că w"=ro'=w şi k; =k~-'--'ky, obţinem că

-·i; Eo+Eo=E:;.
Dar aceasta este tocmai ecuaţia (33.48) din nou! Am pierdut timp obţi­
nînd ceva ce ştiam deja.
 REFLEXIA PE Ş"l"PKAF:ST"

Am putea încerca ecuaţia (33.30), B~2=B~lt dar nu există componente'

.ale lui! B! A rămas astfel numai o ecuaţie: ecuaţia (33.31), B 11 2=B y 1 • Pen-
tru cele trei unde
k' E
B:;r=-+'
Punind pentru E;, E, şi El expresia undei pentru x= O (pentru a ne gasi la
frontieră), condiţia
de frontieră este
~E
ro o
e'("'I-ky Y) + ,<
ro'
E' i(!I>z-Ii',;!Il
oe .
_!'i. E""o eii'"
- {O"
t-k"yY).

Din nou toţi (J) şi k y sint egali, astfel aceasta se reduce la

k.J: 0+ k:Eij = I/:E;). (33.50)
Aceasta ne dă o ecuaţie pentru E, care este diferită de ecuaţia (33.48). Cu
cele două, putem rezolva ecuaţiile pentru Eij şi Eij'. Reamintind C2
k.~ = -k x obţinem

k -k"
E'--'--'-E (::1.3.31)
0 - kx+k~' o
2k
E;; = --'-
i, + k';
s; t33.3:2)

Fig. 33.7. Polarlzaţja undelor cînd cîmpul E

al undei incidente este paralel cu planul ele
incidenţă.

Acestea, Impreună cu ecuaţia (33.45) sau ecuaţia (33.46) pentru k,,', ne

dau ceea ce dorim să ştim. Vom discuta consecinţele acestui rezultat în
secţiunea următoare.
Dacă incepem cu o undă polarizată, cu vectorul său E paralel cu
planul de incidenţă, E va avea atît componente x cît şi y, aşa cum ('
arătat in figura 33.7. Calculele sint directe, dar mai complicate. (Calculul
 UNDELE REFLECTAT," ŞI TRANSMISE
689

poate fi oarecum redus exprimînd lucrurile in acest caz in funcţie de

cîmpurile magnetice, care sînt toate în direcţia z.) Se găseşte că

IE'I- n~k,,-nfk:' lE I
o - n~x + nfk~ o (33.5:J)

şi

(33.54)

Să vedem dacă rezultatele noastre concordă cu cele ce le-am obţinut

anterior. Ecuaţia (33.3) este rezultatul pe care l-am calculat în capitolul
35 al volumului 1 pentru raportul intensităţii undei reflectate la inten-
sitatea undei incidente. Atunci, însă, am considerat numai indici reali.
Pentru indici (şi k) reali, putem scrie

Inlocuind in ecuaţia (33.51), avem

Er. n, cos 6, - fi, cos el
(33.55)
E. n, cos ~l - n2 cos flt
care nu arată la fel ca ecuaţia (33.3). Aceasta, însă va avea loc . dacă folo-
sim legea lui Snellius pentru a scăpa de n, Punînd nz= ~ şi în-
,
sin lIt
mulţind numărătorul şi numitorul prin sin SI obţinem

E~ cos fi, sin fii - sin lIicos flt

s, cos fiIsin fll + sin fiicos el
Numărătorul şi numitorul sint tocmai sinuşii lui (Sr-St) şi (Si+ 8t ) ;
.._ obţinem

E' .<În(e'-Ol)
(33.56)
z, sin (el + lIl)
Deoarece Eij şi E o sînt în acelaşi material, intensităţile sint proporţionale
cu pătratele cîmpurilor electrice şi obţinem acelaşi rezultat ca mai Înainte.
La fel, ecuatia (33.53) este aceeaşi oa ecuaţia (33.4).
Pentru unde ce sosesc la incidenţă normală, e.=o şi SI"- O. Ecuaţia
(33.56) dă O/O, care nu e foarte util. Putem, însă să ne Întoarcem la ecua-
tia (33.55) care dă

r ;:y.
~,r = (:: = (:: ~ (33.57)

Acest rezultat, natural, se aplică pentru "orice" pclartzaţte, deoarece pen-

tru incidenţă normală nu există "plan de incidenţă" special.
 REFLEXIA PE SUPRAFEŢE

33.5. Reflexia pe metale

Putem folosi acum rezultatele noastre pentru a inţelege fenomenul

interesant de reflexie pe metale. De ce sint metal-ele atit de strălucitoare?
Am văzut în ultimul capitol că metalele au Un indice de refractle care,
pentru unele frecvenţe, are o parte imaginară mare. Să vedem ce am
obţine pentru intensitatea reflectată atunci cind lumina vine din aer (cu
n=1) pe un material cu n=-inl. Atunci ecuaţia (33.55) dă (pentru inci-
denţă normală)
E: = ..!-t inl •
E~ l-inl
Pentru intensitatea undei reflectate, dorim pătratul valorilor abso-
lute ale lui EO' şi EI}

sau
!L=l-l-n'j=1. (:13.58)
1/ l+n:
Pentru un material cu un indice care este un număr pur imaginar, există
100 % reflexie!
Metalcle nu reflectă 100%, dar multe reflectă lumina vizibilă foarte
bine. Cu alte cuvinte, partea imaginară a indicilor lor este foarte mare.

Plocrideslic/ri

Flg. 33.8. Un material ce absoarbe

CerneDla rW11' puternic lumina 1<1 frecvenţa ro re-
tJ$rot~ , flectă,de asemenea. lumina la acea
frecvenţă.

Dar am văzut că o parte imaginară mare a indicelui înseamnă o absorbţie

puternică. Există astfel o regulă generală că dacă orice material dr-vine
un absorbant foarte bun la orice frecvenţă, undele sînt puternic reflectate'
pe suprafaţă şi foarte puţine pătrund pentru a fi absorbite. Puteţi vedea
acest efect cu culorile tari. Cristalelc pure ale culorilor celor mai tari au
 REFLEXIE TOTALA INTERNA
691

o strălucire "metalică". Poate că aţi

observat că la rnuchea unei sticle de
cerneală purpurie culoarea uscată va da o reflexie metalică aurie sau

~
că cer-neala roşie uscată va da uneori oreflexie metalică verzuie. Cerneala
roşie absoarbe verdele din lumina transmisă, astfel că dacă cerneala este
foarte concentrată, ea va prezenta o reflexie superficială puternică pentru
frecvenţele luminii verzi.
Puteţi arăta Uşor acest efect acoperind o placă de sticlă cu cerneală

It roşie şi lăsînd-o să se usuce. Dacă Indreptati un fascicul de lumină albă

in spatele plăcii, aşa cum e arătat in figura 33.8 va exista un fascicul
transmis de lumină roşie şi un fascicul reflectat de lumină verde.
I

33.6. Reflexie totală internă

Dacă lumina trece dintr-un material cum este sticla, cu un indice

real n mai mare decît 1, către, să spunem aer, cu un indice ~ egal cu 1,
legea lui Snellius, spune că
sin 8ţ= n sin 8,.
Unghiul et al undei transmise devine 90° cind unghiul de incidenţă 8,
este egal cu "unghiul critic" ec dat de
n sin 8 c= 1. (33.59)

Ce se întîmplă pentru ai mai mare decît unghiul critic? Ştiţi că există

reflexie totală internă. Dar cum se produce aceasta?
Să ne reintoarcem la ecuaţia (33.45), care dă numărul de unde 7ţ~'
pentru unda transmisă. Am avea
k"2= !:::.._k2.
JI 112 Y

Dar k~=k sin ai .şi k={f)n,ic, astfel că

k"2=
II
~(1_n2 sln" a).
c' ,

Dacă n sin S; este mai mare decît unu, k~2 este negativ şi k: este pur
imaginar, să spunem ±ik/. Stiţi de-acum ce înseamnă aceasta! Unda
"transmisă(' [ecuaţia (33.34)J va avea forma

Et=EO' e±k/JI e ;('f>I-kyY).

Amplitudinea undei sau creşte, sau descreşte exponenţial cu x crescător.

Clar, ceea ce dorim aici este semnul negativ. Atunci amplitudinea undei
la dreapta frontierei va fi aşa cum e arătat in figura 33.9. Observaţi că

...
k I este de ordinul UJ,/c '.- care este A. o, lungimea de undă a luminii in vid.
lI92 REFLEXIA PE SUPRAFEŢE

Cind lumina este total. reflectată elin interiorul suprafeţei sticlă-aer, există
cîmpuri in aer, dar ele se extind dincolo de suprafaţă numai pe o distanţă
de ordinul lungimii de undă a luminii.
Putem vedea acum cum să răspundem la următoarea intrebare: dacă
o undă luminoasă in sticlă ajunge la suprafaţă sub un unghi destul de
mare, ea este reflectată; dacă este adusă pe suprafaţă o altă bucată de

".: -.. n,' n,

Fig. 33.9. Reflexie totală internă.

sticlă (astfel că "de fapt'' suprafaţa dispare), lumina este transmisă. Cînd
se întîmplă aceasta exact? Sigur trebuie să fie o variaţie continuă de la
reflexie totală la absenţa reflexiei! Răspunsul, evident, este că dacă inter-

'. -.:

", :~ :-':"':'.< Fig. 33.10. Dacă există un mic interval, reflexia

.,' internă nu este "totală"; apare o undă trans-
'::~;~/'. nt~O
"

misă dincolo de interval.

valul CU aer este atît de mic Încît coada exponenţială a undei în aer ~e
o intensitate apreciabilă la cea de-a doua bucată de sticlă, ea va excita
acolo electronii şi va genera o nouă undă, aşa cum e arătat în figura 33.19'
O parte din lumină va fi transmisă. (Clar, soluţia noastră este incompleta;
ar trebui să rezolvăm elin nou toate ecuaţiile pentru un strat subţire de
aer între două regiuni de sttclă.)
REFLEXIE TOTALĂ INTER),'A 693

Acest efect de transmisie poate fi observat cu lumină obişnuită numai

dacă intervalul eu aer este foarte mic (de ordinul lungimii de undă a
luminii, cam 1O-.~ cm), dar este uşor demonstrat cu unde de trei centi-
metri. Atunci cîmpul descrescător exponenţial se extinde pe cîţiva centi-
metri. Un aparat de microunde care arată efectul este desenat in fi-

I )II'~
I ! ii>

~
I

"u[mi/afor
~
Ileiedar [)efector

~il!))l§JIJ)) 8) ~IJI))[§J!)) 8)

bU
Emlfâtor
Ic5r
Detector
CiJ
IJeteetof
CU Rbi
Emi{ofor Ileiedar
®
IJetecfOi
Fig. 33.11. O demonstrare a pătrunderii undelor reflectate intern.

gura 33.11. Unde de la un emiţător mic de unde de trei centimetri sînt

îndreptate pe o prismă de parafină de 45 0 • Indicele de refractie al para-
finei pentru aceste frecvenţe este 1,50 şi, prin urmare, unghiul critic este
41,5 0 • Astfel, unda este reflectată total de faţă la 45 0 şi este înregistrată
de detectorul A, aşa cum e indicat în figura 33.11, a. Dacă o a doua prismă
de pai-afină este aşezată în contact eu prima, aşa cum e arătat în partea (b)
a figurii, unda trece direct prin ea şi este înregistrată de detectorul din B.
Dacă este lăsat un interval de cîţiva centimetri intre cele două prisme,
ca în partea (c), există atit unde transmise cit şi reflectate. Cimpul elec-
tric in exteriorul feţei de 450 a prâsmei in figura 33.11, a poate fi arătat
de asemenea aducind detectorul B la cîţiva centimetri de suprafaţă.
34. Magnetismul materiei

34.1. Dimagnetism şi paramagnetism

In acest capitol vom vorbi despre proprietăţile magnetice ale' sub-

etantelor. Substanţa care are proprietăţile magnetice cele mai remarcabile
este, evident, fierul. Proprietăţi magnetice asemănătoare sînt împărtăşite
de elementele nichel, cobalt şi - la temperaturi destul de coborîte
(sub 16°C) - de gadoliniu, precum şi de un număr de aliaje speciale.
Acel tip de magnettsm numit feromagnetism, este suficient de uimitor şi
complicat încit îl vom discuta într-un capitol special. Insă, toate substan-
ţele obişnuite manifestă unele efecte magnetice, deşi foarte mici - de la
o mie pînă la un milion de ori mai mici decît efectele in substanţele fero-
magnetice. Aici vom descrie magnetismul obişnuit, adică magnetismul
eubstanţelor care nu sint feromagnetice.

Fig. 34.1. Un mic cilindru de bismut

este respins slab de polul ascuţit;
o piesă de aluminiu este atrasă.

Acest magnetism mic este de două tipuri. Unele substanţe sint ceresc
spre cimpurile magnetice; altele sint respinse. Spre deosebire de efectel~
electrice in materie, care fac ca Întotdeauna dielectricii să fie atrasi,
la efectul magnetic există două semne. Aceste două semne pot fi arătate
uşor cu ajutorul unui clcctromagnet puternic care are o piesă polară foarte
 DIMAGNETISM ŞI PARAMAGNETISM
0>5

ascuţită şi o piesă polară plată, aşa cum e desenat în figura 34.1. Cîmpul
magnetic este mult mai intens lîngă polul ascuţit decit lîngă polul plat.
Dacă fixăm de o coardă lungă o bucată mică de substanţă şi o suspendăm
Între poli, va exista, în general o forţă mică asupra ei. Această forţă mică
poate fi "văzută" prin mica deplasare a substanţei atîrnate, atunci CÎnd
magnetul este pus in funcţiune. Cele CÎteva materiale feromagnetice sint
atrase foarte puternic către polul ascuţit; toate celelalte materiale simt

t doar o forţă foarte mică. Unele sînt uşor atrase spre polul ascuţit, iar
unele sînt foarte slab respinse.
Efectul este cel mai uşor văzut cu un mic cilindru de bismut care
este respins din regiunea cu cîmp intens. Substanţele cerc sînt respinse
astfel sînt numite diamagnetice. Bismutul este unul din materialele cele
mai puternic diamagnettce, dar chiar şi la el, efectul este totuşi foarte
slab. Diamagnetismul este totdeauna foarte slab. Dacă o mică bucată de
aluminium este suspendată între poli, există de asemenea o forţă mică,
dar' Îndreptată către polul ascuţit. Substanţe ca aluminiu sint numite
paramagnetice. (într-un astfel de experiment, atunci cînd electromagnetul
este pus în funcţiune şi cind este întrerupt, apar forte de curenţi turhio-
Dari şi a~~_~_~t genera impulsuri puternice. Trebuie să fiţi atenţi să vă
uitaţi la deplasarea netă după ce obiectul atirnat se opreşte.)
Dorim să descriem acum pe scurt mecanismul acestor două efecte.
Mai întîi, în multe substanţe atomii nu au momente magnetice perma-
nente, sau mai precis, toţi magneţii din interiorul fiecărui atom se echi-
librează astfel încît momentul net al atomului este zero. Spinii elcctrontlor
şi mişcările orbitale se echilibrează toate exact, astfel că orice atom parti-
cular este lipsit de moment magnetic mediu. In aceste condiţii, atunci
cînd stabiliţi cîmpul magnetic sînt generaţi mici curenţi suplimentari în
interiorul atomului, prin inducţie. Conform legii lui Lenz, aceşti curenţi
sînt astfel îndreptaţi încît să se opună la cîmpul crescător. Astfel momen-
tele magnetice induse ale atomilor sînt îndreptate în sens opus cimpului
magnetic. Acesta este mecanismul diamagnetismului.
Există apoi unele substanţe pentru care atomii au un moment magne-
tic permanent - în care spinii electronfjor şi orbitele dau un curent net
care nu este zero. Astfel, în afară de efectul diamagnetic (care este tntct-
deauna prezent), există de asemenea posibilitatea de a alinia momentele
atomice magnetice individuale. în acest caz, momentele încearcă să se
alinieze în sensul cîmpului magnetic (în acelaşi mod în care dipolii per-
manenţi ai unui dielectric sint altniati de cimpul electric), iar magnetts-
muj indus tinde să crească mărimea cimpului magnetic. Acestea sînt sub-
stentele paramagnetice. Paramagnetismul este in general foarte slab, deoa-
rece forţele de aliniere sint relativ slabe în comparaţie eu forţele mişcă­
rilor termice care tind să distrugă ordinea. Rezultă de asemenea că
paramagnetismul este, de obicei, sensibil la temperatură. (Paramagnetls-
mul ce provine din spinii electronilor responsabili de conductta într-un
metal constituie o excepţie. Nu vom discuta aici acest fenomen.) Pentru
paramagnetismul obişnuit, cu cît este mai mică temperatura cu atit este
 MAGNF.TISMUL MATERIEI

mai intens efectul. Există o mai mare ordonare la temperaturi coborite

atunci cînd efectele de deranjare ale ciocnirilor sint mai mici. Dtamagne-
tlsmul, pe de altă parte, este mai mult sau mai puţin independent de
temperatură. In orice substanţă cu momente magnetice prezente in ea
există un efect diamagnetic precum şi un efect paramagne1:ic, dar de
obicei efectul parernagnetic domină.
In capitolul 11 am descris un material [eroelectric în care toţi dipolii
electrici se orientează paralel cu ajutorul cîmpurilor lor electrice mutuale.
o Este posibil de asemenea să se imagineze analogul magnetic al Ioroelec-
tricităţii in care toate momentele atomice s-ar alinia şi s-ar bloca îm-
preună. Dacă faceţi calcule pentru a vedea cum ar trebui să se petreacă
aceasta, veţi găsi că deoarece forţele magnetice sint cu atît de mult mai
mici decît forţele electrice, mişcările termice ar trebui să distrugă această
aliniere chiar şi la tcmperaturt de ordinul cîtorva zecimi de grad Kejvln.
Astfel, ar fi imposibil să avem la temperatura camerii vreo aliniere per-
manentă a rnagnetilor.

Pe de altă parte, aceasta este exact ceea ce se întîmplă în fier - fie-

rul se aliniază. Există o forţă efectivă între momentele magnetice ale
diferiţilor atomi de fier care este cu mult, cu mult mai mare decît Interac-
tia magnetică directă. Este un efect indirect, care poate fi explicat numai
prin mecanica cuantică. Este de aproximativ zece mii de ori mai puternic
decît Interecţta magnetică directă şi este ceea ce aliniază momentele in
aubstantele feromagnetice. Discutăm această interacţiune specială intr-un
capitol ulterior.
După ce am încercat să vă dăm o explicaţie calitativă a diamagne-
tismului şi paramagnettsmului, trebuie să ne corectăm şi să spunem că
nu este posibil să se inţeleagă efectele magnetice 'ale substenţelor într-un
mod onorabil din punctul de vedere al fizicii clasice. Aceste efecte
magnetice sînt fenomene complet cuantice. Este însă posibil să se facă
unele raţionamente clasice imaginate pentru a dobindi o oarecare idee
despre ceea ce se întîmplă. Am putea să spunem în modul următor. Puteţi
tace unele raţionamente clasice şi să obţineţi oarecare indicaţii asupra
comportării materialului, dar aceste argumente nu sînt în nici un sens
"legale", deoarece este absolut esenţial ca să fie implioată mecanica cuan-
tică în fiecare dintre aceste fenomene magnetice. Pe de altă parte, există
situaţii, cum ar fi în plasmă sau Într-o regiune a spaţiului cu mulţi elec-
troni liberi, unde electronii ascultă de legile mecanicii clasice. Iar, în
acele circumstanţe, unele din teoremele din magnetismul clasic Îşi păs­
trează valoarea. De asemenea, argumentele clasice sînt de o oarecare
valoare, din motive istorice. In primele ocazii în care oamenii au fost în
stare să priceapă oalitativ semnificaţia şi comportarea substanţelor magne-
tice, ei au folosit raţionamente clasice. In sfîrşit, după cum am arătat
deja, mecanica clasică ne poate furniza unele indicaţii folositoare despre
ceea ce ar putea să se întîmple - deşi de fapt modul corect de a studia
ace", subiect ar fi să se înveţe mai întîi mecanica cuantică şi apoi să se
înţeleagă magnetismul în spiritul mecanicii cuantice.
 MOMENTE MAGNETICE ŞI MOMENTUL UNGHIULAR
697

Pe de altă
parte, nu dorim să aşteptăm plnă ce învăţăm mecanica
cuantică pentru a înţelege un lucru simplu ca dtamagnetismuj. Va trebui
să ne sprijinim pe mecanica clasică ca un mod de a arăta pe jumătate
ce se întîmplă, întelegind, însă, că rartonamentele nu sînt de fapt corecte.
Elaborăm, prin urmare, o scrie de teoreme despre magnetismuj clasic care
vă vor incurca, deoarece ele vor demonstra lucruri diferite. Exceptind
ultima teoremă, fiecare din ele va fi greşită. Mai mult, ele vor fi toate
greşite ca o descriere a lumii fizice, deoarece mecanica cuantică este lăsată
la o parte.

'34.2. Momente magnetice şi momentul unghiular

Prima teoremă din mecanica clasică, pe care dorim să o demonstrăm,

este următoarea: dacă un electron se mişcă pe o orbită circulară (de exem-
plu, rotmdu-se in jurul unui nucleu sub influenţa unei forţe centrale),
există un raport definit între momentul magnetic şi momentul unghiular.
Să notăm J momentul unghiularşr-u.-if16mentulmagnetic al electromilut
pe orbită. Mărimea momentului unghiular este masa electronului înmul-
ţită cu viteza şi cu raza (vezi fig. 34.2). Momentul este îndreptat perpendi-
cular pe planul orbitei.
l' !& C (-.-.-.",,~ """,,rt-.... ~.:'-~ 1 J=mvr. (34.1)
'"- . . . . . . . . «.....
'-~" f )

(Aceasta este, evident, o formulă nerelativlstă, dar" este o aproximaţie

bună pentru atomi, deoarece pentru electronu implicaţi vie este în gene-

I~ ral de ordinul Iui e2/tic=I/137, sau aproximativ un procent.)

Fig. 34.2. Pentru orice orbită circulară momentul

magnetic ~ este q/2m înmul tit cu momentul un-
ghtular J.

Momentul magnetic al aceleiaşi orbttc este curentul înmulţit cu aria

(vezi paragraful 14.5). Curentul este sarcina pe unitatea de timp care trece
prin orice punct de pe orbită, deci sarcina q înmulţită cu frecvenţa de
rotaţie. Frecvenţa este viteza împărtttă prin circumîerlnta orbitei ; astfel

I=q..!?.....
2"
698 MAGNETISMUL MATERIEI:

Aria este :n:r2 ; astfel momentul magnetic este

q",
/l="2" (34.2)

El este de asemenea perpendicular pe planul orbitei. Astfel J şi u sint

in aceeaşi direcţie:
r .----
l ~~_ 2;_~_ ~~r~~~ă).;!
Raportul lor nu depinde nici de viteză, nici de rază. Pentru orice parti-
(34.3)

culă ce se mişcă pe o orbită circulară momentul magnetic este egal ou

de q/2m ori momentul unghiular. Pentru un electron, sarcina este nega-
tivă - o putem nota ~ qe; astfel, pentru un electron

f.l = - 9!L J (orbita electronului). (34.4)

2m
·w
Aceasta este ceea ce ne-am aştepta clasic şi, destul de miraculos, este
de asemenea adevărat -cuantic. Este unul dintre acele lucruri care este
adevărat şi cuantic. însă, dacă continuaţi să lucraţi cu fizica clasică, găsiţi
alte locuri unde ea dă răspunsuri greşite şi este o mare distracţie să în-
cercaţi să vă reamintiţi care lucruri sînt corecte şi care sînt greşite. Am
putea să vă dăm la fel de bine imediat ce este adevărat, în genera~, în
mecanic-a cuantică. Mai întîi, ecuaţia (34.4) este adevărată pentru mişcarea
orbitală, dar acesta nu este singurul magnetjsm ce există. Electronul are
de asemenea_~JQ~ţi~J!?,j!:!tiiJ-axci-prop:r:!L(ceva în genul rotirii pămîn­
tului in jurul axei sale) şi, ca un rezultat al acesteia, el are atit un mo-
ment unghiular cît şi un moment magnetic. Dar pentru motive, care sint
pur cuantice - nu există explicaţie clasică - raportul lui Il la J pentru
spinul electronului este de două ori mai mare decit pentru mişcarea orbi-
tală a electronului

1.1. = - ~ J (spinul clectronului). (34.5)

m

în orice atom e~i~tă, în general vorbind, cîţiva electroni şi unele

combinaţii de spin şi de rotaţii pe orbită, care se compun într-un moment
unghiular total şi un moment magnetic total. Deşi nu există motiv clasic
pentru care lucrurile să trebuie să fie astfel, este întotdeauna adevărat
în mecanica cuantică că (pentru un atom izolat) direcţia momentului un-
ghiular este exact opusă direcţiei momentului magnetic. Raportul celor
două nu este obligatoriu - qefm sau - q,,,/2m, ci undeva intre, deoarece
există un amestec de contribuţii de la orbite şi de la spini. Putem scrie

(34.6)
 PRECESIA MAGNEŢILOR ATOMICI
'90
unde 9 este un factor care este caracteristic stării atomulut. Ar fi 1 pentru
un moment orbital pur, sau 2 pentru un moment pur de spin, sau un alt
număr intermediar pentru un sistem complicat 0UIn este un atom. Această
\ formulă, evident, nu ne spune foarte mult. Ea spune că momentul magne-
tic este paralel cu momentul unghiular, dar că poate avea orice mărime.
Forma ecuetlet (34.6) este convenabilă, însă, deoarece 9 - numit facto-

.
rul 9 al lui Laude - este o constantă fără dimensiuni a cărei mărime
este de ordinul lui unu. Este una din sarcinile mecanicii cuantice să pre-
' zică factorul 9 pentru orice stare atomică dată.
Aţi putea fi de asemenea interesaţi de ceea ce se întimplă În nuclee.
In nuclee există protonf şi neutroni care se pot mişca pe un fel de orbite
şi în acelaşi timp pot să aibă; ca electronit, un spin intrinsec. Din nou
momentul magnetic este paralel cu momentul unghiular. Numai că acum
ordinul de mărime al reportuluf celor două este acela pe care l-aţi aştepta
pentru un proton mtşcîndu-se pe un cerc cu m în ecuaţia (34.3) egal cu
masa protonului. Prin urmare, se obişnuieşte să se scrie pentru nuclee

~=g(-'!L)J
2mp
(34.7)

unde 1np este masa protonului, iar 9 - numit factorul 9 nuclear - este
un număr vecin lui unu, care trebuie determinat pentru fiecare nucleu.
O altă diferenţă importantă pentru un, nucleu este că momentul
magnetic de spin al protonului nu are un factor 9 egal cu 2, cum are
electronul. Pentru un proteu, 9 =2,79. Destul de surprinzător, neutronul
are de asemenea un moment magnetic de spin, iar momentul său magne-
tic relativ la momentul sau unghiular este -1,93. Neutronul, cu alte
cuvinte, nu este exact "neutru" in sens magnetic. El este ca un mic
magnet şi are tipul de moment magnetic pe care l-ar avea o sarcină nega-
tivă ce S(' roteşte.

34.3. Preeesla magnetllor atomici

Una din consecinţele propcrţtonalttătli intre momentul magnetic şi

momentul unghrular este că un magnet 'atomic aşeza~ într-un cîmp magne:
tic va avea o precieie. Mai intii vom raţiona clasic. Să presupun.em c.a
avem momentul magnetic Il suspendat liber intr-un cîmp magnetic uru-
form. El va simţi W1 cuplu r, egal cu I.l. X B, care tinde să-I aducă paralel
ou direcţia cîmpului. Dar magnetul atomic este un giroscop - el are mo-
mentul unghiular J. Prin urmare, cuplul datorit cîmpului magnetic nu va
provoca alinierea magnetului. In loc de aceasta, magnetul va avea o pre-
cesfe, cum am văzut cind am analizat glroscopul în capitolul 20 al volu-
mului I. Momentul unghiular ~ şi, împreună cu el, momentul magn.e-
tic - va avea o precesie în jurul unei axe paralele cu cîmpul magnetic.
Putem găsi viteza de preceste prin aceeaşi metodă ca şi cea pe care am
folosit-o în capitolul 20 al volumului întîi.
100 MAGNETISMUL MATERIEI

Să presupunem că într-un interval de timp mic /!t momentul unghiu-

Iar se modifică de la J la J', aşa cum e desenat în figura 34.3, avînd acelaşi
unghi e cu direcţia cîmpului magnetic B. Să notăm (J)" viteza unghiulară
a precesiei, astfel că în timpul M unghiul de precesie este (;)p.3.t. Din geo-
metria figurii, vedem că variaţia momentului unghiular în timpul Ât este
ilJ = (J sin e){wpÂt).

Fig. 34.3. Un obiect cu moment unghiular J şi un mo-

ment magnetic paralel 1-1, situat intr-un cîmp mag-
netic B, are o precesie cu viteza unghiulară Ulp.

Astfel, viteza de variaţie a momentului unghiular este

dJ ,.
;it =(J)pu SIn e (34.8)

care trebuie să fie egală cu cuplul:

t= /lE sin a. (34.9)
Viteza unghiulară de precesie este atunci

(34.10)

Inlocuind pe 1l1) din ecuaţia (34.6), vedem că pentru un sistem

atomic
00 ~gqeB. (34.11)
p 2m'

frecvenţa de precesie este proporţională cu B. Este comod de reamintit că

pentru. un atom (sau electron)

f'P=~ =(1,4 megacîclijgauss) ţ}B, (34.12)

2,
şi că pentru un nucleu

fp = ~ "':'(0,76 kilocicli/gauss) gB. (34.13)

"
 DIAMAGNETISM
701

(Formulele pentru atomi şi nuclee sint diferite numai din cauza conven-
ţiilor diferite pentru 9 pentru cele două cazuri.)
Atunci, conform teoriei clasice, orbitele electronilor - şi spinii _
intr-un atom ar trebui să aibă o precesie intr-un cîmp magnetic. Este

i
aceasta de asemenea adevărat in mecanica cuantică? Este în esenţă ade-
vărat, dar semnificaţia "preeesiei" este diferită. In mecanica cuantică nu
se poate vorbi despre direcţia momentului unghiular în acelaşi sens în
care se face clasic; cu toate acestea există o analogie foarte apropiată
- atît de apropiată încît continuăm să o numim "precesie". O vom
discuta mai tîrziu, atunci cînd vom vorbi despre punctul de vedere
cuantic.

,34.4,. Diamagnetism
Dorim să studiem acum diamagnetismul din punct de vedere clasic.
Poate fi elaborat în mai multe moduri, dar unul din modurile drăguţe
este următorul. Să presupunem că generăm încet un cîmp magnetic în
vecinătatea unui atom. Atunci cînd cîmpul magnetic variază, este generat
un cîmp electric prin inducţie magnetică. Din legea lui Faraday, integrala
curbilinie a lui E de-a lungul oricărui drum închis este viteza de variaţie
a fluxului magnetic prin interiorul drumului. Să presupunem că luăm un
drum r care este un cerc de rază r concentric cu centrul atomului, cum

OrulT7lltr

Fig. 34.1. Forţele electrice induse asupra

unui etectron in atom.

e arătat in figura 34.4. Cimpul electric tangential mediu E de-a lungul

acestui drum este dat de
- d
E211T= dt (&r 2)

şi există un cîmp electric circulant a cărui intensitate este

E=_.!.dB,
2 dt
 MAGNETISMUL MATERIEI
702

Cîmpul electric indus ce acţionează asupra unui electron in atom

produce un cuplu egal cu - q.Er, care trebuie să egaleze viteza de va-
riaţie a momentului unghtular dJjdt

~= qe,1 _oP. (34.14)

dt 2 dt

Integrind în raport cu timpul de la cîmpul zero, găsim că variaţia mo-

mentului unghtular, datorită stabilirii cîmpului, este
tJ.J = qt!'~ B. (34.15)
2

Acesta este momentul unghtular suplimentar provenit din răsucirea pro-

vocetă electronilor atunci cînd este stabilit cîmpul.
Acest moment unghiular suplimentar generează un moment magne-
tic suplimentar, care, deoarece avem de-a face cu mişcare orbitală, este
tocmai de - qJ2m ori momentul unghiular. Momentul diamagnetic indus
este
(34.16)

Semnul minus (după cum puteţi vedea, folosind legea lui Lenz, este co-
rect) înseamnă că momentul adăugat este opus cimpului magnetic.
Am dori să scriem ecuaţia (34.16) puţin diferit. Termenul r 2 ce apare
este pătratul razei de la o axă prin atom paralelă cu B, astfel că dacă B
este de-a lungul direcţiei e, valoarea sa este X2+y2. Dacă considerăm
atomi care au simetrie sferică (sau media asupra atonulor cu axele lor
naturale în toate direcţiile), media lui X 2 + y 2 este de 2/3 ori media pătra­
tului distanţei radiale adevărate din centrul atomului. De obicei este mai
convenabil a scrie ecuaţia (34.16) ca
q'
4"--
. --'-<!')
6m mB. (34.17)

In orice caz, am găsit un moment atomic indus proporţional cu cîm-

pul magnetic B şi opus lui. Acesta este diamagnetismul materiei. Acesta
este efectul magnetic care e responsabil de mica forţă asupra unei bucăţi
de bismut intr-un cîmp magnetic neuniform. (Aţi putea calcula forţa,
c~culînd energia momentelor induse în cîmp şi văzînd cum variază ener-
gra atunci CÎnd materialul este mişcat in sau din regiunea de cîmp tntcns.)
Ne-a rămas totuşi problema: care este raza pătratică medie <r 2>m?
Mecanica clasică nu poate oferi un răspuns. Trebuie să ne reintoarcem şi
să începem cu mecanice cuantică. Într-un atom nu putem spune de fapt
l:nde este un electron, ci doar să cunoaştem probabilitatea ca el să
fie Într-un loc oarecare. Dacă Intcrpretăm (r)m ca media pătratului
distanţei de la centru pentru distribuţia de probabilitate, momentul dia-
magnetic dat de mecanica cuantică este exact acelaşi ca şi formula
 "TEOREMA LUI LARMOR
703

(34.17). Această ecuaţie, evident, este momentul pentru un electron.

Momentul total este dart de suma asupra tuturor electronilor din atom.
! Lucrul surprinzător este că raţionamentul clasic şi mecanica cuantică
dau acelaşi răspuns, deşi, aşa cum vom vedea, raţionamentul clasic care
dă ecuaţia (34.17) nu este de fapt valabil în mecanica clasică.
r, Acelaşi efect diamagnetic apare atunci cînd un atom are deja un
moment permanent. Atunci sistemul va avea o precesfe în cimpul magne-
I tic. Deoarece întregul atom are o preoeste, el primeşte o mică viteză
unghiulară aditivă şi această rotire înceată dă un curent mic, care repre-
zintă o corecţie la momentul magnetic. Acesta este tocmai efectul dia-
magnetic reprezentat într-un alt mod. Dar nu trebuie să ne preocupăm
de aceasta cînd vorbim despre paremagnetism. Dacă este calculat întîi
efectul diamagnetic aşa cum am făcut aici, nu trebuie să ne preocupăm
de faptul că există un mic curent suplimentar datorită precestet. Acesta a
fost deja inclus în termenul dtamagnctic.
,ţi.

34.5. Teorema lui Larmor

Putem conchide deja ceva din rezultatele noastre de pînă acum. Mai
'întîi, în teoria clasică momentul ţ.l a fost întotdeauna proporţional cu J,
cu o constantă de proporţionalitate dată pentru un anumit atom. Nu
exista nici un spin al electronilor şi constanta de proporţionalitate a fost
intotdeauna - qe/2m; aceasta înseamnă că în ecuaţia (34.6) ar trebui să
punem g= 1. Raportul lui 11. la J era independent de mişcarea internă a
electronilor. Astfel, conform teoriei clasice, toate sistemele de electroni
ar avea o preceste eu aceeaşi viteză unghiulară. (Aceasta nu este adevă­
rat in mecanica cuantică.) Acest rezultat este legat de o teoremă din
mecanica clasică, pe care am dori să o demonstrăm acum. Să presupunem
că avem un grup de electroni care sînt ţinuţi împreună prin atracţie către
un punct central - cum sint atrasi electronii de un nucleu. Electronii
vor interacttona de asemenea unii cu alţii şi pot să aibă, în general,
mişcări complicate. Să presupunem că aţi rezolvat problema în absenţa
cimpului magnetic şi că doriţi să ştiţi care ar fi mişcările in prezenţa
unui cîmp magnetic slab. Teorema spune că mişcarea în prezenta unui
cimp magnetic slab este Întotdeauna cea in absenţa. cimj:l~ui,-.la .. c~~
Se adâuga o rotâţIe Hi--jutul axei cîmpului, cu ··~1tci.a- ungh,iu~~,L
IDL=qeB1Z-Tit'-TAccasta··estc-aceeaşi ca şiwp·,aacă g~ 1.) Există, evident,
rmrtte-rrrtşcăn posibile. Esenţial este că pentru fiecare mişcare in absenţa
cimpului există o mişcare corespunzătoare în cîmp, care este mişcarea,
originală plus o rotaţie unnorma. Aceasta este numită teorema lui Larmor,
i'i:ir roz. este numită jrecvenţă Larmor.
Am dori să arătăm cum poate fi demonstrată teorema, dar vă vom
lăsa să calculaţi detaliile. Luaţi, mai întîi, un electron într-un cîmp de
forţe centrale. Forţa asupra sa este tocmai F(r), îndreptată spre centru.
7<)4 MAGNETISMUL MATERIEI-

Dacă producem acum un cîmp magnetic uniform, există o forţă adtţtonală,

qvXB; astfel, forţa totală este
F(r)+qvXB. (34.18)
Să ne uităm acum la acelaşi sistem dintr-un sistem de coordonate ce se
roteşte cu viteza unghiulară ro in jurul unei axe ce trece prin centrul forţei
şi este paralelă cu B. Acesta nu mai este un sistem inerţial, astfel că tre-
buie să introducem pseudofortele - forţele centrifuge şi forţele Coriolis
despre care am vorbit În capitolul 19 al volumului 1. Am găsit acolo că
intr-un sistem de referinţă ce se roteşte cu viteza unghiulară 0>, există o
forţă tangenţială aparentă proporţională cu V n componenta radia1ă a
vitezei:
(34.19)
Şi există o forţă radială aparentă care este dată de
F r = mro2r+2mrov , (34.20)
unde este componenta tangenţia1ă a vitezei, măsurată În sistemul de
VI
referinţă ce se roteşte. (Componenta radlală v, pentru sistemele de refe-
rinţă ce se rotesc şi pentru cele inerţiale este aceeeşi.)
Pentru viteze unghiulare destul de mici (adică, dacă (0,« Vt) putem
neglija primul termen (cel centrifugal) in ecuaţia (34.20) in comparaţie cu
cel de-al doilea (Coriolis). Atunci ecuaţiile (34.19) şi (34.20) pot fi scrise
împreună ca
F=-2m{(lXv. (34.21)
Dacă combinăm acum o rotaţie şi un cimp magnetic, trebuie să adunăm
forţa in ecuaţia (34.21) cu cea din ecuaţia (34.18). Forţa totală este
F(r)+qv><B+2mvXw (34.22)
Inversăm produsul vectorial şi semnul ecuatiei (34.21) pentru a obţine
ultimul termen. Uitindu-ne la rezultatul nostru, vedem că dacă
2moo=-qB
cei doi termeni din dreapta se anulează şi, în sistemul de referinţă în
mişcare, singura forţă este F(r). Mişcarea electronului este exact aceeaşi
ca în absenţa cimpului magnetic - şi, evident, in absenţa rotaţiei. Am
demonstrat teorema lui Larmor pentru un electron. Deoarece demonstra-
ţia presupune un ro mic, înseamnă de asemenea că teorema este adevă­
rată numai pentru cimpuri magnetice slabe. Singurul lucru pe care vi
l-am cere să-I îmbunătăţiţi este de a lua cazul mai multor electroni ce
interacţionează mutual unul cu altul, dar sint toţi in acelaşi cimp central
şi să demonstratl aceeaşi teoremă. Astfel, indiferent cît este de complex
un atom, dacă are un cîmp central, teorema este adevărată. Dar acesta
 FIZICA CLASICĂ NU EXPLICA NICI DIAMAGNETISMUL, NICI PARAMAGNETISMUL
70.'>

este sfîrşitul mecanicii clasice, deoarece de fapt nu este adevărat că

mişcările' au o astfel de procesle. Frecvenţa de precesie OOp din ecuaţia
(34.11) este egală cu roL numai dacă se întîmplă ca 9 să fie egal cu 1.
Il
, 34.6. Fizica clasică nu explică nici diamagnetismul,
nici paramagnctismul

Am dori să demonstrăm acum că, în conformitate cu mecanica cla-

sică, nu poate exista dtamagnetism sau paramagnetism. Sună stupid
aceasta - mai intii, am demonstrat că există paremagnetism, dlarnagno-
tism, preccsie de orbite şi aşa mai departe şi acum vom demonstra că
totul este greşit. Da! Vom demonstra că dacă urmaţi mecanica clasică
destul de departe, nu există astfel de efecte, magnetice - ele toate se
anihilează. Dacă incepeti un raţionament clasic intr-un loc anumit şi
nu-l duceţi destul de departe, puteţi obţine răspunsul dorit. Dar singura
demonstraţie corectă arată că nu există nici un fel de efect magnetic.
Este o consecinţă a mecanicii clasice că dacă aveţi orice tip de sist-em
- un gaz cu electroni, protoni şi orice altceva - ţinut într-o cutie astfel
ca întregul sistem să nu se poată roti, nu va exista efect magn-etic. Este
posibil a avea un efect magnetic dacă aveţi un sistem izolat, cum ar ii
o stea ce se menţine adunată prin ea însăşi, care poate să înceapă să se
rotească atunci cînd aplicaţi cîmpul magnetic. Dar dacă aveţi o bucată
de material, care este ţinută pe loc astfel că nu poate incepe să se rotească,
atunci nu vor exista efecte magnetice. Ceea ce Intelegem prin împiedica-
rea rotirii este rezumat astfel: la o temperatură dată, presupunem că există
numai o stare de echilibru termic. Teorema spune atunci că dacă pro-
duceţi un cîmp magnetic şi aşteptaţi ca sistemul să ajungă în echilibru
termic, nu va exista peramagnetism sau diamagnetism - nu vor exista
momente magnetice induse. Demonstraţia: conform mecanicii statistice,
probabilitatea ('3 un sistem să aibă orice stare de mişcare este proporţio­
nală cu e- Uik T • unde U ostc energia acelei mişcări. Dar acum, care este
energia mişcării? Pentru o particulă ce se mişcă intr-un cîmp magnetic
constant, energia este energia potenţială obişnuită plus mv 2f2, fără nin;-ic
in plus pentru cîmpul magnetic. [Ştiţi că forţele exercitate de cîmpurile
electromagnetice sînt q{E+vXB) şi că viteza de efectuare a lucrului
mecanic F·v este tocmai qE'v, care nu este afectată de cîmpul magne-
ttc.] Astfel energia unui sistem, indiferent că este intr-un cîmp magnetic
sau nu, este intotdeauna dată de energia cin-etică plus energia potenţială.
Deoarece probabilitatea oricărei mişcări d-epinde numai de energie - adică
de viteză şi poziţie - este aceeaşi indif-erent dacă există sau nU un cîmp
magnetic. Pentru echilibrul termic, prin urmare, cîmpul magnetic nu are
efect. Dacă avem un sistem Intr-o cutie şi apoi avem un alt sistem Într-o
a doua cutie, de data aceasta cu cimp magnetic, probabilitatea pentru
orice viteză particulară în orice punct al primei cutii este aceeaşi c-a şi
in a doua. Dacă prima cutie nu are un curent mediu (pe care nu îl va
45 - Fiz.lCil modernă voL U.
 MAGNET!SMUL MATERIEI
~--------- -- -----
avea dacă este în echilibru cu pereţii statlonart), nu există moment
magnetic mediu. Deoarece în cea de-a doua cutie toate mişcările sint
aceleaşi, nici acolo nu există moment magnetic mediu. De aici, dacă
temperatura este menţinută constantă şi echilibrul termic este restabilit
după ce este produs cîmpul, nu poate exista moment magnetic indus de
cimp - conform mecanicii clasice. Putem obţine o Intelegere satisfăcă­
toare a fenomenelor magnetice doar din mecanica cuantică.
Din păcate, nu putem presupune că înţelegeţi complet mecanica
cuantică, astfel că nu acesta este locul în care să discutăm problema. Pe
de altă parte, nu trebuie să învăţăm intotdeauna ceva învăţînd mai întîi
regulile exacte şi apoi învăţînd cum se aplică ele in diferite cazuri.
Aproape fiecare subiect abordat în acest curs a fost tratat intr-un mod
diferit. în cazul electrtcttătlt am scris ecuaţiile lui Maxwell pe "Pagina
Unu" şi apoi am dedus toate consecinţele. Acesta este un procedeu. Dar
nu vom incerca acum să incepem o nouă "Pagină Unu" scriind ecuaţiile
mecanicii cuantice şi deducind totul din ele. Va trebui doar să vă vorbim
despre unele consecinţe ale mecanicii cuantice, înainte ca dv. să fi
învăţat de unde provin, Atunci pornim.

34.7. Momentul unghiular in mecanica cuantică

V-am dat deja o relaţie intre momentul magnetic şi momentul un-

ghiular. Aceasta este plăcut. Dar ce înseamnă în mecanica cuantică mo-
mentul magnetic şi momentul unghiular? ln mecanica cuantică se constată
a fi cel mai avantajos să se definească lucruri ca momentele magnetice
în funcţie de alte concepte, cum ar fi energia, pentru a fi siguri că SE:'
înţelege ce însemnează acestea. Este uşor să se definească un moment
magnetic în funcţie de energic, deoarece energia unui moment într-un
cîmp magnetic este, în teoria clasică, wB. Prin urmare, a fost luată urmă­
toarea definiţie in mecanica cuantică. Dacă calculăm energia unui sistem
într-un cîmp magnetic şi găsim că ea este proporţională cu intensitatea
cimpului (pentru cîmp mic), COeficientul este numit componenta momentu-
lui magnetic în direcţia cîmpului. (Nu trebuie ca acum să fim atît de ele-
ganţl în calcule; putem încă să ne imaginăm momentul magnetic în sensul
obişnuit, Într-o oarecare măsură clasic.)
Am dori acum să discutăm ideea de moment unghiular în mecanica
cuantică - sau mai precis, caracteristicile a ceea ce este numit În
mecanica cuantică moment unghiular. Vedeţi, atunci cînd treceţi la un
nou tip de legi, nu puteţi presupune simplu că fiecare cuvint urmează
să insemne exact acelaşi lucru ca în tipul vechi. Puteţi crede, să spu-
nem: "Oh, eu ştiu ce este momentul unghiular. El este acel lucru care este
modificat printr-un cuplu". Dar ce este un cuplu? In mecanica cuantică
trebuie să avem definitii- noi pentru mărimi vechi. Prin urmare, ar fi
legal, cel mai bine, să-I numim printr-un alt nume, cum ar fi "momentul
MOMF.NTUL UNGHn;LAR IN MECANICA CUANTICA

cuantunghfular" sau ceva in acest gen, deoarece el este momentul unghiu-

Iar definit in mecanica cuantică. Dar dacă putem găsi în mecanica cuan-
tică o cantitate care este identică cu ideea noastră veche de moment
unghiular, atunci cînd sistemul devine destul de mare, nu avem nici un
folos din inventarea unui cuvint special. Am putea la fel de bine să-I
numim moment unghiular. Cu această Intelegere, acest lucru ciudat pe
care sîntem pe cale să-I descriem este momentul unghiular. El este mări­
mea pe ~~re într-un sistem mare il recunoaştem ca moment unghiular in
mecanica 'clasică.
Luăm 'mai întîi un sistem in care momentul unghtular se conservă.
cum ar fi un atom lăsat liber in vid. Un astfel de obiect (cum ar fi
pămîntul care se roteşte în jurul axei sale) ar putea, în sensul obişnuit,
să se rotească în jurul oricărei axe am dori să o alegem. Iar pentru un
spin dat, ar putea să existe mai multe "stări" diferite cu aceeaşi energie,
fiecare "stare(( corespunzînd la o direcţie anumită a axei momentului
unghtular. Astfel, în teoria clasică, pentru un moment unghiular dat,
există un număr infinit de stări posibile, toate cu aceeaşi energic.
Se constată însă că in mecanica cuantică se întîmplă unele lucruri
ciudate. Mai întîi, numărul de stări în care un astfel de sistem poate să
existe este limitat -- există numai un număr finit. Dacă sistemul este
mic, numărul finit este foarte mic, iar dacă sistemul este mare, numărul
finit devine foarte, foarte mare. în al doilea rînd, nu putem descrie o
"stare(' dînd direcţia momentului său unghiular, ci numai dind com-
ponenta momentului unghiular de-a lungul unei direcţii oarecare să
spunem în direcţia z, Clasic, un obiect cu un moment unghiular dat J ar
putea avea pentru componenta sa z orice valoare de la +J la -J. Dar
cuantic, componenta z a momentului unghiular poate avea numai cîteva
valori discrete. Orice sistem dat - un anume atom sau un nucleu, sau
orice - cu o energic dată, are un număr caracteristic j, iar componenta z
a momentului unghiular poate fi doar una din următoarea mulţime de
valori
jti, (j--l)Îi, (j- -2)Îi, ---u- 2)17, (j---l)n, -Jn. (34.23)
Cea mai mare componentă z este j înmulţit cu Îl; următoarea mai mică
este cu o unitate de ti mai puţin şi aşa mai departe pînă la ---}/i. Numărul
j este numit "spinul sistemului". (Unii il numesc "numărul cuantic al
momentului unghiular total", dar noi îl vom numi "spin((.)
V-aţi putea îngrijora că ceea ce spunem poate fi adevărat numai
pentru o oarecare axă z, "specială". Dar nu este aşa. Pentru un sistem al
cărui spin este j, componenta momentului unghiular de-a lungul oricărei
axe poate avea numai W1a dintre valorile din (34.23). Deşi această afir-
maţie este foarte ciudată, vă rog să o acceptaţi pentru moment. Vom
reveni şi vom discuta chestiunea mai tirziu. S-ar putea să vă placă să
auzttr că componenta z variază de la un număr la minus acelaşi număr.
astfel că cel puţin nu trcbutc să decidem care este direcţia plus a axei z,
(Cu siguranţă, dacă am fi spus că ea variază de la +j la minus o can-
".
 MAGNETISMUL MATERIEI
'08
titate diferită, aceasta ar fi fost infinit de misterios, deoarece nu am fi
fost in stare să definim axa z, îndreptată in celălalt sens.)
Dacă, acum, componenta z a momentului unghiular trebuie să des-
crească prin intregi de la -l-j la -j, atunci j trebuie să fie un intreg.
Nu! Nu tocmai; dublul lui j trebuie să fie un intreg. Numai diferenţa
intre j şi - j trebuie să fie un întreg. Astfel, în general, spinul j este fie
un intreg, fie un semtlntrcg, depinzind de faptul că 2j este par sau impar.
Luaţi, de exemplu, un nucleu ca litiul, care are un spin de trei jumătăţi,
1=3/2. Atunci momentul unghiular in raport cu axa z, in unităţi n, este
unul dintre următoarele
+3/2 +1/2 -1/2 -3/2.
Există patru stări posibile, fiecare de aceeaşi energie, dacă nucleul este
în vid in absenţa cîmpurilor exterioare. Dacă avem un sistem al cărui
spin este doi, atunci componenta z a momentului unghiular în unităţi fi
are numai valorile
2 o -1 -2.
Dacă calculaţi cîte stări există pentru un j dat, există (2j+l) posibilităţi,
Cu alte cuvinte, dacă-mi spuneţi cît este energia şi de asemenea că spinul
este j, rezultă că există exact (2j+l) stări cu acea energie, fiecare stare
corespunzind uneia dintre diferitele valori ale componentei z a momen-
tului unghtular.
Am dori să adăugăm încă un lucru. Dacă luaţi la întîmplare orice
atom cu j cunoscut şi-i măsuraţi componenta z a momentului unghiular,
atunci puteţi obţine orioare din valorile posibile, şi fiecare dintre valori
este egal de probabilă. Toate stările sint de fapt stări unice şi fiecare este
exact la fel de bună ca oricare alta. Fiecare are aceeaşi "pondere" in
lume. (presupunem că nimic nu s-a făcut pentru a selecţiona un exemplu
special.) Acest fapt are, incidental, un analog clasic simplu. Dacă vă
puneţi clasic aceeaşi întrebare: care este probabilitatea unei componente z
particulare a momentului unghiular, dacă luaţi la întîmplare eşantioane
de sisteme, toate avind acelaşi moment unghlular- total? - răspunsul este
că toate valorile de la maximum la minimum sint egal de probabile.
(Puteţi calcula aceasta uşor.) Rezultatul clasic corespunde la probabili-
tatea egală a celor (2j+l) posibilităţi in mecanica cuantică.
Din ceea ce avem pînă acum, putem obţine o altă concluzie intere-
santă şi oarecum surprinzătoare. În unele calcule clasice, cantitatea ce
apare în rezultatul final este pătratul mărimii momentului unghiular J
- cu alte cuvinte J .J. Rezultă că adesea este posibil să se ghicească
formula cuantică corectă, folosind calcule clasice şi următoarea regulă
simplă: Înlocuiţi J2 =J. J prin i0+ 1)fi 2• Această regulă este folosită in
mod obişnuit, şi dă de obicei rezultat corect, dar nu întotdeauna. Vă
MOMF.N'l'UL UNGHIULAR IN MECANICA CUANTICA
709

putem da următorul rationament pentru a vă arăta de ce aţi putea să

vă aşteptaţioa această regulă să fie valabilă.
Produsul scalar J. J poate fi scris ca
? J'J=JE+J~+J~,
Deoarece este un scalar, ar trebui să fie acelaşi pentru orice orientare
â spinului. Să presupunem că luăm mostre din orice sistem atomic dat
la întîmplare şi facem măsurători de J~, sau J~, sau J;; valoarea medie
ar trebui să fie aceeaşi pentru fiecare. (Nu există distincţie specială
pentru vreuna dintre dirccttf.) Prin urmare, media lui J. J este tocmai
egală cu de trei ori media ortcăreta dintre componente la pătrat, să spu-
nem a lui J;

Dar deoarece J.J este acelaşi pentru toate orientările, media sa este, evi-
dent, exact valoarea sa constantă; avem

(34.24)
Dacă spunem acum că vom folosi aceeaşi ecuaţie pentru mecanica
cuantică, putem găsi uşor (J~)m' Trebuie doar să luăm suma celor (2j+ 1)
valori posibile ale lui J~ şi să o împărţim prin numărul total
') l' + (1_1)2+, .. + (-i ~ 1)' + (~i)' ~2
(J~m 2i+l Il. (34.25)

Pentru un sistem cu un spin de 3/2 se procedează astfel:

(J2) = (3!2)~ + (112)3+ (- 1/2)2 + (- 3/2)2 n2 ~ ~ -n2,
z m 4 4

Conchidem că

Vă lăsăm dv. să arătaţi că ecuaţia (34.25), împreună cu ecuaţia (34.24), dă

rezultatul general
(34.26)
Deşi am crede clasic că valoarea posibilă cea mai mare a componentei z
a lui J este tocmai mărimea lui J - anume, m -
cuantic maximum
lui J", este întotdeauna mai mic decît atîta, deoarece jn este întotdeauna
mai puţin decit 1/)0.+1) n. Momentul unghiular nu e niciodată "complet
de-a lungul direcţiei z",
 MAGNETISMUL MATERIEI
~---

34.8. Energia magnetică a atomilor

Dorim să vorbim din nou despre momentul magnetic. Am spus că În

mecanica cuantică momentul magnetic al unui sistem atomic particular
poate fi scris în funcţie de momentul unghiular prin ecuaţia (34.6)

~= - g("'-)J
,,. (34.27)

unde -- qe şi m sint sarcina şi masa electronului.

Un magnet atomic aşezat intr-un cîmp magnetic extern va avea o
energie magnetică suplimentară, care depinde de componenta momentu-
lui său magnetic de-a lungul direcţiei cimpului. ştim că
l'ma",=-Jl·B. (:14.28)

Alegind axa noastră z de-a lungul direcţei lui B,

UflVJg=-uzE. (34.29)

Folosind ecuaţia (34.27), avem

Umlll;=g(;~)JzB.
Mecanica cuantică spune că J~ poate avea numai unele valori: jtl.
(j-l)n, ..., -jn. Prin urmare, energia magnetică a unui sistem atomic
nu este arbitrară; ea poate avea numai cîteva valori. Valoarea sa maximă
este, de exemplu,

g(2,::Jrlj B .
Cantitatea q g h ,'2m are obişnuit numele de ,,magnetonul lui Bchr' şi este
scrisă HB

Valorile posibile ale energiei. magnetice sînt

U"",,,,=gIJB ~ B.

unde Jz/'1i ia valorile posibile j, 0-1), (j-2), ..., (-j+ 1), -j.
Cu alte cuvinte, energia unui sistem atomic este modificată, atunci
cînd este pus intr-un cîmp magnetic, printr-o cantitate care este propor-
ţională cu cîmpul şi proporţională cu J~. Spunem că energia unui sistem
atomic este "despicată în 2j+l nivele" de un cimp magnetic. De exemplu,
ENERGIA MAGNETICA A A TOMU.oR

un atom a cărui energie este U o in afara unui cimp magnetic şi al cărui j

este 3/2 va avea patru energii posibile atunci cind este aşezat Într-un
cîmp. Putem arăta aceste energii printr-o diagramă a nivelelor energetice
cum este cea desenată în figura 34.5. Orice atom particular poate avea
numai una din cele patru energii posibile în orice cîmp dat B. Aceasta

'1-~ fn
Fig. 34.5. Energiile magnetice
posibile ale unui sistem ato-
mic cu un spin de 3/2 intr-un
cîmp magnetic B.
'~k-ifl
Fig. 34.6. Cele două stări de
energie posibile ale unui elec-
tron intr-un cîmp magnetic B.

este ceea ce spune mecanica cuantică despre comportarea unui sistem

atomic într-un cîmp magnetic.
Sistemul "atomic" cel mai simplu este un electron singur. Spinul unui
electron este 1/2, deci există două stări posibile: Jz=n/2 şi J z =- n/2. Pen-
tru un elcctron în repaus (fără mişcare orbitală), momentul magnetic de
spin are o valoare 9 egală cu 2; astfel energia magnetică poate fi ± Il B B.
Energiile posibile intr-un cîmp magnetic sint arătate în figura 34.6. Vor-
bind mai liber, spunem că electronul îşi arc spinul fie "în sus" (de-a
lungul cimpului) fie "în jos" (opus cîmpului).
Pentru sisteme cu spini superiori există mai multe stări. Putem să
ne închipuim că spinul este "În sus" sau "in jos" sau înclinat la un
.,unghi" oarecare intermediar, depinzînd de valoarea lui Jz.
Vom folosi aceste rezultate cuantice pentru a discuta proprietăţile
magnetice ale materialelor În capitolul următor.
 ,
/35~! Paramagnetismul şi rezonanţa magneticăl)

35.1. Stări magnetice cuantificate

In ultimul capitol am descris cum in mecanica cuantică momentul

unghiular al unui obiect nu are o direcţie arbitrară, ci componenta sa
de-a lungul unei axe date poate lua numai cîteva valori discrete echi-
distante. Este un lucru şocant şi bizar. Aţi putea crede că, poate, nu
ar trebui să ne ocupăm cu asemenea lucruri pînă ce înţelegerea noastră
nu va fi avansată şi pregătită pentru a accepta acest gen de idee. De
fapt, mintea noastră nu va deveni niciodată mai avansată - in sensul de
a fi in măsură să accepte cu uşurinţă un astfel de lucru. Nu există nici
o calc descriptivă de a-l face inteligibil, care să nu fie atit de subtilă şi
preţioasă în ea însăşi încît să fic mai complicată decît lucrul ce încercaţi
să-I explicaţi. Comportarea materiei la o scară mică - după cum am
remarcat de mai multe ori - este diferită de orice comportare cu care
sînteţi obişnuiţi şi este într-adevăr foarte stranie. După cum am procedat
in fizica clasică, este o bună idee a incerca să se obţină o cuno~terc
crescîndă a comportării lucrurilor la o scară mică, la inceput ca un fel
de experienţă fără nici o înţelegere profundă. Intelegerea acestor Iucrurr
vine foarte încet, dacă vine de fapt. Evident, devenim in stare să ştim
mai bine ce urmează să se întîmple într-o situaţie cuantică - dacă
aceasta este ceea ce înseamnă Intelegere - dar nu se obtine niciodată
o senzaţie confortabilă că aceste reguli cuantice sînt "naturale". Evident,
ele sînt, dar ele nu sînt naturale faţă de experienţa noastră la un nivel
obişnuit. Ar trebui să explicăm că atitudinea pe care o vom lua faţă de
această regulă despre momentele unghtularc este cu totul diferită de
multe alte lucruri despre care am vorbit. Nu vom încerca să o "explicăm~~,
dar trebuie cel puţin să vă spunem ce se întîmplă; ar fi necesltat să
descriem proprietăţile magnetice ale materialelor fără a menţiona faptul
că descrierea clasică a magnetismului - a momentului unghiular- şi a
momentelor magnetice - este incorectă.

1) De revăzut: Capitolul 11, "Interiorul dielectrtcllor".

 STARI MAGNETICE CUANTIFICATE
713

Una dintre trăsăturile cele mai şocante şi mai supărătoare ale meca-
nicii cuantice este că, dacă luaţi momentul unghiular de-a lungul oricărei
axe particulare, veţi găsi că el este intotdeauna un intreg sau un semi-
intreg înmulţit cu n. Aceasta este aşa, indiferent ce axă veţi lua. Sub-
tilităţile implicate in acel fapt ciudat - că pentru orice altă axă, com-
ponentele pe ea sînt legate de aceeaşi mulţime de valori - o Vom lăsa-o
pentru un capitol ulterior, cind veţi trăi plăcerea de a vedea cum este
rezolvat pînă la urmă acest paradox aparent.
Vom accepta acum doar faptul că pentru fiecare sistem atomic există
• un număr j, numit spinul sistemului - care trebuie să fie un intreg sau
un semiîntreg - şi că componenta momentului unghiular de-a lungul
oricărei axe particulare va avea Întotdeauna una dintre următoarele valori
intre + jn şi -jtl
j
j-l
j-2

J~=una din n. (35.1}

-j+2
-j+l
-j
Am menţionat de asemenea că orice sistem atomic simplu are un
moment magnetic, de aceeaşi direcţie ca_§.L_-!TI-.2.~entul ~_ n ghiular. Aceasta
este adevărat nu numai pentru atomi şi nuclee, ci şi pentru particule
fundamentale. Fiecare particulă fundamentală are valoarea sa caracteris-
tică a lui j şi momentul său magnetic. (Pentru unele particule ambele
sint nule.)
Ce înţelegem prin "momentul magnetic" in acest enunţ este că energia
unui sistem într-un cîmp magnetic, să spunem in direcţia z, poate fi scrisă
ca - ,,-,~B, pentru cimpuri magnetice mici. Trebuie să avem condiţia ca
intensitatea cimpului să nu fie prea mare; altfel cîmpul ar putea perturba
mişcările interne ale sistemului şi energia nu ar fi o măsură a momentului
magnetic care exista inainte de a fi fost stabilit cimpul. Dar dacă cimpul
este destul de mic, el modifică energia cu mărimea
I1U=-f-l~B (35.2)
cu convenţia că în această ecuaţie trebuie să înlocuim 11~ prin

M,~g(2:)J, (35.3)

unde J~
are una din valorile din ecuaţia (35.1).
Să
presupunem că luăm un sistem cu un spin j=3/2. In absenta cîrn-
putut magnetic, sistemul are patru stări posibile, corespunzind la diferitele
 PARAMAGNETISML:L ŞI REZONANŢA MAGNETICA
714

valori ale lui Jz; toate acestea au exact aceeaşi energie. Dar în momentul
in care stabilim cîmpul magnetic, există o energie adiţională de inter-
actle, care separă aceste stări în patru nivele de energie puţin diferite.
Energiile acestor nivele sînt date printr-o oarecare energie proporţională
.ou B, înmulţită cu ti, înmulţită cu 3,/2, 1/2, -1/2 şi -3/2 - valorile lui
../",. Despicările nivelelor de energie pentru sisteme atomice cu spini de 1/2,

1) "j
i: 1/2
j-i
h ."
JI~+ 112
!:~O
«"'"1E:;=-~~~~~-". ",
s 8
! .':' ~- 1/2
~I 4~~f

b
u
j ..J!2 \,
' .'lI!
hop
jl d tUZ

hop
/ .. ~ -/,/p 8
hop
Fig. 35.1. Un sistem atomic cu spinul j
are (2j+1) valori posibile ale energiei În-
''0' tr-un cîmp magnetic B. Despicarea ener-
giei este proporţională cu B pentru CÎm-
.pur-i mici.

1 şi 3/2 sînt arătate in diagramele din figura 35.1. (Reamintiţi-vă că

pentru orice aranjament al electronilor momentul magnetic este întotdea-
una orientat opus momentului unghiular.)
Veţi observa din diagrame că "centrul de greutate" al nivelelor de
energie este acelaşi în prezenţa sau in absenţa unui cîmp magnetic. Ob-
servatl, de asemenea, că intervalele dintre nivele sint întotdeauna egale
pentru o particulă dată, într-un cimp magnetic dat. Vom scrie interva-
lele energetice, pentru un cimp magnetic dat B, ca Îlrop - care este chiar
<O definiţie a lui <o,.. Folosind ecuaţiile (35.2) şi (35.3), avem

sau
(35.4\
 EXPERIENŢA Sn;RN-GERLACH
715

Cantitatea g(q/,'2m) este tocmai raportul momentului magnetic la mo-

mentU!- unghiu~ar --- ~a este o proprietate a. particulei. Ecuaţia (35.4) este
aceeaşi formula ca Şl cea pe care am obţinut-o In capitolul 34 pentru
vite~a ';1nghiulară a pn~cesici intr-ur:- cîmp_ m.agnetic, pentru un giroscop
al carul moment unghiular este J ŞI al cariu moment magnetic este LI.
" 35.2. Experienţa Stern-Gerlach
\.
Faptul cămomentul unghiular este cuanttficat, c un lucru atit de
surprinzător încît vom vorbi puţin despre el din punct de vedere istoric.
Din momentul în care a fost descoperit a fost un şoc (deşi a fost prevăzut
din punct de vedere teoretic). A fost observat mai întîi într-o experienţă
efectuată in 1922 de Stern şi Oerlach. Dacă doriţi, puteţi considera ex-
perienţa lui Stern-Gcrlach ca o justificare directă pentru credinţa în
cuanttflcare a momentului unghiular. Stern şi Cerlach au efectuat o
experienţă pentru măsurarea momentului magnetic al atomilor individuali
de argint. Ei au produs un fascicul de atomi de argint evaporind argint
într-o incintă fierbinte şi Iăsîndu-I pe unii să iasă printr-o scrie de mici
crificii. Acest fascicul a fost dirijat între extremităţile polilor unui mag-
net special, aşa cum e arătat in figura 35.2. Ideea lor era următoarea.
Dacă atomul de argint are un moment magnetic '-1, atunci într-un cîmp
magnetic B el are o energie - '-I%B, unde z este direcţia cimpului mag-
netic. In teoria clasică, ft% ar fi egal cu momentul magnetic înmulţit cu
cosinusul unghiului dintre moment şi cîmpul magnetic. deci energia
suplimentară in cîmp ar fi
(35.;))

l1agaet

l"ig. 35.2. Experienţa lui Stern şi Gerlach.

Evident, atunci cind atomii ies din incintă, momentele lor magnetice ar
fi indreptate în orice direcţie posibilă, astfel că ar exista toate valorile
lui e. Dacă acum cîmpul magnetic variază foarte repede cu z - dacă
există un gradient puternic al cîmpului - atunci energia magnetică va
varia de asemenea cu poziţia şi va exista o forţă asupra momentcl?ţ::mag­
netlce, a cărei direcţie va depinde de semnul pe care îl arc. cosinusul
 PARAMAGNETISMUL ŞI REZONANŢA MAGNETICA
716

de e. Atomii vor fi atraşt în sus sau in jos de o forţă proporţională cu

derivate energiei magnetice; din principiul lucrului virtual,
~=_~=~~eaB~ (35.~
3z 3z
Stern şi Gerlach şi-au construit magnetul cu o margine foarte ascu-
ţită pe una din piesele polare pentru a produce o variaţie foarte rapidă
a cîmpului magnetic. Fasciculul de atomi de argint a fost dirijat exact
de-a lungul acestei margini ascuţite, astfel că atomii ar fi simţit o forţă
verticală în cimpul neomogcn. Asupra unui atom de argint cu momentul
său magnetic îndreptat orizontal nu ar exista o forţă aplicată şi ar trece
drept printre polii magnetului. Asupra unui atom al cărui moment mag-
netic ar fi vertical ar acţiona o forţă care l-ar- atrage spre marginea ascu-
ţită a magnetului. Un atom al cărui moment magnetic ar fi indreptat
în jos ar simţi o apăsare în jos. Astfel, atunci cind părăsesc magnetul,
atomii vor fi împrăştiaţi conform componentelor lor verticale ale momen-
tului magnetic. In teoria clasică toate unghiurile sînt posibile, astfel că
atunci cînd atomii de argint sînt colectatt prin depunere pe o placă de ar-
gint, ar trebui să ne aşteptăm la o pată de argint de-a lungul unei linii
verticale. înălţimea liniei ar fi proporţională cu mărimea momentului mag-
netic. Falimentul cumplit al ideilor clasice a fost complet dezvăluit atunci
cînd Stern şi Gcrlach au văzut ce s-a întîmplat de fapt. Ei au găsit pe placa
de sticlă două pete distincte. Atomii de argint au format două fascicule.
Faptul că un fascicul de atomi ai căror spini ar fi orientatt aparent
la întîmplare se despică în două fascicule separate este foarte miraculos.
Cum "ştie" momentul magnetic că îi este permis să aibă doar anumite
componente in direcţia cimpului magnetic? Ei bine, aceasta a fost in-
ceputul descoperirii cuenttftcării momentului unghiular şi în loc de a
încerca să vă dăm o explicaţie teoretică, vom spune doar că vi se impune
rezultatul acestui experiment exact cum fizicienii din acea vreme trebuiau
să accepte rezultatul atunci cînd a fost efectuat experimentul. Este un
fapt experimental că energia unui atom intr-un cîmp magnetic ia o serie
de valori individuale. Pentru fiecare dintre aceste valori energia este
proporţională cu intensitatea cîmpului. Astfel, intr-o regiune in care
cîmpul variază, principiul lucrului virtual ne spune că forţa magnetică
posibilă asupra atcmilor va avea o mulţime de valori separate; forţa este
diferită pentru fiecare stare, astfel că fasciculul de atomi este despicat
intr-un număr mic de fascicule separate. Dintr-o măsurare a deflecţiei
fesctculelor, se poate afla mărimea momentului magnetic.

35.3. Metoda fasciculului molecular a lui Rabi

Am dori să descriem acum un aparat îmbunătăţit pentru măsurarea

momentelor magnetice care a fost elaborat de Rabi şi colaboratorii săi.
In experimentul lui Stern-Gerlach deviaţia atomilor- este foarte mică,
METODA FASCICULULUI MOLECULAR A LUI RABI
717

iar măsurarea momentului magnetic nu este foarte precisă. Tehnica lui

Rabi permite o precizie fantastică in măsurarea momentelor magnetice.
Metoda se bazează pe faptul că energia iniţială a atomllor este despicată
intr-un cîmp magnetic intr-un număr finit de nivele de energie. Faptul că
energia unui atom într-un cimp magnetic poate avea numai unele valori
discrete nu este de fapt mai surprinzător decît faptul că atomii în general
au numai unele nivele discrete de energie - ceva ce am menţionat adesea
in volumul L De ce să nu fie valabil acelaşi lucru pentru atomi într-un
cimp magnetic? De fapt este. Dar incercarea de a corela aceasta cu ideea
unui moment magnetic orientat este cea care aduce citeva din implica-
ţiile stranii ale mecanicii cuantice.
Cînd un atom are două nivele a căror energie diferă prin cantitatea
dU, el poate face o tranziţie de la un nivel mai r-idicat la unul mai
coborit, emitind o cuantă de lumină de frecvenţă e, unde
nco= dU. (35.7)
Acelaşi lucru se poate întîmpla cu atomii Într-un CÎmp magnetic. Numai
că atunci diferenţele de energie sînt atît de mici incit frecvenţa nu
corespunde la lumină ci la microunde sau la frecvenţele radio. Tranziţia
de la nivelul mai coborît de energie la un nivel de energie mai înalt al
unui atom poate avea de asemenea loc cu absorbţia luminii sau, in
cazul atomflor într-un cîmp magnetic, prin absorbţia energiei microundei.
Astfel dacă avem un atom într-un cîmp magnetic, putem produce tranziţii
dintr-o stare într-alta aplicind un cimp electromagnetic de frecvenţă
adecvată. Cu alte cuvinte, dacă avem un atom într-un cîmp magnetic
intens şi "il gîdilărn'' cu un cîmp electromagnetic variabil slab, va exista o
oarecare probabilitate de a-l arunca pe un alt nivel dacă frecvenţa in
ecuaţia (35.7) este vecină cu (0). Pentru un atom într-un cîmp magnetic,

Fig. 35.3. Precesia clasică a unui utom cu momentul mag-

netic !" şj cu momentul un ghlular- J.

această frecvenţă este exact ceea ce am notat anterior prin Wp şi este

dată în funcţie de cîmpul magnetic prin ecuaţia (35.4). Dacă atomul este
"gidilat cu frecvenţa greşită, şansa de a provoca o tranziţie este foarte
H

mică. Astfel, există o rezonanţă ascuţită la W p in probabilitatea de ,;;Lpro-

duce o tranziţie. Măsurînd frecvenţa acestei rezonanţe Într-un cimp mag-
 PARAMAGNETJ:=.M:C:r. ŞI REZONANŢA M!\GN'P.TJCA
71'
netic cunoscut B, putem măsura cantitatea g(q/2m) - şi de aici facto-
rul 9 - cu o mare precizie.
Este interesant că se ajunge la aceeaşi concluzie dintr-un punct de
vedere clasic. Conform descrierii clasice, cînd aşezăm un mic giroscop
cu un moment magnetic IJ. şi un moment unghiular J într-un cîmp mag-
netic extern, glroscopul va avea o prcceslc in jurul unei axe paralelă
cu cîmpul magnetic (vezi fig. 35.3). Să presupunem că întrebăm: Cum
putem schimba unghiul gtroscopului clasic în raport cu cîmpul - anume.
in raport cu axa z? Cimpul magnetic produce un cuplu in jurul unei axe
orizontale. Un astfel de cuplu aţi crede că tinde să aducă magnetul para-
lel cu cîmpul, dar îi produce numai precesla. Dacă dorim să modificăm
unghiul gtroscopulut in raport cu axa z, trebuie să exercităm un cuplu
asupra lui în jurul axei z, Dacă aplicăm un cuplu care este îndreptat
in aceeaşi direcţie ca precesia, unghiul gtroscopului se va modifica dind
o componentă mai mică a lui J în direcţia z. In figura 35.3, unghiul
dintre J şi axa z ar creşte. Dacă încercăm să împtcdicăm prccesia, J SF
mişcă spre verticală.
Cum putem să aplicăm tipul de cuplu ce-l dorim pentru atomul
nostru, care are o prcceste Într-un cimp magnetic uniform. Răspunsul
este: cu un cimp magnetic slab lateral. Aţi putea crede la început că
direcţia acestui cimp magnetic ar trebui să se rotească o dată cu precesia
momentului magnetic, astfel încît să fie întotdeauna perpcndtculară pe
moment, aşa cum este indicată de cimpul B' din figura 35.4, a. Un astfel
de cîmp lucrează foarte bine, dar un cimp orizontal alternativ este
aproape la fel de bun. Dacă avem un mic cîmp orizontal B', care este
intotdeauna în direcţia x (plus sau minus) şi care oscilează cu frecvenţa

8' -:
fi
ciJV:~~(WI} Fig. 35.4. Unghiul de precesie
al unui magnet atomic poate
fi variat de către un cîmp
magnetic orizontal fâcintl
ulghi drept cu u . ca în (a'
sau de r-ătre un cîmp oscilar,t .
, a b ca în (b).

ro", atunci în fiecare semiciclu cuplul asupra momentului magnetic se

inversează, astfel că cîmpul are un efect cumulattv care este aproape tot
atit de efectiv ca şi un cîmp magnetic rotitor. Clasic, atunci ne-am aştepta
ca, dacă avem un CÎmp magnetic oscilant foarte mic, componenta momen-
tului magnetic de-a lungul direcţiei z să se modifice cu o frecvenţă care
J,{ETODA FASCICULULUI MOLECULAR A LUJ RABI
71'

este exact ffip. Clasic, evident, f.,h ar varia continuu, dar in mecanica cuan-
tică componenta z a momentului magnetic nu se poate ajusta incontinuu.
Ea trebuie să sară brusc de la o valoare la alta. Am făcut comparaţia
dintre consecinţele mecanicii clasice şi mecanica cuantică pentru a vă da
oarecare Intelegere a ceea ce s-ar putea să se intimple clasic şi cum este
aceasta legat de ceea ce se întîmplă de fapt în mecanica cuantică. Veţi
observa, incidental, că frecvenţa de rezonanţă prevăzută este aceeaşi în
ambele cazuri.
O remarcă suplimentară: din ceea ce am spus despre mecanica
cuantică, nu există un motiv aparent de ce să nu existe tranziţii la frec-
venţa 2wp ' Se constată că nu este nici un analog clasic al acestui fapt şi,
de asemenea, nu se petrece nici in teoria cuantică - cel puţin nu pentru
metoda particulară de a induce tranziţiile, Ce am descris-o. Cu Un cîmp
magnetic orizontal oscilant, probabilitatea ca o frecvenţă 2wp să producă
un salt de două trepte dintr-o dată este zero. Numai la frecvenţa w" este
probabil să se petreacă tranziţii fie în sus, fie în jos.
Acum sîntem pregătiţi să descriem metoda lui Rabi pentru măsurarea
momentelor magnetice. Vom considera aici numai operaţia pentru atomi
cu un spin de 1/2. în figura 35.5 este arătată o diagramă a aparatului-
Există o incintă fierbinte care produce un flux de atomi neutri, care trece
prin trei magnoţj. Magnetul 1 este exact ca şi cel din figura :15.2 şi are-
un cîmp cu un mare gradient - să spunem cu BBdBz pozitiv. Dacă atomii
au un moment magnetic, ci vor fi deviaţi in jos dacă J~=tl/2, sau În sus
dacă J~=--tl/2 (deoarece pentru electroni Il este îndreptat opus lui J).
Dacă considerăm numai acei atomi care pot trece prin fanta 81> există
două traiectorii posibile, aşa cum e arătat. Atomii cu J,.= +n/2 trebuie
să meargă de-a lungul curbei a pentru a trece prin fantă, iar acei cu

J,.="-tl i2 trebuie să meargă de-a lungul curbei b. Atomii care pornesc

din sobă de-a lungul altor drumuri nu vor trece prin fantă.
Magnetul 2 are un cîmp unifor-m. In această regiune nu există forţe
asupra atomilor: astfel .ei vor trece drept şi vor intra În magnetul 3.
Magnetul 3 este' exact ca magnetul 1, dar cu cimpul inversat, astfel că
 PARAMAGNE1'ISMUL ŞI REZONANŢA MAGNETICA
720

oBJ{Jz are semnul opus. Atomii cu Jz= +1ij2 (spunem cu "spinul in sus"),
care au suferit o apăsare În jos in magnetul 1, primesc o apăsare în sus
in magnetul 3; ei continuă pe drumul a şi merg prin fanta 8 2 la un do-
tector. Atomii cu J%=-nj2 ("cu spinul în jos") suferă de asemenea forţe
opuse în magneţii 1 şi 3 şi merg pe drumul b, care de asemenea ii duce
prin orificiul 8 2 la detector.
Detectorul poate fi făcut in diferite moduri, depinzind de atomii ce
urmează a fi măsuraţi. De exemplu, pentru atomii unui metal alcalin cum
este sodiul, detectorul poate fi un fir subţire, ficrbinc, de tungsten legat
la un rnăsurător sensibil de curent. Cînd atomii de sodiu se depun pc fir,
ei sint evaporati ca ioni Na+, lăsînd un clectron in urmă. Există un curent
din fir proporţional cu numărul atomilor de sodiu ce ajung pe secundă.
In interspaţiul magnetului 2 există un sistem de bobino care produc
un cîmp magnetic orizontal mic B'. Bobinele sînt străbătute de un curent
care oscilează la frecvenţa ro variabilă. Astfel, între polii magnctului 2
există un cîmp magnetic vertical, intens, constant B o şi un cîmp oscilant,
orizontal, slab B'.
Să presupunem acum că frecvenţa ro a cîmpului oscilant este pusă la
ro" - frecvenţa "de precesie" a atomilor în cîmpul B. Cîmpul alternativ
va face ca unii dintre atomii ce trec să aibă tranziţii de la un J~ la altul.
Un atom al cărui spin a fost iniţial "în SUSI' (J z = +11,/2) poate fi Întors "în
[os" (J z =- n/2). Acum, acest atom are direcţia momentului său magnetic
inversat astfel că în magnetul 3 el va simţi o forţă în jos şi se va mişca
de-a lungul drumului a', arătat in figura 35.5. El nu va mai trece prin
fanta 8 2 la detector. La fel, unii dintre atomi ai căror spini erau iniţial
in jos (J z =- n/ 2) vor avea spinii indreptati în sus (Jz= +tlj2) atunci cînd
trec prin magnetul 2. Ei vor merge atunci de-a lungul drumului b" şi nu
vor ajunge la detector.

I
I

~
I
I
I
I
I
I
Fig. 35.6. Curentul de atomi din fasci-
cul descreşte ca (J)-=w p ,

Dacă cimpul oscilant B' are o frecvenţă apreciabil diferită de W p , el

nu va provoca nici n modificare a spinilor şi atomii vor urma drumurile
lor neperturbate la detector. Puteţi vedea astfel că frecvenţa de "precebie"
00,; a~ atomilor în cîmpul B o poate fi găsită variind frecvenţa 00 a cimpului
B pînă se observă o descreştere a curentului de atomi ce ajung la detec- -,
tor. O descreştere în curent va apare atunci cînd 00 este "în rezonanţă" cu
 PARAMAGNETISM\JL SlJBSTANŢELOR MASIVE
721
il
Wp. O reprezentare a curentului din detector ca o functie de Ii.i ar putea
I arăta ca cea din figura 35.6. Cunoscind ffip, putem obţine valoarea g a
acomului.
Astfel de experienţe cu fascicule atomice sau, cum sint numite de
obicei experienţele de rezonanţă cu fascicule "moleculare", sînt moduri
frumoase şi delicate de a măsura proprietăţile magnetice ale obiectelor
atomice. Frecvenţa de rezonanţă Wp poate fi determinată eu o mare pre-
cizie - de fapt, cu o precizie mai mare decît cea cu care putem măsura
cimpul magnetic B o, pe care trebuie să-I cunoaştem pentru a obţine g.

35.4. Paramagnetlsmul substantelor masive

Am dori acum să descriem fenomenul de paramagnetism al substan-

ţelor masive. Să presupunem că avem o substanţă ai cărei atomi au mo-
mente magnetice permanente, de exemplu un cristal oa sulfatul de cupru.
In cristal există ioni de cupru ale căror straturi electronice interne au un
moment unghiular net şi un moment magnetic net. Astfel ioriul de cupru
este un obiect care arc un moment magnetic permanent. Să spunem doar o
vorbă despre atomii care au momente magnetice şi care nu au. Orice atom, ca
sodiul de exemplu, care are un număr impar de electroni, va avea un
moment magnetic. Sodiul are un electron În stratul său necomplet. Acest
electron ii dă atomului un spin şi un moment magnetic. De obicei, însă,
atunci cînd sînt formaţi compuşi, electrorul suplimentari din stratul exte-
rior sint cuplatt Împreună cu .alţi electroni ale căror direcţii ale spinilor
sînt exact opuse, astfel că toate momentele unghiulare şi momentele mag-
netice 'ale electronilor de valenţă, de obicei, se anihtlează. Din această
cauză, în general, moleculele nu au un moment magnetic. Evident, dacă
aveţi Un gm: de atomi de sodiu, nu există o astfel de anihilarei'. De ase-
menea, dacă aveţi ceea ce în chimie este numit Un "radical liber" - un
obiect cu un număr impar de electroni de valcntă - atunci legăturile nu
sînt complet satisfăcute şi există un moment unghiular net.
In cele mai multe substanţe masive există un moment magnetic net
numai dacă sint prezenţi atomi al căror strat interior de electroni nu este
umplut. Atunci poate exista un moment unghiular net şi un moment
magnetic. Astfel de atomi sînt găsiţi printre "elementele de tranziţie"
ale tabloului periodic - de exemplu, crem, mangan, fier, nichel, cobalt,
paladtu şi platină sînt elemente de acest tip. De asemenea, toate elemcn-
tele de pămînturi rare au strate interne necompletc şi momente magnetice
permanente. Există cîteva alte corpuri ciudate care se întîmplă de a<;e-
menea să aibă momente magnetice, cum este oxigenul lichid, dar vom
lăsa catedrei de chimie să explice motivul.
Să presupunem acum că avem o cutie plină cu atomi sau molecule
cu momente permanente - să spunem un gaz, sau un lichid sau un cristal.

1) De obicei vapori] .de Na sint cel mai adesea moncatomict, deşi extstă de
asemenea unele molecule de Na2'
46 - Fizka m<>dernă voI. rL.
 PARAMAGNETISMUL ŞI REZONANTA MAGNETICA
722

Am dori să ştim ce se întîmplă dacă aplicăm un cîmp magnetic extern.

In absenţa cîmpului magnetic, atomii sint loviţi incoace şi .încolo de
mişcările termice, iar momentele sint Indreptate in toate direcţiile. Dar
atunci cind există un cîmp magnetic, el acţionează pentru alinierea mici-
lor maanett: atunci există mai multe momente indreptate de-a lungul
cîmpului. Materialul este magnettzat.
Definim magnetizarea M a unui material ca momentul magnetic net
pe unitatea de volum, prin care înţelegem suma vectorială a tuturor mo-
mentelor magnetice atomice într-o unitate de volum. Dacă există N atomi
pe unitatea de volum şi momentul lor mediu este < p.> ffl' atunci M
poate fi scris ca N Inmultit cu momentul atomic mediu
(35.8)
Definiţia lui M corespunde definiţiei polarizării electrice P a capitolu-
lui 10.
Teoria clasică a paramagneusmulul este exact ca şi cea a constantei
dtelectnce ce v-am arătat-o in capitolul Ll . Se presupunem că fiecare dintre
atomi are un moment magnetic IJ, care are intotdeauna aceeaşi mărime,
dar care poate fi indreptat în orice direcţie. într-un cimp B, energia mag-
netică este ~WB= IlBcos e, unde e este unghiul dintre moment şi cîmp.
Din mecanică statistică, probabilitatea relativă de a avea orice unghi este
e -energlefkr, astfel că unghiurile vecine de zero sint mult mai proba-
bile decit unghiurile vecine eu n. Procedind exact cum am făcut in pa-
ragraful 11.3, găsim că pentru cîmpuri magnetice mici M este indreptat
paralel cu B şi are mărimea
M=NfL' B• (35.9)
3kT

[Vezi ecuaţia (11.20)]. Această formulă aproximativă este corectă numai

pentru I1B/kT mult mai mic decît unu.
Găsim că magnetizarea indueă - momentul magnetic pe unitatea de
volum ~ este proporţională cu cîmpul magnetic. Acesta este fenomenul de
paramagnetism. Veţi vedea că efectul este mai intens la temperaturi mai
joase şi mai slab la temperaturi mai Înalte. Cind aplicăm un cîmp asupra
unei substanţe, el dezvoltă, pentru cîmpuri mici, un moment magnetic
proporţional cu cîmpul. Raportul lui M la B (pentru cîmpuri mici) este
numit susceptibUitate magnetică.
Dorim acum să analizăm paramagnetismul din punctul de vedere
al. mecanicii cuantice. Luăm mai Întîi cazul unui atom cu un spin de 1,-:2.
In absenţa unui cîmp magnetic atomii au o oarecare energic dar Într-un
Cimp magnetic există două energii posibile, una pentru fiecare valoare a lui
J~. Pentru J~= +1i/2, energia este modificată de cimpul magnetic prin can-
titatea
(35.10)
 PARAMAGNETISMlJL SUBSTANŢELOR MASIVE 723

(Variaţia de energie liU este pozitivă pentru un atom deoarece sarcina

electronului este negativă.) Pentru J:;=-n/2, energia este modificată prin
cantitatea

(35.11)

I Pentru a economisi scrierea,

atunci
să punem

~o=g (~:)'i; (35.12)

1 .4U=±l-IoB. (35.13)
Semnificaţia lui ,ilo este clară: - 1-10 este componenta z a momentului
\ magnetic in cazul spinului in sus, şi + 1-10 este componenta z a momentu-
lui magnetic în cazul spinului în jos.
Mecanica statistică ne spune acum că probabilitatea ca un atom să
fie Într-o stare sau În alta este proporţională CU
e-(energ{a sldrii}lkT.

In absenţacimpului magnetic, cele două stări au 'aceeaşi energie; astfel

atunci cind există echilibru intr-un cimp magnetic, probabilităţile sînt
proporţionale cu

-!J.UlkT
e . (35.14)
Numărul de atomi pc unitatea de volum cu spinii in sus este
Ns=ae-~oE/kl (35.15)
şi numărul cu spinii in jos este
N
j=ae
+11
o
E/kl
• (35.16)

Constanta a trebuie să
fie astfel determinată încît
Ns+Ni=N (35.17)
numărul total de atomi pe unitatea de volum. Obţinem astfel că

N
a (35.18)
e +1l/J1k T + e- llo li / k T

Noi sintem interesaţi in momentul magnetic mediu de-a lungul axei z.

Atomii cu spinul în sus vor contribui cu un moment -IlO, iar acei cu
spinii in jos vor avea un moment de + 1-10; astfel momentul mediu este
<~)m NS<-!J.o)~Nj{+!J."). (35.19)

,.,.
 PARAMAGNETISMUL ŞI REZONANŢA MAGNETICA
724

Momentul magnetic pc unitatea de volum M este atunci N < J.l > "'.
Folosind ecuaţiile (35.15), (35.16) şi (35.17), obţinem

(35.20)

Aceasta este formula cuantică pentru M, pentru atomi cu j=lf2. Inci-

dentel, această formulă poate fi de 'asemenea scrisă oarecum mai concis
in funcţie de tangenta htperboltcă.

M=Nll th~. (35.21)

o kT

o reprezentare a lui M oa o funcţie de B este dată in figura 35.7.

Atunci cind B devine foarte mare, tangenta hiperbolică se apropie de 1
şi M Se apropie de valoarea limită N ,Uo- Astfel, la cîmpuri intense mag-
netizarea devine saturată. Putem vedea de ce se petrece aceasta; la cîm-
puri destul de intense toate momentele sint aliniate în aceeaşi direcţie. Cu
alte cuvinte, ele sint toate stări au spinul în jos şi fieoare atom contribuie
cu momentul !io.
In cele mai normale cazuri - să spunem, pentru momente tipice,
tempereturl ale camerti şi cîmpurile ce se pot obţine în mod normal (cam
10000 gauss) - raportul floB/kT este aproximativ 0,02. Trebuie să si'
meargă la temperaturi foarte coborita pentru a se observa saturaţie. La
tempcraturi normele, putem înlocui de obicei pe thx prin x, Şi scriem

M~-·
Ni'lB (35.22)
kT

N
Np, --+--::;.;-~-­
I
I
I

a 2
)lBltT
J , Fig. 35.7. Variaţia magnetfzâr-It para mas-
netice cu intensitatea cîmpului magnetic B.

Exact cum am văzut in teoria clasică, M este proporţional cu B. De

fapt, formula este 'aproape exact aceeaşi, exceptînd faptul că se pare să
lipsească un factor de 1/3. Dar, totuşi, trebuie să-I legăm pe Ilo din
formula noastră cuantică cu Il" ce apare în rezultatele clasice (ecuaţia
(35.9».
RACIREA PRIN DEMAGNETIZARE ADIABATICA
725

În formula clasică, ceea ce apare este ţ.t2=Jl..p, pătratul vectorului

moment magnetic, sau

(35.23)

Am accentuat în ultimul capitol că puteţi obţine foarte probabil răspunsul

corect dintr-un calcul clasic, înlocuind J-J prin j(j+l)/V. In exemplul
nostru particular, avem j=1/2, deci

i0+1)n2 =~n2.
4
Inlocuind aceasta pentru J.J in ecuaţia (35.23), obţinem

WIl= (g ~r3::'
sau, în funcţie de 1-10, definit in ecuaţia (35.12), obţinem

'u"1l=3~
Inlocuind aceasta pentru ţ.t2 în formula clasică, ecuaţia (35.9), reproduce
intr-adevar formula clasică corectă (ecuaţia (35.22)).
Teoria cuantică a peramagnetismului este uşor generalizată la atomi
de orice spin j. Magnetizarea la cîmp slab este

M=N 2 fU 1) + p.~B (35.24)

9 3 kT
Unde
(35.25)

este o combinaţie de constante cu dimensiunile unui moment magnetic.

Cei mai mulţi atomi au momente apropiate aproximativ de această
mărime. Momentul acesta este numit magnetonul lui Bohr. Momentul
magnetic de spin al electronului este aproape exact un magneton al
lui Bohr.

35.5. Răcirea prin demagnetizare adiabatică

Există o aplicaţie specială foarte interesantă a paramagnetfsmului.

La temperaturi foarte joase este posibil a se-alinia magneţii atomici în-
tr-Un. cimp intens. Este posibil apoi să se ajungă la temperaturi extrem
de coborîte printr-un ,proces numit demagnetizare adiabatică. PU~eŢl1 lua
o sare paramagnetică (de exemplu, una ce conţine un nurnărjde atomi
de pămînturi rare ca azctat de prascodin amoniacal), şi începem prin a
 PARAMAGNETlSMUL ŞI REZONANŢA MAGNETICA
726

o răci cu heliu lichid pină la unu-două grade absolute, Într-un cîmp

magnetic intens. Atunci factorul llBlkT este mai mare decît 1 - mai
aproape de 2 sau 3. Oei mai mulţi spini sint aliniaţi şi magnetizarea este
aproape saturată. Să spunem, pentru a uşura lucrurile, că cimpul este
foarte intens, iar temperatura foarte coborîtă, astfel că aproape toţi atomii
sint alintaţi. Apoi, izolaţi termic sarea (să spunem, prin îndepărtarea heliu-
lui lichid şi lăsînd un vid inaintat) şi întrerupeţi cimpul magnetic. Tem-
peratura sării coboară.
Dacăacum aţi intrerupe cîmpul brusc, agitaţia atomilor in reţeaua
cristalinăar dezalinia gradual toţi spinii. Unii dintre ei ar fi in sus, alţii
in jos. Dar dacă nu există cîmp (şi neglijind Interactîile dintre magneţii
atomici, ceea ce V'a produce numai o eroare mică), nu este nevoie de
energie pentru a răsuci magneţii atomlci. Ei ar putea să-şi împrăştie
haotic spinii fără nici o modificare de energie şi, prin urmare, fără nici
o modificare de temperatură.
Să presupunem, însă, că în timp ce magnettl atomici sînt rotiţt repede
de mişcarea termică există totuşi prezent un oarecare cîmp magnetic.
Atunci este nevoie de oarecare lucru pentru a-i roti repede in sens opus
cimpului - ei trebuie să efectueze lucru împotriva cîmpului. ACesta ia
energie de la mişcările termice şi coboară temperatura. Astfel dacă
cîmpul magnetic intens nu este îndepărtat prea repede, temperatura sării
va descreşte - ea este răcită prin demagnetlzare. Din punct de vedere
cuantic, atunci cind cîmpul este intens, toţi atomii sînt în starea cea mai
coborîtă, deoarece diferenţa de energie necesară pentru a trece in starea
superioară este imposibil de mare. Dar pe măsură ce cîmpul slăbeşte
devine din ce în ce mai probabil ca fluctuaţiile termice să facă un atom
să treaacă în starea superioară. Cînd se întîmplă aceasta, atomul absoarbe
energia âU = !loB. Astfel, dacă cîmpul este intrerupt încet, tranziţiile
magnetice pot prelua destulă energie din vibraţiile termice ale cristalului.
răcindu-l. In acest mod este posibil să se meargă de la o temperatură de
cîteva grade absolute în jos la o temperatură de cîteva miimi dintr-un
grad.
Aţi dori să produceti temperaturi mai cobortte decît atît? Se constată
că natura a furnizat o cale. Am menţionat deja că există de asemenea
momente magnetice pentru nuclee-le atomice. Formulele noastre pentru
paramagnetism merg la fel de bine pentru nuclee, exceptînd faptul că
momentele nucleelor sint de aproximativ o mie de ori mai mici. (Ele sint
de ordinul de mărime al lui qn/2'1T1.p, unde mI' este masa protonului, ast-
fel ele sînt mai mici cu raportul maselor electronuluf şi protonului.) Cu
astfel de momente magnetice, chtar şi la temperatura de 2°K, factorul
IlBjkT este de numai cîteva miimi. Dar dacă folosim procesul de de-
magnetizare paramagnettcă pentru a ajunge jos la o temperatură de
cîteva miimi de grad, IlBjkT devine un număr vecin lui 1 - la aceste
temperatură coborîte putem începe să saturăm momentele nucleare.
Acesta este mare noroc, deoarece putem folosi apoi demagnetizarea adie-
REZONANŢA MAGNETiCA NUCLEARĂ

bancă a magnetismului nuclear pentru a atinge temperatun încă mai

ooborite. Astfel este posibil să se efectueze două etape de răcire magne-
tică. Mai intîi, folosim dcmagnettzarea adiabatică a ionilor- paramagnettct
pentru a atinge cîteva miimi de grad. Apoi folosim sarea pararnagnctăcă
rece pentru a răci un material care are un magnetism nuclear intens. In
sfîrşit, îndepărtăm cimpul magnetic de la acest material, temperatura sa
va coborî la aproximativ o milionime de grad absolut - dacă am făcut
totul foarte atenţi.

35.6. Rezonanta magnetică nucleară

Am spus că paramagnetlsmul atomic este foarte mic şi că magnetts-

mul nuclear este chiar de o mie de ori mai mic. Totuşi este relativ uşor
să se observe magnetîsmul nuclear prin fenomenul de "rezonanţă magne-
tică nucleară", Să presupunem că luăm o substanţă ca apa, in care toţi
spinii electronici se echilibrează exact, astfel că momentul lor magnetic
net este zero. Moleculele vor avea totuşi un moment magnetic foarte,
foarte mic datont momentului magnetic nuclear al nucleelor de hidrogen.
Să presupunem că punem un mic eşantion de apă într-un cîmp magne-
tic B. Deoarece protonii (hidrogenului) au un spin de 1/2, ei vor avea două
stări de energie posibile. Dacă apa este în echilibru termic, vor exista
ceva mai mulţi protoni în stările mai joase de energie - cu momentele
lor indreptate paralel cu cîmpul. Există un moment magnetic mic pe
unitatea de volum. Deoarece momentul protonului este de numai aproxi-
mativ o miime din momentul atomic, magnctizarea care se comportă ca
ţJ.2 _ folosind ecuaţia (35.22) - este de numai o mtlionlmc elin para-
magnetismul atomic tipic. (Din această cauză trebuie să luăm o substanţă
fără magnetismatomic). Dacă calculaţi, diferenţa dintre numărul de Pt">
toni cu spinii în sus şi cei cu spinii în jos este de numai o milionime din
numărul total, astfel că efectul este într-adevăr foarte mic! El poate fi
totuşi observat, însă in modul următor.
Să presupunem că înconjurăm eşantionul de apă cu o mică bobină,
care produce un cîmp magnetic mic orizontal oscilant. Dacă cimpul osci-
lează la frecvenţa 0Jp, el va induce tranziţii intre două stări de energie
- exact cum am descris pentru experienţa lui Rabi în paragraful 35.3.
Atunci cind un proton trece dintr-o stare de energie înaltă în una de
energie joasă, el va elibera energia uzB, care, aşa cum am văzut, este
egală cu~. Dacă el trece din starea de energie mai joasă în cea
superioară el va absorbi energia Mlp de la bobină. Deoarece sînt ceva
mati mulţd protoni în starea mai joasă decit în cea mai ridicată va
exista o absorbtie netă de energie din bobină. Deşi efectul este foarte
mic, mica absorbţie de energie poate fi văzută cu un arnplificator-electro-
ntc sensibil.
 PARAMAGNETISMUL ŞI REZQNANŢA MAGNETICA
728

Exact ca in experimentul cu Iasciculul molecular al lui Rabi, absorb-

ţia de energie va fi văzută numai atunci cind cimpul cscilant este în
rezonanţă, adică, atunci cind

W=ffip=g (-'iL)
2m,
B.

Adesea este mai convenabil să se caute rezonanta variindu-l pe B şi

menţinăndu-I pe ro fixat. Absorbţia de energie va apare evident atunci
cînd
B=
,q.
2m p ro.

Un aparat tipic de rezonanţă magnetică nucleară este arătat in fi-

gura 35.8. Un oscilator de înaltă frecventă acţionează asupra unei bobinc
mici aşezate între polii unui electromagnet mare. Două bobine mici auxi-
liare aşezate in jurul capetelor polilor sint acţionate cu un curent de 60
de cicli, astfel încît cimpul magnetic oscilează in jurul valorii sale medii
cu o cantitate foarte mică. Ca un exemplu, să spunem că curentul prin-
cipal al magnetului este pus să dea un cîmp de fi 000 gauss, iar bobinele
auxiliare produc o variatie de ± 1 gauss in jurul acestet valori. Dacă

:.......,'I+----fo'"
:-f++-.....--jo.E:derior
P,erdere
,semnal

Fig. 35.6. Aparat de rezonanţă magne-

tică nucleară.

oscilatorul este pus la 21.2 megacicli pe secundă, el va fi atunci la rezo-

nacţa protonului de fiecare dată cind cimpul trece prin valoarea de
5000 de gauss (folosind ecuaţia (34.13) cu g=5,58 pentru proton).
Circuitul osctlatorulut este aranjat să dea un semnal de Ieşire supli-
mentar proporţional cu orice variaţie in puterea ce este absorbită de la
 REZONANŢA MAGNETICA NUCLEARA

oscilator. Acest semnal este aplicat la amplificatorul de deflectie verticală

al unui osciloscop. Parcurgerea orizontală a osciloscopului este efectuată
o dată pentru fiecare ciclu al frecvenţei de "oscilaţie" a cîmpului. (Mai
obişnuit, deflecţia orizontală este făcută să fie proporţională cu cîmpul
"oscilant").
Inainte ca eşantionul de apă să fie aşezat in interiorul bobtnct de
înaltă frecvenţă, puterea extrasă din oscflator are o valoare oarecare.
(Ea nu se modifică cu cimpul magnettc.) Atunci însă, cînd o mică sticlă de
I ~ apă este aşezată în bobină, apare un semnal pc asciloseop, aşa cum e
arătat in figură. Vedem o reprezentare a puterii ce este absorbuă prin
răsucirea protonilor!
In practică este dificil a şti cum să se pună magnetul principal la
exact 5 000 gauss. Ceea ce se face este ajustarea curentului magnetulut
principal pînă ce apare semnalul de rezonanţă pe osctloscop. Se constată
că acesta este modul cel mai convenabil de a efectua o măsurare exactă
a cimpului magnetic. Evident, o dată cineva a trebuit să măsoare exact
cimpul magnetic şi frecvenţa pentru a determina valoarea 9 a protcnului.
Dar acum, o dată ce aceasta s-a făcut, un aparat de rezonanţă protonică
cum este cel din figură poate fi folosit ca un .anagnetometru de rezonanţă
protonică'' .
Ar trebui să spunem un cuvînt despre alura semnalului. Dacă am
face să oscileze cîmpul magnetic foarte incet, ne-am aştepta să vedem o
curbă normală de rezonanţă. Absorbţia de energie ar avea un maximum
cind (l)" ar ajunge exact la frecvenţa oscljatorului. Va exista o oarecare
absorbţie la frecvenţe vecine deoarece nu toţi protonti se află exact în
acelaşi cîmp ~ şi cîmpuri diferite înseamnă frecvenţe rezonante puţin
diferite.
Ne-am putea întreba întîmplător, dacă la frecvenţa de rezonanţă ar
trebui să vedem in general vreun semnal. Nu ar trebui cumva să ne
aşteptăm ca cîmpul de înaltă frecvenţă să egaleze populaţia celor două
stări - astfel că nu ar trebui să existe semnal, exceptînd momentul în
care este introdusă apa? Nu chiar, deoarece deşi noi tindem să egalizăm
populaţiile, mişcările termice la rindul lor tind să păstreze raportul co-
respunzător ternperaturti T. Dacă sintem la rezonanţă puterea ce este
absorbită de nuclee este exact cea pierdută pentru mişcările termice.
Există, însă, un "contact termic" relativ mic între momentele magnetice
ale protonulut şi mişcările atomice. Protonii sînt relativ izolaţi în cen-
trul dlstributitlor electronice. Astfel, in apa. pură, semnalul de rezonanţă
este, de fapt, in mod obişnuit prea mic pentru a putea fi văzut. Pentru
a creşte absorbţia, este necesar să se crească "contactul termic". Aceasta
se face de obicei prin adăugarea de puţin oxid de fier la apă. Atomii de
fier sînt ca nişte mici magneţi, atunci cînd se agttă in dansul lor termic,
ei produc mici cimpuri magnetice variabile acolo unde se află protonii.
Aceste cîmpuri variabile "cuplează" magneţtt protonilor la vibraţiile ato-
mice şi tind să stabilească echilibru termic. Prin această "cuplare" pro-
 PARAMAGNETISMUL ŞI REZONANŢA MAGNETICA
730

tonii din stările de energie mai Înalte pot să-şi piardă energia astfel că
ei sint din nou capabili să absoarbă energie de la oscilator.
In practică, semnalul de ieşire al unui eparat de rezonanţă nucleară
nu arată ca o curbă normală de rezonanţă. Este de obicei un semnal mai
complicat cu oscflatii - cum este cel desenat În figură. Astfel de alun'
de semnal apar din cauza cîmpurilor variabile. Explicaţia ar trebui să fie
dată in funcţie de mecanica cuantică, dar se poate arăta că in astfel de
experimente ideile clasice de momente cu preccsie dau intotdeauna răspun­
sul corect. Clasic, am spune că atunct cind ajungem la rezonanţă incepem
să acţionăm asupra unui număr de megneţt nuclear! ce au precesia in
mod sincron. Procedtnd astfel, îi facem să aibă o precesie împreună.
Aceşti magneti nuclcari, ce se rotesc toţi împreună, vor stabili o forţă
electromotrice indusă în bobina oscilatoare la frecvenţa ooP' Dar, deoarece
cimpul magnetic este crescător în timp, frecvenţa de precesie creşte şi ea,
iar voltajul indus este curind la o frecvenţă puţin mai mare decit frec-
venţa osciletoruluf. Atunci cind t.e.m. indusă ajunge alternativ in fază şi
in opoziţie de fază cu oscîlatorul, puterea "absorbită" devine alternativ
pozitivă şi negativă. Astfel, pe osciloscop vedem frecvenţa bătău dintre
frecvenţa protonului şi cea a oscilatorului. Deoarece nu toate frecvenţele
protcnilor sînt identice (diferiţi protoni sînt în cîmpuri puţin diferite) şi
probabil de asemenea din cauza perturbatiei datorită oxidului de fier din
apă, momentele libere cu precesie ajung repede dcfazate şi semnalele de
bătaie dispar.
Aceste fenomene de rezonanţă magnetică au fost folosite în mai
multe moduri ca mijloace de a afla lucruri noi despre materie - in spe-
cial în chimie şi în fizica nucleară. Nu este necesar să spunem că valo-
rile numerice ale momentelor magnetice ale nucleelor ne spun ceva despre
structura lor. In chimie s-au înţeles multe lucruri din structurile (sau
formele) reacnantejor. Din cauza cîmpurilor magnetice produse de nucleele
învecinate, poziţia exactă a rczonanţet nucleare este oarecum deplasată,
depinzînd de împrejurtmea în care se găseşte orice nucleu particular.
Măsurarea acestor deplasări ajută să determinăm ce atomi sînt vecini unii
cu alţii şi să eluctdăm detaliile structurii moleculelor. La fel de impor-
tantă este rezonanta electronică de spin a radicalilor liberi. Deşi nu sînt
prezenţi într-o foarte mare cantitate la echilibru, astfel de radicali con-
stituie adesea stări intermediare ale reacţiilor chimice. O măsurare a unei
rezonanţe electronice de spin este un test delicat pentru prezenţa radi-
calilor liberi şi este adesea cheia la Intelegerea mecanismului unor reacţii
chimice.
i
•

36. Feromagnetismul

r'36), Curenţii de magnetizare

In acest capitol vom discuta despre unele substanţe în care efectul

net al momentelor magnetice în substanţă este cu mult mai mare decit
În cazul paramagnctismului sau diamagnetismului. Fenomenul este numit
jeromagnetism. In substanţe paramagnetice şi diamagnettce momentele
magnetice induse sint de obicei atît de slabe Încît nu trebuie să ne pre-
ocupăm de cîmpurile suplimentare produse de momentele magnetice.
Pentru substanţe feromagnetice, însă, momentele magnetice induse de
cimpurile aplicate sînt enorme şi au un efect mare asupra cîmpurilor
însăşi. De fapt, momentele induse sînt atît de intense încît ele sint adesea
efecte dominante in producerea cîmpurilor observate. Astfel unul dintre
lucrurile de care va trebui să ne preocupăm este teoria matematică a mo-
mentelor magnetice induse mari. Aceasta este, evident, doar o problemă
tehnică. Problema reală este, de ce sint momentele magnetice atit de
intense - cum se petrece acest lucru? Noi vom ajunge la această pro-
blemă in curind.
Găsirea cîmpurilor magnetice ale substanţelor feromagnetlce este
oarecum asemănătoare cu problema găsirii cîmpului electrostatic in pre-
zenţa dielectricilor; Vă veţi reaminti că intii am descris proprietăţile in-
terne ale dielectricului in funcţie de un cimp vectorial P, momentul dipo-
Iar pe unitatea de volum. Apoi am stabilit că efectele acestei polarizaţii
sint echivalente cu o densitate de sarcină Ppol dată de divergenţa lui P
(36.1)
Sarcina totală in orice situaţie poate fi scrisă ca suma acestei sarcini de
pclartzatfe, cu toate celelalte sarcini, a căror densitate o scrtcmu qalte.
Atunci ecuaţia lui Maxwell care leagă divergenţa lui E de densitatea de
Sarcină, devine

l) Dacă toate "celelalte" sarcini ar fi pe conductori, qaUe ar fi aceleaşi ca şi

ql/ber din capitolul 10.
 FEROMAGNETrSMUL
732

\1oE=..f..=PPOl+Palie
t!o ee

sau
\].E=- v·p + Pafte.
fa 100

Putem apoi scoate partea de polartzatie a sarcinii şi să o trecem în cea-

laltă
parte a ecuatiet, pentru a obţine noua lege
v .(toE+ P) = (Jalte- (36.2)

Noua lege spune că divergenţa cantităţii (f-(lE+P) este egală cu densitatea

celorlalte sarcini.
Aşezarea lui E şi P împreună, ca în ecuaţia (36.2), este, evident, utilă
numai dacă cunoaştem o oarecare relaţie Între ele. Am văzut că teoria
care Leagă momentul dipoler electric indus de cimp a fost o afacere relativ
complicată şi poate fi aplicată doar la unele situaţii relativ simple şi chiar
atunci doar ca o aproximaţie. Am dori să vă reamintim una dintre ideile
aproximative ce le-am folosit. Pentru a găsi momentul dipolar indus al
unui atom în interiorul unui dielectric, este necesar să cunoaştem cimpul
electric ce acţionează asupra etomulut individual. Am făcut aproximaţia
- care nu este prea proastă în multe cazuri - că cimpul asupra ato-
mului este. acelaşi cu cel care ar fi în centrul unui orificiu mic ce ar
rămîne dacă am scoate atomul (păstr-înd momentele dipolare ale tuturor
atomilor vecini neschimbate). Vă veţi reaminti de asemenea că intensi-
tatea cîmpului electric într-un orificiu într-un dielectric polarizat depinde
de forma orificiului. Rezumăm rezultatele noastre anterioare în figura 36.1.
Pentru un orificiu subţire, în formă de disc perpendicular pe polarizaţie,
cîmpul electric în orificiu este dat de

ceea ce am arătat folosind legea lui Gauss. Pe de altă parte, într-o cres-
tătură în formă de ac, paralelă cu polarizaţia, am arătat - folosind faptul
că rotorul lui E este zero - că intensităţile cîmpurilor electrice în inte-
riorul şi în exteriorul crestăturtt sînt aceleaşi. In sfîrşit, am găsit că pentru
un orificiu sferic cîmpul electric era egal cu cîmpul electric în crestătură
la care se adaugă o treime din raportul dintre P şi ro

Eorificlu= Edtelect,ic+
,
! =.! (orificiu sferic).
'.
(36.3)

Acesta a fost cimpul ce l-am folosit atunci cind ne-am gindit la ceea ce
se intîmplă unui atom in interiorul unui dielectric polarizat.
I
~ ...
>
CURENŢII DE MAGNETIZARE

Trebuie să discutăm acum analogul tuturor acestora pentru cazul

magnetismulut. Un mod simplu şi direct de a face aceasta este de a spune
că M, momentul magnetic al uniţăţii de volum, este tocmai ca şi P, mo-
mentul electric dipolar pe unitatea de volum şi că, prin urmare, divergenţa
lui M cu semn schimbat este echivalentă cu o "densitate de sarcină mag-
netică" Pm - indiferent ce poate însemna aceasta. Necazul este, evident,
că nu există nici un astfel de lucru cum este o "sarcină magnetică", în
733

Fig. 36.1. Cimpul electric într-o cavitate din-

tr-un dielectric depinde de forma cavităţii.

lumea fizică. După cum ştiţi, divergenţa lui B este întotdeauna zero. Dar
aceasta nu ne împiedică să facem o analogie artificială şi să scriem
\7.M~-'m (36.4)
unde trebuie Inteles că p". este pur matematic. Am putea face atunci o
analogie completă cu cazul electrostatic şi am putea folosi toate ecuaţiile
noastre vechi din electrostattcă. Oamenii au procedat adesea cam in acest
fel. De fapt, istoric, oamenii au crezut chiar că analogia era corectă. Ei
au crezut că mărimea pm reprezenta densitatea de "poli megnettct''. In
734 FEROMAGNETISMUL

zilele noastre, însă, ştim că

magnetlzarea substantelor provine din curenţi
oare circulă în interiorul atomtlcr -fie de la spinii electronllor, fie de le
mişcarea electronflor în atom. Dintr-un punct de vedere fizic este deci
mai frumos să descriem lucrurile realist in funcţie de curenţi atomici ,
decit în funcţie de o densitate a unor "poli magnetici'' mitici. Incidental,
aceşti curenţi sînt uneori numiţi curenţi .nmpertci", deoarece Ampere a
fost primul care a sugerat că magnetismul materiei provine din curenţi
etomici.
Densitatea microscoptcă reală de curent in materia magnetizată este,
evident, foarte complicată. Valoarea ci depinde de locul pe care îl ana-
Iizaţi în atom - ea este in unele locuri mare, iar În altele este mică; ea
este îndreptată într-un mod Într-o parte a atomului şi În modul opus
Într-altă parte (exact cum cimpul electric microscopic variază enorm in
interiorul unui dielectric). In multe probleme practice, însă, sîntem inte-
resaţi numai de cimpurile din exteriorul substanţei sau de cimpul magne-
tic mediu in interiorul materiei - unde noi înţelegem o medie luată pc
mulţi, mulţi atomi. Numai pentru astfel de probleme macroscopice este
convenabil să descriem starea magnetică a materiei in funcţie de M,
momentul dipolar mediu pe unitatea de volum. Ceea ce dorim să arătăm
acum este că intr-adevăr curenţii atomici ai materiei megnetizate pot da
naştere la unii curenţi de scară-mare, care sint legaţi de M.
Ceea ce vom face, atunci, este de a separa densitatea de curent j
- care este sursa reală a cimpurilor magnetice - În diferite părţi: o
parte pentru a descrie curenţii magnetilor atormci şi celelalte părţi pentru
a descrie alţi curenţi ce pot exista. De obicei, cel mai convenabil este să
se separe curenţii in trei părţi. In capitolul 32 am făcut o distincţie intre
curenţii care curg liber in conductori şt alţii care se datorează mişcărilor
oscilante ale sarcinilor legate in dielcctrici. In paragraful 32.2 am scris
j = jrol + j~lfi
unde jpol a reprezentat curenţii proveniţi din mişcarea sarcinilor legate în
dielectrici, iar ialţi îngloba toţi ceilalţi curenţi. Dorim acum să mergem
mai departe. Dorim să separăm jaltl într-o parte jmag, care descrie curenţii
medii în interiorul substanţelor magnetizate şi un termen suplimentar pe
care îl putem numi ic(md pentru tot ceea ce a rămas. Ultimul termen se va
referi in general la curenţi in conductori, dar el poate include de aseme-
nea alţi curenţi - de exemplu curenţii generaţi de sarcini care se mişcă
liber in vid. Vom scrie deci pentru densitatea totală de curent
(36.5)

Evident acest curent total apare in ecuaţia lui Maxwell pentru rotorul
lui B

(36.6)
CURENŢII DE MAGNETIZARE
'i'35

Trebuie să legăm curentul jmag de vectorul de magnetizarc M. Pentru

a vedea Încotro mergem, vă vom spune că rezultatul urmează să fie
j_~VXM. (36.7)
Dacă ne este dat vectorul de magnetizaro M pretutindeni într-o sub-
stanţă magnetică, densitatea curentului este dată de rotorul lui M. Să ve-
dem dacă putem înţelege de ce stau lucrurile astfel.
Să luăm mai întîi cazul unei vergcle cilindrice care are o magnetixarc
uniformă paralelă cu axa ei. Fizic, ştim că o astfel de magnetizare uni-

Fig. 36.2. Diagrama schematică a cu-

renţilor atomicivăzută Într-o secţiune
transver-sală a unei vergele de fier
magnetizată în direcţia z,

formă înseamnă de fapt o densitate uniformă de curenţi atornici pretutin-

deni în interiorul substanţei. Să presupunem că încercăm să ne imaginăm
cum se arată curenţii reali într-o secţiune transverselă a substanţei. Ne-am
aştepta să vedem curenţi de genul celor arătaţi în figura 36,2. Fiecare
curent atomic se învîrteşte mereu într-un cerc mic, cu toţi curenţii circu-
lind în acelaşi sens. Care este acum curentul efeetival unui astfel de
obiect? In cea mai mare parte a barci nu există efecte deloc, deoarece
in imediata vecinătate a fiecărui curent există un alt curent ce circulă în
sens opus. Dacă ne imaginăm o suprafaţă mică - dar totuşi una ceva mai
mare decît cea a unui singur atom - cum este indicată in figura 36.2
prin linia AS, curentul net printr-o astfel de suprafaţă este zero. Nu
există curent net niciunde în interiorul substanţei. Observaţi, însă, că la
suprafaţa exterioară a substanţei există curenţi atomici , ce nu sînt anihi-
laţi de curenţii vecini care să circule in sens opus. La suprafaţă există un
curent net care merge Întotdeauna în acelaşi sens în jurul vergelci. Vedeţi
acum de ce am spus mai înainte că o vergea uniform magnetizată este
echivalentă cu un solenoid lung prin care trece un curent electric.
Cum concordă acest punct de vedere cu ecuaţia (36.7)? Mai intii, în
interiorul substanţei magnetlzarea M este constantă. Astfel, toate deri-
vatele sale sînt nule. Aceasta concordă cu imaginea noastră geometrică.
La suprafaţă, însă, M nu este de fapt constant - este constant pînă la
736 FEROMAGNETISMUL

margine şi apoi scade brusc la zero. Astfel, chiar la supretată există gra-
clienţi
oolcsall oare, conform ecuaţlei (36.7), vor da naştere la o densitate
de curent mare. Să presupunem că ne uităm la ceea ce se petrece în
vecinătatea punctului C în figura 36.2. Luind direcţiile x şi y ca in figură,
magnettzarea M este în direcţia z, Scriind componentele ccuaţiei (36.7),
avem

aM, ().)
ay-= mag>l>
_ aM
ax z =(j·m""i...
..... (36.8)

In punctul e, derivata fJMJay este zero, dar fJMz/ax este mare şi pozitivă.
Ecuaţia (36.7) spune că există o densitate de curent mare în direcţia y
negativ. Aceasta concordă cu reprezentarea noastră a unui curent super-
ficial care circulă in juru1 barci.
Dorim să găsim acum densitatea de curent pentru un oaz mai com-
plicat in care magnettzarea variază de la punct la punct într-o substanţă.
Este uşor de văzut calitativ că dacă magnetizarea este diferită în două
regiuni vecine, nu va fi o anihilare perfectă a curenţilor astfel că va exista
un curent net în volumul substanţei. Acesta este efectul pe care dorim
să-I calculăm cantitativ.

c
p

1
I
...................... L _

Ariasuprufete;A
Fi~. 36.3. Momentul dlpo- Fig. 36.4. Un mic bloc magnetizat este
Iar- ,.. al unei bucle de cu- echivalent cu un curent superficial.
rent este IA.

Mai Întîi trebuie să reamintim rezultatele peragrafulut 14.5, că un

curent cir-culant 1 are un moment magnetic Il dat de
u =IA (36.9)
unde A este ada buclei de curent (vezi fig. 36.3). Să considerăm acum
un mic bloc rectengular in interiorul unei substanţe magnettzante, aşa
cum e schiţat in figura 36.4. Luăm blocul atit de mic, încît putem consi-
dera că megnettzarea este uniformă în interiorul său. Dacă acest bloc arc
.
CURENŢII DE MAGNETIZARE

O magnettzare M z În direcţia z, efectul net va fi acelaşi ca al unui curent

superficial ce merge În jur prin feţele verticale, aşa cum e arătat. Putem
găsi mărimea acestor curenţi din ecuaţia (36.9). Momentul magnetic total
al blocului este egal cu magnctizarea înmulţită cu volumul
Jl=Mz(abc)
de unde obţinem (reamintind că aria buclei este ac)
I=M zb.
Cu alte cuvinte, curentul pe unitatea de lungime (vertical) pe fiecare
dintre suprafeţele verticale este egal cu M z •

Fig. 36.5. Dacă magnetizarea a

două blocuri vecine nu este
aceeaşi, există un curent su-
perficial nct între ele.

Să presupunem acum că ne nnagmam două astfel de mici blocuri,

unul lîngă altul, aşa cum e arătat în figura 36.5. Din cauză că blocul t
este puţin deplasat de la blocul 1, el va avea o componentă verticală a
magnetizărh puţin diferită, pe care o numim M z + tiM z • Dar pe suprafaşa
dintre cele două blocuri vor exista două contribuţii la curentul total.
Blocul 1 va produce un curent superficial Il ce curge în direcţia y pozi-
tivă, iar blocul 2 va produce un curent superficial 12 ce curge în direcţia
negativă a axei y. Curentul superficial total în direcţia y pozitivă este
suma
1=lt-1 2=Mzb-(Mz+ ti.l\l z)b=-Li.Mzb.
Putem scrie tiM z ca derivata lui M z în direcţia x înmulţită cu deplasarea
de la blocul 1 la blocul 2, care este tocmai a
Li.Mz = 3M~a.

cele două
'x
blocuri este atunci
1=- 3Mz ab.
ax
- Fidea DJ.oaernă voi. II.
738 FEROMAGNETISMUL

Pentru a lega curentul I de o densitate de volum medie de curent j, tre-

buie să Intelegem că 'acest curent 1 este de fapt împrăştiat pe o oarecare
arie transversală. Dacă ne imaginăm întregul volum al substanţei ca fiind
umplut cu astfel de blocuri mici, o astfel de faţă laterală (perpendiculară
pe axa x') poate fi asociată cu fiecare blocu. Atunci vedem că aria ce
trebuie asociată cu curentul! este tocmai aria ab a uneia din feţele fron-
tale. Obţinem rezultatul
j =l.-= _ ;,wz •
!J ab aX .
Avem cel puţin începutul rotorului lui M.
Ax trebui să existe un alt termen in jl/ provenind din variaţia compo-
nentei x a magnetizării cu z. Această contribuţie la j va proveni din
suprafaţa dintre cele două blocuri aşezate unul pe virful celuilalt, aşa
cum e arătat în figura 36.6. Folosind aceleaşi raţionamente pe care le-am
făcut deja, puteţi arăta că această suprafaţă va contribui la ;11 prin canti-
tatea aM,ioz. Acestea sint singurele suprafeţe care pot să contribuie la
componenta y a curentului; avem astfel că densîtatea totală de curent în
direcţia y este

I
I
I,
b
l)' II ,

)---
/// ,,'-
Fig. 36.6. Două blocuri, unul deasupra celui-
lalt, pot de asemenea să contribuie la iti"

Calculrnd curenţii pe restul feţelor unui cub - sau folosind faptul că

direcţia noastră z este complet arbitrară - putem conchide că vectorul
densitate de curent este într-adevăr dat prin expresia
j~'VXM.

Astfel, dacă ne alegem să descriem situaţia magnetică în substanţă în

funcţie de momentul magnetic mediu pe unitate de volum M, găsim că

1) Sau, dacă preferati, curentul 1 în fiecare faţă ar trebui să fie fmpărţtt pe

Jumătate Între blocurile din cele două părţi.
C!MPUL H
't39

curenţii atomică sînt echivalenţi cu o densitate medie de curent in sub-

stanţă dată de ecuaţia (36.7). Dacă substanţa este de asemenea un dielec-
tric, poate exista, în plus, un curent de polarizaţie jpol=~' Iar dacă sub-
stanta este de asemenea un conductor, putem avea de asemenea un curent
de conducţie iC01ld. Putem scrie curentul total ca
"
(36.10)

36:2; Cimpul H

Acum dorim să introducem curentul scris în ecuaţia (36.10) în ecua-

ţiile lui Maxwell. Obţinem

c2\} XB =1.+1!= 1, (icond+ VXM--:-E) + 1!.

~ ~ 60 at al
Putem trece termenul în M în partea stîngă

c'V X(B--"-;)~ IW"d+l-(E+"-)' (36.11)

f"e f O at Eo
După cum am remarcat În capitolul 32, mulţi oameni preferă să scrie
(E+Plio) ca un nou cîmp vectorial D/io. Similar, este adesea convenabil
a scrie (B-MliOC!) ca un singur cîmp vectorial. Noi ne alegem să definim
un nou cîmp vectortal H prin

Atunci ecuaţia (36.11) devine

toC2 vX H=jco"d-;- 30.
,t (36.13)

Ea pare simplă, dar intreaga complexitate este de fapt ascunsă în literele

D şi H.
. Trebuie acum să vă atragem atenţia asupra unui lucru. Cei mai mulţi
oameni care folosesc unităţile MKS şi-au ales o altă definiţie a lui H.
Notînd cîmpul lor H' (evident, ei II notează de fapt H fără prim), acesta
este definit prin
(36.14)
(Ei scriu de asemenea de obicei i OC 2 ca un nou număr I/ ~ln; atunci ei mai
au încă o constantă căreia să-i urmărească drumul.') Cu această definiţie,
ecuaţia (36.13) arată chiar mai simplu

V'XH' = ico'''l+ 00, (36.15)

"
,,, FEROMAGNETISJl4UL

Dar dificultăţile cu această definiţie a lui H' sînt, mai întîi, că ea nu con-
cordă cu definiţia celor ce nu folosesc unităţi MKS şi, în al doilea rînd.
că.ea face ca H şi B să aibă unităţi diferite. Credem că este mai convena-
bil pentru H să avem aceleaşi unităţi ca şi pentru B - şi nu unităţile lui
M, aşa cum le are H'. Dar dacă veţi deveni un inginer şi veţi lucra la pro-
iectarea trensîormatoarelor, a magneţilor şi a altora de acest gen, va trebui
să fiţi atenţi. Veţi găsi multe cărţi care folosesc pentru H definiţia elin
ecuaţia (36.14) şi nu definiţia noastră din ecuaţia (36.12), şi multe alte
cărţi - in special manualele despre materialele magnetice - care leag§
B şi H, aşa cum am procedat noi. Trebuie să fiţi atenţi să vă lămuriţi ce
convenţie folosesc ele.
Un mod de a vă lămuri este prin unităţile pe care le folosesc. Reamin-
tiţi-vă că B în sistemul MKS - şi prin urmare vectorul nostru H - este
măsurat cu unitatea: un weber pe metru pătrat, egal eu 10000 gauss. în
sistemul MKS, un moment magnetic (un curent înmulţit cu o arie) are
unitatea: un arnper-metru". Magnetizarea M. atunci, are unitatea: un am-
per pe metru. Pentru H unităţile sint aceleaşi ca şi pentru M. Puteţi vedea
că aceasta concordă de asemenea cu ecuaţia (36.15), deoarece V are dimen-
siunile inversului unei lungimi. Oamenii care lucrează cu electrornagneţi
ajung la obiceiul de a numi unitatea lui H (cu definiţia H') "amper-spiră
pe metru" - gîndtndu-se la învîrtirea unui fir pe o spirală. Dar o "spiră"
este de fapt un număr fără dimensiuni, astfel că nu trebuie să vă încurce.
Deoarece cîmpul nostru H este egal cu I-I'jfioc2, dacă folosiţi sistemul MKS,
H (în weberi/metns) este egal cu 4Jl:X10-7 înmulţit cu H' (în amperi pe
metru). Poate este mai convenabil să reamintim că H (în gauss)=0,0126 H'
(in amperi/metru).
Există un lucru oribil. Mulţi oameni care folosesc definiţia dată de
noi lui H au decis să numească unităţile lui H şi B cu nume diferite. Deşi
ele au aceleaşi dimensiuni, ei numesc unitatea lui B un gauss, iar unitatea
lui H un oersted (după Gauss şi Oersted, evident). Astfel în multe cărţi
veţi găsi grafice cu B reprezentat în gauss şi H în oersted. Acestea sînt,
de fapt, aceeaşi unitate _10- 4 din unitatea MKS. Am rezumat concluzia
despre unităţile magnetice în tabela 36.1.

Tabela 36.1
Unităţile mărimilor magnetice
[B]~weberJIDetru2~lQ'lgauşi

[H]-weberJmetrn2-1O" gauşt sau 10" oerstezi

[M] ~aIDperJIDetru
[H1-amperJmetrn

Relaţii de transformare
B (gauşi)-lO"B (weberJmetrn2)
H (gauşi)~H (oerstezi)-0,0126 H' (amperi/metrn)
C1JRBA DE MAGNETI~ARE
741

<~6j. Curba de magnettzare

Analizăm acum situaţiile simple în care cîmpul magnetic este constant,

ar in care cimpurile se modifică destul de incet pentru a putea neglija
iJDJat în comparaţie cu icond. Atunci cîmpurile satisfac ecuaţiile

(36.16)
v XH = icaJ EoC2 (36.17)
H=B-l\:IJEoC2• (36.18)

Fig. 36.7. (a) Un tor de fier înfăşurat cu o bo-

bină de fier izolat. (b) Sectiune transversală il
torului arătînd liniile de cîmp. b

Să presupunem că avem un tor de fier înfăşurat cu o bobină de fir

de cupru, aşa cum e arătat în figura 36.7, a. Prin fir trece un curent 1.
Care este cîmpul magnetic? Cîmpul magnetic va fi în esenţă în interiorul
fterului: acolo liniile lui B vor fi cercuri, aşa cum e desenat în fi-
gura 36.7, b. Deoarece. fluxul lui B este continuu, divergenţa sa este nulă,
iar ecuaţia (36.16) este satisfăcută. Apoi, scriem ecuaţia (36.17) intr-o altă
 FEROMAGNETISMUL
74'

formă integrind de-a lungul buclei închise r desenată in figura 36.7, b.

Din teorema lui Stokes, avem că

(36.19)

unde integrala lui j trebuie să fie efectuată pe orice suprafaţă S mărginită

de r.
Această suprafaţă este tăiată o dată de către fiecare spiră a infă­
şurării. Fiecare splră contribuie prin curentul 1 la integrală şi, dacă sint
total N spirc, integrala este NI. Din simetria problemei noastre, B este
acelaşi de-a lungul intregii curbe I': _dacă presupunem că magnetlzerea
şi, prin urmare, cimpul H este de asemenea constant de-a lungul lui I",
ecuaţia (36.19) devine

unde l este lungimea curbei r. Astfel

H~_l_ NI.
(36.20)
eoo' 1

Din cauză că H este direct proporţional cu curentul magnetizant, în cazuri

ca acesta H este uneori numit cîmp magnetizant.
Tot ceea ce ne trebuie acum este o ecuaţie care să lege H de B. Dat'
nu există nici o astfel de ecuaţie! Există, evident ecuaţia (36.18), dar nu
ne este de nici un ajutor, deoarece nu există o relaţie directă intre M şi B
pentru o substanţă feromagnetică de tipul fier-ului. Magnetizarea M de-
pinde de întreaga istorie trecută a Iierului şi nu numai de cît este B la un
moment dat.
Totuşi, nu este totul pierdut. Putem obţine soluţii în unele cazuri sim-
ple. Dacă pornim cu fier nemagnetizat - să spunem cu fier care a fost
călit la temperaturi inalte - atunci în geometria simplă a torului, în-
tregul fier va avea aceeaşi istorie magnetică. Putem spune atunci ceva
despre M - şi prin urmare despre relaţia dintre B şi II - din măsurători
experimentale. Cîmpul B în' tor este, din ecuaţia (36.20), dat ca o constantă
înmulţită cu curentul [ în înfăşurare. Cîmpul B poate fi măsurat integrind
în raport cu timpul t.e.m în bobină (sau într-o bobină suplimentară înfă­
şurată deasupra bobinei magnetizante arătată in figură). Această t.e.m.
este egală cu viteza de variaţie a fluxului D, astfel integrala t.e.m. în ra-
port cu timpul este egală cu B inmultit cu aria transversală a torului.
Figura 36.8 arată relaţia între B şi H, observată cu un tor de fier
moale. Cînd curentul este deschis la început, B creşte cu II crescător de-a
lungul curbei a. Observaţi s.calele diferite pe D şi H; iniţial este nevoie de
o variaţie mică a lui II pentru a produce o variaţie mare a lui B. Din ce
cauză este B cu atit de mult mai mare în fier decît în aer? Din cauză că
există o magnetizare mare M, care este echivalentă cu un mare curent
 CURBA DE MAGNETIZARE
743

superficial pe fier - cîmpul B provine din suma acestui curent şi curentul

de conductte în înfăşurare. De ce M ar trebui să fie atit de mare, vom
discuta mai tîrziu.
La valori mai mari ale lui H, curba de magnetizare se teşeşte. Spunem
că fierul se saturează. Cu scalele din figura noastră, curba pare să devină
orizontală. De fapt, ea continuă să se ridice Încet - pentru cîmpuri mari;
B devine proporţional cu H, cu o pantă unitate. Nu mai există o creştere
în continuare a lui l.\I. Incidental, ar trebui să accentuăm că dacă totul ar

8
(glJ!J.JJl
/JIm

-,

c
Fig. 36.8. Megnetizare şi curbe de histc- -f5000
rezis tipice pentru fier moale.

fi făcut dintr-un oarecare material nemagnetdc, M ar fi zero şi B ar fi egal

cu H pentru toate cîmpurile.
Primul lucru ce-l observăm este că curba a în figura 36.8 - care esse
aşa-numita curbă de maqnetizore - este puternic neliniară. Dar lucrurile
stau şi mai rău. Dacă, după ce am atins saturaţie, descreştem curentul
in bobină pentru a-l aduce pe H înapoi la zero, cîmpul magnetic B scade
de-a lungul curbei b. Atunci cînd H atinge valoarea zero, mai rămîne
totuşi un B. Chiar fără curent de magnetjzare există un cîmp magnetic
în fier -- el a devenit magnetizat permanent. Dacă dăm drumul acum la
un curent negativ În bobină, curba B-H continuă de-a lungul lui b pînă
! .ce fierul este saturat in direcţia negativă. Dacă aducem din nou curentul la
zero, B merge de-a lungul curbei c. Dacă alternăm curentul între valori
pozitive şi negative mari, curba B-H merge inainte şi înapoi de-a lungul
unor curbe foarte vecine de b şi c. Dacă-I variem pe H într-un mod oare-
~ arbitrar, Însă, putem obţine curbe mai complicate care se vor găsi,
In general, undeva între- curbele b şi c. Bucla descrisă prin oscilarea repe-
tată a cîmpurilor este numită bucla de tusterezis a ficrului.
 FEROMAGNETISMlJL

'" Vedem că nu putem scrie o relaţie funcţională de tipul B=f(lI),

deoarece valoarea lui B în orice moment depinde nu numai de cît este H
la acel moment, ci de intreaga sa istorie trecută. Natural, curbele de
magnetizare şi de histereză sint diferite pentru substanţe diferite. Alura
curbelor depinde critic de compoziţia chimică a substanţei şi, de aseme-
nea, de detaliile preparăm sale şi de tratamentul fizic ulterior. Vom
discuta despre unele dintre explicaţiile fizice ale acestor complicaţii în
capitolul următor.

,ti' 36.41 Inductante cu miez de fier

Una din aplicaţiile cele mai importante ale materialelor magnetice este
folosirea lor în circuite electrice - de exemplu, in transformatoare, mo-
toare electrice şi aşa mai departe. Un motiv este că cu ajutorul fier-ului
noi putem controla unde merg cîmpurile magnetice şi, de asemenea, să
obţinem cimpuri mult mai mari pentru un curent electric dat. De exem-
plu, Inductanta .foroidală'' tipică este construită foarte asemănător cu
obiectul arătat în figura 36.7. Pentru o inductanţă dată, el poate avea un
volum mult mai mic şi poate folosi mult mai puţin cupru decît o induo-
tanţă echivalentă cu "miez de aer". Pentru o inductanţă dată, obţinem o
rezistenţă mult mai mică În înfăşurare, deci inductanţa este mult mai
apropiată de una .Jdeală" - in special la frecvenţe coborîte. Este uşor
de Inteles, calitativ, cum funcţionează o astfel de inductanţă. Dacă I este
curentul in înfăşurare, atunci cîmpul H care este produs in interior este
proporţional cu 1 - aşa cum c dat de ecuaţia (36.20). Tensiunea ([) la
borne este legată de cîmpul magnetic B. Neglijînd rezistenţa înfăşurării,
tensiunea ("(j este proporţională cu aB lat. Inductanta Q, care este rapor-
tul dintre ([) şi dI/dt (vezi paragraful 17.7), implică astfel legătura intre
B şi H în fier. Deoarece B este cu atit de mult mai mare decit H, in in-
ductanţă obţinem un factor mai mare. Fizic, ceea ce se întîmplă este că
un mic curent in bobină, care ar produce in mod obişnuit un cimp magnc-
tic mic, face ca micii magneti "sclavi:( din fier să se alinieze şi să producă
un curent .magnenc« incomparabil mai mare decit curentul extern elin
tnfăşurare. Este ca şi cum am avea un curent cu mult mai mare prin
bobină decît cel care il avem de fapt. Cind Inversăm curentul, toţi micii
magneţi se rotesc - toţi acei curenţi interni se inversează - şi obţinem
o t.e.m. Indusă mult mai mare decit cea pe care am obţine-o fără fier.
Dacă dorim să calculăm inductanţa, putem să o facem prin intermediul
energiei - aşa cum am făcut in paragraful 17.8. Viteza cu care este
furnizată energia de sursa de curent este J(V. 'I'ensiuncarîr este aria trans-
versală a miezului A, înmulţită cu N, înmulţită cu dB/dt. Din ecua-
ţia (36.20) 1=(€oc2ljN)H. Avem astfel

dU = ([)I = (s{)c21A)1l dB.

dt dt
INDUCTANŢE CU MIEZ DE FIER
745

Integrînd 'asupra timpului, avem

u = (soc21A ) ~ HdB. (36.21)

Observaţi că lA este volumul torului, deci am arătat că densitatea de

energie u = U/vol Într-o substanţă magnetică este dată de

u='€OC
2
~ HdB. (36.22)

Aici este implicată o trăsătură interesantă. Cînd folosim curenţi eltcr-

nativi, fierul este magnetizat de-a lungul unei curbe de tustereeie. Deoa-
rece B nu este o funcţie uniformă de II, integrala lui HdB de-a lungul

"".--;:;---
r r
/ /
I
I I
I I
I I
1 I .,.
I,

I" 2 J

Fig. 36.9. O buclă de histcrezis care nu atinge

saturaţia.

unui ciclu complet nu este zero. Ea este egală cu aria închisă in interiorul
curbei de hlsterezts. Astfel, sursa de curent furnizeaza o oarecare energie
netă in fiecare ciclu - o energie proporţională cu aria din interiorul
buclei de htsterezts. Iar acea energie este "pierdută". Ea este pierdută de
către cîmpul electromagnetic, dar se transformă in căldură in fier. Aceasta
este numită pierderea prin tdsterezis. Pentru a menţine astfel de pierderi
de energie cît mai mici, am dori Ca să facem curba de Instercză cît mai
str-îmtă. Un mod de a descreşte aria buclei este de a reduce cîmpul maxim
care este atins în timpul fiecărui ciclu. Pentru cîmpuri maxime mai
mici, obţinem o curbă de htsterezis cum este cea arătată în figura 36.9.
Sînt, de asemenea, proiectate substanţe speciale care să aibă o buclă foarte
strîmtă. Aşa-numitele aliaje pentru tale de transformator - care sînt
aliaje de fier cu o cantitate mică de siliciu - au fost elaborate pentru a
avea această proprietate.
 FEROMAGNETISMUL-
'46

Atunci cînd o inductanţă străbate o curbă de histerezis mică, legătura

dintre B şi H poate fi aproximată printr-o ecuaţie liniară. Oamenii scriu
de obicei
(36.23)
Constanta nu este momentul magnetic ce l-am folosit mai înainte. Ea
IJ
este numită permitioitatea fierului. (Uneori este de asemenea numită
"permitivitate relativă".) Permitivitatea fierului obişnuit este tipic de
cîteva mii. Există aliaje speciale cum ar fi "supermalloy~( care pot avea
permitivttăţi chiar de ordinul unui milion.
Dacă folosim aproximaţia că B=ţ1H în ecuaţia (36.21), putem "Scrie
energia într-o Inductantă toroidală ca

.J
r
U=(eoc 2L4.)u HdH=(IiOC2lA)~1P,
2
(36.24)

Astfel, densitatea de energie este aproximativ

u= ~~ IlH2.
2
Putem pune acum energia din ecuaţia (36.24) egală cu energia DF/2 a
unei Inductaate şi să rezolvăm pentru B. Obţinem

B= (ioc 2l A ) ,U (~r l

Folosind fIII din ecuaţia (36.20), avem

.Q = ""N'A ~ (3G.25)
Eac"L
Inductanta este proporţională cu u. Dacă doriţi Inductante pentru lucruri
ca amplificatoarele de radio, veţi încerca să le faceţi să funcţioneze pe
o curbă de htsterezis acolo unde relaţia B-H este cît se poate de liniară.
(Vă veţi reaminti că am vorbit despre generarea armonicelor în siste-
mele nelfniare in capitolul 50 din volumul L) Pentru astfel de scopuri,
ecuaţia (36.23) este o aproximaţie utilă. Pe de altă parte, dacă doriţi să
~neraţi armontca, puteţi folosi o Inductantă care este utilizată inten-
tionat într-un mod foarte neliniar. Va trebui să folosiţi atunci curbele
B-H complete şi să analizaţi ce se întîmplă prin metode grafice sau
numerice.
Un "transformator" este adesea construit punînd două bobine pe
acelaşi tor - sau miez - dintr-un material magnetic. (Pentru transfer-
matori mai mari, miezul este construit din motive practice rectangular).
Atunci un curent variabil în tnîăşurarea "primară" generează cîmpul
magnetic variabil în miez, care induce o t.c.m. în înfăşur-area "secundară;;.
!Jeoarece fluxul prin fiecare spiră a ambelor înfăşurări este acelaşi, t.e.m.
m cele două tntăşurărt sînt în acelaşi raport ca şi numărul de spire pe
ELECTROMAGNF.ŢI
747

fiecare. O tensiune aplicată în primar este transformată într-o altă ten-

siune în secundar. Deoarece este necesar un oarecare curent net în jurul
miezului pentru a produce variaţia necesară a cîmpului magnetic, suma
algebrică a curenţilor în cele două rnfăşurărt va fi fixată şi va fi egală
cu curentul de .fnagnetizare'' necesar. Dacă curentul extras din secundar
creşte, curentul în primar trebuie să crească proporţional - există o
"transformare(( a curenţilor precum şi a tensiunilor.

.3 ~~J Electromagneţi
Să discutăm acum o situaţie practică ceva mai complicată. Să presu-
punem că avem un electromagnet de o formă tipică, arătat in figura 36.10'

Fig. 36.10. Da electromagnet,

- există
un jug de fier în "formă de C", cu o bobină de mai multe spire
înfăşuratăîn jurul jugului. Care este cîmpul magnetic B în orificiu?
Dacă grosimea orificiului este mică în comparaţie cu toate celelalte
dimensiuni, putem, ca o primă aproximaţie, să presupunem că liniile lui B

B"H,~

0NI

Fig. Secţiunea transversală a unui electromagnet.

748 FEROMAGNETISMt:L

vor merge În jur prin buclă, exact cum au mers în tor. Ele vor arăta
mai mult sau mai puţin, aşa cum e arătat în figura 36.11, a. Ele tind
să se împrăştie oarecum în orificiu, dar dacă orificiul este strimt, acesta va
fi un efect mic. O bună aproximaţie este de a presupune că fluxul lui
B prin orice sectiune transvcrsală a jugului este o constantă. Dacă jugul
are o arie a secţiunii transverselc uniformă - şi dacă neglijăm orice efect
de margine la amicii sau la colţuri - putem spune că B este uniform
de-a lungul jugului.
De asemenea, B va avea aceeaşi valoare în orificiu. Aceasta rezultă
din ecuaţia (36.16). Imaginaţi-vă suprafaţa închisă S, arătată în figura
36.11,b, care are o faţă în orificiu şi cealaltă în fier. Fluxul total B spre
exteriorul acestei suprafeţe trebuie să fie zero. Notînd B I cîmpul În ori-
ficiu şf B~ cîmpul in fier, avem
B IA 1-B2A z=0.
Deoarece Al =A2 (in aproximaţia noastră), rezultă că B l =E~.
Să ne uităm acum la I-I. Putem folosi din nou ecuaţia (36.19), luind
integrala curbihrue de-a lungul curbei I" în figura 36.11, b. Ca mai înainte.
partea dreaptă este NI, numărul de spire înmulţit cu curentul. Acum
însă, H va fi diferit În fier şi În aer. Notînd I-I 2 cîmpul in fier şi l~ lun-
gimea drumului de-a lungul jugului, această parte a curbei va contribui
cu cantitatea H 2I z la Integrală. Notînd H, cimpul În orificiu şi l} grosi-
mea orificiului, obţinem contribuţia H1l l de la orificiu. Avem că
NI
HllI+H2l~= _. (36.26)
foC'

ştim acum încă ceva: că În orificiul cu aer. magnctizarea este neali-

jabilă, astfel că B l =H1. Deoarece El =B2, ecuaţia (il6.26) devine
NI
B~ll +Hzl z = --------.. (36.::2':")
'.'
Avem Încă două necunoscute. Pentru a găsi B s şi H~, ne mai trebuie ind,
o relaţie - anume, cea r-are leagă B de H in fier.
Dacă putem face aproximaţia că B 2 = iJ.H 2 , putem rezolva ecuaţia
algebrtc. Insă, să rezolvăm cazul general, în care curba de magnettzare a
fierului este asemănătoare cu cea arătată în figura 36.8. Ceea ce dorin
este soluţia simultană a acestei relaţii funcţionale Impreună cu ecuaţiE!
(36.27). O putem afla reprezentînd un grafic al ecuaţiei (36.27) pc acelasi
grafic cu curba de magnetizare,a.şa cum este efectuat În figura 3G.1:!.
Acolo unde se intersectează cele două curbe, obţinem soluţia noastră.
Pentru un curent 1 dat, funcţia (36.27) este linia dreaptă notată cu
1>0 in figura 36.12. Linia intersectează axa H(Bz=O) la H z=Nljrs"c 21 2 ,
iar panta este - ll/ll' Diferiţi curenţi doar deplasează linia pe or-izontală.
Din figura 36.12, vedem că pentru un curent dat există CÎteva soluţii
diferite, depinzind de cum aţi ajuns acolo. Dacă aţi construit doar magne-
tul şi aţi crescut curentul pînă la 1, cîmpul B 2 (care este de asemenea El)
MAGNETIZAREA SPONTANĂ

va avea valoarea dată de punctul a. Dacă aţi crescut curentul pina la o

oarecare valoare foarte mare şi apoi v-aţi întors la I, cîmpul va fi dat de
punctul b. Sau, dacă aţi avut tocmai un curent negativ intens în magnet
şi apoi aţi crescut la I, cîmpul este cel din punctul c. Cîmpul în orificiu
va depinde de ceea ce aţi făcut in trecut.
Cind curentul in magnet este nul, legătura intre B 2 şi H", în ecuaţia
(36.27) este arătată prin linia marcată 1 = O in figură. Există încă diferite

Fig. 36.12. Rezolvar-ea ecuaţiei cîmpului in-

tr-un electromagnet.

soluţii posibile. Dacă aţi saturat mai intii fierul, poate cxlsta un cimp
reztdual considerabil in magnet dat de punctul d. Puteţi îndepărta bobina
şi aveţi un magnet permanent. Puteţi vedea că pentru un magnet per-
manent bun, veţi dori o substanţă cu o curbă de histerczls largă,

1: 36.6: Magnetizarca spontană

Ne reintoarcem acum la întrebarea: din ce cauza 10 substanţe Iero-

magnetice un cîmp magnetic mic produce o atit de mare magnetizare.
Magnetiza-ea substanţelor feromagnetice ca fierul şi nicbelul provine din
momentul magnetic al clectrontlor in pătura internă a atomulut. Fiecare
electron are un moment magnetic u egal cu qi2m înmulţit cu factorul
său g, înmulţit cu momentul unghiular J. Pentru un singur elcctron fără
mişcare orbitală netă, g=2, şi componenta lui J în orice direcţie - să
Spunem direcţia z - este ±nj2, astfel că componenta !.l de-a lungul axei
Z este
(36.28)
 FEROMAGNETlSMGL
·50
Intr-un atom de fier, există de fapt doi electroni care contribuie la Iero-
megnettsm; astfel, pentru a menţine discuţia mai simplă vom vorbi despre
nichel, care este feromagnetic ca şi fierul, dar care are numai un electron
în pătura internă. (Este uşor să se generalizeze raţionamentul la fier.)
Esenţialul este acum că în prezenţa unui cîmp extern B, magneţii
atomtci tind. să se orienteze paralel cu cimpul, dar sint împiedicaţi să o
facă complet de către agitaţia termică exact cum am descris pentru sub-
stenţele paramagnetice. In capitolul anterior am aflat că echilibrul dintre
un cimp magnetic ce tinde să orienteze magneţlt atomic! şi agitaţia ter-
mică ce tinde să-i deranjeze a dus la rezultatul că momentul magnetic
mediu pe unitatea de volum va fi pînă la urmă

M =N uth /oIB a • (36.29)

. kT

Prin B~ înţelegem cîmpul ce acţionează asupra atomului. iar kT este ener-

gia Boltamann. In teoria paramagnetismului am folosit pentru Ba tocmai
valoarea B, neglijînd partea cîmpului de la un atom oarecare, contnbuită
de atomii din jur. in cazul feromagnetăc, există o complicaţie. Nu ar tre-
bui să folosim cîmpul mediu in fier drept Ba ce acţionează asupra unui
atom individual. In loc de aceasta, trebuie să procedăm aşa cum am pro-
cedat in cazul dielectricilor - trebuie să găsim cimpul local ce actîonează
asupra unui atom individual. Pentru un calcul exact ar trebui să adunăm
cimpurile asupra atomului respectiv date de toţi ceilalţi atomi din reţeaua
cristalină. Dar aşa cum am făcut pentru dielectrict, vom face aproximaţia
că cîmpul ce acţionează asupra unui atom este acelaşi cu cel pe care l-am
găsi într-un mic orificiu sferic in substanţă - presupunînd că momentele
atomilor din jur nu sint modificate de prezenţa orificiului.
Urmind raţionamentele pe care le-am făcut in capitolul 11, am putea
crede că am putea scrie

Dar aceasta nu este adevărat. Putem, însă, să folosim rezultatele din

capitolul 11 dacă facem o comparare atentă a ecuaţtilor din capitolul 11
cu ecuaţiile pentru feromagnetism din acest capitol. Să punem :împreună
ecuatiile corespunzătoare. Pentr-u regiuni în care nu există curenţi de con-
ducţie sau sarcini, avem:

Btectroetatica Feromagnetism static

"Il. (:E+ rJ =0
{3A.30l
MAGNETIZAREA SPONTANA 751

Aceste două sisteme de ecuaţii pot fi considerate oa analoge dacă facem

următoarele corespondenţe pur matematice
E+~ __B.
'.
Acesta este acelaşi lucru ca a face analogia
E-+H, P--+M! c2 • (36.31)
Cu alte cuvinte, dacă scriem ecuaţiile feromagnetismulul ca

V' (H+ ~)~o,

~"c·
VXH~O (36.32)

ele arată ca ecuaţiile

elcctrostaticii.
Această corespondenţă pur algebrică a condus la o oarecare confuzie
în trecut. Lumea a tiris să creadă că H era "cîmpul magnetic". Dar, aşa
cum am văzut, cîmpurile fundamentale fizic sînt B şi E, iar H este o idee
dertvată. Astfel deşi ecuaţiile sînt analoge, conţinutul fizic nu este ana-
log. Insă, aceasta nu trebuie să ne oprească de la folosirea principiului
că aceleaşi ecuaţii au aceleaşi soluţii.
Putem folosi rezultatele noastre anterioare pentru cîmpul electric in
interiorul orificiilor de diferite forme în dlelectnci - rezumate în figura
36.1 - pentru a găsi cimpul H in interiorul orificiilor corespunzătoare.
Cunoscîndu-l pe H, putem să-I determinăm pe B. De exemplu (folosind
rezultatele pe care le-am rezumat in paragraful 1), cîmpul H într-un ori-
ficiu de forma acului par-alel cu M este acelaşi ca şi H în substanţă

Dar deoarece M în orificiu este zero, avem

(36.33)

Pe de altă parte, pentru un orificiu în formă de disc, perpendicular pe M,

avem

care se traduce în

sau in funcţie de B,
Bari/ici,. = Bsubston/'" (36.34)
In sfîrşit, pentru un orificiu sferic, făcînd analogia noastră cu ecuaţia
(36.3), a!11 avea
 FEROMAGNETISMlJL
752

sau
(36.35)

Acest rezultat este cu totul diferit de ceea ce am obţinut pentru E.

Evident, se pot obţine aceste rezultate într-un mod mai fizic folosind
direct ecuaţiile lui Maxwell. De exemplu, ecuaţia (36.34) rezultă direct din
V ·B=O. (Folosiţi o suprafaţă gaussiană, oare este jumătate în substanţă şi
jumătate afară). Similar, puteti obţine ecuaţia (36.33) folosind o integrală
curbilinie de-a lungul unei curbe care urcă în interiorul orificiului şi se
reintoarce prin substanţă. Fizic, cîmpul în orificiu este micşorat din cauza
curenţilor de suprafaţă - care sint daţi de VXM. Vă vom lăsa să arătaţi
că ecuaţia (36.35) poate fi obţinută de asemenea considerind efectele cu-
renţilor superficiali de pe frontiera cavităţii sferice.
Pentru găsirea magnetizăril de echilibru din ecuaţia (36.29), se con-
stată că este mai convenabil să ne ocupăm cu H. deci scriem

B,,~H·HA. (36.36)
~ .. (l2

In aproximaţia orificiului sferic, am avea ),. = 1/3, dar, după cum veţi
vedea, mai tîrziu vom prefera să folosim o altă valoare oarecare, astfel
că il vom lăsa ca parametru ajustabil. La fel, vom considera toate cîmpu-
rile îndreptate în aceeaşi direcţie, aşa că nu va trebui să ne preocupăm
de direcţiile vectorilor. Dacă am înlocui acum ecuaţia (36.36) in ecuaţia
(36.29), am avea o ecuaţie care leagă magnetizarca M de cîmpul magne-
tizant H

Aceasta, însă, este o ecuaţie care nu poate fi rezolvată explicit, deci o vom
rezolva grafic.
Să punem problema într-o formă generalizată scriind ecuaţia
(36.29) ca ilfi

...!!! =thx (36.37)

M sat
unde M. at este valoarea de saturaţie a magnetizărti, anume, N LI, iar x
reprezmtâ IlB"lkT. Dependenţa lui I'II/l'.lsa ! de x este arătată de curba a
in figura 30.13. Putem să-I scriem pe x ca o funcţie de M - folosind
ecuaţia (36.36) pentru Ba - ca

(36.38)

Pentru orice valoare dată a lui J-I, aceasta este o relatie liniară intre
MIM'al şi x. Intersecţia cu x are loc pentru x=~, 'iar panta este
kT
 MAGNETIZAREA SPONTANA
753

2
soc k T / IJ.IlM sat • Pentru orice H particular, am avea o linie cum este cea
notată prin b în figura 36.13. Intersecţia curbelor a şi b ne dă soluţia
pentru M!M8 <Jt . Am rezolvat problema.
Să ne uităm cum se comportă sclutile in diferite circwnstanţe. înce-
pem cu H = O. Există două situaţii posibile, arătate prin liniile b1 şi o, in
figura 36.14. Veţi observa din ecuaţia (36.38) că panta liniei este propor-
ţională cu temperatura absolută T. Astfel, la temperaturi inalte, am avea

n
if;,

oU! E'IJ~~:
05

O
o

Op.!!.!! 1;..-
b

1,5.:c
kT
Fig. 36.13. O soluţie grafică a ecuaţiilor Fig. 36.14. Obţinerea magnetizăr-ii atunci
(36.37) şi (36.38). CÎnd H=O.

o linie ca b 1• Soluţia este M,..:Msat=O. Cind cîmpul magnetizant H este

zero, magnetlzarea este de asemenea zero. Dar la temperasuri joase, am
avea o linie ca b 2 şi există două soluţii pentru MjM:wt - una cu
M/M.at=O ~i Una cu M/MSlit vecin cu unu. Se constată că soluţia a doua
este stabilă, după cum puteţi vedea considerind variaţii mici În jurul
acestor soluţii.
Conform acestei idei, atunci, o substanţă magnetică ar trebui să se
magnettzeze spontan la tcmperaturt destul de joase. Pe scurt, atunci cînd
agitaţia termică este destul de mică, cuplajul intre magnetif atomtci face
ca ei să se orienteze toţi paraleli unii cu alţii - avem o substanţă magne-
• ttzantă permanent, analogă cu feroelectricele ce le-am discutat in capi-
tolul Il.
Dacă pornim de la valori inalte şi coborîm, temperatura există o tem-
peratură critică Te, numită temperatură Curie, la care apare brusc com-
portarea feromagnetică. Această temperatură corespunde la linia b 3 din
figura 36.14, care este tangentă la curba a şi are, prin urmare, o pantă
de 1. Temperatura Curie este dată de
E"C kT e ----= 1. (36.39)
~),M~at
48 - Fi,;ca modernli voI. II.
 FEROMAG~'::ETISMUL
754

Putem, dacă dorim, să scriem ecuaţia (36.38) mai simplu in funcţie de

Te ca
.H T, ( M ) (36.40)
x= -';;+T" AI.al •

Dorim să vedem acum ce se întîmplă pentru cîmpuri magnettzante

H mici. Putem vedea din figura 36.14 cum se vor petrece lucrurile dacă
deplasăm linia noastră dreaptă ceva mai la dreapta. Pentru cazul tem-
peraturii joase, punctul de intersecţie se va deplasa puţin de-a lungul
părţii cu pantă mică a curbei a, iar M se va modifica relativ puţin. Pen-
tru cazul ternperaturit inalte, însă, punctul de intersecţie se deplasează
pe partea înclinată a curbei a, iar M se va modifica relativ repede. De
fapt, această parte a curbei a o putem aproxima printr-o linie dreaptă de
pantă unitate şi să scriem

~-x_~+'!J, (-,"-).
Msat - - kT T Msilt

Putem rezolva ac-um pentru l\l!M.~t

M ull
--~---. (36.41)
Msal k(T-T,)

Avem o lege care este oarecum ca şi aceea pc care am avut-o pentru para-
magnetism. Pentru paramagnetism am avut

-~-=~. (36.42)
Msal kT

O diferenţă este că acum avem magnetizarea in funcţie de H, care include

unele dintre efectele interacţiunii magnettlor atomici, dar diferenţa esen-
ţială este că magnetizarea este invers proporţională cu diferenţa dintre
T şi T." in loc de a fi invers proporţională cu T singur. Neglijat-ea inter-
acţitlor între atomii vecini corespunde la a lua ,f..=O, ceeea ce din ecuaţia
(36.39) înseamnă a lua T.,=O. Atunci rezultatele sint exact cele pe care
le-am avut în capitolul 35.
Putem verifica teoria noastră comparînd-o eu rezultatele experimen-
tale pentru nichel. S-a observat experimental că proprietăţile feromagne-
ttce ale nichelului dispar atunci cînd temperatura este ridicată peste
631°K. Putem compara aceasta cu T., calculată din ecuaţia (36.39). Re-
amintind că Mşat= IlN. avem
ţL'N
Tc=f..--·
1.:EuC'

Cunoscînd densitatea şi greutatea atomică a nichelului, obţinem

N=9,1·1028 m - 3.
MAGNETIZAREA SPONTANĂ

Luind u din ecuaţia (36.28) şi punînd A= ~, obţinem

T c=0,24"K.
Există o discrepanţă de un factor dc aproximativ 2600\ Teoria fero-
magnettsmulut elaborată de noi eşuează complet.
Putem încerca să "cîrpim" teoria aşa cum a făcut-o Wetss spunînd
că, pentru unele cauze necunoscute, t. nu este 1/3, ci (2600) X ..!. ~ sau
3
aproximativ 900. Se constată că pentru celelalte substanţe feromagnetice
ca de exemplu fierul se obţin valori similare. Pentru a vedea ce în-
seamnă aceasta, să ne reintoarcem la ecuaţia (36.36). Vedem că un ). mare
înseamnă că Ba, cimpul local asupra .atorrrulut, pare a fi mult, mult mai
mare decit ne-am aştepta. De fapt, scriind H=B-M/ioc2, avem
Ba=B+ {k-l) M.
€oc'

Conform ideilor noastre iniţiale - cu A=1/3 - magnetizarea locală M

reduce cîmpul efectiv E,. prin cantitatea ~ f
M/co. Chiar dacă modelul
orificiului sferic nu ar fi foarte bun, ne-am aştepta totuşi la o oarecare
reducere. In loc de aceasta, pentru a explica fenomenul de feromagnetism,
trebuie să ne imaginăm că magnetizarea cîmpului măreşte cîmpul
local cu un oarecare factor mare - de ordinul unei mii sau mai mult.
Nu pare să existe nici un mod rezonabil de a produce cîmpuri atit de
formidabile asupra unui atom - nici măcar cîmpuri de semn potrivit!
Clar, teoria noastră "magnetică" a fcromagnetismului este un eşec groaz-
nic. Trebuie să conchidem, atunci, că feromagncttsmul are de-a face cu
o oarecare Interactte nemagnetică intre spinii electrontlor din atomii
vecini! Această interacţiune trebuie să genereze o tendinţă puternică pen-
tru toţi spinii învecinaţi de a se orienta paralel. Vom vedea mai tirziu
că aceasta are de-a face cu mecanica cuantică şi cu principiul de cxclu-
ztune al lui Peuli.
In sfîrşit, ne uităm la ceea ce se întîmplă la temperaturi joase - pen-
tru T<Tc. Am văzut că există o magnetizare spontană - chiar cu H=O
- dată de intersecţia curbelor a şi b2 din figura 36.14. Dacă rezolvăm
ecuaţia pentru M la temperaturt diferite - variind panta dreptei b 2 -
obţinem curba teoretică arătată in figura 36.15. Această curbă ar trebui
fie aceeaşi pentru toate substantele feromagnetice pentru care momen-
tul atomic provine de la un singur electron. Curbele pentru alte substanţe
sint doar puţin diferite.
La limită, atunci cînd T tinde spre zero absolut, M tinde spre M. a/.
Atunci cind temperatura este ridicată, magnctizarea descreşte, ajungînd
Ia zero la temperatura Curie. Punctele in figura 36.15 sînt observaţiile
experimentale pentru nichel. Ele concordă foarte bine cu curba teoretică.
Deşi noi nu întelegem mecanismul de bază, trăsăturile generale ale teo-
tiei par a fi corecte.
,"18'-
 FEROMAGNETISMUL

In sfîrşit, există încă o discrepanţă neplăcută in incercarea noastră

de a înţelege feromagnetismul Am găsit că deasupra unei temperaturi
substanţa ar trebui să se comporte ca o substanţă paremagnctică cu o
magnetizare M proporţională cu H (sau B) şi că sub acea temperatură
ar trebui să devină spontan magnettzată. Dar nu am găsit acest lucru
atunci cind am măsurat curba de magnetlzare pentru fier. El a devenit
magnetizat permanent doar după ce l-am .anagnetizat''. Conform ideilor
discutate aici, el s-ar magnetiza de la sine! Ce este greşit? Se constată
că dacă vă uitaţi la un cristal, de fier sau nichel destul de mic el este
intr-adevăr complet magnetizat! Dar în bucăţi mari de fier, există multe

Experifl7i'nt

Teoria
0,5

o'----;ic-----;\;--
Fig. 36.15. Magnetlzarea spontană în funcţie
de temperatură pentru nichel.

regiuni mici sau "domenii(( care sint magnetlzate in diferite directii, astfel
că la o scară mare magnetizarea medie apare a fi zero. în fiecare astfel
de domeniu, însă, fierul are o magnetizarc ataşată, cu M aproape egală cu
M sat • Consecinţele acestei structuri in domenii sînt că proprietăţile globale
ale bucăţilor mari de substanţă sînt cu totul diferite de proprietăţile
microscopice IX' care le tratăm noi de fapt. Vom aborda in lecţia urmă­
toare povestea comportării practice a substanţelor magnetice masive.
.31. Substanţe magnetice

37.1. Intelegerea feromagnetismului

În acest capitol vom discuta despre comportarea şi particularităţile

substanţelor feromagnetice şi despre alte substanţe magnetice ciudate.
Inainte de a trece la studiul substantelor magnetice, însă, vom recapitula
foarte repede cîteva dintre lucrurile despre teoria generală a magneţilor
pe care le-am Învăţat în capitolul anterior.
Mai intii, ne imaginăm curentli etomlci din interiorul substanţei care
sînt responsabili de fenomenele magnetice şi apoi îi descriem în functie
de o densitate de curent de volum jmag= "VXM. Accentuăm că aceştia nu
sînt prcsupuşi că reprezintă curenţi reali. Atunci cînd magnetlzerca este
uniformă curenţii de fapt nu se amhtlează exact; adică curenţii datoraţi
rotirii unui electron într-un atom şi curenţii datoraţi rotirii unui electron
într-un alt atom nu se suprapun într-un astfel de mod încît suma lor să
fie exact zero. Chiar în interiorul unui atom distribuţia magnctlsmulut
nu este lină. De exemplu, într-un atom de fier magnetizarea este dis-
tribuită într-o pătură mai mult sau mai puţin sferlcă, nu prea apropiată
şi nu prea depărtată de nucleu. Astfel, magnetismul în materie este o
chestiune foarte complicată în detaliu, el este distribuit foarte neregulat.
însă, noi sîntem forţaţi să Ignorăm acum această complexitate de detaliu
şi să discutăm problema dintr-un punct de vedere grosier, mediu. Atunci
este adevărat că in regiunea anterioară curentul mediu, pe orice arie finită
care este maro în comparaţie cu atomul, este zero atunci cînd M=O. Ast-
fel, ceea ce înţelegem prin magnetizarea pe unitatea de volum şi imag etc.,
la nivelul pe care il considerăm acum, este o medie pe regiuni care stnt
mari în comparaţie cu spaţiul ocupat de un singur atom.
In capitolul precedent, am descoperit de asemenea că o substanţă
îcromagnettcă are următoarea proprietate interesantă: deasupra unei tem-
peraturi oarecare ea nu este puternic magnetică, în timp ce sub această
temperatură ea devine magnetică. Acest fapt este demonstrat cu uşurinţă.
O buclă de fir de nichel, la temperatura camerit, este atrasă de un magnet.
însă, dacă o încălzim deasupra tcmperaturti sale Curie, cu o lampă cu
gaz, ea devine ncmagnetică şi nu este atrasă spre magnet ~ chiar cind
 SUBSTANŢE MAGNETICE
'58

este adusă 'aproape de magnet. Dacă o lăsăm să stea lîngă magnet atunci
se răceştc; la momentul in care temperatura ei scade sub temperatura
critică ea este atrasă brusc din nou de către magnet!
Teoria generală a feromagnettsmului pe care o vom folosi presupune
că spinul electronului determină magncttzarea. Electronul are spinul 1/2
şi poartă un megneton al lui Bohr de moment magnetic u= /lB=qcÎi/'2m.
Spinul electronului poate fi îndreptat fie "in sus" fie "în jos". Deoarece
electronul are o sarcină negativă, atunci cind spinul său este "in sus'' el
are un moment negativ, iar cind spinul este "în jos" el are un moment
pozitiv. Cu convenţiile noastre obişnuite, momentul u al electronului
este opus spinului său. Am găsit că energia de orientare a unui dipol
magnetic într-un cîmp magnetic aplicat dat B este - u-B, dar energia
electronului cu spin depinde de asemenea de orientarea spinilor vecini.
In fier, dacă momentul atomulut vecin este "În sus" există o puternică
tendinţă ca momentul vecinului său să fie de asemenea "în sus". Aceasta
face oa fierul, cobaltul şi nichelul să fie atit de puternic magnetice; toate
momentele tind să devină paralele. Prima problemă pe care trebuie să
o discutăm este de ce se întîmplă aceasta.
Curind după elaborarea mecanicii cuantice, s-a observat că există o
forţă aparentă foarte intensă - nu o forţă magnetică sau vreun alt tip
de forţă reală, ci doar o forţă aparentă - care tinde să oricnteze spinii
electrontlor vecini opuşi unii altora. Aceste forţe sînt strins legate de
forţele de valentă chimică. Există un principiu în mecanica cuantică -
numit principiul de excluziune - că doi electroni nu pot ocupa aceeaşi
stare, că ei nu pot să se găsească În aceeaşi condiţie în privinţa aşezării
spaţiale şi a orientării spinilor". De exemplu, dacă se găsesc în acelaşi
loc, singura posibilitate este de a avea spinii opuşi. Deci, dacă există o
regiune a spaţiului între atomii unde le place electrontlor să se adune
(cum ar fi într-o legătură chimică) şi dacă dorim să punem un alt elec-
tron "pe capul" unuia care este deja acolo, singurul mod de a o face este
de a avea spinul celui de-al doilea Îndreptat opus spinului primului. A
avea spini paraleli este impotriva legii, atîta vreme cît electronii nu stau
departe unul de altul. Aceasta are efectul că o pereche de electroni cu
spini paraleli vecini unul de altul au o energie mult mai mare decît
o pereche de electroni cu spinii opuşi; efectul net este ca şi cum ar
exista o forţă care ar tinde să rotească spinii. Uncor-i această forţă de
rotire a spinilor este numită forţă de schimb, dar aceasta o face doar mai
misterioasă - termenul nu este foarte potrivit. Tocmai din cauza princi-
piului de excluziune au electrcnii tendinţa de a-şi orienta spinii opus. De
fapt, aceasta este explicaţia lipsei de magnetism în aproape toate sub-
stantele! Spinii electronllor liberi din exteriorul atomtlor au o tendinţă
colosală de a se echilibra în direcţii opuse. Problema este de a explica
de ce pentru substanţe ca fierul lucrurile se întîmplă exact pe dos de cum
ne--am aştepta.

1) Vezi capitolul 43.

 INŢELEGEREA FEROMAGNETJS~1ULUJ
759

Am rezumat efectul de orientare paralelă adăugînd un termen cores-

punzător in ecuaţia energiei, spunind că dacă magneţii electronilor în
vecinătate au o magnetizare M, atunci momentul unui clectron are o ten-
dinţă puternică de a fi în aceeaşi direcţie ca magnctlzaien medie a atc-
milor in vecinătate, Astfel, putem scrie pentru cele două orientări de
spinii»

Energia spinilor "

In SUS" =
. 0
+ ,. ('1+
i""
1. -"')
,-
~
'o'
Energia spinilor "în jos:' =~ Jl (H + Y!!.).
foC~
(37.1)

Cind a fost clar că mecanica 'cuantică ar putea furniza o forţă colo-

sală de orientare a spinilor ~ chiar dacă este aparent de semn greşit _
s-a sugerat că feromagnetismul ar putea să-şi aibă originea În aceeaşi
forţă, că datorită complexitătilor fierului şi a numărului mare de elec-
troni implicaţi, semnul energiei de interacţiune ar rezulta invers. Din
vremea cînd aceasta a fost imaginată -adică aproximativ din 1927 de
cînd a fost tntclcaeă mai întîi mecanica cuantică - multă lume a tăcut
diferite esttmatit şi semicalcule, încercînd să obţină o prezicere teore-
tică pentru }.. Cele mai recente calcule ale energiei intre cei doi spini elec-
tromct in fier - presupunînd că interacţta este direcţia intre cei doi
electroni in atomii vecini - dau încă semnul greşit. Intelegerea prezentă
a acestui fapt constă din nou in a presupune că, de fapt, complexitatea
situaţiei este responsabilă şi în a spera că următorul om care va face
calculul, considerind o situaţie mai complicată, va obţine răspunsul corect!
Se crede că spinul in, sus al unuia din electronii din stratul interior
care produce magnetismul, tinde să facă electronii de conducţie care
zboară înspre exteriorul atomului să aibă spinul opus. Ne-am putea
aştepta ca aceasta să se întîmple deoarece electronii de conductie intră
în aceeaşi regiune ca electronti .anagnetlci''. Deoarece electrontt de con-
ducţie se mişcă în substanţă, ei pot să transporte "prejudecata t t lor de a
avea spinul orientat in jos la atomul următor; adică, un electron .magne-
tic'' tinde să forţeze eleotronul de conductle să fie opus, iar electronul
de conducţie face apoi ca următorul electron "magnetic" să-i fie opus
lui. Interacţiunea dublă este echivalentă cu o interacţiune care tinde să
.alinieze în sus cei doi electroni .anagnetici". Cu alte cuvinte, tendinţa
de a face spinii paraleli este rezultatul unui intermediar, care tinde într-o
oarecare măsură să fie opus la ambii. Acest mecanism nu pretinde ca
electronii de conductie să fie complet "cu partea de sus in jos". Ei ar
putea să aibă doar o uşoară "prejudecată" de a fi orientaţt în jos, exact

1) Scriem aceste ecuaţii cu H=B-M/'iloc~, în loc ca B să concorde cu calculele

din capitolul precedent. Aţi. putea prefera să scrieţi U=±flo B a =±.. . (B + 'EoC'
OM)'unde
).'=}.-1. Este acelaşi lucru.
 SUBSTANŢE MAGNETICE

suficientă pentru a tncărce cludăteruile "magnetice" in sensul opus. Acesta

este mecanismul pe care îl cred responsabil de feromagnetlsm cei ce au
<calculat astfel de lucruri. Dar trebuie să accentuăm că la această dată
nimeni nu poate calcula mărimea lui Â. ştiind simplu că substanţa este
numărul 26 in tabelul periodic. Pe scurt, nu înţelegem deplin acest lucru.
Să continuăm acum cu teoria şi apoi să revenim mai tîrziu şi să dis-
cutăm despre o oarecare eroare implicată în modul în care am stabilit-o.
Dacă momentul magnetic al unui electron oarecare este "În sus", energia
provine atît din cîmpul extern cit şt din tendinţa spinilor de a fi paraleli.
Deoarece energia este mai coborîtă atunci cînd spinii sînt paraleli, efectul
este uneori conceput ca fiind datorit unui "cîmp intern" efectiv. Dar,
reamintiţi-vă, ea nu se datorează unei forţe magnetice adevărate; ea este
o interacţiune, care e mai complicată. In orice caz, luăm ecauttile (37.1)
ca formulele pentru energiile a două stări de spin ale unui electron
"magnetic". La o temperatură T, probabilitatea relativă a acestor două
-enerl('~

stări este proporţională cu e -,,- , pe care o putem scrie ca e±x ,cu

x= rJ(H+o...M/€l}c 2)/kT. Atunci, dacă vom calcula valoarea medie a mo-
mentului magnetic, vom găsi (ca in ultimul capitol) că el este
M=Nllthx. (37.21
Am dori acum să calculăm energia internă a substanţei. Observăm că
energia unui electron este exact proporţională cu momentul magnetic, ast-
fel că de fapt calculul momentului mediu şi calculul energiei medii sînt
aceleaşi - exceptind faptul că în locul lui u în ecuaţia (37.2) am sene
-rJB, ceea ce este -lt(H+\M/€oc2 ) . Energia medie este atunci

(U)m~-N"(H+ >M)thx.
'.'"
Aceasta nu este chiar corectă. Termenul 1M/6:oc2 reprezintă interac-
ţiuni ale tuturor perechilor posibile de atomi şi trebuie să ne reamintim
să considerăm fiecare pereche numai o dată. (Cînd considerăm energia
unui electron în cîmpul restului şi apoi energia unui al doilea clectron
În CÎmpul restului, am oalculat o parte a primei energii încă o dată). Ast-
fel, trebuie să împărţim termenul de interacţiune mutuală prin doi şi
atunci formula noastră pentru energie rezultă a fi

) ,(
(U ",=-/'1'1.\. H+-- t z, >M)h
2. 00"
(37.3)

In capitolul precedent am descoperit un lucru interesant - că dede-

subtul unei temperatură oarecare substanţa găseşte o soluţie la ecuaţii
În care momentul magnetic este diferit de zero, chiar fără un cîmp
rnagnetizant exterior. Cînd punem H=O în ecuaţia (37.2), am găsit că
M I Il (~-~~) (37.4)
M Sa l T M sal
 INTELEGEREA FEROMAGNETtSMULU!
761

unde M..m~Nf! şi T c= f!I..Ms<Jt" /1uac Cînd rezolvăm această ecuaţie (grafic

2•
sau altfel), găsim că raportul MjMMt, ca o funcţie de TJT c este o curbă
cum este aceea indicată prin "teorie cuantică" in figura 37.1. Curba
punctată indicată prin "cobalt, nichel" arată rezultatele experimentale
pentru cnstalele acestor elemente. Teoria şi experimentul sînt într-o con-
cordanţă rezonabilă. Figura arată deasemenea rezultatele teoriei clasice
în care calculul este efectuat presupunînd că magnetif atomto pot avea

!O --
'"N r-
1/6 I \
" r-, " ...fier

q 1-
i
!
1

1
Tfflfiq
e/asiro
"1:-."/'
1\\'
::/';,
1/6 i i \

q'~1 C1.~:;j) \\
"
\
fIJ I I I ",,

Fig. 37.1. Magnetizarca spontană

o/FI --t-
O) i 1
,
i
,
(H=O) a crlstalelor teromagnetlce ca O
o funcţie de temperatură. (Cu per- o 01 0/ OJ '1' 00 q' q1 08 qs (O
misia "Encyclopaedia Br-itan nica"). T/Tc
toate orlentările posibile in spaţiu. Puteţi vedea că această presupunere dă
o precizare care nu este nici măcar apropiată de faptele experimentale.
Chiar şi teoria cuantică se abate de la comportarea observată atît
la energii inalte cît şi la tempcraturt joase. Motivul pentru abatere este
că am făcut o aproximaţie foarte grosieră în teorie; am presupus că ener-
gia unui atom depinde de magnctizarea medie a atomilor r-ar-e-I încon-
joară. Cu alte cuvinte, pentru fiecare atom care este "în sus" în vecină­
tatea unui atom dat, va exista o contribuţie de energie datorată acelui
efect cuantic de aliniere. Dar cit de mulţi sint îndreptaţi "in sus"? in
medie, acest număr este masurat prin magnetăzarea M ~ dar numai in
medie. Un atom particular ar putea găsi undeva toţi vectntt săi "în sus".
j':, Atunci energia sa va fi mai mare decît media. Un altul ar putea găsi unii
vecini în sus şi alţii În jos, dind probabil o medie nulă şi el nu ar avea
,Juci o energie provenită din acel termen etc. O.-ea ce ar trebui să facem
'ar fi să folosim unele tipuri mai complicate de medie, deoarece atomii în
i diferite locuri au diferite imprejurimi, iar numerele de vecini în sus şi in
jos sînt diferite pentru imprejurimi diferite. In loc de a lua doar un atom
'"supus la influenţa. medie, ar trebui să-I luăm pe. fiecare În situaţia sa
. reală, să-i calculăm energia şi să găsim energia medie. Dar cum sa aflăm
. cîţi sint "în sus" şi cîţi sint "în jos" În vecinătate? Aceasta este, evident,
 SUBSTANŢE MAGNETICE
762

exact ceea ce încercăm să calculăm - numărul celor "in sus" şi "in jos:'
_ astfel că avem o problemă de corelaţii interconectate foarte complicată,
o problemă care nu a fost rezolvată niciodată. Aceasta este o problemă
ciudată şi ceptivantă care a existat de ani de zile şi asupra căreia au scris
articole cele mai celebre nume din fizică, dar chiar şi ei nu au rezolvat-o
complet.
Se constată că la temperaturi joase, cînd aproape toţi magnetit ato-
mici sint "in sus" şi doar puţini sint "in jos", ea este uşor de rezolvat;
iar la temperaturi înalte, mult deasupra tempereturu Curie Te, cînd
megneţti etomtcl sint aproape toţi distribuiţi la intimplare, este din nou
uşor. Adesea este uşor să se calculeze mici abateri de la unele situaţii
simple, idealizate, deci este destul de bine Inteles de ce există abateri de
la teoria simplă la temperatură joasă. Este de asemenea înţeles fizic că
din motive statisti-ce magnctizarca ar trebui să dcvieze la temperatură
înalte. Dar comportarea exactă în vecinătatea temperaturtl Curie nu a
fost niciodată calculată complet. Aceasta este o problemă foarte intere-
santă de calculat, dacă doriţi vreodată o problemă care nu a fost rezol-
vată niciodată.

37.2. Proprietăţi termodinamice

In capitolul precedent am pus bazele necesare pentru calcularea pro-

prietăţilor termodinamice ale substantelor fcromagnetice. Acestea sînt,
natural, legate de energia internă a crtstalelor, care include interacţiile
diferiţilor spini, date de ecuaţia (37.3). Pentru energia magnetizărti spon-
tane sub punctul Curie, putem pune H = O în ecuaţia (37.3) şi - obser-
vînd că th x=MjMsat - găsim o energie medic proporţională cu 1\.J~

(37.5)

Dacă reprezentăm acum energia datorată magnetismulut oa o funcţie

de temperatură, obţinem o curbă care este negativul pătratului curbei din
figura 37.1, aşa cum e desenat în figura 37.2, a. Dacă am măsura căldura
specifică a unei astfel de substante am obţine o curbă care este derivata
lui 37.2, a. In figura 37.2, b este arătată această curbă. Ea creşte încet
cu creşterea temperaturti, dar scade brusc la zero la T = Te. Scăderea
bruscă se datoreşte schimbării de pantă a energiei magnetice şi este
atinsă exact la temperatura Curie. Astfel, fără nici o măsurare magnetică
am fi putut descoperi că în fier sau nichel se întîmplă ceva, măsurînd
această proprietate termodinemică. Insă, atît experimentul cît şi teoria
îmbunătăţită (cu includerea fluctuaţiilor) sugerează că această curbă
simplă este greşită şi că situaţia adevărată este mai complicată. Curba
urcă ceva mai sus la pisc şi soade la zero oarecum încet. Chiar dacă tem-
peratura este destul de înaltă pentru a distribui la întimplarespinii
în medie, există totuşi regiuni locale unde există o oarecare cantitate
PROPRIETAŢI TERMODINAMICE
763

de polarizaţieşi în aceste regiuni spinii au totuşi o mică energie supli-

mentară de interacţiune - care descreşte încet doar atunci cind lucru-
rile devin din ce în ce mai întîmplătoare, atunci cînd temperatura creşte
în continuare. Astfel curba reală arată ca figura 37.2, c. Una dintre pro-
vocările fizicii teoretice de azi este de a găsi o descriere teoretică exactă
a caracterului căldurii specifice în vecinătatea punctului Curie _ o pro-
blemă excitantă, care nu a fost încă rezolvată. Evident, această problemă
este foarte strins legată de alura curbei de magnetizare în aceeaşi regiune,

c;

Fig. 37.2. Energia pe unitatea de volum şi căl­

dură specifică a unui cristal feromagnetic.

Dorim acum să descriem unele experimente, diferite de cele termo-

dinamice, care arată că există ceva corect în interpretarea dată de noi
magnettsmulut. Atunci cind substanţa este magnetizată la saturaţie, la
temperatură suficient de coborite, M este foarte aproape egal cu ..L'\,fM -
aproape toţi spinii sînt paraleli şi deasemenea şi momentele lor magne-
tice. Putem verifica acest lucru printr-un experiment. Să presupunem că
suspendăm o bară magnetică cu un fir subţire şi apoi o înconjurăm
printr-o bobină astfel Încît să putem inversa cîmpul magnetic fără a
atinge magnetul şi fără a aplica un cuplu asupra-I. Acesta este un experi-
merit foarte dificil, deoarece forţele magnetice sint atit de enorme încît
orice neregularităţi, orice nestmetrtc, sau orice imperfecţiune a fier-ului
va produce cupluri accidentale. Insă, experimentul a fost efectuat in
 SUBSTANŢE MAGNETICE
764

condiţii tngrijite în care astfel de cupluri accidentale sînt minimalizate. Cu

ajutorul cîmpului magnetic al unei bobine care înconjoară bara, noi rotim
toţi magneţii etomtcl deodată. Atunci cînd facem aceasta schimbăm de
asemenea momentul unghtular al tuturor spinilor din direcţia "in SUS(I
în direcţia "in jos" (vezi fig. 37.3). Dacă momentul unghiular este conser-
vat atunci cind toţi spinii se rotesc, restul barci trebuie să aibă o variaţie
opusă a momentului unghiular. Întregul magnet va incepe să se rotească.

/n

1-
J •
T tj.l> kIroml
.rpinii

~~tL Fig. 37.3. Atunci cînd magnetlzarea unei bare

- de fier este Inversată, bara capătă o oarecare

viteză unghiulară.

Şi cu siguranţă, cînd efcctuăm experimentul, găsim o uşoară rotire a

magnetuluj. Putem măsura momentul unghiular total cedat intregului
magnet şi acesta este simplu de N ori fi, variaţia momentului unghiul ar
al fiecărui spin. Raportul momentului unghiular la momentul magnetic
măsurat in acest mod rezultă a fi aproximativ 10 procente din ceea CE'
calculăm. De fapt, calculele noastre presupun că megncttt atomiei se
datorează exclusiv spinilor electronilor, dar există, in plus, şi o oarecare
mişcare orbttală în majoritatea substanţelor. Mişcarea orbitală nu este
complet independentă de re-ţea _şi nu contribuie de fapt cu mai mult de
cîteva procente la magnetism. In mod practic, cîmpul magnetic de satu-
raţie, care se obţine luînd M,'at=Nu şi folosind densitatea fier-ului de 7,9
şi momentul ,u al spinului clectronului, este de aproximativ 20000 gauss.
Dar conform experimentului, el este în realitate în vecinătatea lui
21500 gauss. Aceasta este o mărime tipică de eroare - 5 sau 10 pro-
cente - datorită neglijăm contnbutulor momentelor orbitale care nu au
fost incluse atunci CÎnd am făcut analiza. Astfel, o discrepanţă mică cu
măsurătorile giromagnetice este uşor de înţeles.

37.3. Curba de histerezis

Am conchis din analiza teoretică că o substanţă feromagnetică ar tre-

bui să se magnetizeze spontan sub o oarecare temperatură astfel că în-
tregul magnetism ar fi îndreptat în aceeaşi direcţie. Dar ştim că acest
lucru nu este adevărat pentru o bucată obişnuită de fier nemagnetizat.
 CURBA DE HISTEREZIS
765-

De ce nu e:stemag,!cti~~t.ă }ntre~ga bucată de fier? Putem explica acest

lucru cu ajutorul figurii 3/.4. Sa presupunem că fierul ar fi un mono-
cristal mare de forma arătată in figura 37.4, a magnetizat spontan in
întregime intr-o direcţie. Atunci ar exista un CÎmp magnetic extern con-
siderabil, care ar avea o mare cantitate de energie. Putem reduce acea
e~ergie, a .cîmpuluj d~ac~ aranjăm. ca vO I?arţe a blocului să fie magnetizată
"In sus' ŞI cealalta sa il(> magnenzată "in JOs" ca în figura 37.4, b. Atunci,

([]Q O b
111
I I I
III I I' t IIl
Fig. 37.4. Formarea de domenii intr-un ) ) )
monocristal de fier. (Din: C har 1 e s
K i t tel, Introducere în fizica corpului
solid.) e
evident, cîmpurile din exteriorul fierului s-ar extinde pc un volum mai
mic, astfel că ar exista mai puţină energie.
Ah, dar staţi! In foaia dintre cele două regiuni avem electroni cu
spinul în sus, vecini eu electroni cu spinul în jos. Dar fcromagnettsrnul
apare numai in acele substanţe pentru care energia este micşorată dacă
electroni! sint paraleli şi nu atunci cînd sînt anttparaleli. Am adăugat.
deci, o oarecare energie suplimentară de-a lungul liniei punctate in fi-
gura 37.4, b; această energie este numită uneori energia peretelui. O re-
giune care are numai o direcţie de magnetizerc este numită un domeniu.
La interfaţa - "peretele" - dintre două domenii, unde avem atomi pc
. părţile opuse, ai căror spini sînt orientaţi diferit, există o energie pe uni-
tatea de arie a peretelui. Am descris aceasta ca şi cum doi atomi adiacerrţi
ar avea spinul exact opus: dar se constată că natura ajustează lucrurile
astfel că tranziţia este mai gradată. Acum însă nu trebuie să ne ocupăm
de detalii atit de fine.
Acum întrebarea este: cînd este mai bine şi cînd este mai rău să
producem un perete? Răspunsul este că aceasta depinde de dimensiunea
domeniilor. Să presupunem că am creşte la scară un bloc astfel că intre-
gul obiect ar fi de două ori mai mare. Volumul din spaţiul exterior umplut
cu un cîmp magnetic" de o intensitate dată, ar fi de opt ori mai mare,
iar energia În cîmpul magnetic, care este proporţională cu volumul, ar
 SUBSTANŢE MAGNETICE
766

fi de asemenea de opt ori mai mare. Dar aria suprafeţei dintre cele două
domenii, care va da energia peretelui, ar fi doar de patru ori mai mare.
Prin urmare, dacă bucata de fier este destul de mare, va merita să o
împărţim in mai multe domenii. Din această cauză, doar minusculele
cristale pot avea un singur domeniu. Orice obiect mare - unul cu o În-
tindere mai mare decît aproximativ o sutime de milimetru - va avea
cel puţin un perete de domeniu; iar orice obiect obişnuit "cu o intindere
de ordinul centlmetrului'' va fi împărţit in multe domenii, aşa cum e
arătat in figură. Împărţirea în domenii se continuă pînă ce energia nece-
sară pentru a introduce un perete suplimentar este atît de mare cît este
descreşterea de energie a cîmpului magnetic din exteriorul cristalului.
De fapt natura a mai descoperit încă un mod de a cobori energia:
nu este necesar să avem de loc cimp în exterior, dacă o mică regiune
triunghiul:ară este megnetizată lateral, ca in figura 37.4, d 1 ) . Atunci, cu
aranjamentul din figura 37.4, d, vedem că nu există cimp extern, ci doar
ceva mai mult perete de domeniu.
Dar aceasta introduce un nou tip de problemă. Se constată că atunci
cind este magnetizat un monocristal de fier, acesta îşi modifică lungimea
in direcţia magnetizării, astfel că un cub "ideal" megnetizat, să spunem
"in sus", nu mai este un cub perfect. Dimensiunea "verticală" va fi
diferită de dimensiunea "orizontală". Acest efect este numit magneto-
stricţiune. Din cauza acestor modificări geometrice, unica bucată tri-
unghiulară din figura 37.4, d nu se mai "potriveşte", să spunem aşa,
in spaţiul disponibil - cristalul a devenit prea lung intr-o direcţie.....ii
prea scurt intr-alta. Evident, ea se potriveşte, de fapt, dar numai dacă
este înghemuită; iar aceasta implică unele tensiuni mecanice. Prin urmare,
acest aranjament introduce de asemenea o energie suplimentară. Echilibrul
tuturor acestor energii este cel care determină cum se 'aranjează dome-
niile de la sine în modul lor complicat Într-o bucată de fier nemagnetizat.
Ce se întîmplă, acum, atunci cind aplicăm un cimp magnetic exterior?
Pentru a lua un caz simplu, să considerăm un cristal ale cărui domenii
sint aşa cum e arătat in figura 37.4, d. Dacă aplicăm un cimp magnetic
exterior indreptat in sus, în ce mod devine magnetizat cristalul? Mai
întîi, peretele domeniului din mijloc se poate muta lateral (la dreapta)
şi să reducă energia. El se mută astfel că regiunea care este ..in sus"
devine mai mare decit regiunea care este "in jos". Există mai mulţi
magneţi elementari orientaţi paralel cu cimpul şi aceasta dă o energie
mai coborîtă. Astfel, pentru o bucată de fier in cimpuri slabe - la in-
ceputul magnetizării ~ pereţii domeniilor încep să se mişte şi să "rnă-

1) Vă puteţi intreba cum se poate ca spinii care trebuie să fie sau "in sus" sau
"in jos" pot fi de asemenea "laterali"! Aceasta este o intrebare bună dar nu ne
ocupăm de ea chiar acum. Vom adopta simplu punctul de vedere clasic, imaginîn-
du-ne magnetft atomtcl ca dipoli clasici care pot fi pojartzaţl lateral. Mecanica cuan-
tică cere o indeminare considerabilă pentru a inţelege cum pot fi cuantificate lucru-
rile atit "tn sus şi in jos" şi "la stinga şi dreapta", la acelaşi moment.
CURBA DE HISTEREZIS ;67

nînce'' din regiunile care sînt magnetizate opus cîmpului. Pe măsură ce

cîmpul continuă să crească, întregul cristal devine gradual un singur
domeniu mare, pe cerc cîmpul exterior îl ajută să fie orientat în sus.
Intr-un cîmp intens, cristalulut "îi place" să fie orientat integral într-un
sens tocmai din cauză că energia sa în cîmp este micşorată. Acum nu mai
are un rol esenţial cîmpul exterior propriu.
Ce se întîmplă dacă structura geometrică nu este atît de simplă? Ce
se întîmplă dacă axele crlstalulut şi magnetizarea sa spontană sînt într-o
direcţie, dar aplicăm cîmpul magnetic într-o altă direcţie - să Spunem
la 45"? Am putea crede că domeniile se refac de la sine cu magnetizarea
lor paralelă cu cîmpul şi apoi, ca mai înainte, ele ar putea să crească
toate într-un domeniu. Dar aceasta nu e uşor de realizat de către fier,
deoarece energia necesară pentru a magnetiza un cristal depinde de un-
ghiul pe care îl face direcţia de magnetizare cu axa cristalului. Este rela-
tiv uşor de magnetizat fierul într-o direcţie paralelă cu axele cristalului,
dar este nevoie de mai multă energie pentru a-I magnetiza într-o altă

.. ...:;
â<XI
r 1/10)
!
-t-~ 1-

r« I
lfKJ/ l/
I
,
!1
b~VIKJ
Y I
l !
•W
50IJ
I
,IXJ
I

2rJO --- - _ . I
O
I
o an
ItXJ?(J) J{){j 1,00 JfJ(J 5lXJ 70IJ tJO() WJ
ff
Fig. 37.5. Un cîmp Fig. 37.6. Componenţa lui M paralelă cu H.
magnetizant H, ce pentru direcţii diferite ale lui H (in raport cu
formează un unghi axele cristalulul). (Din: F. Bit t e r, Introdu-
cu axa cristalului, va cere în jeromagnetism, Mc Graw-Hlll Book Co ..
schimba treptat di- Inc., 1937.)
recţia magnetizării,
fără a-i schimba mă-
rimea.
 SUBSTANŢE MAGNETICE
768

direcţie - să spunem la 45° cu una din axe. Prin urmare, dacă aplicăm
un cîmp magnetic într-o astfel de direcţie, ceea ce se întîmplă mai întîi
este că domeniile care sînt îndreptate de-a lungul uneia din directiile
preferate care este apropiată de cimpul aplicat cresc pînă ce magnetizarca
este în întregime de-a lungul uneia din aceste direcţii. Apoi cu cîmpuri
cu mult mai intense, magnctizerea este treptat adusă paralel cu cîmpul,
aşa cum este schiţat în figura 37.5.
In figura 37.6 sînt arătate unele observaţii asupra curbelor de mag-
netizare ale monocristalclor de fier. Pentru a le înţelege, trebuie să expli-
căm mai întîi notaţia care este folosită la descrierea direcţiilor unui cristal.
Există multe moduri în care un cristal poate fi tăiat în "felii", astfel încît
să se producă o faţă oare este un plan de atomi. Oricine s-a plimbat
printr-o livadă sau vie ştie că este fascinant să o priveşti. Dacă te uiţi
într-o direcţie, vezi rinduri de copaci - dacă te uiţi într-o altă direcţie
vezi alte rinduri de copaci şi aşa mai departe. Intr-un mod asemănător,
un cristal are familii definite de plane care conţin mulţi atomi, iar pla-
nele au această trăsătură importantă (considerăm un cristal cubic pentru
a face lucrurile mai simple): dacă observăm unde intersectează plencle
cele trei axe de coordonate - găsim că tnoersele celor trei distanţe de la
origine sînt in rapoarte de numere întregi. Aceste trei numere intregi sint
luate ca definiţii ale planclor. De exemplu, in figura 37.7, a, este arătat
un plan paralel cu planul yz. Acesta este numit un plan [100]; Inversele
intersecţiei sale cu axele y şi z sint ambele zero. Direcţia perpendlculară
pe un astfel de plan (intr-un cristal cublc) este dată de acelaşi sistem de
numere. Este uşor de înţeles ideea intr-un cristal cublc, pentru că atunci
indicii [100] înseamnă un vector care are o componentă unitate in direcţia

y y

Fig. 37.7. Modul în care sînt indicate planete cristalului.

x şinu are nici o componentă În direcţiile y sau z. Directia [110J este

îndreptată la 45° faţă de axele x şi y, ca in figura 37.7, b, iar direcţia
[111J este de-a lungul diagonalei cubului, ca În figura 37.7, c.
Intorcîndu-nc acum la figura 37.6 vedem curbele de magnetlzare ale
unut monocristal de fier pentru diferite direcţii. Mai întîi, observaţi că
pentru cîmpuri foarte slabe - atit de slabe încît este greu să le vedem
pe scală - magnettzarea creşte extrem de repede la valori foarte mari.
Dacă cîmpul este indreptat în direcţia [100] - anume de-a lungul uneia
CURBA DE HISTEREZlS

dintre acele direcţii drăguţe de magnettzare uşoară - curba urcă la o

valoare înaltă, se curbează puţin şi apoi este saturată. Ceea ce s-a in-
timplat este că domeniile care existau deja sint foarte Uşor supnrnate.
Este necesar doar un cîmp mic pentru a face ca pereţii domeniilor să se
mişte şi să înghită toate domeniile aşezate "nepotrivit". Monocristaleje
de fier sînt enorm de permeabile (in sens magnetic) CU mult mai permea-
bile decit fierul policristalin obişnuit. Un cristal perfect se megnettzează
foarte uşor. De ce apare curbură la magnetizare, de ce nu ajunge direct
la saturaţie. Noi nu sîntem siguri. S-ar putea să studiaţi aceasta vreo-
dată. Intelegem de ce este plată la cîmpuri intense. Atunci cînd întregul
bloc este un singur domeniu, cîmpul magnetic suplimentar nu mai poate
produce nici o magnetizare - aceasta este deja la M sat , cu toţi electronii
orientată in sus.
Dacă încercăm acum să realizăm acelaşi lucru în direcţia [110] care
este la 45° faţă de axele cristalului - ce se va întîmpla? Stabilim o mică
parte din cîmp, iar magnetizarea saltă atunci cînd cresc domeniile. Apoi,
pe măsură ce mai creştem încă puţin cîmpul, găsim că este nevoie de o
mare cantitate de cîmp pentru a ajunge la saturaţie, deoarece acum
magnettzarea se indeplirtează de o direcţie "uşoară". Dacă această expli-
caţie este corectă, punctul la care curba [100] se extrapolează înapoi la
axa verticală ar trebui să fie la I/V2 din valoarea de saturaţie. Se con-
stată, de fapt, că este foarte, foarte aproape de 1/V2. La fel, în direcţia
[111] - care este de-a lungul diagonale! cubului - găsim cum ne-am
aştepta, că de fapt curba se extrapolează înapoi la aproape 1/"1/3 din
saturaţie.
Figura 37.8 arată situaţia corespunzătoare pentru două alte sub-
stanţe, nichel şi cobalt. Ntchelul este diferit de fier. In nichel se constată

Im) 10001) I
rl§f!j, ~n) 110 / '
-so "O
300~ /J{)I)
IIOlOJV
100 h,
f>
O oÂI
o ?fJI} IHJJ 500 O fOQ so Ja) O ?f1JO 'rfJXJIJX(J6I1lJ
H/oous.rl-
Fig. 37.8. Curbele de magnetizare pentru mcnocr-istale de
!ler, nichel şi cobalt (din: C har 1 e sKi t tel, Introducere
in fizica stării souâe.ş

că direcţia [111] este direcţia de magnetizare uşoară. Cobaltul are o formă

cristalină hexagonală, iar oamenii au ctrpit sistemul de nomenclatură
pentru acest caz. Ei vor să aibă trei axe pe partea de jos a hexagonului
şi una perpendtculară pe acestea; astfel ei au folosit patru indici. Di-
recţia [0001] este de-a lungul axei hexagonului, iar P0101 este per-peri-
.al - PlZk8 modernll vol. II.
 SUBSTANŢE MAGNETICE
770

diculară pe acea axă. Vedem că cristalele diferitelor metale se comportă

in diferite moduri.
Trebuie să analizăm acum o substanţă policrtstalină, cum ar fi o
bucată obişnuită de fier. în interiorul acestor substanţe există multe, multe
mici cristale cu axele lor cristaline indreptate in toate direcţiile. Ele nu

Fi.!!. 37.9. Structura mlcroscopică a unei Fig. 37.10. Curba de magnetizare pentru
substanţe Ieromagnetice nemagnetîzate. fierul polieristalin.
Fiecare grăunte de cristal are o direcţie
de masnetîzare uşoară şi este tăiat În
domenii Care sint spontan magnetizate
(de obicei) paralel cu această direcţie.

coincid CU domeniile. Reamintiţi-vă că domeniile erau toate părţi ale

unui monocristal, dar într-o bucată de fier există multe cristale diferite
avind axele orientate diferit, aşa cum este arătat in figura 37.9. in interio-
rul fiecăruia din aceste cristale vor exista, in general, unele domenii. Cind
aplicăm un mic cimp magnetic asupra unei bucăţi de substanţă poli-
cristalină, ceea ce se întîmplă este că pereţii domeniilor incep să se mişte,
iar domeniile care au o direcţie favorabilă de magnetizere uşoară cresc
mai mari. Această creştere este reversibilă atîta vreme cît cimpul rămîne
foarte mic - dacă supdmăm cîmpul, magnetizarca va reveni la zero.
Această parte din curba de magnetizare este notată cu a în figura 37.10.
Pentru cîmpuri mai intense - in regiunea b a curbei de magnetizare
arătată - lucrurile devin mult mai complicate. In fiecare mic' cristal al
substanţei, există tensiuni şi dlslocărt: există impurităţi, praf şi imper-
fecţiuni. Şi pentru orice cîmpuri în afara celor mici, peretele domeniului,
nuşclndu-se, se loveşte de acestea. Există o energie de tnteracţie între
peretele domeniului şi o dîslocatie, sau o frontieră în formă de grăunte,
sau o impuritate. Astfel, atunci cind peretele ajunge la una dintre ele,
el se lipeşte de ea; el rămîne acolo lipit la un cimp oarecare, Dar apoi
dacă ridicăm mai mult intensitatea cîmpului, peretele se desprinde brusc.
Astfel, mişcarea peretelui domeniului nu este lină aşa cum era intr-un
cristal perfect - el devine atîrnat din cind în cind şi se mişcă în salturi.
CURBA DE HISTF.REZIS
77I

Dacă ne-am uita la magnetizare la o scară microscoptcă am vedea ceva

asemănător cu înseratul din figura 37.10.
Lucrul important este acum că aceste salturi în magnettzare pot
provoca o pierdere de energie. In primul rind, atunci cînd o frontieră
alunecă pe lîngă un impediment, ca se mişcă foarte repede la următorul,
deoarece cimpul este deja mai mare decît ar fi necesar pentru mişcarea
neîmpiedicată. Mişcarea rapidă înseamnă că există cîmpuri magnetice
rapid variabile care produc curenţi turbionari în cristal. Aceşti curenţi
pierd energie tncălzind metalul. Un al doilea efect este că atunci cînd un
domeniu se modifică brusc, o parte a cristalului îşi modifică dimensiunile
ca urmare a magnctostnctiuntt. Fiecare deplasare bruscă a unui perete al
domeniului stabileşte o mică undă sonoră care transportă energie. Din
cauza unor astfel de efecte, a doua parte a curbei de magnetlzare este ire-
versibilă şi există energie pierdută. Aceasta este originea efectului de
hlsterezis, deoarece mişcarea unui perete frontieră inainte - salt şi apoi
mişcarea acestuia inapoi - salt - produc rezultate diferite. Aceasta este
os frecarea cu zdruncinătun şi ea preia energie.
Eventual, pentru cîmpuri destul de intense, atunci cînd am mutat toţi
pereţii de domenii şi am magnetizat fiecare cristal în direcţia sa optimă,
există totuşi unele cnstalite, care se întîmplă să aibă direcţiile lor de
magnetizare uşoară nu În direcţia cimpului magnetic extern. Este nevoie
apoi de un mare cimp suplimentar pentru a răsuci acele momente magne-
tice. Astfel magnetlzarea creşte incet, dar lin, pentru cîmpuri magnetice
intense - anume in regiunea notată În figură prin c. Magnetizarea nu
ajunge brusc la valoarea sa de saturaţie, deoarece în ultima parte a
curbei magnetli atornicl se rotesc in cîmpul intens. Vedem deci de ce
curba de magnetizare a unei substanţe policristaline obişnuite, cum este

fouie de del euJ'l7iciu

&mi magm!fieli
(N sO
f1~

Fig. 37.11. Modificările br-uste de magnc-

'tizare ale unei benzi de oţel sînt auzite
ca pocnituri într-un difuzor'.

cea arătată în figura 37.10 creşte puţin şi reversibilla început, apoi creşte
ireversibil şi apoi se teşeşte Încet. Evident, nu există puncte de separaţie
bruscă Între cele trei regiuni - ele se amestecă incet, una în cealaltă.
Nu este greu de arătat că procesul de magnetizare în partea medie
a curbei de magnetizare este în salturi - că pereţii domeniilor se

'9'
 SUBSTANTE MAGNETICE

'"
zrnucesc şi se rup atunci cind se deplasează. Tot de ceea ce aveţi nevoie
este o bobină de fire - cu multe mii de spire - legată cu un amplifi-
cator şi cu un difuzor, ~a cum e arătat in figura 37.11. Dacă puneţi
cîteva foi de oţel eu siliciu (de tipul celor folosite in tr-ansformatcri) la
centrul bobinei şi dacă aduceţi o bară magnetică in vecinătatea grămezii.
schimbările bruşte de magnetizare vor produce impulsuri de t.e.m. in
bobină, care sint auzite ca pocnituri distincte in difuzor. Pe măsură ce
mişcaţi magnetul mai aproape de fier veţi auzi o îngrămădtre de pocni-
turi, care sună oarecum in genul zgomotului grăunţelor de nisip Ce cad
unele peste altele atunci cînd este înclinată o cutie cu nisip. Pereţii dome-
niilor sar, trosnesc şi ţopăie atunci cînd creşte cîmpul. Acest fenomen
este numit efect Barkhausen.
Pe măsură ce mişcaţi magnetul mai aproape de foile de fier, zgomotul
devine din ce in ce mai intens un timp, dar apoi există un zgomot relativ
mic atunci cind magnetul ajunge foarte aproape. De ce? Deoarece toţi
pereţii domeniilor s-au deplasat atît de mult cit pot să se deplaseze. Orice
cimp mai mare are ca efect in esenţă rotirea magnetizăni in fiecare
domeniu care este un proces lin.
Dacă îndepărtaţi acum magnetul, 'astfel incit să vă reîntoarceţi pe
ramura coboritoare a curbei de hlsterezts, domeniile tind să revtnă din
nou la energia joasă şi auziţi un alt zgomot de zmucituri de reîntoarcere.
Puteţi observa de asemenea că dacă aduceţi magnetul Într-un loc dat
şi il mişcaţi Înainte şi inapoi puţin, există un zgomot relativ mic. Aceasta
este din nou ca inclinarea unei cutii cu nisip - o dată ce grăunţele se
deplasează la locurile lor, mici mişcări ale cutiei nu le perturbă. In fier
micile variaţii ale cimpului magnetic nu sînt suficiente pentru a mişca
frontierele peste niciunul din .Hopurt''.

37.4. Substanţe feromagnetice

Am dori să vorbim acum despre diferitele tipuri de substante mag-

netice care există in lumea tehnică şi să considerăm unele dintre pro-
blemele implicate in proiectarea substantelor magnetice pentru diferite
scopuri. Mai intii, termenul "proprietăţile magnetice ale Iierului'' care
se aude des, este o denumire greşită - nu există un astfel de lucru.
"Fierul" nu este o substanţă bine definită - proprietăţile fierului depind
critic de cantitatea de impurităţi şi de asemenea de modul cum este for-
mat fierul. Puteţi constata că proprietăţile magnetice vor depinde de cit
de Uşor se mişcă pereţii domeniilor şi că aceasta este o proprietate de
ansamblu şi nu o proprietate a atomilor individuali. Astfel, practic, Iero-
rnagnetismul nu este de fapt o proprietate a unui atom de fier - ea este
o proprietate a fierului solid intr-o formă oarecare. De exemplu, fierul
poate avea diferite forme cristaline. Forma comună are o reţea cubică
ceiltrată spaţial, dar el poate avea de asemenea o reţea cubică cu feţe
SUBSTANŢE FEROMAGNETICE

centrate, care este, însă, stabilă numai la temperatură de peste 1l00°C.

Evident, la acea temperatură structura cubică centrată spaţial a trecut
deja de punctul Curie. însă, aliind erom şi nichel cu fier (un amestec
posibil este 18 procente crom şi 8 procente nichel) putem obţine ceea ce
se numeşte un oţel inoxidabil, care, deşi este în esenţă fier îşi menţine
reţeaua cu feţe centrate chiar şi la temperaturt joase. Din cauză că
structura sa cristalină este diferită, el are proprietăţi magnetice complet
diferite. Cele mai frecvente tipuri de oţel inoxidabil nu sînt magnetice
intr-un grad apreciabil, deşi există unele tipuri care sint. oarecum mag-
netice - aceasta depinde de compoziţia aliajului. Chiar cind un astfel
de aliaj este magnetic el nu este feromagnetic ca fierul obişnuit _ deşi
este în esenţă doar fier.
Am dori acum să descriem cîteva din substantele speciale care au fost
dezvoltate pentru proprietăţile lor magnetice deosebite. Mai întîi, dacă
dorim să construim un magnet permanent, am dori o substanţă cu o buclă
de histerezis enorm de largif, astfel că, atunci cînd oprim curentul şi
aducem la zero cîmpul magnetizant, megnetizarea va rămîne mare. Pentru
astfel de substanţe, frontierele domeniilor ar trebui să fie "îngheţate" pe
loc cît mai mult posibil. O astfel de substanţă este aliajul remarcabil
"Alnico V" (51% Fe, 8% Al, 14% Ni, 24% Co, 3010 Cu). (Compoziţia
destul de complexă a acestui aliaj este o mărturie a tipului de efort
detaliat ce s-a depus în construirea de magneţi buni. Ce răbdare este
necesară pentru a amesteca împreună cinci elemente şi să le încerci pînă
ce obţii substanţa cea mai ideală!). Cînd Alnico se solidifică există o "fază
secundară" care se precipită, producînd mai multe granule minuscule şi
tensiuni interne foarte puternice. In această substanţă, frontierele dome-
niilor Intîmptnă o mare dificultate in a se mişca. In plus, faţă de com-
poziţia exactă, Alnico este "prelucrat mecanic într-un mod care face
cristalele să apară în forma unor granule lungi in direcţia în care ur-
mează să fie efectuată magnetizarea. Atunci magnetizarea va avea o
tendinţă naturală de a fi orientată în aceste direcţii şi va fi menţinută
acolo din cauza efectelor de anizotropie. Mai mult, substanţa este chiar
răcită într-un cimp magnetic extern atunci cind este preparată, astfel că
grăunţele vor creşte cu o orientare corectă a cristalului. Curba de niste-
'rezis a substanţei Alnico Veste arătată in figura 37.12. Vedeţi că este
de aproximativ 500 de ori mai largă decit curba de histerezis pentru fie-
'rul moale, pe care am arătat-o în capitolul precedent in figura 36.8.
Să ne întoarcem acum la un tip diferit de substanţă. Pentru construi-
rea transformatoarelor şi a motoarelor, avem nevoie de o substanţă care
'este magnetic "moale" - una în car,", magnetismul este uşor modificat
astfel că rezultă o cantitate enormă de magnetizare dintr-un cimp aplicat
foarte mic. Pentru a realiza aceasta, ne trebuie substanţă pură, bine călită,
care va avea foarte puţine dislocări şi impurităţi, astfel că pereţii dome-
niilor pot să se mişte uşor. Ar fi drăguţ, de asemenea, dacă am putea
face mică anlzotropta. Atunci, chiar dacă un grăunte de substanţă este
aşezat sub un unghi greşit in raport eu cimpul, el totuşi se magnetizează
 SUBSTANŢE MAGNETIC'I!:

uşor. Am spus că fierul preferă să se magnetlzeze de-a lungul direcţiei

[100], în timp ce nichelul preferă direcţia [111J; astfel, dacă amestecăm
fier şi nichel în diferite proporţii, ne-am putea aştepta să găsim că cu
proporţii absolut corecte, aliajul nu ar prefera nici o direcţie - direc-
ţiile [lOD] şi [111J ar fi echivalente. Se constată că aceasta se întîmplă cu
un amestec de 70 de procente nichel şi 30 procente fier. In plus, poate
prin noroc, sau poate din cauza unei legături fizice între anizotr-opio şi
efectele magnetostrlctive - se constată că magnetostrlcţiunjje fierului şi

IfJIJIXJ

5!K11l

H
fgr;vM1

Fig. 37.12. Curba de histerezis <:1

substanţei "Alnico V"'.

nichelului au semn opus. Iar într-un aliaj al celor două metale, această
proprietate trece prin valoarea zero la aproximativ 80 de procente de
nichel. Prin urmare, undeva intre 70 şi 80 de procente de nichel obţinem
substanţe magnetice foarte .anoi'' - aliaje care sînt foarte uşor de magne-
tizat. Ele sint numite permalloy. Aliajele permalloy sînt foarte utile pen-
tru transformatori de inaltă calitate (la semnale de nivel coborît), dar
acestea nu ar fi bune pentru magneţi permanenţi. Aliajcle pcrmalloy
trebuie preparate şi manipulate cu foarte mare grijă. Proprietăţile magne-
tice ale unei bucăţi de permalloy sînt puternic modificate dacă acesta
este solicitat peste limitele sale elastice - aceasta nu trebuie să fie în-
doită. Dacă este îndoită permeabilitatea sa este micşorată din cauza dislo-
cărilor, a benzilor de alunecare etc. care sînt produse de deformaţiile
mecanice. Frontierele domeniilor nu mai pot fi modificate uşor. Permea-
bilitatea mare poate fi, însă, restabilită prin că1irea la tcmperatun înalte
Este adesea convenabil să avem unele numere pentru a caracteriza
diferitele substanţe magnetice. Două numere utile sînt interscctlfle curbei
 SUBSTANŢE MAGN:8TICE EXTRAORDINARE
775

de histerezis cu axele B şi H, aşa cum e indicat în figura 37.12. Aceste

intersecţii sint
numite cîmpul magnetic remanant B T şi forţa coercitivă H e •
In tabela 37.1 am dat o listă a acestor numere pentru cîteva substanţe
magnetice.
Tabela 37.1
Proprtetătlte cîtorva materiale feromagrretice

D, fl e'
Malcr'alul
Glmpul magnetic r"mau~nt FOTl' coerc!tidi

Supcrmaloi 5000 O,n04

Oţel silicon 12000 0,05
Fier Armco 4000 0,6
Alnico V 13000 5:0,0

37.5. Substanţe magnetice extraordinare

Am dori acum să discutăm despre cîteva dintre substanţele magne-
tice mai exotice. Există multe elemente in tabelul periodic, care au pături
electronice interne incomplete şi, prin urmare, au momente magnetice
atomice. De exemplu, chiar lîngă elementele Ieromagnettce fier, nichel şi
cobalt veţi găsi cromul şi magneziul. De ce nu sînt ele feromagnetice?
Răspunsul este că termenul ÎI.- in ecuaţia (37.1) are semnu~ opus pentru

I III a
1 I1I b

I! 1 c
Il I Jf d
Fig. 37.13. Orientarea relativă a spinilor elcctr-onilor
în diferite substanţe: (a) Ieromagnetică: (b) untifero-
magnetică; (t) ferită; (d) aliaj al atom ului de itr-iu,
(Săgeţile întrerupte arată direcţia momentului un-
ghiular total, incluzînd mişcarea orbitală.)

aceste elemente. De exemplu, in reţeaua de crom spinii atomilor de cr-em

alternează la fiecare atom, aşa cum e arătat in figura 37.13, b. Prin ur-
mare, din punctul său de vedere cromul este .magnetic'', dar nu este
interesant din punct .de vedere tehnic deoarece nu există efecte magnc-
'il tice externe. Prin urmare, cromul este un exemplu de substanţă in care

!
 SUBSTANŢE MAGNETICE
716

efectele cuantice fac ca spinii să alterneze. O astfel de substanţă este

numită antiferomagneticl'i. Orientarea in substantele antiferomagnetice
este de asemenea dependentă de temperatură. Sub o temperatură critică,
toţi spinii sînt orientat! in rînduri alternative, dar atunci cînd substanţa
este încălzită deasupra unei temperatură oarecare - care este numită din
nou temperatura Curie - spinii devin brusc orlentaţl haotic. Există, in
interior, o tranziţie bruscă. Această tranziţie poate fi observată in curba
de căldură specifică. Ea se manifestă de asemenea in unele efecte "magne-
tăce'' speciale. De exemplu, existenţa spinilor alternativi poate fi verifi-
cată prin împrăştierea neutronflor de către un cristal de crom. Din cauză
că neutronul însuşi are un spin (şi un moment magnetic), amplitudinea
sa de împrăştiere depinde de faptul dacă spinul său este paralel sau opus
spinului împrăştietorulul. Obţinem, astfel, figuri de interferenţă diferite,
atunci cînd spinii într-un cristal sînt alternativi faţă de cele ce le obţinem
cînd spinii au o distribuţie haotică.
Există un alt tip de substanţă in care efectele cuantice fac ca spinii
electrordlor să alterneze, dar care este cu toate acestea feromagnetică
~ adică cristalul are o magnetizare netă permanentă. Ideea care stă în
spatele unei astfel de substanţe este arătată in figura 37.14. Figura arată
structura cristalină a unui spinel, un oxid de magneziu-aluminiu, care
aşa cum e arătat - nu este magnetic. Oxidul are două tipuri de atomi
de metal: magneziu şi aluminiu. Dacă inlocuim acum magneziul şi elumi-
niul prin două elemente magnetice cum este fierul şi zmeul, sau prin
zinc şi mangan - sau, cu alte cuvinte, dacă punem atomi maqnetict în
locul celor nemagnetici - se întîmplă un lucru interesant. Să notăm un
tip de atom metalic prin a şi celălalt tip de atom metalic prin b: atunci

0°'- Fig. 37.14. Structura cristalină a miner-a-

Iulut sprnel (MgA1 204l ionii de Mg+2 ocu-
pă poziţii tetraedrtce, fiecare înconjurat
eAFI de patru tont de oxigen; tonn Al-t3 ocupă
poziţii octaedrice, fiecare Inconjurat de
şase atomi de oxigen (Din: C har 1e s
K i t t e 1, Introducere in fizica stării so-
lide.)

trebuie considerate următoarele tipuri de forţe. Există o interacţiune c-c-b

care tinde să facă atomii a şi b să aibă spini opuşi - din cauză că meca-
nica cuantică dă intotdeauna semnul opus (exceptînd cazul cristalelor
misterioase de fier, nichel şi cobalt). Apoi, există o tntcractre directă a-a
care tinde să facă atomii a opuşi şi de asemenea o Interactte b-b care
 SUBSTANŢE MAGNETICE EXTRAORDINARE
-.__--!I!
tinde să focă atomii b opuşi. Evident, însă, că nu putem avea totul opus
la totul - Q opus la b, a opus la a şi b opus la b. Probabil din cauza.
distanţei dintre atomii a şi a prezenţei oxlgenului (deşi de fapt noi nu
ştim de ce) se constată că interacţiunea Q-b este mai puternică decît a-a
• sau b-b. Astfel, soluţia pc care o foloseşte natura în acest caz este de
a face atomii a paraleli unii cu alţii şi atomii b paraleli unii cu alţii, iar
cele două sisteme opuse. Aceasta dă energia cea mai coborîtă din cauza
interacţlllor a-b mai Intense. Rezultatul: toţi atomii a au spinul în sus,
iar atomii b au spinii în jos - sau, evident, invers. Dar dacă momentele
magnetice ale atomllor de tipul a şi cele ale atomtlor de tipul b nu sînt
egale putem obţine situaţia arătată in figura 37.13, c şi poate exista magne-
tfzere netă în substanţă. Substanţa va fi atunci feromagnetică - deşi
destul de slab. Astfel de substanţe sint numite ferite. Ele nu au o magne-
ttzare de saturaţie ridicată ca fierul - din motive evidente - deci ele
sînt utile numai pentru cîmpuri mai mici. Dar ele au o proprietate foarte
importantă - ele sînt izolatoare; fer-itele sînt izolatoare feromagnetice.
In cîmpuri de frecvenţă înaltă, ele vor avea curenţi turbtonari foarte mici
şi astfel pot fi folosite, de exemplu, în sistemele cu microunde. Cîmpurile
de microunde vor fi în stare să pătrundă într-o astfel de substanţă izola-
toare, în timp ce ele vor fi ţinute afară de către curenţii turbionari Într-un
conductor ca fierul.
Există o altă clasă de substanţe magnetice care a fost descoperită
doar recent - membrii familiei de ortosilfcaţi numiţi gameţi. Ele sint
din nou cristale în care reţeaua conţine două tipuri de atomi metalic; şi
avem din nou o situaţie în care două tipuri de atomi pot fi substituite
aproape după voinţă. Printre mulţi compuşi există unul care este complet
feromagnetic. El are ytriu şi fier în structura de garnet şi motivul pentru
care este Ieromagnotlc este foarte ciudat. Şi aici mecanica cuantică face
spinii vecini opuşi, astfel că există un sistem de spini imobilizaţi cu spinii
electronlci ai fier-ului îndreptaţi într-un sens, iar spinii electronilor din
ytriu îndreptaţi în sens opus. Dar atomul de ytriu este complicat. El este
un element al pămînturilor rare şi are o mare contribuţie la momentul
său magnetic din partea mişcării orbitale a electronilor. Pentru ytriu.
contribuţia mişcării orbitale este opusă celei de spin şi este de asemenea
mai mare. Astfel, deşi mecanica cuantică operînd cu principiul de exclu-
ziune, face ca spinii ytriului să fie opuşi celor de fier, ea face ca mcmen-
tul magnetic total al atomului de ytriu să fie paralel cu fierul, deoarece
efectul orbital - aşa cum e schiţat în figura 37.13, d. Compusul este deci
un feromagnet obişnuit.
Un alt exemplu interesant de Icromagnettsm apare în unele eleme~te
ale pămînturilor rare. El are de-a face cu un aranjament şi mai special
al spinilor. Substanţa nu este feromagnetică, în sensul că spinii ei sint
paraleli, dar nici antlferomagnctjcă În sensul că fiecare atom este opus
în aceste cristale toţi spinii într-un strat sînt paraleli şi se află în planul
stratului. In stratul următor, toţi spinii sint din nou paraleli unii cu cei-
lalţi, dar sint îndreptaţi într-o direcţie oarecum diferită. In stratul urmă-
 SUBSTANTE MAGNETICE
~,--~--

tor, ei sint intr-o altă direcţie etc. Rezultatul este că vectorul de magnc-
tizere locală variază în formă de spirală - momentele magnetice ale
straturilor succesive se rotesc atunci cind ne deplasăm de-a lungul unei
linli perpendiculare pe straturi.
Este interesant a încerca să analizăm ce se întîmplă atunci cind un
cîmp este aplicat la o astfel de spirală - toate invir-th-ile şi sucirile care
trebuie să se producă in toţi magneţii atornici. (Unora le place să se
amuze cu teoria acestor lucruril) Nu apar numai cazuri de splralc "plate"
ci există şi cazuri în care direcţiile momentelor magnetice ale straturilor
succesive înfăşoară un con, astfel că el are o componentă de spirală şi de
asemenea o componentă feromagnettcă uniformă intr-o direcţie!
Proprietăţile magnetice ale substantelor, calculate la un nivel mai
avansat decît am fost în stare să o facem aici, au fascinat fizicienii de
toate tipurile. In primul rind, există acei oameni practici cărora le place
să oalculeze moduri de a face lucrurile mai bine - lor le place să pro-
iecteze substanţe magnetice mai bune şi mai interesante. Descoperirea
unor lucruri ca fer-itele sau aplicaţiile lor, a delectat imediat pe cei cărora
le place să vadă noi căi inteligente de a face lucruri. In afară de aceasta,
există acei fizicieni care găsesc o fascinaţie în complexitatea teribilă pe
care o poate produce natura folosind citeva legi de bază. Pornind de la
una şi aceeaşi idee, natura trece de la feromagnetismul fierului şi de la
domeniile sale, la antlîeromagnetfsmul cromului, la magnetdsmul feritelor
şi al gameţilor, la structura in spirală a elementelor pămînturilor rare şi
altele. Este fascinant să descoperi experimental toate lucrurile ciudate
care se petrec în aceste substanţe speciale. Apoi, fizicienilor teoreticieni,
feromagnetismul le oferă un număr de probleme foarte .tntcresante, nere-
zolvate şi frumoase. O problemă este de a inţelege de ce există în genera]
feromagnetismul. O alta este de a prezice statistica spinilor în interacţiune
într-o reţea Ideală. Chiar neglijînd orice complicaţii străine posibile,
această problemă, pînă acum a sfidat înţelegerea deplină. Motivul pentru )
care este atît de interesantă este că-i atit de uşor formulată: fiind dat J
un număr de spini electronici într-o reţea regulată, interacţionînd cu o
lege dată, ce fac ei? Este uşor formulată, dar a sfidat de ani de zile
analiza completă. Deşi a fost analizată cu destulă grijă pentru tempera-
turt nu prea apropiate de punctul Curie, teoria tranziţiei bruşte la punctul
Curie trebuie să fie încă completată.
în sfîrşit, întreaga problemă a sistemului de magneţt atomtci de
spin - in substanţe feromagnetice sau paramagnettce şi în magnettsmul
nuclear a fost de asemenea un lucru fascinant pentru studenţii de la
fizică din anii superiori. Sistemul de spini poate fi împins şi atras cu
cîmpuri magnetice exterioare, astfel că se pot face multe trucuri eu rczo-
nanţe, cu efecte de relaxare, cu ecouri de spin şi cu alte efecte. El ser~
veşte ca un prototip al multor sisteme termodinamice complicate. Dar
în substante paramagnetice situaţia este adesea foarte simplă şi oamenii
SUBSTANŢE MAGNET!C!: EXTRAORDINARE
.--------- -----!!5!
s-au delectat atit să efectueze experimente cît şi să explice teoretic fe-
nomenele.
Încheiem acum studiul electncătătu şi magnctăsmulut. In capitolul
întîi am vorbit despre paşii mari care au fost făcuţi de la obser-vaţia
timpurie a grecilor asupra comportărtlor ciudate ale chihlimbarului şi ale
magnetitei. Totuşi in discuţia noastră lungă şi complicată nu am explicat
niciodată de ce atunci cind frecăm o bucată de chihlimbar obţinem o
sarcină pe ea, nici nu am explicat de ce o magnetită este magnetizată!
Puteţi Spune: "Vai, nu am obţinut doar semnul corect". Nu, este mai rău
decît atîta. Chiar dacă am fi obţinut semnul corect, am avea totuşi între-
barea: de ce este rnagnetizată În pămînt o bucată de magnetu.ă? Există
cîmpul magnetic al pămîntului, evident, dar de unde provine cîmpul pă­
mîntului? Nimeni nu ştie de fapt - au existat doar cîteva presupuneri
bune. Vedeţi deci, această fizică a noastră este o grămadă de şiretltcuri
- pornim de la fenomenele magnetitel şi chlhltmbarulut şi terminăm
nctntelcgindu-Ic pe nici unul foarte bine. Dar am învăţat o cantitate colo-
sală de informaţie foarte interesantă şi foarte utilă În acest proces!
38. Elasticitate

38.1. Legea lui Hooke

Elasticitatea se ocupă de comportarea acelor substanţe care eu pro-

prietatea redobindirii dimensiunilor şi a formei atunci cind forţele sint
îndepărtate. Toate corpurile solide au într-o oarecare măsură această
proprietate elastică. Dacă am avea timp să ne ocupăm pe îndelete eu acest
subiect, am dori să analizăm mai multe lucruri: comportarea substanţelor,
legile generale ale elasticităţii, teoria generală a elasticităţii, atunci cind
forţele devin atit de mari incit se produce curgerea plastică şi ruperea.
Ar fi nevoie de un timp mai lung decit cel pe care îl avem pentru a
acoperi în detaliu toate aceste subiecte, astfel că va trebui să renunţăm
la unele lucruri. De exemplu, nu vom discuta despre plasticitate sau
despre limitările legilor elastice. (Am atins aceste subiecte pe scurt atunci
cînd am vorbit despre dislocatii in metale.) De asemenea nu vom fi in
stare să discutăm mecanismul intern al elasticităţii - astfel, tratarea
noastră nu va avea completitudinea pe care am incercat să o dobtndim
in capitolele anterioare. Intenţia noastră este, în esenţă, de a vă face cu-
noştinţă cu unele din modurile de a vă ocupa cu astfel de probleme prac-
tice cum ar fi îndoirea grinzilor.
Cind apăsaţi asupra unei bucăţi de substanţă, ea "cedează" - sub-
stanţa este deformată. Dacă forţa este destul de mică, deplasările relative
ale diferitelor puncte in substanţă sint proporţionale cu forţa - spunem
că comportarea este elastică. Vom discuta numai despre comportarea
elasttcă. Scriem, la inceput, legile fundamentale ale elasticităţii şi apoi le
aplicăm la un număr de diferite situaţii.
Să presupunem că luăm un bloc rectangular de substanţă cu lungi-
mea l, lărgimea w şi înălţimea h, aşa cum e arătat în figura 38.1. Dacă
tragem la capete cu o forţă F, atunci lungimea creşte printr-o cantitate I
i:
.1.1. Vom considera in toate cazurile că variaţia de lungime este o frac-
ţiune mică din lungimea iniţială. De fapt, pentru substanţe ca lemnul şi
oţelul, substanţa se va rupe dacă variaţia de lungime este mai mare decit

i
cîteva procente din lungimea iniţială. Pentru un mare număr de sub-
LEGEA LUI HOOKE
==~:':::CC:"-- ~ ~ .~

stante, experimentele arată că, pentru alungiri destul de mici, forţa este
proporţională cu elungfrea.

(38.1)
Această relaţieeste cunoscută ca legea lui Hooke.
Alungirea noI a barei va depinde de asemenea de lungimea sa. Putem
să ne imaginăm de ce, prin următorul raţionament. Dacă cimentăm două

Fig. 38.1. Intinderea unei bare sub in-

fluenţa unei tensiuni uniforme.

blocuri identice împreună, capăt la capăt, aceleaşi forţe acţionează asupra

fiecărui bloc; fiecare va fialungit cu cantitatea 1U. Astfel, deformaţia
unui bloc de lungime 21 va fi de două ori cît cea a unui bloc cu aceeaşi
secţiune transversală, dar de lungime L Pentru a se obţine un număr mai
caracteristic al substanţei şi care să fie independent de forma particulară.
ne propunem să ne ocupăm de raportul nol/1 al alungirii la lungimea ini-
ţială. Acest raport este proporţional cu forţa, dar este independent de 1

F-~. (38.2)
I

Forţa F va depinde de asemenea de aria blocului. Să presupunem că

punem două blocuri unul lîngă altul. Atunci pentru o întindere .1.1 am
avea forţa F asupra fiecărui bloc, sau de două ori atîta asupra combina-
ţiei celor două blocuri. Forţa, pentru o alungire dată trebuie să fie Pw-
porttonală cu aria secţiunii treosversale A a blocului. Pentru a obţine o-
lege în care coeficientul de proporţionalitate să fie independent de dimen-
siunile corpului, scriem legea lui Hooke pentru un bloc rectangular, in
forma

F=YA ~L. (38.3)

I
Constanta Y este o proprietate care depinde numai de natura substantet:
ea este cunoscută ca modulul lui Young. (In mod obişnuit veţi găsi mo-
dulul lui Young notat cu E. Dar noi am folosit E pentru cimpuri electrtce,
energie şi t.e.m., astfel că preferăm să folosim o literă difer-itâ.).
 ELASTIeITATE

Forţa pe unitatea de arie este numită tensiune, iar alungtrca pe uni-

tatea de lungime - alungire relativă - este numită dejormaţie. Ecua-
.ţia (38.3) poate fi deci transcrisă in modul următor

~=Yx~ (38.4)
A 1

Tensiunea = (Modulul lui Young) x(Deformaţia).

Există o altă latură a legii lui Hookc: cind alungiţi un bloc de sub-
.stantă într-o direcţie, el se contractă perpendicular pe alungire. Contracţie
in lărgime este proporţională cu lărgimea w şi de asemenea cu 1l/l; con-
tracţta laterală este în aceeaşi proporţie atit pentru lărgime cit şi pentru
înălţime şi se scrie de obicei
Aw ah Al
-=--=-(}- (38.5)
w h 1
'Unde constanta (J este o altă proprietate a substanţei, numită raportul lui
Poisson. El este intotdeauna de semn pozitiv şi este un număr mai mic
decît 1/2. (Este "rezonabil" că (J ar trebui să fie in general pozitiv, dar
nu este chiar evident că el trebuie să fie astfel.).
Cele două constante Y şi (J specifică complet proprietăţile elastice ale
unei substanţe omogene şi izotrope (adică, necrtstaltnă). In substantele
cristaline alungirile şi contracţiile pot fi diferite in diferite direcţii, astfel
că pot să existe mult mai multe constante elastice. Ne vom restringe
pentru moment discuţia la substanţe omogene şi izotrope ale căror pro-
prietăţi pot fi descrise de Y şi (J. Ca de obicei, există moduri diferite de
a descrie lucrurile - unora le place să descrie proprietăţile elastice ale
substantelor prin constante diferite. Este nevoie intotdeauna de două şi
ele pot fi legate de Y şi 0".
Ultima lege generală de care avem nevoie este principiul suprapu-
nerii. Deoarece cele .Iouă legi (38.4) şi (38.5) sint liniare in raport cu
forţele şi cu deplasările, se va aplica legea de suprapunere. Aveţi un
sistem de forţe şi obţineţi oarecare deplasări şi apoi adăugaţi un nou
sistem de forţe şi obţineţi unele deplasări adiţionale; deplasările rezul-
tante vor fi suma celor ce le-aţi obţine cu cele două sisteme de forţe
acţionînd independent.

Avem acum toate principiile generale - principiul suprapunerii şi

ecuaţiile (38.4) şi (38.5) - şi aceasta este tot de ceea ce avem nevoie în
elasticitate. Dar aceasta este ca şi cum aţi spune că o dată ce aveţi legile
lui Newton aveţi tot ceea ce vă trebuie în mecanică. Sau, fiind date
ecuaţiile lui Maxwell, aveţi tot ceea ce vă trebuie în electricitate. Este,
evident, adevărat că avind aceste principii avem o mare cantitate de in-
formaţie, deoarece cu cunoştinţele voastre prezente de matematică aţi
putea merge mult înainte. Vom calcula însă cîteva aplicaţii speciale.
DEFORMAŢII UNIFORME
----~-------- - - - - - ---~

33.2. Deformatii uniforme

Ca primul nostru exemplu, să găsim ce se întîmplă unui bloc rectan-

gular supus unei presiuni hidrostaticc uniforme. Să punem un bloc sub
apă într-o incintă pentru presiune înaltă. Va exista atunci o forţă ce
va acţiona spre interior asupra fiecărei feţe a blocului, proporţională cu

Fig. 38.2. O bară supusă unei presiuni hi-

drostaticc uniforme.

aria [vezi fig. 38.2). Deoarece presiunea hldrostattcă este uniformă, ten-
siunea (forţa pe unitatea de arie) asupra fiecărei feţe a blocului este
aceeaşi. Vom calcula mai întîi modificarea de lungime. Modificarea de
lungime a blocului poate fi imaginată ca suma modificărilor de lungime
care ar apare în cele trei probleme independente care sînt schiţate în fi-
gura 38.3.
Problema 1. Dacă apăsăm la capetele blocului cu o presiune p, defor-
matia cornpresivă este pjY, şi este negativă,
t.l 1 = _ l!...
1 y

tJ
Fig. 38.3. Presiunea hidrostatică este
suprapunerea a trei compresiuni
Iongttudtnale.

Problema 2. Dacă apasam asupra a două laturi ale blocului cu pre-

siunea p, defor-maţia compresivă este din nou pţ'Y, dar acum dorim să
obţinem deformatia de tip lungime. Putem să o obţinem din deformaţia
laterală înmulţită cu - 0". Detormaţia laterală este

:l~= _L'
w r '
 ELASTICITATl!:

deci

~= +OE. 1
1 Y
Problema 3. Dacă apăsăm asupra virfului blocului, defcrmatla corn-
presivă este din nou p/Y, iar deformatia corespunzătoare in direcţia late-
rală este din nou - (JpjY. Obţinem

_~=+t1L,
1 Y
Combinînd rezultatele celor trei probleme - adică luind 41=.1.ll +
+'41 2 + .:113 - obţinem

~= _l!.- (1-2cr). (38.8)

1 Y

Problema este, evident, simetrică in toate trei direcţiile; rezultă că

_~= 6h= _L (1.~-2cr). (38.7)

w h Y
Modificarea de volum sub influenţa presiunii hidrostatice este de
asemenea interesantă. Deoarece V =lwh, putem scrie, pentru deplasări
mici,
AV =~+~+ Ah,
v 1 w h
Folosind (38.6) şi (38.7), avem

AV =-3 .1!..... (1-2cr). 138.8)

v Y

Unora le place să numească aVIV deformaţie de volum, şi scriu

6V
p~-Kv·

Tensiunea de volum p aste proporţională cu deformatia de volum - inca

o dată legea lui Hooke. Coeficientul K este numit modulul de volum; el
este legat de alte constante prin
K·~--Y_. (38.0)
3(1-20-)

Deoarece K este de oarecare interes practic, multe cărţi de tabele dau

Y şi K in loc de Y şi (J. Dacă doriţi să-I obţineţi pe (f puteţi să-I calcu-
laţi intotdeauna din ecuaţia (38.9). Putem vedea de asemenea din ecua-
ţia (38.9) că raportul K al lui Pcisson, trebuie să fie mai mic decît 1/2
Dacă nu ar fi, modulul de volum K ar fi negativ şi substanţa s-ar dilata
DEFORMAŢII UNIFORME
7lI5

o dată cu creşterea presiunii. Aceasta ne-ar permite să obţinem energie

mecanică de la orice bloc - ceea ce ar insemna că blocul ar fi în echi-
libru instabil. Dacă ar începe să se dtlate ar continua să o facă de la sine
cu o cedare de energie. -
Dorim acum să analizăm ce se întîmplă atunci cind aplicăm o dcfor-
maţie de "forfecare" asupra unui obiect. Prin dcformaţie de forfecare

Fig. 38.4. Un cub rorrecat uniform. Fig. 38.5. Un eub comprimat dea-
supra şi dedesubt şi intins de forţe
egale În două părţi.

Intelegem tipul de distorstune arătat în figura 38.4. Ca un caz preliminar

la acesta, să ne uităm la deformaţiile ce apar într-un cub de substanţă
supus la forţele arătate în figura 38.5. Din nou putem desface problema
În două: comprimărtlc verticale şi destinder-ilc orizontale. Notind cu A
aria forţei cubului, avem pentru variaţia in lungimea orizontală
~'=~E.+(J~.f=1 +cr E. (3B.10)
l YA YA Y A

Variaţia În înălţimea verticală este tocmai negativul acesteia.

Săpresupunem acum că avem acelaşi cub şi îl supunem la forţele
de forfecare arătate în figura 38.6, a. Observaţi că toate forţele trebuie
să fie egale, pentru ca să nu existe cupluri note şi eubul să fie in echi-
libru. (Forţe similare trebuie să existe şi în figura 38.4 deoarece blocul
este in echilibru. Ele sint furnizate prin "lipiciul" care reţine blocul pe
masă.) Se spune atunci că eubul este într-o stare de Ior-fecare pură. Dar
observaţi că dacă tăiem eubul printr-un plan la 45° - să spunem de-a
lungul diagonalei A in figură - forţa totală care acţionează de-a curme-
zişul planului este normală la plan şi este egală cu 1/20. Aria asupra
căreia acţionează această forţă este yTA; prin urmare, tensiunea normali'!
la acest plan este simplu O/A. La fel, dacă examinăm un plan la un unghi
de 45" în sensul celălalt - diagonala B în figură - vedem că există o
so - FlzIc& m"dern~ ...,,1. tI..
... ELASTICITATE

tensiune compresivă normală pe acest plan cu valoarea -GIA. Din

aceasta, vedem că tensiunea într-o Iorfecare "pură" este echivalentă cu o
combinaţie de tensiuni de întindere şi compresie de tntensităţi egale şi
reciproc perpendiculare, formind un unghi de 45 0 cu feţele iniţiale ale
cubului. Tensiunile interne şi deformaţiile sint aceleaşi cu cele ce le-am

b Aria- VZA

Fig. 38.6. Cele două perechi de forţe de forfccare în (al produc

aceeaşi tensiune ca şi forţele de comprimarc şi de întindere din (b).

găsi in blocul mai mare de substanţă, cu forţele arătate În figura 38.6, b.

Dar aceasta este problema pe care arn rezolvat-o deja. Variaţia de lun-
gime a diagonalei este dată de ecuaţia (38.10),
dD =l+"~. (38.11)
D Y A
(O diag-onală este scurtată, cealaltă este alungită.)

Fig. 38.7. Deformaţia de forfecare 6 este

2i1.DID,

Adesea este convenabil să exprimăm deformatia de forfecare in func-

ţie de unghiul cu care este răsucit eubul - unghiul e in figura 38.7. Din
DEFORMAŢII UNIFORME

geometria figurii puteţi vedea că deplasarea orizontală h a feţei de dea-

'"
supra este egală eu 1/2;j,D. Astfel
Il
a~-~-----~2-·
V2!:J.D !:J.D
1 1 D
(38.12)

Tensiunea de forfecare 9 este definită ca forţa tangenţială asupra unei

feţe, împărţită prin aria, g=G/A. Folosind ecuaţia (38.11) in (38.12)
obţinem

Sau, scriind aceasta În forma "t<:!llSiunea = o constantă înmulţită cu de-

formaţia"

(38.13)
Coeficientul de proporţionalitate fi este numit modulul de forfecare (sau,
uneori, coeficientul de rigiditate). El este dat în funcţie de Y şi (1 prin
y
ţ.l= 2(1 +O"}. (38.14)

Incidental, modulul de forfecare trebuie să fie pozitiv - altfel aţi putea

obţine lucru de la un bloc care se auto-foarfecă. Din ecuaţia (38.14),
(1 trebuie să fie mai mare decît -1. Ştim, apoi. că lj trebuie să fie între

-1 şi + 1/2; în practică, însă, este întotdeauna mai mare decît zero.

Ca un ultim exemplu al tipului de situaţie în care tensiunile sint
uniforme prin substanţă, să considerăm problema unui bloc care este
intins, în timp ce este constrîns astfel că nu poate să aibă loc contracţie
laterală. (Tehnic, este ceva mai uşor să-I comprimat! mentinîndu-i latu-
rile să nu se bombcze - dar este aceeaşi problemă.) Ce se întîmplă? Păi,

Fig. 38.8. Intindere fără contracţie la-

terală.

trebuie să existe forţe laterale care îl împiedică să-şi modifice grosimea

- forţe pe care nu le cunoaştem deocamdată, ci va trebui să le calculăm.
Este acelaşi tip de problemă pe care am rezolvat-o deja, doar cu mici
diferenţe de calcul. Ne imaginăm că acţionează forţe asupra tuturor celor
trei laturi, aşa cum e arătat in figura 38.8; calculăm modificările de di-
se-
 EL."I.STiCITATE

roensiuni şi alegem forţele transvcrsale care să facă să rămînă constante

Lărgimea şi înălţimea. Urmind raţionamentele obişnuite, obţinem pentru
cele trei deformaţii

.6J" =!:.. F".._.!!...!'JL_.'!... Fz =~[Fx_(j(FY+ Fz)] (38.15)

Ix Y A, Y Av Y Az Y Ax Ati Az

(38.10)

tl.l =z ~ [!!.._(J(~ + Fu)] (38.17)

Lz YA z Ax Ay
Deoarece 1111 şi 1l" sint presupuşi nult, ecuaţiile (38.16) şi (38.17) dau
două relaţii
ce leagă F'J şi F" de F". Rezolvîndu-le, obţinem că

(38.18)

Inlocuind În (38.15), avem

Li1" =1.(1 _~)F" =!:..(1-0"-2c:.~)~. (38.1D)
Lx Y 1-0" Al; Y 1-0" Ax
Adesea, veţi vedea această ecuaţie rearanjată, avînd forma pătratică in o
exprimată prin factori. Ea este scrisă atunci
F I-O" !lI
A (1+0")(1-20") YT' (38.20)
Atunci cînd constringem laturile, modulul lui Young se multiplică prin-
tr-o funcţie complicată de d. După cum puteţi vedea cel mai uşor din
ecuaţia (38.19), factorul în faţa lui Y este intotdeauna mai mare decît 1.
Este mai greu de întins blocul atunci cind laturile sînt ţinute - ceea ce
înseamnă deasemenea că un bloc este mai rezistent cind laturile sînt
ţinute, decit atunci cînd nu sint.

38.3. Bara de torsiune; unde de forfecare

Să ne îndreptăm atenţia spre un exemplu care este mai complicat

deoarece părţi diferite ale substanţei sînt solicitate în mod diferit. Con-
siderăm o bară răsucită aşa cum veţi găsi la axul volanului unei maşini,
"au la suspensia de fir de cuarţ folosită intr-un instrument delicat. După
cum ştiţi, probabil, din experimentele cu pendulul de torstune. cuplul
asupra unei bare răsucite este proporţional cu unghiul - constanta de
proporttonalttatc depinzind evident de lungimea bar-ei, de raza vergelei
ii de proprietăţile substanţei. Intrebarea este: in ce mod? Acum sîntem
BARA DE TORSIUNE; UNDE DE FORFECARE
"9
în măsură să răspundem la această întrebare; este doar o chestiune de
unele calcule geometrie.
Figura 38.9, a arată o bară cilindncă de lungime L şi rază a, avind
un capăt răsucit cu un unghi <1> în raport cu celălalt. Dacă dorim să legăm
deformaţiile de ceea ce cunoaştem deja, putem să ne inchipuim bara ca
fiind constituită din mai multe pături cilindrice şi să calculăm separat

Fig. 38.9. (a) O bară cnmdrtcă torsionată. (b) Un strat cilindric torsrcnat.
(c) Fiecare bucăţică din strat este torsionată.

ce se întîmplă în fiecare pătură. Incepem prin a considera un cilindru

subţire, scurt, de rază r (mai mic decît a) şi grosimea !iT - aşa cum e
desenat în figura 38.9, b. Dacă ne uităm acum la o bucată a acestui
cilindru care a fost iniţial un mic pătrat, vedem că aceasta a fost distor-
sionată într-un paralelogram. Fiecare element de acest tip al cilindrului
este forfecat, iar unghiul de forfecarc e este

e=r:' '.
Tensiunea de forfecare 9 în substanţă este, deci [din ecuaţia (38.13)]

9=M6=.uL"·
'.
Tensiunea de forfecare este forţa tangenţială .1F asupra capătului
(3821)

pătratului, împărţită
prin aria tAl.1r a capătului (vezi fig. 38.9, c)
!>F
e> 6.l~T .
 ELASTICITATl':
790

Forţa aF asupra capătulut unui astfel de pătrat dă naştere unui cuplu â:.
in jurul axei barei, egal cu
dt=rÂF=rg.1.l.1.r. (38.22)
Cuplul total -r este suma unor astfel de cupluri in jurul unei clrcumferlnte
complete a cîlindrului. Astfel, punînd împreună destule bucăţi, astfel incit
lungimile Âl adunate să dea 2JtT, găsim că cuplul total, pentru un tub gol,
este
rg(2Jt1')Âr. (38.23)
Sau, folosind (38.21),
(38.24)

Obţinem că rigiditatea totală la rotire, T/4', a unui tub gol este proporţio­
nală cu eubul razei r şi cu grosimea !.Ir şi invers proporţională cu lun-
gimea L.
Ne putem imagina acum o bară solidă, constituită dintr-o serie de
tuburi concentrice, fiecare răsucit cu acelaşi unghi 4' (deşi tensiunile
interne sînt diferite pentru fiecare tub). Cuplul total este suma cuplurilor
necesare pentru a roti fiecare pătură; pentru bara solidă

-r = 2Jt)..l ~~r3dr

unde integrala se efectuează intre r=O şi r=a, raza vcrgelct. Integrind,

avem
't = fJ. :~4_ 4', (38.2:i)

Pentru o bara torstonată, cuplul este proporţional cu unghiul şi este

proporţional cu puterea a patra a diametrului - o bară de două ori mai
groasă este de şaisprezece ori mai rigidă pentru torsiune.
Inainte de a părăsi problema torslumt, să aplicăm ceea ce am tnvă­
tat deja la o problemă interesantă: unde de torslune. Dacă luaţi o vergea
lungă şi-i răsuciţi brusc un capăt, de-a lungul vcrgelet îşi croieşte drumul
o undă de răsucire, aşa cum c schiţat in figura 38.10, a. Aceasta este ceva
mai interesantă decit o răsuclre staţionară. Să vedem dacă putem calcula
ceea ce se tntîmplă.
Fie z distanţa pînă la
un punct de-a lungul vergclet. Pentru o tor-
siune statică, cuplul este acelaşi pretutindeni de-a lungul vcrgelei şi
este proporţional cu ~.:'L, unghiul total de torsiune raportat la lungimea
totală. Ceea ce contează pentru substanţă este dcformatla locală de tor-
stune, care e, după cum veţi recunoaşte a4' / az. Atunci cînd tOl'SiUnl.'il
de-a lungul vergelei nu este uniformă, ar trebui să înlocuim ecuaţia
(38.25) prin
l(Z)=ll~a;ţ-. (38.2G)
. 2 ilz
BARA DE TORSIUNE: UNDE DE FORFECARCc::E _
791

Să analizăm acum ce se întîmplă cu un element de lungime ~z, arătat

mărit în figura 38.10, b. Există un cuplu ,(z) la capătul 1 al micii bucăţi
de vergea şi un cuplu diferit ,(z+.1z) la oapătul 2. Dacă Az este destul
de mic, putem folosi o dezvoltare Taylor şi să scriem

T(Z+:1z)='(Z)+(::)~Z. (38.27)

,
~_~II:J:~~
Cop<JMl I I Cor>iMZ
z z+lJz
o b
Fig. 38.10. (a) O undă de torsiune într-o vergea. (b) Un element de volum al
ver-gel ei.

Cuplul net .1T ce acţionează asupra micii bucăţi de vergea dintre e

şi z+1.z este clar diferenţa dintre .(z) şi .(z+ Az), sau 1..= (8tj8z)1z.
Diferenţiind ecuaţia (38.26), obţinem

:rta' ,,'$ (38.28)

l.t= iJ. 2 rh" 1.z.

Efectul acestui cuplu net este de a da o acceleraţie unghiulară micii

bucăţi de vergea Masa ei este
1.M =(nu 2.1z)p
unde P este densitatea substanţei. Am calculat în capitolul 19, volumul I,
cii momentul de inerţie al unui cilindru circular este mr 2j2. Notînd prin
AI momentul de inerţie al bucătii analizate, avem

dI= ~ pa4.1z. (38.29)

2

Legea lui Newton spune că cuplul este egal eu momentul de inerţie în-
mulţit cu acceleraţia unghiulară, sau

dt=M~' (38.30)
,,'
Combinîndu-le pe toate, avem

iJ. ~ ~.:lz~·~pa1,~.z~
2 llZ2 •2 at'
792 ELASTlCITA TE

,au
~_J'.. ~ =0. (38.31)
oz' IL iJt'
Veţi recunoaşte in aceasta ecuaţia monodtmenstonală a undelor. Am găsit
că undele de torsjune se vor propaga de-a lungul vergelei cu viteza

C'orfeca.re= V~. (38.32)

Cu cît este mai densă vergcaua - pentru aceeaşi rigiditate - cu atît

sînt mai încete undele; şi cu cît este mai rigidă vergcaua, cu atît mai
repede îşi croiesc undele drumul. Viteza nu depinde de diametru! vcr-
geleL
Undele torsionale sînt un exemplu special de unde de forfecare.
In general, undele de forfccare sînt acelea în care deformatiile nu modi-
fică volumul niciunei părţi a substanţei. In unde torsionalc, avem o dis-
tribuţie specială de astfel de tensiuni de forfccare - anume, distribuite
pe un cerc. Dar pentru orice aranjament de tensiuni de Iorfecarc, undele
se vor propaga cu aceeaşi viteză - cea dată în expresia (38.32). De exem-
plu, seismologh află astfel de unde de Iorfccare propaglndu-se in interiorul
pămîntului.
In lumea elastfcă din interiorul unei substanţe solide putem avea un
alt tip de undă. Dacă apăsaţi ceva, puteţi porni unde longitudinalc --
numite, de asemenea, unde "compresive". Ele sint ca undele sonore in
aer sau În apă - deplasările au loc in aceeaşi direcţie ca propagarea
undei. La suprafeţele unui Corp elastic pot exista de asemenea şi alte
tipuri de unde - numite "unde Raylelgh''. In ele, deformatiilc nu sint
nici pur Iongitudinale nici pur transvcrsale. Nu vom avea timp să le
studiem.)
Deoarece discutăm problema undelor, care este viteza undelor t-ern-
presive pure intr-un corp mare solid cum este pămîntul? Spunem "mare"
deoarece viteza sunetului Într-un corp "grosi( este diferită de cea care
există, de exemplu, de-a lungul unei vergele subţiri. Printr-un corp "gros"
Înţelegem unul în care dimensiunile transversale sint mult mai mari
decit lungimea de undă a sunetului. Atunci, cînd apăsăm asupra obiectului
el nu se poate destinde lateral - el poate doar să se comprime într-o
dimensiune. Din fericire, am calculat deja cazul special al comprtmării
unei substanţe elastice constrînse. Am calculat de asemenea în capitolul 47,
volumul I, viteza undelor sonore Într-un gaz. Urmînd aceleaşi r-aţiona­
mente puteţi vedea că viteza sunetului intr-un solid este egală cu VY'/p,
unde Y' este "modulul longitudinal" - sau presiunea tmpărtită prin
variaţia relativă de lungime - pentru cazul În care solidul este constrîns.
Acesta este exact raportul lui 11[/[ la F/A pe care l-am obţinut în ecua-
ţia (38.20). Astfel, viteza undelor longitudinale este dată de

Ca _
IO"l! -
z:..P -_ I-a
(1+0) II
Y
20-) Ilo
(38.33)
 GRINDA !NCOVOIATA
'"
Atîta vreme cît fi are valori intre zero şi 1/2, modulul de forfecare I--l
este mai mic decît modulul lui Young Y şi, de asemenea, y' este mai
mare decît Y, deci
ff u<Y<Y'.
Aceasta înseamnă că undele longitudinale se propagă mai repede decit
undele de fcrfccare. Unul din modurile cele mai precise de a măsura con-
stantele elastice ale unei substanţe este prin măsurarea densităţii unei
;'\ substanţe şi a vitezelor celor două tipuri de unde. Din această informatic
se poate obţine atît Y cit şi (1. De fapt, un seismolog poate estima chiar
din semnalele de la o singură staţie distanţa la epicentrul unui cutremur
de pămînt tocmai măsurînd diferenţa dintre momentele de sosire a celor
două tipuri de unde.

38.4. Grinda tncovclată

Dorim să analizăm acum o altă problemă practică - încoooicrea

unei vergele sau a unei grinzi. Care sint forţele atunci cînd înccvotcm o
bară de o secţiune transversală arbitrară? Le vom calcula gîndindu-ne la
o bară cu o secţiune transversală circulară, dar răspunsul nostru va fi
bun pentru orice formă de secţiune. lnsă, pentru a economisi timpul, vom
scurta drumul; astfel că teoria ce o vom elabora este doar aproximativă.
Rezultatele noastre vor fi corecte numai atunci cînd raza incovoier-ii este
cu mult mai mare decît grosimea grinzii.

Fig. 38.11. o grindă Incovotată.

\ I
Să pr-esupenern că apucaţi cele două capete ale unei bare drepte. şi 1:-
îndoiţi după o curbă cum este cea arătată în figura 38.11. Ce se întîmplă
În interiorul barei? Ei bine, ea este curbată, ceea ce înseamnă că substanţa
din interiorul curbei este comprimată, iar substanţa din exterior este
întinsă. Există o oarecare suprafaţă care este mai mult sau mai puţin
paralelă cu axa baret, care nu este nici întinsă, nici comprimată. Aceasta
 ELASTICITATE
794

este numită suprafaţă neutră. V-aţi aştepta ca această suprafaţă să fie

vecină cu "mijlocul" secţiunii transversale. Se poate arăta (dar noi nu o
vom face aici) că, pentru o încovoiere mică a grinzilor simple, suprafaţa
neutră trece prin "centrul de greutate" al secţiunii transversale. Aceasta
este adevărat numai pentru încovoierca "pură" - adică dacă nu întin-
deţi sau comprimaţi în acelaşi timp.

6
I-
rr
-- (t1l1
- F

-- -
-
I
I R
" "'.rup
I

I
"""
.i.
Ţ
a

,~
~ neutră b Fig. 38.12. (a) Un mic segment al unei grinzi in-
covoiate. (b) Secţiunea tr-ensversală a grlnzii.

Atunci, pentru încovoiere pură, o mică felie subţire a barci este dis-
torsionată aşa cum e arătat in figura 38.12, a. Substanţa de dedesubtul
suprafeţei neutre arc o deformattc compresivă, care este proporţională
Cu distanţa de la suprafaţa neutră; iar substanţa de deasupra este întinsă,
de asemenea proporţional cu distanţa sa de la suprafaţa neutră. Astfel,
alungtrea longitudinală .al este proporţională cu înălţimea y. Constanta
de proporţionalitate este tocmai l raportat la raza de curbură a barci
vezi figura 38.12
_~=JL.
I R
Astfel, forţa pc unitatea de arie - tensiunea - într-o fîşie mică la înăl­
ţimea y este de asemenea proporţională cu distanţa de la suprafa neutră

AF = Y J!... (38.:34)
AA R
GRINDA !NCOVOIATA
795

Să analizăm acum forţele ce ar produce o astfel de deformatie. Far-

tele ce acţionează asupra micului segment desenat în figura 38.12 sint
arătate În figură. Dacă ne imaginăm
orice secţiune trensversajă, forţele
ce acţionează de-a curmezişul ei sînt îndreptate intr-un sens deasupra
suprafeţei neutre şi în celălalt sens dedesubtul ei. Ele sint aranjate in
perechi pentru a determina un "moment de încovoiere" 8J[ - prin care
înţelegem cuplul faţă de linia neutră. Putem calcula momentul total
integrind forţa înmulţită cu distanţa de la suprafaţa neutră pentru una
din feţele segmentului din Hgura 38.12

""~\YdF
secliunca
(38.35)
tra.nsvcrS<l1ă

Din ecuaţia (38.34), dF= (Yy/R)dA, deci

grc= ~ ~ y 2dA.
Integrala lui y 2 d A este ceea ce numim "momentul de Incrţic« al secţiunii
transversale geometrice in raport cu o axă orizontală ce trece prin "cen-
trul său de masă";') îl vom nota prin 1

""~-"'-
R
(38.36)

1=) y'dA. (38.37)

Atunci, ecuaţia (38.36) ne dă relaţia dintre momentul de încovoiere
şi curbura 1}R a grtnztt. "Rigiditatea" grinzii este proporţională

Fig. 38.13. O grindă in ,,1".

CU Y şi cu momentul de inerţie 1. Cu alte cuvinte, dacă doriţi să aveţi

grinda cea mai rigidă cu o cantitate dată de aluminiu, să spunem, trebuie
să puneţi cit mai mult din el cît puteţi mai departe de suprafaţa neutră,
pentru a produce un moment de inerţie mare. Insă, nu puteţi împinge
acest deziderat pînă la extrem, deoarece atunci obiectul nu se va curba

1) El este, de fapt momentul de inerţie al unei felii cu masa unitate, pe uni-

tatea de arie.
". ELASTICITATE

aşa cum am presupus - el se va indoi sau se va răsuci şi va deveni din

nou slab. Dar acum înţelegeţi de ce grinzile din scheletul construcţiilor
sînt construite in formă de I sau de H - aşa cum e arătat în figura 38.13.
Ca un exemplu de folosire a ecuaţiei grinztt (38.36), să calculăm
deflccţia unei grinzi încastrate la un capăt, avînd o forţă concentrată ""r
ce acţionează asupra capâtului liber, a,<l8 CUm e desenat în figura 38.14.

j'ig. 38.14. O grindă încastrată, cu o

greutate la unul din capete.

(prin "incastratăll înţelegem simplu că este susţinută astfel încît atît

poziţia cît şi panta este fixată la unul din capete - ca este fixată intr-un
perete de beton.) Care este forma grin7.ii? Să notăm prin z deflcctia la
distanţa x de la capătul fix; dorim să cunoaştem z(x). Il vom calcula
numai pentru deflecţii mici. Vom presupune, de asemenea, că grinda este
lungă in comparaţie cu secţiunea sa transvcrsală. După cum ştiţi din
cursurile voastre de matematică, curbura 1,/R a oricărei curbe z(x) este
dată de

~= d'z/dx' (38.33)
R [1 + (dz/dr)~rJ2
Deoarece sîntem interesaţi numai de pante mici - acesta este de obicei
cazul in construcţiile inginereşti - neglijăm (dz/dx)2 in comparaţie cu 1
şi luăm

~= d~z . (38.39)
R dx'
Ne trebuie să cunoaştem de asemenea momentul de încovoiere <9lt. El este
o funcţie de x, deoarece este egal cu cuplul în jurul axei neutre a orfcărel
secţiuni transversale. Să neglijăm greutatea grlnzit şi să luăm numai forţa
aplicată in jos, W de la capătul grinziL (Puteţi adăuga dacă vreţi greu-
tatea grinzii.) Atunci momentul de încovoiere la x este
""(x)~W(T~x)

deoarece acesta este cuplul in punctul x, exercitat de greutatea W - cu-

plul pe care trebuie să-I suporte grinda în x. Obţinem
W(L---x)= ..!!. = YI d~z
R ili'
GRINDA tNCOVOIATA

sau
~ = ~ (L-----x). (38.40)
d.t' yI
Această expresie o putem integra fără trucuri; obţinem

z= ~: (L2 t
2
_ ~I) (38.41)

folosind presupunerile noastre că z(O) = O şi că şi dzldx este zero pentru

x= O. Aceasta este forma grmzii. Deplasarea la capăt este

z(Li= ~ J~. (38.42)

, YI 3'

deplasarea capătulut unei grinzi creşte proporţional cu eubul lungimii.

La deducerea teoriei noastre aproximative a grinzii, am presupus că
secţiunea transversală a grinzii nu s-a modificat cînd a fost încovoiată
grinda. Atunci cînd grosimea grinzii este mică În comparaţie cu raza' de
curbură, secţiunea transverselă se modifică foarte puţin şi rezultatul
nostru este bun. In general, însă, acest efect nu poate fi neglijat, după
cum puteţi demonstra uşor dv. înşivă, încovomd o radieră de cauciuc
moale În degetele voastre. Dacă secţiunea transversală a fost iniţial rec-
tangulară, veţi observa că atunci cînd este încovoiată, ea se bombează la
bază (vezi fig. 38.15). Aceasta se petrece deoarece atunci cind comprimăm

s
o

Fig. 38.15. (a) O radieră tncovoiată

ţţunea transversată.
; (b) see-

baza, substanţa se extinde lateral - asa cum e descrisă de raportul lui

Potsson. Cauciucul poate fi intins sau' încovoiat uşor, dar se comportă
oarecum ca un lichid, in sensul că este greu să-i modificăm volumul -
aşa cum se arată uşor atunci cind încovoiaţi radier-a. Pentru o substanţă
• b

Incompresibîlă, raportul lui Poisson va fi exact 1/2 - iar pentru cauclu...

este aproape atîta.
 ELASTlCITATE
~------

38.5. Indoirea

Dorim să folosim acum teoria grinzii, elaborată de noi, pentru a inţe­

lege teoria "indoirii" grinztlor, sau coloanelor, sau vergelelor. Să con-
siderăm situaţia sclutată în figura 38.16 în care o vergea care ar fi in mod
normal dreaptă este ţinută in forma sa încovotată de două forţe opuse
care apasă la capetele vergelei. Am dori să calculăm forma vcrgelei şi
mărimea forţelor asupra capetelor.
Fie y(x) deflecţia vergelei de la linia dreaptă dintre capete, unde x,
este distanţa de la un capăt. Momentul de încovoiere J))t, in punctul P al

Fig. 38.16. O grindă îndoită,

figurii este egal cu forţa F înmulţită cu braţul momentului, care este

distanţa perpendiculară y,
;JJL(x) ~ Fy. (38.43)
Folosind ecuaţia grinzii (38.36), avem

!! =Fy. (.18.44)
R

Pentru deflectii mici, putem lua 1/ R=,-d2y/dx2 (semnul minus, deoarece

curbura este în jos). Obţinem
(38.4,')

care este ecuaţia diferenţială a unei unde sinusoidale. Deci, pentru deflecţi!
mici, curba unei astfel de grinzi tncovoiate este o sinusoidă. "LungimC'a
de undă" }. a sinusoidei este de două ori distanţa L dintre capete. Dacă
fncovolerea este mică, aceasta este exact de două ori lungimea vergelei
neîncovotate. Prin urmare, curba este
y=K sin 1CX/L
Luind derivata doua, obţinem
d"y
-----'---=
n;'
-~U
dx" tr-
 799

Comparînd aceasta cu ecuatie (38.45), vedem că forta este

F=1t2 !!.. (38.46)
L'
Pentru încovoier-i mici forţa este independentă de deplasarea de tace-
coiere y!
Avem, atunci, următoarele situaţii fizice. Dacă forţa este mai mică
decît F dată în ecuaţia (38.46), nu va exista încovoiere de loc. Dar dacă
este puţin mai mare decît această forţă, substanţa se va încovoia brusc,
tare, adică pentru forţe mai mari decît forţa critică rt 2Y I/U (denumita

Fig. 36.17. Coordonatele S şi e pentru curba unei gr-Inzi

rncovotate.

adesea "forţa lui Euler'') grinda se va "indoi". Dacă sarcina pe etajul doi
al unei clădiri depăşeşte forţa lui Euler pentru coloanele suport, clădirea.
se va dărîma. Un alt loc unde forţa de indoire este foarte importantă
este la rachetele spaţiale. Pe de o parte, racheta trebuie să fie în stare-
să-şi ţină greutatea sa pe rampa de lansare şi să suporte tensiunile în
timpul acceleraţiei; pe de altă parte, este important să se menţină greu-
tatea scheletului la minimum, astfel Încît încărcătura utilă şi capacitatea
de combustibil să poată fi făcute cit mai mari.
De fapt, o grindă nu se va distruge cu necesitate atunci cind forţa
va depăşi forţa lui Eulcr. Atunci cind deplasările cresc, forţa este mai
mare decit ceea ce am găsit, din cauza termenilor în l/R în ecuaţia (38.38}
pe care i-am neglijat. Pentru a găsi forţele pentru o încovoiere mare a
grinzii, trebuie să ne Întoarcem la ecuaţia exactă (38.44), pe care am
avut-o înainte de a folosi relaţia aproximativă dintre R şi y. Ecuaţia
(38.44) are o proprietate geometrică foarte simplă'). Ea este puţin cam

1) Aceeaşi ecuaţie apare, întîmplător, in alte situaţii fizice _ de exemplu, me-

niscul la suprafaţa unui lichid conţinut intre pjane paralele - şi poate fi folosită
aceeaşi soluţie geometrică.
 ELASTIcrrATE

complicat de calculat, dar foarte interesantă. In loc de a descrie curba in

funcţie de x şi y, putem folosi două variabile noi: S, lungimea arcului de
curbă şi u, panta tangentet la curbă (fig. 38.17). Curbura este viteza de
variaţie a unghiului cu distanţa
l.=~.
" dS
Putem deci să scriem ecuaţia exactă (38.44) ca
dO F
dS= -Yiy.
Dacii luăm derivata acestei ecuaţii În raport cu S şi înlocuim dy./dS prin
sin a, obţinem
a"a F
(38.47)
dS" = -yj sin 8.

(Dacă O este mic, obţinem din nou ecuaţia (38.45). Totul este in ordlne.)
Ar putea să vă facă plăcere sau nu să ştiţi că ecuaţia (38.47) este
<exact aceeaşi cu cea pe care o obţineţi pentru oscilatitle de amplitudine

~
-
F, r. -

Fig. 38.18. Curbele unei vergete tncovotete.

mare ale unui pendul - cu F/YI înlocuit, evident, printr-o altă constantă.
Am învăţat în capitolul 9, volumul 1 cum să găsim soluţia unei astfel de
ecuaţii printr-un calcul numeric'). Răspunsurile ce le obţineţi sînt unele
curbe fascinante - cunoscute drept curbele "dasticităţii('. Figura 3B.1B
arată trei curbe pentru valori diferite ale lui F/YI.

1) Soluţiile pot fi exprimate cu ajutorul unor funcţii, numite "funcţiile eliptice

ale lui Jacobj", pe care cineva le-a calculat deja.
39. Materiale elastice

39.1. Tensoru.l de deformaţie

In capitolul anterior am vorbit despre distorsiunile unor obiecte

elastice. In acest capitol dorim să analizăm ce se întîmplă în general in
interiorul unei substanţe elastice. Am dori să fim in stare să descriem
condiţiile de tensiune şi deformaţîc în interiorul unei bile mari de jeleu,
care este răsucită şi strînsă Într-un mod complicat. Pentru a face aceasta,
trebuie să fim in stare să descriem deformeţia locală în fiecare punct

Fig. 39.1. O pată a substanţei care se află în punctul P

într-un bloc nedeformat se mişcă în p', atunci cînd blocul
este deformat.

intr-un corp elastic; o putem face dînd un sistem de şac;e numere - care
sînt componentele unui tensor simetric - pentru fiecare punct. Anterior
am vorbit despre tensorul tensiunilor (capitolul 31); acum avem nevoie
de tensorul deformaţiilor.
Imaginaţi-vă că pornim cu substanţa iniţial nedcrormată şi urmărim
mişcarea unui mic grăunte de "murdărie" scufundat in substanţă atunci
51 - Fizica modernă voI, n.
... MAT1!:RIALE ELASTICE

cind este aplicată de-formaţia Un grăunte care era in 'punctul P aşezat în

c=[x, y. z) se mişcă într-o poziţie nouă P: în r' = (x, y', z'), aşa CUm e
arătat în figura 39.1. Vom nota prin u vectorul de deplasare de la P La P'.
Atunci
u=r'-r. (39.1)
Deplasarea li depinde, evident de punctul P de la care pornim, deci u
este o funcţie vectortală de r - sau, dacă preferaţi, de (x, y, z).

Fig. 39.2. O defor-matie omogenă de tip alun-

gire.

Să analizăm mai întîi situaţia simplă în care deformaţia este con-

stantă in substanţă- avem deci ceea ce se numeşte o deformaţie omo-
genă. Să presupunem, de exemplu, că avem un bloc de substanţă şi o
întindem uniform. Ii modificăm doar dimensiunile uniform într-o di-
recţie - să spunem, in direcţia x, aşa cum c arătat in figura 39.2. I\Iiş­
carea u" a unui grăunte ce se află in x este proporţională cu x. De fapt,
"" ~I
Vom scrie u" astfel
--;-= "
Ux=eux.
Constanta de proporţionalitate eu este, evident, acelaşi lucru ca şi .1.l:'1.
(Veţi vedea curind de ce folosim un indice dublu.)
Dacă deforrnaţta nu este uniformă, relaţia dintre u" şi x va varia de
la un loc la altul în substanţă. Pentru cazul general îl definim pe C xx
printr-un fel de raport t11/l local, anume prin
ex;:=âu,,/ax. (39.2)
TENSORUL DE DEFORMA'fIE
803

Acest număr- ~ care este acum o funcţie de x, y şi z - descrie cantitatea

de intindere in direcţia x pe tot cuprinsul bucăţii de gel. Pot exista, evi-
dent, intinderi şi în direcţiile y şi z. Le descriem prin numerele
euy auz
eyy=--,y,ezz=d";" (39.3)

Trebuie să fim in stare să descriem şi deformaţiile de tip torfecarc.

Să presupunem că ne imaginăm un mic cub insemnat, în [eleul iniţial
neperturbat. Atunci CÎnd jeleului îi este modificată forma, acest cub poate
fi modificat într-un paralelipiped, aşa cum e desenat in figura 39.30. In
acest tip de dcformaţie, mişcarea in direcţia xa fiecărei particule este
proporţională cu coordonata sa y

(39.4)

Mai există de asernenea o mişcare în direcţia y proporţională cu x

e
UY=i~ (39.~

Putem deci să descriem o astfel de deformaţie de tip forfecarc scriind

cu

Aţi putea crede acum că atunci cînd deformaţiile nu sint omogene

am putea descrie deformaţiile generalizate de forfecare definind canti-
tătile ery şi eift prin
e -~. yx- ax
(39.6)

t) Pentru moment ne alegem să despărţim unghiul total de rorrecare 6 in două

pllrţi egale şi să facem deforrnaţla simetrică in raport cu x şi y.

'"
 MATERIALE ELASTICE

Dar există o dificultate. Să presupunem că deplasările u, şi u" ar fi date

prin

Ele sint asemănătoare cu expresiile (39.4) şi (39.5) exceptînd faptul că

semnul lui u" este inversat. Cu aceste deplasări, un mic cub în jeleu este
rotit simplu cu unghiul eţz, aşa cum e arătat in figura 39.4. Nu există

Fig. 39.4. O rotaţie omogenă - nu există deforrnaţie.

mCI O deformaţte, ci doar O rotaţie in spaţiu. Nu există o dtstorstune a

substanţei; poziţiile relative ale tuturor atornilor nu sînt de loc schimbate.
Trebuie să formulăm cumva definiţiile noastre, astfel ca rotaţiile pure
să nu fie incluse in definiţiile unei deformaţii de forfecare. Elementul
cheie este că dacă iJulJ!iJx şi au",/iJy sint egali şi opuşi, nu există defor-
maţie; putem fixa deci lucrurile definind
1
e"'!J = e!/",= 2 (aulJ/ax +au",/ay).

Pentru o rotaţie pură, ambele sint zero, dar pentru o forfecare pură ob-
ţinem că e;Qj este egal cu e!J"" aşa cum am dori.
In distorsiunea cea mai generală - care poate include alungire sau
comprtmare precum şi forfecare - definim starea de deformatic dînd cele
nouă numere

e = au", e!JY= 8uy •••• , (39.7)

"'" ax
"
Acestea sînt componentele unui tensor al deformaţiilor. Deoarece este un
tensor simetric - definiţia noastră dă intotdeauna e"'lJ=e"", - există de
fapt doar şase numere diferite. Vă reamintiţi (vezi capitolul 31) că trăsă­
tura caracteristică generală a unui tensor este că termenii săi se trans-
formă ca produsele componentelor a doi vectori. (Dacă A şi B sint vectori,
TENSORUL ELASTICITĂŢII
805

CJi=AIB; este un tensor.j Fiecare termen al lui eli este un produs (sau
s~ unor astfel ?e produse) de componente ale vectorulu~ u= (u", u Y' uz)
ŞI ale operatorului \J=(â/âx, â/ây, â/âz), despre care ştim că se trans-
formă ca un vector. Să scriem xl> x 2 şi x3 in loc de z, y şi z şi de aseme-
nea Uh ~ şi ua în loc de u", u g şi uz; putem scrie atunci termenul general
eli al tensorului deformaţiilor ca

elj = ~ (âu/âxl+âui/aXt) (39.8)

unde i şi j pot fi 1, 2 sau 3.

Cind avem o deforrnaţie omogenă - care poate include atit alungire
cit şi forfecare - toţi elj sint constanţi şi putem scrie
u"=eu:r+eryy+e,,.z. (39.9)
(Alegem originea pentru x, y, z în punctul în care u este zero). In acest
caz, tensorul deformaţiilor eil dă legătura dintre doi vectori: vectorul de
poziţie r=(x, y, z) şi vectorul de deplasare u= (u", u y , uz).
Cînd deformaţiile nu sînt omogene, orice bucată de jeleu poate deveni
de asemenea răsucită oarecum - va exista o rotaţie locală. Dacă dtstor-
siunile sint toate mici, am avea
(39.10)
,
âUi =E(eii-Wlj) dXj

unde (lIii este un tensor anusimetric,

(J}lj= ..!..(aui/ax.- aUI/aXj) (39.11)

2

care descrie rotaţia. Nu ne vom preocupa, însă, de acum incolo de rotaţii,

ci numai de deformaţiile descrise de tensorul simetric ei!.

39.2. Tensorul elasticităţii

După ce am descris deforrnaţiile, dorim să le legăm de forţele in-

terne -'-- tensiunile în substanţă. Pentru fiecare bucăţică de substanţă
presupunem că este valabilă legea lui Hooke şi scriem că tensiunile sînt
proporţionale cu deformaţiile. In capitolul 31 am definit tensorul tensiu-
nilor 8 11 drept componenta i a forţei de-a curmezişul unei arii unitate,
perpendăculară pe axa j. Legea lui Hooke spune că fiecare componentă
a lui 8 1j este legată liniar de fiecare dintre componentele deformattet.
Deoarece 8 şi e au fiecare nouă componente, există 9X9=81 coeficienţi
posibili ce descriu proprietăţile elastice ale substanţei. Aceştia sînt con-
stanţi dacă substanţa este omogenă. Scriem aceşti coeficienţi CI;kl şi li
definim prin ecuaţia
(39.12)
 MATERIALE ELASTICE

unde i, j, k, l iau toţi valorile 1, 2 sau 3. Deoarece coeficienţii C jikl leagă

un tenscr de altul, ei formează de asemenea un tensor - un tensor de
rangul patru. Ii putem numi tensorul elasticităţii.
Să presupunem că toţi C sint cunoscuţi şi că aplicaţi o forţă compli-
oetă asupra unui obiect de o oarecare formă particulară. Vor exista
tot felul de distorsiuni, iar obiectul va rămîne cu o oarecare formă răsu­
cită. Care sînt deplasările? Puteţi vedea că aceasta este o problemă com-
plicată. Dacă aţi cunoaşte deformaţftle, aţi putea obţine tensiunile din
ecuatia (39.12) - sau invers. Dar tensiunile şi deformatiile pe eat-e le
obţineţi în orice punct depind de ceea ce se întîmplă în tot restul sub-
stanţei.
Modul cel mai simplu de a ajunge la problemă constă in a apela la
energie. Atunci cînd există o forţă F, proporţională cu o deplasare x, să
spunem Pv-icx, lucrul necesar pentru orice deplasare x este kx 2j2. Intr-un
mod similar, lucrul w care este cedat fiecărei unităţi de volum a unei
substanţe distorsionate rezultă a fi

w_ 1 E Ciikleijekl'
2 tlkl
(39.13)

Lucrul total W efectuat la distorsionarea corpului, este integrala lui w

asupra intregului volum

(39.14)

Aceasta este deci energia potenţială înmagazinată in tensiunile interne ale

substanţei. Atunci cînd un corp este in echilibru, această energie internă
trebuie să fie minimă. Astfel, problema de a găsi deformaţiile într-un
corp poate fi rezolvată găsind sistemul de deplasări u pe toată întinderea
corpului, care îl va face pe W minim. In capitolul 19 am dat cîteva din
ideile generale ale calculului vanatiilor care sînt folosite la abordarea
unor probleme de mtnimizare ca aceasta. Nu mai putem intra aici În alte
detalii.
Acum sîntem interesaţi În esenţă de ceea ce putem spune despre
proprietăţile generale ale tensorului elasticităţii. Mai Întîi, este clar că nu
există de fapt 81 termeni diferiţi în Cl/kl. Deoarece atît SI; cît şi ei! sîn~
tensori simetriei, fiecare avind doar şase termeni diferiţi, pot exista cel
mult 36 termeni diferiţi in CJikl • Există, însă, de obicei cu mult mai puţini
decît atîţia.
Să analizăm cazul special al unui cristal cubic. In el, densitatea de
energie w incepe in modul următor

W =t{ Cune;x +C,=yenezy+C:n;zzenen+

+C:n;yz€ue;<y+Cxzyyezx€yy etc.... (39.15)
+CY!IYye~V + ... ctc.. . etc }
cu 81 de termeni in total! Dar un cristal cubic are oarecare simetrii. In
particular, dacă cristalul este rotit cu 90°, el are aceleaşi proprietăţi fizice.
El are aceeasi rigiditate la intinderea în direcţia y ca şi pentru întinderea
în direcţia x. Prin urmare, dacă modificăm definiţia direcţiilor coordona-
telor x şi y în expresia (39.15) energia nu s-ar modifica. Prin urmare,
pentru un cristal cubic trebuie să avem
(39.16)
Putem arăta apoi că termenii de forma cu;:~ trebuie să fie nuli. Un
cristal cubtc are proprietatea că este simetric la o reflexie faţă de orice
plan perpendicular pe una dintre axe. Dacă înlocuim y prin -y, nu se
schimbă nimic. Dar modificîndu-l pe y în -y îl modificăm pe e;:y în -ex~
- o deplasare care a fost îndreptată spre +y este acum îndreptată
spre -y. Pentru a nu se modifica energia, CXX"'l trebuie să treacă în -CXXX11
cînd efectuăm o reflexie. Dar un cristal reflectat este acelaşi ca mai
inainte, deci C>=l/ trebuie să fie identic cu -CXXXl/' Aceasta se poate in-
tîmpla numai dacă ambele sînt zero.
Veţi spune: "Dar acelaşi raţionament îl va face pe Cyyyy=O!I;. Nu,
deoarece sint patru indici y. Semnul se schimbă o dată pentru fiecare y,
iar patru semne minus fac un semn plus. Dacă există doi indici y sau
patru, termenul nu trebuie să fie zero. El este zero numai cînd există unu
sau trei. Astfel, pentru un cristal cubicorice 'termen nenul al lui C va
avea numai un număr par de indici identici. (Raţionamentul ce l-am făcut
pentru y este, evident, valabil şi pentru x sau a). Am putea avea atunci
termeni ca Cnyy, Cxyxy, C xy1/X şi aşa mai departe. Am arătat, însă, că dacă-t
schimbăm pe toţi indicii x şi y şi viceversa (sau toţi indicii z şi x etc.)
trebuie să obţinem - pentru un cristal cubic - acelaşi număr. Aceasta
înseamnă că există doar trei posibilităţi diferite nenule

C rxx x ( = C yyyy= C zzzz)

CXXY!I(=Cywa=Cxxn, etc.) (39.17)

CXyxy(=C~"lIx=Cxzxz, etc.).
Pentru un cristal cubtc, atunci, densitatea de energie va arăta astfel

w=1{c;:nx(e;x+ e~y + e;,) +

(39.18)

+4 CXl/Xy(e;g +~" + e;c)

Pentru o substanţă izotropă - adică necrlstaltnă ~ simetria este şi
mai înaltă. Mărimile C trebuie să fie aceleaşi pentru orice alegere a si~t~­
mului de coordonate. Rezultă atunci că există o altă relaţie între mari-
mile C, anume că
(39.19)
 MATERIALE ELASTICE

Putem vedea că lucrurile stau astfel prin următorul raţionament

general. Tensorul tensiunilor Sil trebuie să fie legat de Ci; într-un mod
oare nu depinde deloc de direcţiile coordonatelor - el trebuie să fie legat
doar prin cantităţi scalare. "Aceasta este uşor" veţi spune. "Singurul mod
de a-l obţine pe Slj din eil este prin multiplicarea cu o constantă scalară.
Aceasta este tocmai legea lui Hooke. Trebuie ca Sij=const·ei/,. Dar aceasta
nu este chiar adevărat; ar putea exista de asemenea tensorul unitate li ii
înmulţit printr-un scalar oarecare, legat liniar de ei/. Singurul invariant
ce-l puteţi construi, care să fie liniar în mărimile e este }:: e«. (El se trans-
formă ca X 2+y2+ Z2, care este un scelar.) Astfel, cea mai generală formă
pentru ecuaţia ce leagă Sij de eij - pentru substanţe Izotrope - este

Sij= 2Ilei/+If..(Lekk)bii' (39.20)

k

(Prima constantă este scrisă ca de două ori u: apoi coeficientul Il est€

egal cu modulul de ferfecare ce l-am definit in capitolul anterior). Con-
stantele Il şi ,1. sînt numite constantele elastice ale lui Leme. Comparînd
ecuaţia (39.20) cu ecuaţia (39.12) vedeţi că

C:xnx = 2 1l+ ).. (39.21)

Am demonstrat deci că ecuaţia (39.19) este într-adevăr adevărată. Vedeţi
de asemenea că proprietăţile elastice ale unei substanţe elastice sînt date
complet prin două constante, aşa cum am spus in capitolul anterior.
Mărimile C pot fi exprimate cu ajutorul oricăror două dintre constan-
tele elastice ce le-am folosit anterior - de exemplu, în funcţie de modu-
lul lui Young Y şi raportul Lui Potsson O. Vă vom lăsa dv. să arătaţi că

C,=--Y-(l
1+0"
-"-).c",,"" 1+0'
+ 1-2a _Y_(-'-).c..",---"--.
1-20" 1+0
(39.22)

39.3. Mişcările într-un corp elastic

Am accentuat că pentru un corp elastic în echilibru, tensiunile in-

terne se aranjează de la sine astfel Încît să determine un minim al ener-
giei. Ne aruncăm acum privirea la ceea ce se întîmplă atunci cînd forţele
interne nu sint in echilibru. Să spunem că avem o mică bucată de sub-
stanţă în interiorul unei suprafeţe A (vezi fig. 39.5). Dacă bucata este în
echilibru, forţa totală F ce acţionează asupra ei trebuie să fie zero. Ne
putem imagina această forţă ca fiind constituită din două părţi. Ar putea
exista o parte datorită forţelor "externe;; cum este gravitatea, care acţio­
nează de la distanţă asupra bucăţi! de materie pentru a produce o forţă
pe unitatea de volum f ext • Forţa externă totală F ex t este integrala lui f e XI
pe volumul bucăţii
(39.23)
MIŞCĂRILE tNTR-UN CORP ELASTIC 809

La echilibru, această forţă ar fi echilibrată de forţa totală Fim produsă de

substanţa din jurul bucăţii, care acţionează de-a curmezişul suprafeţei A...
Atunci cind bucata nu este in echilibru - dacă ea este in mişcare _
suma forţelor interne şi externe este egală cu masa înmulţită cu accele-
raţia. Am avea

(39.24)

Fig. 39.5. Un mic element de volum V măr­

ginit de suprafaţa A.

unde P este densitatea substanţei, iar ~ este acceleraţia sa. Putem combina
acum ecuaţiile (39.23) şi (39.24), scriind
F int = ~v (-fen + p':l-)d V. (39.25)
Vom simplifica scrierea definind
(39.26)
Atunci ecuaţia (39.. 25) devine
F1n,= ~vf av. (39.27)

Ceea ce am notat F int este legat de, tenshsaile din substanţă. Tensorul
tensiunilor Si; a fost definit (capitolul 31) astfel că componenta x a forţei
dF de-a curmezişul unui element de suprafaţă da, a cărui normală uni-
tate este D, este dată de
dF",=(Sxxnx+ Sxyny+Sxznz)da. (39.28)
Componenta x a lui FinI 'asupra micii bucătt, este atunci integrala lui dFr
asupra suprafeţei. Inlocuind aceasta in componenta x a ccuaţiet (39.27),
obţinem

(39.29)
810 MATERIALE ELAS'l'ICE

Avem o integrală de suprafaţă legată de o integrală de volum şi

aceasta ne reaminteste de ceva ce am învăţat in electricitate. Observaţi că
dacă neglijaţi primul indice x la fiecare S în partea stîngă a ecuaţie!
(39.29), ea arată exact ca integrala unei cantităţi "S"'n - adică compo-
nenta normală a unui vector - pe suprafaţă. Aceasta ar fi fluxul lui ,,8"
din volum. Şi aceasta ar putea fi scrisă, folosind legea lui Gauss, ca inte-
grala de volum a divergenţei lui ,,8". Aceasta este adevărat indiferent dacă
există sau nu indicele x, deoarece ce obţineţi integrind prin părţi este
tocmai o teoremă matematică. Cu alte cuvinte, putem modifica ecua-
ţia (39.29) in

r (,s.. + as" + ,Sul dV ~ i f.dV. (39.30)

Jv ax ay CI;;; Jv
Putem renunţa acum la Integralele de volum şi să scriem ecuaţia diferen-
ţială pentru componenta generală a lui f ca

f,~E as,· (39.31)

I 3
Aceasta ne spune cum este legată densitatea de forţă de tensorul tensiu-
nilor Sii'
Teoria mişcărilor în interiorul unui solid se elaborează astfel. Dacă
pornim cunoscînd deplasările iniţiale - date, să spunem, de u - putem
calcula deformaţiile eij. Din deformaţii putem obţine tensiunile cu aju-
torul ecuatiei (39.12). Din tensiuni putem obţine densitatea de forţă f,
ou ajutorul ecuaţie! (39.31). Cunoscîndu-l pe f, putem obţine, din ecua-
ţia (39.26)acceleraţja r a substanţei, care ne spune cum se vor modifica
deplasările. Strîngîndu-Iepe toate împreună, obţinem ecuaţia oribilă a
mişcării pentru un solid elastic. Vom scrie doar rezultatele pentru o
substanţă izotropă. Dacă folosiţi (39.20) pentru Sij şi-l scrieţi pe ei! ca

-21(aUI
-C:ti + ~)
aXI
.
, ajungeţi la ecuaţia vectorială

(39.32)
Puteţi, de fapt, să vedeţi că ecuaţia leagă
pe f de u trebuie să
ce-l
aibă această formă. Forţa trebuie să depindă de derivatele secunde ale
deplasărtlor u. Ce derivate secunde ale lui u există, care să fie vectori?
Una este '1(\7·u); acesta este un vector adevărat. Singura diferită de
aceasta este \72u. Dar forma cea mai generală este
I=a'V(V'u)+b'12u
tocmai (39.32) cu o definiţie diferită a constantelor. V -aţi putea mira de ce
nu avem un al treilea termen folosind 'V XV X u, care este de asemenea
un vector. Dar, reamintiţi-vă că vX"VXu este acelaşi lucru ca \72 u_
MIŞCĂRILE 1NTR-UN CORP ELASTIC
811

-'7(\7 -u), deci este o combinaţie liniară a celor doi termeni ce-i avem.
Adăugînd-o, nu s-ar adăuga nimic nou. Am demonstrat încă o dată că
substanţa izotropă are numai două constante elastice.
Pentru a obţine ecuaţia de mişcare a substanţei, putem să-I punem
neglijînd pentru moment orice forţă de
1a
a -
pe (39.32) egal cu p
volum, cum ar fi
,,'
gravitaţia - şi obţinem
efa '
p OI' ~(A+~)V(V·u)+~vtu. (39.33)

Aceasta arată oarecum ca ecuaţia undelor ce am avut-o in electromagne-

tism, exceptind faptul că există un termen adttiv, care o mai complică
Pentru substanţe ale căror proprietăţi elastice sînt pretutindeni aceleaşi,
putem vedea cum arată soluţiile generale în modul următor. Vă veţi re-
aminti că orice cîmp vectorial poate fi scris ca suma a doi vectori: unul
a cărui divergenţă este zero, şi altul al cărui rotor este zero. Cu alte cu-
vinte, putem scrie
(39.34)
onde
V'U1=0, 'VXu2=0. (39.35)
Inlocuindu-l pe u in (39.33) prin Ut +~, obţinem

,,'"
p-[u,+u,]~("+~)v(v·",,) + ~vt(u, +u,). (39.36)

Putem să-I eliminăm pe Ut luînd divergenţa acestei ecuaţii,

P~(V.
,~
u 2}= (Â. + IJ)V2 tV· U2)+ IJV· \72U2·

Deoarece operatorii (\72) şi (V·) pot fi Irsterschimbaţt, putem scoate in

factor divergenţa pentru a obţine

V ·Ip'''' -(1.+ 2 ~)V'u, 1~O.

,,' (39.37)

Deoarece VXu 2 este zero prin definiţie, rotorul parantezel este de aseme-
nea zero; prin urmare, paranteza însăşi este identic nulă şi
,'u ~~"+2~)V'u,.
p-' (39. 38 )
W
Aceasta este ecuaţia vectorială a undelor. pentru unde ce se propagă cu
viteza C 2 = VO.+21l)!p. Deoarece rotcrul lui ~ este zero, nu există
forîecare asociată cu această undă: această undă este tocmai unda com-
presivă - de tipul sunetului - despre care am vorbit in capitolul an-
terior, iar viteza coincide cu cea pe oare am găsit-o pentru Clom:'
812 MATERIALE ELASTICE

Intr-un mod asemănător - luind rotorul ecuauet (39.36) _ putem

arăta că 01 satisface ecuaţia
P 3'11 1 = JlV2 U • (39.39)
(lt" 1

Aceasta este din nou o ecuatie vectorieăă a undelor pentru unde cu vi-
teza C2 = VIJ./P. Deoarece \7'Ut este zero, 01 nu produce variatii ale
densităţii; vectorul U 1 corespunde la o undă transversală - de tip for-
fecare, pe care am văzut-o in capitolul anterior, şi C2=Cforfecare'
Dacă am dorit să cunoaştem tensiunile statice într-o substanţă :izo-
tropă, le-am putut găsi, in principiu, rezolvînd ecuaţia (39.32) cu f egal
cu zero, sau egal cu forţe statice de volum provenite din gravitate cum
ar fi fl9 - in anwnite condiţii care sînt legate de forţele ce acţionează

Fig. 39.6. Măsurarea tensiunilor interne
cu lumină polarizată.
Fig. 39.7. Un model de plastic supus
tensiunilor, văzut între polaroizi în
cruce. (Din F. W. Se ars, OpticS, Addi-
son-Wesley Publlshing Co., Reading,
Mass., 1949.)

asupra suprafeţei blocului nostru masiv de substanţă. Rezolvarea acestei

probleme este ceva mai dificilă decit aceea a problemelor corespunzătoare
in electromagnetism. Este mai dificilă, mai intii, deoarece ecuaţiile sînt
ceva mai greu de manipulat şi, in al doilea rînd, deoarece, suprafeţele
corpurilor elastice care probabil că prezintă un interes mai mare pen-
tru :noi sint de obicei ou mult mai complicate. In electromagnetism sîn-
COMPORTAREA NEELASTICA 813

tem interesaţi adesea să rezolvăm ecuaţiile lui Maxwell în jurul unor

forme geometrice relativ simple, cum ar fi cilindri, sfere, şi aşa mai de-
parte, deoarece acestea sînt forme convenabile pentru instrumentele elec-
trice. In elasttcttete, obiectele pe care am dori să le analizăm au forme
mult mai complicate - cum ar fi un cîrlig de macara, sau vilbrochenuj
unui automobil, sau rotorul unei turbine cu gaz. Asemenea probleme pot
Ii rezolvate uneori aproximativ prin metode numerice, folosind princi-
piul minimei energii pe care l-am menţionat anterior. Un alt mod de a
folosi un model al obiectului şi de a-i măsura deformaţiile interne pe
cale experimentală, folosind lumină polarizată.
Se procedează astfel: atunci cind o substanţă tzotropă transparentă -
cum 'ar fi un material plastic limpede ca lucite, este supus unei compri-
mări, acesta devine bîrefringent. Dacă treceţi prin el lumină polarizată,
planul de polarizatle va Ii rotit cu un unghi legat de tensiune: măsur-înd
rotaţia, puteţi măsura tensiunea. Figura 39.6 arată cum este construită o
astfel de instalaţie. Ffgura 39.7 este o fotografie a unui model fotoelastic
de o formă complicată supus tensiunii.

39.4. Comportarea neelastică

In tot ceea ce s-a spus pînă acum, am presupus că tensiunea este

proporţională deformattet: în general, aceasta nu este adevărat, Figura
.39.8 arată o curbă tipică tenslune-deformatte pentru o substanţă melea-

Fig. 39.8. o
relaţie tipică tensitme-de-
formaţie pentru deformaţii mari.

bilă. Pentru deformaţii mici, torsjunea este proporţională cu ~eformaţia.

Eventual, însă, după un punct anumit, relaţia dintre tensiune ŞI deforma-
ţie începe să devieze de le o linie dreaptă. Pentru multe substanţe ----:: cele
pe care le-am numi "fragile" - obiectul se rupe pentru .d.eformaţn nu-
mai puţin mai mari decit cele corespunzătoare dcformaţI~I ~~~tru. care
curba începe să se tescască. În general există alte complicatii in Inter-
314 MATERIALE ELASTICE:

dependenţa tenstune-deformatie. De exemplu, dacă deformaţi un obiect,

tensiunile pot fi la început mari, dar apoi să descrească încet in timp
De asemenea, dacă aplicaţi tensiuni mari, dar inferioare punctului de
,,rupere'l, cind micşoraţi deformetia, tensiunea se va reintoarce de-a lun-
gul unei curbe difer-ite. Există un mic efect de histerezis (cum ar fi cel
ce l-am văzut Intre B şi fi în substanţe feromagnetâce).
Tensiunea la care o substanţă se rupe variază enorm de la o sub-
stanţă la alta. Unele substanţe se vor rupe atunci cind tensiunea ma-
ximă de tracţiune atinge o valoare anumită. Alte substanţe se vor rupe
atunci cind tensiunea maximă de forfecare atinge o valoare anumită.
Creta este un exemplu de substanţă care este mult mai slabă la trac-
ţiune decit la forfecare. Dacă trageţi de capetele unei bucăţi de cretă de
scris, creta se va rupe perpendicular pe direcţia tensiunii aplicate, aşa
cum e arătat în figura 39.9, a. Ea se rupe perpendicular pe forţa aplicată.
deoarece ea este doar o aglomeraţie de particule împachetate împreună,
care sînt uşor de îndepărtat. Creta este, însă, mult mai greu de forfecat,
deoarece particulele se încalecă unele pe altele. Vă veţi reaminti că
atunci cînd am avut o vergea torsionată, există o forfecarc de jur im-
prejur. De asemenea, am arătat că o forfecare era echivalentă cu o com-
binare a unei intinderi şi a unei comprimări ce formează un unghi de 45°.
Din aceste motive, dacă răsuciţi o bucată de cretă de scris, ea se va rupe
de-a. lungul unei suprafeţe complicate care porneşte sub 'Un unghi de 45""
faţă de axă. In figura 39.9, b este arătată o fotografie a unei bucăţi de
cretă ruptă in acest mod. Creta se rupe acolo unde substanţa este su-
pusă tensiunii maxime.
Alte substanţe se comportă în moduri ciudate şi complicate. Cu cit
este mai complicată substanţe, cu atit este mai interesantă comportarea
ei. Dacă luăm o foaie de "învelitoare Saran'' şi o mototolim în forma
unei mingi şi o aruncăm pe masă, ea se desface încet de la sine şi-şi re-
vine la forma sa iniţială plată. La prima vedere, am putea fi tentaţi să
credem că inerţia este cea care o împiedică să-şi revină la forma sa ini-
ţială. Un calcul simplu arată, însă, că inerţia este prea mică, cu cîteva
ordine de mărime, pentru a explica efectul. Apar două efecte competi-
tive "ceva" din interiorul substanţei "îşi reamtntcşte'' forma ce a avut-o
înainte şi "tinde" să rcvină la aceasta, dar altceva "preferă" forma nouă
şi "rezistă" la reîntoarcere la forma veche.
Nu vom incerca să descriem mecanismul care acţionează în plasti-
eul Saran, dar puteţi dobindi o idee despre cum ar putea să rezulte un
astfel de efect pornind de la următorul model. Să presupunem că vă ima-
ginaţi o substanţă constituită din fibre lungi, flexibile, dar rezistente,
amestecate cu unele celule găunoase umplute cu un lichid vîscos. Ima-
ginaţi-vă de asemenea că există trecători strlmte de la o celulă la alta,
astfel că lichidul poate să treacă incet de la o celulă la vecina sa. Cind
rnototolim o foaie din această substanţă, noi distorsionăm fibrelc lungi,
cornpnmr-sj lichidul afară din celule dintr-un loc şi fortîndu-l să intre
in alte celule care sînt dilatate. Cînd o lăsăm liberă, fibrele lungi tind
COMPORTAREA NEELASTICA
815

să se reîntoercă La forma lor originală. Dar pentru a reuşi aceasta ele

trebuie să forţeze lichidul să meargă inapoi la locul său vechi - 'ceea
ce se va petrece relativ incet din cauza vîscozităţii. Forţele ce le aplicăm
atunci cînd mototolim foaia sint mult mai mari decit forţele exercitate
de fibre. Putem mototoli foaia repede, dar ea işi va reveni mai incet. Ne-
indoielnic, comportarea învelitorii Saran este rezultatul combinării in

Fig. 39.9. (a) O bucată de cretă

ruptă prin tragere la capete.
(b) O bucată ruptă prin răsu-
circ.

această substanţă a unor molecule mari rigide şi a unora mai mici, mo-
bile. Această idee concordă de asemenea cu faptul că substanţa îşi re-
vine mai repede la forma sa originală atunci cînd este tncălzttă decit
atunci cînd este rece - deoarece căldura creşte mobilitatea (scade visco-
zf-tatea) moleculelor mai mici.
Deşi am discutat cum eşuează legea lui Hookc, lucrul remarcabil nu
este probabil faptul că legea lui Hooke eşuează pentru deformaţii mari,
ci dimpotrivă faptul că e adevărată intr-un interval atit de mare de de-
formaţii. Putem obţine unele indicaţii de ce stau lucrurile astfel, anali-
zînd energia de deformaţie într-o substanţă. A spune că tensiunea este
proporţională cu deîormatia este echivalent cu a spune că energia de
816 MATERIALE ELASTICE

deformaţie variază CU pătratul deformetiel. Să presupunem că avem o

vergea şi că o răsuctm cu un unghi mic e.
Dacă legea lui Hooke este va-
labilă, energia de deformaţii ar trebui să fie proporţională cu pătratul
lui e. Să presupunem că energia ar fi o funcţie oarecare arbitrară de
unghi. Am putea să o scriem ca o dezvoltare Taylor in jurul unghiului
zero

U(S)~U(O)+U'(O)S+ '. U"(Oja' +""U"'(e)S3 ... (39.40)

2 6
Cuplul T este egal cu derivate lui U in raport cu unghiul; am avea

,(")~U'(O)+U"(O)S+'.U"'(O)S'+... (39.41)
2
Dacă măsurăm acum unghiurile de la poziţia de echilibru, primul termen
este zero. Astfel, primul termen nenul este proporţional cu a, iar pentru
unghiuri destul de mici, el va domina termenul în 8 2 • [De fapt, substan-
tele sint destul de simetrice, astfel ca T(8)=-T(-8). Termenul in 9 2 va
fi zero, iar abaterea de la liniaritate va provenl numai de la termenul 8 3 •
Nu există, însă, motive pentru ca acest lucru să fie adevărat pentru com-
primării şi întinderi.] Ceea ce nu am explicat este de ce substantele se rup
curind după ce termenii de ordin superior devin importanţi.

39.5. Calculul constantelor elastice

Ca ultimă temă referitoare la elasticitate, am dori să arătăm cum

S-ClIrputea încerca să se calculeze constantele elastice ale unei substanţe,
pornind de la unele cunoştinţe despre proprietăţile atomilor care consti-
tuie substanţa. Vom analiza numai cazul simplu al cr-istalului cubic ionic
cum ar fi clcrura de sodiu. Atunci cind un cristal este deformat, volumul
său sau forma sa este modificată. Aceste modificări determină ° creştere
a energiei potenţiale a cristalului. Pentru a calcula variaţia energiei de
deformaţte, trebuie să ştim unde merge fiecare atom. In crfstalele com-
plicate, atomii se vor rearanja de la sine în reţea, în moduri foarte
complicate pentru a face ca energia totală să fie cit mai mică. Aceasta
face ca să fie foarte -dificil calculul energiei de deformatle. In oazul unui
cristal cubtc simplu, însă, este U10r de văzut ce se întîmplă. Dtstorstunile
din interiorul cristalului vor fi geometric similare cu distorsiunile frontie-
relor exterioare ale cristalu'lui.
Putem calcula constantele elastice pentru un cristal cublc in modul
următor. Mai întîi, presupunem o oarecare lege de interacţiune între fie-
care pereche de atomi în cr-istal. Apoi, calculăm modificarea energiei in-
terne a cristalului atunci cind este distorsionat de la forma sa de echi-
libru. Aceasta ne dă o relaţie intre energie şi deformaţii, care este pătrattcă
CALCULUL CONSTAN'!'ELO n ELASTICE
817

în toate deformaţitle. Comparînd energia obţinută astfel cu ecuaţia (39.13),

putem identifica expresia coeficientului fiecărui termen cu constantele
elastice C ijkl .
Pentru exemplul nostru vom presupune o lege simplă de interacţiune:
anume că forţa intre doi atomi vecini este centrală, ceea ce înseamnă că
acţionează de-a lungul liniei dintre atomi. Ne-am aştepta ca forţele în

Fig. 39.10. (a) Forţele interetcmtce ce le luăm în conslderar-c ; (b) un model în

care atomii sînt legaţi prin rescarte.

cristalele Iordcc să
fie astfel, deoarece ele sînt in esenţă forţe Coulomb.
(Forţele legăturilor covalente sînt de obicei mai complicate, deoarece ele
pot exercita o împingere laterală asupra unui atom vecin; vom neglija
această comphcatte.) Vom include de asemenea numai forţele dintre fie-
care atom şi vecinii săi cei mai apropiaţi precum şi cei imediat următori.
Cu alte cuvinte, vom face o aproximaţie care neglijează toate forţele ce
provin de la atomii mai îndepărtaţi decit vecinii imediat următori veci-
nilor unui atom. Forţele ce le vom include sînt arătate, pentru planul xy,
în figura 39.10, a. Forţele corespunzătoare în planul yx şi xz trebuie să fie
incluse şi ele.
Deoarece sîntem interesaţi numai de coeficienţi elastici, care se aplică
la deformaţii mici şi, prin urmare, dorim să reţinem din expresia energiei
numai termenii care depind pătratic de deformaţte, ne putem imagina
că forţa dintre fiecare pereche de atomi variază liniar cu deplasarea.
Ne putem imagina atunci că fiecare pereche de atomi este legată
printr-un resort liniar, aşa cum e desenat în figura 39.10, b. Toate resoar-
tele Între un atom de sodiu şi un atom de dor ar trebui să aibă aceeaşi
constantă elastică, să spunem k •. Constantele elastice pentru resoartele
intre doi atomi de sodiu şi resoartele intre doi atomi de cler ar putea fi
diferite, dar noi vom simplifica discuţia luîndu-le egale; le vom nota
S2 - fizica modemă vot II.
818 MATERIALE ELASTICE

prin ~.(Am putea reveni mai tirziu şi să le facem diferite după ce ne-am
lămurit cum merg calculele.)
Presupunem acum că cristalul este distorsienat printr-o deîormatte 1',
omogenă descrisă de tensorul deformaţiilor eu. In general, ea va avea
componente ce implică x, y, z; dar noi vom considera acum doar o defor-
rnaţie cu cele trei componente ee, €1:1J şi €l/!/' astfel incît va fi uşor să fie

Fig. 39.11. Deplasările vecinilor şi celor mai apropiaţi vecini

şi a următorilor pentru atomul 1 (exagerată).

descrisă intuitiv. Dacă luăm un atom drept origine, deplasarea fiecărui

alt atom este dată de ecuaţii de forma ecuaţlet (39.9)

(39.42)
uy=exy:r+eyyy.
Să presupunem că notăm ca "atom 1" atomul din x=y=O şi nume-
rotăm vecinii săi in planul xy aşa oum e arătat in figura 39.11. Notînd
cu a COnstanta reţelei, obţinem deplasările de-a lungul lui x şi y, notate
prin e, şi u g enumerate în tabela 39.1.
 CALCULUL CONSTANTELOR ELASTICE
819

Tabela 89.1

A"m
Localizarea

"" ". ",

1 O,a O O
2 a,O e~xo eyxa k,
3 a, a (exx + exy)a (eil" + eyy)a k,
4 O,a e"ya eyya k,
5 -a, a (-e xx + c"y)a (-e y" + eyy)a k,

,,1 6
7
-a,O
-a.-a
-e"",o
-(e"" + e"y)a -(ey"
-eyxG
+ eyy)a
k,
k,
f 8 0,-0 -e"yiJ k,
t 9 a.-a (en - e"y)a
~eyya

i' (eil " - eyy)a k,

Putem calcula acum energia inmagazinată in resoarte, care este k 2/2

înmulţit cu pătratul extensiunii fiecărui resort. De exemplu, energia în
resortul orizontal între atomul 1 şi atomul 2 este
k"(e",,a)" •
(39.43)
2

Observaţi că în primul ordin, deplasarea de-a lungul lui y a atomului 2

nu modifică lungimea resortului dintre atomul 1 şi atomul 2. Pentru a
obţine energia de deformaţie într-un resort diagonal, cum ar fi aceea la
atomul 3, însă, trebuie să calculăm variaţia de lungime datorată atît depla-
sării orizontale cît şi a celei verticale. Pentru deplasări mici, de la cubul
iniţial, putem scrie modificarea distanţei la atomul 3 ca suma componen-
telor lui Ux şi uy in direcţia diagonală, anume ca
1
r2 (u,,+u y).
Folosind valorile lui u" şi u y din tabelă, obţinem energia

~ (1J"\~~yr = k::: (€xx+eyx+e"y+eyy)2, (39.44)

Pentru energia totală a tuturor resoartelor in planul xy ne trebuia

suma a opt termeni ca (39.43) şi (39.44). Notînd energia prin Uo obţinem

V o = flkle';,,+'; (e"" + ey" + e yy + eyy)2+ kle~y+

+ ~2 (e",,- ey" - exy + e yy )2 + k]e;x + ~(ex" + eyx + eX!l + e yy)2 +

(39.45)
82. MATERIALE ELASTICE

Pentru a obţine energia totală a tuturor resoartelor legate de atomul 1,

trebuie să facem un adaos la energie in expresia (39.45). Chiar dacă avem
numai componente x şi y ale detormaţiei, există totuşi unele energii aso-
ciate cu vecinii imediat următori din afara planului xy. Această energie
aditivă este
k2(e;xa2 + e;ya2). (39.46)
Constantele elastice sînt legate de densitatea de energie prin ecua-
ţia (39.13). Energia pe care am calculat-o este energia asociată cu un
atom, sau mai exact, este de două ori energia corespunzătoare unui atom,
deoarece jumătate din energia fiecărui resort ar trebui să fie atribuită
fiecăruia din cei doi atomi ce-I leagă. Deoarece există 1/a 3 atomi pe uni-
tatea de volum, w şi U o sînt legate prin
w= Vo •
2.'
Pentru a găsi constantele elastice C;fld, trebuie doar să dezvoltăm
pătratele in expresia (39.45) - adăugînd termenii lui (39.46) - şi să com-
parăm coeficlenţii lui €JjCkI cu coeficientul corespunzător în ecuaţia (39.13)
De exemplu, stringind termenii în €>;%2 şi eul,
obţinem factorul

(k 1 +2k2)a2
deci

Pentru restul termenilor, există o uşoară complicaţie. Deoarece nu putem

distinge produsul a doi termeni ca en€1J~ de ell~en, coeficientul acestor ter-
meni în expresia energiei este egal cu suma a doi termeni in ecuaţia (39.13).
Coeficientul lui €""€w in expresia (39.45) este 2k..z: avem astfel
(CUUy+ClI'Jxx)= 2~ .
a
Dar din cauza simetriei cristalului nostru, Cuyy=ClJ!JX% şi avem deci
C%%!!y=C yyxx = 5..
a
Printr-un proces asemănător, putem obţine de asemenea
k.
C:ryx1J~C1fl!iX~' - •
a
In sfîrşit, veţi observa că orice termen care cuprinde fie x, fie y numai
o dată, este zero - după cum am stabilit anterior din argumente bazate
pe simetrie. Rezumind rezultatele noastre
Cx==ClJ!J1JY= J, + 2k 2 , C XY:<II=C1fl1J"= b,
• a

CuUy=Cwu=C:ryyx=Cy%%!!= ~, CXUlI=C:ryUy=etc.=O. (39.47)

a
CALCULL"L CONSTANTELOR ELASTICE
821

Am fost în stare să legăm constantele elastice globale de proprietă­

ţile atomice care apar in constantele k 1 şi k 2 • In cazul nostru particular,
CXlJ%IJ=C;aw. Se constată - după cum puteţi probabil vedea din modul in
care au decurs calculele - că aceşti termeni sint întotdeauna egali pentru
un cristal cubic, indiferent cîţi termeni de interacţiune sint luaţi in consi-
derare, cu condiţia doar ca forţele să acţioneze de-a lungul liniei ce
uneşte fiecare pereche de atomi - adică, atîta vreme cit forţele dintre
atomi sînt ca resoartele şi nu au o parte laterală, aşa cum aţi putea
obţine dintr-o grindă tncastrată (şi obţineţi de fapt în legăturile covalcntej.
Putem verifica această concluzie prin măsurători experimentale ale
constantelor elastice. In tabela 39.2 dăm valorile observate ale celor trei
coeficienţi elastic! pentru unele cristale cubice"). Veţi observa că C"",w şi
Cryxg nu sint, in general, egali. Motivul este că, in metale ca sodiu şi po-
tasiu, forţele tnteratomice nu acţionează de-a lungul liniei ce leagă atomii
aşa cum am presupus in modelul nostru. Nici diamantul nu ascultă legea,
deoarece forţele în diamant sînt forţe covalente şi au unele proprietăţi
direcţionale - legăturile ar prefera să fie la unghiul tetraedrtc. Cnstalele
ionice ca fluorura de litiu, clorura de sodiu şi aşa mai departe, au aproape
toate proprietăţile fizice presupuse in modelul nostru şi tabela arată că
În aceste cazuri constantele CUţ/~ şi CXg:rv sînt aproape egale. Nu este clar
de ce clorura de argint nu satisface condiţia C""llY=CXlJXY'
Tabela 39.2*
Modulele elasUce ale crlslalelor cubice.
in lOt: erne- cm 2

N, 0.055 0.042 ().049

K 0.046 0.037 0.026
Fe 2.37 1.41 1.16
Dramond 10.76 1.25 5.76
Al 1.08 0.62 0.28
LiF 1.19 0.54 0.53
NaCI U,486 0.127 0.128
KCI 0040 0.062 0.062
NaBr 0.33 0.13 0.13
K1 0.27 0.043 0.042
AgCI 0.60 0.36 0.062

*" Din; C. Kittel, Introdtwtion to Solid

State Physics. [ohon Wiley and Sens, Inc.,
New York, 2nd. ed., 1956, p. 93.

1) In literatura de specialitate veţi găsi adesea că este folosită o notaţie diferită.

De exemplu, se scrie de obicei Cun = C", C x xy y = CI' şi C.~yXY = CU'
40. Curgerea apei uscate

40.1. Hidrostatică

Problema curgerii fluidelor şi, in special, aceea a apei, fascinează pe

oricine. Ne putem reaminti cu toţii din copilărie, juclndu-ne in cada de
baie sau în bălţi cu substanţa ciudată. Pe măsură ce am îmbătrînit, am
privit apele curgătoare, cascadele şi vtltorile şi sintem fascinaţi de această
substanţă care pare a fi aproape vie în comparaţie cu solidele. Compor-
tarea fluidelor este în multe privinţe foarte neaşteptată şi interesantă.
Acesta este subiectul capitolului prezent şi a următorului. Efortul unui
copil care încearcă să bareze un mic şuvoi ce curge pc stradă şi surpriza
sa la. modul ciudat în care apa îşi croieşte drumul îşi are analogul în
încercările noastre de-a lungul anilor de a Înţelege curgerea fluidelor.
Am Încercat să zăgăzuim apa - în înţelegerea noastră - prin obţinerea
legilor şi a ecuaţiilor- care descriu curgerea. Vom descrie aceste încercări
în acest capitol. în capitolul viitor vom descrie modul unic în car-e apa
a străpuns barajul şi a reuşit să rămînă neînteleasă.
Presupunem că vă sînt deja cunoscute proprietăţile elementare ale
apei. Proprietatea esenţială care deosebeşte un fluid de un solid este că
un fluid nu poate menţine o tensiune de forfecare un timp mai îndelun-
gat. Dacă unui fluid îi este aplicată o tensiune de forrecare, el se va
mişca sub influenţa forfccăril. Lichidele mai groase ca mierea de albine
să mişcă mai greu decît fluidele ca aerul sau apa. Măsura uşurinţii cu
care un fluid cedează unei forfccărl este viscozttatea sa. In acest
capitol vom considera numai situaţii în care efectele vtscoase pot fi igno-
rate. Efectele viscozităţii vor fi luate in considerare in capitolul viitor.
Incepem prin a considera hidrostatica, adică teoria lichidelor in re-
paus. Cind lichidele sint în repaus, nu există forţe de frecare (chiar pentru
lichide vîscoase). Legea hidrostaticii este, deci, că tensiunile sint întot~
deauna normale la orice suprafaţă din interiorul fluid ului. Forţa normala
raportată la unitatea de arie este numită presiune. Din faptul că nu există
forfecare Într-un fluid static, rezultă că presiunea este aceeaşi în toate
direcţiile (fig. 40.1). Vă lăsăm să vă distraţi singuri demonstrind că dacă
HIDROSTATICA

să
nu
.
fiexistă
'~tr-un
ţimea
f orîecare
C aceeasi
Intr-un.....fluid
fluid
ncc
,presiunea
direcţie,s:
1 .In o .asupra ro'ciumii
'
p1an intr-un fl '
uid, presiune
823

considerată ~antă
g,:,utăţii
şi dacă pr~i~~e~~Căa unaunl
densi::~a pvaa ~ariae:,,;~~~'
di static la su varia de 1 a trebuie
, il cauz pr ata -
ca fluid fa,mintuiui pres ,ac la altul. De
ns nivel oareo luidului este
arc arbitr
Suprafa!ă ar este

Fig. 40.2. Presiunea intr-un lichid static.

pe acestui
masa-unitate.

d
este' dec'
',ocoost _ P + pgh

Dacă luăm
ar vom
tocmai
p
1 cel deuce
u'
antă
ded maiacum
sus în
unfluid ul static A
rezultat
general al căruivăa
mai ceastă relaţie este familiară
resiunii? Dcoa n cub mic de a ' , ' caz special este
e~
p~ate °v:rţa,netă unit~~'ce
i~a, ~cee~;~ datorită
ae:ază direcţia ~ luăm dire~ţiil: alt~;U aşi datorită Ţ.ecti
ci ;r~l,
exista rece, presiunea ;are este forta n ' e
presiunea pc loc este :,supra lui

,cubulu~~~e~~
siunea vari aza de I ea de val ro toate di
paralele in un punct la ;umai
muchiile runea as upra feţei
:cslupunem
eor de eoord onate-
x generează forţa
824 CURGEREA APEI USCATE

p4yliz (fig. 40.3), iar presiunea asupra feţei de la x+ Ax generează forţa

-{p+(~)6.XJ~ydz, astfel că forţa [rezultantă este - (opf8x)1x4yt1.z.
Dacă luăm restul perechilor de feţe ale cubului, vedem uşor că forţa
datorită presiunii asupra unităţii de volum este - v p. Dacă există in plus
alte forţe - cum ar fi gravitaţia - atunci presiunea trebuie să le com-
penseze pentru a rezulta echilibrul.

Fig. 40.3. Forţa datorită presiunii

asupra unui cub este - vppeun:-
x tatea d-e volum.

Să luăm o situaţie in care o astfel de forţă aditivă poate fi descrisă

printr-o energie potenţială, ceea ce este adevărat în cazul gravitaţiei; vom
lua pe <t> ca o energie potenţială pe unitatea de masă. (Pentru gravitaţie,
de exemplu, <t> este tocmai gz.) In funcţie de potenţial, forţa pe unitatea
de masă este dată prin -vcP, iar dacă p este densitatea fluidului, forţa
pe unitatea de volum este -pv$. La echilibru această forţă pe unitatea
de volum adăugată la forţa pe unitatea de volum provenită din presiune
trebuie să dea rezultatul ze~co:.. ..,
(-VP-?v<l>~O. \ (40.1)
Ecuaţia (40.1) este ecuaţia hidrostaticii. In general, ca nu are soluţie. Dacă
densitatea variază în spaţiu într-un mod arbitrar, este imposibil ca forţele
să se echilibreze, iar fluidul nu poate fi în echilibru static. Vor apare
curenţi de convecţie. Putem vedea aceasta din ecuaţie, deoarece termenul
de presiune este un gradient pur, în timp ce pentru p variabil celălalt
termen nu este un gradient pur. Numai atunci cînd p este o constantă,
termenul potenţial este un gradient pur. Atunci ecuaţia are o soluţie
p+p<l>"'''const.
O altăposibilitate care permite echilibru htdrostattc este în cazul în care
p este o funcţie numai de p. însă, vom părăsi subiectul hidrostaticii deoa-
rece nu este nici pe departe atit de interesant ca situaţia in care Iluldele
sint în mişcare.
 ECUAŢIILE DE MIŞCARE
825

40.2. Ecuaţiile de mişcare

1 Vom discuta, mai întîi, mişcările fluidului într-un mod abstract teo-
retic şi apoi vom considera exemple speciale. Pentru a descrie mişcarea
unui fluid trebuie să-i dăm proprietăţile în fiecare punct. De exemplu,
în diferite locuri apa (să numim fluidul "apă") se mişcă cu viteze diferite,
Pentru a preciza caracterul curgerii, trebuie, deci, să dăm cele trei com-
ponente ale vitezei în fiecare punct şi în fiecare moment. Dacă am putea
găsi ecuaţiile care determină viteza, atunci am cunoaşte cum se mişcă
lichidul în orice moment. Insă viteza nu este singura proprietate care
variază de la un loc la altul, pe care o are fluidul. Tocmai am discutat
despre variaţia presiunii de la un punct la altul. Şi mai există încă alte
variabile, Poate exista, de asemenea, o variaţie a densităţii de la un punct
la altul. In plus, fl uidul poate fi un conductor şi să transporte un curent
electric a cărui densitate j variază de la un punct la altul, atît ca mărime
cît şi ca direcţie. Poate exista o temperatură care să vorieze de la un
punct la altul, un cîmp magnetic şi wşa mai departe. Astfel, numărul de
cîmpuri necesare pentru a descrie situaţia completă va depinde de cît
este de complicată problema. Există fenomene interesante cînd curenţii
şi magnctismul joacă un rol dominant in determinarea comportării flui-
dului; subiectul acesta este numit magnetohidrodinamică şi astăzi I se
acordă o mare atenţie. Noi nu vom considera, însă, eceste situaţii mai
complicate deoarece există deja fenomene interesante la un nivel de com-
plexitate mai coborit şi chiar şi nivelul mai elementar va fi destul de
complicat.
Vom lua situaţia în care nu există cîmp magnetic şi conductivltate
şi nu ne vom preocupa de temperatură deoarece vom presupune că densi-
tatea şi presiunea determină in mod univoc temperatura în orice punct.
De fapt, vom reduce complexitatea calculelor noastre făcînd presupunerea
că densitatea este o constantă - ne imaginăm că Iluidul este esenţial
Incomprestbtl. Spunind astfel, presupunem că variaţiile presiunii sînt atît
de mici încît variaţiile de densitate produse de acestea sînt negltjablle.
Dacă lucrurile nu ar sta astfel, am întilni fenomene aditive la cele pe care
le discutăm aici, cum ar fi de exemplu propagarea sunetului sau a unde-
lor de şoc. Am discutat deja într-o oarecare măsură propagarea sunetului
şi a şocurilor, deci vom izola acum consideraţiile noastre de hidromecanică
de aceste fenomene suplimentare făcînd aproximaţia că densitatea peste
o constantă. Este uşor să se determine cînd este bună aproximaţia unui
p constant. Putem spune că dacă vitezele de curgere sint cu mult mai
mici decît viteza undei sonore în fluid, nu trebuie să ne îngr-ijorăm despre
variaţiile de densitate. Faptul că nu reuşim să înţelegem comportarea apei
nu este legat de aproximaţia densităţii constante. Complicaţiile care ne
împiedică înţelegerea vor fi discutate în capitolul următor.
 CURGEREA APEI USCATE

'"
In teoria generală a fluidelor trebuie să se pornească de la o ecuaţie
de stare pentru fluid care leagă presiunea de densitate. In aproximaţia
noastră, această ecuaţie de stare este simplă

\'-COnEt. ~
Prin urmare, ace-asta este prima relaţie pentru variabilele noastre. Relaţia
următoare exprimă conservarea substanţei; dacă dintr-un punct curge
spre exterior substanţă, trebuie să existe o descreştere în cantitatea ră­
masă. Dacă VitC73 fluidului este v, atunci masa care curge într-o unitate
de timp de-a curmezişul unei arii unitate a suprafeţei este componenta
lui pv normală la suprafaţă. Am avut o relaţie asemănătoare în electri-
citate. Ştim, de asemenea, din electricitate că divergenţa unei astfel de
cantităţi dă viteza de scădere a ~ensităţii. In acelaşi mod, ecuaţia

\ V· (,v)~-~ \ (40.2)

exprimă conservarea masei pentru un fluid; ea este ecuaţia hidrodinamic(i

a continuităţii. In aproximaţia noastră, care este aproximaţia Iluidului
incompresibil, p este o constantă, iar ecuaţia de continuitate devine
simplu
V·v~O. (40.3)
Viteza fluidului v - ca şi cîmpul magnetic B - are divergenţă nulă.
(Ecuaţiile hidrodinamicii sînt adesea analoge cu ecuaţiile elcctrodinamlch:
din această cauză am studiat mai intii electrodinarnica. Unii raţionează
altfel; ei cred că ar trebui studiată mai întîi hfdrodinamtca astfel incit
să fie mai uşor de înţeles apoi electricitatea. Dar de fapt electrodlnamlca
este mult mai uşoară decît hidrodinamica.)
Ecuaţia noastră următoare o vom obţine din legea lui Newton care
ne spune cum variază viteza din cauza forţelor. Masa unui element de
volum al fluidului înmulţită cu acceleraţia sa trebuie să fie egală cu forţa
asupra elementului. Luînd Un clement de volum unitate şi scriind forţa
pe unitatea de volum ca t, avem
PX (acceleraţia) = t.
Vom scrie densitatea de forţă ca sumă de trei termeni. Am considerat
deja forţa pe unitatea de volum datorită presiunii -\7p. Apoi există
forţele "externe", care acţionează la distanţă _ ca gravitaţia sau elec-
tricitatea. Atunci CÎnd acestea sînt forta conservatlve.. cu un potenţial cI>
pe unitatea de masă, ele dau o densitate de forţă -p\74l. (Dacă forţele
externe nu sînt conservative, ar trebui să scriem f ext pentru fortele ex-
terne pe unitatea de volum.) Apoi există o altă forţă "internă" pe unita-
tea de volum care se datoreşte faptului că intr-un fluid ce curge poate
exista o tensiune de forlecare. Aceasta este numită forţa vîscoesă şi o
vom scrie ca f~isc. Ecuaţia noastră de mişcare este
+f
P X (acceleraţia) =-\7 p-p 'V <1l d sc• (40.4)
ECUAŢIILF: DE MIŞCARI':
827

Pentru acest capitol vom presupune că lichidul este "subţire", în sensul

că vîscozttatea este nelmportantă, deci vom omite f tl ..,. Cînd eliminăm
termenul de vîscozttate, vom face o aproximaţie care descrie o oarecare
substanţă ideală şi nu apa reală. John von Neumann a fost conştient
de diferenţa colosală dintre ceea ce se întîmplă cînd nu există termenul
vîscos şi cînd există şi a fost de asemenea conştient că, în decursul dez-
voltării hidrodinamicii pînă în anul 1900 aproximativ, interesul principal
era dedicat rezolvării unor probleme matematice frumoase, în această
aproximaţie care nu avea aproape nimic de-a face cu fluidele reale. El
a caracterizat teoreticianul care făcea asemenea analize ca un om care
studia "apă uscată". Astfel de analize Iesă la o parte o proprietate esen-
ţială a fhridului. Datorită faptului că aici lăsăm la o parte din calcul
această proprietate '8 fluidului am denumit acest capitol "Curgerea apei
uscate". Amînăm o discuţie a apei reale pentru capitolul următor.
Dacă lăsăm la o parte 4....c, în ecuaţia (40.4) avem tot ce ne trebuie
in afară de o expresie pentru acceleraţie. Aţi putea crede că formula
pentru acceleraţia unei particule de fluid ar fi foarte simplă, deoarece
pare evident că dacă veste viteza unei particule de fluid într-un loc
oarecare din fluid, acceleraţia ar fi tocmai vv/vt. Aceasta nu este aşa,
dintr-un motiv foarte subtil. Derivata vvlet, este variaţia În timp a
vitezei v(x, y, z, t) Într-un punct fix in spaţiu. Nouă ne trebuie însă să
ştim cit de repede variază viteza pentru o bucată particulară a fluid ului.
Imaginaţi-vă că Insemnăm una dintre picăturile de apă cu o pată colorată
astfel că o putem urmări. Intr-un interval de timp mic M, această pică­
tură se va mişca într-un loc diferit. Dacă picătura se mişcă de-a lungul

0",,,,,,,-
particulei ......

Fig. 40.4. Acceleraţia unei

particule de fluid.

unui drum oarecare cum este cel schiţat in figura 40.4, în Lit s-ar putea
mişca din P I în P 2 • De
fapt, ea se va mişca în direcţia x print.r-o can~itate
v x!1t, în direcţia y prin cantitatea vyLit şi în direcţia z ~nn cantitatea
vÂt. Vedem că dacă v{x, y, z, t) este viteza particulei de fluid care este la
momentul t în (x, y, z), atunci viteza aceleiaşi particule la momentul
t+dt este dată de v (x+ dx, y+ ,1y, z+ dz, t+ At) - cu
Li.r=vxM, .:1.y=v yM şi Az=v~dt.
 CURGEREA APEI USCATE

Din definiţiile derivatelor parţiale - reamintiţi-vă ecuaţia (2.7) -

avem in ordinul întîi, că

v(x+v~.1t, y+v!/o1t, z+vz~t, t+ ~t)=v(x, y, z, t)+ ~ v~dt+ ~ v!/M+

Clx Cly
+~Vzdt+ ~M.
;?z CIt
Acceleraţia tJ..vl tJ..t este
de, ;?v+ 2v 3v
V~-TVy-
3x 3y
vz -3z + -at '
putem scrie aceasta simbolic - luindu-I pe v ca vector - ca

(v·V)v+~. (40.5)
of
Observaţi că poate exista o acceleraţie chiar dacă iJv/iJt=O, astfel că
viteza într-un punct dat nu se schimbă. Ca un exemplu, apa ce curge
de-a lungul unui cerc cu o viteză constantă este accelerată deşi viteza
intr-un punct dat nu se modifică. Motivul este, evident, că viteza unei
bucăţi particulare de apă care este iniţial într-un punct pe cerc are o
direcţie diferită la un moment ulterior; există o acceleraţie centripetă.
Restul teoriei noastre are un caracter matematic şi constă in găsirea
soluţiilor ecuaţiel de mişcare ce am obţinut-o înlocuind acceleraţia (40.5)
in ecuaţia (40.4). Obţinem
\:;;~v:-'-V-.-V-'-)V-=-~''L'7.:;-_--=V-:<I>-! (40.6)

unde vîscozitatea a fost omfsă. Putem rearanja această ecuaţie folosind

următoarea identitate din analiza vectortală

1
(v·Y)v=(vXv)Xv+ l:V(V'V)'

Dacă definim acum un nou cîmp vectorial Q, ca rotorul lui v

Q=vXv (40.7)
identitatea vectorială poate fi scrisă ca

(v,v)v=I2Xv+ ...!.\7V2
2
şi ecuaţia noastră de mişcare (40.6) devine
rE!+QXV-l--..!..vv2=- VP-7<1>. \ (40.8)
lat 2 9 j
Puteţi verifica echivalenta ecuaţitlor (40.6) şi (40.8) verificind faptul că
componentele celor două părţi ale ecuatlet sînt egale - şi folosind
(40.7).
ECUAŢIILE DE MIŞCARE
829

Cimpul vectorial Q este numit turbtonare. Dacă turbionarea este nulă

pretutindeni, spunem că scurgerea este irotaţională. Am definit deja in
paragraful 3.5 o mărime numită circulaţia unui cîmp vcctorial. Circulaţia
de-alungul oricărei curbe închise intr-un fluid este integrala curbilinle a
vitezei fluidului, la un moment dat, de-a lungul acelei curbe
(Circulatlai-e (~V' ds.
Circulaţia pe unitatea de arie pentru o buclă infinitezimală este atunci
- folosind teorema lui Stokes - egală cu vXv. Astfel, Q este circu-
laţia in jurul ariei unitate (perpendtculară pe direcţia lui Q). Rezultă, de
asemenea, că dacă puneţi o mică bucată de praf - nu un punct infini-
tezimal - în orice loc în lichid ea se va roti cu viteza unghiulară &2/2.
Incercati să vedeţi dacă puteţi demonstra aceasta. Puteţi verifica de ase-
menea că pentru o găleată de apă, pe un platou ce se roteşte, Q este egal
eu de două ori viteza unghiulară locală a apei.
Dacă ne interesează numai cîmpul vitezei, putem elimina presiunea
din ecuaţiile noastre. Luind rotorul ambelor părţi ale ecuaţie] (40.8), re-
amintind că p este o constantă şi că rotorul oricărui gradient este zero,
şi folosind ecuaţia (40.3), obţinem

,o + vX(&lXv)~O. (40.9)
3'
Această ecuaţie, împreună cu ecuatiile

şi
:Q=vXv
v'v=o \
descriu complet cimpul vitezei v. Vorbind matematic, dacă-l cunoaştem
(40.10)
(40.11)

pe Q la un moment oarecare, atunci cunoaştem rotorul vectorului viteză

şi ştim de asemenea că divergenţa sa este zero; astfel, fiind dată situaţia
fizică avem tot ce ne trebuie pentru a-l determina pe v pretutindeni.
(Este exact ca situaţia din magnetism, unde am avut V·B=O şi \lXB=
=j/"oc2'.) Astfel, un Q dat îl determină pe v exact la fel cum un j
dat îl determină pe B. Apoi, cunoscindu-l pe v, ecuaţia (40.9) ne spune
viteza de variaţie a lui Q, din care putem să-I obţinem pe noul Q pentru
momentul următor. Folosind ecuaţia (40.10), îl găsim apoi pe noul v şi aşa
mai departe. Vedeţi cum aceste ecuaţii conţin întregul mecanism per:tru
calcularea curgerh. Observaţi, însă, că acest procedeu dă doar cîmpul VIte-
zelor; am pierdut toată informaţia despre. presiune.
Accentuăm o consecinţă specială a ecuaţtet noastre. Dacă Q= O pre:
tutindcni la orice moment t, aQ/at se anulează de asemenea, astfel ca
Q este iarăşi zero pretutindeni la momentul t+ M. Avem o soluţie .a
ecuatlet: curgerea este în permanentă irotatlonală. Dacă o curgere a pornit
cu rotaţia zero, ea ar urma să aibă întotdeauna rotaţia zero. Ecuaţiile ce
trebuie să fie soluţionate sînt atunci
Y'v=O, vXv=O.
 CURGEREA APEI USCATE
830

Ele sint tocmai ca ecuaţiile pentru cîmpurile electrostatice sau magncto-

statice in vid. Vom reveni la ele mai tîrziu şi vom analiza cîteva probleme
speciale.

40.3. Curgerea staţlonară - teorema lui Bemoulli

Dorim să ne reintoarcem la ecuaţia de mişcare (40.8), dar ne vom

limita la situaţii în care curgerea este .ataţionară''. Prin curgere stationară
Intelegem că in orice loc din fluid viteza rămîne nemodificată. Fluidul în
orice punct este inlocuit prin fluid nou care se mişcă în exact acelaşi
mod. Tabloul vitezelor rămîne nemodiâcet - veste un cîmp vectorial
static. La fel cum am trasat "linii ale cîmpului" in megnetostatică putem
trasa acum linii care sînt intotdeauna tangente la viteza fluidului, aşa cum
e arătat in figura 40.5. Aceste linii sint numite linii de curent. Pentru
curgere stationară, ele sînt evident drumurile reale ale particulelor de
fluid. (In scurgerea nestationară, tabloul liniilor de curent se modifică in
cursul timpului, iar tabloul liniilor de curent în orice moment nu repre-
zintădrumul unei particule de fluid)
O curgere staţlonară nu înseamnă că nu se întîmplă nimic - atomii
în fluid se mişcă şi-şi modifică vitezele. Aceasta înseamnă doar că!!!. = o.
al
~-------

Fig. 40.5. Linii de curent într-o

curgere steţionară de fluid.

Atunci, dacă luăm produsul scalar al lui v in ecuaţia de mişcare, termenul

v-(2Xv) se anihilează şi ne rămîne

v.v{-; +<D+ ~v21 =0. (40.12)

Această ecuatie spune că pentru o deplasare mică în direcţia vitezei

jluidului cantitatea din interiorul parantezelor nu se modifică. In curgerea
stettona-â toate deplasările se efectuează de-a lungul liniilor de curent,
CURGEREA STAŢlONARA - TEOREMA LUI BERNOULLI
831

deci ecuaţia (40.12) ne spune că pentru toate punctele de-a lungul unei
linii de curent, putem scrie

1!.-+1..
, 2
v 2 + <t> = const (linie de curent). (40.13)

Aceasta este teorema lui BernouUi. Constanta poate să fie în general dife-
rită pentru diferite linii de curent; tot ceea ce ştim este că partea stîngă
a ecuatie; (40.13) este nemodificată de-a lungul unei linii de curent dată.
Incidental, putem observa că pentru o mişcare irotaţională, pentru care
Q=O, ecuaţia de mişcare (40.8) ne dă relaţia
.1{~+1v~+<t>} =0

astfel că

-;++V2+ctJ=const. (pretutindeni) .40.14)

Aceasta este exact ca ecuaţia (40.13), exceptînd faptul că acum constanta

are aceeaşi valoare în întreg volumul jluidului.
Teorema lui Bernoullt nu este de fapt nimic mai mult decit un aspect
al. conservărit energiei. O teoremă de conservare cum este aceasta ne dă o
mare cantitate de informaţie despre o curgere, fără a trebui să soluţionăm
ecuaţiile detaliate. Teorema lui Bemoulli este atît de importantă şi atit
de simplă încît am dori să vă arătăm cum poate fi dedusă pe o cale care
este diferită de calculele formale pe care le-am folosit pînă aici. Imagi-
naţi-vă un mănunchi de linii de curent adiacente, care formează un tub
de curent, aşa cum e schiţat în figura 40.6. Deoarece pereţii tubului con-
stau din linii de curent, prin perete nu curge lichid de loc. Să notăm prin

~ ~--

-I t;
~-
A, "
Fig. 40.6. Mişcar-ea fluidului într-un tub de curgere.

A~ aria la un capăt al tubului de cur-ent, prin Vl, viteza fluid ului la acel
capăt, prin 1'1 densitatea fluidului şi prin (}:lI energia potenţială. La celălalt
capăt al tubului avem cantrtăţile corespunzătoare A 2 , v 2 , 1'2 şi ct>2' După
un interval de timp scurt dt, Iluidul din Al s-a mişcat cu distanţa v 1.1.t,
iar fluidul din A 2 s-a mişcat o distanţă v 2 M (fig. 40.6, b). Conservarea
832 CURGEREA APEI USCATE

masei necesită ca masa ce intră prin Al să fie egală cu masa ce iese

prin A 2 - Masele la aceste două capete trebuie să fie aceleaşi
aM =PIAIV1Ât=P2A2V2M.
Avem astfel egalitatea
PIAIVI =P2~V2· (40.15)
Această ecuaţie ne spune că viteza variază invers ou aria transversală a
tubului de curent, dacă P este constant.
Calculăm acum lucrul efectuat de presiunea Iluidului. Lucrul efectuat
asupra fluid-ului ce intră la AI este PIAtvlat, iar lucrul cedat la A 2 este
P2A2V2M. Lucrul net asupra fluidului între Al şi A 2 este, deci
P1AIVIM-P2A2V2dt.
Acesta trebuie să egaleze creşterea de energie a unei mase aM de fluid
ce trece de la Al la ~. Cu alte cuvinte,
PIAIV1M-P2A2V21t.t=~M(E2-EI) (40.16)
unde El este energia pe unitatea de masă a fluidului in Al, iar E2 este
energia pe unitate de masă în A 2 _ Energia pe unitatea de masă a fluidului
poate fi scrisă ca

E=..!.v 2+ct>+U
2

unde -.!.. v 2 este energia cinetică pe unitatea de masă, ct> este energia
2
potenţială pe unitatea de masă, iar U este termenul aditiv ce reprezintă
energia internă pe unitatea de masă a fluidului. Energia internă ar
putea corespunde, de exemplu, energiei termice intr-un fluid comprestbtl,
sau energiei chimice. Toate aceste cantităţi pot varia de la un punct la
altul. Folosind această formă pentru energii în (40.16) avem
rpl A,tJ,M _ p.A.v.6.t =.!. v'.l +<1> +U _ 1:. v 2 _ <1> -U .
tJ.M AM 22222111

Dar am văzut că Ll.M = pAvM; astfel obţinem

E!+.!.v
P. 2 1
2+cIl+U=12+..!.v2
IIp. 2 2
+ ct> 2T'U2 (40.17)

care este rezultatul lui Bernoulli cu un termen aditiv pentru energia

internă. Dacă fluidul este incompresibil, termenul de energie internă este
acelaşi în ambele părţi şi obţinem din nou că ecuaţia (40.14) este satisfă­
cută de-a lungul oricărei linii de curent.
Considerăm acum cîteva exemple simple în care integrala lui Ber-
noulli ne dă o descriere a curgerti. Să presupunem că avem apă ce curge
CURGEREA STAŢIONARA - TEOREMA LUI BERNOULLI
833

printr-un orificiu vecin de baza unui bazin, aşa cum e desenat În figura
40.7. Luăm o situaţie în care viteza de curgere Veti la orificiu este cu
mult mai mare decit viteza de curgere in vecinătatea vîrfului bazrnul ui ;
cu alte cuvinte, ne imaginăm că diarnetrul bazinului este atît de mare
încît putem neglija scăderea nivelului lichidului. (Am putea face un calcul
mai corect dacă am dort.). La VÎrful bazinului presiunea este Pa, pre-

P,

Fig. 40.7. Curgerea dintr-un bazin.

siunea atmosferică, iar presiunea pe laturile jetului este de asemenea pe.

Scriem acum ecuaţia lui Bernoulll pentru o linie de curent, Cum este rea
arătată În figură. La partea superioară a bazmulul, luăm v egal eu zero
şi luăm de asemenea potenţialul gravitational <D egal cu zero. La ori-
ficiu viteza este v=t şi <P=-gh, astfel că

Po=Po+ ..!..2 pv2e~1 - pgh

sau
Vexl= V2gh . (40.18)
Această viteză este exact cea pe care am obţine pentru ceva ce cade
pe verticală o distanţă ti: Nu este prea surprinzător, deoarece la ieşire apa
cîştigă energie cinetică pe seama cheltuirii energiei potenţiale a apei de
la suprafaţă. Să nu credeţi, însă, că puteţi calcula debitul cu care fluidul
curge din bazin înmulţind această viteză cu aria orificiului. Vitezele flui-
dului atunci cînd jetul părăseşte orificiul nu sînt paralele intre de ci au
componente spre interior către centrul curentului, deci jetul convcrge.
După ce jctul a mers puţin, contracna încetează şi vitezele devin paralele.
Astfel, debitul total este egal cu viteza înmulţită cu aria în acel punct.
De fapt, dacă avem o deschidere pentru evacuare care este un orificiu
rotund cu o margine ascuţită, [etul se contractă la 62 procente din aria
53 - fizica molletnă voI. II.
 CURGEREA APEI USCATE

orificiului. Aria efectivă redusă a evacuării variază în funcţie de formele

tuburilor de descărcare, iar contracţiile experimentale sint accesibile sub
formă de tabele de coeficienţi de scurgere.
Dacă tubul de evacuare este virit cu capătul în interiorul masei de
lichid, aşa cum e arătat în figura 40.8, este posibil să se demonstreze În

Fig. 40.8. Cu un tub de descărcare re

Întră În masa fluidului, curentul se
contraetă la o jumătate din aria des-
chiderii.

modul cel mai frumos ca 10 acest caz coeficientul ele scurgere este exact
50 procente. Vom da doar o indicaţie cum se efectuează demonstraţia.
Am folosit conservarea de energie pentru a obţine viteza (ecuaţia 40.18).
dar trebuie considerată de asemenea conservarea momentului. Deoarece
există o scurgere de moment în jetul de descărcare, trebuie să existe o
forţă aplicată asupra secţiunii transversalc a tubului de descărcare. De
unde provine forţa? Forţa trebuie să provină din presiunea asupra pere-
ţilor. Atîta vreme cit orificiul de scurgere este mic şi departe de pereti,
viteza fluidului in vecinătatea pereţilor bazinului va fi foarte mică. Prin
urmare, presiunea asupra fiecărei feţe este aproape exact aceeaşi ca şi
presiunea statică intr-un fluid in repaus - din ecuaţia (40.14). Atunci
presiunea statică in orice punct pe laturile bazinului trebuie să fie cehi-
Iibrată de o presiune egală în punctul de pe peretele opus, exceptfnd
punctele de pe perete opuse tubului de descărcare. Dacă calculăm impulsul
eliminat prin jet de către această presiune, putem arăta că de fapt coefj-
cientul de scurgere este 1/2. Nu putem însă folosi această metodă pC:-:~:"\
un orificiu de descărcare cum este cel arătat în figura 40.7, deoarece crcş­
terea de viteză de-a lungul peretelui exact în vecinătatea ariei de descăr­
care dă o cădere de presiune pe care nu sîntem in stare să o calculi'im.
Să analizăm un alt exemplu, acela al unui tub orizontal cu secţiune
transversală variabilă, aşa cum e arătat în figura 40.9, la care apa intră
într-un capăt şi iese prin celălalt. Conservarea energiei, şi anume formula
lui Bemoulll, spune că presiunea este mai mică pe porţiunea cu aria mai. ,
mică, unde viteza ceee mai mare. Putem demonstra cu uşunntătaccst
efect măsurînd presiunea în dreptul diferitelor secţiuni transversalc cu
CURGEREA STAŢIONARA - TEOREMA LUI BERNOULU 835

ajutorul unor mici coloane verticale de apă ataşate la tubul de curgere

prin orificii destul de mici, astfel incit să nu perturbe curgerea. Presiunea
este măsurată prin înălţimea apei în aceste coloane verticale. Se găseşte
că presiunea este mai mică acolo unde tubul este mai strîmt decit în ori-
care din celelalte părţi. Dacă aria redevine aceeaşi după strimtare cît

Fig. 40.9. Presiunea este cea mai cobor-îtă

acolo unde viteza este cea mai mare.

era inainte de strrmtare presiunea creşte şi ea din nou. Formula lui Ber-
noulli ar prezice că presiunea in avalul strrmtării ar trebui să fie aceeaşi
cu presiunea in amonte, dar de fapt este sensibil mai mică. Motivul pen-
tru care prezicerea noastră este greşită este că am neglijat forţele vîs-.

_ - -
1I~-

[=-
1-~----=
Fig. 40.10. Demonstraţie că v nu este egal cu
" 2gh:

coase de frecare care produc o scădere de presiune de-a lungul tubului.

Cu toată această cădere de presiune, presiunea este cu mult mai mică
la strîmtare (din cauza vitezei crescute) decit este in ambele părţi ale
sale - aşa cum este prezis de legea lui Bernoullf. Viteza V2 trebuie evi-
dent să fie mai mare decît vj, pentru ca să treacă aceeaşi cantitate de apă.
53'"
 CURGEREA APEI USCATE

~ tubul mai strîmt. Astfel, apa accelerează atunci cind trece din
partea largă în cea strîmtă. Forţa oare dă această acceleraţie provine din
căderea de presiune.
Putem verifica rezultatele noastre cu o altă demonstraţie simplă.
Să presupunem că la un bazin avem un tub de descărcare ce aruncă un
jet de apă în sus, aşa cum este arătat în figura 40.10. Dacă viteza de
scurgere ar fi exact V
2gh, apa eliminată ar trebui să se ridice la un
nivel egal cu acela al suprafeţei apei din bazin. Experimental ea urcă
ceva mai puţin. Prezicerea noastră este aproximativ corectă, dar din nou
frecarea vtscoasă care nu a fost inclusă in formula de conservare a ener-
giei a determinat o pierdere de energie.
Aţi ţinut vreodată două coli de hirtie apropiate încercînd să suflaţi
între ele pentru a le îndepărta? Incercati. Ele se apropie. Motivul, evident
este că aerul are o viteză mai mare atunci cind trece prin spaţiul restrins
intre foi decît atunci cînd ajunge afară. Presiunea intre foi este mai cobo-
rîtă decit presiunea atmosferică, astfel că ele se apropie, nu se separă.

40.4. Ctreulaţla

Am văzut la începutul secţiuniiprecedente că dacă avem un fluid

tncompresibil fără circulaţie, curgerea satisface următoarele două ecuaţii
v·v~O, VXV~O. (40.19)
Ele sînt identice cu ecuaţiile electrostaticf sau ale magnetostattch în
vid. Divergenţa cîmpului electric este zero cind nu există sarcini, iar
rotorul cîmpului electrostatic este zero întotdeauna. Rotorul cîmpului
magnetic este zero dacă nu există curenţi, iar divergenţa cimpului magne-
tic este întotdeauna zero. Prin Urmare, ecuaţiile (40.19) au aceleaşi soluţii
ca ecuaţiile pentru E în electrostatică sau pentru B în magnetostatică. De
fapt, problema curgeru unui fluid pe lîngă o sferă am rezolvat-o deja ca
o analogie electrostatică în secţiunea 12.5. Analogul electrostatic este un
cimp electric Uniform plus un cîmp dipolar. Cimpul dipolar este astfel
potrivit încît viteza de scurgere normală la suprafaţa sferei să fie zero.
Aceeaşi problemă pentru curgerea pe lîngă un cilindru poate fi calculată
într-un mod asemănător folosind un dtpol liniar convenabil împreună
cu Un cîmp uniform de curgere. Această soluţie corespunde unei situaţii
în care viteza fluidului la distanţe mari este constantă ~ atit în mărime
cit şi in direcţie. Soluţia este schitată în figura 40.11, a.
Există o altă soluţie pentru curgerea în jurul unui cilindru cînd con-
diţiile sînt astfel că Iluidul la distanţă mare descrie cercuri în jurul ci lin-
drului. Curgerea este, atunci, pretutindeni circulară, ea în figura 40.11, b.
O astfel de curgere are o circulaţie în jurul cilindrului, deşi v X v este
totuşt zero în fluid. Cum poate exista o circulaţie fără un rotor? Avem
o circulaţie în jurul cilindrului din cauză că integrala curbilinie a lui v
de-a lungul oricărei curbe ce îrn:onjoară cilindrul este diferită de zero. In
CIRCULAŢIA
837

acelaşi timp, integrala curbilinie <li lui v de-a lungul oricărui drum care nu
include cilindrul este zero. Am văzut acelaşi lucru cind am aflat cimpul
magnetic in jurul unui fir prin care trecea un curent. Rotorul lui Bera
zero în afara firului, deşi o integrală curbilinie a lui B de-a lungul unui
~
~

~
~

Fig. 40.11. Fluid ideal ce trece pe lîngă un ci-

lindru. in jurul unui cilindru. (e) Su-
Circulaţia
prapunerea lui (a) şi (b). c
drum care includea firul nu se anula. Cimpul de viteze Într-o circulaţie
irotatională in jurul unui cilindru este exact acelaşi ca şi cimpul magne-
tic în jurul unui fir prin care trece curent. Pentru un drum. circular cu
centrul său în centrul cilindrului, integrala eurbilinie a vitezei este
~v.ds=2n:rv.
Pentru curgere frotattonală integrala trebuie să fie independentă de T.
Să notăm valoarea constantă prin C; avem atunci că

v=-
c (40.20)
2.,
unde veste viteza tangenţială, iar r este distanţa de la axă.
Există o demonstraţie experimentală simpatică a unui fluid ce cir-
culă în jurul unui orificiu. Luaţi un vas cilindric transparent avind
un orificiu de evacuare În centrul bazei. 11 umpleţi cu apă, producetl o
 CURGEREA APEI USCATE

oarecare circulaţie cu o baghetă şi apoi scoateţi dopul de evacuare.

Obţineţi efectul frumos arătat în figura 40.12. (Aţi văzut de mai multe
ori un lucru asemănător într-o cadă de beiet) Deşi aţi introdus la început
un oarecare 00, acesta se anihilează curind din cauza vlscozltătii şi curge-

Fig. 40.12. Apă cu circulaţie, scur-gîndu-se dintr-un bazin.

rea devine irotetlonală - deşi mai păstrează o oarecare circulaţie in

jurul orificiului.
Din teorie, putem calcula forma suprafeţei interne a apei. Atunci
cînd o particulă de apă se mişcă spre interior, ea dobîndeşte viteză. Din
ecuaţia (40.20) viteza tangenttală se comportă ca ljr; aceasta rezultă din
conservarea momentului unghiular, exact ca la patinatoare care-şi strîng
mîinile. De asemenea, şi viteza radială se comportă ca l/r. Ncglijind
mişcarea tangentîală, apa merge radial Spre interior spre un orificiu;
dinv'v=O, rezultă că viteza radielă este proporţională cu vţr, Prin
urmare, viteza totală creşte şi ca ca iţr, iar apa merge in spirale archi-
mediene. Suprafaţa apă-aer este la presiunea atmosferică, prin urmare,
ea trebuie să aibă - din ecuaţia (40.14) - proprietatea că

gz+ .!:..mv1' = const.

2
Dar veste proporţional cu vţr, deci forma suprafeţei este

(z-zo)=!.s
"
Un aspect interesant - care nu este adevărat în general, dar este
adevărat pentru curgerea irotaţională incompresibilă - este că, dacă
LINn DE 'ViRTEJ
839

avem o soluţie şi o a doua soluţie, atunci suma e de asemenea o soluţie.

Aceasta este adevărat deoarece ecuaţiile în (40.19) sînt liniare. Ecuaţiile
complete ale hidrcdinarnicii (40.8), (40.9) şi (40.10) nu sint lintare, ceea
ce produce o mare diferenţă. Pentru curgerea irotaţională în jurul cilin-
drului, însă, putem suprapune curgerea din figura 40.11, a pe curgerea
din figura 40.11, b şi să obţinem noua figură de curgere arătată în
40.11, c. Această curgere este deosebit de interesantă. Viteza de curgere
este mai mare pe partea superioară a cilindrului decît pe partea infe-
rioară. Astfel, atunci cînd avem o combinaţie a unei circulatii in jurul
unui cilindru şi o curgere orizontală netă, există o forţă verticală netă
asupra cilindrului - ea este numită o forţă de ridicare. Evident, dacă
nu există circulaţie nu există forţă netă asupra niciunui corp, conform
teoriei noastre a apei "uscate".

40.5. Linii de vîrtej

Am scris deja ecuaţiile generale pentru curgerea unui fluid inccm-

presibil cind poate exista turbionarc. Ele sint
1. v ·v=O
II.Q=vXv

III. ~T\7X(,QXv)=O.
af
Conţinutul fizic al acestor ecuaţii a fost descris în cuvinte de Helmholtz
in funcţie de trei teoreme. Mai întîi, imaginaţi-vă că în fluid noi am trasa
linii de vîrtej şi nu linii de curent. Prin linii de vîr-tej înţelegem linii de
cimp care au direcţia lui Q şi au o densitate in orice regiune proporţio­
nală cu mărimea lui Q. Din II, divergenţa lui Q este întotdeauna zero
(reamintiţi-vă - din paragraful 3.7 - că divergenţa unui rotor este
intotdeauna zero). Prin urmare, liniile de virtej sint ca liniile lui B - ele
na încep şi nu se termină niciodată şi vor tinde să meargă în bucle
închise. Helrnholtz a descris teorema a III-a in cuvinte prin următoarea
afirmaţie: liniile de virtej se mişcă cu fluidul. Aceasta înseamnă că dacă
aţi marca particulele de fluid de-a lungul unor linii de virtej - colo-
rîndu-Ic cu cerneală, de exemplu - atunci, pe măsură ce se mişcă Ilui-
dul şi transportă aceste particule, ele vor marca intotdeauna noile poziţii
ale liniilor de virtej. In orice mod se mişcă atomii liohidului, liniile de
virtej se mişcă cu ei. Acesta este un mod de a descrie legile.
Aceasta sugerează o metodă de a rezolva orice problemă. Fiind dată
figura de curgere iniţială - să spunem că dăm v pretutindeni - atunci
puteţi să-I calculaţi pe Q. Din v puteţi de asemenea spune unde vor fi
ceva mai tirziu liniile de vîrtaj - ele se mişcă cu viteza v. Cu noul .2
puteţi folosi formulele 1 şi II pentru a-l găsi pe noul v. (Aceasta este
exact ca problema de-a-l găsi pe B, atunci cind sînt daţi curenţiâ.) Dacă
'40 CURGEREA APEI USCATE

ne este dată reprezentarea curgertl la un moment, putem să o calculăm

in principiu pentru toate momentele ulterioare. Avem soluţia generală
pentru curgerea nevlscoasă.
Am dori să arătăm cum poate fi Inteles, cel puţin parţial, enunţul lui
HeImholtz - şi, prin urmare, formula a III-a. Aceasta este de fapt chiar
legea de conservare a momentului unghfular aplicată la fluid. Să presu-
punem că ne imaginăm un cilindru mic de lichid a cărui axă este paralelă

AnaA

/
/ I
/ / I /
/ / / /
/ / /
/
a

Fig. 40.13. (a) Un grup de linii de vir-

tej la momentul t; (b) aceleaşi linii la
un moment ulterior t',

cu liniile de vîrtej, ca În figura 40.13, a. La un moment oarecare ulterior,

aceeaşi buoată de fluid va fi undeva in altă parte. In general, ea va
ocupa un cilindru cu un diametru diferit şi va fi într-un loc diferit. Ar
putea avea de asemenea o orientare diferită, să spunem ca în figura
40.13, b. Dacă diametrul s-a modificat, lungimea a trr-huit să crească
pentru a menţine volumul constant (deoarece presupunem un fluid in-
LINn DE vlRTEJ
841

compresibil). De asemenea, deoarece liniile de virtej sint legate de sub-

stanţă, densitatea lor va creşte pe măsură ce aria transversală scade.
Produsul lui Q cu aria A a secţiunii cilindrului va rămîne constant, astfel
că, in concordanţă eu Helmholtz, ar trebui să avem

!l,A,~Q,A,. (40.21)
Observaţi acum ca, In cazul viscozităţii nule, toate forţele pe suprafaţa
volumului cilindric (sau, atîta vreme cit vîscozftatea este zero pentru
orice volum) sînt perpendiculare pe suprafaţă. Forţele de presiune pot
face ca volumul să fie deplasat de la un loc la altul, sau pot face ca acesta
să-şi schimbe forma; dar, in absenţa forţelor tangenţfule, mărimea mo-
mentului unghiular al substanţei din interior nu se poate schimba. Mo-
mentul unghiular al lichidului in micul cilindru este egal cu momentul
său de inerţie 1, înmulţit cu viteza unghiulară a lichidului, care este pro-
porţională cu Q. Pentru un cilindru, momentul de inerţie este proporţional
cu mr2• Astfel, din conservarea momentului unghiular, am conchide că:
(M,RDQ,~(M,Rnn2.
Dar masa este aceeaşi, MI =M2 şi ariile sint proporţionale cu R2, astfel că
obţinem din nou tocmai ecuaţia (40.21). Enunţul lui Helmholtz - care
este echivalent eu III - este tocmai o consecinţă a faptului că în absenţa
vîecozttăţii momentul unghiular al unui element al fluidului nu se poate
modifica
Există o demonstraţie frumoasă a unui vîrtej in mişcare care este
produs cu aparatul simplu din figura 40.14. Acesta constă dintr-un "tam-
bur" avînd un diametru de aproximativ 60 cm şi avind o lungime. de
aproximativ 60 cm construit prin intinderea unei foi groase de cauciuc
deasupra capătului deschis al unei "cutii" cilindrice. Tamburul este aşezat

F'ig, 40.14. Producerea unui inel de vîrtej călător.

pe suprafaţa sa laterală. Fundul tamburului este închis exceptînd un ori-

ficiu cu diametrul de aproximativ 7 cm. Dacă loviţi puternic eu mina
diafragma de cauciuc, din orificiu este aruncat un inel de virtej. Deşi
virtejul este invizibil, puteţi afirma că există deoarece va stinge o lumi-
nare aşezată la o distanţă de 3~6 metri. Prin timpul de întîrziere a
efectului, puteţi spune că "ceva" călătoreşte cu o viteză finită. Puteţi
 CURGEREA APEI USCATE

vedea mai bine ce se petrece dacă suflaţi mai intii puţin fum in cutie.
Atunci vedeţi vîrtejul ca un "inel de fum" rotund frumos.
Inelul de imn este un mănunchi de linii de vîrtej de forma unui tor,
aşa cum e arătat în figura 40.15, a. Deoarece ;Q=\7Xv, aceste linii de
vîrtej reprezintă de asemenea o circulaţie a vectorului v, aşa cum este

linii
dPvirtej

O/recliade
mi/care

Oire:!J"adp
mlfCOf'f!

Fig. 40.15. un inel de virtej în mişcare (un inel

de rum). Liniile de vîrtej (b). O secţiune trans-
versală a inelului.

arătat în partea (b) a figurii. Putem înţelege mişcarea înainte a inelului

in modul următor: viteza ctrculantă in jurul bazei inelului se extinde
la vîrful inelului, avînd acolo o mişcare spre înainte. Deoarece liniile
lui IQ se mişcă împreună cu fluidul, ele se mişcă de asemenea înainte cu
viteza v. (Evident, circulaţia lui v in jUTIlI părţii din faţă a inelului este
cea care generează mişcarea înainte a liniilor de vîrtej de la baza acestuia).
Trebuie să menţionăm acum o dificultate serioasă. Am observat deja
că ecuaţia (40.9) spune că dacă Q este iniţial zero, va rămîne întotdeauna
zero. Acest rezultat este un mare eşec al teoriei apei "uscate", deoarece
înseamnă că o dată ce Q este zero rămîne pe veci zero, deci că este impo-
sibil să se producă vreo turbicnare in orice condiţii. Totuşi, în demonstra-
ţia noastră simplă cu tarnburul, putem genera un inel de virtej pornind
de la un aer care iniţial a fost in repaus. (Cu stguranţă.v-e O, :2=0 pre-
tutindeni în cutie înainte de a o lovi.) De asemenea, ştim cu toţii că
LINII DE ylRTEJ 843

putem porni o oarecare tur-bionare într-un lac, cu o vislă. Evident, trebuie

să trecem la o teorie a apei "ude" pentru a obţine o înţelegere completă
a comportării unui fluid.
a altă trăsătură a teoriei apei uscate care este incorectă este Prc-
supunerea pe care o facem relativ la curgerea la frontiera dintre apă şi
suprafaţa unui solid. Cind am discutat despre curgerea pe lîngă un
cilindru - ca în figura 40.11 de exemplu - am permis fluidului să
alunece de-a lungul suprafeţei solidului. În teoria noastră, viteza pe o
suprafaţă solidă ar putea avea orice valoare depinzînd de modul cum a
pornit şi noi nu am considerat nici o "frecare" intre fluid şi solid. Însă,
este un fapt experimental cert că viteza unui fluid real tinde întotdeauna
la zero la suprafaţa unui obiect solid. Prin urmare, soluţia dată de noi
pentru cilindru, cu sau fără circulaţie, este greşită - precum şi rezultatul
nostru referitor la generarea turbionării. Vă vom vorbi despre teorii mai
corecte in capitolul următor.
""'1. Curgerea apei ude

41.1. Vîscozitatea

In capitolul precedent am discutat despre comportarea apei, neglijînd

fenomenul de viscozitate. Am dori acum să discutăm fenomenul de
curgere a fluidelor incluzind efectele viscozităţii. Dorim să analizăm com-
portarea reală a fluidelor. Vom descrie calitativ comportarea reală a
fluidelor în diferite circumstanţe astfel că veţi dobindi o abilitate în a
înţelege subiectul. Deşi veţi vedea unele ecuaţii complicate şi veţi auzi
despre unele lucruri complicate, nu ne propunem ca voi să trebuie să
învăţaţi toate aceste lucruri. Intr-un anumit sens, acesta este un capitol
"culturalu care vă va da o oarecare idee despre modul în care este alcă­
tuită lumea. Există numai o chestiune care merită să fie învăţată şi
aceasta este definiţia simplă a vtscozităttt la care vom ajunge într-o
clipă. Restul este numai in scopul de a vă amuza.
In capitolul anterior am găsit că legile de mişcare ale unui fluid
sint conţinute în ecuaţia

(41.1)

In aproximaţia anterioară a apei "uscate" am neglijat ultimul termen

deci am neglijat total efectele vîscoase. Am făcut, de asemenea, o apro-
ximaţie suplimentară considerind fluidul ca Incompresibll. Atunci am
avut ecuaţia suplimentară
v·v=o.
Această ultimă aproximaţie este adesea foarte bună - în special cind
vitezele de curgere sînt mult mai mici decit viteza sunetului. Dar în
fluide reale nu putem neglija 'aproape niciodată frecarea internă pe care
o numim viscozitate; cele mai multe dintre lucrurile interesante care se
petrec provin din vîscozitate, într-un mod sau altul. De exemplu, am
văzut că în apa "uscată" circulaţia nu se modifică niciodată. Dacă la por-
nire nu există, nu va exista niciodată. Totuşi, circulaţia în fluide este un
eveniment foarte frecvent. Trebuie să formulăm teoria noastră.
VlSCOZITA TEA
845

Inc.epem CU uAn ~apt experime:?~ impo.r~ant. Cind am calculat curge-

rea apel "uscate" In Jurul sau pe linga un CIlindru - aşa numita "curgere
potenţială" - nu am avut motiv să nu permitem apei să aibă o viteză
tangentă suprafetei. Numai componenta normală trebuia să fie nulă. Nu
am luat în considerare posibilitatea că ar putea exista o forţă de forfe-
oare între lichid şi solid. Se constată - deşi nu este deloc evident de la
sine - că în toate condiţiile în care s-a verificat experimental, la supra-
jaţa unui solid viteza unui fluid este exact zero. Aţi observat, fără îndo-
ială, că pe lama unui ventilator se va stringe un strat subţire de praf şi
că acesta rămîne tot acolo după ce ventilatorul a agitat aerul. Puteţi
observa acelaşi efect chiar şi pe un ventilator mare într-un tunel aero-
dinamic. De ce nu este îndepărtat praful de către aer? In ciuda faptului
că lama ventilatorului se mişcă cu viteză mare prin aer, viteza aerului
relativă la lama ventilatorului, exact pe suprafaţă tinde la zero. Deci
particulele foarte mici de praf nu sint perturbate!'. Trebuie să modificăm
teoria încît să concorde cu faptul experimental că în toate fluidele obiş­
nuite, moleculele vecine cu o suprafaţă solidă au viteza zero (relativ la
suprafaţă)".
Iniţial am caracterizat un lichid prin faptul că dacă-I aplicaţi o ten-
siune de forfecare - indiferent cît este de mică - el cedează. El curge.
In situaţii statice, nu există tensiuni de forfecare. Dar înainte de a fi
atins echilibrul - atîta vreme cît încă apăsaţi lichidul - pot exista forţe
de forfecare. Vîscozitatea descrie aceste forţe de forfecare care există
intr-un fluid în mişcare. Pentru a obţine o măsură a forţelor de forfecare
în cursul mişcării unui fluid, considerăm următorul tip de experiment.

r
•

Fig. 41.1. Antrenarea vtscoesă

Intre două plăci paralele.

Să presupunem că avem două suprafeţe plane solide cu apă intre ele,

ca în figura 41.1 şi că menţinem una dintre ele fixă şi o mişcăm pc ce~
de-a doua paralelă cu ea, cu viteza mică vo. Dacă măsuraţi forţa ne~esa~
pentru a menţine în mişcare placa superioară, găsiţi că este proporţiOnala

1) Puteţi sufla particule mari de praf de pe suprafaţa unei mese, dar nu pe

cele mai fine (cele mari se antrenează În curent).
2) Vă puteţi imagina circumstanţe în care aceasta nu .est: a~evărat: sticla.. .
din punct de vedere teoretic este un .Hchid'' dar ea poate n facuta cu Siguranţă
să alunece de-a lungul unei suprafeţe de oţeL Astfel, afirmaţia noastră trebuie
să se dărîme undeva.
846 CURGEREA APEI UDE

cu aria plăcilor şi cu vo/d, unde d este distanţa dintre plăci. Astfel tenstu-
nea de rorfecare FIA este proporţională cu vo/d
F v
-;:=T)t·
Constanta de proporţionalitate 1'] este numită coeficient de vîscozitate.
Dacă avem o situaţie mai complicată, putem considera intotdeauna
o celulă mică, plată, dreptunghtulară în apă avind feţele sale paralele cu

......
>' : ;", .....
)
:'{-fll~~~_-I ~'~~ r ;>
-,'',~, '" -.J, .. '
. .' .:...----;::.....:.
"

. ~........;.;,': .. :, .. ',' ' .

:~'; ;- ....~;-~~:/;.~. -.'.
. .• ; .. '" Fig. 41.2. Forţa de rorrecare într-un
fluid vîscos.

curgerea ca în figura 41.2. Forţa de forfecare de-a curmezişul acestei

celule este dată de
~~=" Atx_='l'j~' (41.2)
AA !J.y iJy

Dar, av,)oy este viteza de creştere a deformaţiei de forfecare pc care

am definit-o in capitolul 38, deci pentru un lichid, tensiunea de forfe-
care este proporţională cu viteza de variaţie a deformaţiei de forfccarc.
În cazul general avem
S, = (iJl;y + c1l;X). (41.3)
";1 'r] c1x 2y
Dacă există o rotaţie uniformă a fluid ului, av"jay este egal cu negativul
lui aV'llax, iarS"'1 este zero - aşa cum ar şi trebui să fie deoarece nu
există tensiuni într-un fluid ce se roteşte uniform. (Am făcut un lucru
asemănător atunci cind l-am definit pe ex~ in capitolul 39.) Există, evi-
dent, expresiile corespunzătoare pentru SyZ şi Szx.
Ca un exemplu al aplicării acestor idei, considerăm mişcarea unui
fluid între doi cilindri coaxiali. Să considerăm că cel din interior are
raza a şi viteza periferică va şi să considerăm că cel din exterior are
raza b şi viteza vb (vezi fig. 41.3). Ne-am putea întreba care este distri-
buţia de viteze Între cilindri? Pentru a răspunde la această intrebare,
incepem prin a găsi o formulă pentru Iorfccarea vîscoeeă în fluid la: o
vtSCOZITATEA
847

distanţă r de la axă. Din simetria problemei, putem presupune că în-

totdeauna curge~a est: .tangenţi~ă şi că mărimea sa depinde numai
de T; v=v(r). Daca urmarrm o pată care se găseşte in apă la raza r coor-
donatele sale ca o funcţie de timp sînt '
X=T cos wt, y=rsinwt
unde w=vjr. Atunci componentele x şi yale vitezei sînt
Vx=-TW sîn ('Jt=-wy şi vy=n:o cos wt=wx. (41.4)

Fig. 42.3. Curgerea intr-un fluid intre

doi cilindri concentric! care se rotesc
cu viteze unghiulare diferite.

Din ecuaţia (41.3), avem

SXY = T\[~
C'x
(xcu) -~~ (yw)] ~ ~ [x ~ -
c<!I ~x
y?;-j-
c!l
(41.5)

Pentru un punct in y=O, BI'l/By=O şi xaw/ax este identic cu rdo/dr. Prin

urmare, în acel punct
(41.6)

(Este rezonabil că S ar trebui să depindă de 8bJ/'Br; atunci cind există

o dependenţă de r a lui co, lichidul este în rotaţie uniformă şi nu există
tensiunt.)
Tensiunea ce am calculat-o este forfecarea tangentială care este
aceeaşi de jur împrejurul cilindrului. Putem obţine cuplul ce acţionează
de-a curmezişul unei suprafeţe cilindrice cu raza r înmulţind tensiunea de
forfccarc prin braţul momentului r şi prin aria ;2;trl. Obţinem
do)
Ţ~ 2:rr 21(S",),=o = 21tl)lr3 d;' (41.7)
 CURGEREA APEI UDE

Deoarece mişcarea apei este stattonară - nu există acceleraţie un-

ghiulară - cuplul net asupra stratului cilindric de apă dintre r şi r+dr
trebuie să fie zero; adică cuplul in r trebuie să fie echilibrat de un cuplu
egal şi opus în r+dr, astfel că 'r trebuie să fie independent de r. Cu alte
cuvinte, r3cko/dr este egal cu o constantă oarecare, să spunem A şi

~=~.
d, ,3 (41.8)

Integrind, găsim că (l) variază cu r ca

A
w=-~+B. (41.9)

Constantele A şi B trebuie să fie determinate astfel incit să fie satisfăcute

condiţiile că
w=ro" la r=a şi W=l(i)b la r=b, Obţinem că
2a'b2 b2 (,) b - a' Wa
A= b'-a! (rob-W,,), B= b"-a' (41.10)

Obţinem astfel dependenţa lui ffi de r şi din ea V={j)T, Dacă dorim să obţi­
nem cuplul, îl putem obţine din ecuaţiile (41.7) şi (41.8)
1'=2J't:tjlA
sau
(41.11)

El este proporţional cu viteza unghiulară relativă a celor doi cilindri.

Un aparat standard pentru măsurarea coeficientului de vîscozitatc este
construit tocmai pe acest principiu. Un cilindru - să spunem cel exte-
rior - este pe pivoţi dar este menţinut staţionar cu ajutorul unei balanţe
cu arc care -năsoară cuplul asupra sa, in timp ce cilindrul Interior este
rotit cu o viteză unghiulară constantă. Coeficientul de vîscozitate este
determinat atunci din ecuaţia (41.11),
Din definiţia sa, vedeţi că unităţile lui 1'\ sînt newton-s/mt, Pentru
apă la 20°C

'1']= tuv newton-s/mt.

Este de obicei mai convenabil să
se folosească vîscozitatea ememaucă,
care este 1'] împărţit eu densitatea fl. Valorile pentru apă şi aer devin
astfel comparabile
apă la 20°C i~/p=10----{lm2/s

aer la 20°C 1'tI?=15·10-6 m 2/s. (41.12)

Vtscozltătile depind de obicei puternic de temperatură. De exemplu, pen-
tru apă tocmai deasupra temperaturti de îngheţ, 11/P este de 1,8 ori mai
mare decît este la 20°C.
CURGEREA vtsCO.A.SA

41.2. Curgerea vtsccasă

Trecem acum la o teorie generală a curgertt vtscoase - cel puţin în

forma cea mai generală elaborată de om. Intelegem deja că componentele
tensiunii de îorfecare sint proporţionale cu derivatele spaţiale ale diferi-
telor componente ale vitezei cum sînt aV x / 8y sau avu/ax. Insă, în cazul ge-
neral al unui fluid compresibil există un alt termen în expresia tensiunii
care depinde de alte derivate ale vitezei. Expresia generală este

(41.13)

unde Xl este oricare dintre coordonatele rectangulare x, y sau z, iar Vj este

oricare dintre componentele rectangulare ale vitezei. (Simbolul 61/ este
simbolul lui Kroneckcr. care este 1 atunci cînd i=j şi O pentru i"";'j.)
Termenul suplimentar adaugă 1('1· v la toate elementele diagonale, Si!.
ale tensorulut tensiunilor. Dacă lichidul este Incomprestbtl Vvve- n.şi acest
termen suplimentar nu apare. Prin urmare, el are de-a face cu forţe in-
terne in timpul comprtmărft. Prin urmare, pentru a descrie un lichid sint
necesare două constante, exact cum au fost necesare două constante pen-
tru a descrie un solid omogen elastic. Coeficientul TJ este coeficientul
obişnuit de viscozttate pe care l-am intilnit deja. El este numit de ase-
menea primul coeficient al vîscozităţii sau "coeficientul vtscozttătit de
Iorfecare", iar noul coeficient TJ' este numit al doilea coeficient al vtsco-
zttăţit.
Dorim să determinăm acum forţa vtscoasă pe unitatea de volum, f vlse ,
astfel incit să o putem inlocui cu ecuaţia (41.1) pentru a obţine ecuaţia
de mişcare pentru un fluid real. Forţa asupra unui mic element de volum
cubic al unui fluid este rezultanta forţelor asupra tuturor celor şase feţe.
Luîndu-le pe rind două cîte două, vom obţine diferenţe care depind de
derivatele tensiunilor şi, prin urmare, de derivatele secunde ale vitezei.
Aceasta este drăguţ, deoarece ne va conduce inapoi la o ecuaţie vecto-
rială. Componenta forţei vtscoase pe unitatea de volum in direcţia coordo-
natei rectangulare X; este
a a
If,,",),~ ~ 15'1 ~ ~ ~_3_1~
,l,.J aXj ,l,.J aXf t
(-"'-+
3%,
1"1)1 + _'_("'9 .v).
al; 1 aXI
(41.14)
l~l 1_1

De obicei, variaţia coeficientului de vtscozttete eu poziţia nu este impor-

tantă şi poate fi neglijată. Apoi, forţa vîscoasă pe unitatea de volum con-
ţine numai derivate de ordinul doi ale vitezei. Am văzut în capitolul 39
că forma cea mai generală a derivatelor secunde ce poate interveni într-o
ecuaţie vc--tortală este suma unui termen exprimat cu ajutorul leplacetanu-
~ Plzlc~ "",deml val. n
 CUEGEREA APEI UDE
~
lui (V' . 'Vv= 'V2v), a unui termen exprimat ca gradientul divergenţei
(V'(V'·v)). Ecuaţia (41.14) este tocmai o astfel de sumă cu coeficienţi rl şi
(l1+ij'). Obţinem

f clsC = rjV'2V + (11 + Tj')'V(V -v). (41.15)

ln cazul incompresibil, \J. v = O şi forţa vtscoasă pe unitatea de volum este

tocmai TjV'2v. Aceasta este cea pe care o foloseşte multă lume; însă, dacă
ar trebui să calculaţi absorbţia sunetului într-un fluid, aţi 'avea nevoie de
termenul al doilea.
Putem completa acum ecuaţia generală a mişcării pentru un fluid
real. Inlocuind ecuaţia (41.15) în ecuaţia (41.1) obţinem

P {~ +(v· 'V)v} = - 'Vp-p 'V <1> +riY'2 V+ (l'J+l'J')'V(V' . v).

Aceasta este complicată. Dar astfel este natura.

Dacă introducem turbionarea Q=V'Xv, aşa cum am făcut mai
înainte, putem scrie ecuaţia noastră

Presupunem din nou că singurele forţe de volum care acţionează sînt

forţe conservative ca gravitaţia. Pentru a vedea ce înseamnă noul ter-
men, să analizăm cazul fluidului incompresibil. Atunci, dacă luăm rotorul
ecuaţiei (41.16), obţinem

~+'VX(~Xv)= 2!-'V2;Q. (41.17)

vt p

Aceasta, este asemănătoare cu ecuaţia (40.9) exceptind noul termen din

partea dreaptă. Atunci cînd partea dreaptă este zero, aveam teorema lui
Helmholtz că iturbionarea însoţeşte fluidul. Acum, însă avem termenul
nenul, destul de complicat din partea dreaptă care are consecinţe fizice
imediate. Dacă neglijăm pentru moment termenul v X (.2 X v), avem o ecua-
ţie de difuzie. Noul termen însemnează că turbionarea Q difuzează prin
fluid. Dacă există Un gradient mare al turbionării, aceasta se va împrăştia
in fluidul din jur.
Acesta este termenul care 'face ca inelul de fum să se îngroaşe pe
măsură ce se propagă. El se manifestă, de asemenea, frumos dacă trimiteţi
un. vîrtej "curat" (un inel "fără fum" realizat cu aparatul descris în capi-
tolul anterior) printr-un nor de fum. Cînd iese din nor se constată că a
luat cu el puţin fum şi veţi vedea un inel de fum, gol înăuntru. O parte
din Q difuzează spre exterior în fum, menţinîndu-şi totuşi mişcare-a sa
de rnatntare _cu vîrtejul,
NUMĂRUL LUI REYNOLDS

41.3. Numărul lui Reynolds

. Vo~ descrie acum modific~rile ce sint produse î?- caracterul curgerii

fluidului ca urmare a prezenţei nounu termen de vrscozitate. Vom ana-
liza într-un mod ceva mai detaliat două probleme. Prima dintre acestea
este curgerea unui fluid pe lîngă un cilindru - o curgere pe care am
încercat să o calculăm în capitolul precedent folosind teoria curgcru
nevtscoase. Se constată că ecuaţiile cu vîscozttate pot fi rezolvate azi de
către om numai în cîteva cazuri speciale. Astfel o parte din ceea ce vă
vom spune se bazează pe măsurători experimentale presupunînd că
modelul experimental satisface ecuaţia (41.17).
Problema matematică este următoarea: am dori să obţinem soluţia
pentru curgerea unui fluid incompresibil, vîscos pe lîngă un cilindru de
diametru D. Curgerea ar trebui să fie dată de ecuaţia (41.17) şi de
62~I7Xv (41.18)
cu condiţiile că
viteza la distanţe mari este o oarecare viteză constantă,
să spunem V (paralelă cu axa x), iar pe suprafaţa cilindrului este zero.
Adică,
(41.19)
pentru
D'
X2+y2= 4~

Aceasta specifică complet problema matematică.

Dacă priviţi ecuaţiile, vedeţi că există patru parametri diferiţi în
această problemă: 1), p, D şi V. Aţi putea crede că ar trebui să dăm o
întreagă serie de cazuri pentru diferiţi V, diferiţi D şi aşa mai departe.
lnsă, nu se întîmplă aşa. Toate soluţiile diferite posibile corespund la
diferite valori ale unui parametru. Acesta este cel mai important lucru
general ce-l putem spune despre curgerea vîscoasă. Pentru a vedea de CE;
este aşa, observaţi mai intii că vtscozrtatea şî densitatea apar numai sub
forma raportului ll/P - vtscozttatea cinematică. Aceasta reduce numărul
parametrilor independenţi la trei. Să presupunem acum că măsurăm toate
distanţele în unităţi de singura lungime ce apare în problemă, diametrul D
al cilindrului, adică, înlocuim pe x, y, z, prin noile variabile x', y', z' cu
x-cx'D, y=y'D, z=z'D.
Atunci D dispare din (41.19). In acelaşi mod,dacă măsurăm toate vitezele
în funcţie de V _ adică dacă punem v=v'V, scăpăm de V. iar v' este
tocmai egal cu 1 la distanţe mari, Deoarece am fixat unităţile noastre de
lungime şi viteză, unitatea noastră de timp este acum D/V; astfel, ar tre-
bui să punem
(41.20)
 CURGEREA APEI UDE

Cu noile noastre variabile, derivatele in ecuaţia (41.18) se modifică

din a/axin (I/D) a/ax' şi aşa mai departe; astfel ecuaţia (41.18) devine

Q='VXv= ~'V'Xv'=~2'. (41.21)

D D
Ecuaţia noastră principală (41.17) devine atunci

~+'7'X(!l'Xv')~-\l'~'.
at' pVD
Toate constantele se condensează intr-un factor pe care-I scriem, folosind
tradiţia, ca 1/G2
(41.22)

Dacă reamintim doar că toate ecuaţiile noastre trebuie să fio scrise cu

toate cantităţile
exprimate în noile unităţi, putem omite toţi primii. Ecua-
ţiile noastre pentru scurgere devin atunci

şi

cu condiţiile
" .
.."!. + \IX (!l Xv)~ .!- \1'.2 (41.23)

pentru
x'+Y'-lj4 (41.24)
şi

pentru
x!+y2+ z2»1.
Semnificaţia fizică a acestui
rezultat este foarte interesantă. Insearnnă,
de exemplu, că dacă rezolvăm problema curgeri! pentru o viteză VI şi
un oarecare diametru al cilindrului D 1 şi apoi ne punem problema curgerf
pentru un diametru diferit D 2 şi un fluid diferit, curgerea va fi aceeaşi
pentru viteza V 2 care dă acelaşi număr al lui Reynolds adică, atunci
cînd

(7'1
..
=.f!..V)D 1 = (k'2=.f!.V 2 D 2.
'"
Pentru oricare două situaţii care au acelaşi număr al lui Reynolds, curge-
(41.25)

rea va "arăta" la fel - în funcţie de mărtmile x", y', z' şi e, luate cu dimen-
siuni corespunzătoare. Aceasta este o afirmaţie importantă deoarece ea
tnseamnă că putem determina care va fi comportarea curgeri! aerului
pe lîngă o aripă de avion fără a trebui să construim un avion şi să îl
incercăm. In loc de aceasta putem face un model şi să facem măsurători
folosind o viteză care dă acelaşi număr al lui Reynolds. Acesta este prin-
CURGEREA PE LtNGA UN Cll.INDRU CIRCULAR

cipiul care ne permite să aplicăm rezultatele măsurătorilor din tunelul

aerodinamic" la avioanele de scară mică, sau rezultatele diritrvun bazin
de modelare" asupra vaselor de navigat reduse la scară, la obiectele în
mărime naturală. Reamintiţi-vă însă, că noi putem face aceasta numai
dacă se poate neglija compresibilitatea fluid ului. Altfel, intră o nouă can-
titate - viteza sunetului. Iar situaţiile diferite se vor corespunde reciproc
numai dacă raportul lui V la viteza sunetului este acelaşi. Raportul acesta
se numeşte numărul lui Mach. Astfel, pentru viteze apropiate de viteza
sunetului sau mai mari, curgerlle sint identice in două situaţii dacă
ambele numere al lui Reynolds şi al lui Mach, sint aceleaşi pentru ambele
situaţii.

41.4. Curgerea pe lîngă un cilindru circular

Să ne intoarcem la problema curgerii la viteză coborîtă (fluide

aproape tncomprestbile) pe lingă cilindru. Vom da o descriere calitativă a
curgerlt unui fluid real. Există multe lucruri pe care am putea dori să le
cunoaştem in legătură cu o astfel de curgere. De exemplu, care este forţa
de antrenare asupra cilindrului? Forţa de antrenare asupra cilindrului
este reprezentată în figura 41.4 ca o funcţie de (R - care este propor-
ţional cu viteza aerului V dacă toate celelalte mărimi sînt ţinute fixe.
Ceea ce este reprezentat de fapt este aşa-numitul coeficient de cntre-

c, I
I
I
I
I I
I PmOd,,, I
i(LumtÎlor~ Penixfii'
(Turbull'fll)
I I TurlJvlmt
I I StraIf(rmlu
I I
I

Fig. 41.4. Coeficientul de antrenare C D al unui cilindru circular

ca o funcţie de numărul lui Reynolds.
 CURGEREA APl(:r UDE

nare C o , care este un număr fără dimensiuni egal cu forţa împărţită prin
1. pV2Dl, unde D este diametru, este lungimea cilindrului, iar peste
•
d ensitatea lichidului
C = _ _F__ •
v
(12)?V"Dl

Coeficientul de antrenare variază intr-un mod foarte complicat, dîndu-ne

o pre-indicatie că se întîmplă ceva foarte interesant în curgere. Vom
descrie acum natura curgeni pentru diferite domenii ale numărului lui
Reynolds. Mai întîi, atunci cînd numărul lui Reynolds este foarte mic,
curgerea este staţtonară: adică viteza este constantă în orice loc, iar curge-
rea are loc în jurul cilindrului. Distribuţia reală a liniilor de curgere este,
însă, diferită de cea care este în curgerea potenţială. Ele sînt soluţii ale
unor ecuaţii oarecum diferite. Cînd viteza este foarte coborîtă, sau, ceea
ce este echivalent, atunci cînd vlscozitatea este foarte mare, deci lichidul
este ca mierea de albine, atunci termenii inertiali sint neglijabili şi
curgerea este descrisă de ecuaţia
Y"Il~O.

Această ecuaţie a fost rezolvatămai întîi de Stokes. El a rezolvat de

asemenea aceeaşi problemă pentru o sferă. Dacă aveţi o mică sferă ce se
mişcă în astfel de condiţii de număr Reynolds mic, forţa necesară pentru
a o antrena este egală cu 6Jtl')aV, unde a este raza sferei, iar Veste viteza
sa. Aceasta este o formulă foarte utilă deoarece ea ne dă viteza cu care
micile grăunţe de praf (sau alte particule care pot fi aproximate prin
sfere) se mişcă printr-un fluid sub influenţa unei forţe date - cum se

Fig. 41.5. Curgerea vîscoasă (viteze miei)

in jurul unui cilindru circular.

întîmplă, de exemplu, într-o centrifugă, sau în scdtmentare, sau difuzie

In regiunea numerelor mici ale lui Reynolds - pentru (Q 11181 rmc decît
1 - liniile lui v în ~urul unui cilindru arată ca şi cele desenate în
figura 41.5.
Dacă creştem acum viteza flutdulut, pentru a obţine un număr Hey-
nolds ceva mai mare decît 1, găsim că în acest caz curgerea este diferită.
Există o circulaţie în spatele sferei, aşa cum e arătat în figura 41.6, b.
Rămîne totuşi o chestiune deschisă dacă există întotdeauna o circulaţie
CURGEREA PE LINGA UN CILINDRU CIRCULAR
855

chiar la cele mai mici numere ale lui Reynolds sau dacă lucrurile se mo-
difică brusc la o oarecare valoare a numărului Reynolds. Se obişnuia să
se creadă că circulaţia creşte continuu. Dar acum se crede că ca apare
brusc şi este sigur că circulaţia creşte cu fi? . In orice caz, există un carac-
ter diferit al curgerii pentru a;> in regiunea cuprinsă intre 10 şi 30. Există
o pereche de virtejuri în spatele cilindrului.
 CURGEREA APEI UDE
B56

De la valoarea de aproximativ 40 curgerea se modifică din nou. Există

o schimbare bruscă completă în caracterul mişcării. Ceea ce se întîmplă
este că unul dintre virtejurile din spatele cilindrului devine atît de lung
încît se rupe şi călătoreşte cu Iluidul. Atunci fluidul se roteşte in spatele
cilindrului şi produce un nou virtej. Virtejurile se jupoaie alternativ de
pe fiecare parte, deci o imagine instantanee a curgerii arată in mare aşa
cum e schiţat în figura 41.6, c. Curgerea de virtejuri este numită un
drum Kărman al vlrtejur-ilor". Ele apar intotdeauna pentrurâ >40. Ară­
tăm o fotografie a unei astfel de curgeri in figura 41.7.

Fig. 41.7. Fotografie efec-

tuată de către Luc1wig
Prandtl a "drumului vn-te-
jurilor" in curgerea din
spatele unui cilindru.
Diferenţa intre cele două curgeri in figura 41,6, c şi 41.6, b sau 41.6, {l
este o diferenţă aproape completă de regim. In figura 41.6, a sau b, viteza
este constantă, in timp ce in figura 41.6, c viteza in orice punct variaza
cu timpul. Nu există o soluţie staţionară pentru valori mai mari decît
(R =40 - valoare pe care am marcat-o pe figura 41.4 printr-o linie
punctată. Pentru aceste numere Reynolds mai mari, curgerea variază în
timp dar intr-un mod regulat, ciclic.
Putem dobindi o idee fizică despre modul in care sint produse aceste
vtrtejurt. Ştim că viteza fluidului trebuie să fie zero pe suprafaţa cilin-
drulut şi de asemenea că ea creşte repede atunci cind ne depărtăm de
această suprafaţă. Turbionarea este creată prin această variaţie locală
mare a vitezei fluidului. Atunci cind viteza curentului principal este
destul de coborîtă, există timp destul pentru această turbionare să difu-
zeze afară din regiunea subţire din vecinătatea suprafeţei solldulul unde
este ea produsă şi să crească într-o regiune mare de turbtonare. Această
imagine fizică ar trebui să ajute să ne pregătească pentru schimbarea
următoare de natură a curgertt atunci cind viteza curentului principal,
sau ro , este crescută mai mult.
Pe măsură ce viteza devine din ce in ce mai mare, există timp din
ce in ce mai putin pentru turbionare să difuzeze într-o regiune mai mare
a fluidului. Atunci cînd atingem un număr Reynolds de cîteva sute,
turblonarea începe să umple o bandă subţire, aşa cum e arătat în fi-
t
LlMl'rA V!SCOZITAŢlI NULE
857

gura 41.6.. ~. In acest strat curgerea este haotică şi neregulată. Regiunea

este numită stratul limită şi această curgere neregulată îşi croieşte drumul
din ce în ce mai departe in amonte atunci cind Il? este crescut. In regiu-

i
nea turbulentă, vitezele sînt foarte neregulate şi "turbulente"; de aseme-
nea, curgerea nu mai este bidimensională ci se răsuceşte in toate cele trei
dimensiuni. Există încă o mişcare regulată alternativă suprapusă pe cea
turbulentă.

Pe măsură ce numărul lui Reynolds este crescut în continuare, regiu-

i'
nea turbulentă îşi croieşte drumul inainte pînă ce atinge punctul in care
liniile de curgere părăsesc cilindrul - pentru curgeri corespunzătoare
unor valori (Q = 105 • Curgerea este asemănătoare cu cea arătată in fi-
gura 41.6, e şi avem ceea ce se numeşte "un strat limită turbulent". De
asemenea, există o schimbare drastică a forţei de antrenare; ea scade
printr-un factor mare, aşa cum este arătat în figura 41.4. In această
regiune a vitezei, forţa de antrenare de fapt descreşte o dată cu creşterea
vitezei. Pare să existe o evidenţă mică a periodicitătii.
Ce Se întîmplă pentru numere Reynolds încă şi mai mari? Atunci
cind creştem viteza mai mult, dtra creşte in dimensiuni din nou şi antre-
narea creşte. Ultimele experimente care merg pînă lan? =10 7 sau cam
atît indică faptul că apare o nouă periodicitate în dîră, fie din cauză că
intreaga dîră oscilează înainte şi inapoi într-o mişcare largă, fie din cauză
că apare un nou tip de virtej împreună Cu o mişcare turbulentă neregu-
lată. Detaliile nu sint clare in intregime pînă acum şi mai sînt încă stu-
diate experimental.

41.5. Limita viscozităţii nule

Am dori să accentuăm că nici una dintre curgerile ce le-am descris

nu sint asemănătoare cu soluţia curgerfi potenţiale pe care am găsit-o in
capitolul precedent. La prima vedere, aceasta este cu totul surprinzător.
Pînă la urma urmelor, m este proporţional cu l/ri. Astfel, 1] tinzind spre
zero este echivalent cu m tinzind spre infinit. Iar dacă luăm limita pen-
tru rp mare în ecuaţia (41.23), scăpăm de partea dreaptă şi obţinem exact
ecuaţiile capitolului precedent. Totuşi, vă va veni greu să credeţi că
curgerea puternică turbulentă de la m = 107 se apropia de curgerea lină
calculată din ecuaţia apei "uscate". Cum se poate că pe măsură ce ne
apropiem de (1l = ce, curgerea descrisă din ecuaţia (41.23) dă o soluţie
complet diferită de cea pe care am obţinut-o pornind de la 1]=0? Răsp'!o­
sul este foarte interesant. Observaţi că termenul din partea dreaptă a
ecuaţie! (41.23) il are pe 1/ (12 înmulţit cu o derivată secundă. Aceasta este
o dertvată de ordin mai mare decit orice altă dertvată din ecuaţie. Ceea
ce se întîmplă este că deşi coeficientul 1/ rp este mic, există variaţii foarte
rapide ale lui Q în spaţiul vecin de suprafaţă. Aceste variaţii rapide
compensează micimea coeficientului şi produsul nu tinde la zero atunci
 CURGEREA APEI UDE
858

cînd creşte m. Soluţiile nu se apropie de cazul limită atunci cînd coe-

ficientullui 'i72 Q tinde la zero.
V-aţi putea intreba: "Ce este turbulenţa de granulaţie fină şi cum
se menţine ea? Cum poate turbionarea, care este produsă undeva la mar-
ginea cilindrului, să genereze atit de multă turbulenţă în masa fluidului?'!
Răspunsul este din nou interesant. 'I'urbionarea are o tendinţă de a se
amplifica de la sine. Dacă uităm pentru moment difuzia turbionării care
produce o pierdere, legile curgeru spun (după cum am văzut) că liniile
de virtej sint transportate împreună cu fluidul, cu viteza v. Ne putem
imagina un oarecare număr de linii ale lui Q care sint distorsionate şi
răsucite prin figura complicată de curgere a lui v. Aceasta atrage liniile
mai aproape şi le amestecă. Liniile care erau înainte simple vor deveni
ghemuite şi apropiate unele de altele. Ele vor fi un timp mai indelungat
împreună şi vor fi mai strinse. Intensitatea turbtonărit va creşte şi nerc-
gularitătîle sale - plusurile şi minusurile - vor creşte, in general. Ast-
fel, mărimea turbionări.i in trei dimensiuni creşte pe măsură ce răsucim
fluidul.
V-aţi putea intreba: "cind este curgerea potenţială o teorie satisfăcă­
toare?'' In primul rind este satisfăcătoare in afara regiunii turbulente
unde turbionarea nu a pătruns apreciabil prin difuzie. Construind corpuri
cu linii de curent speciale, putem menţine regiunea turbulentă cît mai
mică posibil; curgerea in jurul aripilor avioanelor - care sint proiectate
cu grijă - este aproape integral o curgere intr-adevăr potenţială.

41.6. Curgerea Couette

Este posibil să se demonstreze că de fapt caracterul complex şi schim-

bător al curgerfi pe lîngă un cilindru nu este un caz special ci că marea
diversitatea posibilităţilor de curgere apare in general. Am calculat În
paragraful 1 o soluţie- pentru curgerea vlscoasă intre doi cilindri şi putem
compara rezultatul cu ceea ce se întîmplă de fapt. Dacă luăm doi cilindri
concentrici avind În spaţiul dintre ei ulei şi punem o pudră fină de alu-
miniu ca o suspensie în ulei, curgerea poate fi vizualizată uşor. Dacă
rotim Încet cilindrul exterior nu se întîmplă nimic neaşteptat; vezi fi-
gura 41.8, a. La fel dacă rotim încet cilindrul interior, nu apare nimic
deosebit. Insă, dacă rotim repede cilindrul interior obţinem o surpriză.
FIuidul se rupe in benzi orizontale, ca in figura 41.8, b. Atunci CÎnd cilin-
drul exterior se roteşte cu aceeaşi viteză in timp ce cilindrul interior este
în repaus, nu apare un astfel de efect. Cum se poate să existe o diferenţă
între rotirea clltndrulut interior şi a celui exterior? Pînă la urma urmelor.
figura de curgere ce am dedus-o în paragraful 1 a depins numai de ()'b-Wa'
Putem obţine răspunsul utttndu-ne la secţiunea transversală arătată în
figura 41.9. Atunci cînd straturile interne ale fluidului se mişcă mai re-
pede decît cele exterioare ele tind să se mişte spre exterior - forţa cen-
CURGEREA COUETTB
859

trifugă este mai mare decit presiunea ce le ţine pe loc. Dar nu se poate
.mtşca spre exterior uniform un strat întreg deoarece ii stau în drum cele-
lalte straturi. El trebuie să se rupă in celule şi să circule aşa Cum o arătat
in figura 41.9, b. Este ca şi oazul curenţilor de convcctte într-o cameră
care are la bază aer cald. Atunci cînd cilindrul interior este în repaus
şi cilindrul exterior are o viteză mare, forţele centrifuge determină un

o b

Fig. 41.8. Figurile de curgere ale lichid ului

Intre doi cilindri transparenţt ce se rotesc. c d
gradient de presiune care ţine totul în echilibru vezi figura 41.9, c (ca
într-o cameră cu aerul cald deasupra).
Să învîrtim şi mai repede cilindrul interior. La început creşte numă­
rul benzilor. Apoi vedeţi brusc că benzile devin ondulate ca in fi:"
gura 41.8, c, iar undele se propagă împrejurul cilindrului. Viteza acestor
unde se măsoară uşor. Pentru viteze mari de rotaţie ea se apropie de 1/3
din viteza cilindrului interior. Şi nimeni nu ştie de ce! Iată o provocare.
Un număr simplu ca 1/3, fără explicaţie. De fapt intregul mecanism al
formării undelor nu este înţeles foarte bine; cu toate că este curgere larni-
nară statlonară.

Dacă începem să rotim şi cilindrul exterior - dar în direcţia opusă _.-

figurile de curgere incep să se rupă. Obţinem regiuni ondulate alternînd
cu regiuni aparent liniştite, aşa cum este desenat în figura 41.8, d, alcă­
tuind o figură spirală. In aceste regiuni "liniştite", însă, noi putem vedea
că de fapt curgerea este cu totul ncregulată: ea este, de fapt, complet
turbulentă. Regiunile ondulate 'incep de asemenea să manifeste curgere
 CURGEREA APEI UDE
eeo

turbulentă neregulată. Dacă cilindrii sint rotiti şl mai repede, întreaga

curgere devine haotic turbulentă.
In acest experiment simplu vedem mai multe regimuri interesante
de curgere care sint foarte diferite şi totuşi ele sint conţinute in ecuaţia
noastră simplă pentru diferite valori ale unui parametru (Q . Cu ajutorul
cilindrilor in rotaţie, putem vedea multe dintre efectele care apar în
curgerea pe lîngă un cilindru; mai intii, există o curgere staţtonară: apoi

b
Fig. 41.9. De ce se rupe curgerea in fişii.

se stabileşte o curgere care variază in timp intr-un mod regulat, lin; în

sfîrşit, curgerea devine complet neregulată. Aţi văzut cu toţii aceleaşi
efecte in coloana de fum ce se ridică de la o ţigară in aer liniştit. Există
o coloană statfonară lină urmată de o serie de indoiri pe măsură ce cu-
rentul de fum incepe să se rupă, sfîrşind intr-un nor agitat de fum.
Lecţia esenţială ce trebuie învăţată din toate acestea este că în sis-
temuI simplu de ecuaţii (41.23) este asunsă o varietate imensă de compor-
tări. Toate soluţiile sint ale aceloraşi ecuaţii, doar cu valori diferite ale
lui rp. Nu avem motiv să credem că există vreun termen care să lipsească
din aceste ecuaţii. Singura dificultate este că astăzi noi nu avem puterea
matematică de a le analiza, exceptînd cazul numerelor Reynolds foarte
mici - adică în cazul complet viscos. Faptul că am scris o ecuaţie nu-i
răpeşte curgerti fluidelor farmecul, sau misterul, sau surpriza.
Dacă este posibilă o astfel de varietate într-o ecuaţie simplă cu un
singur parametru, cu cit mai multă varietate este posibilă in ecuaţii mal
complexe! Poate ecuaţia fundamentală care descrie nebuloasele lnvolbu-
rate şi stelele şi galaxiile care se condensează, se rotesc şi explodează
este doar o ecuaţie simplă pentru comportarea hidrodinamicii a gazulu!
de hidrogen aproape pur. Adesea oamenii avînd o frică nejustificată fată
de fizică spun că nu se poate scrie o ecuaţie pentru viaţă. Ei bine, s-ar
putea să putem. De fapt, este foarte posibil că avem deja ecuaţia tntr-o
aproximaţie suficientă atunci cind scriem ecuaţia mecanicii cuantice

H-q,-= !.~.
I "
CURGEREA COUETTE
861

Tocmai am văzut că complexităttle lucrurilor pot atit de uşor şi dra-

matic să rămînă neobservate din cauza simplităţii ecuaţttlor care le de-
scriu. Inconştient de sfera de acţiune a ecuaţiilor simple, omul a tras ade-
sea concluzia că nimic, nici măcar ecuaţiile, nu poate explica toată com-
plexitatea lumii.
Am scris ecuaţiile curgerii apei. Din experiment găsim o mulţime
de concepte şi aproximatii pentru a le folosi la discutarea soluţiei ~ dru-
muri ale virtejurilor, dire turbulente, straturi limită. Cînd avem ecuaţii
intr-o situaţie mai puţin obişnuită, una pentru care nu putem încă
experimenta, încercăm să rezolvăm ecuaţiile intr-un mod primitiv, bilbiit
şi confuz, pentru a încerca să determinăm ce aspecte calitative noi pot
rezulta, sau ce forme calitative noi sint o consecinţă a ecuaţtilor. Ecuaţiile
noastre pentru comportarea soarelui, de exemplu, ca o sferă de hidrogen
gazos, descriu un soare fără pete solare, fără structura de forma bobului
de orez a suprafeţei, fără proeminente, fără halouri. Totuşi, toate aces-
tea sint de fapt cuprinse în ecuaţii; doar că nu am găsit modul de a le
extrage din ecuaţii.
Există unii care urmează să fie dezamăgiţi atunci cind nu va fi găsită
viaţă pe alte planete. Nu eu ~ eu doresc să mi se reamlntească încă o
dată, să fiu încă o dată surprins şi încîntat, prin explorare Interplane-
tară, infinite varietate şi noutate a fenomenelor care pot fi generate din
principii atit de simple. Examenul ştiinţei este abilitatea ei de a prezice.
Dacă nu aţi fi vizitat niciodată pămîntul, aţi fi putut prezice fulgerele,
vulcarui, valurile oceanelor, aurorele şi apusul de soare atit de colorat?
O lecţie salvatoare va fi atunci cînd vom învăţa tot ceea ce se petrece
pe fiecare din acele planete moarte ~ acele opt sau zece sfere, fiecare
aglomerată din acelaşi nor de praf şi fiecare ascultînd exact aceleaşi legi
de fizică.
Următoarea eră mare de trezire a intelectului uman va putea pro-
duce o metodă de înţelegere a conţinutului calitativ al ecuatiilor. Astăzi
nu putem. Astăzi nu putem vedea că ecuaţiile curgerli apei conţin astfel
de lucruri ca structura de tipul spumei bărblerulul, a turbulente! care
se vede intre cilindrii în rotaţie. Azi nu putem vedea dacă ecuaţia lui
Schr6dinger conţine broaşte, compoatort, sau moralitate - sau dacă nu
conţin aşa ceva. Nu putem spune dacă este sau nu necesar ceva dincolo
de ea, ceva în genul lui Dumnezeu. Şi astfel putem cu toţii să susţinem
cu tărie ambele opinii.
Index alfabetic

Absorbţia Iwninii 654 Capacitanţă 127

Accelerarea particulelor 325 Cavitâţi 477
Acţiune 368 Călire 616
Adîncimea peliculară 668, 669 Celulă crtorombtcă 606
Alegerea etalonărtl 361 - cubică 606
Alungire relativă 782 - tetragonală 606
Analizor de momente 5BO Celulă hexagonmă 606
Ampermeire 30::; Centru de masă 795
Amplitudinea undei de refracţie 664 Centuri Van Allen 593
Anajogl electrostaticî 224 Circulaţie 836
Apa udă 844 pe conturul unui pătrat 66
Apa uscată 822, 827 - unui cîmp de vectori 64
"Apă uscată" 237 - - - vectorial 829
Aproximatii de frecvenţă ţeasă 668 Circulaţie 24
--'- -'--- - Înaltă 668 Circuite 249
Atom de impuritate 617 - echivalente 443
Autoinductanţc 338 - de curent alternativ 421
Autoinducţie 311, 331 - rezonante 411
Axe prmctpalc de inerţie 643 Cimp coulombian întîrziat 401
electric 19, 134
electrostatic al unei grile 147
Bara de torslune 788
în interiorul sferei 99
Barieră de frecvenţă înaltă 462
magnetic remanent 755
Betatronul 325, 327
magnetizant 742
Bl inda] 481
scalar 80, 650
Bobine cuplate strins 342
- tensor-lal 650
Bucla de histerezis 743
Cîmpul coulombian instantaneu 408
Buclă 250
de vectori 34
forţelor nucleare 575
Calculul constantelor elastice 816 H 740
Cap<lcitate 455 în cavitatea unui conductor 107
- a celor doi conductort 431 magnetic 244
Capacitor- 127 al curenţilor staţionari 24B
Capacitate 127 unui conductor dr-ept 251
Capacităţi parazite 458 _ _ solenoid 251
 INDEX ALFAB~C

.\ Cîmpul unei sarcini Iintare 96 Conservare globală540

'"
- - sfere încărcate 88 Constantă dielectt-Ică190
- - spîre mici 274 - - a lichidelor 215
Cîmpuri 30 Contacte alunecătoare 308
bidimensionale 136 Contactul termic 729
de ghidure În acceleratori 586 Creşterea cristalelor 598
dinamice 249 Cristale moleculare 597
electrice 21 Cristal molecular de par-afină 598
- În cavităţile unui dielectr'ic Cuadriforţă 535
212 Cuudt-ipotenţial 513

It , Cîmpuri În prezenta dielectr-icilor 200 Cuadrlpotenţialul unei sarcini in miş­

Cimpurile conductorilor încărcaţi 120 care 513, u18
unei sarcini uniforme 520 Cuadr-itensor-ul momentului electroma-
- unui conductor 105 gnetic 651
- - dipol oscuunt 412 Cuadrtvector! 502, 504
Cîmpuri magnetice 21 Cuadrivector moment 505
scalare 35

I
- unitate 509
statice 249 Cuadrîvectcr-ul viteză 505
vectoriale 35 Cuadr.ivitezu 536
- Caracteristici 22 Cuplaj unidirecţional 495
Cîmp vecturial 650 Cuplu în plan 644
- - turbionul' 829 Curbă de histerezls 745, 764
Coeficient de absorbţie 664 - de magnetteare 741
antre"!1are 853 Curent electric 245, 246
- - cuplaj 3:11 Curenţi atomici 251
- - viscozitate 846 de magnettzare 731
Coeficienţi de scurgere 834 electrici în atmosferă 17~
- piczcelectrici 651 ind uşi 304
Cueficientul viscozităţii de Iorfecare 849 staţtonart 249
Componenta momentului magnetic 706 turbionari 313
- transversală 114
Curgerea "apei ude" 844
Comportarea neolastjcă 813 - - uscate 822
Condiţii la frontiera dintre unde 678
- căldurii 225
Condensator 127 Curgere de energie 543
- cu plăci plan-paralele 126 Curgerea cocene 858
.\ Condensatort 126
energiei 547
Condcnsator la frecvenţe înalte 463 _ Irotaţjonală a fIl.1ldului 2'36
Condiţii pe frontieră 135
--"- pe lîngă un cilindru circular 853
Conductibilitate termică 47
Curgere potenţială 845
Conduct.ivltate 641, 66B
Curgerea stuţionară 830
Conducttvătate termică 226
- vrscoasă 849
Conductor perfect 312
. Conducţia căldurii 60
Conservarea de bartoni 507 Dalcmber-tian 512
energiei 541 Defocal lzare verticală 589
_ surcinii 245. 541 Deformaţie 782
 INDEX ALFABETIC
••u
Determinarea condiţiilor la frontieră
679, 661 Echilibrul cu conductor! 94
Deformaţii uniforme 783 - intr-un cîmp electrostatic 92
Defurtnaţie de volum 784 Ecuaţia Claustus-Mossotti 215, 662

_ omogenă 602 de difuzie 650

Densitatea de curent electric 46 - difuzie a căldurii G4
_ energie 653 - stare a unui fluid 820
fier-ului magnetic 253 diferenţială a propagării căi-
momentului 653 durii 46
totală de sarcină 656 difuziei 60
Densitate de Curent 56, 245 hidrodinarnică a continuităţii 826

energie 541, 543 lui Poisson 110

electrică 546 - Schrddirrger 297
- mecanică 546 undelor 356
- 650
etasncă Ecuaţiile de mlşcnre ale fluidelor 625

Densitate de sarcină
75, 257 - - in notaţie retauvtstă 534
- - electrică 46 electrostatici i 224
- - - superficială 271
in prezenţa drelectrtcnor 19,q
- volumtcă de sarcină 197
lui Maxwell 46, 72, 345
- cu curenţi şi sarcini 401,
Descărcare în perie 186
- intr-un dielectric 5:W
Dtamagnetlsm 694, 701
Ecuaţiile lui Mc Cullough 31
Dielectrici 190
- magnetostatich 249
- solizi 216
- potenţialului electrostatic 109
Dielectric izotrop 606 Efect Barkhausen 772
Dinam 308
- piezoelectric 651
Diferenţă de potenţial 430 Elasticitatea 780
Difuzia neutrnnijnr- 233 - in atmosferă 170
Difracţia cuantică a undelor de elec- Electret 217
troni 132 Electrolit 144
Dislocaţie 606 Electromagneţl 747

- de alunecare 609 Electromagnetism 17, 541

Dislocaţii 614 Electroni de conduc ţie 255
- paralele 615 Electrostatica 72
Distanţă retardată Elemente concentrate 430
DIstorsiune internă 650 de circuit 455
Distribuţie de sarcini 257 - pastve 434
Dipol 110 - reale de circuit 460
- electric 110 Elipsoid energetic 637
Dipoli molecular! 204 Energia jjottzmann 750
Dipol magnetic 274 _ cîmpului unei sarcini puneti-
Direcţia forţei 244 forme 559
Divergenţa lui E 66 _ curenţilor staţtonari 287
Divergenţă 45, 503 - elcctrostatică a unui cristal tente
Drum Karman al virtejul ui B..'i6 156
Duritatea metalelor 607 - mecanică 341
 INDEJlj 'lILFABEnC
S6S
- peretelui 765
Forţe care acţionează asupra conducte-
- unul condensator 152
rilor încărcaţi 152
Energie electrostattcă 150
- - - curenţilor Induşi 312
Energfe electrcstattcă a sarcinilor 150
de rorrecare 646
- magnetică 339
electrice 17
Energii electrice 284
In prezenţa dielectricilor 200
- mecanice 2134 interne ale materiei 650
Etalonarea lui Lorentz 361 Prinarea de radiaţie 567
Experienţa Stern-Gerlach 715
Frecvenţă critică 671
- Larmor 703
Frecvenţa plasmei 143, 668
Factorul g nuclear Frecvenţă de prag 450
Farad 129 - - rezonanţă 476
Pascfcule molecuIare721 - limită 48g, 490
Ferite 777 Frontiere grăunţcase (granulare) 614
Feroe1ectricitate 218 Fulgerul 186
Percmagnetism 694, 731 Funcţia lui Bessel Jo(x) 469
Filament-mustaţă 297 Funcţii de variabilă complexă 136
Filtru 450, 452 Funcţiile eliptice ale lui Jacoot 800
- de joasă admtste 452 Furtuni 176
_ "trece~bandă" 454

- "trece jos~
Gameţt 777
Fizica inducţiel 321
Galvanometre 30~
Flux de energie 541
Generatoare 304
- - viteză 23
Generator 434
- electric 23
Generator de curent alternativ 330
Fluxul dintr-un cub 58
- van der Graaff 108
Fluxul lui E 82
Geometria internă a crlstalelcr 594
- - h prin suprafaţă 56
Ghid de unde 485, 670
Ftuxul unui cimp de vectori 55
Pccalizare prin gradtent alternativ 589 - - - general 4B6
- radtală 586
- - - rectangular 485
- verticală 587
Gradient 503, 509
Foaie încărcată 97 - cuadridimension..J1 509, 510
Gradientul 39
Formula lui Lorentz 423
- potenţialului electric al atmosfe-
Forţa de frînare 668
rei 170
Lorentz 244, 302
Gradient relativ 588
lui Euler 799
Grinda tncovotată 793
magnetică a unui curent 247
unui electron asupra sa însuşi 563 Grupul Lorentz complet 506
Forţă coerctttvă 775
de readucere 589 Hidrcstatică 822
- schimb 758
electrică 244
magnetică 19, 244 Iluminare 240
- radlală 82 _ uniformă a unui plan 240
55 - Plzlcll moderna
., INDEX ALFABETIC

Imbinarea ghtdurtlor- de unde 493 Legea lui Coulomb 74

_ mtcrcundelor 494 Legile electrcctnemtce ale lui Maxwell
Impedanţa efectivă a unei ecârt 448 33
Impedanţă 427 Legile electromagnettsmului 2~
_ caracteristică 449 Legea lui Gauss 86
_ ideală 429 Legea Curie-Weiss 220
Impedanţe ideale ale circuitului 415 Lentile cuadrtpolar 138
Incovotere 793 Legea de refracţie a lui Snellius (j8?
încovoiere pură 794 - fundamentală a cîmpului electro-
Indice de refracţfe 664 magnetic 515
Indicele cîmpului 588 lui Ampere 248, 251
_ complex de refracţle 663 Curie 211
_ de refracţie al matertalelcr dense Faraday 322
,S< Hooke 780, 781
- unul amestec 664 Lenz 311
Inductanţa 339, 455 Legile inducţiel 321
- mutuală334, 335 Legea lui Snellius 673
Inductanţa toroidală 744 Legile lui Kirchcff 436, 440
Inductanţe 309 Lentilă cuadr-ipolară 590
cu miez de fier 144 de rccanaare orizontală 590
- monospire 478 - electrostatică 563
- parazite 458 - magnetică 584
Inele alunecătoare 436 Limita viscozităţii nule 851
- colectoare 3013 Linie de intoarcere a trăsnetului 1IU:1
Inerţie electromagnetică 572 - - transmisie coaxială 481
Integrala curbilinie 52 Linii de cimp 89, 830
Integrale vectoriale 52 - - curent 830
Intensitatea luminii 82, 548 - - vîrtej 839
Interacţie magnetică directă 696 Lucru elastic 284
- nelocalâ Lumina 406
Interacţla cimpurilor magnetice cu ma- Lungime de undă a ghiduiui eaa
teria 559
Interiorul dielectrţcilor- 204
Invartanţa ecuaţiilor electrcdtnamlcii Magnet 27
515 Magnetismul mater-Iei 694
Invariant scalar 505 Magnettzarea M 722
Invelitoare Saran 814 - spontană 749

Inversie 604 Magnetchldrodlnamicu 825

Izclatoare feromagnetlce 777 Magnetometru de rezonanţă magnetica
Izoterme 37 729
Indoirea 798 Magnetonul lui I30hr 710
Magnetostatica 244
Magnetostrtcţiune 766
Lagrangelan 374 Masă electromagnetică 561
Laplacetan 49, 503 - electronică 558
Legături chimice în cristale 597 Materiale elastice COl
Legea Biot şi Savart 278 - fercelectrtce 00(>
 IND~ ALFABETIC
867

Mărimea forţei 244 Momentul cimpului 552

Mecanismul separă-it sarcinilor 181 - - unei sarcini În mişcare 559
Membrană tnunsa 230 Motoare 304
Metoda fascicul ului molecular a lui
Rabi 716
- imaginilor 121 Nod 440
Metoda pentru găsirea cimpului elec- Număr cuantic al momentului unghiu-
trostatic 134 Iar total 707
Microfon cu membrană de gratit 309 Numărul lui Mach 853

Microscop cu emisie in cimp 131 - - Reynolds 851

Microscopul electronic 685
Mişcarea sarcinilor in cîmpuri electrice Operator diferenţial vectori al 503
şi magnetice 579 - invariant 537
Mişcăr-ile intr-un corp elastic 808 Operatorul V 43
Mod rezonant 476 - laplaceian 63
- transversal electric 497 Operator vector-lai 43
Model dinamic al unei structuri crista- Originea curenţilor atmosfer-lcl 175
line 612 Oscl laţh ale plasmei 140
Modele ale cavităţii 474
Modelul de atom Ruther-for-d-Bchr- 96 Paramagnetism 712, 694
- - - al lui 'I'homson 95 paramagnetlsmul substanţelor masive
- Bragg-Nye al cristalului 611
721
Modul de Iortecare 787 Particule coloidale intr-un eltcrolit 144
Modulul longitudinal 792·
Pătratul frecvenţei plasmei 671
- de volum 784 - lungimii cuadrivectorului 506
- lui Young 781 Pătură srertca 99
Moduri ale undelor 497
Permalloy 774
Moduri transvers magnetice 497 permtttvttate 199
Monocristal 607
Perrnlfivitatea fierului 746
Moleculă gigantică 598
- relativă 746
- nepoleră 205
- spaţiului vid 199
- polar-ă 205, 208
pierderea prin histerezis 74fi
Momentul cuantunghiular 707
piezoelectrtcitate 217
Moment de inerţie 795, 641
Piroelectricitate 217
- încovoiere 795
plăci par-alele 126
- dipolar 112
Pîlnie auditivă 309
- - magnetic 276
Plută de bule 616
Moment dipolar pe unitate de volum - pollcrtstalină 614
19' Pol acoperit 317
- magnetic 713 potartzablhtate atomică 656, 215
Momente magnetice 697 polar-izatia materiei 654
Moment magnetic orientat 717 potarizatie electronică 205
Momente simultane 540 potarlzaţie de orientare 208
Moment unghiular 528, 697 Potenţial 358
in cimp 557 cuadrupolar 120
- .in mecantca cuantică 106 - de dipol 120
".
 INDEX ALFABETIC

electric 77 Refracţia luminii 676, 654

electrostatic 80 Regula fluxului 308, 311
Potenţialele pentru o sarcină care se - mîinii drepte 69
mişcă cu viteză constantă 423 Reţea in scară 447

Potenţiale Ltenard-wtecher-t 423 - trigonală 606

Reţele cristaline 599
Potenţialele unei sarcini În mişcare 419
potenţialul dipolului ca gradient 115
- de elemente ideale 438
Reţeaua unui cristal molecular 598
potenţialul vector 264, 280, 291
_ al curenţilor cunoscuţi 268 Rezistenţă 455, 433

_ _ - unui circuit 277 Rezonanţă 717

Rezonanţă magnetică 713
_ Yukawa 577
- - nucleară 727
Poziţie proiectată
519
Rezonator-l 460
Preeesia magnatilor atomici 699
Prima funcţie principală a lui Hamilton - În frecvenţe rezonante 478
Rigiditatea grinzii 795
374
Rotor 503
Principiul acţiunii minime 363
conservării energiei 224
- locale a energiei 166 Sarcină imagine 122
_ momentului unghlular- 224 - punetiformă 122
de excluzlune 758 Sarcini de polartzare 194
_ - al lui Pauli 755 - negative 258
- incertitudine 96 - punctiforme statice 95
supcr-poziţlei 74 Scurgere netă spre exterior 23
suprapunerii 74, 262 Self'inducţie 311
- cîmpurilor 20 Sfcr-ă încărcată 99
Probleme cu valori la limită 135 - uniform Încărcată 100
_ _ _ pe frontieră 135 Simbolul delta al lui Kronecker- 640
Produs scalar 503, 505 Simetrie cvintuplă 603
Produs scalar a doi cuadrlvector-t 506 - tr-lclinlcă 605
- vectortat 644, 503 Simetrii in trei dimensiuni 605
Proprietăţile termodinamice ale sub- Sincroton 328
stanţelor feromagnetice 762 Sistem de referinţă inerţial 261
Pseudovector- 644 Solenoid 252
Punte 443 Solenoid lung 271
Soluţia generală a ecuaţiilor lui Max-

Răcîre prin demagnetlzare adiabatlcă well 411

725 - _ Lienand şi wtechert 419
Radiaţii de sincrotron 628 Spaţiul lui Minkowski 651

Raportul lui Polsson 782 Spectrometru de 1800 580

Raza clasică a electronului 562 - - momente 580
Recristalizare 616 Spiră 277
Reflexia luminii 673 Spţn 707
pe metale 690 Spinul sistemului 707, 713
- suprafeţe 673 Stabilitatea atomilor 95
totală internă 691 Stare excitată 161
 lNDF,X ALFASETIC 869

Btrăpungere la tensiune ridicată 129 Larmor 703

Strat Bei lby 614 Stokes 66,68, 323
Stratul limită 857 Timp propriu 536
- - turbulent 857 Tor de fier 316
Substanţă antiferomagnetieă 775 Transformarea componentelor tensoru-
Substanţe cristaline anizotrope 634 lui 636
feromagnettce 772, 731 curenţilor 261
"fragile" 813 Lorentz 425
magnetice 757 - a cimpurilor 518
- extraordinare 775 lui Lorentz 502
Supraeondudori 313 Transformare de etalonar-e 361
Suprafaţă neutră 794
Transformarea reiativistă a cimpurilor
Suprafeţe echipotcnţlale 89
525
- tzoterme 37 - sarcinilor 261
Sursă sfertcă uniformă intr-un mediu
Transformatori 309, 310
omogen 233 'I'ridtvergenţă 511
Sursă punctlfor-mă lîngă o frontiera Tuburi de fotomultiplicatori 233
plană infinită 225 Tubur-i magnetroane 593
Surse necoercnte 241
Susceptibilitate 634
Undă 261
electrică 196
Unde compresive 792
- magnetică 722
de rorrecare 788, 792
electromagnetice 406
Temperatură Curie 753 in materiale dense 675
Tensiune 782 in metale 666
Tensiunea de volum 784 intr-un dielectric 65!J
Tensiune alternativă 331 Unde in vid 385
electrică 127 in plane 385
- electromotoare 308, 338 Rayleigh 792
- superficială 230 reflectate 684
'I'ensor- anttstrr etr-lc 805, 530, 644 srerice 401
- - de rangul doi în patru dimen- _ dintr-o sursă punctiforrnă 408
siuni 531 transmise 664
de inerţie 641, 642 tridimensionale 395
- polarizabilitate 633, 635 Unghi critic 691
- tensiune 645 - de pr-ecesie 700
diagcnal 640 - solid de acceptanţă 581
simetric 804 Unitatea de curent 252
'I'ensorl 633, 635 "Unitatea fundamentală" a naturii 242
- de rang superior 650 Unitaţrle mărimllor magnetice 740
Tcnsorul de deformaţie BOI, 804
defor-maţiilor- 650
. - elasticităţii 805, 806 Vector 503
- energie - tensiune 653 curent în conductor 248
Teorema lui Bernoulli 830, 831 de pojar-îzaţte 193
~ - Gauss 58 unitate 38
 INDEX ALl"A:BI!:TIC
810

Vectori polarl 262 Viteza de creştere a dcformaţlej 846

primitivi 602 - grup 491
_ unitate 38 - pierdere 61
_ - radial 113 luminii 357
Vectorul curent de căldură 226 undelor ghidate 491
_ lui Poynting 546 Viscozitatea 844
Vid 409 - ctnematlcă 848
Voltmetre 305