Dragii noştri,

Aşa cum am hotărât împreună, iată-ne ajunşi în momentul în care am reuşit să

realizăm prima noastră revistă, revista clasei a IV-a.
Această revistă a luat naştere din dorinţa noastră, a tuturor, de a face aduna pe
câteva pagini, aspecte din activitatea noastră, idei și lucrări care să rămână ca amintire
peste ani și ani, a vieții noastre de școlari.
Revista noastră va cuprinde:
 compuneri, poezii, povestioare;
 jocuri matematice, curiozităţi din natură;
 proverbe, povestiri cu conţinut moral, cunoştinţe şi curiozităţi geografice, articole
despre trecutul istoric,
 prezentarea unor tehnici de muncă în Word şi Power-Point.
Toți suntem dornici de a contribui cu o bucățică cât de mică la realizarea acestei
reviste, pentru ca numele nostru, al fiecăruia, să rămână tipărit pe aceste pagini atât de
valoroase pentru noi, deoarece această revistă înseamnă munca noastră comună.
Sperăm ca această revistă să corespundă nevoilor voastre şi să fie primită cu mult
interes şi entuziasm de către toţi.

Coordonator: prof. înv. primar : Şterţa Tünde Emese

Colaborator: prof. lb. română Ţermure Florina Georgiana

1
 Să înţelegem ce este o legendă…
După basm, legenda ocupă locul al doilea în literatura pentru copii.
Legenda este o povestire, de obicei, de dimensiuni reduse, având uneori elemente
fantastice şi miraculoase, bazate pe fondul real al unei întâmplări. Dicţionarul de
terminologie literară defineşte legenda ca fiind un amestec de adevăr şi ficţiune cu
privire la originea unor fiinţe, lucruri, momente istorice, ţinuturi sau fapte ale unor eroi.
Prin povestea lor, legendele afirmă că lucruri şi fenomene ce ne înconjoară sunt
urmaşele unor obiecte şi fenomene din trecut, ele pot constitui un răspuns la întrebarea
"de ce?"
Există mai multe tipuri de legende:
- etiologice (despre universal fizic: stele, lună, soare, relief etc)
- mitologice (despre personaje supranaturale întâlnite în basme)
- religioase (despre figuri biblice)
- istorice (despre fapte şi personaje istorice);

Iată o foarte frumoasă legendă etiologică:

A fost odată, în vremuri îndepărtate, când se năşteau poveştile, în vârf de munte, o

falnică cetate cu două turnuri. Aici trăiau de multă vreme împăratul şi a lui nevastă ce
aveau doi fii gemeni care semănau ca două picături de apă.
Deşi asemănători la înfăţişare, cei doi aveau firi atât de diferite, încât din orice
nimic se luau la ceartă şi se trânteau, de tremura pământul.
După o vreme, când feciorii crescuseră mai mari, împăratul a părăsit cetatea cu
toată oastea sa şi se duse la război, de unde nu s-a mai întors. Crăiasa a trimis călăreţi
spre toate zările, în căutarea bărbatului ei însă solii nu l-au găsit pe stăpân nicăieri.
Murise craiul departe, într-o crâncenă bătălie. Dar împărăteasa nu ştia acestea şi se
întreba mereu în sinea ei. ,,Ce-am să mă fac eu, cu feciorii mei nărăvaşi?”. Se frământa
aceasta zi-lumină şi se gândea: ,,Se bat cât e ziua de lungă şi chiar de le-am făcut
2
fiecăruia un turn, ei tot nu pot a se înţelege. În turnul de miazănoapte locuieşte Mureş,
iar în turnul de miazăzi stă Olt. Sunt mari acum, numai buni de însurătoare, păcat că
niciodată nu se pot împăca.
Într-una din zile Mureş, mai calm şi mai înţelept puţin, îi spuse lui Olt:
-Frate Oltule, mama noastră plânge într-una după tata, împăratul ţinutului. Hai să
facem ceva!
-Eu zic, frate Mureş, să lăsăm cearta şi răutatea dintre noi deoparte şi să plecăm în
căutarea părintelui nostru. Cine ştie în ce păduri o zace rănit sau în ce temniţe înlănţuit,
iar noi stăm aici şi ne certăm.
Aşa s-au dus cei doi la mama lor, crăiasa şi i-au vorbit de hotărârea lor. Auzindu-i
ce grăiesc, mama a vărsat lacrimi de durere, dar şi de fericire. De fericire pentru că
feciorii ei erau vrednici şi viteji şi de durere pentru că plecau în lumea largă şi îi era frică
să nu-i piardă. Aşa că le spuse cu glas blând:
-Aşa să fie, feciorii mei, spuse crăiasa. Plecaţi în căutarea craiului, dar băgaţi de
seamă: orice în drumul vostru veţi întâmpina să fiţi uniţi şi peste tot să mergeţi împreună
căci de-o fi să reuşiţi doar împreună veţi reuşi.
Au plecat cei doi prinţi, dar cum au ieşit din cetate au început să se certe încotro
să o apuce, pentru că de mici erau prea diferiţi la fire:
-Sa plecăm spre miazănoapte! spuse Mureşul.
-Ba nu! S-o luăm spre miazăzi! ţipă Oltul.
Multa vreme se certară şi în cele din urmă se hotărâră:
-Eu am crescut în turnul de miazănoapte şi plec în acea direcţie! zise Mureşul.
-Iar eu am crescut în turnul de miazăzi, şi într-acolo voi merge! răspunse Oltul.
S-au despărţit, iar Mureşul cel molcolm a pornit-o spre nord, iar Oltul cel iute s-a
repezit spre sud.
După o vreme, pe Mureş l-a răzbit dorul după fratele său:
-Ne-om certa noi, şi-a zis Mureşul, dar ţinem unul la altul că doar fraţi suntem.
Mama ne-a rugat să nu ne despărţim. Mă întorc să-l găsesc pe fratele meu!
Pe o vale, Mureşul s-a întors spre miazăzi, dar nu l-a mai găsit pe Olt. S-a rătăcit
şi a luat-o spre apus, prin câmpii aşa de frumoase, încât şi-a uitat fratele geamăn.
În cetatea de scaun, crăiasa primi veşti de la solii ei:
- Chiar de la poartă, mărită crăiasă, Olt şi Mureş s-au certat şi s-au despărţit,
încălcând porunca măriei tale.
Supărată, crăiasa a alergat să-şi întoarcă feciorii din drum, dar nu i-a mai putut
ajunge, deoarece fugeau straşnic în părţi diferite. S-a pornit să plângă năvalnic şi să se
roage să-i fie salvaţi feciorii ei:
-Doamne, te rog îndrumă paşii feciorilor mei. L-am pierdut pe crai. Fă, Doamne,
3
orice numai să nu piară niciodată fiii mei! se ruga cu lacrimi în ochi împărăteasa.
Dumnezeu a ascultat ruga şi îndată a hotărât să-i prefacă pe cei doi prinţi în râuri
nemuritoare. Şi râuri au rămas până astazi, păstrându-şi numele: MUREŞUL şi OLTUL.
Mureşul curge lin spre câmpie, cuminte şi cu speranţa că, după multe cotituri, îşi va găsi
fratele geamăn. Iar oamenii îl cantă astfel:
Mureş, Mureş, apă lină,
Trece-mă-n ţară străină
Şi-mi fă parte de hodină.
Pe când Oltul cel iute şi năbădăios, se izbeşte în pietrele munţilor, le răscoleşte
tumultuos, spumegă şi se însângerează la Turnul Roşu. Iar oamenii i-au născocit un
cântec potrivit:
Oltule, rău blestemat,
Te-ai făcut adânc şi lat
Că vii mare, spumegat,
Şi cu sânge-amestecat.

Într-una din orele de geografie, când am vorbit despre formarea lacurilor de

munte, am observat că lacul vulcanic Sfânta Ana v-a atras în mod deosebit atenţia.
M-aţi tot întrebat atunci, ce sunt vulcanii, cum s-au format, cum erup şi alte multe
lucruri. De aceea, m-am gândit să prezint în paginile acestei reviste câteva lucruri despre
vulcani, în speranţa că le veţi găsi interesante.

Un vulcan este o deschizatura pe suprafata Pamantului prin care magma, gazele

asociate si cenusa erup.
Această puternică forţă a naturii a inspirat teama omenirii de foarte mult timp.
Romanii au atribuit erupţiile vulacanice lui Vulcan, zeul focului şi al meşteşugurilor. În
anul 79 (după Hristos) erupţia vulcanului Vezuviu a distrus oraşele romane Pompeii şi
4
Herculaneum. Polynesienii credeau că vulcanii erau controlaţi de zeiţa focului, Pele.
Una dintre cele mai spectaculoase erupţii înregistrate în istorie a fost în anul 1883, cu
explozia insulei Krakatoa, care se afla în strâmtoarea Sunda, lânăa insula Java. Un
exemplu mai recent (1980) este erupţia vulcanului St. Helen din Washington State.
Erupţia vulcanilor poate să fie violentă, chiar catastrofală, sau relativ blândă. Cele
mai explozive erupţii sunt, de fapt, rafale de abur care formeză imagini spectaculoase.
Erupţiile mai liniştite au loc atunci când pietrele topite sunt împinse prin crăpături mari
ale crustei Pământului şi acoperă peisajul înconjurător. Aceste scugeri de lavă, dacă se
repetă, pot umple văile din apropiere şi îngropa dealurile joase, creând şiruri groase de
lavă, care devin podişuri. Originea pietrei topite, numită de geologi magmă, nu este
cunoscută prea bine. Aproape 80 % din toată magma este compusă din bazalt.
Cel mai înalt vulcan din Europa este Etna. Se află pe coasta de est a insulei
Sicilia. Numele provine de la cuvântul grecesc "Aitne", care înseamnă "a arde". Cea mai
mare înălţime este de aproape 3.350 metri, depinzând de efectele ultimei erupţii. Mai
mult de 135 de erupţii au fost înregistrate de când scriitorii antici menţionau erupţia din
anul 800 I. Hr. În anul 1169 d.Hr. 15.000 de oameni şi-au pierdut viaţa în oraşul Catania,
care se află la baza vulcanului. În anul 1669, 20.000 de oameni au fost ucişi.
Baza vulcanului este foarte populată. Pământul foarte fertil, format de lava veche
a atras fermierii.
Grecii au creat multe legende despre vulcani. Unele spun că a fost atelierul lui
Hefaistos, zeul focului, şi al Cyclopilor. Altele spun că sub vulcan se află aşezat marele
Typhon, cutremurând Pământul când se mişcă. Poetul antic Hesiod a vorbit despre
erupţiile vulcanului. Şaptezeci şi una de erupţii au fost înregistrate din 1500 î. Hr. până
în 1669 d. Hr.
Cei mai uimitori vulcani de pe Terra ne lasă fără cuvinte. În timp ce toţi vulcanii
sunt fascinanţi şi foarte vizitaţi, există unii care sunt atât de uimitori, încât ne vine greu
să credem că sunt fenomene terestre.

5
 1. Vulcanul cu cel mai mare potenţial distructiv: Yellowstone Caldera

Yellowstone Caldera are cel mai mare potenţial distructiv din lume. Tocmai de
aceea a fost numit "super vulcanul". Acesta este situat în National YellowstonPark,în
Statele Unite ale Americii.
Dacă s-ar produce din nou, acesta ar fi, probabil, sfârşitul nostru, al tuturor: o
patură foarte mare de cenuşă ar bloca soarele şi acest lucru ar duce la extincţii masive.
Cu toate acestea, oamenii de ştiinţă sunt foarte atenţi şi spun că o erupţie puternică nu
este probabil să aiăa loc în următorii zeci de mii de ani.

2. Cel mai mare: Vulcanul Mauna Loa

Localizat în Insula Hawaii, Mauna Loa este cel mai mare vulcan din lume. De la
bază la vârf, vulcanul masiv măsoară mai mult de 17.000 de metri. Chiar şi faţă de
nivelul mării, înălţimea sa atinge 9.000 de metri, ceea ce face Mauna Loa să fie cel mai
mare munte de pe Pământ. Nu este doar impresionant de înalt, dar şi impresionant

6
de activ. Unul dintre cei mai activi vulcani de pe Pământ, a erupt ultima dată în 1984, iar
în ultimii ani au existat semne ca va erupe din nou într-o perioadă nu foarte îndepărtată.

3. Cel mai mic: Vulcanul Taal

Taal este cel mai mic vulcan din lume. Acesta este situat pe un lac aflat pe o
insulă, înconjurată de un lac. Confuzie? Să o luăm altfel: Insula Luzon din Filipine este
locaţia lacului Taal, în mijlocul căruia se află o insuliţă mică numită Insula Vulcanului
Taal. În mijlocul acestei insuliţe există un alt lac de numai 2 km pătraţi, numit Lacul
Crater. În mijlocul lacului Crater (craterul vulcanului) se află o altă insulă mică.
Vulcanul Taal nu este numai foarte complex, dar şi foarte periculos. Au avut loc 33 de
erupţii din anul 1572.
Acesta a provocat multe decese şi încă este activ. Cu toate acestea, mulţi oameni
îşi riscă viaţa pentru a ajunge să admire una dintre cele mai magnifice privelişti din
lume.

4. Cel mai tânăr: Vulcanul Paricutin Acesta este unul dintre cei mai tineri
vulcani din lume. A apărut în anul 1943, în lanul de porumb al unui fermier, în statul
mexican Michoacan şi a ajuns la o înălţime de cinci etaje într-o săptămână. După numai
un an avea 336 m. Vulcanul a erupt în mod continuu, dar în linişte în următorii ani,
dogorind 25km de teren în jurul său. Satele din apropiere au fost acoperite cu lavă şi
cenuşă şi, prin urmare, locuitorii s-au mutat. În 1952 s-a oprit în cele din urmă toată
activitatea şi se pare că niciodată nu va erupe din nou, fiind un vulcan monogenetic.

7
 Unul dintre cei mai interesanţi vulcani, Parícutin este considerat o adevarată
minune a lumii.

5. Cel mai frumos: Muntele Fuji

Muntele Fuji este cel mai înalt munte din Japonia şi unul dintre vulcanii cei mai
frumoşi din lume, datorită simetriei perfecte a conului. Acesta este simbolul Japoniei, un

element foarte important al credinţelor religioase locale şi unul dintre cei mai

8
 fotografiaţi munţi din lume. Muntele Fuji a erupt ultima dată în 1707 şi este în prezent
clasificat ca activ, dar cu un risc scăzut de erupţie.

6. Cel mai vechi: Muntele Etna

Etna este cel mai mare vulcan activ din Europa. Acesta este situat în nord-estul
Siciliei, în Italia. Este al doilea cel mai activ vulcan din lume, după Vulcanul Kilauea din
Hawaii. Etna este unul dintre cei mai interesanţi vulcani, deoarece are cea mai lungă
perioadă de erupţii despre care se ştie, peste 3500 de ani. De asemenea, este considerat a
fi cel mai vechi vulcan de pe planetă, datând de 350.000 de ani. Cea mai recentă erupţie
a avut loc în luna mai 2011, când aeroportul local a trebuit să fie închis, deoarece pista a
fost acoperită cu cenuşă.

7. Cel mai mare vulcan subacvatic: Vailulu'u

9
 Rockne Hart Johnson a studiat estul insulei Samoa de Ta'u şi a descoperit un
munte subacvatic în zonă. Cu toate acestea, nicio cercetare nu a fost realizată până în
1999, când o echipă de oameni de ştiinţă a redescoperit vulcanul subacvatic, care a
primit numele de Vailulu'u. Acesta este cel mai mare vulcan situat complet sub apă,
ajungând la 4200 de metri.

8. Vulcanul cu pericol iminent: Muntele Rainier

Muntele Rainier este situat în apropiere de Seattle, în Statele Unite ale Americii.
Acesta este considerat unul dintre vulcanii cei mai periculoşi din lume. Este format din
26 de gheţari mari, care pot reprezenta un pericol major pentru întreaga zonă, în cazul
unei eruţii. În cazul în care un astfel de eveniment s-ar întâmpla, rezultatul ar fi
catastrofal: pierderi de vieţi omeneşti şi bunuri, devastarea întregii zone. Unul dintre cele
mai interesante aspecte, este faptul că Muntele Rainier are nu una, ci două arme: foc şi
gheaţă.

9. Cel mai distructiv: Vulcanul Krakatau

Insula Krakatau este situată în Indonezia, între Java şi Sumatra. Insula a explodat
în 1883, în timpul unei erupţii apocaliptice, care a ucis mai mult de 40.000 de oameni.
Sunetul exploziei este considerat cel mai puternic auzit vreodată în istoria modernă, cu
rapoarte care susţin că acesta a fost auzit până în Australia! Explozia a fost echivalentă
cu 200 megatone de TNT, de patru ori mai puternică decât cel mai mare dispozitiv

10
nuclear detonat vreodată. Un an mai târziu, atunci cand primii cercetători au explorat
insula, singurul supravieţuitor pe care l-au găsit a fost un păianjen într-o crevaşă.

10. Cel mai activ: Vulcanul Kilauea

Unul dintre cei mai interesanţi vulcani din lume, Kilauea, este situat în Hawaii.
Este considerat cel mai activ vulcan de pe planetă, dar, de asemenea, unul cu cele mai
non-violente erupţii actuale. Erupţia vulcanului Kilauea, care a început în 1983 continuă
la cel mai înalt con, făcându-l să aibă cea mai lungă zonă de erupţie din ultimii 200 de
ani. În afară de acest eveniment, vulcanul a erupt de 35 de ori din 1952.

11
 La noi în România…
Vulcanii noroioși de la Beciu sunt formațiuni de tipul vulcanilor noroioși ce se
află în județul Buzău, Muntenia, România , în comuna Scorțoasa.

Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mici, rezervație naturală, tip botanic și geologic,

se află aflată pe raza comunei Berca din județul Buzău.

12
 Ceşcuţa de ceai

O povestioară de folosinţă pentru părinţi, educatori şi pentru copii! Nu-mi

aparţine, dar mi-a plăcut şi cred că are în ea IDEEA care trebuie să conducă la CEEA
CE DORIM.
O familie a plecat într-o excursie în Orient să cumpere ceva dintr-un frumos
magazin de antichităţi, pentru celebrarea celei de-a 25-a aniversări de la căsătorie.
Amândurora le plăceau antichităţile şi produsele din argilă, ceramice, în special ceştile
de ceai. Au observat o ceaşcă excepţională şi au întrebat:
-Putem să vedem ceşcuţa aceea? Nu am văzut niciodată ceva atât de frumos!
În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceşcuţa de ceai a început să
vorbească:
-Voi nu puteţi să înţelegeţi! Nu am fost de la început o ceşcuţă de ceai. Cândva
am fost doar un bulgăre de argilă roşie. Stapânul m-a luat şi m-a rulat, m-a bătut tare,
m-a frământat în repetate rânduri, iar eu am strigat: "Nu face asta! Nu-mi place!
Lasă-mă în pace!" dar el a zâmbit doar şi a spus cu blândeţe:" Încă nu!" Apoi, ah! Am
fost aşezată pe o roată şi am fost învârtită, învârtită, învârtită. "Opreşte! Ameţesc! O să-
mi fie rău!" am strigat. Dar stăpânul doar a dat din cap şi a spus liniştit:"Încă nu." M-a
învârtit, m-a frământat şi m-a lovit şi m-a modelat până a obţinut forma care i-a convenit
şi apoi m-a băgat în cuptor. Niciodată nu am simţit atâta căldură. Am strigat, am bătut şi
am izbit uşa .. "Ajutor! Scoate-mă de aici!" Puteam să-l văd printr-o deschizatură şi
puteam citi pe buzele sale în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta:"Încă nu." Când
mă gândeam ca nu voi mai rezista încă un minut, uşa s-a deschis. Cu atenţie, m-a scos
afară şi m-a pus pe raft.... am început să mă răcoresc. O, mă simţeam atât de bine! " Ei,
aşa este mult mai bine" m-am gândit. Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat şi
m-a colorat peste tot... mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc. "O, te rog,
încetează, încetează!", am strigat. El doar a dat din cap şi a spus: "Încă nu!" Apoi,
deodată, m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de
doua ori mai fierbinte şi simţeam că mă voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat,
am plâns, eram convinsă că nu voi scăpa. Eram gata să renunţ. Chiar atunci, uşa s-a
deschis si el m-a scos afară şi, din nou, m-a aşezat pe raft, unde m-am răcorit şi am
aşteptat, şi am aşteptat întrebându-mă: "Oare ce are de gând să-mi mai facă?"
O oră mai târziu mi-a dat o oglindă şi a spus: "Uită-te la tine." Şi m-am uitat.
Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasă… Sunt frumoasă!!! El a vorbit
13
blând: " Vreau să ţii minte!... Ştiu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită,
învârtită, dar, dacă te-aş fi lăsat singură, te-ai fi uscat. Ştiu că ai ameţit când te-am
învârtit pe roată, dar, dacă m-aş fi oprit, te-ai fi desfăcut bucăţele, te-ai fi fărâmiţat. Ştiu
că a durut şi că a fost foarte cald în cuptor şi neplăcut, dar a trebuit să te pun acolo, altfel
te-ai fi crăpat. Ştiu că mirosurile nu ţi-au făcut bine când te-am periat şi te-am colorat
peste tot, dar, dacă nu aş fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevărat. Nu ai fi avut
strălucire în viaţă. Daca nu te-aş fi băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi
supravieţuit prea mult fiindcă acea întărire nu ar fi ţinut. Acum eşti un produs finit.
Acum eşti ceea ce am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine..."
Sper să vă dea Dumnezeu câte o ceşcuţă care sa fie fericită de ceea ce va fi!

Socrate şi adevăririle

În Grecia antică, Socrate(469-399 d. Hr), era foarte mult lăudat pentru

înţelepciunea lui. Într-o zi, marele filozof s-a întâlnit întâmplător cu o cunoştinţă care
alerga spre el agitat şi care i-a spus:
-Socrate, ştii ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studenţii tăi?
-Stai o clipă, îi replică Socrate. Înainte să-mi spui, aş vrea să treci printr-un mic
test. Se numeşte Testul celor Trei."
-Trei?"
-Aşa este, a continuat Socrate. Înainte să-mi vorbeşti despre studentul meu, să
stăm puţin şi să testăm ce ai de gând să-mi spui. Primul test este cel al adevărului. Eşti
absolut sigur că ceea ce vrei să-mi spui este adevărat?
-Nu, spuse omul. De fapt, doar am auzit despre el.
-E-n regulă, zise Socrate. Aşadar, în realitate, tu nu ştii dacă este adevărat sau nu.
Acum să încercăm testul al doilea, testul Binelui. Ceea ce vrei să-mi spui despre
studentul meu este ceva de bine?
-Nu, dimpotrivă...
-Deci, a continuat Socrate, vrei să-mi ceva rău despre el, cu toate că nu eşti sigur
că este adevărat?
Omul a dat din umeri, puţin stânjenit. Socrate a continuat.
-Totuşi mai poţi trece testul, pentru că există a treia probă - filtrul Folosinţei. Ceea
ce vrei să-mi spui despre studentul meu îmi este de folos?
-Nu, nu chiar...
-Ei bine a conchis Socrate, dacă ceea ce vrei să-mi spui nu este nici adevărat, nici

14
de bine, nici măcar de folos, atunci de ce să-mi mai spui?
Omul era învins şi s-a rusinat.

Morala: Să facem testul celor trei atunci când vrem să vorbim despre cineva…

Creionul
Copilul îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întrebă:
- Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zâmbi si-i spuse nepotului:
- E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu
care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la acesta.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea!
- Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile. Există cinci calităţi la creion, pe
care, dacă reuşeşti să le menţii, vei fi totdeauna un om care trăieşte în bună pace cu
lumea. Prima calitate: poţi să faci lucruri mari, dar să nu uiţi niciodată că există o Mână
care ne conduce paşii. Pe această mână o numim Dumnezeu şi El ne conduce totdeauna
conform dorinţei Lui.
A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc
ascuţitoarea. Asta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion, dar până la urmă va fi mai
ascuţit. Deci, să ştii să suporţi unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun.
A treia calitate: creionul ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ce era greşit.
Trebuie să înţelegi că a corecta un lucru nu înseamnă neapărat ceva rău, ci faptul că ne
menţinem pe drumul drept.
A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci
mina de grafit din interior. Tot aşa, îngrijeşte-te de ce se întâmplă înlăuntrul tău.
Şi, în sfârşit, a cincea calitate a creionului: lasă totdeauna o urmă. Tot aşa, să ştii
că ceea ce faci în viaţă va lăsa urme, astfel că trebuie să încerci să fii conştient de fiecare
faptă a ta.

15
 Zâmbiţi, vă rog!
 Banii peierduţi
Un copil, mergând pe stradă a început a plânge. Un om l-a văzut şi l-a întrebat:
-Ce ai copile?
-Păi, mama mi-a dat 100 de lei iar eu i-am pierdut! răspunse copilul.
Omul, văzând acestea i-a dat copilului 100 de lei să nu mai plângă. După ce
băiatul a primit banii, a început să plângă şi mai tare.
-Acum de ce mai plângi? îl intrebă omul.
-Păi, dacă nu pierdeam cei 100 de lei, acum aveam 200 de lei, răspunse copilul....

 Problemă de matematică:
Să presupunem că locuieşti la etajul cinci şi că între fiecare două etaje sunt 15
trepte. Câte trepte va trebui să urci pentru a ajunge la apartamentul tău?
- Pe toate, domnule profesor.

 Dictarea
Oa de dictare în clasa a patra. Mircea îi şopteşte colegului:
-Auzi, Alecule, scriem deja de un sfert de oră. Nu crezi că ar fi cazul să mai
punem şi vreo virgulă?

 Copiatul
- Elev Popescu, am citit testul tău. Foarte bun, dar e identic cu cel al colegului
tău de bancă. Ce concluzie să trag de aici? întreabă profesorul.
- Că şi al lui e foarte bun.

 Plăcinta cu brânză
Un copil plângea pe holul şcolii. Învăţătoarea îl întreabă:
- De ce plângi?
- Un copil mi-a dat jos plăcinta!

16
 - A fost cu intenţie?
- Nu. A fost cu brânză.
 Tema la matematică
- Alo, Vladimir?
- Da.
- Îţi aminteşti ce ne-a dat ieri la matematică?
- Câte un I.

 Nunta
Doi ardeleni în gară, la ghişeul de bilete:
- Domnişoară, două bilete!
- Da, sigur, până unde?
- Gheo, îi spunem?
- Nu.
- Domnişoară, două bilete, vă rog.
- Sigur, dar dacă nu-mi spuneţi unde mergeţi, nu ştiu cât să vă cer.
- Gheo, îi spunem?
- Apăi, spune-i.
- No, domnişoară dragă, noi mer'em la o nuntă!

 Sfat
Mama îl sfătuieşte pe Gigel să nu spună nimănui că este singur acasă. Dupa-
amiază, sună cineva la uşă şi întreabă:
-E cineva acasă?
Gigel răspunde:
-Mama mi-a spus că nu sunt acasă!

 Accident
Un automobilist trece în viteză printr-un sat şi calcă o gaină. Opreşte şi-l întreabă
pe puştiul de pe marginea drumului:
- Este gaina voastră?
Acesta priveşte cu atenţie şi răspunde:
- Nu, noi nu avem găini aşa late!

 La frizer

17
 Frizerul către client:
- Noi vrem ca toţi clienţii noştri să fie mulţumiţi. Cum doriţi să vă tundem?
- Gratis!
 Istoria
-Doamna învăţătoare mi-a spus că nu ai răspuns azi la istorie. Ţi s-a părut
întrebare grea?
- Nu întrebarea, ci răspunsul.

 Tema nefăcută
-Doamna invăţătoare, poate fi pedepsit cineva pentru un lucru pe care nu l-a
făcut?
- Nu!
- Atunci, nu o să mă pedepsiţi pentru că nu mi-am făcut tema!

 Compunere
Doamna învăţătoare:
-Gigele, ai avut de făcut compunerea "La magazin". De ce ai scris doar două
rânduri?
-Pentru că magazinul era închis...

 Vizită
Mătuşa revenită după doi ani în vizită, îl întreabă pe Costel:
- Mă mai cunoşti?
- Da, tu eşti mătuşa care nici data trecută nu mi-a adus nimic!

Probleme de logică şi perspicaciate

1.Ionela este elevă în clasa a IV-a C. Ea este a şaptesprezecea elevă dacă se numără
elevii înscrişi în catalog de la început şi tot a şaptesprezecea dacă se numără de la
sfârşit.Câţi elevi sunt în acea clasă?
2.Suma a trei numere este 100. Dacă din fiecare scad acelaşi număr obţin numerele : 7, 9
si 12.Care sunt cele trei numere?

18
3. Nicuşor împarte prietenilor lui, în mod egal, 9 mere şi 12 nuci. Câţi prieteni are
Nicuşor, ştiind că numărul acestora este mai mare decât 1?
4. Un grup de copii se joacă. ALIN spune: Numărul meu de cod este cel mai mare
număr natural de patru cifre distinct (fiecare litera a numelui reprezintă o cifră). Ce
numar de cod are NILA? Dar ANI? Dar INA? Dar LINA? Dar LILI?
5. Ionel are o misiune importantă. Bunica l-a rugat să afle numărul animalelor din curte,
fără să le numere. Bunica îi spune că în curte sunt doar iepuri şi găini, în total 101 capete
şi 282 picioare.
Îl puteţi ajuta pe Ionel?

6. Într-o încăpere sunt 2 taţi şi 2 fii. Câte persoane sunt în încăpere,

ştiind că numărul lor nu este egal cu 4?
7. Un melc, căzut în fântână, adâncă de 10 m, urcă pentru a ieşi, astfel:
ziua urcă câte 3 m iar noaptea alunecă înapoi câte 2 m. În câte zile iese
melcul din fântână?
8. Andrei şi Mihai sunt pescari pasionaţi. Ei se întorc de la pescuit. Andrei spune:
- Dă-mi un peşte şi voi avea tot atâţia peşti cât tine.
Mihai îi răspunde:
- Dă-mi tu un peşte şi voi avea de două ori mai mulţi peşti decât tine.

Câţi peşti avea fiecare copil?

9. Într-o baltă sunt 20 peşti mari şi mici. Când vine cocostârcul, după fiecare peşte mare
se ascund 3 peştisori mici. Câţi peşti sunt de fiecare fel?

10. Tata cântăreşte 90 kg, fratele meu cântăreşte 70 kg, iar eu cântăresc 25 kg. Cum
putem ajunge pe insula din mijlocul lacului cu o barcă ce poate transporta cel mult 100

kg?

11. Realizaţi două triunghiuri cu numai patru beţe de chibrit.

Soluţiile, în numărul următor. Până atunci…..străduiţi-vă să le rezolvaţi!
19
 În acest semestru am desfăşurat diverse activităţi extraşcolare. Câteva dintre ele ar
fi:

 În luna noiembrie, mai exact în săptămâna 17- 21, în cadrul Săptămânii educaţiei
globale, am desfăşurat şi noi activitatea cu titlul ”Alege sănătatea!”

20
 Am sărbătorit prin cântece patriotice Ziua Naţională a României.

21
 Cu ocazia sărbătorilor de iarnă am participat la proiectul judeţean de voluntariat
“Dăruind un zâmbet”. Am pregătit felicitări de Crăciun şi am donat diverse
obiecte pentru copiii din Preventoriul TBC Ilişua.

22
 Am realizat şi prezentat în faţa părinţilor o frumoasă scenetă cu titlul “Poveste de
Crăciun”

23
24
 Iarna
Iarna-i albă şi frumoasă
Dar mai este şi geroasă.
Şi cum vine ea tiptil,
O iubeşte-orice copil.
Toţi copiii cu mic cu mare
Sunt gata de sărbătoare,
Cu săniuţa lor acuş
Au plecat la săniuş.
Oprea Andreea Simona
Moșul cel cu daruri
Moșul blând, cu barba albă,
Ca o pătură de nea,
Vine pe furiș și lasă
Dar pentru inima mea.
Cine oare vine tare,
Luminează tot în zare?
Este moșul care lasă
Daruri pentru fiecare.
Gagea-Gherghel Raul Florin

Moșul

El e harnic totdeauna
Și străbate multe țări,
Ca să bucure copiii
Cu daruri din alte zări.

Moșule cu barbă lungă

Ai sosit de prin nămeți,
Ai venit cu sacul mare
La fetițe și băieți.
Doda Romina Andreea

25
Cvintetul
Este o poezie prin care se exprimă
sau se descriu reflecţii concise asupra
unui subiect; Iarna
Structura: Rece, frumoasă
- versul I: subiectul- un substantiv Înghețînd, colindând, fulguind,
- versul II: două adjective care descriu Anotimpul preferat al copiilor
subiectul Plăcere.
- versul III: trei acţiuni Creța Ionatan Victor
- versul IV: patru cuvinte care exprimă
starea afectivă faţă de subiect Moșul
- versul V: un cuvânt- esenţa subiectului Bun, darnic
Am realizat câteva cvintete despre teme Bucurând, dăruind, sosind,
de iarnă... Aduce copiilor cadouri,
Steluțele Dărnicie.
Strălucitoare, frumoase Magda Naomi
Bucură, încântă, luminează,
Înfrumusețează atmosfera de sărbătoare, Bradul
Culoare. Luminos, verde
Androne Maria Melisa Lucind, înverzind, împodobind,
Produce nerăbdare, cadouri multe
Moșul Strălucire.
Milos, frumos Rus Andreea Romina
Dăruind, zburând, ajutând,
Bucură toți copiii lumii, Moșul
Fericire. Frumos, curajos
Bilțiu Florin Bucurând, îmbunătățind, dăruind,
Este bătrân și bun,
Crăciunul Pricepere.
Friguros, frumos Săplăcan Chețuca
Bucurând, albind, dăruind,
Nașterea lui Isus Hristos Moşul
Betleem. Bun, iubitor
Bilțiu Larisa Ascultând, îngrijind, muncind
Aduce cadouri copiilor cuminţi,
Bucurie.
Oprea Andreea Simona

26
Bradul Iarna
Frumos, verd Albă, frumoasă
Împodobind, strălucind, aşteptând, Fulguind, înghețând, ningând,
Moşul pune cadouri frumoase Anotimpul colindelor și plugușoruli
Veselie. Bucurie.
Oprea Andreea Simona Vidican Carlos Alberto.

EMINESCU, POET NAŢIONAL ŞI UNIVERSAL

„Un om poate avea nimic, având totul şi totul având nimic“

(Mihai Eminescu)

De la debutul din 1866 până în 1883, anul întunecării „sfântului preacurat al

ghersului românesc“, Eminescu a ridicat desăvârşirea poetică şi filozofică în
numai 17 ani. La 12/24 ianuarie apare broşura „Lăcrămioarele învăţăceilor
gimnazişti“ în care cea de-a doua poezie este dedicată preaiubitului său
profesor, Aron Pumnul, „La moartea lui Aron Pumnul“. Poezia este semnată
Mihai Eminovici, privaționist.
Tânăra generaţie românească se află sub influenţa operei poetice a lui Eminescu. Prin el,
gândirea şi sensibilitatea românească au trăit o extindere a orizontului lumii, al cugetării şi al
simţirii care ne-au transformat în mod esenţial. Fără el, am fi cu toţii altfel şi mai săraci.
„Dacă românii recunosc în Eminescu pe cel mai mare poet al lor e pentru că Eminescu
tocmai a ştiut să exprime în mod remarcabil sufletul ţării sale, traducând cu fidelitate aspiraţiile
sau visurile compatrioţilor săi“ (Alain Gjuillerman). „Eminescu ştia foarte bine că Europa nu ar
fi interesată de un popor care ar fi maimuţărit ultima modă de la Paris sau de aiurea“ (Mircea
Eliade).
Eminescu a fost un „om al timpului modern“. A luptat mult pentru a dovedi în toate
manifestările geniul autentic al poporului român. S-a străduit să impună realităţile naţionale în
artă, în politică, în filosofie ca şi în economie. Erau, după opinia sa, singurele realităţi ce ar fi
putut interesa Europa, erau singurele contribuţii fecunde pentru armonia dintre popoare.
„Fiind foarte român, Eminescu e universal“ (Tudor Arghezi). Un poet reuşeşte să se integreze în
câmpul valorilor universale pe trei căi distincte. Mai întâi, el atinge această treaptă îmbogăţind şi
aducând la ultima perfecţiune – încă nerealizată până atunci – unele expresii dinainte existente,
încă mai desăvârşit exprimate. În al doilea rând, poetul devine universal atunci când, prin
elementele noi şi valabile ale creaţiei sale, contribuie substanţial la întregirea celor mai
reprezentative trăsături ale momentului pe care-l trăieşte. Eminescu îmbogăţeşte romantismul şi
îl înalţă până la ultima treaptă a desăvârşirii. Conţinutul acestei indicaţii globale poate fi mai
precis urmărită în diferite planuri. În primul rând, perspectiva marilor depărtări, unde se fixează
antologic poetul, îşi descoperă unul din punctele de plecare tot în romantism. Eminescu
27
 depăşeşte nu numai raza romantică, ci şi toate celelalte antecedente cunoscute. Când spunem asta
nu ne raportăm la mai facilul caracter cantitativ al acestei dimensiuni, ci la cel calitativ, adică la
plinurile, pe care densa sa viziune le proiectează pe o rază continuă în infinitul spaţiului şi al
timpului generic. În adâncul lor indefinibil, marile gesturi cosmice fac din Eminescu unul dintre
cei mai mari poeţ i titanici ai lumii. La Eminescu fiinţa umană, personificată în geniu, este ea
însăşi natura infinită. Eminescu este primul liric care retrăieşte dulcele cu o atare intensitate şi
bogăţie de nuanţe, încât întrece cu mult până şi punctul de plecare valabil al primei iniţiative
romantice. Ca atare, Eminescu nu numai că depăşeşte romanticul în gradul de promovare lirică a
dulcelui, dar rămâne, sub aspectul de faţă, ega lat numai de Dante în toată literatura universală.
Numai prin faptul că Eminescu a adus o ultimă încununare
romantismului, întrecându-l în atâtea dimensiuni ale sale, poetul şi-a cucerit
cu strălucire universalitatea. A contribuit substanţial la întregul profil poetic
din ultima jumătate a veacului trecut, cu alte cuvinte, chiar la actualitatea
istorică a timpului său. Poetul participă substanţial la fundamentarea
trăsăturilor distinctive ale vremii sale. Eminescu se numără printre cei dintâi
poeţi europeni, de factură majoră în care se află înscrisă întipărirea filosofică
a lui Schopenhauer. În această privinţă, el se vede pre-cedat numai de unele
figuri strălucite ale Germaniei din acea vreme. El este însă primul mare poet
din afara acestei sfere germane, în opera căruia se poate urmări pătrunderea
filosofului. Eminescu poate fi considerat drept un original participator la
cele dintâi manifestări schopen-haueriene în cultura poetică modernă.
Independent de Verlaine şi alţii, (dar în acelaşi timp), Eminescu reprezintă în acest timp cu
strălucire o poziţie identică, recunoscută în aceeaşi lucidă tensiune post-romantică între ideal şi
realitate. La caracterul modern al concepţ iei artistice, consemnate până acum, se poate adăuga unul tot
atât de avansat în ceea ce priveşte fizionomia însăşi a artei eminesciene. Aici, la caracterul elementar
romantic, se asociază şi o componentă rafinată alcătuită din cristalizări subtile, specifice unei întregi
atmosfere de lirism post-romantic cu nuanţe de modernism. Rafinamentul modern al lui Eminescu se
desprinde din perspectiva opticii şi a motivelor şi, tot atât de pronunţat, din perspectiva tratărilor
artistice.
Există atâtea aspecte, unde, la universalitatea lui Eminescu ca apariţie culminantă a romantismului,
se mai adaugă şi aceea de colaborator esenţ ial la crearea coordonatelor poetice ale epocii sale post-
romantice. Am spus, însă, că un poet mai devine universal şi pe-o a treia cale, aceea de precursor, de
purtător al unor germeni anticipatori pentru viitor. Astfel în Odă (în metru antic), care în lirica
eminesciană, mi se pare că atinge cea mai înaltă distilare către esenţa fiinţei, poetul dezvoltă, la gradul
supremei concentrări, o întreagă dialectică existenţială: poetul urmăreşte stringent procesul instaurării
în starea de a fi, o dată cu ieşirea din alienare. În mod cu totul independent, Odă (în metru antic)
rămâne pe plan mondial poate prima valoroasă piesă lirică a existenţialismului.
În sfârşit, ceea ce îl mai prezintă pe Eminescu într-o lumină actuală este cultivarea versului liber,
anume nu în forma incipientă, inaugurată de unii simbolişti, ci în cea avansată şi radicală de astăzi.
Avem astfel indicii fundamentale, care ne relevă universalitatea poetului şi latura sa precursoare.
Eminescu nu numai că participă la toate cele trei moduri, care decid caracterul universal al unui artist,
dar le şi ilustrează în expresii din cele mai esenţiale. Marca universalităţii, într-o formă atât de plenară,
se întâlneşte la cei mai mari poeţi ai lumii. „Când va răsări est Luceafăr pe cerul Daciei, bătrânii ei vor

28
întineri de bucurie, fetele ei vor corona cu flori pe îngerul care va cuteza a lua vălul străin ce le
întunecă, fetele ei vor corona cu flori pe îngerul care va cuteza a lua vălul străin ce le întunecă, feciorii
-l vor purta în triumf ca pe un mare erou, care au şters macula străină de pe numele românesc, poporul
îi va da eterna memoria cu mormânt de neuitare pe care i-l va înălţa inima sa, cea recu-noscătoare, ca
restauratoriul tinereţilor limbei sale“ (Simion Bărnuţiu, 1853).

Prof. drd. Ţermure Florina Georgiana

În Unire stă puterea !

La 24 Ianuarie, în fiecare an, poporul român sărbătoreşte un mare eveniment
istoric: Unirea Moldovei cu Ţara Românească, la 24 Ianuarie 1859, sub conducerea lui
Alexandru Ioan Cuza.
Născut în Bârlad, Cuza a aparţinut clasei tradiţionale de boieri din Moldova.
Primeşte o educaţie europeană, devenind ofiţer în armata moldovenească şi ajungând la
rangul de colonel.
S-a căsătorit cu Elena Rosetti în 1844.
În timpul domniei Prinţului Grigore Alexandru Ghica, a devenit ministru de
război al Moldovei, în 1858, şi a reprezentat Galaţiul în divanul ad-hoc de la Iaşi. Cuza a
fost un proeminent politician şi a susţinut cu tărie uniunea Moldovei şi Valahiei.
Primii paşi către Unire s-au făcut la Revoluţia de la 1848, care, deşi a fost
înăbuşită, a demonstrat dorinţa de independenţă şi de unitate a românilor.
Adunările Ad-hoc din 1857 au fost apoi chemate să se pronunţe în legătură cu
această problemă atât de importantă.
După mai multe dispute, Cuza a fost nominalizat în ambele ţări de către Partida
Naţională, care milita pentru unire, în defavoarea unui prinţ străin. Profitând de o
ambiguitate în textul Tratatului de la Paris, este ales domn al Moldovei pe 5 ianuarie
1859 şi în Ţara Românească pe 24 ianuarie.
Alegerea aceluiaşi domn în ambele Principate Române a reprezentat o victorie
însemnată a poporului român în lupta sa pentru formarea unui stat naţional unitar.
Pe lângă marea sa realizare, Cuza, împreună cu Mihail Kogălniceanu, a iniţiat un
larg program de reforme care au dus la modernizarea statului român:
29
  împroprietărirea ţăranilor;
 adoptarea unei noi constituţii;
 introducerea învăţământului gratuit şi obligatoriu;
 secularizarea averilor mănăstireşti;
 înfiinţarea universităţilor din Iaşi şi Bucureşti.
Silit să renunţe la putere în 1866, a fost exilat şi a trăit la Viena şi Florenţa. A
murit în 1873 la Heidelberg (Germania), dar a fost adus în ţară şi înmormântat la castelul
familiei sale de la Ruginoasa (judeţul Iaşi), apoi reînhumat la Biserica “Sfinţii Trei
Ierarhi” din Iaşi.
Unirea Moldovei cu Ţara Românească e unul dintre marile evenimente la care a
participat Ion Creangă, unul dintre cei mai mari clasici ai literaturii române, alături de
Mihai Eminescu şi Ion Luca Caragiale. Unirea din 1859 i-a stăruit mult în minte. Cu
ocazia participării la divanurile ad–hoc, Ion Creanga a scris două poveşti:
 “Moş Ion Roată şi Unirea”,
 “Moş Ion Roată şi Vodă Cuza”.

Deoarece în opţionalul nostru „Universul copilăriei” avem incluse şi câteva ore de

informatică, redau mai jos câteva aspecte ale scrierii în programul Word.
Microsoft Word
 Pornirea programului
Microsoft Word poate fi deschis din meniul STRT (Strat - All programs -
Microsoft Word).
 Reglarea paginii
După ce programul a fost deschis, se intră în meniul al treilea, Page Layout, se
dă click pe Margins şi se alege distanţa de la marginea paginii până la text. Dacă
distanţele date automat nu ne convin, intrăm pe Custom Margins şi în ferestrele
deschise ne reglăm noi distanţa dorită
(Top-sus, Bottom- jos, Left- stânga, Right- dreapta). Tot de aici se alege tipul de
pagină, portret sau vedere, dând click pe tipul Portrait sau Landscape. Acest
lucru se poate face şi direct întrând pe Orientation. Intrând în sumeniul Columns,
se poate regla pagina, astfel încât să scriu pe coloane. Din sumeniul Page Color
se poate alege o culoare ca fundal pentru pagină. Din Page Borders se poate

30
 încadra pagina într-un chenar, căruia îi pot alege stilul, culoarea, grosimea,
forma.
 Formatarea
Din meniul Home, aleg tipul de litere, mărimea literelor, forma acestora (bold-
îngroşat, italic- înclinat, underline- subliniat), culoarea literelor (click pe A),
alinierea textului ( la stânga, la dreapta, la centru sau stânga-dreapta- dând click
pe liniile care arată modul de aliniere), distanţa dintre rânduri (click pe liniile cu
săgeată sus-jos), fondul paginii sau al unui alineat (click pe vasul cu culoare,
aleg culoarea),tipul de borduri, dacă doresc bordură la pagină sau chenar la un
text (click pe semnul + înconjurat). Dacă am uitat să reglez ceva, nu este nicio
problemă, selectez ceea ce dorsc să schimb prin click şi trăgând mousul peste
partea ce doresc s-o schimb şi după ce s-a albăstrit reglez ce şi cum vreau iar
textul se va schimba.
 Inserarea
Din meniul Insert, se poate insera pe pagină un tabel, un obiect, forme şi
simboluri automate.
Inserarea unui tabel se face astfel: se dă click pe Insert- Table, se selectează
numărul corespunzător de căsuţe, pe linie şi coloană, apoi se dă click pe colţul
până la care s-a selectat. Dacă tabelul pe care doresc să-l inserez este mai mare,
atunci din meniul Insert- Table, dă click pe săgeata triunghiulară, apoi pe Insert
table, unde se completează numărul de coloane şi de rânduri dorti, se poate regla
ca lăţimea celuleo din tabel să fie fixe, sau să se întindă în funcţie de scris, se dă
click pe OK şi e gata, tabelul a fost inserat. Dacă doresc să desenez singur un
tabel din meniul Insert- Table, dau click pe Draw table, apare instrumentul şi
desenez singur tabelul.
Inserarea unei imagini se poate face dând click pe meniul Insert- Picture şi din
fereastra deschisă, aleg imaginea pe care mi-am salvat-o în calculator, dau click
pe ea şi aceasta se inserează.
Inserarea unei forme automate se face din meniul Insert- Shapes. Din lista
apărută aleg forma dorită şi dau click pe ea. Cursorul de pe pagină se va
transforma într-un + cu ajutorul căruia, dând click pe pagină şi întinzând în ce
parte doresc îmi va fi inserată forma. Aceasta se poate colora dând click dreapta
pe ea, alegând Format AutoShape, intrând în Colors and Lines de unde aleg
31
 culoarea sau din Transparency de unde reglez transparenţa. Dacă doresc
inserarea unui text în forma automată, dau click dreapta şi aleg Add text, apoi
scriu textul dorit.
Dacă doresc să numerotez paginile dau click pe Insert- Page Number, aleg
formatul care îmi place, cu număr de pagină sus-Top, jos- Bottom, cu număr de
pagină la stânga, la dreapta sau la mijloc. Din Format Page Number aleg tipul
de cifre. Dacă doresc ca numărul de pagină să înceapă de la un anumit număr tot
din Format Page Number aleg Start from (începe de la.. ) şi scriu numărul de
pagină cu care să înceapă documentul.
Din meniul Insert- Text Box, pot alege să inserez un chenar în care să scriu.
Alegând sumeniul WordArt, pot scrie su diferite tipuri de scris titlurile, alegând
forma, direcţia sau culoarea.
Din meniul Insert- Symbol, pot insera diverse semne şi simboluri.
 Salvarea
Salvarea unei foi de lucru se poate face dând click pe butonul Office- Save Us,
alegând tipul de document prin care doresc salvarea, alegând din stânga locul
din calculator unde doresc amplasarea fişierului meu. Este recomandat ca pe
durata scrierii, să salvez din când în când documentul pentru ca, în caz de
pericol, acesta să nu se piardă, dând click pe simbolul asemănător cu o dischetă
din partea de sus a barei de meniu. Salvarea se mai poate face la închiderea
documentului când asistantul mă întreabă dacă doresc să salvez sau nu ceea ce
am lucrat.

Cam atât pentru acest număr.

32
Nu uitaţi, numai exersând puteţi învăţa!

33