Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
AlgebraRomanaNotitze PDF
AlgebraRomanaNotitze PDF
Note de curs
17 decembrie 2007
Algebră liniară
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
¤
Ai tx|Di P I, x P Aiu
i PI
£
Ai tx|@i P I, x P Aiu
i PI
Algebră liniară 1
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
¡ ¤
Ai tϕ : I Ñ A i |ϕ pi q P A i , @i P I u ,
i PI iPI
se memeşte produs cartezian al familiei pAiqiPI .
Axioma alegerii. Dacă pAiqiPI este o familie nevidă de mulţimi nevide, atunci
Algebră liniară 2
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Ai H.
iPI
Echivalent cu axioma alegerii este: Dacă S este o colecţie nevidă de mulţimi nevide
disjuncte două căte două, atunci există o mulţime A, numită reuniune selectivă, a.ı̂. A X X
este formată dintr-un singur element, @X P S.
Relaţii de:
Algebră liniară 3
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
1. x P x̂ for all x P M .
2. x̂ ŷ ô xρy .
3. pentru x̂ şi ŷ două clase de echivalenţă, atunci x̂ ŷ sau x̂ X ŷ H.
Algebră liniară 4
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
4. xPM x̂ A.
Dem. (sketch) 1. evident x P x̂, deoarece xρx.
2. Dacă x̂ ŷ avem x P x̂ şi deci xρy . Reciproc, fie a P x̂, deci aρx, cum xρy din
tranzitivitate avem aρy , adică a P ŷ . Deci x̂ ŷ . Analog ŷ x̂, in consecinţă x̂ ŷ
4. Pres. că x̂ X ŷ H. Fie a P x̂ X ŷ. Rezultă că aρx şi aρy. Din simetrie rezultă
că xρY si conform 2 x̂ ŷ .
3 Din 1.
Partiţii. Fie M o mulţime şi Mi, i P I o familie de submulţimi ale lui M . Familia
Mi, i P I se numeşte partiţie a lui M daca:
Mi X Mj H pentru i
j.
iPI Mi M .
Algebră liniară 5
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Reciproc avem:
Dem. Seminar
Algebră liniară 6
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Algebră liniară 7
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Definiţia 3. Spaţiu vectorial V peste un corp F (sau F spaţiu vectorial) este o mulţime
V cu o operţie (lege de compoziţie internă) a.ı̂ pV, q este grup şi o operaţie externă
: F V Ñ V, pα, vq Ñ α v αv, (ı̂nmulţirea cu scalari), care satisface proprietăţile:
1. αpv wq αv αw, @α P F, @v, w P F
2. pα β qv αv βv, @α, β P F, @v P V
3. αpβv q pαβ qv
4. 1 v v, @v P V
α 0V 0
Algebră liniară 8
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
0F v 0V
α v 0V ñ α 0F or v 0V .
paqv apvq av.
Exemple.
Algebră liniară 9
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Este natural să studiem submulţimi ale unui spaţiu vectorial crae sunt inchise faţă de
operaţiile definite pe spaţiu.
v u P U, @v, u P U
αv P U, @α P F, @v P U
Algebră liniară 10
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Următoarele propoziţii arată cum putem opera cu subspaţii vectoriale şi cum putem
obţine subspaţii pornind de la mulţimi arbitrare.
Dem.
Sfarşit Dem.
Algebră liniară 12
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Dem.
Sfarşit Dem.
Algebră liniară 13
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Bază. Dimensiune.
In prima parte am introdus anumite prorietăţi globale ale spaţiilor vectoriale. In speţă
am vorbit despre spaţii vectoriale, subspaţii, sume directe, spaţii factor.
Propoziţia 8 ridică ı̂n mod natural o serie de intrebări legate de structura unui s.v. V .
De ce sunt importante răspunsuri la aceste intrebări? Cel puţin un motiv este destul de
simplu. Dacă putem controla (descrie) un sistem minimal de generatori (care ne aşteptăm
Algebră liniară 14
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
să fie şi liniar independent), putem descrie unic orice vector din spaţiul vectorial, adică
putem controla structura ı̂ntregului spaţiu.
O submulţime B V se numeşte bază a lui V dacă este sistem de generatori şi liniar
independent. În acest caz orice vector v P V se scrie ı̂n mod unic ca şi combinaţie liniară
de vectori din baza B.
Algebră liniară 15
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Teorema 15. Fie V t0u un spaţiu vectorial finit dimensional peste F. Din orice sistem
de generatori finit, putem extrage o bază.
Dem. Fie S tv1, . . . , vr u un sistem finit de generatori. În V există vectori nenuli
(altfel V 0). Fie 0 v1 P S . Mulţimea tv1u este liniar independentă (deoarece
αv1 0 ñ α 0 din v1 0). Aceasta inseamnă că S conţine submulţimi liniar
indpenedente. Considerăm P pS q (mulţimea părţilor lui S ), care este finită (S fiind finită).
Într-un număr finit de paş putem extrage un sistem maximal de vectori liniar independenţi,
fie acesta B. Presupunem că B tv1, . . . , vnu, 1 ¤ n ¤ r .
Demonstrăm că B este o bază a lui V . Este suficient să arătăm că B generează V ,
deoarece B este liniar independentă din alegerea ei.Fie v P V . Deoarece S este sistem de
generatori rezultă că este suficient să arătăm că orice vk P S, n ¤ k ¤ r este combinaţie
liniară de vectori din B. Presupunem că vk nu este combinaţie liniară de vectori din B.
Rezultă că mulţimea B Y tvk u este liniar independentă, contradicţie cu maximalitatea lui
B. Sfarşit Dem.
Algebră liniară 16
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Corolar 16. Fie V be a F un spaţiu vectorial şi S un sistem de generatori a lui V . Orice
mulţime liniar independentă L S poate fi completată la o bază ı̂n V .
Dem. Fie L S o mulţime liniar indpendentă ı̂n S . Dacă L este maximală, conform
Teoremei anterioa rerezultă că L este bază. Dacă L nu este maximală, există o mulţime
liniar independentă L1 cu L L1 S . Dacă L1 este maximală rezultă că L1 este bază.
Dacă nu este maximală repetăm pasul anterior. Deoarece S este finită, după un număr
finit de paşi obţinem un sistem de vectori liniar independenţi B care este şi maximal,
L B S , deci o bază ı̂ V cu proprietăţile cerute, conform Teoremei anterioare. Sfarşit
Dem.
Teorema 17. Fie V un F spaţiu vectorial peste F finit generat. Orice sistem de vectori
liniar independent L poate fi completat la o bază ı̂n V .
Teorema 18. (Cardinalul bazei). Fie V un F spaţiu vectorial finit generat. Orice bază
Algebră liniară 17
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Dem.Fie B te1, . . . .enu o bază a lui V , şi fie B1te11, . . . , e1mu un sistem de
vectori cu m ¥ n. Demonstrăm că B1 nu poate fi o bază ı̂n V .
Sfarşit Dem.
Definiţia 19. Fie V t0u un F spaţiu vectorial finit generat. Numărul elementelor
dintr-o bază s.v. V se numeşte dimensiunea s.v. V (nu depinde de alegerea bazei), si se
noteaza dimFV ). Spaţiul vectorial V se numeşte de dimensiune finită dacă dimFV 8.
Pentru V t0u , dim FV 0.
Algebră liniară 18
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
b) Fie S tv1, . . . , vnu un sistem de generatori format din n vectors. Cf. Teoremei
15 din cei n vectori se poate extrage o bază. Din nou din teorema bazei 3 rezultă ca nu e
nevoie să extragem nici un vector, deci S este o bază.
Observaţie Dimensiunea unui spaţiu vectorial finit dimensional este egală cu unul din
următoarele:
Algebră liniară 19
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Algebră liniară 20
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
În această secţiune vom preciza proprietăţi de calcul ı̂n spaţii vectoriale finit dimen-
sionale.
Scalarii pa1, . . . , anq se numesc coordonatele vectoruluiv ı̂n baza B. Este clar că
1
dacă avem o altă bază B , coordonatele aceluiaşi vector ı̂n baza nouă se schimbă. Cum
putem măsura această schimbare? Porinim cu o situaţie puţin diferită.
Algebră liniară 21
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
1
e1 a11e1 a1nen
...
1
em am1e1 amnen
Algebră liniară 22
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Algebră liniară 23
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
1
(are pe coloane componentele noii baze e ı̂n vechea bază e).
Observaţii.
1 1 1 2
Considerăm schimbarile de baze de la B la B cu matricea P
1 2
p e,e q
şi de la B la B cu
matricea P p e ,e q
. Ne putem gândi la ”compunerea” acestors schimbări, i.e. schimbarea
2 2
de baze de la B la B cu matricea P p e,e q
. Este uşor de văzut că avem
1 1 2 2
P
pe,e q pe ,e q
P P
pe,e q
Algebră liniară 24
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
2
În discuţia anterioară considerăm B B şi obţinem
1 1
P
pe,e q pe ,eq
P In ,
adică 1 1
p
pP qe ,eq 1
P
p e,e q
În acest punct ı̂ncercăm să răspundem la următoarea ı̂ntrebare, importantă ı̂n
aplicaţii.Dacă aveam două baze, un vector se reprezintă ı̂n mod unic ı̂n mod unic ı̂n
ambele. Care este relaţia dintre coordonatele unui vector ı̂n cele două baze?
Algebră liniară 25
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
unde pa1, . . . anq şi pb1, . . . bnq sunt coordonatele aceluiaşi vector v ı̂n cele două baze.
Avem
1
e1 e1
1
pv q a1 a2 ... an e2
...
b1 b2 ... bn
e2
...
en 1
en
Fie
a1
pv qe a2
...
an
Algebră liniară 26
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
şi
b1
pvqe1 b2
...
bn
matricile coordonatelor lui v ı̂n cele două baze.
Considerând
e1
peq1n e2
...
en
matricea coloană a bazeiB şi
1
e1
1
1
pe q1n
e2
...
1
en
Algebră liniară 27
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
1
matricea coloană a bazei B , avem
1
pvq pvq peq1n pvq
t t
pv q t pe,e q peq
e 1
e1n e
1 P 1n
sau 1
pv q
t pe,e q 1
pP q pvqte .
e
1
Algebră liniară 28
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
În acest capitol vom studia aplicaţii liniare, aplicaţii compatibile cu structura de spaţiu
vectorial.
Definiţia 22. Fie V şi W s.v. pesteF. O aplicaţie liniarăde la V la W este o aplicaţie
f : V Ñ W cu prop.f pαv βuq αf pv q βf puq @ v, u P V and α, β P F.
1
ker f f p0W q tv P V |f pv q 0w u, and
imf f pV q tw P W |D v P V, f pv q wu
Algebră liniară 29
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Definiţia 23. Mulţimile ker f şi f pV q se numeasc nucleul, resp. imaginea lui f .
Proposiţia 24. Nucleul şi imaginea unei aplicaţii liniare f : V ÑW sunt subspaţii ale
lui V , resp. W .
Dem Fie n şi m dimensiunile lui V resp. ker f , m ¤ n. Fie te1, . . . emu
bază ı̂n ker f . Sistemul de vectori l.i. e1, . . . , em poate fi completat la o bază
te1, . . . em, em 1, . . . enu a lui V .
Arătăm că f pem 1q, . . . , f penq formează o bază a lui f pV q. este suficient săarătăm
că f pem 1q, . . . , f penq sunt l. ind., deoarece generează f pV q.
Algebră liniară 30
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
¸
n
αk f pek q 0W ,
km 1
iar din liniaritatea lui f ,
¸
n
fp αk ek q 0W ,
k m 1
adică
1 ¸
n
v αk ek P ker f.
k m 1
şi deci se sunt comb. liniară de e1, . . . em. Dar e1, . . . en formează bază in V deci
km 1 kn 0, adică f pem 1q, . . . , f penq sunt l.i.. gata dem.
Algebră liniară 31
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Teorema 26. Fie F : V Ñ W liniară V şi W s.v., şi dim V dim W ¤ 8. Atunci,
f pV q W d.s.n.d ker f t0V u. In particular f is surj. d.s.n.d. A bij.
Dem Pp. ker f t0v u. f pV q subspaţiu a lui W , deci dim V dim f pV q ¤ dim W ,
adică dim f pV q dim W , adică f pV q W .
Dem f bij.ñ @w1, w2 P W , D! v1, v2 P V ,a.i. f pviq wi, i 1.2. Deoarece f liniară
, avem
α1w1 α2w2 a1f pv1q a2f pv2q f pa1v1 α2v2q.
f
1pα w α2w2q α1f 1pw1 q α2f
1pw q
1 1 2
Algebră liniară 32
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
sf. dem
Example
Algebră liniară 33
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Algebră liniară 34
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Dem 1. Let w1, w2 be in f pV q. It follows that there exists v1, v2 PV such that
f pviq wi, i 1, 2. The, for every α, β P F we have
Algebră liniară 35
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
sf. dem
The next proposition shows that ker and the image of a linear map characterize the
property injectivity and surjectivity of the map.
sf. dem
Algebră liniară 36
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Nest we shall study how special maps acts on special systems of vectors.
Proposiţia 31. Let f : V Ñ W be a linear map between the linear spaces V, W and
S tvi|i P I u a system of vectors in V .
°n
Dem 1. Let tw1, . . . wnu be a finite subsystem from f pS q, and αi P F with i1 aiwi
0. There exists the vectors vi P V such that f pviq wi, @ i 1, . . . n. Then
°n °n °n °n
i 1 ai w i i1 ai f p v i q f p i 1 ai v i q 0 , so i1 ai vi 0. Because S is linearly
independent it follows that αi 0@ i 1, . . . , n, so f pS q is linearly independent.
Algebră liniară 37
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
°n
such that i 1 aivi v. It follows that
¸
n ¸
n
w f pv q f p aiviq aif pviq,
i1 i 1
3. Because f is bijective and S is a basis for V , it follows that both 1 and 2 holds,
that is f pS q is a basis for W . sf. dem
Definiţia 32. Let f, g : V ÑW be linear maps between the linear spaces V.W over
F, and αinF. We define
Proposiţia 33. With the operations above defined LpV, W q becomes a vector space
over F.
Algebră liniară 38
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
In the next we specialize the study of the linear maps, namely we consider the case
V W.
Let W, U another linear spaces over the same field F, f P LpV, W q and g P LpW, U q.
We define the product (composition) of f and g by h g f : V Ñ U ,
Algebră liniară 39
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Dem
The last statement follows from the fact that h is a linear bijection. sf. dem
It can be shown that the composition is distributive with respect to the sum of linear
maps, so EndpV q becomes an unitary ring.
Proposiţia 36. The isomorphism between two F linear spaces is an equivalence relation.
Algebră liniară 40
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
sf. dem
The group of automoprhisms of a linear space is called the general linear group and is
denoted by GlpV q.
Example
Algebră liniară 41
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
v v1 v2 , @ v P V, where v1 P f pV qand v2 P f pV q,
and moreover the decomposition is unique, so we have the direct sum decomposition
ker p ` ppV q V . For the last assertion simply compute q 2 p1V pq p1V pq
1V p p p2 1V p q , because p is a projector. It can be seen that
q pV q ker p and ker q q pV q. Denote by v1 ppV q and V2 ker p. It follows
that p is the projection of V on V1, parallel with V2, and q is the projection of V on
V2 parallel with V1.
Algebră liniară 42
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
ps :V Ñ V, pspvq 12 pv spv qq
qs :V Ñ V, qspvq 12 pv spvqq
are projectors and satisfy the relation ps qs 1V .
3. reciprocally, for a projector p : V Ñ V , the operator sp : V Ñ V , given by
sppv q 2ppv q v is an involutive automorphism.
Algebră liniară 43
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Up to now we studied the ”global” properties of linear maps. In this section we are
interested to see how they look like locally, for example how they acts on basis, or what
objects characterize the transformation of vectors by linear maps.
All this section is related to finite dimensional spaces. We will write V n for a vector
space of dimension n.
We will start this section with the change of basis. Consider two basis E
te1, . . . , enu and F tf1, . . . , fnu, of the vector space V . It follows that there exists
the scalars aij P F, i, j 1, . . . , n such that
Algebră liniară 44
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
¸
n
fj aij ei, j 1, . . . n
i1
For e vector v which has the components pv1, . . . , vnq and pv11 , . . . , vn1 q resp. we
have its representation in the basis E and F
¸
n
1 ¸ 1¸
n ¸
n ¸
n
1
v v j fj vi aij ei aij vj ei, (1)
j 1 j 1 i1 i1 j 1
that is
¸
n ¸
n ¸
n
1
v i ei p aij vj qei,
i 1 i1 j 1
and from the fact that the coordinates in a basis are unique we have that
Algebră liniară 45
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
¸
n
1
vi aij vj , i 1, n
j 1
We denote
v1
rvsE ...
vn
and A paij qi,j1,n, we can write
rvsE ArvsF ,
relation which express the change from the basis E to the basis F . Let G
tg1, . . . , gnu be third coordinate system, and rvsG the coordinates of v in G, we have
Algebră liniară 46
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
rvsF A1rvsG,
for some matrix A1.We deduce that
Algebră liniară 47
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Vectori proprii.
Algebră liniară 48
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
În acest capitol vom studia ı̂n continuare aplic. liniare. În speţă vom studia structura
unui operator liniar.
Pp. că avem un s.v. V peste F si un operator liniar T P EndpV q. Mai pp. că avem
descompunerea:
à
m
V Ui ,
i 1
cu Ui subspaţiu a lui V. Pt. a ı̂nţ elege comportarea lui T este nec. şi suf. să ı̂nţelegem
T |Uj . A studia T |Uj este mai uşor decât a studia T deoarece Uj este ”mai mic” decât
V . Totuşi rămâne o problemă: dacaă vrem să aplicăm procedee folosite ı̂n pt. aplicaţii
liniare (de ex. compunerea) problema este că in general TUj nu aplică Uj ı̂n el ı̂nsuşi, cu
alte cuvinte TUj nu este un operator pe Uj . Din acest motiv este natural să considerăm
descompuneri pt, care T duce Uj ı̂n el ı̂nsuşi.
Algebră liniară 49
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Definiţia 39. Fie V un operator pe s.v. V peste F şi U subspaţiu a lui V . U s.n. T
invariant prin dacă T pU q U , adică T este operator pe U .
este echivalentă cu Atv λv sau , cu pAt λInqv 0, care este un sistem liniar.
Teorema 41. Fie T P EndpV q. Pp. că λi, i 1, m sunt valori proprii distincte ale lui
T , şi vi, i 1, m sunt vectori proprii corespunzători. Vectorii tv1, . . . , vmu sunt liniar
independenţi.
Dem. Pp. că vectorii tv1, . . . , vmu sunt l.d. Există cel mai mic indice k a.i.
vk P spantv1, . . . , vk1u.
şi scalrii a1, . . . ak1 a.i.
vk a1v1 . . . ak1vk1
.
λk vk a1λ1v1 . . . ak1λk1vk1
Algebră liniară 51
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Adică
0 a1pλk λ1qv1 ak1pλk λpk 1qqvk1
. Deoarece am ales k să fie cel mai mic indice a.i. vk a1v1 . . . ak1vk1, rezultă că
pv1, . . . vk1q sunt l.ind, adică toţi coeficienţii a’s are zero.
Gata Dem.
Corolar 42. Un operator T pe un s.v. finit dimensional V are cel mult dim V valori
proprii distincte.
Dem. Este o consecinţă imediată a faptului că ı̂n V putem avea cel mult dim V
vectori l.ind. Gata Dem.
Operatorii care au exact n dim V vectori proprii l. ind. au proprietăţi simple şi
importante. Acesta este cel mai fericit caz care poate fi realizat ı̂n acest context.
Definiţia 43. O aplicţie liniară T : V ÑV s.n. diagonalizabilă dacă există o bază a lui
V formată din vectori proprii.
Algebră liniară 52
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Moticul principal pentru care există o teorie mai bogată a operatorilor liniari cecât a
aplicaţiilor liniare este faprul că putem considera produsul (compunerea) unui operator prin
el ı̂nsuşi.
Algebră liniară 53
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
ppT q a0I m
a1T . . . amT
Este o folosire nouă simbolului polinomial!Pt. un operator T fixat obţinem o funcţie def.
pe FrX s cu valori ı̂n EndpV q, dată de p Ñ ppT q, care este liniară. Pt. p, q P FrX s def.
operatorul pq given by ppq qpT q ppT qq pT q.
Teorema 44. Orice operator peste un spaţiu vectorial complex (peste C), nenul, are
vectori proprii.
Algebră liniară 54
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Unul din cele mai importante probeleme ale algebrei liniare (la acest nivel) este de a
arăta că un operator dat are o matrice rezonabil de simplă inttr-o bază preferenţială. Este
natural sa cugetăm că ”rezonabil de simplu” inseamnă că matricea sa aibă multe elemente
nule, bine ”distribuite”.
Algebră liniară 55
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Teorema 45. Fie T P EndpV q şi tei, i 1, n o bază ı̂n V . Sunt echivalente
afrimaţiile:
Algebră liniară 56
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
T pv q P spante1, . . . ek u. ô 3
Gata Dem.
Teorema 46. Fie V s.v. complex şi T P EndpV q. Există o bază a lui V a.i. matricea
lui T este superior triunghiulara ı̂ntr-o bază a lui V .
Pp. dim V ¡ 1 si că afirmaţia are loc pt. orice s.v. complex de dim mai mică ca dim.
lui V . Fie λ o val. proprie T (există) şi
U impT λI q
Deoarece T λI nu este injectivă, avem dim U dimV . Mai mult, U este prin T
(homework).
Deci T |U este un operator pe U. Cf. ipotezei de inducţie D o bază tu1, . . . umu a lui
U ı̂n care T |U are a matrice sup. diagonala. Deci pt. fiecare j avem
Extind baza tu1, . . . umu a lui U la o basă tu1, . . . um, v1, . . . vnu a lui V . Pt.
orice k 1, n
T pv k q pT λI qpvk q vk
Algebră liniară 58
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
. Din def. lui U , T λI qpvk q P U spantu1, . . . umu. Atunci eq. de sus arată că
T pv k q P spantu1, . . . um, v1, . . . vnu.
De aici rezulă că T este matrice sup. diagonală rel. la aceatsă bază. Gata Dem.
Unul din punctele bune ale acestei teoreme este că, in astfel de baze putem decide
uşor dacă un operator este bijectiv, si-i putem găsi ker si im folosind matricea ataşată.
Teorema 47. Pp. că T P EndpV q are o matrice sup. triunghiulară ı̂ntr-o bază a lui V .
Atunci T este inversabil iff elementele de pe diagonala sunt diferite de 0.
λ1 ...
A 0
0
λ2
0 ...
0 0 0 λn
Algebră liniară 59
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
v a1e1 anen
v a1e1 ak ek
and
0 T pv q
0 T pa1e1 ak ek q
pa1T pe1q ak1T pek1qq ak T pek q.
Ultimul termen din paranteza este in spante1 . . . , ek1u, din forma lui A. In final
T pvk q P spante1 . . . , ek1u. Cand T pvk q se scrie ca o combinatie liniara de te1 . . . , enu,
coef lui ek va fi zero. Adică, λk 0. Gata Dem.
Teorema 48. Pp. T P EndpV q are o matrice sup. diagonală rel. la o bază a lui V .
Val. proprii ale lui T sunt exact elementele de pe diag. princ. dif. de 0.
Dem Alegem baza te1, . . . , enu a.i. matricea lui T este sup. triungh. in aceasta
baza. Fie λ P F, si consider op. T λI . El are aceaasi matrice exceptand el. de pe
Algebră liniară 61
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Algebră liniară 62
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Matrici diagonale
O matrice diagonala este o matrice care are toate elementele egale cu zero, exceptand
eventual pe cele de pe diagonala principala.
Proposiţia 49. Daca T P EndpV q are dim V val. proprii distincte , atunci T are o
matrice diagonala intr-o baza
Dem Pp. ca T are dim V val. proprii distincte, λ1, . . . , λn,n dim V . Legem
vectori proprii corespunzatori e1, . . . , en. Deoarece vectorii nenulicoresp. la valori prorii
Algebră liniară 63
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
distincte sunt lin. independenti, obtinem un set de vectori de cardinal egal cu dim V , adica
o baza, si in aceasta baza matricea lui T este diagonala.
Gata Dem.
The next prop. gives several conditions on an operator that are equivalent to having a
diagonal matrix.
Proposiţia 50. Fie T P EndV . Notam λ1, . . . , λm valorile proprii distincte ale lui T .
Sunt echivalente afirmatiile:
V U1 ` ` Um
4. V kerpT λ1I q ` ` kerpT λmI q
Algebră liniară 64
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Pp. ca 3 adev. Alegem o baza ej P Uj . Rezulta ca ej sunt vectori proprii , deci sunt
liniar independenti , deci sunt baza n (fiindca-s n dim V nene). Atunci 3 implica 2
2 ñ4ñ5ñ2
Pp. 2 adev., atunci V are o baza formata din vectori proprii. Atunci orice vector in V
este unica comb. liniara de vectori proprii T , adica
0 u1 . . . um ,
Dem
Algebră liniară 66
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
your job ♣
Gata Dem.
Algebră liniară 67
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
In cazul cand spatiul V este def. peste corpul F , nu exista in mod necesar vectori
proprii, dar exista subspatii invariante de dim. 1 sau 2.
Teorema 52. Orice operator pe un s.v. real finit dimensional are un subspatiu invariant
de dimansiune 1 sau 2.
Teorema 53. Every operator on and odd dimensional real vector space has an eigenvalue.
Algebră liniară 68
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Definiţia 54. Un produs scalar pe spatiul vectorial V peste F este o functie (forma
bilineara ) x, y : V V Ñ F cu proprietatile :
Cel mai imp. exemplu este Fn. Fie v pv1, . . . , vnq si w pw1, . . . wnq si definim
produsul scalar:
xv, wy v1w1 vnwn.
Algebră liniară 69
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Ex. tipic de produs scalr, numit prod. scalar Euclidean , iar cand ne referim la Fn ca spatiu
cu produs scalar, ne gandim la acest produs scalar Euclidean , daca nu se specifica in mod
expres altul.
Examples
xv, 0y x0, vy 0
xu, v wy xu, vy xu, wy
xu, αvy αxu, vy
forallu, v, w P V andα P F
|| || : V Ñ R
s.n. norma pe V daca:
Algebră liniară 70
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
(positivity) ||v || 0, v P V Ø v 0 ;
(homogeneity) ||αv || |α| ||v ||, @α P F, @v P V ;
(triangle inequality) ||u v || ¤ ||u|| ||v ||, @u, v P V ;
Un spatiu normat este o pereche pV, || ||q, cu V s.v. iar || || este norma pe V .
Definiţia 56. Fie X nevida . O functie d : X X Ñ R care satisface proprietatile:
(positivity) dpx, y q ¥ 0 and dpx, y q 0 Ø x y
(symmetry) dpx, y q dpy, xq, @x, y P X
(triangle inequality) dpx, y q ¤ dpx, z q dpz, y q, @x, y, z PX
s.n metrica sau distanta pe X . O multime X impreuna cu o metrica definita ea s.n.
Algebră liniară 71
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
||u v ||
2
||u v||2 xu v, u vy xu v, u vy xu, uy xu, vy xv, uy xv, v
xu, uy xu, vy xv, uy xv, vy
2p||u||2 ||v||2q.
Algebră liniară 72
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Gata Dem.
Teorema 59. (Theorem lui nea Pythagoras )Fie V un spatiu cu produs scalar, si
u, v P V ortogonali. Atunci
||u v ||
2
||u||2 ||v||2.
Dem
||u v ||
2
xu v, u vy
xu, uy xu, vy xv, uy xv, vy
||u||2 ||v||2.
Gata Dem.
Vom demonstra una din cele mai imprtante inegalitati in matematica, inegalitatea
Cauchy-Schwartz. Exista o multime de dem. prez. una care e folositoare prin tehnica si
rationamentul ei.
Algebră liniară 73
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Dem Fie u, v P V . Daca v 0 ambii membri ai ineg. sunt 0 si rez. are loc.
Algebră liniară 74
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
||u|| 2 x u, v y 2 x u, v y
|| ||v||2 v|| ||pu ||v||2 vq||2
|x u, v y|2 x u, v y
||v||2 ||pu ||v||2 vq||2
|x u, v y|2
¥ ||v||2 ,
ineg. echiv cu cea din teorema.
Algebră liniară 75
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Baze ortonormale
Proposiţia 62. Daca pe1, . . . emq este o familie ortonormala de vectori in V , atunci
||α1e1 . . . αmem||
2
|α1|2 |αm|2
for all α1, . . . αm P F.
Dem Apply Phytagorean Theorem, you at home z. Gata Dem.
Algebră liniară 76
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Teorema 64. Fie pe1, . . . , enq o baza ortonormala insp. cu produs scalar V . Daca
v α1e1 αnen P V , atunci
αi xv, eiy, si
¸
n
||v||
2
|xv, eiy|2
i1
Algebră liniară 77
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Dem Fie v α1e1 αnen. Cons. prod. scalar in ambii termeni cu ei si rezulta
prima afimratie.A doua rezulta din aplicarea repetata a teoremei lui conu’ Pitagora. Gata
Dem.
Up to know we have an image about the usefulness of orthonormal basis. But how one
does go to find them?. The next results give an answer to the question. The algorithm is a
well known algorithm in linear algebra, called Gram-Schmidt procedure. Here is pointed the
procedure, giving a method for turning from a linearly independent list into an orthonormal
one, with the same span as the original one.
Teorema 65. Gram-Schmidt Daca pv1, . . . , vmq este o multime liniar independenta
in V , atunci exista o familie ortonormala et of vectors pe1, . . . emq in V a.i.
spanpv1, . . . , vk q spanpe1, . . . , ek q
for k 1, m.
Dem Fie pv1, . . . , vmq liniar ind. Vom construi familia ortonormala pe1, . . . , emq
ortonormala inductiv. Fie e1 v1{||v1||.
Algebră liniară 78
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Consideram
Deoarece pv1, . . . , vmq sunt liniar ind., rezulta ca vj nu este in spanpv1, . . . , vj 1q,
si deci nici in spanpe1, . . . , ej 1q.
0,
si deci pe1, . . . ek q este familie ortonormala. Din modul de definire al lui ej studentu’ poa
sa vada (dupa un moment de cugetare of course) ca vj P spanpe1, . . . , ej q, care implica,
(impreuna cu ipoteza de inductie), ca
spanpv1, . . . , vj q spanpe1, . . . , ej q
Ambele multimi fiind liniar independente (prima din ip. si a doua din ortogonalitate),
rezulta ce subspatiile au aceeasi dim j , deci sunt egale. Gata Dem.
Algebră liniară 80
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Corolar 66. Orice spatiu cu produs scalar, finit dimensional are o baza ortonormala
The next proposition shows that any orthonormal list can be extended to an orthonormal
basis.
Proposiţia 67. Orice familie ortonormala de vectori a unui spatiu cu produs scalar de
poate extinde la o baza ortonormala a lui V .
Dem Pp. ca pe1, . . . emq este o familie ortonormla de vectori. Fiind liniar independenta,
se extinde la o baza pe1, . . . em, vm 1, . . . , vnq. Aplicam algoritmul Gram-Schmidt
vectorilor pe1, . . . em, vm 1, . . . , vnq, si obtinem pe1, . . . em, fm 1, . . . , fnq.
Procedeul Gram Schmidt lasa primii m vectori neschimbati, fiind deja ortonormali.Deci
obtinem o extindere la o baza ortonormala. Gata Dem.
Corolar 68. Pp. T P EndpV q. Daca T are o matrice sup. triunghiulara rel. la o baza
Algebră liniară 81
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
a lui V , atunci T are o matrice superior triunghiulara relativ la o baza ortonormala a lui
V.
Corolar 69. Pp. ca V este sp. vectorial complex si T P EndpV q. Atunci T are o
matrice sup. triunghiulara relativ la o baza ortonormala a lui V .
Algebră liniară 82
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
V U ` UK
V U U
K
Algebră liniară 83
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Atuci w este ortogonal pe fiecare vector din baza lui U , i.e. w P U K, i.e.
V U K
U .
Aratam ca U X U K t 0 u.
Algebră liniară 84
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Gata Dem.
Corolar 71. (Pt. voi de demonstrat z) Daca U1, U2 sunt subspatii in V atunci
U1 pU1KqK.
pU1 U2qK U1K X U2K.
pU1 X U2qK2 U1K U2K.
Dem Your job Gata Dem.
p{
v, wq arccos
xv, wy
}v } } w }
Algebră liniară 85
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Avem
v Kw ô p{
v, wq 0.
Algebră liniară 86
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Varietati liniare
Remarks
if v0 P VL then L Vl .
v0 P L because v0 v0 0 P v0 L.
for v1, v2 P L we have v1 v2 P L.
for every v1 P L we have L v1 L.
VL1 VL2 iff L1 L2.
Definiţia 73. Dimensiunea unei var. liniare este dimensiunea spatiului ei director.
Algebră liniară 87
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Consideram o baza arbitrara (fixa) in V , let’s say te1, . . . enu and iar daca utilizam
vectori coloana pt. coordonatele in baza obtinem ecuatiile parametrice ale varietatii
liniare.
Algebră liniară 88
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
$
'
'
&x1 x01 α1v11 . . . αk v1k
...
'
'
%x
n x0n α1vn1 . . . αk vnk
Rangul matricii pvij qi1,n is k deoarece vectorii v1, . . . vk sunt lin. ind.
j 1,k
Algebră liniară 89
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Algebră liniară 90
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Daca alegem in V si U doua baze si scriem aplicatia liniara din teorema precendenta
matricial MT v u obtinem ecuatiile implicite ale varietatii liniare L,
$
'
'
&a11 x1 a12x2 a1nxn b1
...
'
'
%a x
p1 1 ap2x2 apnxn bp
Algebră liniară 91
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
a1v1 . . . anvn b
Spatiul director poate fi vazut ca
V t v v 1 e1 . . . v n en |f pv q 0 u,
unde f este aplicatia liniara f : V Ñ R cu f pe1q a1, . . . f penq an.
Daca ne gandim la hiperplan ca si la o varietate liniara in spatiul euclidian Cn, ecuatia
poate fi scrisa ca
xv, ay 0, where a a1e1 anen,
Algebră liniară 92
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
$
'
' x
& v, v1 y b1
...
'
'
x
% v, v
p y bp
unde vectorii v1, . . . vp sunt liniar independenti. Subspatiul director este dat de
$
'
' x
& v, v1 y 0
...
'
'
x
% v, v
p y 0
Algebră liniară 93
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Proposiţia 76. Intr-un spatiu cu produs scalr v1, . . . vk sunt liniar independenti iff
G pv 1 , . . . , v k q 0.
dem Consideram sistemul
x1 0
x
G ..2
.
0
..
.
xk 0
Algebră liniară 94
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
gata dem.
Proposiţia 77. Daca te1, . . . , enu sunt liniar independenti iar tf1, . . . fnu sunt vectori
obtinuti prin ortogonalizare Gram Schmidt avem:
gata dem
Algebră liniară 96
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
d
Gpe1, . . . ek , v q
dpv, U q }v K } G pe1 . . . e k q
unde v v1 v K , v1 P U, vK P U K iar e1 . . . ek este o baza U .
dem Prima data dem. ca }v K} }v v1} ¤ }v u}, @u P U . Avem
Algebră liniară 97
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Avem realtia
Algebră liniară 98
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
v inf
PV
dpv v0, vLq
L L
In final
Algebră liniară 99
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
d
Gpe1, . . . ek , v v0q
dpv, Lq dpv v0, VLq ,
G pe1 . . . e k q
unde e1, . . . ek is a basis in VL.
xv v 0 , n y 0 .
Subspatiul director este VH xv, ny 0 iar distanta de la v la H
dpv, H q dpv v0, VH q.
dpv, H q }αn}
Algebră liniară 100
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Geometrie analitica
Fie D1 , D2 doua drepte (var. lin. 1 dimensional ), M un punct (var. lin. zero dim.)
(il asimilam cu vector 0M , P o var. lin. doi dim. (un plan), iar H o var. lin. n 1
D1 : x x1 sd1
D2 : x x2 td2
M : x xM
P : x xP αv 1 βv 2
H : xx, ny b 0,
unde s, t, α, β, b P R. Reamintim ca doua var. liniare sunt paralele d.s.n.d unul din
subspatiile directore este inclus in celalalt.
Acum putem scrie formulele de baza pt. spatii euclidiene (rel. la distante).
d
GpxM x1, d1q ;
dpM, D1q
Gpd1q
d
GpxM xP , v 1, v 2q
dpM, P q ;
Gpv 1, v 2q
d
Gpx1 x2, d1q, d2
dpD1, D2q if D1 ∦ D2
Gpd1, d2q
d
Gpx1 x2, d1q
dpD1, D2q if D1 k D2
Gpd1, q
dpM, H q |xxM , ny b|
}n }
d
Gpx1 xP , d1, v 1 v 2q
dpD1, P q if D1 ∦ P
Gpd1, v 1, v 2q
Bibliografie
Consideram o baza a lui V and let MT be the matricea lui T in aceasta baza. Avem
Teorema 81.
dim E pλ0q n rank pT λ0I q ¤ mpλ0q
no proof here
Este pos. sa gasim q vectori proprii si m q principal vectors, toti liniar independenti.
Un vector propriu v si vectorii principali corespunzatori u1, . . . ur satisfac
Acesti vectori proprii si valori proprii asociati lui T considerand toate valorile proprii
ale lui T formeaza o baza in V , numita baza Jordan relativ la T . Matricea lui T relativ
J ’s are matrix, called Jordan cells. Each cell represents the contribution of an
eigenvector v , and the corresponding principal vectors, u1, . . . ur , and it has the form
λ 1
λ 1
λ 1
P Mr 1pFq
... 1
λ
It is easy to se that the Jordan matrix is a diagonal matrix iff there are no principal
vectors iff mpλq dim E pλq for each eigenvalue λ.
Let MT be the matrix of T with respect to a given basis B , and J be the Jordan
matrix with respect to a Jordan basis B 1. Late C be the transition matrix from B to B 1.
Then J C 1T C , hence MT CJC 1.
Teorema 82. Pp. ca f este functionala liniara pe V . Atunci exista un unic vector
v P V a.i.
f pu q xu, vy .
Algebră liniară 112
Cluj Napoca, 2007-2008 Radu
Dem. Dem. pt caz finit dim. Aratam ca exista un vector v P V a.i. f puq xu, vy. Fie
pe1, . . . , enq o baza ortonormala in V . se vede cu ochiul liber ca
f pu q f pxu, e1ye1 xu, enyenq xu, e1yf pe1q . . . xu, enyf penq
xu, f pe1qe1 f pen qen y ,
@ u P V . Rezulta ca vectorul
In ex. ant. T nu etse doar aplicatie din R2 in R3, dar este de asemenea liniara.
T pw 1 q
T pw 2 q T pw1 w2 q .
Aceasta arata ca aT pwq joaca rolul lui T pawq, si din nou din unicitate avem
aT pwq T pawq .
Atunci T este liniara.
Se poate verifica (I kindly ask you to do the job z!) ca sunt adevarate proprietatile:
w P ker T ô T pwq 0
ô xv, T pwqy 0 @ v P V
ô xT pvq, wy 0 @v P V
ô w P pim T qK ,
adica ker T pim T qK. Daca virgula consideram complement ortogonal in ambii termeni,
obtinem (d). Inlocuind T cu T in (a) and (d) gives (c) and (b). Gata Dem.
Proposiţia 84. Suppose that T P LpV, W q. If pe1, . . . , enq, and pf1, . . . , fmq are
orthonormal basis fos V and W resp., and we denote bu=y MT and MT the matrices of
T and T in these basis, then MT is the conjugate transposed of MT .
Operatori normali
2 3 .
3 2
T pv q λ0v, avem
T pT pv qq pT T qpvq pT T qpvq T pT pvqq T pλ0vq λ0T pvq.
adica T pv q P E pλ0q.
Pentru a doua parte avem ca T pv0q λ0v0. Fie w P E pλ0. Atunci
xT pv0q, wy xv0, T pwqy
xv0, λ0wy λ0xv0, wy xλ0v0, wy
Adicatelea
xT pv0q λ0v0, wy 0 ,
pt. orice w P E pλ0q. Primul termen in produsul scalr sta in E pλ0q conform afirmatiei
anterioare. Fie w T pv0q λ0v0 si rezulta ca T pv0q λ0v0, i.e. adica a doua parte
in teorema.
Dem.
Teorema 88. Pp. V este finit dim. unitar , si T P LpV q operator pe V . Atunci T
este normal iff exista o baza ortonormala B in V a.i. matricea in acesta baza sa fieT
diagonala.
E pλq este T invariant, deci E Kpλq este T invariant. Din ipoteza de inductie, E Kpλq
are o baza ortonormala formata din vectori proprii a lui T . Adaugam aceasta baza la
baza ortonornala a lui E pλq. Rezulta o baza ortonormala in V formata din vectori proprii.
Gata Dem.
Teorema 89. Complex spectral theorem Pp. ca V este s.v. comlex cu produs
scalar. Atunci T are o baza ortonormala formata din vectori proprii iff T este normal.
Dem. Pp. ca T are o matrice diagonala. Matricea lui T este transpusa conjugata,
deci este din nou diagonala .Orice doua matrici diagonale comuta, , adica T este normal.
Pt. cealalta implicatie pp. T normal. Exista o baza in V a.i matricea lui T este sup.
Avem
}T pe1q} |a1,1|2
si
T pe1q α1,1|
2
|a1,n|
2
Deoarece T este normal, normele sunt egale, adica a1,2 a1,n 0,
s.a.m.d(complete the proof on your own please z). Gata Dem.
Izometrii
Ex. Fie I aplicatia identica a lui V (V complex v.s.), si λinC cu |λ| 1. Aplicatia
λI este izometrie.
4. pT pe1q, . . . , T pemqq este fam. orotnormala daca pe1, . . . emq este familie ortonormala.
5. Exista o baza orotnormala pe1, . . . enq in V a.i. pT pe1q, . . . , T penqq este baza
ortonormala.
6. T este izometrie.
7. xT puq, T pv qy xu, vy for all u, v P V .
8. T T I
9. pT pe1q, . . . , T pemqq este familie oronormala daca pe1, . . . emq familie oronotmala.
10. Exista o baza orotnormala pe1, . . . enq of V a.i. pT pe1q, . . . , T penqq este baza
ortonormala.
11. S izometrie.
Dem. Pp. (1) adevarata. Folositi problemele de pe fisierul pdf si rezulta (2). Pp. (b)
adevarata. avem
Pp. ca are loc (3). Fie pe1 . . . emq o fam. ortonormala in V . Atunci
Pp. (5) adev. Fie o baza ortonormala pe1, . . . enq of V a.i. pT pe1q, . . . , T penqq e
baza ortonormala. Pt. v P V
Teorema 91. Pp. ca V este s.v. complex cu produs scalar si T P LpV q. Atunci T este
izometrie iff exista o baza orotnormala a lui V formata din vectori proprii ai lui T a caror
valori proprii au modul 1.
Dem. Pp, ca exista o baza ortonormala formata din vectori proprii asociati la valori
proprii de modul 1.Daca ne apucam de calculat avem pt orice v P V
Teorema 92. Pp. ca V este sp. vect. real cu produs scalar si T P LpV q. Atunci T
este izometrie iff exista o baza ortonormala in V in raport cu care matricea lui T este
diagonala cu blocuri iar fiecare bloc este o matrice de tip p1, 1q formata din 1 sau 1, sau
o matrice de tip p2, 2q de forma
cos θ sin θ
sin θ cos θ
Operatori autoadjuncti
2 b
.
3 5
Proposiţia 93.
Valorile proprii ale unui operator autoadjunct sunt reale.
Fie v, w vectori proprii corespunzatori la val proprii distincte. Atunci xv, wy 0.
Dem. Suppose that T is self-adjoint operator on V . Let λ be an eigenvalue of T ,
and v be an eigenvector, that is T pv q λv . The
λ}v } xλv, vy
2
xT pvq, vy
xv, T vy because T is self adjoint
xv, λvy
λ}v } .
2
Teorema 94. Let T P LpV q, where V is an inner product space. The following
statements are equivalent.
1. T is self-adjoint
2. There exists an orthonormal basis of V relative to which the matrix of T has the form
T diag pλ1 . . . , λn
Elements of geometry
Forme patratice
Notam:
x1 a11 a12 ... a1n
X x2
..
.
, andA
a21
...
a22
...
... a2n
xn an1 an2 ... ann
unde aij aji. Matrixul simetric A il vom numi matricea formei patratice. E clar ca
Qpxq X tAX.
Qpxq λ1x121 12
λnx n.
˛ ˛
a11 , det A
˛ a11 a12˛˛
D1 D2 ˛
˛a21 , Dn
a22˛
Avem criteriul :
Cuadrice
2 2 2
a11x a22y a33z 2a12xy 2a13xz 2a23yz
2a14x 2a24y 2a34z a44 0
You will find on the net examples. Plzzz learn them zfor exams.
Q a11x2 a22y
2
a33z
2
2a12xy 2a13xz 2a23yz
geometric.
Fie A matricea lui Q. E simetrica si are val. proprii reale λ1, λ2, λ3. Daca sunt
distincte, vectorii proprii corespunzatori sunt ortogonali. Daca nu aplicam Gram Schmidt
orth. method. Obtinem trei vectori unitari ortogonali, i.e. a basis in R3. Fie R matricea
de tranzitie de la ti, j, ku la baza noua te1, e2, e3u. Daca este necesar inlocuim unul
cu opusul, pt ce det R 1. The new basis e1s is obtained from the original one by a
rotation.
Avem
x x1
y R y1
z z1
We know that
Q λ1x12 λ1y
12 λnz
12 .
λ1x
12 λ1y
12 λnz
12 2a 14x
1 1 2a 24y
1 1 2a 34z
1 1 a44 0
(A) Pt λ1 0 avem
1x
λ1px q2 λ2py
1y q2 λ3pz
1z q2 1
a 44 0
0 0 0
λ1x
”2
λ1y
”2
λnz
”2 1
a 44 0
(B) and (C) that is when one or two of λ’s are zero can be treated similarly.