Inspector SSM 80

Bine ati venit la cursurile
Fundatiei A.P.T. International!
Lectori: Georgeta Chioreanu

Daniela Rosu
Marcel Roman
FUNDATIA A.P.T. INTERNATIONAL
Suport de curs pentru programe de pregatire in domeniul securitatii si
sanatatii in munca-80 ore
Modificările importante în domeniul protecţiei
muncii lucrătorilor, care vizează implementarea
în organizaţii a prevederilor unei legislaţii
moderne, armonizate cu reglementările
europene, determină noi solicitări la nivelul
personalului de specialitate pe care angajatorul
are obligaţia să-l desemneze pentru a se ocupa
de activităţile de protecţie şi de cele de
prevenire a riscurilor profesionale. Lucrătorul
desemnat de angajator, în fapt inspectorul in
domeniul securitaţii si sanataţii in munca,
reprezintă persoana cheie în organizarea şi
derularea acestor activităţi.
• Cursul de Inspector in domeniul sanataţii si securitaţii
in munca propus de APT INTERNATIONAL se adresează
tuturor persoanelor interesate să se iniţieze sau să îşi
actualizeze cunoştinţele în domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă lucrători cu răspunderi specifice în domeniul
securităţii şi sănătăţii lucrătorilor.
• Pentru cursant, utilitatea informaţiilor prezentate în
cuprinsul cursului este de necontestat, indiferent de poziţia
deţinută de acesta în cadrul organizaţiei, chiar dacă ocupă
un post de conducere sau unul de execuţie, în cadrul
serviciului de prevenire şi protecţie ori în cadrul altui
compartiment.
• Cursul este structurat în 6 module, care acoperă
domeniile de competenţă ale inspectorului de protecţie a
muncii, din sfera securităţii şi sănătăţii în muncă.
• Temele abordate reprezintă probleme de actualitate, cu
care se confruntă orice organizaţie în asigurarea unui
mediu de muncă sigur şi sănătos. Veţi constata că, de-a
lungul întregului curs, practica din domeniu va fi foarte
prezentă, informaţiile fiind oferite într-o manieră extrem
de accesibilă, sub formă de exemple, exerciţii şi,
respectiv, analiza unor situaţii întâlnite în realitate. De
asemenea, vă vom furniza pe suport electronic o serie
de informaţii de ordin legislativ, pentru a putea fi
consultate de-a lungul cursului.
Obiectivele cursului
INSPECTOR IN DOMENIUL SANATAŢII SI SECURITAŢII IN MUNCA
(tehnician in securitate si sanatate in munca)
Beneficiile pe care le puteţi obţine prin parcurgerea acestui curs vor
viza însuşirea sau, după caz, perfecţionarea cunoştinţelor de specialitate,
precum şi deprinderea unor abilităţi profesionale în domeniul prevenirii
riscurilor profesionale, al organizării şi realizării activităţilor de securitate şi
sănătate în muncă. Astfel, cursul vă furnizează un volum suficient de
informaţii pentru ca, după parcurgerea acestuia, să fiţi în măsură să:
􀂾 identificaţi prevederile legislaţiei de securitate şi sănătate în muncă
aplicabile
activităţilor desfăşurate la locurile de muncă;
􀂾 urmăriţi organizarea, coordonarea şi monitorizarea activităţii de securitate
şi sănătate în muncă, potrivit reglementărilor legale;
􀂾 elaboraţi instrucţiuni proprii pentru completarea şi/sau aplicarea
reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă;
􀂾 întocmiţi planul de prevenire şi protecţie;
􀂾 organizaţi şi să amenajaţi serviciul de prevenire şi protecţie şi punctele de
prim ajutor;
􀂾 urmăriţi realizarea semnalizării de securitate şi sănătate în muncă;
Obiectivele cursului
INSPECTOR IN DOMENIUL SANATAŢII SI SECURITAŢII IN MUNCA
(tehnician in securitate si sanatate in munca)
􀂾 participati la efectuarea unei cercetari de accident;

􀂾 alegeţi echipamentul individual de protecţie şi îmbrăcămintea de lucru;
􀂾 evaluaţi riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor;
􀂾 să propuneţi măsuri de prevenire care să asigure îmbunătăţirea nivelului
securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor;
􀂾 controlaţi modul de respectare/aplicare a prevederilor legale;
􀂾 acţionaţi în caz de pericol grav şi iminent;
􀂾 coordonaţi activităţile de intervenţie şi evacuare în cadrul unităţii;
􀂾 efectuaţi formalităţile în vederea obţinerii autorizaţiei de funcţionare din
punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă.
În atingerea fiecărui obiectiv dintre cele menţionate mai sus sunt

respectate cerinţele didactice de structurare a temelor relevante, în aşa
fel încât formarea deprinderilor corespunzătoare să se facă treptat şi în
modul cel mai accesibil cu putinţă.
1. Cadrul legislativ general
referitor la
securitate şi sănătate în
munca
Securitatea şi sănătatea în muncă
- un concept internaţional care înseamnă arta şi ştiinţa

de a “anticipa, recunoaşte, evalua şi controla”
pericolele şi riscurile ce pot apărea la locul de muncă;
Securitatea lucrătorilor
eliminarea / reducerea pericolelor şi a riscurilor ce
pot cauza accidente de muncă sau boli profesionale
Sănătatea lucrătorilor
confort fizic / psihic şi social la locul de muncă
Securitatea şi sănătatea în muncă
MĂSURI
- ASIGURAREA
PROTECŢIE SOCIALĂ JURIDICE CONFORTULUI FIZIC,
ŞI ARE CA PSIHIC ŞI SOCIAL;
SE
SECURITATE ŞI REALIZEAZĂ TEHNICE ŞI SCOP - LIPSA ACCIDENTELOR
SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ PRIN ORGANIZATORICE DE MUNCĂ ŞI A
BOLILOR
ŞTIINŢIFICE PROFESIONALE
(studii, cercetări)
Directivele europene
stabilesc cerinţe minime de securitate şi

sănătate în muncă, obligatorii pentru toate Statele
Membre în ceea ce priveşte rezultatele;
au ca scop armonizarea legislaţiilor naţionale,

în special pentru realizarea Pieţei unice;
prevăd un termen limită de transpunere în

legislaţia naţională, precum şi termene de
raportare periodică a stadiului implementării.
Legea nr. Măsuri pentru
319/2006 promovarea Directiva
îmbunătăţirii securităţii 89/391/CE
şi sănătăţii lucrătorilor E
Normele metodologice de aplicare a legii 319/2006,

aprobate prin HG nr. 1425/2006.
acte normative care reglementează:

• condiţii generale de securitate şi sănătate în
muncă;
• prevenirea riscurilor specifice;
• activităţi specifice.
Legislaţia privind condiţiile generale de
securitate şi sănătate în muncă
Muncă sigură – câştig

sigur
L 319/2006 semnalizarea
locul de muncă de securitate
HG 1091/2006 D89/391/CEE
HG 971/2006
D89/654/CEE
D92/58/CEE
HG 1425/2006
echipamente Norme metodologice echipament individual
de muncă de protecţie
HG 1146/2006 HG 1048/2006
D89/655/CEE D89/656/CEE
Legislaţia care reglementează prevenirea
riscurilor specifice
zgomot Muncă sigură – câştig

HG 493/2006
sigur
D2003/10/CE
vibraţii agenţi chimici

L 319/2006
HG 1876/2005 HG 1218/2006
D2002/44/CE D89/391/CEE D98/24/CE
câmpuri electromagnetice agenţi cancerigeni

HG 1051/2006 HG 1093/2006
D90/269/CEE HG 1425/2006 D90/394/CEE
Norme metodologice
manipulare manuală agenţi biologici
HG 1051/2006 HG 1092/2006
D90/269/CEE D2000/54/CE
ecrane de vizualizare azbest

HG 1028/2006 HG 1875/2003
D90/270/CEE D2003/18/CE
Legislaţia care reglementează activităţi
specifice
Muncă sigură – câştig

sigur
şantiere temporare ind. extractivă

sau mobile L 319/2006 de foraj
D89/391/CEE
HG 300/2006 HG 1050/2006
D92/57/CEE D92/91/CEE
ind. extractivă de
atmosfere explozive HG 1425/2006 suprafaţă şi în subteran
HG 1058/2006 Norme metodologice
D99/92/CE HG 1049/2006
D92/104/CEE
asistenţa medicală
nave de pescuit
la bordul navelor
HG 1135/2006
HG 1058/2006 D93/103/CEE
D99/92/CE
Instituţii cu atribuţii în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă
Casa Naţională
Inspecţia de Pensii şi
Muncii Alte Drepturi de
Asigurări Sociale
Institutul Naţional
de Cercetare –
Dezvoltare pentru
Protecţia Muncii
Ministerul Sănătăţii
Publice
Întreaga RESPONSABILITATE pentru asigurarea
securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de
muncă revine ANGAJATORILOR, în
conformitate cu legislaţia naţională şi
europeană.
Angajatorii au obligaţia:
Să evalueze riscurile profesionale;
Să informeze şi să instruiască lucrătorii;
Să asigure consultarea şi participarea lucrătorilor la

luarea deciziilor;
Să colaboreze şi să se coordoneze cu sub-

contractanţii;
Să asigure cadrul organizatoric şi resursele umane

şi financiare necesare.
Implementarea măsurilor SSM - principii
generale de prevenire:
• Evitarea riscurilor.
• Evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate.
• Combaterea riscurilor la sursă.
• Adaptarea muncii la om (în special în ceea ce priveşte proiectarea posturilor

de muncă, alegerea echipamentelor de muncă, a metodelor de muncă şi de
producţie).
• Adaptarea la progresul tehnic.
• Înlocuirea pericolelor prin non-pericole sau pericole mai mici.
• Dezvoltarea unei politici de prevenire cuprinzătoare şi coerentă, care să

includă tehnologiile, organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi
influenţa factorilor din mediul de muncă.
• Prioritate acordată măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de

protecţie individuală.
• Furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.

Actori implicaţi în asigurarea securităţii
şi sănătăţii în muncă
•Angajator
•Lucrător desemnat în domeniul ssm / serviciu intern de
prevenire
•Reprezentantul lucrătorilor pentru ssm
•Comitetul de securitate şi sănătate în muncă
•Medicul de medicina muncii
Asigurarea securităţii şi sănătăţii în
muncă necesită:
O puternică angajare din partea

conducerii
Implicare reală din partea lucrătorilor
Un sistem de management al securităţii

şi sănătăţii în muncă
Respectarea prevederilor legale de
securitate şi sănătate în muncă aduce
beneficii tuturor:
Pentru lucrători asigură:

• Protecţia împotriva pericolelor şi riscurilor.
• Îmbunătăţirea calităţii vieţii pe parcursul întregii activităţi
profesionale.
Pentru angajatori asigură:

• Diminuarea cheltuielilor generate de accidente de
muncă şi boli profesionale.
• Reducerea absenteismul şi stabilitatea forţei de muncă.
• Creşterea productivităţii.
• Creşterea eficienţei economice.
• Competitivitatea în Uniunea Europeană.
Legislaţia naţională în
domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă
 Constituţia României
 Codul Muncii (Legea nr.53/2003-actualizata)
 Legea nr.319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă
 H.G. nr.1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice
de aplicare a Legii nr.319/2006 actualizata (HG 955/2010)
 H.G.-uri prin care au fost transpuse prevederile directivelor
europene, pe domenii specifice
Legislaţia armonizată cu Directivele europene din
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
Nr Actul normativ Domeniul Directiva

crt. transpusă
1. Legea nr. Legea securităţii şi sănătăţii în muncă 89/391/CEE
319/2006
2. H.G. nr. protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor faţă de 83/477/CEE
1875/2005 riscurile datorate expunerii la azbest 91/382/CEE
98/24/CE
2003/18/CE
3. H.G. nr. cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare 2002/44/CE
1876/2005 la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de
vibraţii
4. H.G. nr. 300/2006 cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru 92/57/CEE
şantierele temporare sau mobile
5. H.G. nr. 493/2006 cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare 2003/10/CE
la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de
zgomot
6. H.G. nr. 971/2006 cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate 92/58/CEE
şi/sau de sănătate la locul de muncă
1007/2006 la asistenţa medicală la bordul navelor E
crt. transpus
ă
8. H.G. nr. cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă 90/270/CEE
1028/2006 referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de
vizualizare
9. H.G. nr. cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru 89/656/CEE
1048/2006 utilizarea de către lucrători a echipamentelor
individuale de protecţie la locul de muncă
10. H.G. nr. cerinţele minime pentru asigurarea securităţii şi 92/104/CEE
1049/2006 sănătăţii lucrătorilor din industria extractivă de
suprafaţă sau subteran
11. H.G. nr. cerinţele minime pentru asigurarea securităţii şi 92/91/CEE
1050/2006 sănătăţii lucrătorilor din industria extractiva de foraj
1051/2006 manipularea manuala a maselor care prezintă
riscuri pentru lucrători, în special de afecţiuni
dorsolombare
13. H.G. nr. cerinţele minime pentru îmbunătăţirea securităţii şi 99/92/CE
1058/2006 protecţia sănătăţii lucrătorilor care pot fi expuşi unui
potenţial risc datorat atmosferelor explozive

crt. transpus
ă
14. H.G. nr. privind cerinţele minime de securitate şi sănătate 89/654/CE
1091/2006 pentru locul de muncă
15. H.G. nr. protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de 2000/54/CE

1092/2006 expunerea la agenţi biologici în muncă
16. H.G. nr. stabilirea cerinţelor minime de securitate şi sănătate 2004/37/CE

1093/2006 pentru protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate
de expunerea la agenţi cancerigeni sau mutageni la
locul de muncă
17. H.G. nr. cerinţele minime de securitate şi sănătate în munca la 93/103/CEE
1135/2006 bordul navelor de pescuit
1136/2006 la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de
câmpuri electromagnetice
1146/2006 utilizarea în muncă de către lucrători a 95/63/CE
crt. transpusă
20. H.G. nr. stabilirea cerinţelor minime de securitate şi sănătate în 98/24/CE
1218/2006 muncă pentru asigurarea protecţiei lucrătorilor 91/322/CEE
împotriva riscurilor legate de prezenţa agenţilor 2000/39/CE
chimici 2006/15/CE
21. Ordin nr. protecţia tinerilor în muncă 94/33/CEE
753/2006
22. H.G.nr. 557/2007 privind completarea măsurilor destinate să promoveze 91/383/CEE
îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii la locul de
muncă pentru salariaţii încadraţi în baza unui
contract individual de muncă pe durată
determinată şi pentru salariaţii temporari încadraţi
la agenţi de muncă temporară
22. Legea nr. aprobarea O.U.G. nr. 96/2003 privind protecţia
25/2004 maternităţii 92/85/CEE
23. H.G. nr. 537/2004 aprobarea normelor metodologice de aplicare a
prevederilor O.U.G. nr. 96/2003 privind protecţia
maternităţii
ALTE ACTE NORMATIVE APĂRUTE ÎN DOMENIUL
SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ
Nr
crt
Denumire
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor

1. H.G. nr.1425/2006 Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr.319/2006 actualizata (HG
955/2010)
privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la
2. Ordin nr.706/2006
expunerea lucrătorilor la riscurile generate de radiaţiile optice artificiale
pentru constituirea comisiilor de abilitare a serviciilor externe de

3. Ordin nr.754/2006 prevenire şi protecţie şi de avizare a documentaţiilor cu caracter tehnic
de informare şi instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
privind modificarea anexei nr. 2 la Ordinul ministrului muncii, solidarităţii
sociale şi familiei nr. 754/2006 pentru constituirea comisiilor de abilitare a
4. Ordin nr. 25/2007 serviciilor externe de prevenire şi protecţie şi de avizare a
documentaţiilor cu caracter tehnic de informare şi instruire în domeniul
privind aprobarea Formularului pentru înregistrarea accidentului de
5. Ordin nr. 3/2007
muncă — FIAM
pentru aprobarea Regulamentului privind formarea specifică de
Ordin nr.
6. coordonator în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării
242/2007
proiectului şi/sau a realizării lucrării pentru şantiere temporare ori mobile
LEGEA nr. 319/2006
legea cadru în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
• Principii generale
• Principiul responsabilităţii angajatorului
• Principiile generale de prevenire
• Coordonarea activităţilor de prevenire şi protecţie
• Consultarea şi participarea echilibrată a lucrătorilor:
 reprezentanţi ai lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul
securităţii şi sănătăţii lucrătorilor
 comitetul de securitate şi sănătate în muncă
• Protecţia grupurilor sensibile la riscuri specifice:femei
gravide, lehuze, femei care alăptează, tineri, persoane
cu dizabilităţi
• Supravegherea sănătăţii lucrătorilor
Rezumat prevederi Legea nr.
319/2006 - legea sănătătii si
securitătii în muncă
Scopul acestei legi este instituirea de măsuri
privind promovarea îmbunătătirii securitătii si
sănătătii în muncă a angajatilor. În cadrul ei se
prezintă principiile generale referitoare la:
• prevenirea riscurilor profesionale
• protectia sănătătii si securitătii lucrătorilor
• eliminarea factorilor de risc si de accidentare
• informarea, consultarea si participarea echilibrată la
muncă
• instruirea lucrătorilor si a reprezentantilor lor
Capitolul II
• defineste domeniul de aplicare al legii ca
fiind orice sector de activitate, public sau
privat si stabileste
• termenii folositi, printre care: lucrător,
angajator, prevenire, accident de muncă,
eveniment, boală profesională,
• echipament individual de protectie, pericol
de accidentare, etc.
Capitolul III - se referă la obligatiile angajatorilor,
tratând pe rând următoarele domenii:
Sectiunea 1: Obligatiile generale ale angajatorilor

de a asigura securitatea si protectia lucrătorilor, de a
preveni riscurile profesionale si de a informa si instrui
lucrătorii. Măsurile ce trebuie implementate trebuie să
aibă în vedere principiile următoare:
• Evitarea riscurilor
• Evaluarea riscurilor ce nu pot fi evitate
• Combaterea riscurilor la sursă
• Adaptarea muncii la om
• Adaptarea la progresul tehnic
• Dezvoltarea unei politici de prevenire
• Furnizarea de instructiuni corespunzătoare muncitorilor
- Sectiunea 2: Servicii de prevenire si protectie. Pentru
acestea trebuie desemnat unul sau mai multi lucrători,
iar în eventualitatea în care în întreprindere nu se pot
organiza activităti de prevenire si protectie, angajatorul
trebuie să recurgă la servicii externe
- Sectiunea 3: Primul ajutor, stingerea incendiilor,
evacuarea lucrătorilor, pericol grav si iminent.
- Sectiunea 4: Alte obligatii ale angajatorilor
- Sectiunea 5: Informarea lucrătorilor
- Sectiunea 6: Consultarea si participarea lucrătorilor
- Sectiunea 7: Instruirea lucrătorilor la angajare, la
schimbul locului de muncă sau transfer, la
introducerea unui nou echipament de muncă, la
introducerea unei noi proceduri sau tehnologii, la
executarea unor lucrări speciale.
Capitolul IV
• Prezintă obligatiile lucrătorilor de a utiliza în mod
corespunzător echipamentele si de a coopera cu
angajatorul pentru realizarea măsurilor sau
cerinŃelor dispuse de inspectorii sanitari.
• Alte prevederi importante ale legii securitătii si
sănătătii în munca se referă la supravegherea
sănătătii, la comunicarea, cercetarea,
înregistrarea si raportarea evenimentelor, la
infractiuni si contraventii.
…
• Pentru implementarea în mod unitar a

Legii securităţii şi sănătăţii în muncă
nr.319/2006, au fost elaborate Normele
metodologice de aplicare, aprobate prin
Hotărârea de Guvern nr.1425/2006
actualizatăactualizata (HG 955/2010)
H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006, actualizata
• CAP. 1 Dispoziţii generale – definiţii

• CAP. 2 Autorizarea funcţionării din punct de vedere al securităţii şi
• sănătăţii în muncă
• CAP. 3 Servicii de prevenire şi protecţie
• CAP. 4 Organizarea şi funcţionarea comitetului de securitate şi
• sănătate în muncă
• CAP. 5 Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în
• muncă
• CAP. 6 Pericol grav şi iminent şi zone cu risc ridicat şi specific
• CAP. 7 Comunicarea şi cercetarea evenimentelor, înregistrarea şi
• evidenţa accidentelor de muncă şi a incidentelor periculoase,
• semnalarea, cercetarea, declararea şi raportarea bolilor
• profesionale
• CAP. 8 Avizarea documentaţiilor cu caracter tehnic de informare şi
• instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
aplicare a prevederilor Legii nr.319/2006, actalizata
Capitolul II
Autorizarea funcţionării din punct de vedere al securităţii şi
sănătăţii în muncă
• Înainte de începerea oricărei activităţi

angajatorii au obligaţia să obţină
autorizaţia de funcţionare din punct de
vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă
Anexele 1-4
…
• Nu se autorizează in baza Legii 319/2006
􀂾 persoanele fizice
􀂾 asociaţiile familiale
􀂾 persoanele juridice
• Acestea se autorizează , inclusiv din punct de vedere

al securităţii şi sănătăţii în muncă, în temeiul Legii nr.
359/2004 privind simplificarea formalităţilor la
înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice,
asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală
a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor
juridice, cu modificările şi completările ulterioare
…
• Asumarea de către angajator a responsabilităţii
privind legalitatea desfăşurării activităţii din
punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în
muncă se face pentru activităţile care se
desfăşoară la sediul social, la sediile secundare
sau în afara acestora
• În vederea autorizării din punct de vedere al
securităţii şi sănătăţii în muncă, angajatorul are
obligaţia să depună o cerere la registrul
comertului sau la inspectoratul teritorial de
muncă pe raza căruia îşi desfăşoară
activitatea(sediul)
…
• Certificatul constatator, emis în baza
declaraţiei pe propria răspundere, dă
dreptul angajatorilor să desfăşoare
activităţile pentru care au obţinut
certificatul
• În cazul în care în cadrul controalelor se
constată abateri de la respectarea
prevederilor legale din domeniul securităţii
şi sănătăţii în muncă, inspectorul de
muncă sistează activitatea şi propune
inspectoratului teritorial de muncă
înscrierea menţiunii în certificatul
constatator
Alte anexe la normele
metodologice:
• 5-Activitati industriale;
• 6-Continutul minim al cursurilor;
• 7-Plan de prevenire si protectie;
• 8-10-Abilitare servicii externe;
• 11-12-Fise de instruire;
• 13-18-Comunicare, cercetare, evidenta
accidente;
• 19-23-boli profesionale;
• 24-25-Avizare documentatii instruire ssm;
LEGEA nr. 319/2006
Principiul responsabilităţii angajatorului
• Angajatorul are obligaţia de a asigura

securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate
aspectele legate de muncă
• În cazul în care un angajator apelează la servicii
externe de prevenire şi protecţie, acesta nu este
exonerat de responsabilităţile sale în domeniul
• Obligaţiile lucrătorilor în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă nu aduc atingere principiului
responsabilităţii angajatorului
aplicare a prevederilor Legii nr.319/2006
actualizata (HG 955/2010)
Capitolul III
Servicii de prevenire şi protecţie
• Angajatorul trebuie să asigure

planificarea, organizarea şi mijloacele
necesare activităţii de prevenire şi
protecţie în unitatea şi/sau
întreprinderea sa
LEGEA nr. 319/2006
Consultarea şi participarea lucrătorilor
Angajatorii trebuie să consulte lucrătorii şi/sau

reprezentanţii lor şi să permită participarea acestora
la discutarea tuturor problemelor referitoare la
securitatea şi sănătatea în muncă
• întreprinderi cu mai puţin de 50 de lucrători
-lucrători şi/sau reprezentanţi ai lucrătorilor, cu
răspunderi specifice în domeniul securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor
• întreprinderi cu mai mult de 50 de lucrători
-comitet de securitate şi sănătate în muncă
…
• Reprezentant al lucrătorilor, cu
răspunderi specifice în domeniul
persoană aleasă, selectata sau
desemnată de către lucrători, în
conformitate cu prevederile legale, să îi
reprezinte în ceea ce priveşte
problemele referitoare la protecţia
securităţii şi sănătăţii lucrătorilor în
muncă
Capitolul III Secţiunea a 9-a Reprezentantii lucrătorilor, cu răspunderi specifice în
domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor
• Care este modalitatea de alegere ?

se stabilesc prin contractul colectiv de muncă,
regulamentul intern sau regulamentul de organizare şi
funcţionare
• Care este numărul minim de reprezentanţi ?
a) un reprezentant, în cazul întreprinderilor şi/sau
unităţilor care au între 10 şi 49 de lucrători inclusiv;
b) 2 reprezentanţi, în cazul întreprinderilor şi/sau
unităţilor care au sub 50 şi 100 de lucrători inclusiv;
• Ce condiţii trebuie să îndeplinească reprezentanţii
lucrătorilor ?
pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă corespunzătoare, cel puţin 40 de ore
Reprezentanţii lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul
Ce acţiuni desfăşoară reprezentanţii lucrătorilor?

􀂾 colaborează cu angajatorul pentru îmbunătăţirea
condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă
􀂾 însoţesc echipa/persoana care efectuează evaluarea
riscurilor
􀂾 ajută lucrătorii să conştientizeze necesitatea aplicării
măsurilor de securitate şi sănătate în muncă
􀂾 aduc la cunoştinţă angajatorului sau comitetului de
securitate şi sănătate în muncă propunerile lucrătorilor
referitoare la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă
􀂾 urmăresc realizarea măsurilor din planul de prevenire şi
protecţie
􀂾 informează autorităţile competente asupra nerespectării
revederilor
legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
În unităţile care au mai puţin de 50 de lucrători, atribuţiile CSSM-
ului revin reprezentanţilor lucrătorilor
H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii
nr.319/2006
Capitolul IV Organizarea Comitetului de securitate şi sănătate în muncă
• Ce este CSSM-ul?
Organ paritar, constituit la nivelul
angajatorului, în vederea participării şi consultării
periodice în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă
• Cum se constituie CSSM-ul în cazul în care
activitatea se desfăşoară în unităţi dispersate
teritorial?
se pot înfiinţa mai multe comitete de securitate şi
sănătate în muncă
numărul acestora se stabileşte prin contractul colectiv de
muncă, regulamentul intern sau regulamentul de
organizare
Organizarea Comitetului de securitate şi sănătate în muncă
SECRETAR
PREŞEDINTE lucrător desemnat
angajator (reprezentant al
(reprezentant legal serviciului intern
de prevenire
al angajatorului)
şi protecţie)
reprezentanţi ai reprezentanţi ai
lucrătorilor, angajatorului
cu răspunderi medic de
specifice în domeniul medicina muncii
securităţii şi sănătăţii
în muncă
…
• Care este modalitatea de desemnare a reprezentanţilor
lucrătorilor în CSSM ?
• se stabileşte în contractul colectiv de muncă, regulamentul intern
sau regulamentul de organizare şi funcţionare
• se desemnează de către şi dintre reprezentanţii lucrătorilor cu
răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii
lucrătorilor
Numarul minim de reprezentanţi ai lucrătorilor care fac parte
din CSSM ?
• 10 - 100 lucrători - 2 reprezentanţi
• 101 - 500 lucrători - 3 reprezentanţi
• 501 - 1.000 lucrători - 4 reprezentanţi
• 1.001 - 2.000 lucrători - 5 reprezentanţi
• peste 4.000 lucrători - 8 reprezentanţi
…
• Cum se nominalizează membrii CSSM-ului ?
Preşedintele CSSM nominalizează membrii acestuia prin decizie
scrisă
• Cum funcţionează CSSM-ul?

În baza regulamentului propriu de funcţionare
• Când se întruneşte CSSM-ul?

Cel puţin o dată pe trimestru şi ori de câte ori este necesar
• Cine poate participa la întruniri?

􀂾 lucrătorii desemnaţi
􀂾 reprezentanţii serviciului intern de prevenire şi protecţie
􀂾 reprezentanţii serviciilor externe de prevenire şi protecţie
􀂾 inspectorii de muncă
Alte acte legislative conexe:
• HG 971/2006-Privind cerintele minime pentru
semnalizarea de securitate si/sau sanatate la locul de
munca;
• HG 1048/2006-Privind cerintele de securitate si
sanatate pentru utilizarea de lucratori a
echipamentelor individuale de protectie la locul de
munca;
• HG 1091/2006-Privind cerintele minime de securitate
si sanatate pentru locul de munca;
• HG 1046/2006-Privind cerintele de securitate si
sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a
echipamentelor de munca;
• OU 971/2006-Privind protectia maternitatii la locul de
munca;
• LEGEA 186/2006-(privind aprobarea OUG 171/2005
pt. modificarea si completarea L 346/2002)-Privind
asigurarea pentru accidente de munca si boli
HG nr. 1091/2006 privind cerintele
minime de securitate si sigurantă
pentru locul de muncă
• Aceast act normativ transpune în

legislatia natională prevederile
Directivei 89/391/CEE privind
introducerea de măsuri pentru
promovarea îmbunătătirii securitătii si
sănătătii lucrătorilor la locul de muncă.
• Anexele hotărârii stabilesc prevederi
pentru locurile de muncă.
• Instalatiile electrice trebuie să fie proiectate si
construite astfel încât să nu prezinte pericol de
incendiu sau explozie, lucrătorii trebuind să fie
protejati împotriva riscului de accidentare prin
atingere directă sau indirectă aacestora.
• Căile de iesire în caz de urgentă trebuie să
rămână în permanentă libere si să conducă cât
mai repede si direct posibil în aer liber. Numărul
si amplasarea usilor si căilor de iesire depind de
utilizare, dimensiunile locului de muncă,
echipament si de numărul maxim de persoane
ce pot fi prezente. Aceste usi trebuie să fie
semnalizate în conformitate cu prevederile legii
si să se deschidă spre exterior, nefiind permise
usi glisante sau turnante.
• Ventilatia la locul de muncă în spatii închise
trebuie să asigure necesarul de aer proaspăt iar
în cazul folosirii unui sistem de ventilatie fortată,
acesta trebuie mentinut permanent în stare de
functionare iar avariile trebuie semnalizate de un
sistem de control. Dacă se utilizează instalatii
mecanice de ventilare sau aer conditionat,
aparatele trebuie dispuse astfel încât să nu
provoace discomfort lucrătorilor.
• Ferestrele si luminatoarele trebuie concepute
în raport cu echipamentul sau trebuie prevăzute
cu dispozitive ce permit curătarea lor fără riscuri
pentru lucrători. Deasemenea ele trebuie create
astfel încât să ofere lucrătorilor posibilitatea de a
le deschide, închide, regla sau fixa în conditii de
• Dimensiunea încăperilor si volumul de
aer oferă informatii despre libertatea de
miscare la postul de lucru. Aceste
dimensiuni trebuie să-i permită lucrătorului
executarea sarcinilor de muncă fără riscuri
pentru siguranta si securitatea sa. Anexa
mai oferă de asemenea si informatii
referitoare la dispozitiile pentru instalatiile
sanitare, încăperi pentru acordarea
primului ajutor, femei gravide si mame
care alăptează si pentru persoanele cu
dizabilităti.
O muncă este bine făcută numai dacă se face în
locuri de muncă sigure, sănătoase şi productive
Nu există formule magice, nici îmbunătăţiri de la o

zi la alta fără efortul comun al tuturor actorilor
implicaţi
Bibliografie
• Legea 53-2003 -codul muncii (modificat) cu Legea nr.40/2011

• Legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006
• HG 1425/2006 norme metodologice HG1425/2006 – norme
metodologice L319/2006HG1425/2006 – norme metodologice
L319/2006actualizata,cu modificarile si completarile aduse de
H.G.955/2010
• Proiect de înfrăţire instituţională România - Austria
―Implementarea legislaţiei armonizate în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă în întreprinderile mici şi mijlocii‖
Informatii internet
• www. inspectmun.ro
• www. inspectiamuncii.ro
• www.protectiamuncii.ro
Vă mulţumesc
pentru atenţia acordată!
2.
O BUNĂ SECURITATE
+ O BUNĂ SĂNĂTATE
= O BUNĂ AFACERE
RISCUL – concept individual
Este vazut diferit de la persoana la persoana:
-Riscul conducerii unei masini de curse pentru:
- un conducator auto de formula I?
- un taximetrist?
- un bunic de 88 ani?
Ce este pericolul? Ce este
riscul?
• Un pericol este orice poate cauza o vătămare.
Pericolele pot afecta persoane, proprietăţi,
procese; acestea pot determina accidente şi
îmbolnăviri, pierderi de producţie, deteriorări ale
echipamentelor etc.
• Riscul profesional se referă la probabilitatea şi
gravitatea unei vătămări sau îmbolnăviri care
apare ca rezultat al expunerii la un pericol.
Scopul evaluării riscurilor
profesionale
• este protejarea sănătăţii şi securităţii
lucrătorilor.
Evaluarea riscurilor ajută la diminuarea posibilităţii de vătămare a
lucrătorilor şi de afectare a mediului ca urmare a activităţilor legate
de muncă. Aceasta ajută, de asemenea, la menţinerea
competitivităţii şi productivităţii întreprinderii.
Conform prevederilor legislaţiei din

domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă, toţi angajatorii trebuie să
evalueze riscurile
Cum se poate efectua evaluarea riscurilor?
• ETAPA 1: Colectarea informaţiilor
• ETAPA 2: Identificarea pericolelor
• ETAPA 3: Evaluarea riscurilor generate de
pericole (estimarea probabilităţii şi gravităţii
consecinţelor şi decizia încadrării riscului ca fiind
admisibil)
• ETAPA 4: Planificarea acţiunilor de eliminare
sau reducere a riscurilor. Analiza evaluării
• ETAPA 5: Elaborarea documentaţiei de
evaluare a riscurilor
ETAPA I
Ce informaţii trebuie colectate?
• unde este amplasat locul de muncă şi/sau se desfăşoară activităţile;

• cine lucrează acolo;
• ce fel de echipamente tehnice, materiale, şi procedee sunt utilizate;
• ce sarcini de muncă sunt realizate;
• ce pericole au fost deja identificate şi care sunt sursele acestora;
• care sunt consecinţele posibile ale pericolelor existente;
• ce măsuri de protecţie sunt aplicate;
• ce accidente, boli profesionale şi alte tipuri de îmbolnăviri au fost
raportate;
• care sunt prevederile legale şi alte reglementări în legătură cu locul de
muncă.
ETAPA I
Cum pot fi culese aceste informaţii?
• date tehnice despre echipamentele, materialele sau
substanţele utilizate la locul de muncă;
• proceduri tehnice şi instrucţiuni de lucru;
• rezultatele măsurătorilor factorilor nocivi sau
periculoşi şi de solicitare la locul de muncă;
• înregistrări ale accidentelor de muncă şi ale bolilor
profesionale;
• specificaţii ale proprietăţilor substanţelor chimice;
• prevederi legale şi standarde;
• literatura ştiinţifică şi tehnică.
ETAPA I
• examinarea mediului de muncă;
• examinarea sarcinilor efectuate la locul de
muncă;
• examinarea sarcinilor efectuate în afara
locului de muncă;
• discuţii cu angajaţii;
• examinarea factorilor externi care pot avea
impact asupra locului de muncă
ETAPA 2
ETAPA 3
Decideţi dacă riscul generat de un pericol este acceptabil sau inacceptabil.

În general:
* riscul mare este inacceptabil,
* riscul mic şi riscul mediu sunt acceptabile.
Dacă nu sunt respectate prevederile legale, riscul nu este acceptabil!
ETAPA 3
• Nu uitaţi:
Evaluarea riscurilor trebuie întotdeauna să fie
realizată cu implicarea activă a lucrătorilor.
Atunci când decideţi asupra acceptabilităţii unui
risc, nu uitaţi efectele acestuia ţinând cont de
gen, vârstă şi starea de sănătate a lucrătorilor
pentru care se realizează evaluarea.
ETAPA 4
Cum se pot planifica acţiunile de eliminare sau de
reducere a riscurilor generate de un pericol?
• Dacă riscul este mare şi evaluat ca fiind inacceptabil,
acţiunile de reducere a acestuia trebuie luate
imediat.
• Dacă riscul este mediu şi evaluat ca fiind acceptabil,
se recomandă planificarea de acţiuni pentru
reducerea nivelului acestuia.
• Dacă riscul este mic şi evaluat ca fiind acceptabil
este necesar să se asigure că acesta va rămâne la
acelaşi nivel.
ETAPA 4
Măsurile de prevenire şi de protecţie trebuie
implementate în următoarea ordine de prioritate:
• eliminarea pericolului/riscului,
• reducerea la minim a pericolului/riscului, prin
măsuri organizatorice,
• reducerea la minim a pericolului/riscului, prin
măsuri de protecţie colectivă,
• reducerea riscului, prin utilizarea echipamentului
individual de protecţie corespunzător.
ETAPA 5
Dati dovada de imaginatie!
Nu va lasati furati de aparente!
Planul de prevenire şi protecţie
Conform prevederilor art. 13 lit. b) din lege

angajatorul trebuie să întocmească un plan de
prevenire şi protecţie care va fi revizuit ori de câte
ori intervin modificări ale condiţiilor de muncă,
respectiv apariţia unor riscuri noi.
În urma evaluării riscurilor pentru fiecare loc de
muncă/post de lucru se stabilesc măsuri de
prevenire şi protecţie, de natură tehnică,
organizatorică, igienico-sanitară şi de altă natură,
necesare pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii
lucrătorilor.
Planul de prevenire şi protecţie
• În urma analizei măsurilor prevăzute la alin. (2)

se stabilesc resursele umane şi materiale
necesare realizării lor.
• Planul de prevenire şi protecţie va cuprinde cel
puţin informaţiile prevăzute în anexa nr. 7.
• Planul de prevenire şi protecţie se supune
analizei lucrătorilor şi/sau reprezentanţilor lor
sau comitetului de securitate şi sănătate în
muncă, după caz, şi trebuie să fie semnat de
angajator.
MASURI TEHNICE DE PROTECTIE A
MUNCII
• Sisteme , aparate si dispozitive de
combatere a riscurilor mecanice,
electrice, chimice, termice, biologice;
• Sisteme si instalatii de ventilatie;
• Sisteme si dispozitive de combatere a
zgomotului si vibratiilor;
• Aparate de prevenire a exploziilor,
incendiilor si autoaprinderii, etc.;
MUNCII
• Sisteme, aparate si dispozitive de
imbunatatire a microclimatului;
• Sisteme de imbunatatirea iluminatului;
• Aparatura de control si semnalizare noxe;
• Materiale si sisteme de semnalizare
avertizare;
• Masuri pentru imbunatatirea conditiilor de
munca
MUNCII
• Proiectarea sau reproiectarea locurilor de
munca si a tehnologiilor sub aspectul
securitatii si sanatatii in munca.
MASURI ORGANIZATORICE DE
PROTECTIE A MUNCII
Ansamblul masurilor de protectie referitoare
la executant si sarcina de munca
• Instruire, formare si perfectionare a
personalului;
• Evaluarea riscurilor la locurile de munca;
• Certificare echipamente tehnice;
• Optimizare proceduri si metode de lucru;
• Elaborare instructiuni;
• Echipament individual de protectie si de
lucru.
MASURI ORGANIZATORICE DE
PROTECTIE A MUNCII
• Proiectarea sau reproiectarea ergonomica

a locurilor de munca;
• Publicatii in domeniul securitatii si sanatatii
in munca
MASURI IGIENICO – SANITARE
• Alimentatie speciala;
• Materiale igienico – sanitare;
• Unguiente, alifii;
• Statii de salvare fixe si mobile;
• Instalatii de apa carbogazoasa;
• Canalizare colectare;
• Puncte sociale si de prim ajutor;
• Camere speciale de deconectare, etc.
• Amenajarea de bai , dusuri si vestiare

pentru pentru imbracamintea proprie a
angajatilor cat si pentru echipamentul de
protectie;
• Lucrari de protejare anticorosiva a
instalatiilor de canalizare, rezervoare.
• Amenajare spatii fixe sau mobile pentru

protejarea angajatiilor impotriva conditiilor
meteorologice nefavorabile;
• Gratare din lemn in incaperi de lucru;
• Instalatii de apa carbogazoasa;
• Izolarea spatiilor de lucru ;
• Posturi de prim ajutor;
• Cheltuieli pentru asigurarea igienei corporale a
salariatilor;
Manipulare manuală
Câteva reguli de bază………
Cântăriţi bine
înainte de a ridica
Prezentare generală
• Definiţii
• Anatomie
• Definiţia manipulării manuale
• Bune practici de manipulare manuală
• Exerciţii
Definiţii
Orice activitate care presupune utilizarea forţei
exercitate de o persoană pentru a ridica, coborî,
împinge, trage, transporta sau pentru a deplasa
o persoană, un animal sau un obiect.
Deplasare
Purtare Împingere
Tragere
Ridicare
Exemple de manipulare manuală
Coloana vertebrală
Coloana vertebrală
Tipuri de contracţii ale muşchilor
• Dinamică
contracţia muşchilor şi mişcare
• Statică
contractarea muşchilor fără
mişcare
Cum apar accidentările?
• Leziunile cauzate de manipularea manuală

apar atunci când există o neconcordanţă
între cerinţele fizice ale muncii şi
capacitatea fizică a lucrătorului.
• Expunerea prelungită la riscuri poate cauza

leziuni.
• Problemele cauzate de manipularea

manuală sunt cunoscute ca fiind tulburări
musculo-scheletice.
Afecţiunile spatelui sunt cauzate
de:
• Ridicare improprie
• Poziţii greşite ale corpului
• Suprasolicitarea anumitor
muşchi şi articulaţii
• Stres şi oboseală
• Stare generală de sănătate
proastă, lipsa condiţiei fizice
• Traumatisme
Probleme obişnuite ale spatelui
• Întinderi musculare
• Sindromul suprasolicitării
• Luxaţii ale ligamentelor
• Supra efort - ridicarea unei greutăţi
prea mari
• Ridicare incorectă - îndoirea
spatelui
• Poziţii proaste - afundarea în scaune
moi
Probleme obişnuite ale spatelui
Simptome
• Dureri ale spatelui sau de gât

• Dureri la nivelul încheieturilor umerilor sau
al braţelor
• Dureri înţepătoare la nivelul braţelor sau al
picioarelor
• Articulaţii dureroase
• Durere, furnicături sau amorţeală în
picioare sau la mâini
Simptome
• Slăbiciune sau neîndemânare

• Înfăţişare greoaie
• Senzaţii de arsură
• Rigiditate
• Inflamaţii
Dacă aveţi oricare dintre aceste probleme,

opriţi-vă din activitate şi efectuaţi următoarele
exerciţii:
Principiile manipulării manuale
• Poziţionaţi-vă picioarele astfel încât

să aveţi o bază stabilă
• Ţineţi sarcina aproape de corp
• Nu răsuciţi corpul în timpul
manipulării masei
Picioarele apropiate
Zona mică a bazei
Poziţie instabilă
Picioarele despărţite
Bază mai mare
Poziţie mai stabilă
Sarcină depărtată de corp

Greutate în faţa bazei
Poziţie mai puţin stabilă
Se necesită un efort mai mare
Sarcină apropiată de corp

Greutate deasupra bazei
Poziţie mai stabilă
Se necesită mai puţin efort
pentru ridicarea sarcinii
Sarcină poziţionată lateral

faţă de operator
Corp răsucit
Poziţie dificilă
Sarcină în faţa
operatorului
Corp drept
Poziţie mai sigură
Ridicare şi transport
• Verificaţi traseul sau

punctul de destinaţie al
sarcinii pentru a vă asigura
că este liber
• Eliberaţi traseul înainte de

a ridica sarcina
• Una dintre cele mai

frecvente cauze ale
leziunilor spatelui este
căderea în timpul
transportării unei sarcini
Testarea greutăţii sarcinii
Înainte de ridicarea sau

mutarea unui obiect,
testaţi greutatea sarcinii,
pentru a vă asigura că
poate fi mutată în condiţii
de siguranţă
Testarea greutăţii sarcinii
Testaţi greutatea prin

ridicarea unui colţ al
obiectului. Dacă este
prea greu sau dacă
are o formă greu de
mânuit,
OPRIŢI-VĂ!
Cereţi ajutor
Dacă un obiect
este prea greu sau
prea dificil de
mânuit, cereţi
asistenţă de la un
coleg
Sarcini greu de mânuit
Este mai bine să

lăsaţi să cadă o
sarcină prea grea
sau prea dificil de
mânuit, decât să
riscaţi o accidentare
prin mişcare bruscă
sau mutare
incorectă
Împingeţi - nu trageţi
Împingeţi în loc să
trageţi obiectele
grele, de fiecare
dată când este
posibil
(Acest lucru solicită

mai puţin spatele)
Ridicare
• Îndoiţi genunchii
sau şoldurile, nu
mijlocul.
• Poziţionaţi-vă
degetele de la
picioare în exterior.
Ridicare
Ţineţi capul şi umerii

sus în timp ce
începeţi să ridicaţi
(Aceasta ajută la
menţinerea arcului
zonei dorsolombare)
Ridicare
• Încordaţi muşchii
abdomenului
când începeţi să
ridicaţi
• Ţineţi greutatea
centrată deasupra
picioarelor.
Ridicare
Ridicaţi cu ajutorul
picioarelor şi ridicaţi-vă
uşor, cu o mişcare lină şi
dreaptă.
Ridicare
Folosiţi forţa picioarelor

pentru a îndrepta
genunchii şi şoldurile când
finalizaţi ridicarea
(Aceasta scade presiunea

asupra zonei
dorsolombare)
Coborârea sarcinii
Plasaţi sarcina pe
marginea suprafeţei şi
lăsaţi-o să alunece
Coborârea sarcinii
• Puneţi sarcina jos cu

la fel de multă grijă
ca la ridicare –
aşezaţi-vă pe vine
folosind numai
muşchii picioarelor
• Coborâţi sarcina
uşor, îndoind
genunchii
Coborârea sarcinii
Asiguraţi-vă că nu vă
prindeţi degetele sub
greutate
Utilizaţi un dispozitiv ajutător de
fiecare dată când este posibil
• Folosiţi ambele mâini

pentru a controla
căruciorul de mână.
• Utilizaţi curele, dacă
este necesar, pentru a
asigura sarcina.
Modificaţi aranjamentul locului
de muncă
Modificaţi aranjamentul locului
de muncă
Echipamentul de manipulare mecanică
Echipamentul de manipulare mecanică
Modificarea sarcinii - Reîmpachetaţi
marfa pentru a reduce greutatea!
Reproiectaţi modelele de lucru
• Schimbaţi durata şi frecvenţa unei

activităţi de manipulare manuală;
• Alternaţi activităţile utilizând acţiuni şi
poziţii diferite;
• Ritmul de lucru;
• Oferiţi pauze;
• Luaţi în considerare solicitările maxime
şi adaptaţi timpul de lucru în consecinţă.
Cântăriţi bine înainte de a ridica!
• Manipularea manuală a maselor

reprezintă cauza multor probleme
musculo-scheletice, în special ale
spatelui
• Utilizarea mijloacelor mecanizate
reprezintă o soluţie
• Angajaţii ce desfăşoară operaţiuni de
manipulare manuală trebuie să fie
într-o bună condiţie fizică
Expunerea profesională la zgomot
Mai puţin zgomot -

mai multă armonie
• Urechea
• Zgomot - definiţie
• Expunere
• Efecte
• Prevenire
Urechea
Vibraţia moleculelor de aer se mişcă în aer

sub formă de unde sonore, care sunt
primite şi transpuse în mesaje, pe care
creierul le recunoaşte ca sunete printr-un
organ complex: urechea.
Urechea are două funcţii importante, dar

diferite: auzul şi simţul echilibrului
corpului.
Părţile urechii
Urechea are trei

secţiuni separate:
• urechea externă,
• urechea mijlocie,
• urechea internă.
Organul lui Corti – stare bună
Organul lui Corti – stare bună
Organul lui Corti
după expunerea cronică la zgomot
Organul lui Corti
după expunerea cronică la zgomot
Ce este zgomotul?
• Sunet puternic sau deranjant

• Măsurat în decibeli (dB)
• În anumite cazuri nu există legătură
între intensitatea obiectivă (sau
“tăria sunetului”) şi percepţia
subiectivă a zgomotului (picuratul
unui robinet (30 dB) vs. un concert
simfonic (90 dB))
Limita de expunere
De la 85 dB în sus, zgomotul
poate cauza afectarea
permanentă a auzului!
Indicator de bază: dacă există
probleme de înţelegere a
vorbirii la o distanţă de 1 m
Traume acute
Zgomotul brusc, foarte puternic poate cauza
moartea celulelor ciliate din urechea internă.
Aceasta este o cauză obişnuită a pierderii
parţiale a auzului. Este motivul pentru care
oricine care foloseşte arme de foc sau utilaje
grele trebuie să poarte echipament de
protecţie a urechilor.
Expunerea cronică la zgomot
Zgomotul este peste tot
• Zgomotul este prezent în toate tipurile de

întreprinderi (producţie industrială,
şantiere de construcţii)
• Ridică probleme şi în locurile unde sunt
mulţi oameni (restaurante) sau unde
înţelegerea limbajului verbal este esenţială
(educaţie)
• Chiar şi la niveluri scăzute ale zgomotului
pot să apară probleme, atunci când munca
implică nivel ridicat de concentrare
Exemple de zgomot la locul de muncă
Violoncel: 86 dB(A)
Flaut: 95 dB(A)
Instrumente de percuţie:
95 dB(A)
O problemă generală
Peste 60 de milioane de muncitori din

Europa suferă de dificultăţi ale
auzului legate de profesie.
Pierderea auzului din cauza
zgomotului reprezintă o treime din
totalul bolilor legate de profesie,
situându-se înaintea problemelor de
piele şi de respiraţie.
Boli profesionale
cauzate de zgomot în România
Noi boli profesionale Anul 2004 Anul 2005

cauzate de zgomot
Dificultăţi de auz 185 170
Pierderea auzului 73 42
Total 258 212

O problemă pe termen lung
Pierderea auzului din cauza zgomotului

este provocată de expunerea
prelungită la zgomot puternic.
Primele simptome: incapacitatea de a

auzi sunetele înalte
Mai târziu: Dificultăţi de percepţie a

sunetelor joase
Acestea sunt afecţiuni permanente!!

O problemă pe termen lung
În conformitate cu durata normală a

unei zile de lucru, este calculată
valoarea medie de opt ore la locul de
muncă.
Dacă nivelul mediu de zgomot al unei

zile de muncă de opt ore depăşeşte 85
dB, trebuie luate măsuri de
supraveghere a sănătăţii (examinări
medicale ale auzului).
Examinarea medicală: Audiograma
O problemă pentru individ
Pierderea auzului şi dificultăţile de auz sunt

cele mai cunoscute efecte adverse, dar nu
sunt singurele:
• acufene (sunete deranjante permanente)

• risc crescut de accidente (împiedică
perceperea semnalelor de avertizare sau
atragerea atenţiei)
• perturbă comunicarea verbală
• tulburări psihologice (lipsa concentrării)
• efecte fiziologice (creşterea presiunii
arteriale)
Managementul zgomotului
• Controlul zgomotului la sursă
• Măsuri colective de control
• Protecţia auzului
Controlul zgomotului la sursă
• Utilizarea de utilaje cu emisii

scăzute de zgomot
• Evitarea ciocnirii metal pe metal
• Amortizarea pentru reducerea

zgomotului
• Izolarea componentelor care

vibrează
Măsuri colective de control
• Proceduri de izolare fonică şi

restricţionarea accesului în zonele
zgomotoase
• Utilizarea incintelor izolate fonic şi a
barierelor acustice
• Utilizarea de materiale absorbante pentru a
reduce zgomotul
• Organizarea lucrului astfel încât să se
limiteze timpul petrecut în zonele
zgomotoase
Protecţia auzului
Adecvată pentru locul de muncă, tipul şi

nivelul zgomotului
Lucrătorii trebuie să aibă alternativă
Instruire şi aplicare continuă
Mai puţin zgomot- mai multă
armonie!
• Pierderea auzului duce la

izolare socială
• Reduceţi zgomotul la sursă
• Utilizaţi Echipamentul
Individual de Protecţie
Vibraţiile
Vibraţiile zdruncină
sănătatea
• Definiţie
• Prezentare
• Măsurători
• Efecte
• Prevenire
Vibraţii - definiţie
Vibraţiile sunt efecte asupra corpului

uman cauzate de contactul direct cu
echipamentul de muncă, contact care
produce oscilaţii sau ciocniri (ferăstrăul
cu lanţ, ciocanul pneumatic etc.)
Tipuri de vibraţii
• Vibraţii transmise întregului corp

(excavatoare, camioane, buldozere,
maşini de nivelat etc.)
• Vibraţii transmise sistemului mână-braţ
(aparate de rectificat, tăietoare de
lemne, ferăstraie cu lanţ, ferăstraie
manuale, topoare, maşini de găurit,
etc.)
Vibraţiile la locul de muncă
Vibraţiile sunt prezente în

majoritatea mediilor de lucru
unde se folosesc
echipamente mecanice
Ocupaţii (FIOH 1990-2002)
• Lucrul cu ferăstrăul cu lanţ • Sudori
• Lucrătorul în construcţii • Construcţia de conducte
• Miner şi sondor • Drumuri şi căi ferate
• Industria auto şi reparaţii, • Cariere de piatră

producătorii de unelte
Evaluare
• Nivelul de vibraţie, accelerarea,

frecvenţa, impulsurile
• Durata, continuitatea
• Radiaţia vibraţiei (greutatea uneltei,
puterea dispozitivului de prindere,
poziţia mâinii, zona de expunere)
• Temperatura
• Îmbrăcămintea
Evaluare
• În lipsa unei măsurători adecvate,

este dificil de estimat nivelul de
vibraţii produs de o unealtă
• Obligaţiile producătorilor de unelte şi

ale angajatorilor cu privire la
– măsurarea nivelului de vibraţii
– protecţia lucrătorilor şi
– informare
Directiva UE
• Directiva 2002/44/CE…
... privind cerinţele minime de securitate şi sănătate
referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile
generate de vibraţii…
– valoarea limită de expunere zilnică (8 h) 5 m/s2

– valoarea limită de acţiune la exp. zilnică (8 h) 2,5 m/s2
Efecte
Expunere pe termen scurt:

• epuizare mai rapidă
• lipsa concentrării
• înrăutăţirea vederii
Expunere pe termen lung:

• afecţiuni musculo-scheletice - mai ales probleme ale
coloanei vertebrale
• afecţiuni ale circulaţiei sângelui, mai ales la degete.
Fumatul şi temperaturile scăzute sunt efecte negative

ce se adaugă vibraţiilor.
Fenomenul Raynaud
Paloare şi răceală la extremităţi,

de obicei accelerate din cauza
frigului, urmate de disfuncţii ale
circulaţiei sângelui.
Wigley F.
Raynaud‟s
Phenomenon. N
Engl J Med 2002
vol. 347 No. 13.
Pp 1001-1008
Studiu asupra lucrătorilor din silvicultură
• Expunerile la locul de muncă ale lucrătorilor

din silvicultură :
– Vibraţii transmise întregului corp
maşini de prelucrare, excavatoare, camioane,
tăietoare mecanice de lemne, buldozere, maşini
de nivelat
– Vibraţii transmise sistemului mână-braţ
ferăstraie cu lanţ, joagăre, ferăstraie cu coardă,
topoare
– Nivelul de zgomot
ferăstraie electrice, utilaje grele,
dispozitive de comunicare
Răspândirea simptomelor bolii degetelor albe
Lucrătorii în silvicultură din Finlanda:
– 40% în 1972
– 7% în 1980
Prevenire
• Scăderea la minimum a expunerii

– îmbunătăţirea tehnică a
uneltelor
– timp de expunere minimum
– mănuşi etc.
• Cunoaşterea nivelului de vibraţii
emise de noile unelte utilizate
• Temperatura
• Oprirea fumatului
• Examinări medicale periodice
Prevenire
– Mănuşi şi ferăstraie anti-

vibraţii şi controale
administrative eficiente
(limitaţi durata expunerii,
lucrătorii să stea la căldură)
– Scaune ce reduc vibraţiile pe

utilajele grele, întreţinere
Supravegherea sănătăţii
• Examinări periodice în cadrul

unităţilor medicale de
medicina muncii
• Simptome
• Examinări clinice
Mesajele principale
• Vibraţiile “zdruncină” sănătatea

• Riscurile trebuie să fie evaluate
• Nu trebuie permisă expunerea la
vibraţii peste valorile limită
FACTORI DE RISC:
ZGOMOTUL şi VIBRATIILE
Zgomotul din mediul inconjurător
Pierderea auzului este un fenomen care capătă o

amploare din ce in ce mai mare în întreaga
lume, din cauza creşterii nivelului de poluare
fonică la care este expusă societatea actuală.
În prezent, mai mult de 500 de milioane de
persoane suferă de un anumit grad de
hipoacuzie, iar pentru anul 2015 se estimează
că cifra va ajunge in jurul valorii de 700 de
milioane.
Zgomotul din mediul de muncă
În Europa se estimează că o treime din lucrători

(peste 60 milioane de oameni) sunt expuşi la
condiţii de muncă zgomotoase mai mult de un
sfert din timpul lor de lucru.
Circa 40 milioane de lucrători sunt expuşi la
zgomot cel puţin jumătate din timpul de lucru.
Din datele raportate de Institutul de Sănătate
Publică din Bucureşti, se constată că în
România există un număr de 295.299
muncitori expuşi la zgomot.
Caracteristicile sunetului
Sunetul este rezultatul vibraţiei unui corp solid,

lichid sau gazos. Aceste vibraţii induc local o
variaţie a presiunii atmosferice a aerului, care se
propagă şi pe care mecanismul urechii îl
converteşte în informaţii care sunt analizate de
către creier şi percepute drept sunete.
Zgomotul este perceput ca un sunet nedorit, o
senzaţie auditivă dezagreabilă
Cele trei caracteristici fundamentale ale unui
zgomot sunt: intensitatea, durata, frecvenţa
Zgomotul - factor de risc la locul de muncă
• Zgomotul la locul de muncă este unul dintre riscurile cele mai

des întâlnite. Pierderea auzului cauzată de zgomot constituie,
una dintre cele mai comune boli profesionale în Europa,
reprezentând circa o treime din totalul bolilor profesionale.
• Pierderea auzului este, în acelaşi timp, una din cele mai
costisitoare boli: un studiu efectuat în Germania arată că
zgomotul se situează pe locul al doilea, având cea mai
importantă pondere (după silicoză) în cheltuielile efectuate
anual pentru acoperirea costului pensiilor de invaliditate şi a
costurilor de reabilitare, însumând 160 milioane Euro.
• Locurile de muncă cu zgomot intens sunt foarte numeroase,
cele mai răspândite fiind: în industria metalurgică şi
constructoare de maşini, în industria textilă, în industria
minieră, în industrializarea lemnului, în transporturi, în
construcţii, în agricultură dar şi în alte sectoare de servicii,
cum ar fi educaţie, sănătate, baruri şi restaurante.
Zgomotul - factor de risc la locul de muncă
• Statisticile actuale estimează că pe glob se înregistrează

aproximativ 160 de milioane de cazuri de boli
profesionale în fiecare an; 30-40% din acestea evoluând
implacabil în sensul cronicizării, iar 10% determinând
incapacitate permanentă de muncă.
• Unii factori fizici precum zgomotul, vibraţiile şi radiaţiile
ionizante influenţează sănătatea forţei de muncă în
proporţie de 40% în ţările industrializate şi peste 80% în
ţările în curs de dezvoltare, acţionând în sensul tulburării
auzului, deprecierii mişcărilor şi gesturilor suportate de
sistemul osteo-articular şi muscular şi, nu în ultimul rând,
în sensul dezvoltării unor formaţiuni maligne care pot
degenera în cancer.
Efecte asupra sănătăţii
Expunerea la zgomot poate cauza o

multitudine de riscuri pentru securitate şi
sănătate:
• Pierderea auzului: zgomotul excesiv
dăunează celulelor urechii interioare,
ducând la pierderea auzului. Primul
simptom este incapacitatea de a auzi
sunete înalte. După care apar dificultăţile
în auzirea sunetelor joase.
• Tinnitus (Ţiuit): senzaţie de ţiuit, sâsâit,
vâjâit, la nivelul urechilor
Acesta afectează nu numai auzul, ci şi alte

organe ale corpului sau ale sistemului uman.
Este deja cunoscut că zgomotul:
• creşte presiunea sangvină
• are efecte cardiovasculare negative, prin schimbarea
frecvenţei bătăilor inimii;
• creşte frecvenţa respiraţiei;
• încetineşte digestia;
• poate cauza dureri de stomac sau ulcer;
• are efect negativ asupra dezvoltării fătului,
contribuind inclusiv la naşterea prematură a
acestuia;
• intensifică efectele altor factori precum drogurile,
alcoolul, monoxidul de carbon.
Zgomotul – influenţe asupra
activităţii
• Risc crescut de accidente: zgomotul poate
cauza accidente, datorită faptului că muncitorii
aud greu şi nu înţeleg corect comunicarea şi
semnalizarea, prin mascarea sunetului de
pericol apropiat sau a semnalelor de avertizare,
sau prin distragerea atenţiei, cum ar fi în cazul
şoferilor.
• Perturbări psihologice: Zgomotul înconjurător
poate fi foarte deranjant, dacă angajatul
desfăşoară o activitate care presupune
concentrare. Greşelile şi erorile cresc dacă
această activitate trebuie desfăşurată sub
influenţa zgomotului.
Legislatia
natională
• Angajatorul trebuie să pună la dispoziţia
angajaţilor echipamente individuale de
protecţie împotriva zgomotului la valori
ale zgomotului peste 80 dB(A)
• La valori peste 85 dB(A) purtarea
echipamentului individual de protecţie de
către angajaţi este obligatorie şi zona în
care se înregistrează aceste valori se
semnalizează corespunzător
• Limita maximă de expunere: 87 dB(A)
Managementul
zgomotului
Angajatorii au obligaţia legală de a asigura
sănătatea şi securitatea angajaţilor prin
implementarea unui management al zgomotului
care trebuie să cuprindă:
• identificarea surselor generatoare de zgomot
• efectuarea de măsurători ale nivelului de zgomot
• identificarea substanţelor ototoxice prezente la locul de
muncă
• monitorizarea stării de sănătate a lucrătorilor
• aplicarea măsurilor tehnice de reducere a nivelului de
zgomot
• semnalizarea corespunzătoare a locurilor de muncă
• instruirea salariaţilor asupra riscurilor la care se expun
Managementul
zgomotului
Suplimentar pot fi luate o serie de măsuri
organizatorice :
• stabilirea unor programe adecvate de întreţinere a echipamentelor
de lucru, a locului de muncă şi a sistemelor de la locul de muncă
• organizarea muncii astfel încât să se reducă zgomotul;
• limitarea duratei şi intensităţii de expunere.
• controlul medical periodic al persoanelor expuse
Dacă riscurile generate de expunerea la zgomot

nu pot fi prevenite prin alte mijloace, lucrătorilor
trebuie să li se pună la dispoziţie şi aceştia
trebuie să utilizeze mijloacele individuale de
protecţie auditive.
Ce sunt
vibraţiile?
Vibraţiile sunt efectele asupra corpului uman
cauzate de contactul direct cu oscilaţii
mecanice sau de ciocniri, de ex. lucrul cu
fierăstrăul.
Sunt mai multe tipuri de vibraţii:
• Vibraţii transmise întregului corp
• Vibraţii transmise sistemului mână-braţ
Unde sunt prezente
vibraţiile?
Există o multitudine de sectoare
profesionale unde angajaţii sunt expuşi
zilnic la vibraţii pe o perioadă lungă de timp:
• Silvicultură
• Construcţii
• Minerit/ perforări
• Industria auto şi reparaţii
• Producerea de unelte
• Sudură
• Construirea de reţele de ţevi şi drumuri
• Cariere de piatră
Efectele vibraţiilor asupra
sănătăţii?
În ce priveşte expunerea pe termen scurt la vibraţii,
efectele negative sunt :
– O epuizare mai rapidă
– Lipsa concentrării
– Înrăutăţirea vederii
Dacă angajaţii sunt expuşi la vibraţii pe un timp mai

îndelungat, pot apărea:
- dezabilităţi musculo-scheletice- mai ales la coloană.
- disfuncţii importante cauzate de proasta circulaţie a
sângelui, mai ales la degete.
Fumatul şi temperaturile scăzute în zonele de muncă sunt
efecte negative ce se adaugă vibraţiilor.
Cum sunt evaluate
vibraţii?
Directiva UE, preluată şi în legislaţia noastră,
prevede mai multe valori limită de expunere. În
lipsa unei măsurători specifice şi potrivite, este
dificil de estimat nivelul de vibraţii emis de un
utilaj. Există diferiţi parametrii ce determină
valoare de expunere a unui angajat:
Nivelul vibraţiei
Accelerarea
Frecvenţa
Impulsurile
Durata
Continuitatea
Vibraţii transmise sistemului mână -
braţ
• Vibraţiile transmise sistemului mână–braţ sunt vibraţiile
mecanice transmise de utilaje operate manual care
generează riscuri pentru securitatea şi sănătatea
lucrătorilor.
• Vibraţiile apar de obicei la folosirea de utilaje cum ar fi
dălţi pneumatice, maşini de găurit, fierăstraie cu lanţ şi
polizoare. Pot apărea şi la cilindrii compactori sau
excavatoare operate manual. Vibraţiile mână-braţ sunt
identificate cu ajutorul unui accelerometru şi sunt
măsurate în m/s2.
• Nivele de vibraţii prevăzute de lege pentru vibraţiile
transmise sistemului mână–braţ (HG nr. 1876/2006 care
transpune Directiva 2002/44/CE:
– 5m/ s2 (8h/zi)– valoarea limită de expunere zilnică profesională
– 2,5m/ s2(8h/zi)– valoare expunerii zilnice de la care se
declanşează acţiunea
Vibraţii transmise întregului
corp
• Vibraţiile transmise întregului corp sunt acele
zguduiri ale corpului, de exemplu în cazul
şoferilor - cele cauzate de mişcările scaunului
în timpul conducerii unui vehicul.
• Nivele de vibraţii prevăzute de lege pentru
vibraţiile transmise întregului corp:
– 1,15m/ s2 (8h/zi)– valoarea limită de
expunere zilnică profesională
– 0,5m/ s2 (8h/zi)– valoare expunerii zilnice
de la care se declanşează acţiunea
Managementul
vibraţiilor
Măsuri tehnice
• Instalarea de elemente de amortizare pentru a
proteja angajaţii împotriva vibraţiilor în timpul
lucrului cu utilaje, de ex. cabinete de lucru,
scaune ce reduc vibraţiile pe utilajele grele, etc.
• Repararea/evitarea elementelor neechilibrate,
de ex. volane, ghidoane
• Folosirea exclusivă a mănuşilor aprobate anti-
vibraţii (numai pentru utilaje de înaltă frecvenţă,
cum ar fi aparatele de rectificat)
• Asigurarea unui microclimat corespunzător
Managementul
vibraţiilor
Măsuri organizatorice
• Alegerea altor metode de lucru ce implică o mai mică
expunere la vibraţii mecanice
• Crearea de programe de mentenanţă pentru
echipamentul de lucru, locul de muncă şi pentru
sistemele de muncă.
• Informare asupra nivelului de vibraţii al noilor utilaje
folosite
• Furnizarea de informaţii adecvate şi mai ales uşor de
înţeles, respectiv instruirea angajaţilor cu privire la
folosirea corectă a echipamentului
• Reducerea la minim a expunerii la vibraţii prin
îmbunătăţirea programului de lucru şi includerea de
pauze de odihnă
• Controlul medical periodic al angajaţilor
MANEVRAREA, DEPOZITAREA ŞI FOLOSIREA
SUBSTANŢELOR PERICULOASE
Nu lăsaţi agenţii chimici

să vă corodeze sănătatea!
198
• Introducere (3-6)
• Efectele substanţelor chimice (7-15)
• Managementul riscului –
identificarea pericolelor, evaluarea
şi controlul riscurilor (16-24)
• Reguli de securitate (25-45)
Cum sunt etichetate substanţele chimice
Folosirea în siguranţă a substanţelor chimice
Fişele Tehnice de Securitate
EIP
Materiale periculoase
Substanţe care au proprietăţi fizice sau chimice

periculoase, ce pot cauza vătămari imediate
oamenilor în timpul depozitării, manevrării sau
transportului.
Efecte:
•incendiu
•explozie
•coroziune
•otrăvire
Pericole fizico - chimice
Substanţele chimice sunt clasificate ca

reprezentând pericole chimice dacă sunt:
• Explozive
• Gaze comprimate
• Lichide combustibile
• Inflamabile
• Instabile
• Reactive la apă
• Oxidante
Pericole toxicologie
Substanţele chimice sunt clasificate ca

reprezentând pericole asupra sănătăţii, dacă:
• Pot cauza cancer

• Sunt otrăvitoare (toxice)
• Pot cauza vătămări pielii, organelor
interne sau sistemului nervos
• Sunt corozive - de ex. acizii
• Cauzează reacţii alergice după expuneri
repetate
Căi de expunere
• Absorbţia prin piele

– lichide, solide
• Contactul cu ochii
– lichide, praf, vapori, aburi, fum
• Ingestie
– lichide, solide
• Inhalare
– praf, vapori, aburi, fum
Ce sunt substanţele periculoase?
Sunt substanţele chimice care au potenţialul

de a dăuna sănătăţii omului din cauza :
• Toxicaţiilor acute, sau

• Potenţialului de efecte cronice
adverse asupra sănătăţii.
Arsuri chimice
ACIZI
Arsuri chimice
ALCALI NI
Probleme cronice ale pielii
Piele uscată şi tare = Semn de stres al pielii şi

de protecţie ineficientă
= punct ideal de
penetrare a substanţelor
alergene
Pot apărea eczeme ale pielii cu inflamaţii:
• Pete roşii
• Umflare
• Decojirea pielii
Forme severe:
Anumite substanţe chimice

afectează organe specifice,
cum ar fi rinichii, ficatul,
sistemul reproductiv sau cel
nervos.
Prevederi legislative privind agentii
chimici periculoşi
Scop
Protejarea lucrătorilor împotriva riscurilor

privind sănătatea şi securitatea lor, asociate cu
utilizarea de substanţe periculoase.
Evaluarea şi controlul riscurilor privind

sănătatea şi securitatea, pe care le presupune
manevrarea agenţilor chimici consideraţi
periculoşi.
Prima regulă a securităţii
substanţelor chimice este…
“Cunoasteţi substanţele cu care

lucraţi şi cum să vă protejaţi pe
dumneavoastră şi pe ceilalţi“
Identificarea riscurilor
Evaluarea riscurilor trebuie să ia în

considerare:
• Fiecare substanţă periculoasă utilizată

• Informaţiile din Fişa Tehnică de Securitate
• Informaţiile de pe etichetă
• Natura muncii
• Orice altă informaţie cu privire la incidente,
îmbolnăviri sau boli asociate cu utilizarea
fiecărei substanţe
Principii generale de prevenire
Eliminare
Înlocuirea substanţei cu:
• O substanţă mai puţin periculoasă
• O formă mai puţin periculoasă a
substanţei
Izolarea lucrătorului de substanţă
Utilizarea de măsuri tehnice de control
Măsuri de control administrativ
Echipament individual de protecţie
Controlul riscurilor
Eliminare
• Utilizaţi un agent de curăţare cu ultrasunete, în
loc de solvenţi
• Utilizaţi un sistem fizic de întărire, în loc de un
adeziv pe bază de solvent
Înlocuire
• Achiziţionaţi o formă mai puţin periculoasă a
substanţei - ex. tablete sau paste în loc de
pudră
• Utilizaţi vopsele pe bază de apă, în loc de
vopsele pe bază de solvenţi
• Utilizaţi detergenţi, în loc de
solvenţi pentru curăţire
Izolare
Separaţi persoana de substanţă, de ex.
• Sisteme închise - cutii cu mănuşi
• Interzicerea accesului lucrătorilor ce
nu sunt protejaţi adecvat
Măsuri tehnice
• Utilizarea de roboţi
• Cabină de ventilaţie sau ventilaţie
locală de evacuare
Măsuri organizatorice
Sisteme de lucru şi practici de muncă sigure
• O bună administrare şi o curăţare periodică
a zonelor de lucru
• Amenajarea de spaţii pentru spălat
• Reducerea numărului de persoane expuse
sau a duratei de expunere
Echipament individual de protecţie
Halate, şorţuri, încălţăminte,
mănuşi, ochelari, scuturi pentru faţă,
măşti respiratorii
Substanţele chimice pot fi
utilizate în condiţii de
siguranţă, dacă…
• cunoaşteţi pericolele şi cum să vă protejaţi
• sunt utilizate numai în scopurile aprobate
• sunt depozitate adecvat
• utilizaţi echipamentul individual de protecţie

corespunzător
Etichetarea
Containerele cu substanţe periculoase

trebuie să fie etichetate cu marca
producătorului sau a importatorului
Aceste etichete trebuie:

• să rămână lizibile
• să nu fie scoase, dezlipite sau
modificate
Etichetarea
Etichetele substanţelor chimice furnizează

informaţii cu privire
la identitate, pericole
şi utilizarea în
siguranţă
Toate containerele
trebuie să fie etichetate adecvat
Etichetarea
Toate containerele cu substanţe periculoase

trebuie să fie etichetate cu:
• Numele produsului
• Nume, adresă, nr. de telefon al producătorului sau
importatorului
• Ingrediente, dacă este cazul
• Precizări privind riscurile
• Precizări privind utilizarea acestora în siguranţă
• PERICULOS sau cuvinte ce indică gravitatea
pericolului, de ex. otravă periculoasă, avertizare,
atenţie
Fişele tehnice de securitate
Fiecare substanţă chimică are o FTS
• FTS este elaborată de producătorul

substanţelor chimice
• FTS sunt ţinute la locul de muncă pentru ca
dumneavoastră să le utilizaţi
Dacă nu puteţi găsi o FTS, întrebaţi şeful

postului de lucru
Fişele tehnice de securitate
Cuprind informaţii privind agenţii chimici:
• Pericolele pentru sănătate

• Măsuri de securitate şi sănătate în
muncă
• Echipament individual de protecţie
adecvat
• Măsuri de prim ajutor
• Măsuri în caz de urgenţă
• etc.
Programul scris de comunicare a pericolelor
• Informaţii scrise cu privire la pericole

• Lista substanţelor chimice utilizate şi
pericolele pe care acestea le prezintă
• Sistem pentru a se asigura că substanţele
chimice sunt etichetate
• Modalităţi pentru a se asigura că există
Fişe Tehnice de Securitate pentru fiecare
substanţă chimică
Programul scris de comunicare a pericolelor
• Conţine lista persoanelor responsabile cu

acest program
• Furnizează metode de instruire specifice
privind agenţii chimici
• Indică locul în care se găsesc informaţii privind
agenţii chimici
Puteţi consulta o copie a acestui program scris,

întrebând şeful postului de lucru
Substanţele chimice pot fi utilizate în
condiţii de securitate, dacă…
• Cunoaşteţi substanţele cu care lucraţi

• Ştiţi unde sunt Fişele Tehnice de Securitate şi
cum să le folosiţi
• Întrebaţi şeful postului de lucru dacă aveţi
nelămuriri
• Numai lucrătorii instruiţi pot folosi substanţe
chimice
• Nu mâncaţi în zonele în care se utilizează

substanţe chimice
• Vă spălaţi imediat ce aţi intrat în contact cu

substanţe chimice
Depozitarea în condiţii de securitate
• Depozitaţi acizii în dulapuri separate
• Nu depozitaţi substanţe chimice în frigiderul

folosit pentru păstrarea alimentelor
• Nu păstraţi alimente în frigiderele utilizate

pentru depozitarea substanţelor chimice
Depozitarea în condiţii de securitate
• Depozitaţi substanţele chimice incompatibile în

zone separate
• Limitaţi cantitatea de materiale inflamabile la

minimul necesar
• Depozitaţi lichidele inflamabile în dulapuri

speciale
Substanţe chimice depozitate în zona de
producţie
Echipamentul individual de protecţie
• Utilizaţi scuturi pentru faţă şi ochelari de

protecţie dacă există pericolul de stropire
• Utilizaţi măşti respiratorii adecvate pentru

praf, aburi şi fum
• Utilizaţi mănuşi potrivite atunci când

manevraţi substanţe chimice
• Curăţaţi bine EIP şi depozitaţi-l după
utilizare
• Nu luaţi EIP acasă - de ce să riscaţi să vă
expuneţi familia?
Protecţia pielii
• Menţineţi pielea uscată în timpul lucrului - mai

ales cea dintre degete
• Folosiţi unguente de protecţie
• Curăţaţi cu grijă şi folosiţi creme după aceea
• Utilizaţi EIP când lucraţi în mediu umed şi cu
substanţe chimice
Protecţia pielii
Produsele pentru protecţia 1. Înainte de începerea lucrului

- şi după fiecare pauză - Protecţia pielii
pielii trebuie aplicate în
următoarea ordine:  Aplicaţi protecţia pe pielea curată
 Frecaţi bine şi nu uitaţi pielea dintre degete şi
unghiile
Spălarea pielii
2. După lucru
- la începutul fiecărei pauze -
 Respectaţi ciclul de curăţire:
• aplicaţi agentul de curăţare pe mâinile uşor
umezite şi frecaţi,
• adăugaţi puţină apă şi continuaţi să spălaţi,
• clătiţi bine şi uscaţi-vă mâinile
 Utilizaţi numai produsele furnizate de curăţare a
pielii.
• Nu folosiţi solvenţi şi alţi agenţi asemănători
3. După curăţarea pielii Îngrijirea pielii
 La sfârşitul lucrului, după curăţarea pielii, trebuie

aplicate produse de îngrijire grase şi hidratante.
• Vă asiguraţi că toate containerele

sunt etichetate corespunzător
• Utilizaţi echipamentul de protecţie
adecvat
• Depozitaţi substanţele chimice
doar în zonele aprobate
• Raportaţi imediat scurgerile şi
lichidele vărsate
• Aranjaţi corespunzător
containerele şi substanţele
chimice folosite
Nu lasaţi agenţii chimici
să vă corodeze sănătatea!
• Agenţii chimici pot irita pielea dar pot

cauza şi cancer!
• Evitaţi utilizarea de agenţi chimici

periculoşi!
• Manevraţi corect agenţii chimici!

Solvenţi şi vopsele
Nu daţi cancerului
nici o şansă
Conţinut
• Solvenţi organici şi vopsele

• Efecte asupra sănătăţii
• Principii de prevenire a expunerii
la solvenţi
• Metode tehnice de control
• Controale administrative
• Utilizarea EIP
Definiţia solvenţilor organici
Solvenţii organici sunt un grup de compuşi
volatili relativ stabili şi utilizaţi pentru
extragere, dizolvare sau separarea
materialelor insolubile în apă.

(NIOSH 1987)
La ce sunt utilizaţi solvenţii
Sunt 4 domenii principale de uz

comercial:
• Solvenţi pentru produse

• Agenţi de curăţare/degresare
• Agenţi de extracţie
• Mediu de sinteză sau extracţie pentru
realizarea de substanţe chimice fine şi
produse farmaceutice
Exemple de solvenţi şi substanţe
organice:
• Acetonă,
• Metanol (CH3OH),
• Alcool izopropilic,
• Tricloretilenă
Care sunt potenţialele probleme în ceea ce
priveşte solvenţii
• Solvenţii sunt volatili

• Contaminarea apei,
• Persistenţa,
• Toxicitatea,
• Inflamabilitatea
• Probleme de sănătate
• Impact asupra tratării apelor
reziduale
Căi de pătrundere
• Inhalare
• Absorbţie prin piele
• Ingestie
• Dureri de cap
• Depresie
• Oboseală
• Ameţeală
• Greaţă
• Tulburări ale somnului
• Simptome neuro-psihiatrice
Ce fac solvenţii / substanţele organice
În mod specific:
– Afectează părţi ale corpului uman, precum
• ficatul
• rinichii
• pielea
• sistemul respirator
• ţesuturile
• nervii
– Anumiţi solvenţi sunt cunoscuţi ca fiind
cancerigeni
Vopseaua se aplică
• cu pensula
• cu ruloul
• prin stropire cu aer comprimat
• prin stropire fără aer
Substituenţi
• Utilizarea de substanţe chimice

mai puţin toxice
• Utilizarea substanţelor pe bază de
apă în locul celor pe bază de
solvenţi
• Utilizarea metodelor de umezire
• Evitarea substanţelor cancerigene
Capsulare (izolare)
• Proces şi sistem de manevrare

total sau parţial închis
• Separarea procesului periculos
de operator
Ventilaţie
Asiguraţi îndepărtarea sigură şi

eficientă a aerului contaminat către
un loc sigur
a - ventilaţie locală prin evacuare

b - ventilaţie forţată - curent mare de aer
Ventilaţie
• Ce este ventilaţia adecvată?

– nu înseamnă o fereastră deschisă!
• Slăbirea ventilaţiei
– de ex.: ventilator de evacuare
pe fereastră
• Ventilaţie locală prin
evacuare
– captează impurităţile
la sursă
Ventilaţie
Ventilaţie
Practici de lucru
• Păstrarea substanţelor chimice într-un loc

sigur
• Mijloace de depozitare sigură, zonele de
depozitare trebuie să fie separate de zonele
de operare
• Materialele periculoase nu trebuie
depozitate la întâmplare
• Curăţarea regulată a pereţilor, a
suprafeţelor contaminate
• Interzicerea mâncatului, băutului şi a
fumatului
Practici de lucru
• Proceduri de urgenţă
• Precauţii adecvate împotriva

accidentelor, a focului şi a
reacţiilor chimice
Curăţenie
• Nu măturaţi
– Măturatul ridică praful
• Folosiţi mături ude
• Aspiratoare
– Aspirator pentru silice (ex. lut)
Deşeurile
• Apelaţi la companii specializate

pentru eliminarea deşeurilor
• Nu turnaţi solvenţii în chiuvetă
- Utilizaţi bidoane pentru eliminarea
solvenţilor
Teste medicale
• Teste de sânge
• Teste la plămâni
–Pot detecta problemele la
plămâni în faze timpurii
• Teste la ficat şi rinichi
–Utilizate pentru a detecta
problemele ficatului şi ale
rinichilor
Gaze, praf etc. & SSM
Nu lăsaţi chimicalele să
vă corodeze sănătatea!
265
1 Definiţie
2 Măsurători
3 Efecte
4 Prevenire
Gazul
Este starea de agregare a

unei substanţe, când nu are
formă sau structură
geometrică definită.
Praful
O distribuţie dispersată a
particulelor solide în cele
gazoase – cum ar fi aerul –
care provin din procese
mecanice.
Fumul
Dacă particulele
dispersate sunt mai
mici de 0,5 µm
termenul folosit este
fum.
Ceaţa
Ceaţa este dispersia

coloidală de picături
lichide în gaze.
Particule sub formă de fibră
Sunt utilizate pentru

toate particulele
lungi, împrăştiate.
Testarea plămânilor
Pneumoconioza
pneumon = plămân
konis = praf
Pneumoconioza =
acumularea de praf anorganic în
plămâni şi reacţiile ulterioare
Carcinogeneza
• Un număr de agenţi sunt recunoscuţi

ca fiind cancerigeni pentru plămâni
– Azbest
– Crom
– Nichel
– Arseniu
• Se confundă cu efectele fumatului

Silicoza
Pneumoconioza cauzată de dioxidul de

silicon cristalin (cuarţ (silice), tridimit,
cristobalit)
Expunere
Cele mai comune minerale: în granit,
nisip, minereuri, caolin etc. în majoritatea
pietrelor.
Perioada latentă este îndelungată, în
medie de 19 ani, doar 5 % din boli se
dezvoltă în 10 ani.
Ce este azbestul?
Azbestul este un minereu natural

• Are multe întrebuinţări:
• ignifugare
• izolare
• Poate fi mortal
• Trei tipuri foarte comune :

• crizotil („azbestul alb‟)
• amosit („azbestul maro‟)
• crocidolit („azbestul albastru‟)
Pe cine afectează?
• Tehnicieni de încălzire şi • Tâmplari

ventilaţie • Tencuitori
• Lucrători pe acoperişuri • Instalatori de gaze
• Instalatori de alarme de • Lucrători cu cabluri
incendiu şi de securitate
• Lucrători în demolări
• Personal de întreţinere
• Vopsitori şi decoratori
generală
• Electricieni
• Instalatori
Plăci de azbociment
Azbest pulverizat
De ce este dăunător azbestul?
• Se poate descompune în fibre ascuţite şi

poate fi inhalat
• Fibrele ajung în plămâni şi nu se dizolvă
• Azbestul albastru şi cel maro pot fi chiar mai
periculoase decât cel alb
• Inhalarea fibrelor de azbest poate cauza în

principal 3 boli:
• azbestoză
• cancer la plămâni
• mezoteliom
Asbestoza
• Incurabilă
• Restricţionează funcţionarea
plămânilor
• Creşte riscul de cancer la plămâni
Cancer la plămâni
• Fumatul sporeşte riscul.

• Fumătorii sunt predispuşi de 15 ori mai
mult să se îmbolnăvească de cancer la
plămâni
• Lucrătorii cu azbest care sunt şi

fumători sunt predispuşi de 75 ori mai
mult să se îmbolnăvească de cancer la
plămâni
Mezoteliomul
• Cauzat de toate tipurile de azbest, dar

mai ales de cel albastru.
• Este o formă de cancer
• Sunt de ajuns doze mici
• Este o boală incurabilă, dureroasă
• 20- 40 ani de la expunere până la apariţie
Mezoteliomul
Evaluarea riscului
•Atenţie!!
• Azbestul deteriorat eliberează

fibre în aer
• Trebuie luate măsuri imediate
pentru protejarea oamenilor
• Ar putea fi necesar un constructor
specializat în lucrul cu azbestul
Pneumoconioza minerului
“Plămânul negru"
Sideroza
Inhalarea fumului de fier,
o formă de
pneumoconioză relativ
“inofensivă”;
Împreună cu praful
mineral fibrogenic,
fibroza pulmonară numită
“pneumoconio
ză mixtă de praf” sau
“siderosilicoză”
Febra fumului de metal
Inhalarea de fum de
metal fin, proaspăt
generat de Al, Zn,
Mg, Cu şi oxizii
acestora.
Reacţii alergice şi de
sensibilizare la inhalarea
anumitor pulberi de lemn, de
grăunţe şi substanţe chimice .
Factori alergeni comuni
• Izocianaţi
• Fum de sudură
• Metale
• Latex
• Prafuri vegetale
• Proteine animale
• Enzime
Boli cauzate de metale grele
Astma este cea mai comună boală cauzată de

metalele grele.
Expunere
• metalele grele conţin întotdeauna cobalt şi carbură de
wolfram
• alţi agenţi, cum ar fi titan, molibden şi vanadiu,ar putea fi
necesari, în funcţie de cerinţele tehnice
Forma acută se poate dezvolta în câţiva ani

Perioada latentă pentru forma cronică este, de
obicei, de peste 10 ani.
Example tipice
• Astma brutarului
• Astma coafezei
• Alergia la latex
Pulberea de lemn
Expunerea poate cauza

o formă specială de:
• Astmă iritantă chimică

• Astmă alergică
• Alveolită alergică
• Efecte cancerigene
la nivelul nasului
Prevenire
• Examinare medicală înainte de a

lucra în această profesie
• Schimbarea locului de muncă, dacă

măsurile tehnice nu sunt de folos
Exemple pozitive
Utilizarea
sitelor
Exemple pozitive
Îndepărtare
prin
aspirare
Exemple pozitive
Sisteme
închise
Ventilaţie
Îndepărtare prin aspirare
Tipuri de măşti
• Semi-măşti (filtrează particule sau

gaze)
• Măşti întregi (filtrează particule sau
gaze)
• Sisteme de filtrare cu ventilaţie
externă în cască
Filtru combinat
(utilizat în atelierele de vopsit)
Filtre de particule
Ventilaţie externă
Măşti de hârtie (risc mare de scurgere)
Semi-măşti realizate din material sintetic
(se potrivesc mai bine- mai puţine scurgeri)
Măşti întregi
(Filtru de particule şi / sau gaz)
Măşti izolante cu butelie de oxigen –
izolare completă
Riscurile biologice
Riscurile biologice –
invizibile, dar periculoase!
Ce sunt pericolele biologice?
Sunt pericole de origine biologică care au

efecte adverse asupra sănătăţii omului şi/sau
asupra mediului.
Cele mai comune: bacterii infecţioase sau

toxice, ciuperci, protozoare, virusuri şi
anumite culturi de celule.
Animalele şi plantele pot găzdui unul sau mai

mulţi dintre aceşti agenţi. De asemenea,
fluidele umane şi animale pot conţine astfel
de agenţi.
Pericole / riscuri biologice
Practici sigure de muncă
• spălarea mâinilor
• curăţirea locului de muncă
• prevenirea formării de aerosoli
Metode tehnice de control
• scuturi şi bariere
• recipiente şi capace pentru obiecte
containere scuturi ascuţite
Echipamentul de protecţie
• Furnizat gratuit angajaţilor

• Adecvat
• De unică folosinţă sau
refolosibil
• Vaccinări, dacă este posibil
Igiena mâinilor
Include:
• spălarea
mâinilor
• soluţii
antiseptice
• creme
antiseptice
Săpun anti-microbian
Indicaţii
• După mersul la toaletă

• Imediat după contaminarea cu sânge
sau alte fluide umane
• După scoaterea mănuşilor
• După strănutat, ştergerea nasului etc.
• Înainte şi după masă
• La sfârşitul fiecărei zile de lucru
Soluţie pe bază de alcool
EIP
• EIP este creat să protejeze pielea şi

membranele mucoase ale ochilor, nasului şi
gurii, pentru personalul din cabinetele
stomatologice, împotriva expunerii la materiale
infecţioase sau potenţial infecţioase.
• EIP de bază folosit în unităţi medicale include

mănuşi, măşti chirurgicale, ochelari de
protecţie, măşti pentru faţă şi îmbrăcăminte de
protecţie.
Mănuşi
• Nu se pot refolosi
• Nu pot fi spălate sau dezinfectate
• Nu se vor folosi loţiuni pe bază de ulei

împreună cu mănuşi de latex
• Apucaţi de la încheietură şi scoateţi-le pe

dos
• Pot fi plasate în containere obişnuite de

gunoi
Măşti, protecţia ochilor şi a
feţei
• Măştile trebuie purtate în combinaţie
cu ochelari cu scut lateral solid.
• Trebuie utilizată o nouă mască

pentru fiecare pacient sau
schimbată cel puţin la fiecare oră.
• Ochelarii de vedere pot fi purtaţi

împreună cu scuturi laterale sau
ochelari de protecţie.
Etichetă pentru pericol
biologic
• Simbol însoţit de cuvintele RISC

BIOLOGIC
• Trebuie să fie portocaliu fluorescent sau

portocaliu/roşu cu literele şi simbolul în
culori contrastante
Cerinţe la locul de muncă
• În zonele de expunere este interzis

mâncatul, băutul, fumatul, aplicarea
de cosmetice sau folosirea lentilelor
de contact
• Este interzisă depozitarea de

alimente/băuturi în frigidere,
cabinete, rafturi unde există
materiale biologice
Alveolita alergică
Cunoscută şi ca:
Pneumopatia prin hipersensibilitate (PH)
sau
Alveolita alergică extrinsecă (AAE)
Alte denumiri:
• plămânul fermierilor
• plămânul
crescătorilor de
porumbei
Boala de plămâni a fermierilor
Cauzată de actinomicetele
termofile
(Thermoactinomyces
vulgaris) şi alte
mucegaiuri.
Aceste mucegaiuri găsesc
condiţii bune de înmulţire
în fânul ud.
Boala de plămâni a fermierilor
Simptome similare pot apărea în condiţii de

umezeală, în aparatele de aer condiţionat
întreţinute greşit şi pot fi cauzate de:
• Alge
• Amoeba
• Bacterii
• Mucegaiuri şi ciuperci
Simptome
Reacţii bronho-pulmonare pot apărea

la 4 -10 h după expunere
•Probleme de respiraţie, tuse
Reacţie a întregului organism
•Simptome similare cu cele ale
gripei
•Transpiraţie
•Dureri de articulaţii
•Febră
Sindromul prafului organic
• Nu este o reacţie a unei persoane

hipersensibile
• Nu necesită expuneri repetate la
acelaşi agent cauzal
• Poate apărea după o singură
expunere majoră la praf
• Descris pentru prima dată în 1975
• Febra cerealelor
• Micotoxicoză
pulmonară
• Sindromul
lucrătorului în siloz
• Febra inhalării
• Febra morii
Febra apare la 4-12 ore după

expunere, urmată de simptome
asemănătoare cu cele ale gripei,
cum ar fi stare generală de
slăbiciune, dureri de cap, frisoane,
dureri ale corpului şi tuse.
Pericolele biologice- invizibile, dar
periculoase
• Deşi nu le puteţi vedea, ele sunt

prezente!
• Creaţi un loc de muncă sigur şi
lipsit de pericole biologice!
• Folosiţi echipamentul individual
de protecţie!
EIP
Echipamentul Individual de Protecţie
EIP - Generalităţi
• Echipamentul Individual de Protecţie (EIP) include orice tip

de echipament ce se intenţionează a fi utilizat de lucrători
cu scopul protejării acestora împotriva unui pericol asupra
securităţii şi sănătăţii în muncă.
• Echipamentul Individual de Protecţie trebuie să fie utilizat
numai după ce s-au luat toate celelalte măsuri de
prevenire a potenţialelor pericole rămase (principiile
prevenirii pericolelor!!!).
• EIP trebuie în principiu să fie folosit doar de o singură
persoană.
Excepţie: Dacă se garantează că nu vor exista pericole de sănătate sau
probleme de igienă.
• Dacă se utilizează mai multe articole de EIP în acelaşi

timp, acestea trebuie coordonate între ele.
Tipuri de EIP
• Dacă se anticipează accidentări sau vătămări SIDI
ale sănătăţii lucrătorilor, angajatorul trebuie să

furnizeze EIP pentru:
 protecţia capului,
 protecţia picioarelor,
 protecţia ochilor şi a feţei,
 măşti respiratorii,
 protecţia corpului.
• Prevederile ce au în vedere monitorizarea

sănătăţii trebuie să se aplice independent de
utilizarea echipamentului individual de
protecţie.
Protecţia mâinilor – Generalităţi
Cerinţe legale :
Orice lucrător care riscă accidentări ale corpului sau braţelor
sau vătămări ale pielii, în special cauzate de impacte
mecanice, flăcări, umiditate, căldură şi frig, toxicitate,
materiale de lucru caustice sau iritante, trebuie să primească
îmbrăcăminte de protecţie potrivită şi practică din material
adecvat, de ex. mănuşi de protecţie etc.
• Echipamentul trebuie să fie ales în conformitate cu scopul

protecţiei, condiţiile ergonomice şi să se potrivească
purtătorului.
• Mănuşile de protecţie trebuie să fie curăţate adecvat,
dezinfectate sau aruncate dacă este cazul, după utilizare.
• Mănuşile de protecţie trebuie să fie etichetate cu marcajul CE,
de către producător.
Protecţia mâinilor – Generalităţi
Ne putem proteja mâinile eficient purtând mănuşi de

protecţie potrivite.
Cu toate acestea, gama de produse de pe piaţă este atât de
mare, încât trebuie să decidem individual ce mănuşi de
protecţie să folosim pentru fiecare activitate. Nu există mănuşi
universale.
● Mănuşile nu trebuie folosite în timp ce se lucrează pe utilaje cu componente
rotative (de ex. ferăstraie circulare, maşini de găurit etc.)
Forma, materialul şi mărimea mănuşilor pot fi selectate individual.
Angajatorul trebuie să instruiască lucrătorii cum să lucreze în
condiţii de securitate cu mănuşile de protecţie.
Lucrătorii care semnalizează în construcţii şi în ingineria civilă,
trebuie să poarte de ex. mănuşi de protecţie în culorile de
semnalizare, pentru a putea fi detectaţi uşor de către
operatorii de echipamente de lucru.
Protecţia mâinilor – Pictograme:
• Pictogramele imprimate informează utilizatorii cu

privire la tipul de pericole de care mănuşile îi protejează.
• Utilizaţi numai mănuşi cu pictograme imprimate,
oriunde este posibil.
• Când se aleg mănuşile, trebuie să se acorde o atenţie deosebită pericolului de sensibilitate,

respectiv dezvoltarea de alergii cauzate de materialele de lucru şi de materialul mănuşilor.
Protecţia picioarelor – Obligaţiile
angajatorilor:
Cerinţele legale:
Orice lucrător care riscă accidentări ale picioarelor cauzate de
căderi de obiecte sau materiale, sau de lucrul cu mase fierbinţi
sau foarte reci, trebuie să primească încălţăminte de securitate
şi protecţie adecvată.
• Echipamentul trebuie să fie ales în conformitate cu scopul

protecţiei, condiţiile ergonomice şi să se potrivească
purtătorului
• Încălţămintea trebuie să protejeze împotriva:
 pătrunderii de umezelii,
 materialelor fierbinţi topite sau incandescente,
 materialelor toxice, caustice sau iritante, dacă este cazul.
• În funcţie de cerinţe, tălpile trebuie să fie protejate împotriva

uzurii, a alunecărilor şi să fie antistatice
Încălţămintea de protecţie
conform EN 345
● În lucrările de construcţii, orice lucrător (inclusiv şoferii de

camioane şi operatorii de echipamente de muncă)
trebuie să poarte încălţăminte de protecţie.
Bocanci de protecţie conform categoriei S3 CE EN 345:
Piele naturală de bovină
Cizmă de protecţie conform EN 347 - S5:

Din cauciuc/ PVC pentru suprafeţe umede
Bocanci de protecţie conform categoriei S3 CE EN 345:
- bombeu metalic
- blană sintetică pentru confort termic
- lamelă metalică inclusă în talpă pentru creşterea
nivelului de securitate
- rezistenţă mecanică mare
- sistem şoc absorbant încorporat
- talpă antiderapantă, antistatică
- talpă rezistentă la uleiuri şi carburanţi
Alte tipuri de încălţaminte de protecţie
● Încălţămintea de protecţie specială este disponibilă

pentru sezonul de iarnă (cizme de iarnă). Acestea au
căptuşeală şi tălpi izolante.
● Încălţămintea de protecţie cu bază izolată termic este

ideală pentru suprafeţele de lucru bituminoase.
● Încălţămintea de protecţie cu talpă anti-alunecare

este disponibilă pentru lucrările pe acoperiş.
● Pantofii ortopedici pot fi făcuţi la comandă în

cazuri speciale.
Protecţia capului – Generalităţi:
Cerinţe legale:
Orice lucrător ce riscă accidentări ale capului cauzate
de căderi de obiecte sau materiale, sau cauzate de
mase fluctuante, sau de ciocniri cu obstacole, trebuie
să primească căşti de protecţie adecvate.
Aceasta se aplică mai ales lucrărilor de construcţie în apropierea sau

vecinătatea schelelor şi a locurilor de muncă la înălţime, lucrărilor de
demolare, lucrărilor de săpătură, şanţuri, canale, puţuri şi tunele, subterane,
lucrări de detonare, lucrări în zona elevatoarelor, a echipamentelor de ridicare,
macarale şi conveioare, oţelării şi lucrări la liniile supraterane şi echipamente
cu percuţie.
Utilizarea adecvată a protecţiei capului trebuie să fie demonstrată prin

instrucţiuni.
Protecţia capului – Ciclul de viaţă
limitat:
Căştile de protecţie fabricate din materiale termoplastice sunt

predispuse să se uzeze şi să devină fragile (radiaţii ultraviolete,
vreme, etc.)
Acestea trebuie să fie aruncate după maximum 4 ani de la
data de producţie.
● Căştile care sunt vizibil stricate trebuie

aruncate.
● Căştile de protecţie trebuie să fie
suficient de rezistente la posibilele
influenţe.
Protecţia capului– Specificaţii (EN 397)
Protecţia capului – Motive pentru a
purta cască
O cască de protecţie este uşoară (doar aprox. 300 grame).
Spre deosebire de şapcă, casca nu absoarbe apa atunci când

plouă, ci elimină apa printr-un sistem de drenaj.
Partea interioară este ajustabilă. Există trei mărimi → potrivirea

perfectă pentru fiecare mărime de cap.
Casca de protecţie are ventilaţie ajustabilă. Aceasta înseamnă că se transpiră mai

puţin atunci când se poartă o cască, în loc de şapcă.
Banda pentru ceafă previne eficient alunecarea

căştii.
Dacă trebuie să aplecaţi capul în jos (de ex. în timpul
lucrărilor de întărire) casca este securizată prin
cureaua de bărbie.
Căptuşeala de lână protejează împotriva frigului.
Protecţia urechilor - Generalităţi
Cerinţele legale:
Dacă nu se poate exclude că expunerea zilnică la zgomot a
lucrătorilor nu depăşeşte nivelul de evaluare de 85 dB, trebuie
să se furnizeze echipament de protecţie a urechilor adecvat.
Surzirea cauzată de zgomot este boala profesională nr. 1 în industria

construcţiilor, şi este incurabilă.
Vătămarea auzului poate fi cauzată de un nivel de evaluare de la 85 dB (A) în

sus.
Orice persoană ce lucrează într-o zonă cu zgomot trebuie

să poarte echipament de protecţie a urechilor şi să-şi
verifice auzul la intervale regulate.
Trebuie consultat medicul la primul semn de surzire.

Protecţia urechilor - Exemple de nivel
de zgomot
Presiune acustică Nivel presiune acustică

[W/m²]
2
10 140 dB Avion cu motor
Nivel de
durere 10 130 dB Ciocan de nituit
Prag de
sensibiliate
1 120 dB Presă de forjare
-1
Nivel de 10 110 dB Bormaşină
vătămare -2
10 100 dB Ciocan pneumatic
-3
10 90 dB Camion greu
Zgomot de trafic
-4
Nivel de 10 80 dB
discomfort -5
10 70 dB Maşină
-6
10 60 dB Conversaţie normală
-7
Nivel de 10 50 dB Muzică la radio volum jos
lsiguranţă -8
10 40 dB Zgomot de insecte
-9
10 30 dB Vorbit în şoaptă
-10
10 20 dB
-11
10 10 dB Foşnetul frunzelor
-12
Prag auditiv 10 0 dB Prag auditiv
Protecţia urechilor– Măsuri
împotriva zgomotului din construcţii
Măsurile tehnice şi/sau organizatorice de reducere a zgomotului au prioritate

faţă de EIP! (“Prevenire colectivă a pericolelor înainte de prevenirea
individuală”)
Determinarea şi identificarea adecvată a zonelor cu zgomot.

● Începând de la nivelul de 85 dB (A), angajatorul trebuie să furnizeze
echipament de protecţie a urechilor.
Angajaţii trebuie să utilizeze echipamentul de protecţie a urechilor primit.
Tipuri de protecţie a urechilor
Dopuri de urechi Căşti de urechi Cască Costum de protecţie
• uşor de folosit
• uşor de pus şi de dat
• convenabile atunci
jos
când se poartă şi Avantaje
• întotdeauna o
ochelari şi cască
mărime universală
• nu se transpiră
• se transpiră
• nu sunt convenabile
în combinaţie cu
• cerinţe igienice mari Dezavantaje
ochelarii
• iritarea pielii din
cauza prafului
Protecţia urechilor – Exemple în
lucrările de construcţii
Protecţia ochilor şi a feţei – Generalităţi
Angajatorul trebuie să furnizeze protecţia ochilor şi a feţei

lucrătorilor dacă există riscul vătămării ochilor şi a feţei.
● Echipamentul de protecţie a ochilor şi a feţei care este purtat
tot timpul trebuie să se potrivească cu forma feţei sau a
capului celui care îl poartă, şi să aibă etichetă personală.
● Protecţia ochilor şi a feţei trebuie să limiteze cât mai puţin
posibil câmpul de vizibilitate.
● Ochelarii trebuie să permită o vizibilitate bună.
● Zonele în care se cere protecţia ochilor şi a urechii trebuie
semnalizate clar şi permanent.
● Când se lucrează sub tensiune, echipamentul de protecţie trebuie să fie realizat
din materiale izolatoare.
Tipuri de ochelari de protecţie
Primul ajutor:
Arsuri chimice, cauzate de stropiri cu mortar, var

nestins, acizi, alcaline: clătiţi imediat ochii.
● Utilizând o sticlă ce conţine soluţie de clătire a

ochilor (hidroboron), puteţi controla direcţia şi
presiunea jetului cu o mână, iar cu cealaltă mână
să ţineţi ploapa deschisă.
● Materie străină în ochi (durere, lăcrimare, înroşire)

- nu frecaţi,
- bandajaţi ochiul,
- mergeţi la doctor.
Protecţia respiraţiei – Generalităţi:
Cerinţele legale:
Orice lucrător expus la gaze, vapori sau materii în
concentraţii ce reprezintă un pericol pentru sănătate (§ 21
Par. 3) trebuie să primească protecţie adecvată a
respiraţiei …..Dacă concentraţia de oxigen în aerul
ambiental este prea scăzută, angajatul trebuie să
primească echipament cu oxigen.
● Conţinutul de oxigen din aerul respirat trebuie să fie de cel puţin 17 vol.%.
● Dacă o evaluare preliminară arată că nici măsurile tehnice şi nici cele

organizatorice nu garantează că aerul respirat nu reprezintă un pericol,
angajatorul trebuie să furnizeze măşti de gaz şi echipament de respirare, gratuit.
Protecţia respiraţiei – Clasificare:
Dependent de Independent de aerul

aerul ambiental ambiental
Dispozitive de Dispozitive de
filtrare izolare
Dispozitive de filtrare Dispozitive cu tub Dispozitive cu container
concentraţia de minimum se observă se observă

17 vol% oxigen limitarea distanţei limitarea timpului
necesară
Dispozitiv de filtrare Dispozitiv cu tub Respirator presurizat

(mască completă) aer proaspăt
Dispozitiv de filtrare- Generalităţi:
● Dispozitivele de filtrare trebuie folosite numai dacă

concentraţia de oxigen din aerul ambiental este de
cel puţin 17%.
● Nu folosiţi dispozitive de filtrare dacă ventilaţia din
containere, puţuri, conducte, canale, gropi, spaţii înguste
este inadecvată.
● Cu cât clasa de filtrare (P1–P3) este mai mare, cu atât gradul de filtrare este
mai bun, dar în acelaşi timp efortul respirator şi scurgerile de aer cresc.
● Semi măştile ce filtrează particule (FFP filter class) trebuie schimbate cel puţin
o dată pe zi din motive de igienă.
● Se preferă semi măşti cu filtru separat de filtrare, deoarece sunt mai eficiente
decât semi măştile ce filtrează particule.
● Când se utilizează semi măşti sau măşti de hârtie cu filtru adecvat, capacitatea
de filtrare este mai mică ca în cazul utilizării de măşti complete.
Dispozitive pentru protecţia respiraţiei
– Tipuri de măşti:
Mască completă Semi mască
Semi mască cu filtru

pentru particule
(Protecţia igienică a gurii)
Dispozitiv de protecţie Cască de protecţie a Costum de protecţie Cască de protecţie a

a respiraţiei gurii respiraţiei a respiraţiei (costum respiraţiei
de protecţie chimică)
Îmbrăcăminte de protecţie şi avertizare:
 În funcţie de situaţie, îmbrăcămintea de protecţie necesară trebuie

furnizată lucrătorilor:
• flăcări, căldură şi frig, radiaţii
• materiale de lucru (de ex. toxice, caustice, iritante)
• contaminare puternică (de ex.: lucrări de vopsire prin pulverizare
lucrări ce produc cantităţi mari de praf)
• lucru în zone umede
• zone cu pericol de explozie  îmbrăcăminte de protecţie antistatică
 Reglementările legale în vigoare cer în mod obligatoriu ca

EIP-ul să fie etichetat CE de către producători.
 Lucrătorii trebuie să fie instruiţi la intervale regulate
cu privire la:
• cerinţele specifice pentru îmbrăcămintea individuală de protecţie,
• utilizare corectă conform intenţiei,
• depozitare adecvată,
• Verificarea gradului de protecţie.
Îmbrăcămintea de avertizare –
Generalităţi:
Îmbrăcămintea de avertizare este un tip special de

îmbrăcăminte de protecţie.
Îmbrăcămintea de avertizare constă dintr-o jachetă (fără
mâneci) şi pantaloni cu dungi reflectorizante.
Prin efectul de semnalizare, se intenţionează atragerea atenţiei asupra
faptului că cineva se află într-o zonă periculoasă (de ex. linii de cale ferată
sau drumuri)
Au intenţia de a furniza o avertizare astfel ca operatorii de echipamente,
şoferii, etc. să poată opri la timp.
Benzile reflectorizante pot fi de

asemenea ataşate căştii de protecţie.
Trebuie să fie cel puţin o jachetă de

avertizare în fiecare vehicul de firmă.
Îmbrăcămintea de avertizare –
Obligaţia de purtare:
Îmbrăcămintea de avertizare trebuie purtată:
când se lucrează în zona liniilor de cale ferată,
când au loc lucrări de întreţinere a vehiculelor

pe drumurile publice în zone periculoase
sau cu trafic în mişcare.
când au loc lucrări de construcţie şi întreţinere

de drumuri, în special persoanele ce lucrează
în zonele cu trafic public.
Pentru toate lucrările menţionate mai sus,

obligaţia de a purta îmbrăcăminte de
avertizare se îndeplineşte prin purtarea
jachetelor de avertizare fără mâneci (aşa cum
se stabileşte în EN 471).
Îmbrăcămintea de avertizare – Exemplu
Îmbrăcămintea de iarnă şi
pentru vreme rea – Generalităţi:
Acest tip de îmbrăcăminte are ca scop protejarea împotriva pericolelor

asupra sănătăţii, atunci când se lucrează în aer liber.
În sezonul rece, angajatorul trebuie să furnizeze protecţie de iarnă (EN 342)
pentru angajat.
Îmbrăcămintea pentru vreme rea (EN 343) are ca scop să ofere protecţie
împotriva vântului, a ploii şi a umezelii la sol pe tot parcursul anului.
Îmbrăcămintea de iarnă şi pentru vreme rea
poate fi combinată cu îmbrăcămintea de
avertizare, în conformitate cu EN 471
Îmbrăcămintea de protecţie trebuie înlocuită
dacă nu mai îndeplineşte scopul protectiv.
Îmbrăcămintea de protecţie – Exemplu
Protecţia pielii
Produsele pentru protecţia 1. Înainte de începerea lucrului
pielii trebuie aplicate în - şi după fiecare pauză - Protecţia pielii
următoarea ordine:  Aplicaţi protecţia pe pielea curată
 Frecaţi bine şi nu uitaţi pielea dintre degete şi unghii
2. După lucru
- la începutul fiecărei pauze - Spălarea pielii
 Respectaţi ciclul de curăţire:
• aplicaţi agent de curăţare pe mâinile uşor umezite
şi frecaţi,
• adăugaţi puţină apă şi continuaţi să spălaţi,
• clătiţi bine şi uscaţi-vă mâinile
 Utilizaţi numai produsele furnizate de curăţare a
pielii.
• Nu folosiţi solvenţi şi alţi agenţi asemănători
3. După curăţarea pielii Îngrijirea pielii

 La sfarsitul lucrului, după curăţarea pielii, trebuie
aplicate produse de îngrijire grase şi hidratante.
Protecţia pielii– Obligaţiile
angajatorului
Când se lucrează cu materiale caustice sau iritante (de ex. acizi, alcalini,
vopseluri, solvenţi, agenţi degresanţi, uleiuri minerale), angajatorul trebuie să
furnizeze protecţie adecvată pentru piele şi produse de protecţie a pielii.
● Înainte de selectarea şi utilizarea produselor de protecţie a pielii, trebuie să se

testeze posibilităţi alternative de protecţie a pielii (de ex. schimbarea
procedurii de lucru, înlocuirea cu materiale mai puţin periculoase)
● Manevrarea adecvată a produselor de protecţie a pielii

trebuie să
→ fie demonstrată prin
instrucţiuni
→ pentru suport, trebuie
întocmit un plan de protecţie a HAUTSCHUTZPLAN
Materiaerhältlich bei: HerrnMeisterlich
pielii. Haut- Hautschutz- Hautreini- Hautpflege- Schutzhand-

gefährdung mittel gungsmittel mittel schuhe
vor Arbeits- vor Pausen nach Arbeits- soweit nicht

beginn, auch und nach ende, gegebe- generell vorgesehen,
● Produsele de protecţie a pielii

nach Pausen der Arbeit nenfalls nach Hinweise auf speziel-
Hautreinigung len Einsatzbereich
Werkstatt Produkt- Produkt- Produkt- Produkt-

- Öl, Fett, name name name name
Benzin
trebuie utilizate de către Waschhalle Produkt-

name
Produkt-
name
Produkt-
name
Produkt-
name
lucrători.
Protecţia împotriva căderilor –
Sisteme de securitate:
Cerinţe legale:
Dacă au loc lucrări în zone unde există pericol de cădere,
iar măsurile tehnice de protecţie nu oferă suficientă
protecţie, lucrătorii trebuie să primească hamuri sau
curele de securitate, inclusiv echipamentul de accesorii
necesar, cum ar fi frânghii de securitate, cârlige,
amortizoare de cădere, frânghii de micşorare a distanţelor
şi echipament de protecţie pentru elevatoare.
● “Protecţie colectivă înainte de protecţia individuală

împotriva pericolelor”
● Lucrătorii trebuie instruiţi cu privire la utilizarea adecvată a sistemelor de
securizare, şi aceste instrucţiuni trebuie documentate.
● Echipamentul trebuie etichetat cu marcajul producătorului, tipul de
design, anul de fabricaţie şi numărul de serie sau de producţie,
precum şi marcajul CE şi numărul de testare.
Sisteme de securitate - Generalităţi:
● Trebuie să aibă loc o inspecţie realizată şi

documentată de către o persoană
calificată, cel puţin o dată pe an.
● Trebuie să se urmeze instrucţiunile de
utilizare ale producătorului.
● Frânghiile, curelele şi accesoriile trebuie
inspectate vizual înainte de fiecare utilizare.
● Punctul de legare trebuie să poată suporta
sigur greutatea corpului (cel puţin 7.5 KN).
● Punctul de legare trebuie să fie amplasat
vertical, deasupra utilizatorului, dacă este
posibil.
● Sistemele de securizare trebuie să fie
depozitate adecvat (în loc uscat,
suspendate, ferite de lumina soarelui, etc.)
Sisteme de securitate
Sisteme de securitate –
Echipament de salvare:
● De fiecare dată când se folosesc sisteme de protecţie personală împotriva

căderii, trebuie să se ia şi măsurile necesare pentru o potenţială salvare.
● Persoanele securizate trebuie să fie în permanenţă supravegheate de cel puţin
o altă persoană, ce poate lua măsuri de urgenţă, dacă este nevoie. (―Obligaţia
de supraveghere‖)
Protecţia împotriva înecului:
● De fiecare dată când au lucrări în apropierea, deasupra sau în

apă, există pericolul de înec.
● Mijloacele de salvare a unei persoane de la înec sunt evaluate şi selectate în

funcţie de zona de lucru relevantă.
● Inspecţia designului realizată de un institut de testare
recunoscut!
● Marcaj CE şi declaraţia de conformitate a producătorului
sau a importatorului!
● Angajatorul trebuie să furnizeze proceduri standard de operare pentru utilizarea

EIP pentru prevenirea înecului.
● Luaţi în considerare intervalele de întreţinere recomandate de producător!
● Un număr suficient de persoane trebuie instruite cu privire la măsurile de

securitate şi salvare. Desemnaţi persoane responsabile cu primul ajutor!!!
Exemplu – “Pachetul de bază”:
Motive pentru pachetul de bază EIP :
Produsele sunt de o înaltă calitate şi în conformitate cu standardele relevante.
Costurile trebuie să fie acoperite la nivel central (şi nu la nivel de locaţie).

 simplu de utilizat, costuri transparente şi monitorizate.
Renegocierea preţurilor.
Conformitate legală, securitate pentru companie.
Atitudine pozitivă a lucrătorilor faţă de întreprindere.
Îmbunătăţirea continuă a calităţii EIP.
EIP este o acţiune importantă pentru inspectorii de muncă.

Bibliografie
L319/2006 actualizata cu modificarile si completarile aduse de
H.G.955/2010
• H.G. nr. 1875/2005 protectia lucratorilor la azbest
• H.G. nr. 1876/2005 protectia lucratorilor la vibratii
• H.G. nr. 493/2006 protectia lucratorilor la zgomot
• H.G. nr. 1051/2006 CMSS pt manip. man a maselor
• H.G. nr. 1093/2006 CMSS pt expunerea la agenţi cancerigeni
sau mutageni la locul de muncă
• H.G. nr. 1218/2006 CMSS pt expunerea la agenţi chimici
Informatii internet
INSPECŢIA MUNCII www.inspectiamuncii.ro
AGENŢIA EUROPEANĂ PENTRU

SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ,
PUNCT FOCAL ROMÂNIA www.protectiamuncii.ro
CASA NAŢIONALĂ DE PENSII ŞI ALTE DREPTURI

DE ASIGURĂRI SOCIALE www.cnpas.org
INSTITUTUL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ BUCUREŞTI www.ispb.ro
AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU SUBSTANŢE ŞI

PREPARATE CHIMICE PERICULOASE www.anspcp.ro
Vă mulţumesc pentru atenţia acordată!

3. Organizarea
activitatilor de
prevenire si protectie
Organizarea activitatilor de
prevenire si protectie
• asumarea de către angajator a
desfăşurării activităţilor de prevenire şi
protecţie
• desemnarea unuia sau mai multor
lucrători pentru a se ocupa de
activităţile de prevenire şi protecţie
• înfiinţarea unui serviciu intern de
prevenire şi protecţie
• apelarea la servicii externe de prevenire
şi protecţie
Organizarea activităţilor de prevenire şi protecţie
 angajator
1 - 49  lucrători desemnaţi + serviciu extern
lucrători
 serviciu intern
 serviciu extern
1 - 49  lucrători desemnaţi + serviciu extern

lucrători
activităţi din  serviciu intern
Anexa nr.5
din H.G.1425/2006  serviciu extern
 lucrători desemnaţi + serviciu extern

50 - 149
lucrători  serviciu intern
 serviciu extern
50 - 149
lucrători  serviciu intern + serviciu extern
activităţi din
Anexa nr.5
din H.G.1425/2006
peste 150
lucrători  serviciu intern + serviciu extern
În ce condiţii îşi poate asuma un angajator desfăşurarea
activităţilor de prevenire şi protecţie din întreprinderea sa?
• Trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

• 􀂾 microîntreprinderi sau întreprinderi mici
• 􀂾 activităţile desfăşurate în cadrul întreprinderii nu
sunt dintre cele prevăzute în anexa nr.5 din H.G.
nr.1425/2006
• 􀂾 riscurile identificate nu pot genera accidente sau
boli profesionale cu consecinţe grave, ireversibile,
respectiv deces sau invaliditate
• 􀂾 angajatorul îşi desfăşoară activitatea
profesională în mod efectiv şi cu regularitate în
întreprindere şi/sau unitate
• 􀂾 angajatorul îndeplineşte cerinţele minime de
pregătire în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă,
În ce situaţii angajatorul trebuie să desemneze unul sau mai
mulţi lucrători pentru a se ocupa de activităţile de prevenire şi
protecţie?
• 1. microîntreprinderi şi întreprinderi mici unde:

• 􀂾 angajatorul nu şi-a asumat el însuşi desfăşurarea
tuturor activităţilor de prevenire şi protecţie
• 􀂾 nu a fost organizat serviciu intern de prevenire şi
protecţie
• 􀂾 nu s-a apelat la servicii externe pentru desfăşurarea
tuturor
activităţilor de prevenire şi protecţie
• 2. întreprinderi/unităţi care au între 50 şi 149 de
lucrători şi nu au organizat serviciul intern de
Cum se face desemnarea lucrătorilor pentru a se ocupa de activităţile de
prevenire şi protecţie?
Art. 20. - (1) Desemnarea nominală a

lucrătorului/lucrătorilor pentru a se ocupa de
activităţile de prevenire şi protecţie se face prin
decizie scrisă a angajatorului.
(2) Angajatorul va desemna lucrătorul numai
din rândul lucrătorilor cu care are încheiat contract
individual de muncă cu normă întreagă.
(3) Angajatorul va consemna în fişa postului
activităţile de prevenire şi protecţie pe care
lucrătorul desemnat are capacitatea, timpul
necesar şi mijloacele adecvate să le efectueze.
Ce condiţii trebuie să îndeplinească lucrătorul desemnat ?
• Lucrătorul desemnat trebuie să aibă

pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă corespunzătoare, cel puţin,
nivelului mediu
( tehnician în securitate şi sănătate în muncă; )
Câţi lucrători trebuie desemnaţi
?
• mărimea întreprinderii şi/sau unităţii
numărul de lucrători desemnaţi
• riscurile la care sunt expuşi lucrătorii
• mijloacele pe care angajatorul le pune
la dispoziţia lucrătorilor desemnaţi
• distribuţia riscurilor în cadrul
întreprinderii şi/sau unităţii
• timpul de care dispun pentru
desfăşurarea activităţilor de prevenire
şi protecţie
…
• Cum se procedează dacă

lucrătorii desemnaţi nu au
capacitatea necesară pentru
efectuarea tuturor activităţilor
de prevenire şi protecţie?
• Angajatorul trebuie să apeleze la
unul sau mai multe servicii
externe
...
• În ce situaţii este obligatorie organizarea serviciului intern?
1. Întreprinderi şi/sau unităţi care au între 50 şi 249 de lucrători şi care
desfăşoară activităţi dintre cele prevăzute în anexa nr.5 din HG
nr.1425/2006
2. Întreprinderi şi/sau unităţi care au peste 250 de lucrători
• Care este forma de organizare?

Structură distinctă, în subordinea directă a angajatorului
• Ce activităţi desfăşoară?
Activităţi de prevenire şi protecţie
• Care este structura?

􀂾 lucrători care îndeplinesc cerinţele minime de pregătire în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă corespunzătoare nivelului mediu şi/sau
superior; conducatorul serviciului trebuie sa indeplineasca conditiile de
pregatire ssm de nivel superior (expert în securitate şi sănătate în
muncă)
􀂾 alţi lucrători care desfăşoară activităţi auxiliare, după caz
Începând cu data de 1 iulie 2011, serviciul intern de prevenire şi
protecţie trebuie să fie format din lucrători care au contract individual
de muncă cu normă întreagă încheiat cu angajatorul.
…
• Când se apelează la unul sau mai multe servicii externe?
a) angajatorul nu şi-a asumat desfăşurarea tuturor activităţilor de prevenire şi
protecţie
b) lucrătorii desemnaţi nu au capacitatea şi aptitudinile necesare pentru
efectuarea tuturor activităţilor de prevenire şi protecţie
c) serviciul intern de prevenire şi protecţie nu are capacitatea necesară pentru
efectuarea tuturor activităţilor de prevenire şi protecţie
• Ce condiţii trebuie să îndeplinească serviciile externe?

Trebuie să fie abilitate de către Comisia de abilitare a serviciilor externe de
• Ce activităţi de prevenire şi protecţie desfăşoară serviciul extern în

întreprindere?
Activităţile se stabilesc prin contractul încheiat cu angajatorul
• Ce obligaţie are angajatorul faţă de serviciul extern?

Angajatorul trebuie să asigure serviciului extern accesul la toate informaţiile
necesare desfăşurării activităţii de prevenire şi protecţie
Legea 319/2006
SECŢIUNEA a 2-a
ART. 8
(1) Fără a aduce atingere obligaţiilor
prevăzute la art. 6 şi 7, angajatorul
desemnează unul sau mai mulţi
lucrători pentru a se ocupa de
activităţile de protecţie şi de activităţile
de prevenire a riscurilor profesionale
din întreprindere şi/sau unitate,
denumiţi în continuare lucrători
desemnaţi.
Legea 319/2006
SECŢIUNEA a 2-a
(4) Dacă în întreprindere şi/sau unitate nu
se pot organiza activităţile de prevenire
şi cele de protecţie din lipsa
personalului competent, angajatorul
trebuie sa recurgă la servicii externe.
Legea 319/2006
SECŢIUNEA a 2-a
(6) Lucrătorii desemnaţi trebuie sa aibă, în
principal, atribuţii privind securitatea şi
sănătatea în munca şi, cel mult, atribuţii
complementare.
HG1425/2006 – norme metodologice L319/2006
Cap. III Servicii de prevenire şi protecţie

Secţiunea 1 Prevederi generale
Art. 13 ... angajatorul trebuie să asigure
-planificarea,
-organizarea şi
-mijloacele necesare
activităţii de prevenire şi protecţie în
unitatea şi/sau întreprinderea sa

Secţiunea 2 Organizarea activităţii de PP
Art. 14 ... se realizează prin:
a) Asumarea de către angajator a atribuţiilor

b) Desemnarea unuia sau mai multor lucrători
c) Înfiinţarea unui serviciu intern
d) Apelarea la servicii externe

Art. 15 . Activităţile de prevenire şi protecţie

:
1. Identificarea pericolelor şi evaluarea riscurilor
2. Elaborarea/actualizare plan de prevenire/protecţie
PPP
3. Elaborarea de instrucţiuni proprii
4. Propunerea privind atribuţiile lucrătorilor - SSM
5. Verificarea cunoaşterii şi aplicării PPP
6. Întocmirea necesarului de documentaţii

Art. 15. Activităţile de prevenire şi protecţie :

7. Elaborarea tematicilor pe faze de instruire
8. Elaborarea programului de testare/instruire
9. Întocmirea planului de acţiune pericol grav/iminent
10. Evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific
11. Stabilirea zonelor care necesită semnalizare
12. Evidenţa meseriilor şi profesiilor - autorizare

Art. 15. Activităţile de prevenire şi protecţie

sunt:
13. Evidenţa posturilor – control medical suplimentar
14. Evidenţa posturilor – testare aptitudini/ex psihologic
15. Monitorizarea funcţionării protecţiilor/AMC/
instalaţiilor de ventilaţie/inst control noxe
16. Verificarea funcţionării sistemelor de alarmare
17. Informarea în scris asupra deficienţelor constatate
18. Întocmire rapoarte (azbest, vibraţii, zgomot, şantiere)

Art. 15. Activităţile de prevenire şi protecţie sunt:

19. Evidenţa EM – verificări periodice/încercări
20. Identificare/stabilire necesar EIP
21. Urmarire întreţinere/manipulare/depozitare EIP
22. Participare la cercetarea evenimentelor
23. Întocmirea evidenţelor evenimentelor
24. Elaborarea rapoartelor privind accidentele de muncă

Art. 15. Activităţile de prevenire şi protecţie sunt:

25. Urmărirea realizării măsurilor dispuse de insp muncă
26. Colaborarea cu Lucr/RepLucr/ServExt/MedMM
27. Colaborare cu LD/SEPP pt activităţile comune
28. Urmarire actualizăre PPP/PlanAvertiz/PlanEvacuare
29. Propune sancţiuni şi stimulente
30. Propune clauze SSM la încheierea contractelor
31. Întocmirea necesarului de mijloace materiale
Secţiunea 3 Lucrători desemnaţi
Art. 20 (1). Desemnarea se face prin decizia angajatorului

Art.20(2) Se consemnează în fişa postului activităţile pt care
LD are:
-capacitate/timpul necesar/mijloacele adecvate
Cerinţe minime de pregătire - cel puţin nivelul mediu
Art. 22(1)- nr. LD va stabilit de angajator în funcţie de:
-mărimea unităţii
-riscurile la care sunt supuşi lucrătorii
-distribuţia acestora în cadrul unităţii
Secţiunea 4 Servicii interne de PP
Art. 23 Alcătuire, organizare, atribuţii:

-lucrători care îndeplinesc cerinţele minime de pregătire
corespunzător nivelului mediu sau superior
-alţi lucrători care pot desfăşura activităţi auxiliare
-conducătorul serviciului CMP coresp nivelului superior
Art.24. …în subordinea directă a angajatorului
-cel mult activităţi complementare (PSI, protecţia mediului)
-atribuţiile şi competenţele se consemneaza în ROF
-poate asigura controlul medical dacă dispune de personal
Secţiunea 7 planul de prevenire şi protecţie
Art. 46. Metodologie şi structură

PPP este rezultatul evaluării riscurilor şi cuprinde:
– locul de muncă + riscurile evaluate
-măsurile tehnice/organizatorice/igienico-sanitare/alte
-acţiuni în scopul realizării măsurilor
-termenele pt realizare + persoana responsabilă
-observaţii + resurse materiale
PPP se avizează de către CSSM şi angajator
Secţiunea 8 cerinţe minime de pregătire
Art. 48. Nivel de bază : desfiintat-numai pt. angajatori si

reprezentantii lucratorilor
1. Cadrul legislativ general referitor la SSM
2. Concepte de bază referitoare la SSM
3. Noţiuni despre riscuri generale şi prevenirea lor
4. Noţiuni despre riscuri specifice şi prevenirea lor în sectorul
corespunzător activităţii unităţii
5. Acordarea primului ajutor
Art. 49 Nivel mediu : studii în învăţământul

postliceal în profil tehnic , curs 80 ore
1. Cadrul legislativ general referitor la SSM
2. Criterii generale pt evaluarea riscurilor
3. Organizarea activităţii de prevenire
4. Acţiuni în caz de urgenţă: planuri de urgenţă şi
de evacuare, prim ajutor
5. Elaborarea documentaţiilor necesare
desfăşurării activităţii de prevenire şi protecţie
6. Evidenţe şi raportări în domeniul SSM
Art. 50 Nivel superior :

-studii superioare tehnice,
-curs 80 ore SSM
-curs postuniversitar evaluare riscuri de 180
ore
-titlu de doctor în SSM
Secţiunea 9 reprezentanţii lucrătorilor
Art. 53. RL RSD SSM – aleşi conform CCM, RI. ROF

Nr.ang. 50-100 500 1000 2000 3000 4000 >4000
Nr RL 2 3 4 5 6 7 8
Art. 56 Competenţe:
-colaborează cu angajatorul pt îmbunătăţirea condiţiilor
-însoţesc evaluatorii/inspectorii de muncă la solicitare
-conştientizează lucrătorii necesitatea aplicării măsurilor SS
-verifică modul de realizare a măsurilor din PPP
-informează autorităţile privind neconformităţile SSM
Cap. IV CSSM
Secţiunea 1 Organizarea CSSM
Art. 57. Se înfiinţează în unităţile: -

-cu peste 50 de lucrători
-sub 50 de lucrători (riscuri) ) la solicitarea ITM
-în unităţile dispersate se stabilesc prin CCM
-cu activitate temporară mai mare de 3 luni
Art. 58 Structură, timp, instruire:
RL * A+RA + MMM ; LD/RSIPP secretar
Art. 63. nominalizaţi prin decizie scrisă a preşedintelui
CSSM
Cap. IV CSSM
Secţiunea 2 Funcţionarea CSSM
Art. 65 Regulament de funcţionare propriu

Art. 66. Întruniri trimestriale/când e necesar
Ordinea de zi
-întocmită de preşedinte şi secretar
-transmisă mebrilor, ITM, SEPP cu 5 zile înainte + convocator
Procesul verbal - semnat de toţi membrii + se va
afişa
Copia PV se transmite la ITM în 10 zile
Legalitate – prezenţi jumătate + 1
Vot valabil – două treimi din membrii prezenţi
Cap. IV CSSM
Secţiunea 3 Atribuţiile CSSM
Art. 67 Atribuţii:
-analizeaza si propune politica SSM şi PPP
-propune sancţiuni şi stimulente
-urmăreşte realizarea PPP, alocarea mijloacelor, eficienţa lor
-urmăreşte realizarea măsurilor dispuse de inspectorii de muncă
-analizeaza: -introducerea de tehnologii,
-alegerea, achiziţionarea, întreţinerea, utilizarea EM, EIP
-măsurile de amenajare a LM (grup sensibil la risc)
-actvitatea si menţinerea sau înlocuirea SEPP
Cap. IV CSSM
Secţiunea 3 Atribuţiile CSSM
Atribuţii:
-analizează:
-plângerile + propunerile lucrătorilor
- propunerile lucratorilor privind AM + ÎP şi propune
măsuri suplimentare
-efectuează inspecţii proprii
-dezbate raportul conducătorului unităţii si face
propuneri privind PPP
Cap. IV CSSM
Secţiunea 4 Obligaţiile angajatorului
Obligaţii:
Art. 68. -să furnizeze toate informaţiile
necesare luării deciziilor,
Art. 69. -prezinte cel puţin un raport/an
- (10 zile) transmis la ITM
Cap. V Instruirea lucrătorilor
Secţiunea 1 Dispoziţii generale
Art. 75 Scop: însuşirea cunoştinţelor + formarea

deprinderilor
Art. 77. Faze: instruirea introductiv generală/ la
locul de muncă/ periodică
Art. 81. Consemnare: obligatoriu în FII cu
pastă/cerneala
Păstrare: conducătorul LM, însoţită de o copie a FA
Excepţii: persoanele din exterior – se stabileşte prin
RI
Se consemnată în fişa colectivă de instruire (2 ex)
Autorităţilor competente control SSM NU
Secţiunea 2 Instruirea introductiv generală
Art. 83. Se face : lucrătorilor la angajare/detaşaţi/delegaţi

precum şi lucrătorilor puşi la dispoziţie de un agent de muncă
temporar
Art. 84. Scop: a informa asupra activităţilor/ riscurilor/
masuri de prevenire si protectie din unitate
Art. 85. Cine: angajator/LD/SIPP/SEPP Durata: minim 8 ore
Art. 88. Conţinut: legislaţia + consecinţele
necunoaşterii/nerespectării
riscurile de accidentare/ÎP specifice unităţii
măsuri privind acordarea primului ajutor/stingerea
incendiilor/evacuarea lucrătorilor
Final: testare + consemnare + semnare
Secţiunea 3 Instruirea la LM
Art. 90 Scop: a informa asupra riscurilor

specifice/masurile PP specifice LM
Art. 91 Cine: conducătorul direct al LM Durata: minim 8 ore,
stabilita prin instr. proprii
Art. 93 Conţinut: riscurile de accidentare/ÎP specifice LM
măsuri privind acordarea primului ajutor/stingerea
incendiilor/evacuarea lucrătorilor/ reglementările SSM specifice LM – pe
baza de tematica
Include obligatoriu: demonstraţii practice privind activitatea/
exerciţii practice privind utilizarea EIP/evacuare/prim ajutor
Final: verificare + consemnare + semnare şi contrasemnare
Secţiunea 4 Instruirea periodică
Art. 95 Scop: reâmprospătarea şi actualizarea

cunoştinţelor
Art. 96. Cine: conducătorul direct al LM
Interval: 6/12 luni conform instrucţiunilor proprii
Include obligatoriu: demonstraţii practice
Final: verificare + consemnare + semnare şi
contrasemnare
Secţiunea 6 Reinstruirea
Art. 98-instruirea periodica suplimentara

Când: -un lucrător a lipsit peste 30 de zile lucrătoare
-au apărut modificări ale prevederilor SSM specifice
-la reluarea activităţii după AM
-la executarea unor lucrări speciale
-modificări ale EM/tehnologiilor/procedurilor de lucru
Durata: minim 8 ore stabilită prin instrucţiuni proprii
Electricitate
Examinare
• Pericolele electrice pot cauza arsuri,

şocuri şi electrocutare
• Echipamentul electric trebuie să fie

inspectat de un electrician calificat
• Nu reparaţi niciodată echipamentul

electric, în afara cazului în care sunteţi
electrician calificat şi autorizat
Echipamentul electric
Va fi:
• în conformitate cu standardele
• potrivit pentru instalare
• izolat adecvat
• clasificat în funcţie de tip, tensiune
electrică şi capacitate
Izolaţi contactele electrice
Aveţi grijă la standarde !

Surse de informare
Cod de culori
curent ( A ) curent ( A ) culoare
culoare
roz albastru tensiune
maro galben capacitate
verde negru
roşu alb
gri cupru categoria de protecţie
Culorile de mai sus descriu capacitatea siguranţei în

Austria , în România ar putea fi un cod de culori diferit! marcare CE
Tăbliţă de identificare
Marcare / Deconectare
utilizaţi un întrerupător pentru

fiecare motor electric
întrerupătoarele opresc circuitul

electric, deci protejează eficient
lucrătorii şi echipamentul.
marcaţi fiecare întrerupător
pentru a vă asigura că, în cazul

lucrărilor de întreţinere, este
deconectat circuitul
electric corect
Împământare
împământare
Fără împământare
Această imagine
arată pericolul de
şoc atunci când nu
este folosită
împământarea.
Dacă are loc o

cădere de tensiune,
curentul va curge în
pământ prin lucrător
.
Nu reparaţi
niciodată
echipamente
electrice
în timp ce staţi în
apă!
Leziuni
Leziuni cauzate de
curentul electric
© Austrian Red Cross

Semnalizare
Înaintea lucrărilor de
întreţinere, deconectaţi
întrerupătorul, încuiaţi
şi
semnalizaţi panoul.
Întreţinerea se face
doar
de către persoane
calificate (electricieni)
Calificare
Ce are voie să facă un lucrător necalificat?

• să schimbe siguranţele cu filet până la 63 de amperi
• să schimbe becurile
• să verifice întrerupătoarele automate, siguranţele,
butoanele de oprire în caz de urgenţă
• să cureţe echipamentul electric deconectat
• să conecteze/deconecteze cabluri
Ce poate face doar un electrician?

în special:
• lucrări în instalaţii electrice
• conectarea prizelor, utilajelor, lămpilor, etc.
• schimbarea direcţiei de rotaţie a motoarelor electrice prin
schimbarea a doi conectori (faze) la prizele şi racordurile
industriale
• repararea echipamentului electric
Protecţia căilor de circulaţie
Izolaţia cablurilor neprotejate poate fi uşor distrusă

Distanţa până la firele electrice
aeriene
Tensiune kV Distanţă m
Distanţa minimă
Până la 1 0,5
între 1 şi 30 1,5
între 30 şi 110 2,00
între 110 şi 220 3,00
între 220 şi 380 4,00
Principii ergonomice
Definiţie
„Cea mai bună adaptare reciprocă

dintre om şi condiţiile sale de
muncă, respectiv mediul de
muncă” (Duden)
Conceptul de stres - solicitare
Scopurile ergonomiei
• Adaptarea muncii la capacitatea de performanţă a

lucrătorului, cu scopul de a evita cerinţele prea mari sau
prea mici
• Proiectarea maşinilor şi uneltelor etc.
pentru ca acestea să fie uşor de
manevrat, iar utilizarea lor - lipsită
de accidente
• Dimensionarea locurilor de muncă în conformitate cu
mărimea corpului, permiţând o poziţie naturală
• Adaptarea influenţelor din mediu, în special a luminii şi
a climatului.
A se evita
• Poziţiile de muncă fixe

• Blocarea dinamicii necesare, prin
crearea de
reguli
geometrice
care nu sunt
necesare
Linii directoare generale pentru
proiectarea locului de muncă
• Munca în poziţie aşezat este în principiu

mai bună decât cea în poziţie ortostatică.
Trebuie încurajată schimbarea între cele
două poziţii.
• Înălţimea şi poziţia zonei de lucru trebuie

să permită o distanţă optimă de vedere,
păstrând poziţia naturală a corpului.
Înălţimea planului de lucru
Linii directoare generale pentru
proiectarea locului de muncă
• O bună poziţie a braţelor: aproape de corp, cu

braţele în poziţie verticală şi antebraţele pe
orizontală
• Sprijinirea cotului, a antebraţului sau a mâinii

pot duce la evitarea totală sau parţială a
efortului
Exemplu: munca de birou
Ergonomia Ergonomia
condiţiilor comportamentului
Loc de muncă / Mediu de muncă

Echipament - Utilizarea corectă a
de muncă echipamentului de muncă
- iluminat - Poziţie aşezat corectă
- scaune - climat
- mese - Alternare între poziţia aşezat
- zgomot şi poziţia ortostatică
- suport pentru - agenţi periculoşi
picioare - Gimnastică
- birou
- PC
SĂNĂTATE, STARE DE BINE, CAPACITATE DE MUNCĂ

Ergonomia condiţiilor –
cerinţele locului de muncă
• O poziţie corectă de muncă poate fi

obţinută doar prin ajustarea mesei şi a
scaunului.
• Cel puţin două niveluri de referinţă

(podeaua, înălţimea scaunului) trebuie să
fie variabile pentru a garanta
adaptabilitatea locului de muncă.
Echipament şi instrumente:
Scaune de lucru
• Scaune cu înălţime
ajustabilă
• Suport de spate ajustabil
• Tapiţerie aero-
permeabilă
• 5 picioare pentru a evita
răsturnarea
Echipament şi instrumente:
Unelte manuale
• Direcţia şi puterea
• Poziţia naturală a
articulaţiei
• Forma
• Greutatea uneltelor
• Impactul asupra spatelui
Cerinţele mediului de muncă
Lumină, intensitate luminoasă, reflecţii şi

strălucire:
• Poziţionarea ecranului cu zona de

vizualizare în paralel cu fereastra
• Ecranul să nu fie aproape de fereastră
• Iluminatul să fie lateral cu ecranul

Instalarea ecranului
• Prima linie a textului trebuie să fie la

acelaşi nivel cu ochii sau puţin mai jos
• Distanţa dintre ochi şi ecran:

40 până la 70 cm
• Varianta tipărită trebuie să fie la aceeaşi

distanţă
• Toate suprafeţele din zona de vizualizare

nu trebuie să strălucească sau să aibă
reflecţii
Zona de vizualizare
Iluminat şi culori corect
• Îmbunătăţeşte percepţia
• Îmbunătăţeşte motivarea, scad eşecurile
• Creşte starea de bine
• Îmbunătăţeşte siguranţa
• Creează structură
• Contribuie la orientare
• Contribuie la refacere
Comenzi corect aranjate
Ergonomia condiţiilor–
Cerinţe ale climatului camerei
• Valorile limită pentru climatul camerei

atunci când solicitările fizice sunt reduse:
19 – 25 °C, viteza aerului: max. 0,10m/s
• Dacă există aer condiţionat, umiditatea

trebuie să fie între 40 şi 70 %
Ergonomia comportamentului
• Se ocupă cu “comportamentul”
lucrătorilor (ajustarea scaunelor,
gimnastică etc.)
• Ergonomia comportamentului este un

proces în care lucrătorii învaţă să accepte
faptul că sunt responsabili pentru
sănătatea lor
Exerciţii
Pentru a face faţă

problemelor
musculare, trebuie
să faceţi exerciţii
periodice, cum ar fi
întinderea
tendoanelor…
Exerciţii
Sau întinderea
într-o parte şi
alta
Ridicarea umerilor
În poziţia aşezat, cu braţele pe
lângă corp, ridicaţi umerii spre
urechi
Coborâţi umerii spre podea şi
apoi relaxaţi-vă
Coborâţi bărbia spre piept, împreunaţi-vă
mâinile, astfel încât degetele să fie
încrucişate şi aşezaţi-le în creştetul
capului
Permiteţi greutăţii capului şi a braţelor să

mişte bărbia spre piept, fără a forţa
Lăsaţi mâinile jos şi relaxaţi-vă

Împreunaţi mâinile la ceafă, cu
degetele încrucişate.
Folosiţi-le pentru a sprijini gâtul
ca un guler şi împingeţi uşor coatele în
sus, dar fără a le forţa.
Arcul
Staţi pe scaun lăsând spaţiu în spate
Împreunaţi mâinile la spate cu

degetele încrucişate
Îndreptaţi braţele şi ridicaţi-le uşor

Întinderea zonei lombare
Stând pe scaun, împingeţi
pieptul în faţă
Puneţi palmele în zona
dorso-lombară, cu degetele
în jos
Ridicaţi umerii şi împingeţi
pieptul şi abdomenul
stomacul în faţă
Întinderea trunchiului
În poziţia aşezat, împreunaţi
degetele şi puneţi mâinile în
creştetul capului, cu coatele
în afară.
Pe o parte aplecaţi un cot
spre podea şi celălalt spre
tavan şi întindeţi corpul.
Repetaţi pe cealaltă parte.
Împingerea
Împreunaţi mâinile, încrucişând

degetele.
Îndreptaţi palmele spre exterior.
Împingeţi înainte cât de mult

puteţi, timp de câteva secunde.
Ridicaţi braţele astfel încât palmele

să fie îndreptate spre tavan şi
Împingeţi.
Bibliografie
H.G.955/2010
Informatii internet
Vă mulţumesc
4. ACTIUNI IN CAZ DE
URGENTA:
PLANURI DE URGENTA SI DE
EVACUARE, PRIM AJUTOR
H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.319/2006
Capitolul VI
Pericol grav şi iminent de accidentare
Ce este pericolul grav şi iminent de accidentare ?

situaţia concretă, reală şi actuală căreia îi lipseşte doar prilejul
declanşator pentru a deveni realitate în orice moment
Cine poate constata starea de pericol grav şi iminent ?

 orice lucrător din întreprindere
 lucrătorii serviciului extern de prevenire şi protecţie cu care
întreprinderea a încheiat contract
 inspectorii de muncă
Cum se procedează la constatarea stării de pericol

grav şi iminent de accidentare ?
se vor lua imediat următoarele măsuri de securitate:
 oprirea echipamentului de muncă şi/sau activităţii
 evacuarea personalului din zona periculoasă
 anunţarea serviciilor specializate
 anunţarea conducătorilor ierarhici
 eliminarea cauzelor care au condus la apariţia stării de pericol
grav şi iminent
OBLIGAŢIILE ANGAJATORULUI
 întocmirea planului de evacuare a lucrătorilor

 afişarea planului de evacuare la loc vizibil
 instruirea lucrătorilor in vederea aplicării planului de
evacuare si verificarea modului de însuşire a cunoştinţelor
 desemnarea lucrătorilor care trebuie sa contacteze
serviciile specializate si sa-i instruiască in acest sens
 asigurarea mijloacelor de comunicare necesare
contactării serviciilor specializate
 desemnarea lucrătorilor din echipele de intervenţie si
asigurarea instruirii si dotării corespunzătoare
 stabilirea serviciilor specializate care pot interveni
Măsuri severe de interzicere a

continuării/reluării activităţii înainte de
eliminarea cauzelor !
Baza legala: Legea 319/2006
ART. 10
• (1) Angajatorul are următoarele obligaţii:
• a) sa ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor,
stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor, adaptate naturii
activităţilor şi mărimii întreprinderii şi/sau unităţii, ţinând seama de
alte persoane prezente;
• b) sa stabilească legăturile necesare cu serviciile specializate,
îndeosebi în ceea ce priveşte primul ajutor, serviciul medical de
urgenta, salvare şi pompieri.
• (2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), angajatorul trebuie sa
desemneze lucrătorii care aplica măsurile de prim ajutor, de stingere
a incendiilor şi de evacuare a lucrătorilor.
• (3) Numărul lucrătorilor mentionati la alin. (2), instruirea lor şi
echipamentul pus la dispoziţia acestora trebuie sa fie adecvate
mărimii şi/sau riscurilor specifice întreprinderii şi/sau unităţii.
• O întâmplare (eveniment)
–neintenţionată, neplanificată, din ghinion
–din care rezulta: ranirea personalului
pagube materiale.
• Poate fi cauzat de o deviaţie de la
comportamentul sau reactiile normale
ale
– echipamentului,
– personalului,
– materialelor,
– mediului
• Au două lucruri în comun
–Toate au urmări
• Negative
– răniri, deces
– îmbolnăviri
– distrugerea echipementelor, proprietăţii
– litigii, posibile citaţii
– scăderea productivităţi
– morale
• Pozitive
– investigarea, prevenirea reapariţiei
– reproiectare, schimbarea procedurilor, programelor de
prevenire
–Toate au factori de risc care le cauzează
– comportamentul uman
– sisteme şi proceduri
– proiectare
– mediu
• întâmplare neplanificată, nedorită, involuntară
• care intrerupe desfăşurarea normală a unei actiuni,
proces de muncă
– Imediat EVENIMENT, ACCIDENT
• violent
• neaşteptat, surprinzător
• brusc, rapid, imprevizibil
– Ulterior BOALA
• după interval mai mare de timp
• datorită efectului cumulativ al factorilor nocivi (fizici, chimici, biologici,
suprasolicitări)
• care nu / poate să producă

– vatamari ale integrităţii corporale (mecanice, termice, electrice,
chimice, prin iradiere, combinate )
– îmbolnăviri, afecţiuni ale organismului
– pagube materiale, pierderi în procesul de producţie
– pagube de mediu
• vătămarea violentă a organismului, intoxicaţia
acută profesională
• printr-o acţiune rapidă, bruscă neaşteptată asupra
organismului, a factorilor de natură
– mecanică (contuzii, tăieturi, striviri, fracturi, entorse, amputări, leziuni, etc)
– termică (arsuri)
– electrică (electrocutări, arsuri)
– chimică (intoxicaţii acute, arsuri chimice, asfixii)
– iradianţi (iradierea organismului, insolaţie)
– combinată
• care au loc
– la sediul persoanei juridice sau
– la adresa persoanei fizice, in calitate de angajator, ori
– in alt loc de munca organizat de acestia
– pe traseul normal al deplasãrii de la locul de muncã la domiciliu si invers
• în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu
– efectuãrii practicii profesionale de elevi, studenti si ucenici
– sarcini de stat sau de interes public,
– activitãti culturale, sportive,
– unei actiuni întreprinse din proprie initiativã, pentru prevenirea ori
înlãturarea unui pericol care amenintã avutul public sau pentru salvarea
de vieti omenesti;
– normal necesar deplasãrii de la locul de muncã la domiciliu si invers
– activitati care nu au legatura cu procesul muncii dacă nu se datoreaza
culpei exclusive a accidentatului
• indiferent de natura juridică a contractului în baza
căruia se desfăşoară activitatea
– contract de muncă
– convenţie civila de prestări servicii
– cooperatori
– practica de producţie
– vizite cu caracter didactic
– alte forme
• şi care provoacă
– incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile,
– invaliditate
• grdaul III (pierderea paţială a capacităţii de muncă)
• gradul II (pierderea capacităţii de muncă cu autoservire)
• gradul I (pierderea capacităţii de muncă, fără autoservire)
– deces (imediat sau după o perioadă de timp)
– accidentarea a cel puţin trei persoane în acelaşi timp şi din
aceeaşi cauză (colectiv)
• trebuie tratate cu aceeaşi seriozitate ca şi un accident

– evenimentele deosebite
– accidente cu urmări uşoare (până la 3 zile i.t.m.)
– evenimentele produse cât pe ce – ―near miss‖
• afecţiuni ce se produc în mod
– cronic (expunere de lungă durată la doze relativ
mici)
– acut (expunere scurtă la doze mari)
• ca urmare a exercitării unei meserii sau
profesii,
• ce pot avea acţiune
– generală - asupra întregului organism
– locală - prin afectarea unei părţi a organismului,
aparat sau organ
• cauzate de
– factori nocivi fizici, chimici sau biologici, caracteristici locului de
muncă, pentru care se poate dovedi o relaţie cantitativă doză
absorbită-efect
• intoxicaţii
• pneumoconioze
• boli
– prin expunere la
» energie radiantă
» temperaturi inalte sau scazute
» presiune atmosferică ridicată sauscăzută
» zgomot sau vibraţii
– infectioase
– parazitare, etc
• alergii profesionale
• dermatoze profesionale
• cancer profesional
– suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale
organismului în procesul de muncă
• boli musculo-scheletice
• boli psiho-sociale
• Potenţialul producerii unor evenimente
există la orice loc de muncă, chiar şi în cele
mai sigure şi sănătoase:
• Căderi
• Incendii / explozii
• Spaţii închise
Studiu
• Prindere de maşini, utilaje, echipamente Procter & Gamble (1984)
1
• Subcontractori, furnizori
Deces
Piramida 1
• Accidente
Ghiceşte: rutiereH.W. Heinrich (1931) Deces
Care dintre incidente
va cauza rănirea sau accidentarea
39
mea mortală? Accidente
de muncă
29 292
accidentari
Accidente
uşoare
300 730
Evenimente Acordari prim ajutor
• Dezvoltă prognoze inaintea aparitiei unui
accident. Identificare pericol
Determinarea Determinare
consecinţelor frecvenţa potenţială
potenţiale de apariţie
Determinare RISC* * din matricea

claselor de risc
RECUNOASTERE
DA Criteriile de
Rămâi riscul este
toleranţă a
consecvent tolerabil?
riscului*
NU
CORECTARE
PREVENIRE Ierarhizare risc în vederea
alocării resurselor Estimarea
disponibilităţii
resurselor
DA Economic,
Implementare NU
riscul Evaluaţi viabilitatea
măsuri de reducere poate fi activităţilor afacerii!
a riscului redus?
Dezvoltă
• programe de prevenire dar şi
• programe de criză
Au grije de Nu le pasă ...
noi!
Programe Proactive Programe Reactive

• Resursele necesare managementului crizei
• Oameni,
• Echipamente, aparatură
• Servicii,
• Susţinere,
• Principiile managementului crizei sunt similare
chiar dacă fiecare eveniment e diferit :
–asigurarea securităţii locului de muncă
–evitarea producerii unor pagube suplimentare
–asigurarea îngrijirii corespunzătoare accidentatului
• apăraţi respectul şi demnitatea accidentatului, a celor
implicaţi, aparţinătorilor acestora
• rezolvaţi problema, nu blamaţi
–restaurarea operaţiilor ―normale‖
–prevenirea reapariţiei evenimentului
• Implementaţi sistemul de management al
răspunsului de urgenţă şi resurselor
–planifică,
–condu,
–organizează,
–controlează
• Stabiliţi ierarhia urgenţelor
• Stabiliţi planurile de intervenţie de urgenţă
având în vedere
–toate locurile de muncă,
–utilităţile,
–personalul de intervenţie,
–coordonarea activităţii
• operatii de salvare - intervenţie
• anuntarea evenimentului
–persoanelor cu functii de conducere
–serviciilor de intervenţie şi prim ajutor
–instituţiilor abilitate
• acordarea primului ajutor si

ingrijiri medicale persoanei/lor
ranite
• cercetarea evenimentului:
• intocmire planului de măsuri pentru
corectarea greselilor şi evitarea producerii
unor evenimete similare
• punerea in aplicare a planului
• evaluarea eficacitatii măsurilor - îmbunătăţire
continuă
• Anunţaţi evenimentul tuturor părţilor interesate în
a şti ce s-a întâmplat:
– Şefii ierarhici
– Serviciul de securitate şi sănătate
– Instituţiile legale
• Serviciul de salvare
• Pompierii
• Inspectoratul Teritorial de Muncă
• Parchetul
• Poliţia – serviciul criminalistică
• Medicina legală
– Membrii familiei;
– Reprezentanţii firmei de asigurare
– Media
– Ceilalţi angajaţi
– Contractorii, furnizorii
• Delimitarea, baricadarea zonei accidentului
• Interzicerea accesului, cu excepţia:
– echipelor de salvare
– reprezentanţilor legali
– investigatorilor
• Păstraţi probele până la finalizarea cercetărilor
–Vedere de ansamblu asupra zonei accidentului
–Determinarea resurselor aflate la dispoziţie pentru
intervenţie
–Eliminarea pericolelor, posibilităţilor producerii altor
accidente,
• controlul substanţelor chimice
• de-energizare, de-presurizare
• ventilare
• asigurarea integrităţii structurilor
• oprirea activităţilor, echipamentelor, proceselor, instalaţiilor
• evacuarea personalului
–Luarea măsurilor corespunzătoare pentru a nu
modifica starea de fapt
–Securizarea zonei
–Planificarea operaţiilor de salvare
• Cine e rănit?
• Tipul afecţiunii şi amploarea ei?
• Locaţia, poziţia rănitului.
• Cine este la faţa locului? Ce se întâmplă?
• Ce tratament e recomandat?
• La ce spital va fi transportat?
• ORDIN nr. 427 din 14 iunie 2002
pentru aprobarea componentei trusei
sanitare şi a baremului de materiale, ce
intra în dotarea posturilor de prim ajutor
fără cadre medicale
• EMITENT: MINISTERUL SĂNĂTĂŢII ŞI
FAMILIEI
• PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr.
531 din 22 iulie 2002
• ART. 1
• (1) Se aproba componenta trusei sanitare folosite pentru
acordarea primului ajutor medical, care se afla în dotarea posturilor
fixe de prim ajutor fără cadre medicale din întreprinderi, instituţii şi
unităţi economice, şcoli, cabane turistice şi altele asemenea,
denumita în continuare trusa sanitară, prevăzută în anexa nr. 1.
• (2) Persoanele juridice care desfăşoară activităţile prevăzute în
anexa nr. 2 sunt obligate sa aibă în dotare trusa sanitară.
• ART. 2
• (1) Fabricarea şi punerea pe piata a trusei sanitare se autorizeaza
de Ministerul Sănătăţii şi Familiei pentru fiecare furnizor.
• (2) Trusele sanitare folosite pentru acordarea primului ajutor
medical din dotarea posturilor fixe de prim ajutor fără cadre
medicale din întreprinderi, instituţii şi unităţi economice, şcoli,
cabane turistice şi altele asemenea, aflate în prezent în dotarea
acestora, pot fi utilizate pana la expirarea duratei de folosinta a
componentelor lor.
COMPONENTA trusei sanitare folosite pentru
acordarea primului ajutor
• 1.1. Trusa sanitară se compune dintr-o cutie din material plastic, cu colturi şi muchii
rotunjite, în care sunt depozitate instrumente şi materiale sanitare, medicamente şi
materiale diverse.
• Anexa nr. 3 la ordin prevede conţinutul minim obligatoriu al trusei sanitare
• Optional trusa sanitară poate conţine şi alte dispozitive medicale, cum ar fi: folie
termoizolanta, dispozitiv care asigura soluţia de conservare a energiei corpului
omenesc în situaţii grave.
• 1.2. Cutia trusei sanitare trebuie sa fie rigida, realizată din material plastic
rezistent, cu marginile şi colturile rotunjite. Ea trebuie:
• a) sa asigure etanseitatea corespunzătoare pentru protejarea conţinutului fata de
praf şi umezeala printr-un sistem de închidere ferm;
• b) sa fie inscriptionata, vizibil de la o distanta de minimum 5 m, cu denumirea
produsului şi a furnizorului sau, după caz, a producătorului;
• c) sa permită vizualizarea conţinutului sau sa aibă inscriptionata lista conţinutului;
• d) sa fie dimensionata şi compartimentata corespunzător, în vederea depozitarii şi
asigurării integrităţii componentelor prevăzute în anexa nr. 3.
• Calitatea materialelor sanitare, a instrumentelor şi a medicamentelor va fi
verificata şi certificată în conformitate cu prevederile în vigoare privind evaluarea
conformitatii de către organele abilitate ale Ministerului Sănătăţii şi Familiei
ANEXA 2
Trusele sanitare de acordare a primului ajutor medical vor fi folosite astfel:
• 1. Activităţi industriale, agricole şi de prestări de servicii:
• 1a) în secţii de activitate cu mai mult de 5 persoane - una la cel mult 25 de persoane;
• 1b) activităţi cu locuri de munca dispersate, indiferent de numărul de angajaţi;
• 1c) mijloace de transport în comun, altele decât auto.
• 2. Activitate de comerţ:
• 2a) spaţii comerciale care permit accesul direct al clienţilor la mărfurile expuse;
• 2b) spaţii comerciale organizate pe subunitati pentru prezentare şi desfacere;
• 2c) pieţe agroalimentare;
• 2d) staţii de distribuire a carburantilor.
• 3. Activităţi de învăţământ, proiectare-cercetare:
• 3a) grădiniţe, şcoli, alte instituţii de învăţământ care nu dispun de cabinet medical propriu -
cel puţin una la 50 de elevi;
• 3b) ateliere şcolare, sali de sport;
• 3c) cămine şi internate;
• 3d) alte activităţi de proiectare-cercetare - cel puţin una la 25 de persoane.
• 4. Activităţi culturale şi recreative:
• 4a) sali de spectacole - una la cel puţin 100 de locuri;
• 4b) sali de sport sau de întreţinere fizica, altele decât cele din instituţiile de învăţământ;
• 4c) cluburi, alte spaţii pentru activităţi de divertisment cu cel puţin 10 locuri;
• 4d) baruri, restaurante, hoteluri, moteluri, pensiuni, unităţi agroturistice.
ANEXA 3 CONŢINUTUL MINIM OBLIGATORIU AL TRUSEI SANITARE
• Denumirea materialului Numărul de bucăţi
• ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
• Cutie din material plastic, etansa, cu colturi rotunjite 1
• Foarfece cu varfuri boante 1
• Garou 50 cm 1
• Deschizator de gura din material plastic 1
• Dispozitiv de respiratie gura la gura 1
• Pipa Guedel mărimea 4 1
• Pipa Guedel mărimea 10 1
• Manusi de examinare, pereche 4
• Pahare de unica folosinta 5
• Batiste de hârtie cu soluţie dezinfectanta 10
• Atele din material plastic 2
• Fesi din tifon mici 5 cm/4 m 5
• Fesi din tifon mari 10 cm/5 m 3
• Bandaj triunghiular I = 80 mm 2
• Vata hidrofila sterila, pachet A 50 g 2
• Ace de siguranta 12
• Leucoplast 5 cm/3 m 1
• Leucoplast 2,5 cm/2,5 m 1
• Alcool sanitar 200 ml 1
• Comprese sterile 10 cm/8 cm x 10 buc. 10
• Pansament individual 2 cm/6 cm 10
• Pansament cu rivanol 6 cm /10 cm 5
• Plasture 6 cm/50 cm 1
• Creion 1
• Caiet a 50 de pagini 1
• Brosura cu instrucţiuni de prim ajutor 1
• Rivanol soluţie 1 la mie, 200 ml 1
• Apa oxigenata sau perogen 1
• Alcool iodat 200 ml 1
LEGE nr. 95 din 14 aprilie 2006
privind reforma în domeniul sănătăţii
SECŢIUNEA a 2-a Primul ajutor de baza şi primul ajutor calificat
ART. 87
• (1) Acordarea primului ajutor de baza, fără echipamente specifice, se
efectuează de orice persoana instruita în acest sens sau de persoane
fără instruire prealabilă actionand la indicaţiile personalului specializat din
cadrul dispeceratelor medicale de urgenta sau al serviciilor de urgenta
prespitaliceasca de tip SMURD şi serviciului de ambulanta judeţean sau
al municipiului Bucureşti, având ca scop prevenirea complicatiilor şi
salvarea vieţii pana la sosirea unui echipaj de intervenţie.
• (2) Fiecare cetăţean are obligaţia sa anunţe direct sau sa se asigure ca
un caz de urgenta a fost anuntat deja, la numărul 1-1-2, înainte sau
concomitent cu acordarea primului ajutor, fiind obligat sa respecte
indicaţiile specializate oferite de personalul dispeceratului de urgenta.
• (3) Acordarea primului ajutor calificat se efectuează în regim public,
este o datorie a statului şi un drept al cetăţeanului şi nu poate fi efectuată
în scop comercial.
• (4) Primul ajutor calificat se acorda într-un cadru institutionalizat, de
echipe aflate sub coordonarea inspectoratelor pentru situaţii de urgenta,
în colaborare cu autorităţile publice locale şi structurile Ministerului
Sănătăţii Publice.
LEGE nr. 95 / 2006
• (5) Echipele de prim ajutor calificat vor fi dotate cu echipamente specifice, inclusiv
pentru defibrilare semiautomata.
• (6) Personalul din cadrul echipajelor de prim ajutor calificat şi ambulantierii vor fi
formati şi autorizaţi în utilizarea defibrilatoarelor semiautomate.
• (7) Echipele de prim ajutor pot opera utilizând ambulante tip B, conform
normelor şi standardelor naţionale şi europene în vigoare, şi autospeciale de
intervenţie fără capacitate de transport pacient, dotate cu echipamentele specifice,
inclusiv defibrilatoare semiautomate.
• (8) Acordarea primului ajutor calificat este organizată astfel încât timpul maxim
de sosire la locul intervenţiei de la apelul de urgenta sa nu depăşească:
a) 8 minute, pentru echipajele de prim ajutor calificat, în zonele urbane, la cel puţin
90% din cazurile de urgenta;
b) 12 minute, pentru echipajele de prim ajutor calificat, în zonele rurale, la cel puţin
75% din cazurile de urgenta.
• (9) Organizaţiile nonguvernamentale şi cele nonprofit pot participa în aceasta
activitate, pe baza unor protocoale de colaborare cu inspectoratele pentru situaţii
de urgenta şi cu autorităţile publice locale.
• (10) Salvamontul, Salvamarul, Jandarmeria montană, Unitatea Specială de
Intervenţie în Situaţii de Urgenta din subordinea Inspectoratului General pentru
Situaţii de Urgenta şi alte instituţii publice similare pot avea personal instruit în
primul ajutor calificat, care acţionează în cadrul misiunilor specifice de salvare
asigurate de aceste instituţii
LEGE nr. 95 / 2006
• ART. 88
(1) Persoanele fără pregătire medicală care acorda primul ajutor de baza în mod
voluntar, pe baza indicaţiilor furnizate de un dispecerat medical sau a unor
cunoştinţe în domeniul primului ajutor de baza, actionand cu buna-credinţa şi cu
intenţia de a salva viata sau sănătatea unei persoane, nu răspund penal sau civil.
(2) Personalul paramedical nu răspunde penal ori civil, după caz, dacă se constata,
potrivit legii, îndeplinirea de către acesta, cu buna-credinţa, a oricărui act în
legatura cu acordarea primului ajutor calificat, cu respectarea competentei
acordate, protocoalelor şi procedurilor stabilite în condiţiile legii.
• ART. 89
(1) Personalul paramedical care activează în cadrul echipajelor de prim ajutor
calificat este pregătit în instituţiile de învăţământ şi în centrele de formare
specializate aflate în structura Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenta
şi/sau în alte centre de formare autorizate şi acreditate aflate în structura
instituţiilor publice care deţin echipaje de prim ajutor calificat conform prezentei
legi.
(2) Formarea personalului specializat în acordarea primului ajutor calificat se va
efectua pe baza unui program aprobat de inspectorul general al Inspectoratului
General pentru Situaţii de Urgenta, acreditat şi autorizat de Ministerul Sănătăţii
Publice şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Acesta include condiţiile de certificare
şi recertificare a personalului, precum şi necesităţile de formare continua.
PRIMUL AJUTOR
Photos: © Austrian Red Cross

Măsuri de prim ajutor
În caz de :
• Situaţie periculoasă
• Stare de inconştienţă
• Stop cardio-respirator
• Sângerare gravă
• Şoc-comoţie
Lanţul supravieţuirii
. 1. . . . . . . .2 . . . . . . . 3. . . . . . . .4 . . . . . . . 5. . . . .
. . .
. . .
. . .
. . .
. . .
Măsuri de Apel de Prim ajutor Ambulanţă Îngrijire

prim ajutor urgenţă suplimentar medicală
suplimentară
Apel de urgenţă
Br i gada de Ambul anţa Pol i ţia Urgenţe UE

Pompi er i 112
Unde este urgenţa?

Ce s-a întâmplat?
Câte persoane sunt implicate?
Cine ia legătura cu serviciile specializate?
Nu închideţi telefonul înainte ca dispecerul să elibereze

linia!
Accident de circulaţie
Semnalizare
Mutarea corpului în caz de urgenţă
Pe burtă
Pe spate
Manevra de urgenţă “Rautek”
Verificarea în caz de urgenţă
Controlul funcţiilor vitale
Se verifică starea de conştienţă: Pacientul răspunde
Strigaţi după ajutor! Continuaţi

Eliberaţi căile respiratorii măsurile de salvare
Verificaţi dacă respiraţia

e normală Urgenţă - pierderea cunoştinţei
Urgenţă
Stop cardio respirator Poziţie de recuperare
Apel de urgenţă
Se începe resuscitarea (30 apăsări ale pieptului / respiraţie gură la gură)
Verificare în caz de urgenţă
St ar e de
conştienţă +
Respiraţie
normală +
Diagnostic Funcţiile vitale
de urgenţă vizibile
Continuaţi
acordarea
primului ajutor
Proceduri
Se verifică
de salvare
dacă există
a vieţii
sângerări
Tratament
pentru şoc
St ar e de
conştienţă + -
Respiraţie
normală + +
Diagnostic Funcţiile vitale
Inconştienţă
de urgenţă vizibile
Continuaţi
acordarea
primului ajutor Poziţie de
Proceduri r ecuper ar e
Se verifică
de salvare Apel de
dacă există
a vieţii urgenţă
sângerări
Tratament
pentru şoc
Stare de
conştienţă + - -
Respiraţie
normală
Diagnostic
+
Funcţiile vitale
+ -
Şoc car di o-
Inconştienţă
de urgenţă vizibile r espi r at or
Continuaţi
acordarea
primului ajutor
Proceduri Poziţie de Apel de
recuperare urgenţă
de salvare Se verifică
a vieţii dacă există Resusci t ar e
Apel de
sângerări
urgenţă
Tratament
pentru şoc
Poziţia de recuperare
Apăsări ale pieptului
• Unde? Mijlocul pieptului

• Cât de mult? 4 - 6 cm
• Cât de repede? > 100 apăsări pe minut
Resuscitare cardio pulmonară
Respiraţie de salvare gură la nas
Resuscitare cardio pulmonară
Respiraţie de salvare gură la nas
Îngrijiri ale sângerărilor externe grave
Apăsare directă Bandaj de pr esar e

Bandaj de presare
Şocul
Ameninţarea vieţii prin insuficienţă circulatorie
Organele vitale nu primesc suficient oxigen
Moarte prin stop circulator

Şocul poate să nu fie vizibil imediat,
dar starea victimei se poate înrăutăţi rapid.
Tratamentul pentru şoc
• Controlaţi sângerarea • Poziţionaţi victima

• Supravegheaţi respiraţia • Liniştiţi victima
• Îngrijiţi rănile • Staţi cu victima
Poziţionarea pacientului
Leziuni, lovituri Dificultăţi de

ale capului respiraţie
Leziuni Leziuni ale

abdominale coloanei vertebrale
Leşin, arsuri, sângerări

(la extremităţi)
Îngrijirea atacurilor de cord
• Apelaţi de urgenţă 112

• Convingeţi pacientul să înceteze
activitatea
• Aşezaţi pacientul
• Acordaţi-i tratamentul pentru şoc
Îngrijirea atacurilor cerebrale
• Apelaţi de urgenţă 112

• Poziţionaţi pacientul cu pieptul ridicat
• Acordaţi-i tratamentul pentru şoc
Îngrijirea rănilor
• Pansamente sterile
• Asistenţă medicală, dacă este necesar
• Tratament pentru şoc
Pansamente adezive
Pansamente şi bandaje
Pansamente Feşe
Bandaj t r i unghi ul ar Compr esă

Îngrijirea arsurilor cauzate de
substanţe chimice
Ochi
• Îndepărtarea substanţei chimice cât de

repede posibil
• Spălarea ochiului afectat cu multă apă
• Pansament steril şi bandaj pe ambii
ochi
• Apel de urgenţă 112
Îngrijirea
Îngrijirea arsurilor
arsurilor cauzate
cauzate dede
substanţe
substanţe chimice
chimice
Piele
• Îndepărtarea hainelor contaminate

• Spălarea pielii afectate cu multă apă
• Pansament steril
• Apel de urgenţă 112
Îngrijirea arsurilor
• Stingeţi flăcările
• Scoateţi hainele cu grijă - nu prin rupere
• Răcoriţi cu apă zona arsă
• Pansament steril cu bandaj lejer

EXEMPLU DE INSTRUCTIUNE PT. ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR
IN CAZ DE DE ACCIDENTE
GENERALITATI
• A) Organizarea primului ajutor are rolul de a permite victimei accidentului sa
supravietuiasca, respectiv sa nu i se agraveze starea sanatatii pana in
momentul in care personalul unitatii sanitare poate prelua sarcina tratarii sale
in continuare. ,
• In acest scop societatea comerciala este obligata sa organizeze un numar
corespunzator de truse de prim ajutor, la locurile de munca care prezinta
pericole de accidente de munca sau intoxicatii profesionale.
• B) Trusele de prim ajutor se amenajeaza si se doteaza de catre unitate cu
materiale si medicamente conf. OM 427/2002 astfel incat sa se asigure
luarea de masuri si actionarea eficienta in urmatoarele situatii:
• -acordarea primului ajutor in caz de electrocutare , inclusiv
efectuarea respiratiei artificiale;
• -acordarea primului ajutor in caz de arsuri;
• -acordarea primului ajutor in caz de raniri-hemoragie;
• -acordarea primului ajutor in caz de fracturi;
• -acordarea primului ajutor in caz de asfixiere;
• C) Conducerea societatii impreuna cu organele sanitare va asigura instruirea
corespunzatoare intregului personal.
• D) Personalul instruit este obligat sa intervina fara alta dispozitie pentru
acordarea primului ajutor in caz de nevoie si va actiona imediat si corect. Va
anunta prin orice mijloace conducerea societatii pentru solicitarea si obtinerea
cat mai urgenta a interventiei din partea personalului medical de specialitate.
II. MASURI DE PRIM AJUTOR IN CAZ DE ELECTROCUTARE
• A) In primul rand se scoate electrocutatul de sub tensiune, persoana care efectueaza
scoaterea avand grija ca sa nu se expuna pericolului; astfel, se face intreruperea tensiunii
de la tabloul general sau de la unul din butoanele de avarie, sau se face scurtcircuitarea si
legarea la pamant a fazelor, evitandu-se actiunea arcului electric. Daca acest lucru nu este
posibil atunci persoana care scoate electrocutatul de sub tensiune se va izola din punct de
vedere electric ( folosind manusi electroizolante, o prajina electroizolanta sau fiind asezat pe o
platforma sau pe un covor electroizolant ) si va indeparta pe electrocutat de elementul aflat sub
tensiune, avand insa grija de a nu ajunge in contact direct sau prin intermediul altor elemente
metalice cu partile aflate sub tensiune.
• B) Dupa ce electrocutatul cu respiratia pierduta a fost scos de sub tensiune, i se va face
imediat respiratie artificiala si se vor anunta organele medicale.
• C) Respiratia artificiala se va executa atata timp cat este necesar.
• D) In timpul, pe parcursul si dupa executarea respiratiei artificiale se vor lua urmatoarele
masuri:
a) respiratia artificiala se va executa local, nefiind recomandat transportul electrocutatului;
b) se indeparteaza persoanele straine;
c) se degajeaza electrocutatul la gat si la mijloc, precum si in orice loc unde este strans de vre-o
componenta a imbracamintei.
d) daca are ochelari se scot si acestia;
e) daca electrocutatul si-a revenit nu se mai face respiratie artificiala, dar persoana care acorda
primul ajutor va ramane gata pregatita pentru o noua interventie in caz de incetinire a
respiratiei electrocutatului.
f) in caz de voma se va lasa capul electrocutatului pe o parte pentru a permite degajarea gurii si a
evita riscul de asfixiere (inabusire ) prin obturarea cailor respiratorii.
g) nu se da nimic de baut electrocutatului, inainte ca acesta sa-si revina complet, si in nici un caz
nu i se vor da bauturi alcoolice.
h) persoana care acorda primul ajutor trebuie sa stie ca un asemenea accidentat prezinta uneori
miscari convulsive in momentul revenirii si ca dupa revenire poate urma o noua pierdere a
respiratiei, ceea ce necesita reluarea respiratiei artificiale.
i) niciodata nu se abandoneaza respiratia artificiala inainte de aparitia semnelor specifice mortii,
semne pe care numai medicul le poate aprecia.
]) dupa revenirea respiratiei normale este necesar de a lasa accidentatul sub supraveghere
medicala.
III. MASURI DE PRIM AJUTOR IN CAZ DE ARSURI
• A) Arsurile por fi cauzate de actiunea arcului electric, a focului sau a
agentilor chimici. Arsurile sunt de patru categorii:
• a) gradul I - prezinta inrosirea pielii;
• b) gradul Il - prezinta umflaturi pline cu lichid;
• c) gradul III - prezinta arsuri profunde;
• d) gradul IV - prezinta carbonizari de tesuturi.
• B) Orice fel de arsuri vor fi protejate contra pericolului de infectare prin,
dupa caz aplicarea de pansamente sterile, cimpuri de acoperire, masca
de fata, cearceaful de salvare, folie reflectorizanta, etc., accidentatul va fi
transportat la unitatea sanitara-- serv. de urgenta.
• C) Arsuri localizate, care nu sunt intinse pe suprafete marl si nu sunt nici
profunde, se pot trata si la fata locului, avindu-se in vedere urmatoarele
restrictii.
• nu se curata local cu obiecte aspre;
• nu se va intrebuinta apa;
• nu se deschid besicile cu lichid;
• nu se aplica substante grase;
• nu se vor folosi solutii de acid picric;
• cu pansament steril, uscat si nu se vor aplica alte solutii. Se va transporta
accidentatul la un spital apropiat
• Tratamentul local se aplica astfel:
• 1. Se vor inlatura corpurile straine de pe rana si din jurul ranii, cu ajutorul unei comprese
sterile uscate;
• 2. Se va spala locul arsurii cu solutie de bromocet sau rivanol.
• 3. Se va aplica un strat subtire cu pansament steril sau vata hidrofila ce vor fi sustinute cu
un bandaj strans usor apoi se va transporta accidentatul la cel mai apropiat punct sanitar
sau la serviciul de urgenta a unei unitati sanitare.
• D) La arsurile intinse ( chiar daca sunt de gradul I ) si cele grave ( gr.ll, Ill, IV ) se va tine
seama de urmatoarele restrictii:
• nu se sufla deasupra ranilor, arsurilor;
• nu se va aplica nici un tratament local;
• c) se va acoperi accidentatul cu cearceaful steril, daca este iarna si cu patura sterila;
• d) se va transporta la spitalul de specialitate.
• E) In cazul arsurilor provocate de agentii chimici se va spala locul arsurii cu foarte multa
apa, dupa care:
• a) pentru arsuri provocate de acizi, se va spala local cu solutie de bicarbonat de sodiu 2 %;
• b) pentru arsuri provocate de substante alcaline se va spala locul cu o solutie de acid acetic
l % sau cu apa cu otet ( noua parti apa si o parte otet );
• c) pentru arsuri provocate de fosfor sau substante continind fosfor, se va spala locul cu o
solutie de sulfat de cupru 5 %;
• d) pentru arsuri provocate de gudroane sau solutie cuprinzind gudroane se va sterge locul
cu tampoane de vata hidrofila, imbibate in eter, pentru a antrena particulele de gudron ce se
afla pe suprafata ranii. Nu se va insista data aderenta acestor pete este prea mare;
• pentru toate situatiile de mai sus se vor pansa ranile
IV. MASURI DE PRIM AJUTOR !N CAZ
DE ASFIXIERE
• Indiferent de natura lor, in caz de asfixieri se

vor lua urmatoarele masuri:
A) Scoaterea urgenta a accidentatului din
atmosfera viciata;
B) Scoaterea sau taierea imbracamintei care
poate stinjeni respiratia accidentatului;
C) Efectuarea respiratiei artificiale cand
accidentatul nu mai respira;
D) Solicitarea interventiei personalului
medical de specialitate.
MASURl DE PRIM AJUTOR IN CAZ DE
RANIRI-HEMORAGII
• A) Ranile usoare si putin profunde provocate din diferite cauze, trebuie tratate
imediat, pentru a se impiedica, infectarea lor. Se va acorda o mare atentie ranilor
murdarite cu noroi.
• Se vor lua urmatoareie masuri:
• a. persoana care da primul ajutor trebuie in prealabil sa-si spele bine miinile cu
apa si sapun, folosind o perie, iar apoi se vor dezinfecta degetele cu tinctura de
iod sau spirt medicinal.
• b. se interzice spalarea ranilor cu apa sau substante farmaceutice.
• c. nu se admite atingerea ranilor, nici chiar cu miinile spalate si dezinfectate.
• d. nu se vor presara prafuri si nici nu se vor acoperi ranile cu alifii, spalarea ranilor
si acoperirea lor cu substante farmaceutice se vor face de catre persoane
calificate, deoarece prin aceasta operatie se pot acoperi corpurile straine care sa
determine infectarea, ceea ce va conduce la incetinirea procesului de vindecare.
• e. nu se va sterge rana de nisip sau pamant, stergerea ranilor de pamant sau
nisip nu este recomandata deoarece prin aceasta operatie se pot introduc
particulele de nisip sau pamant mai adinc in rana, ingreunand operatia de curatire
ce urmeaza a fi facute de medic sau cadrul sanitar abilitat.
• f. nu se vor indeparta cheagurile de singe de pe rana, indepartarea cheagurilor de
singe de pe rana poate provoca hemoragu putemice.
• g. se vot aplica pansamente sau bandaje sterile corespunzatoare.
• A) Ranile usoare si putin profunde provocate din diferite cauze, trebuie
tratate imediat, pentru a se impiedica, infectarea lor. Se va acorda o mare
atentie ranilor murdarite cu noroi.
• Se vor lua urmatoareie masuri:
• a. persoana care da primul ajutor trebuie in prealabil sa-si spele bine
miinile cu apa si sapun, folosind o perie, iar apoi se vor dezinfecta
degetele cu tinctura de iod sau spirt medicinal.
• b. se interzice spalarea ranilor cu apa sau substante farmaceutice.
• c. nu se admite atingerea ranilor, nici chiar cu miinile spalate si
dezinfectate.
• d. nu se vor presara prafuri si nici nu se vor acoperi ranile cu alifii,
spalarea ranilor si acoperirea lor cu substante farmaceutice se vor face
de catre persoane calificate, deoarece prin aceasta operatie se pot
acoperi corpurile straine care sa determine infectarea, ceea ce va
conduce la incetinirea procesului de vindecare.
• e. nu se va sterge rana de nisip sau pamant, stergerea ranilor de pamant
sau nisip nu este recomandata deoarece prin aceasta operatie se pot
introduc particulele de nisip sau pamant mai adinc in rana, ingreunand
operatia de curatire ce urmeaza a fi facute de medic sau cadrul sanitar
abilitat.
• f. nu se vor indeparta cheagurile de singe de pe rana, indepartarea
cheagurilor de singe de pe rana poate provoca hemoragu putemice.
• g. se vot aplica pansamente sau bandaje sterile corespunzatoare.
H) La accidentatul care prezinta raniri, insotite de hemoragii se va aplica
urmatorul tratament, in completarea opririi hemoragiei:
• a) se va acoperi rana cu pansamente sterile;
• b) se va transporta culcat;
• c) se vor lua masuri sa nu piarda caldura ( de incalzire );
• d) i se va da sa bea, pe cat posibil, bauturi calde ( fara alcool )
• e) in cazul ranirii pielii de pe cap se va aplica un pansament steril;
• f) hemoragiile nazale se vor trata prin apasarea puternica a narii care
singereaza, capul tinindu-se drept, dupa un minut se va slabi foarte incet
aceasta compresiune;
• Daca totusi hemoragia porneste se va aplica un tampon cu antipirina si se
• continua apasarea. La persoanele care sunt obeze, in virsta sau despre
care se stie ca sufera de hipertensiune arteriala nu se vor opri
hemoragiile nazale.
• g) persoanele cu hemoragii interne (la care nu apare in exterior singe -
ele pot fi recunoscute dupa paloarea fetii - palida, pulsul slab si accelerat,
greu de numarat ) vor fi tratate dupa cum urmeaza:
• - vor fi culcate cu fata in jos, imobilizate si vor fi acoperite pentru a nu
pierde caldura;
• - nu li se va da sa bea nici sa manince;
• - se va transporta de urgenta la primul punct sanitar
Vl MASURI DE PRIM AJUTOR IN CAZ DE
FRACTURI
• A) Identificarea si localizarea fracturilor
• fracturile sunt caracterizate prin trei simptome:
• • dureri;
• • imposibilitate de a misca membrele;
• • deformatii.
• In cazul fracturilor durerile sunt foarte mari, localizate intr-un singur
punct. Membrele accidentate nu pot fi miscate din cauza durerilor, iar in
cazul in care fracturile sunt la membrele inferioare, accidentatul nu se
poate deplasa. Apar deformatii vizibile , dar exista situatii cind acestea
nu sunt vizibile, membrele fracturate prezentind doar umflarea
articulatiilor.
• B) Acordarea primului ajutor va incepe prin luarea urmatoarelor masuri:
• sa nu miste accidentatul pina nu a identificat si localizat fractura;
• sa dezveleasca zona in care s-a produs fractura pentru a constata daca
este deschisa sau inchisa.
• In cazul in care este necesara deplasarea accidentatului, persoana care
da primul ajutor va prinde accidentatul cu o mina pe deasupra si
cealalta pe dedesubtul membrului fracturat si ajutat de o alta persoana,
va cuprinde corpul victimei si va executa transportarea,
• C) Imobilizarea fracturilor se va face de catre persoane bine
instruite sau sub supravegherea unui medic sau asistent
medical.
• imobilizarea unei fracturi a membrului inferior se face prin
asezarea atelelor atat lateral cit si pe fata posterioara a
membrului accidentat;
• imobilizarea membrelor superioare se va face in majoritatea
cazurilor printr--o esarfa, cotul fiind indoit. Se va putea
completa aceasta prin atele rigide care insa nu vor ocupa
decit segmentul fracturat,
• in cazul fracturilor craniene, interventia persoanei care da
primul ajutor trebuie sa fie atenta, dat fiind faptul ca exista
cazuri in care accidentatul percepe aceste traumatisme cu
ceva intirziere si deci cunoasterea existentei traumatismelor
este uneori dificila. Interventia trebuie sa fie foarte urgenta,
altfel poate deveni tardiva
• Se va transporta urgent la o unitate
specializata. Simptomele in cazuri de fracturi
craniene sunt:
• 1.traumatisme la cap;
• 2.pierderea cunostintei care poate fi numai
momentana;
• 3. hemoragie pe nas si urechi;
• trebuie sa faca un bandaj strins peste
articulatia respectiva.
• Fracturile coloanei vertebrale si ale bazinului sunt in
cele mai multe cazuri exceptional de grave. In aceste
cazuri pentru transportul accidentatului se rostogoleste
aceasta cit se poate de incet pina va fi asezat culcat pe
o planseta dura. Nu se va face vreo imobilizare a
accidentatului si se va transporta imediat la cel mai
apropiat punct sanitar. Se interzice transportarea pe
brate a unui accidental la coloana vertebrala sau
bazin
• .Simptomele in cazuri de fracturi la coloana vertebrala
sau la bazin sunt:
1) dureri putemice in zona dorsala;
2) paralizarea membrelor inferioare;
3) tulburari urinare
• In cazul fracturilor de coaste, persoana care
da primul ajutor va imobiliza toracele
accidentatului printr-un bandaj strans,
realizat cu o fasa, iar apoi se va transporta
accidentatul in pozitia sezind la primul punct
sanitar. Simptomele sunt:
1. respiratie ingreunata si dureri in timpul
respiratiei;
2. eventuale urme de singe in saliva;
• In cazul luxatiilor se va proceda identic ca la
fracturi.
In cazul unei entorse, persoana care da
primul ajutor trebuie sa faca un bandaj strins
peste articulatia respectiva.
Mediul de muncă
Munca sigură înseamnă

câştig sigur
Cerinţe privind:
• Căile de ieşire
• Scările
• Pasajele
• Ieşirile de urgenţă
• Toaletele
• Cantinele etc.
Piramida accidentelor
Acţiunile nesigure cauzează Aspectele de

accidente securitate şi sănătate
în muncă trebuie să fie
accidentări mortale
la fel de importante ca
productivitatea şi alte
accidentări grave aspecte economice
acţiuni nesigure
SSM: Măsuri ce trebuie luate
măsuri de organizare
construcţie
măsuri
mecanice măsuri
EIP tehnice
Evaluarea riscului
Metodă
locul de muncă
combinarea de metode
este posibilă şi poate fi
utilă
gruparea locurilor de
procedura de lucru muncă/procedurilor/
pericolelor similare
pericol
Evaluarea riscului
Activitate Rezultat
Formaţi echipa! •Echipa de evaluare
Pasul 8
Definiţi posturile de Monitorizarea
•Planul de situaţie**
lucru şi zonele de •Matricea pericolelor***
evaluare! acţiunilor
Pasul 1
Realizaţi
examinarea •Neconformităţi identificate Definirea
(PPP*, col. 1)
generală! Pasul 7 zonelor de
Planificarea evaluare
Identificaţi
pericolele •Pericole specifice identificate acţiunilor
(PPP*, col. 1) Pasul 2
specifice!
Alcătuirea
Pasul 6 echipei
Analizaţi pericolele! •Dovezi pentru evaluarea ulterioară
Evaluarea
riscurilor Pasul 3
•Categorie de risc atribuită fiecărui pericol Realizarea
Evaluaţi riscurile! (PPP*, col. 2)
examinării
Pasul 5 generale
•Măsuri tehnice, organizatorice, igienico- Analizarea
Planificaţi acţiunile! sanitare, responsabilităţi, termene Pasul 4
(PPP*, col. 3-5) pericolelor Identificarea
pericolelor
Monitorizaţi •Stadiul de realizare a măsurilor înregistrat specifice
acţiunile! în (PPP*, col. 6)
* plan de prevenire şi protecţie

** cu definirea zonelor de evaluare şi/sau a posturilor de lucru
*** pe zonele de evaluare şi/sau a posturilor de lucru
Obiectivele trebuie să fie
• clar definite şi cuantificabile

• sprijinite de conducere
• realiste şi accesibile
• cu responsabilităţi definite
• atinse în termenul prevăzut
• documentate şi furnizate tuturor
angajaţilor / angajatorilor /
managerilor
Pasaje, căi de ieşire, ieşiri în caz de urgenţă …
T 30
R 30
40-45 cm
bis max. 40 m
Oben
100 cm
60 cm
. 160 x 80
cm
Scări şi ieşiri de urgenţă
uşi rezistente
la foc
ferestre
rezistente
la foc
scări de urgenţă
inflamabile
Scări exemplu din legislaţia
austriacă
26
X
18
40
13
Iluminat de urgenţă
• Iluminat de urgenţă
- locuri de muncă în camere fără ferestre/lumină naturală
- căi de ieşire în caz de urgenţă lungi şi
întortocheate
- pericole speciale în camera de lucru
(de ex. materiale de lucru explozive)
- lucrul în ture de noapte
• Ex.: standardul EN 1838

- intensitatea luminoasă (1 lx)
- timpul de operare (1 h)
• Ajutor pentru orientare:

- a se utiliza dacă nu există un pericol
special
- iluminat propriu
Planificarea ieşirilor de
urgenţă
Zona publică Zona non publică
sala de sala de birou birou IT

seminar întâlniri
ieşire de urgenţă ieşire de urgenţă

intrare
ieşire de urgenţă
birou birou
Încuietoare de panică conform Încuietoare de panică conform

standardului EN 1125 standardului EN 179
A se folosi în clădirile cu multe A se folosi în clădirile cu
persoane, ce nu sunt familiarizate persoane ce sunt familiarizate
cu ieşirile de urgenţă din afara cu ieşirile de urgenţă din afara
clădirilor de ex.: aeroport, clădiri clădirilor de ex.: birou, fabrică
mari de birouri
Pasaje de trecere înguste
Fişa individuală SI
Scenariile de securitate
ORDIN nr. 130 din 25 ianuarie 2007

pentru aprobarea Metodologiei de elaborare a scenariilor de securitate la
incendiu
ART. 4 Scenariul de incendiu se elaborează pentru categoriile de construcţii,

instalaţii şi amenajări stabilite prin HG nr. 1.739/2006 pentru aprobarea
categoriilor de construcţii şi amenajări care se supun avizării şi/sau
autorizării privind securitatea la incendiu, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 995 din 13 decembrie 2006.
ART. 9 Scenariile de securitate la incendiu se includ în documentaţiile tehnice

ale construcţiilor şi se păstrează de către utilizatori (investitori, proprietari,
beneficiari, administratori etc.) pe toată durata de existenta a construcţiilor,
instalaţiilor tehnologice şi a altor amenajări.
Apărarea împotriva incendiilor
Stingătoarele adecvate fiecărei clase de incendiu sunt:
A B C D
Cu apă
Cu pulberi ABC Cu pulberi ABC Cu pulberi ABC
Cu pulberi BC Cu pulberi BC
Cu pulberi
speciale
pentru metale
Cu spumă şi produse Cu spumă şi
pe bază de apă produse
pe bază de apă
Cu CO2 Cu CO2
(cu pâlnie (cu pâlnie
conectată încorporată
la furtun) în stingător)
Modul de utilizare a stingătoarelor
GREŞIT INSTRUCŢIUNI CORECT

Incendiul trebuie atacat
în direcţia vântului.
Incendiul se stinge începând

din faţa focarului.
Incendiile de materiale care se topesc sau

care curg se sting atacând de sus şi spre
spatele focarului.
Se vor utiliza stingătoare în număr suficient,
în acelaşi timp, şi nu unul după altul.
După stingerea incendiului se va

controla ca acesta să nu se reaprindă.
Stingătoarele utilizate nu vor fi reamplasate

la locul lor.
Stingătoarele utilizate vor fi reîncărcate.
ATENTIE !!
• Terasa nu este dimensionata pentru autospeciale de mare tonaj.
• Pentru stingerea incendilor la autoturismele aflate in parcaje se vor
utiliza stingatorele din dotare.
• La evacuarea persoanelor se va avea in vedere:

Evacuarea rapida si in siguranta a cladirii (siguranta este mai
importanta decat rapiditatea);
Supravegherea si ordinea pot evita panica;
La evacuare persoanele trebuie sa fie conduse compact spre
exterior;
Usile trebuie tinute permanent inchise. In caz de incendiu, pe
timpul parcurgerii traseului de evacuare se va urmari inchiderea
tuturor usilor, fara insa a le bloca.
• In caz de incendiu nu se utilizeaza lifturile.

• In caz de incendiu comportativa cu calm si nu intrati in panica.
• In caz de incendiu trotuarele rulante vor fi utilizate ca si cai de
evacuare, dupa ce au fost oprite.
Bibliografie
L319/2006 actualizata,cu modificarile si completarile aduse de
H.G.955/2010
• HG 971/2006 semnalizare securitate
• LEGE nr. 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul
sănătăţii
Informatii internet
Vă mulţumesc
5.Elaborarea documentaţiilor
necesare
desfăşurării activităţii de
Legislaţia terţiară
Cine elaboreaza: ANGAJATORUL

– Fişe de evaluarea riscurilor
– Plan de prevenire si protecţie
– Politica SSM
– Program de măsuri
– Contract colectiv de muncă
– Regulament intern
– Contracte individuale de muncă + carnet de muncă + registru angajaţi
– Contract de şcolarizare, ucenicie, voluntariat
– Dosar medical
– Fişa postului
– Contracte comerciale + protocoale SSM
– Instrucţiuni de lucru
– Instrucţiuni proprii de securitate şi sănătate în muncă
– Programa de instruire
– Tematici şi teste pt instruire
– Fişe individuale/colective de instruire SSM/SU + Fisa de aptitudini
Legislaţia terţiară
Cine elaboreaza: ANGAJATORUL

– Tematici şi chestionare de control intern
– Actele CSSM, corespondenţa cu ITM
– Lista EM autorizate (ISCIR, Ex, gaz, ...) cu scadenţele la verificare
– Lista personalului care necesită competente, autorizări
– Lista grupuri sensibile la riscuri specifice + azbest, noapte
– Programul anual de revizi şi reparaţii + evidenta ore functionare
– Verificarea initiale si periodica in vederea punerii in functiune a EM
– Registrele cu evidenţa evenimentelor
– Dosarele de cercetare ale evenimentelor
Cine intocmeste: ANGAJATORUL
Cărţile tehnice,
– Fişe tehnice de securitate ale SPChP
– Planul de evacuare în caz de pericol grav şi eminent (afişat la loc
vizibil) + scenariile de securitate la incendiu
– Evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific (nominalizarea,
localizarea şi măsurile stabilite în urma evaluării riscurilor pentru
aceste zone)
– Normativul intern de semnalizare SSM
– Buletinele cu rezultatele determinărilor de noxe
– Buletinele PRAM de verificare a rezistenţei de dispersie
– Verificari periodice instalatii electrice, gaz, etc.
Acte din legislaţia terţiară - dosarul medical
Art. 81....
din NM de aplicare a
L319/2006 actualizata,cu
modificarile si completarile
aduse de H.G.955/2010
(4) Fişa de instruire individuală

va fi păstrată de către
conducătorul locului de muncă
şi va fi însoţită de o copie
a ultimei fişe de aptitudini,
completată de către
medicul de medicina muncii.
Acte din legislaţia terţiară – Fişa individuală
SSM
SSM
NM de aplicare a Legii 319/2006 actualizata,cu modificarile si
completarile aduse de H.G.955/2010
art. 78 La instruirea personalului în domeniul SSM vor fi

folosite mijloace, metode şi tehnici de instruire, cum ar fi:
-expunerea, demonstraţia, studiul de caz,
-vizionări de filme, diapozitive, proiecţii,
-instruire asistată de calculator.
Art. 80 Angajatorul trebuie să dispună de un programe de instruire -

testare, la nivelul intreprinderii si/sau unitatii pentru:
a) conducatorii locului de munca, b)lucratori, pe meserii si activitati
Art 81 (4) Fişa de instruire individuală va fi păstrată de către

conducătorul locului de muncă - însoţită de o copie a ultimei fişe
de aptitudini, completată de către medicul de medicina muncii.
SSM
NM de aplicare a Legii 319/2006actualizata,cu modificarile
si completarile aduse de
H.G.955/2010
Art. 82
(1) Pentru persoanele aflate în unitate cu permisiunea angajatorului, cu
exceptia (art.5 lit.c din lege)angajatorul stabileşte, prin regulamentul
intern sau ROF,durata instruirii si reguli privind instruirea şi însoţirea
acestora în întreprindere şi/sau unitate.
(2) Pentru lucrătorii din intreprinderi si/unităţi din exterior, care desfăşoară
activităţi pe baza de contract de prestari de servicii,-angajatorul beneficiar
al serviciilor va asigura instruirea lucrătorilor privind activităţile specifice
intreprinderii si/sau unităţii respective, riscurile pentru SSM, precum şi
măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul intreprinderii si
/sau unităţii, în general.
(3) Instruirea de la alin. (1) şi (2) se consemnează în fişa de instruire
colectivă cf.model prezentat in anexa nr.12.
(5) Reprezentanţii autorităţilor competente cu atributii de control vor fi însoţiţi de
către un reprezentant desemnat de către angajator, fără a se întocmi fişă de
instructaj.
Acte din legislaţia terţiară – Fişa colectivă SSM
Art. 82 (4) NM aplicare a L

319/2006 actualizata,cu
modificarile si completarile
Fişa de instruire colectivă se
întocmeşte în două
exemplare,
-un exemplar se va păstra de
către angajator/lucrător
desemnat/SIPP care a
efectuat instruirea şi
-un exemplar se păstrează de
către angajatorul lucrătorilor
instruiţi sau, în cazul
vizitatorilor, de către
conducătorul grupului.
SSM
HG1425/2006 – norme metodologice L319/2006 actualizata,cu
modificarile si completarile aduse de H.G.955/2010
• Cap. V Instruirea lucrătorilor

• Secţiunea 2 Instruirea introductiv generală
• Cui: lucrătorilor la angajare/detaşaţi/delegaţi precum şi

lucrătorilor puşi la dispoziţie de un agent de muncă temporar
• Scop: a informa asupra activităţilor/riscurilor/acţiunilor
PP
• Cine: angajator/LD/SIPP/SEPP Durata: minim 8 ore
• Conţinut:
– legislaţia + consecinţele necunoaşterii/nerespectării
– riscurile de accidentare/ÎP specifice unităţii
– măsuri privind acordarea primului ajutor/
– stingerea incendiilor/evacuarea lucrătorilor
• Final: testare + consemnare + semnare
HG1425/2006 – norme metodologice L319/2006actualizata,cu
modificarile si completarile aduse de H.G.955/2010

• Secţiunea 3 Instruirea la LM
• Scop: a informa asupra riscurilor specifice/acţiunilor PP

• Cine: conducătorul direct al locului de munca
• Durata: minim 8 ore
• Conţinut:
– riscurile de accidentare/ÎP specifice LM
– reglementările SSM specifice LM
– măsuri privind acordarea primului ajutor / stingerea incendiilor /
evacuarea lucrătorilor
– obligatoriu demonstraţii practice privind
• activitatea/
• exerciţii practice privind utilizarea EIP/
• evacuare/prim ajutor
• Final: verificare + consemnare + semnare şi
contrasemnare
SSM
HG1425/2006 – norme metodologice
L319/2006actualizata,cu modificarile si completarile
• Secţiunea 4 Instruirea periodică
• Scop: reâmprospătarea şi actualizarea cunoştinţelor

• Cine: conducătorul direct al locului de munca
• Interval: 6/12 luni conform instrucţiunilor proprii in functie de
conditiile locului de munca si/sau postului de lucru
• Include obligatoriu:
– demonstraţii practice
• Final: verificare + consemnare + semnare şi contrasemnare
Instruirea periodica suplimentara
• a)cand un lucrator a lipsit peste 30 de zile lucratoare
• b)cand au aparut modif. ale prevederilor de SSM privind
activitati specifice LM/PL sau ale IP,inclusiv datorita evolutiei
riscurilor sau aparitiei de noi riscuri in unitate;
• c)la reluarea activitatii dupa accident de munca
• d)la executarea unor lucrari speciale;
• e)la introducerea unui echipament de munca sau a unor
modificari ale echipamentului existent
• f)la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru
• g)la introducerea oricarei noi tehnologii sau a unor proceduri de
lucru
Durata: 8 ore
SSM
HG1425/2006 – norme metodologice L319/2006HG1425/2006 – norme
metodologice L319/2006actualizata,cu modificarile si completarile aduse
de H.G.955/2010
• Art.98 din HG1425/2006 – norme metodologice L319/2006HG1425/2006
– norme metodologice L319/2006actualizata,cu modificarile si completarile
Reinstruirea
• Când:
– un lucrător a lipsit peste 30 de zile lucrătoare
– au apărut modificări ale prevederilor SSM specifice
– la reluarea activităţii după AM
– la executarea unor lucrări speciale
– modificări ale EM/tehnologiilor/procedurilor de lucru
• Cine: art.100 LD,SIPP,SEPP ? Durata: minim 8 ore stabilită prin
instrucţiuni proprii
• Final: ?
SSM
Circulaţia
Circulaţia
• Situaţia accidentelor de circulaţie/a accidentelor mortale în
România:
ACCIDENTAŢI ÎN ANUL 2005 ACCIDENTAŢI MORTAL ÎN ANUL 2005
REPARTIZARE PE ÎMPREJURĂRI REPARTIZARE PE ÎMPREJURĂRI
Accidente de circulatie (740) 14,7% Accidente de circulaţie (198) 38,2%

Căderea acc. de la înălţime(78) 15,0%
Accid. cu mas./util. în functiune (703) 14%
Căderea/Prăb. de mat./obiecte (50) 9,6%
Căderea accid. de la înălţime (643) 12,8%
Acc. cu maş./util. în funcţiune (32) 6,2%
Cãderea/Prãb. de mat./obiecte (557) 11,1% 6,2%
Electrocutări (32)
Caderea accid. de la acelasi nivel (493) 9,8% Accid. cu mijl. transp. în incintã (22) 4,2%
Accid. cu scule actionate mecanic (291) 5,8% Contact cu substanţe nocive(19) 3,7%
Accid. cu ob./mat. transportate (276) 5,5% Incendii (13) 2,5%
Proiectarea de mat./obiecte (260) 5,2% Accid. cu ob./mat. transportate (11) 2,1%
Alte împrejurări 21,4% Alte împrejurări 12,3%
Total accidentaţi economie: 5039 Accidentaţi mortal economie: 519

Indice Frecventa: 0.85‰ Indice Frecventa: 0,09‰
Circulaţia în fabrici
• Rutele pentru vehicule, regulile de

circulaţie şi zonele de parcare vor fi
stabilite, identificate şi folosite.
Subteran instabil – camionul s-a răsturnat în timpul descărcării cu platforma
hidraulică telescopică
Stabilirea unei limite de
viteză
Încărcătură sigură
diagrama de încărcare
ex.: încărcătura de 7,5 t a
Fig. a - Centrul de greutate pentru

cele 7.5 t în loc greşit.
Fig. b şi c arată soluţii adecvate,
conform cu diagrama de încărcare.
platf.
b c
Rampă
A se lua în considerare greutatea încărcăturii, viteza maximă, instruirea angajaţilor

• protecţie împotriva răsturnării
• centura de siguranţă
• a se utiliza dacă condiţiile căilor de circulaţie pot cauza răsturnare,
de ex: în construcţii
Cale de circulaţie marcată, cu
lărgime adecvată
Intersecţii / Rampe
Utilizaţi oglinzi pentru a face intersecţiile mai sigure
Încărcaţi întotdeauna în sus

Ridicarea lucrătorilor
Numai în cabine adecvate

Bibliografie
H.G.955/2010
―Implementarea legislaţiei armonizate în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă în întreprinderile mici şi mijlocii‖
• HG 1091/2006 CMSS pt locul de munca
• HG 1146/2006 CMSS pentru utilizarea in munca de catre
lucratori a echipamentelor de munca
Informatii internet
Vă mulţumesc
• 6. Evidente şi raportari în
domeniul securităţii şi
sănătăţii în munca
COMUNICAREA, CERCETAREA,
ÎNREGISTRAREA ŞI RAPORTAREA
EVENIMENTELOR
Eveniment - accidentul care a antrenat decesul
sau vătămări ale organismului, produs în
timpul procesului de munca ori în îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu, situaţia de persoana
data disparuta sau accidentul de traseu ori de
circulaţie, în condiţiile în care au fost implicate
persoane angajate, incidentul periculos,
precum şi cazul susceptibil de boala
profesională sau legată de profesiune
Accident de munca - vătămarea violenta
a organismului, precum şi intoxicatia
acuta profesională, care au loc în timpul
procesului de munca sau în îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu şi care provoacă
incapacitate temporară de munca de cel
puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori
deces;
Accident uşor - eveniment care are drept
consecinta leziuni superficiale care
necesita
numai acordarea primelor îngrijiri
medicale şi
a antrenat incapacitate de munca cu o
durata mai mica de 3 zile;
Incident periculos - evenimentul
identificabil, cum ar fi explozia,
incendiul, avaria, accidentul tehnic,
emisiile majore de noxe, rezultat din
disfunctionalitatea unei activităţi sau a
unui echipament de munca sau/şi din
comportamentul neadecvat al factorului
uman care nu a afectat lucrătorii, dar ar
fi fost posibil sa aibă asemenea urmări
şi/sau a cauzat ori ar fi fost posibil sa
producă pagube materiale;
Boala profesională - afectiunea care se
produce ca urmare a exercitării unei meserii
sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici,
chimici ori biologici caracteristici locului de
munca, precum şi de suprasolicitarea
diferitelor organe sau sisteme ale
organismului, în procesul de munca
Boala legată de profesiune - boala cu
determinare multifactoriala, la care unii factori
determinanţi sunt de natura profesională.
• Comunicare eveniment: cine? Cui?
• Angajatorul are obligaţia sa comunice
evenimentele, de îndată, după cum
urmează (anexa nr.12 HG1425):
a) inspectoratelor teritoriale de munca,
toate evenimentele
b) asiguratorului, potrivit Legii nr.
346/2002 privind asigurarea pentru
accidente de muniica şi boli
profesionale
c) organelor de urmărire penală, după
caz.
CERCETAREA EVENIMENTELOR
a) de către angajator, în cazul evenimentelor
care au produs incapacitate temporară de
munca;
b) de către inspectoratele teritoriale de
munca, în cazul evenimentelor care au
produs invaliditate evidenta sau confirmată,
deces, accidente colective, incidente
periculoase, în cazul evenimentelor care au
produs incapacitate temporară de munca
lucrătorilor la angajatorii persoane fizice,
precum şi în situaţiile cu persoane date
dispărute;
c) de către Inspecţia Muncii, în cazul
accidentelor colective, generate de unele
evenimente deosebite, precum avariile sau
exploziile;
d) de către autorităţile de sănătate publica
teritoriale, respectiv a municipiului Bucureşti,
în cazul suspiciunilor de boala profesională şi
a bolilor legate de profesiune
Rezultatul cercetării evenimentului se va
consemna într-un proces-verbal.
CAZURI PARTICULARE DE ACCIDENTE DE MUNCĂ
a) accidentul suferit de orice persoana, ca

urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie
initiativa pentru salvarea de vieţi omeneşti;
b) accidentul suferit de orice persoana, ca
urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie
initiativa pentru prevenirea ori înlăturarea
unui pericol care ameninta avutul public şi
privat;
c) accidentul cauzat de activităţi care nu
au legatura cu procesul muncii, dacă se
produce la sediul persoanei juridice sau
la adresa persoanei fizice, ori în alt loc
de munca organizat de aceştia, în
timpul programului de munca, şi nu se
datorează culpei exclusive a
accidentatului;
d) accidentul de traseu, dacă
deplasarea s-a făcut în timpul şi pe
traseul normal de la domiciliul
lucrătorului la locul de munca organizat
de angajator şi invers;
e) accidentul suferit în timpul deplasarii
de la sediul persoanei juridice la care
este incadrata victima, ori de la orice alt
loc de munca organizat de acestea, la o
alta persoana juridică sau fizica, pentru
îndeplinirea sarcinilor de munca, pe
durata normală de deplasare;
COMUNICAREA EVENIMENTELOR
Anexa nr.13 HG 1425/2006*2010*
a) denumirea/numele angajatorului la care s-a

produs accidentul şi, dacă este cazul,
denumirea/numele angajatorului la care
este/a fost angajat accidentatul;
b) sediul/adresa şi numărul de telefon ale
angajatorului;
c) locul unde s-a produs evenimentul;
d) data şi ora la care s-a produs
evenimentul/data şi ora la care a decedat
accidentatul;
e) numele şi prenumele victimei;
f) datele personale ale victimei: vârsta, starea
civilă, copii în întreţinere, alte persoane în
întreţinere, ocupaţia, vechimea în ocupaţie şi
la locul de muncă;
g) împrejurările care se cunosc şi cauzele
prezumtive; h) consecinţele accidentului;
i) numele şi funcţia persoanei care comunică
evenimentul;
j) data comunicării;
k) unitatea sanitară cu paturi la care a fost
internat accidentatul.
- are ca scop stabilirea împrejurărilor şi a
cauzelor care au condus la producerea
acestora, a reglementărilor legale încălcate, a
răspunderilor şi a măsurilor ce se impun a fi
luate pentru prevenirea producerii altor cazuri
similare şi, respectiv, pentru determinarea
caracterului accidentului.
- Cercetarea se face imediat după comunicare,
în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1)
din lege.
Angajatorul are obligaţia să numească de
îndată, prin decizie scrisă, comisia de
cercetare a evenimentului.
Comisia de cercetare a evenimentului va
fi compusă din cel puţin 3 persoane; una
dintre acestea trebuie să fie lucrător
desemnat, reprezentant al serviciului intern
sau reprezentant al serviciului extern de
prevenire si protectie, cu pregătire de nivel
superior (art.47c , 51^1b)
Angajatorul are obligaţia să numească de îndată, prin

decizie scrisă, comisia de cercetare a evenimentului.
Comisia de cercetare a evenimentului va fi compusă din
cel puţin 3 persoane; una dintre acestea trebuie să fie lucrător
desemnat, reprezentant
CERCETAREA EVENIMENTELORal serviciului intern sau reprezentant al
serviciului extern, cu pregătire de nivel superior (curs
Angajatorul are obligaţia să
postuniversitar de evaluare
numească de îndată de, riscuri
, prin decizie scrisă comisia de de 180a ore).
cercetare
evenimentului.
Comisia de cercetare a evenimentului
va fi compusă din cel puţin 3 persoane; una dintre acestea
trebuie să fie lucrător desemnat, reprezentant al serviciului
Angajatorul are obligaţia să numească de îndată, prin
intern sau reprezentant al serviciului extern, cu pregătire de
decizie scrisă, comisia de cercetare a evenimentului.
nivel superior (curs postuniversitar de evaluare de riscuri de 180
ore).
Comisia de cercetare a evenimentului va fi compusă din
cel puţin 3 persoane; una dintre acestea trebuie să fie lucrător
desemnat, reprezentant al serviciului intern sau reprezentant al
serviciului extern, cu pregătire de nivel superior (curs
postuniversitar de evaluare de riscuri de 180 ore).
Persoanele numite de către angajator în
comisia de cercetare a evenimentului trebuie
să aibă pregătire tehnică corespunzătoare şi
să nu fie implicate în organizarea şi
conducerea locului de muncă unde a avut loc
evenimentul şi să nu fi avut o responsabilitate
în producerea evenimentului.
Angajatorul care şi-a asumat atribuţiile în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nu
poate face parte din comisia de cercetare a
evenimentului, în acest caz urmând să
apeleze la servicii externe.
Cercetarea evenimentului urmat de
incapacitate temporară de muncă se va
încheia în cel mult 10 zile lucrătoare
calculate de la data producerii.-art.120(1).
Exceptii - situaţii cum ar fi cele în care
este necesară prelevarea de probe ori
efectuarea de expertize, pentru care se poate
solicita în scris, argumentat şi în termen, la
inspectoratul teritorial de muncă pe raza
căruia s-a produs evenimentul, prelungirea
termenului de cercetare.
Cercetarea evenimentelor se va finaliza cu
întocmirea unui dosar, care va cuprinde:
a) opisul actelor aflate în dosar;
b) procesul-verbal de cercetare;
c) nota de constatare la faţa locului, încheiată
imediat după producerea evenimentului, va
cuprinde precizări cum ar fi poziţia victimei,
existenţa sau inexistenţa echipamentului
individual de protecţie, starea echipamentelor
de muncă, modul în care funcţionau
dispozitivele de protecţie, ridicarea de
documente sau prelevarea de probe;
d) schiţe şi fotografii referitoare la eveniment;
e) declaraţiile accidentaţilor, în cazul
evenimentului urmat de incapacitate
temporară de muncă sau de invaliditate;
f) declaraţiile martorilor şi ale oricăror persoane
care pot contribui la elucidarea împrejurărilor
şi a cauzelor reale ale producerii
evenimentului;
g) copii ale actelor şi documentelor necesare
pentru elucidarea împrejurărilor şi a cauzelor
reale ale evenimentului;
h) copii ale certificatului constatator sau oricăror
alte autorizaţii în baza cărora angajatorul îşi
desfăşoară activitatea;
i) copii ale fişei de expunere la riscuri
profesionale şi ale fişei de aptitudine,
întocmite conform legii;
j) copii ale contractelor individuale de muncă
ale victimelor;
k) copii ale fişelor de instruire individuală în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă ale
victimelor; în caz de deces aceste fişe se vor
anexa în original;
l) concluziile raportului de constatare medico-
legală, în cazul accidentului mortal;
m) copie a hotărârii judecătoreşti prin care se
declară decesul, în cazul persoanelor date
dispărute;
n) copie a certificatelor de concediu medical, în
cazul accidentului urmat de incapacitate
temporară de muncă;
o) copie a deciziei de încadrare într-un grad de
invaliditate, în cazul accidentului urmat de
invaliditate;
p) actul emis de unitatea sanitară care a
acordat asistenţa medicală de urgenţă, din
care să rezulte data, ora când accidentatul s-
a prezentat pentru consultaţie şi diagnosticul,
în cazul accidentelor de traseu;
q) copie a procesului-verbal de cercetare la faţa
locului, încheiat de serviciile poliţiei rutiere, în
cazul accidentelor de circulaţie pe drumurile
publice.
Dosarul de cercetare a evenimentelor se va întocmi
astfel:
a) într-un exemplar, pentru evenimentele care au
produs incapacitate temporară de muncă-dosarul
se pastreaza la angajator;
b) într-un exemplar, pentru incidentele periculoase;
dosarul se păstrează la inspectoratul teritorial de
muncă care a efectuat cercetarea;
c) în două exemplare, pentru evenimentele care au
produs invaliditate confirmată prin decizie, deces,
accidente colective; originalul se înaintează
organelor de urmărire penală şi un exemplar se
păstrează la inspectoratul teritorial de muncă care
a efectuat cercetarea;
d) în trei exemplare, pentru evenimentele cercetate de

Inspecţia Muncii;
e) în mai multe exemplare, pentru evenimentele care
au produs incapacitatea temporară de muncă
originalul se păstrează în arhiva angajatorului care
înregistrează accidentul, pentru victime cu angajatori
diferiţi; şi celelalte exemplare se păstrează de către
ceilalţi angajatori.
- in doua ex.pt.ev.care au produs invaliditate confirmata
prin decizie, deces, accidente colective,originalul se
inainteaza organelor de urmarire penala si un ex. se
pastreaza la ITM care a efectuat cercetarea
Dosarul de cercetare, întocmit de comisia numită
de către angajator, se înaintează pentru verificare şi
avizare la inspectoratul teritorial de muncă pe raza
căruia s-a produs evenimentul, în termen de 5 zile
lucrătoare de la finalizarea cercetării.
Inspectoratul teritorial de muncă va analiza
dosarul, va aviza şi va restitui dosarul în cel mult 7
zile lucrătoare de la data primirii.
În cazul în care inspectoratul teritorial de muncă
constată că cercetarea nu a fost efectuată
corespunzător, poate dispune completarea dosarului
şi/sau refacerea procesului-verbal de cercetare, după
caz.
Procesul-verbal de cercetare a
evenimentului trebuie să conţină următoarele
capitole:
a) data încheierii procesului-verbal;
b) numele persoanelor şi în ce calitate
efectuează cercetarea evenimentului;
c) perioada de timp şi locul în care s-a efectuat
cercetarea;
d) obiectul cercetării;
e) data şi ora producerii evenimentului;
f) locul producerii evenimentului;
g) datele de identificare a angajatorului la care

s-a produs evenimentul, numele
reprezentantului său legal;
h) datele de identificare a
accidentatului/accidentaţilor;
i) descrierea detaliată a locului,
echipamentului de muncă, a împrejurărilor şi
modului în care s-a produs evenimentul;
j) urmările evenimentului şi/sau urmările
suferite de persoanele accidentate;
k) cauza producerii evenimentului;
l) alte cauze care au concurat la producerea
evenimentului;
m) alte constatări făcute cu ocazia cercetării
evenimentului;
n) persoanele răspunzătoare de încălcarea
reglementărilor legale, din capitolele de la lit.
k), I) şi m);
o) sancţiunile contravenţionale aplicate;
p) propuneri pentru cercetare penală;
q) caracterul accidentului;
r) angajatorul care înregistrează accidentul de
muncă sau incidentul periculos;
s) măsuri dispuse pentru prevenirea altor
evenimente similare şi persoanele
responsabile pentru realizarea acestora;
t) termenul de raportare la inspectoratul
teritorial de muncă privind realizarea
măsurilor prevăzute la lit. s);
u) numărul de exemplare în care s-a încheiat
procesul-verbal de cercetare şi repartizarea
acestora;
v) numele şi semnătura
persoanei/persoanelor care a/au
efectuat cercetarea;
w) viza angajatorului
Procesul-verbal de cercetare a unui eveniment
se întocmeşte în:
a) 3 exemplare, în cazul accidentului de muncă
urmat de incapacitate temporară de muncă,
pentru angajatorul care înregistrează
accidentul, inspectoratul teritorial de muncă
care a avizat dosarul şi asigurător;
b) mai multe exemplare, în cazul accidentului
de muncă urmat de incapacitate temporară
de muncă pentru lucrători cu angajatori
diferiţi, pentru fiecare angajator, inspectoratul
teritorial de muncă care a avizat dosarul şi
asigurător;
INREGISTRAREA EVENIMENTELOR
Înregistrarea accidentelor de muncă şi a

incidentelor periculoase se face în baza procesului-
verbal de cercetare.
(1) Accidentul de muncă produs în timpul prestării unor
servicii pe bază de contract, comandă sau alte forme
legale încheiate în întreprinderea şi/sau unitatea unui
angajator, se înregistrează potrivit clauzelor
prevăzute în acest sens în documentele încheiate.
servicii pe bază de comandă, la domiciliul clientului,
se înregistrează de către angajatorul la care este/a
fost angajată victima.
Înregistrarea accidentelor de muncă şi a

incidentelor periculoase se face în baza procesului-
verbal de cercetare.
servicii pe bază de contract, comandă sau alte forme
legale încheiate în întreprinderea şi/sau unitatea unui
angajator, se înregistrează potrivit clauzelor
prevăzute în acest sens în documentele încheiate.
servicii pe bază de comandă, la domiciliul clientului,
se înregistrează de către angajatorul la care este/a
fost angajată victima.
(3) Accidentele suferite în timpul stagiului de practică
profesională de către elevi, studenţi, ucenici şi şomeri
în perioada de reconversie profesională se
înregistrează de către angajatorul la care se
efectuează practica/reconversia profesională.
(4) Accidentul de muncă produs ca urmare a unei
acţiuni întreprinse de o persoană, din proprie
iniţiativă, pentru salvarea de vieţi omeneşti sau
pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol grav şi
iminent ce ameninţă avutul public sau privat din
întreprinderea şi/sau unitatea unui angajator, se
înregistrează de către angajatorul la care s-a produs
accidentul.
(5) Accidentul de muncă de circulaţie se
înregistrează de către angajatorul la
care este angajată victima sau, după
caz, de angajatorul răspunzător de
conducerea şi/sau de organizarea
activităţii care a avut ca urmare
producerea accidentului, conform
concluziilor cercetării.
(6) Accidentul produs în afara
întreprinderii şi/sau unităţii, ca urmare a
neluării unor măsuri de securitate de
către un alt angajator, se înregistrează
de către angajatorul din vina căruia s-a
produs accidentul.
În baza procesului-verbal de cercetare întocmit
de persoanele împuternicite prin lege, angajatorul la
care se înregistrează accidentul va completa FIAM.
FIAM se completează pentru fiecare persoană
accidentată în câte 4 exemplare care se înaintează
spre avizare după cum urmează:
a) inspectoratului teritorial de muncă care a avizat
dosarul de cercetare întocmit de comisia
angajatorului, în termen de 3 zile lucrătoare de la
primirea avizului;
b) inspectoratului teritorial de muncă care a efectuat
cercetarea, în termen de 3 zile lucrătoare de la
primirea procesului-verbal de cercetare.
EVIDENTA EVENIMENTELOR
Angajatorul va ţine evidenţa evenimentelor în:
a) Registrul unic de evidenţă a accidentaţilor în muncă,
conform modelului prevăzut în anexa nr. 15;
b) Registrul unic de evidenţă a incidentelor periculoase,
c) Registrul unic de evidenţă a accidentelor uşoare,
d) Registrul unic de evidenţă a accidentaţilor în muncă
ce au ca urmare incapacitate de muncă mai mare de
3 zile de lucru(pt.care perioada de itm este de min.4
zile de lucru fara a lua in calcul ziua producerii
accidentului), conform modelului prevăzut în anexa
nr. 18.
ASPECTE PSIHO - SOCIALE
Mai multă satisfacţie

la locul de muncă -
mai puţin stres
Ce este stresul?
Stresul este termenul general ce

descrie presiunile pe care oamenii le
resimt în viaţă.
Stresul reprezintă şi modul în care
reacţionăm fizic şi emoţional la
aşteptările şi cerinţele din viaţa
noastră.
Ce este stresul?
• Stresul este răspunsul sau reacţia minţii şi a

corpului la ameninţări, evenimente sau
schimbări reale sau imaginare.
• Ameninţările, evenimentele, schimbările sunt
în general agenţi de stres. Agenţii de stres
pot fi interni (gânduri, convingeri, atitudini)
sau externi (pierderi, tragedii, schimbări).
Ce este stresul?
Stresul nu este prin definiţie sinonim cu
tensiunea nervoasă sau anxietatea.
Poate cauza de asemenea epuizare şi
boală, fie psihică, fie psihologică - atacuri
cardiace şi accidente.
Eustres
Eustresul sau stresul pozitiv apare

atunci când nivelul de stres este
destul de mare încât să motiveze o
persoană să acţioneze pentru a
realiza ceva.
Eustres
• Mai bună concentrare

• Energie
• Motivaţie
• Opţiuni conştiente, deci mai
multă creativitate
• Mai degrabă stimulare, decât
intimidare
• Agent al schimbării
Distres
Distresul sau stresul negativ apare

atunci când nivelul de stres este fie prea
ridicat fie prea scăzut, iar corpul şi/sau
mintea încep să răspundă negativ la
agenţii de stres.
Distres
• Tensiune
• Anxietate
• Furie sau depresie
• Retragere în sine sau izbucnire
• Frustrare
• Rezistenţă la schimbare
Efecte ale stresului
• Fizice
- Dureri de cap, ulcer, presiune
arterială ridicată
Psihice
– Încordare, anxietate, iritabilitate, frică
• Reacţii comportamentale:
– Fumat, obiceiuri dezordonate de
mâncat şi probleme cu dormitul
Ce este stresant pentru tine, poate să
nu fie stresant pentru mine!
 Structura noastră genetică şi fizică,

experienţele de zi cu zi, cele din
copilărie, evenimentele stresante din
viaţa noastră, precum şi tiparele de
gândire pozitivă sau negativă ne
influenţează modul de reacţie în faţa
unor experienţe care ne-ar putea stresa.
Posibile reacţii la stres
• Modificarea situaţiei
• Modificarea modului de gândire
• Modificarea reacţiei
Schimbaţi-vă strategia de gândire:
Puteţi reduce stresul schimbându-vă

perspectiva asupra situaţiei:
“E copleşitor.” “O să o iau pas cu

pas.”
“Iarăşi o luăm de la “De data aceasta
capăt.” lucrurile pot fi
diferite.”
“Nu o să meargă.” “Mai încerc o dată.”
“E în regulă să spui
“Trebuie să-mi ajut uneori „nu‟.”
colegii.”
Schimbaţi-vă reacţia
• Învăţaţi să vă moderaţi
reacţiile fizice
• Construiţi amortizori de stres;
deveniţi rezistenţi la stres
• Menţineţi-vă rezervele fizice

Tehnici de management al stresului
• Faceţi cu regularitate exerciţii fizice.

• Apelaţi la sprijinul prietenilor, implicaţi-vă în
comunitate.
• Exprimaţi-vă, vorbiţi despre probleme cu
familia, prietenii, apelaţi la ajutor de
specialitate sau la preotul dvs.
• Mâncaţi cum trebuie - alegeţi o dietă bogată
în fructe şi legume. Reduceţi cofeina.
• Relaxaţi-vă profund muşchii.
• Dezvoltaţi-vă potenţialul şi interesele dvs.

speciale: sport, literatură, muzică, dans,
limbi străine, abilităţi tehnice, dexterităţi.
• Vacanţe, mini-vacanţe, sau vacanţe
mentale(în care staţi liniştiţi, închideţi ochii şi
―mergeţi‖ la mare sau la munte).
• Creaţi un echilibru între muncă şi recreere.
• Învăţaţi să fiţi proactiv, nu reactiv.

• Învăţaţi tehnici pozitive de rezolvare a
problemelor:
• luaţi-o pas cu pas
• împărţiţi problemele în probleme mai mici.
• Abordaţi situaţiile stresante printr-o acţiune
directă.
• Reduceţi timpul petrecut cu oameni care
contribuie la stresul dvs.
• Căutaţi oameni care contribuie la sănătatea
dvs. mentală.
Mai multă satisfacţie la locul de muncă
– mai puţin stres
• Mai puţin stres = o mai bună calitate

a muncii şi a vieţii
• Angajaţii echilibraţi sunt mai
productivi
• Satisfacţia la locul de muncă reduce
stresul
Bibliografie
H.G.955/2010
• HG 971/2006 semnalizare securitate
Informatii internet
Vă mulţumesc

Inspector SSM 80

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Inspector SSM 80

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bine ati venit la cursurile

Fundatiei A.P.T. International!

Lectori: Georgeta Chioreanu

􀂾 participati la efectuarea unei cercetari de accident;

În atingerea fiecărui obiectiv dintre cele menţionate mai sus sunt

- un concept internaţional care înseamnă arta şi ştiinţa

stabilesc cerinţe minime de securitate şi

au ca scop armonizarea legislaţiilor naţionale,

prevăd un termen limită de transpunere în

Normele metodologice de aplicare a legii 319/2006,

acte normative care reglementează:

Muncă sigură – câştig

zgomot Muncă sigură – câştig

vibraţii agenţi chimici

câmpuri electromagnetice agenţi cancerigeni

ecrane de vizualizare azbest

Muncă sigură – câştig

şantiere temporare ind. extractivă

Să evalueze riscurile profesionale;

Să informeze şi să instruiască lucrătorii;

Să asigure consultarea şi participarea lucrătorilor la

Să colaboreze şi să se coordoneze cu sub-

Să asigure cadrul organizatoric şi resursele umane

• Evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate.

• Combaterea riscurilor la sursă.

• Adaptarea muncii la om (în special în ceea ce priveşte proiectarea posturilor

• Adaptarea la progresul tehnic.

• Înlocuirea pericolelor prin non-pericole sau pericole mai mici.

• Dezvoltarea unei politici de prevenire cuprinzătoare şi coerentă, care să

• Prioritate acordată măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de

• Furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.

O puternică angajare din partea

Implicare reală din partea lucrătorilor

Un sistem de management al securităţii

Pentru lucrători asigură:

Pentru angajatori asigură:

Nr Actul normativ Domeniul Directiva

Nr Actul normativ Domeniul Directiva

15. H.G. nr. protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de 2000/54/CE

16. H.G. nr. stabilirea cerinţelor minime de securitate şi sănătate 2004/37/CE

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor

pentru constituirea comisiilor de abilitare a serviciilor externe de

Sectiunea 1: Obligatiile generale ale angajatorilor

• Pentru implementarea în mod unitar a

• CAP. 1 Dispoziţii generale – definiţii

• Înainte de începerea oricărei activităţi

• Acestea se autorizează , inclusiv din punct de vedere

• Angajatorul are obligaţia de a asigura

• Angajatorul trebuie să asigure

Angajatorii trebuie să consulte lucrătorii şi/sau

• Care este modalitatea de alegere ?

Ce acţiuni desfăşoară reprezentanţii lucrătorilor?

• Cum funcţionează CSSM-ul?

• Când se întruneşte CSSM-ul?

• Cine poate participa la întruniri?

• Aceast act normativ transpune în

Nu există formule magice, nici îmbunătăţiri de la o

• Legea 53-2003 -codul muncii (modificat) cu Legea nr.40/2011

Conform prevederilor legislaţiei din

• unde este amplasat locul de muncă şi/sau se desfăşoară activităţile;

Decideţi dacă riscul generat de un pericol este acceptabil sau inacceptabil.

Conform prevederilor art. 13 lit. b) din lege

• În urma analizei măsurilor prevăzute la alin. (2)

• Proiectarea sau reproiectarea ergonomica