Valorificarea potențialui eolian în Județul Constanța

Robert Dobre, Ivona Crețu, Oana Luca

Principalul deziderat al protocolului de la Kyoto, semnat de către 127 de state, a fost

sa reducă emisiile poluante pentru țările puternic industrializate, cu peste 5% la nivel
global până în anul 2012. Politica de reducere a emisilor de dioxid de carbon și metan, în
principal, continuă și în prezent cu o nouă țintă de 8% pentru țările din Uniunea
Europeană, obiectiv la care s-a angajat și România în calitate de mare producător de
energie din Europa de Est si Sud-Est. Cerințele tot mai ridicate de energie electrică au
condus la elaborarea unor strategii concrete și eficiente de producție în țara noastră
concretizate prin investiții majore în infrastructura de generare și de transport.
Preocuparea țărilor membre ale Uniunii Europene pentru asigurarea independenței
energetice și dezvoltare durabilă, în principal prin utilizarea unor surse de energie
regenerabilă și nepoluantă, este reflectată în cadrul legislativ adoptat. Astfel, unul din
cele mai importante acte legislative in domeniu este Directiva 2001/77/EC din 27
septembrie 2001 privind promovarea energiei electrice produsă din surse regenerabile
pe piața unică de energie. Directiva stabilește printre altele direcțiile de acțiune în
vederea atingerii unei ținte de 22% energie produsă din surse regenerabile, în totalul de
energie electrica la nivelul anului 2010.
Prin potențialul eolian ridicat dar și prin politica guvernamentala a “certificatelor
verzi” România a devenit o țintă pentru investitorii și jucătorii din piața europeana a
energiei electrice. Astfel, angajamentul pe care și l-a luat România în fața Comisiei
Europene ca până în anul 2020, 24% din energia produsă să fie din surse regenrabile,
nepoluante, este pe cale să îl respecte cu mai bine de șase ani înainte. Strategia țării
noastre a fost de promovare, valorificare și folosire crescandă a noilor surse regenerabile de
energie, prin intermediul proiectelor care vizeaza realizarea instalatiilor ce au ca scop
utilizarea resurselor regenerabile de energie.
Sfârșitul anului 2013 a marcat un maxim pentru producția de energie electrică din
surse alternative cu valoare de peste 25% în lunile septembrie si octombrie ceea ce a
însemnat peste 2000 MW, majoritatea din cele peste 40 de parcuri eoliene din România,
care însumează 250 de turbine verticale. Marile capacitati instalate ale turbinelor
eoliene, majoritatea de nouă generație dotate cu tehnologie modernă, au condus ca
România să ocupe locul cinci în Europa ca furnizor de energie eoliană după țări cu
tradiție precum Germania, Spania sau Marea Britanie. Energia eoliana este una din
principalele surse de energie regenerabila, fiind valorificata pe scara larga in majoritatea
tarilor din Uniunea Europeana. Avantajele folosirii acestui mod de producere a energiei
electrice sunt multiple și sunt legate în special de lipsa emisiilor de gaze cu efect de seră, lipsa
substanțelor poluante și a deșeurilor și costurile reduse pentru producția energiei electrice.
Pe baza unor observații mai vechi dar și pe baza unor studii recente de masurarea a
intensității, direcției și frecvenței vântului, principalele areale cu potențial eolian ridicat
sunt munții înalți, Dobrogea și zona costieră de la Marea Neagră. Din cauza accesibiliții
reduse și a costurilor ridicate de instalare în areale accidentate, Munții Carpații nu au
reprezentat o atracție pentru investiții. Problematica legislației de dezvoltare a
parcurilor eoliene în apropierea ariilor protejate precum Rezervația Bioseferei Delta
Dunării dar și prețul ridicat al terenurilor ce ar fi urmat a fi expropiate din zona litorala
au exclus și zona costieră din planurile de dezvoltare eoliana din România, astfel
principala arie de atracție a rămas Dobrogea continentală (fig. 1).
 Fig. 1 – Harta intensitatii vantului din Romania (prelucrare dupa MegaJoule)

Preocupările privind valorificarea potențialului eolian nu sunt de dată recentă

dovadă fiind și stația eolienă experimentală dezvoltată de ICPE la Agigea, în apropiere de
portul comercial Constanța Sud – Agigea. Importante contribuții în domeniu sunt aduse
de către Georgeta Bandoc în anul 2004 prin lucrarea sa de doctorat intitulată Potenţialul
eolian al litoralului Mării Negre, în care evaluează potențialu eolian de la malul mării dar
şi determinarea pretabilitatea de dezvoltare a proiectelor energetice în Dobrogea.
În anul 2008, Laurentiu Lungu realizeazpă un studiu în cadrul tezei de doctorat pe
tema Resurse şi riscuri climatice din Dobrogea. Analiza vizează evaluarea riscurilor
prezente în Dobrogei, dar mai ales evaluarea resurselor existente şi posibilitatea
exploatării lor. Printre acestea se numără şi potenţialul eolian, în teza subliniindu-se
posibilităţile de exploatare şi criteriile generale folosite în amplasare parcurilor eoliene.
Dintre studiile realizate în Europa remarcăm două articole ce au o valoare foarte
mare în analiza terenului în vederea amplasării turbinelor eoliene, publicate în
Danemarca. Unul din ele este Integrated fatigue loading for wind turbines în wind farms
by combining ambient turbulence and wakes publicat în volumul 23 al Wind Energy de
către S. Frandsen şi M. Thogersen, iar cel de-al doilea este al unui colectiv de autori
format din E. Petersen, N.G. Mortensen, L. Landberg, J. Hojstrup şi H. Frank, intitulat
Wind Power Meteorology publicat în primul volum al jurnalului Wind Energy. Cel din
urmă se ocupă de evaluarea şi exploatarea potenţialului eolian în funcţie de direcţia şi
viteza vântului, iar primul se ocupă de efectele negative ale amplasării defectuoase a
turbinelor eoliene în teren. De fapt, întreaga publicaţie Wind Energy, ce cuprinde peste
30 de volume, are o contribuţie foarte importantă la cunoaşterea şi exploatarea
potenţialului eolian.
 Valorificarea potențialului eolian din Dobrogea s-a dezvoltat exponențial în
ultimii ani prin punerea în exploatarea a unor parcuri eoliene de mare capacitate
racordate la rețeaua naționala de transport a energiei electrice. Cele 92 de parcuri
eoliene din județul Constanța aflate în exploatare sau în fazele de avizare și construcții
pot genera peste 5000 MW în rețeaua elctrică națională în condiții de exploatare
simultană. Puterea proiectelor de energie eoliană variază între un MW si 600 MW
(proiectul Cogealac – Fântânele, cel mai mare proiect eolian terestru din Europa).
Posibilitatea de a produce o cantitate foarte mare de energie alternativă coroborat cu
energia produsă de alte proiecte similare din județul Tulcea și a cantității mari de
energie nugleară injectată de către cele doua reactoare ale CEN Cernavoda, crează o
presiune uriașă asupra rețelei de transport a Transelectrica. Acesta este motivul pentru
care spațiul dobrogean face parte din proiectele de dezvoltare a infrastructurii de
transport electric prin rețele de 400 MW (fig.2).

Fig. 2 – Harta parcurilor eoliene din Judetul Constanta

Pentru evaluarea potenţialului şi a pretabilităţii unei investiţii în domeniul energiei

regenerabile, selectarea arealelor se face având în vedere un set larg de criterii sau
restricţii, fie tehnice, economice, fie de mediu. Conform MECMA (Ministerului
Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri), principalele criterii de selecţie sunt:
 Condiţiile concrete din teren (morfologia terenului, rugozitatea, obstacole, natura
terenului
 Apropierea de aşezări umane
 Rezervaţii naturale, zone istorice, turistice, arheologice
 Repere speciale: zone interzise, aeroporturi civile/militare, obiective de
telecomunicaţii speciale, etc.
 Existenţa şi starea cailor de acces
 Condiţiile de folosire a terenului: regim juridic, concesionare/cumpărare
 Posibilitatea de conectare la reţeaua electrică: distanţă, nivel de putere, etc.
 Existenţa unui consumator în zonă
 Potenţiali autoproducatori în zonă
 Posibilitatea unui parteneriat public/privat
 Indicatori tehnico-economici de performanţă favorabili abordării investiţiei în
amplasamentul selectat.

În vederea reglementarii amplasării parcurilor eoliene pe teritoriul României, în cadrul

Constituţiei există două ordine care abordează aceasta tematică, ce se materializează în
baza Legii energiei electrice; acestea sunt:

 Legea 13 din 9 ianuarie 2007 (Legea 13/2007) Legea Energiei Electrice

 Ordinul 4 din 9 martie 2007 (Ordinul 4/2007) pentu aprobarea Normei tehnice
privind delimitarea zonelor de protecţie şi siguranţă aferente capacităţilor energetice,
revizia I
 Ordinul 49 din 29 noiembrie 2007 (Ordinul 49/2007) pentu modificarea şi
completarea Normei tehnice privind delimitarea zonelor de protecţie şi de siguranţă
aferente capacităţilor energetice, revizia I, aprobată prin Ordinul preşedintelui
Autorităţii Naţionale de reglementare în Domeniul Energiei nr. 4/2007.

Scopul normei tehnice pentru delimitarea zonelor de protecţie este să stabilească

principiile care stau la baza delimitării zonelor de protecţie şi de siguranţă ale
capacităţilor energetice şi să precizeze dimensiunile zonelor de protecţie şi de siguranţă
pentru fiecare tip de capacitate energetică. Prin aplicarea respectivei norme se
urmăreşte ca, prin proiectare, executare şi mentenanţă să se asigure protecţia şi
funcţionarea normală a capacităţilor energetice şi a anexelor acestora şi evitarea punerii
în pericol a persoanelor, bunurilor şi a mediului (Tabel 1).
 Tabel 1 – Metodologia de avizare a unui parc eolian

Criteriile generale utilizate în amplasarea turbinelor eoliene sunt următoarele (după

Lungu, 2008):

 Potenţialul energetic eolian

- Viteza medie a vântului cât mai mare (peste 4 m/s)

- Durata anuală a vitezei vântului în gama de funcţionare a turbinei eoliene cât mai
ridicată

 Structura vântului

- Direcţia vântului să nu prezinte variaţii mari în perioade scurte de timp

- Spectrul de frecvenţă al rafalelor să fie limitat la frecvenţe cât mai mici
- Turbulenta atmosferică să fie cât mai mică
- Valorile maxime ale vitezei vântului să fie cât mai scăzute
- Variaţia pe verticală a vitezei vântului să fie cât mai mică

 Morfologia terenului

- Sunt alese forme de relief cât mai puţin accidentate ca: dealurile cu pante line şi
forme rotunjite, câmpia deschisă, muscelele, lacurile, plajele deschise ale litoralului,
platourile şi câmpiile înalte, crestele şi vârfurile montane în zone cu vânt geostrofic
mare, văile lungi şi paralele cu direcţia vânturilor dominante, păşunile şi trecătorile
sau şeile în zone cu gradienţi mari de presiune
 Rugozitatea terenului

- Trebuie să fie cât mai mică; pentru suprafaţa de câmp şi teren deschis, exponentul
de rugozitate este de 0,16, pentru păduri şi spaţiul urban de 0,28 iar pentru centre
de oraşe mari de 0,40
- Vegetaţie cât mai măruntă şi uniformă, pădurile trebuie evitate
- Lipsa obstacolelor naturale, copaci înalţi, denivelări locale pronunţate
- Lipsa obstacolelor artificiale, clădiri înalte, turnuri; se evita zonele urbane

 Fenomene climatice deosebite

- În zonele cu descărcări electrice frecvente se va da o deosebită atenţie protecţiei la

descărcări electrice
- Fenomenele de formare a chiciurei să fie rare şi de durată mică

 Distanţa faţă de utilizator sau faţă de reţea

- În cazul utilizări izolate va fi urmărită obţinerea unei distanţe minime între

generatorul eolian şi utilizator
- În cazul conectări la sistem se va urmări apropierea de reţea

 Căile de acces

- Pentru generatoare de putere mare, accesul la locul de instalare va fi asigurat pentru

mijloacele tehnice de instalare şi deservire
- Pentru generatoarele eoliene de putere mică, accesului la locul de instalare i se va
acorda atenţie

 Asigurarea de spaţii de protecţie şi siguranţă

- Aceste măsuri sunt luate pentru a evita producerea de accidente tehnice la pale,
rotor, nacela sau desprinderea şi proiectarea de bucăţi de gheaţă şi a chiciurei.
- În privinţa amplasării generatoarelor eoliene pe teritoriul Dobrogei, se va ţine
seama de regulă că acestea vor fi aşezate în amonte de obstacole pe direcţiile
dominante. În cazul existenţei unor obstacole, se va urmări respectarea
următoarelor condiţii: în situaţii cu teren în general neted, înălţimea de instalare va
fi de cel puţin 3m faţă de denivelarea maximă pe o rază de cel puţin 1 km; în zone cu
clădiri şi ziduri, înălţimea de instalare va fi de cel puţin 3 m faţă de denivelarea
maximă pe o rază de cel puţin 20 km. În zone cu instalaţii eoliene, distanţa minimă
de instalare va fi de 6 până la 12 diametre.

 Zone protejate

- Amplasamentul să nu fie localizat în cadrul unei zone protejate

Luând în considerare aceste principii ale amplasării parcurilor eoliene, vom analiza
ulterior pretabilitatea Podişului Casimcea la amplasarea parcurilor eoliene, prin
evaluarea factorilor de mediu implicaţi.
 Bibliografie

Bandoc, Georgeta, (2004), Potențialul eolian al litoralului Mării Negre,

Universitatea din București
Frandsen, S., Thogersen, M., (1999), “Integrated fatigue loading for wind
turbines in wind farms by combining ambient turbulence and wakes”, Wind Engineering
vol. 23, Danemarca
Leca, A., Mușatescu, V., (2010), Strategii și politici energie-mediu în România,
Editura AGIR, București
Lungu, M., (2008), Resurse și riscuri climatice din Dobrogea, Universitatea din
București
Petersen, E., Mortensen, N.G., Landberg, L., Hojstrup, J., Frank, H., (1998), “Wind
Power Meteorology”, Wind Energy vol. 1 p. 25-77, Danemarca