ŞCOALA GIMNAZIALĂ VIZAT,

COMUNA MIRCEA-VODĂ DIRECTOR,

GRĂDINIŢA CU PROGRAM NORMAL MOCANU MIRELA NICOLETA

PARTENERIAT GRĂDINIŢĂ - FAMILIE

An scolar 2012-2013

„ÎMPREUNĂ, PENTRU FORMAREA PERSONALITĂŢII COPILULUI TĂU!”

„Eu sunt copilul. Tu ţii în mână destinul meu. Tu determini, în cea mai mare măsură, dacă voi reuşi sau
voi eşua în viaţă! Dă-mi, te rog, acele lucruri care să mă îndrepte spre fericire. Educămă, te rog, ca să pot
fi o binecuvântare pentru lume. ”

Child`s Appeal
Iniţiatori: Prof. CIOCAN DOINIŢA

Ed. JARLĂIANU TASICA

Ed. BĂCANU GEORGETA

ARGUMENT

Preşcolaritatea este perioada formării iniţiale a personalităţii, perioada apariţiei primelor relaţii şi
atitudini ce constituie un nivel superior de organizare a vieţii psihice a copilului. În locul dependenţei
copilului de impresiile externe, în locul instabilităţii şi fluctuaţiei emoţionale, în preşcolaritate vom întâlni
detaşarea, desprinderea copilului de câmpul perceptiv, o mai mare organizare şi stabilizare a
comportamentelor, fapt posibil datorită modificărilor esenţiale care se produc în structura activităţii
psihice.

De un real folos în formarea personalităţii este jocul, mai ales cel bazat pe roluri, în care copilul,
asimilându-şi rolul îşi asimilează implicit şi relaţiile interioare de comportament incluse în rolul respectiv.
La fel de importante pentru formarea personalităţii preşcolarului sunt şi stilurile comportamentale
parentale.

Mediul familial ocupă un loc central în multitudinea factorilor determinanţi ai evoluţiei individului.
Copilul nu este un adult în miniatură, ci el este un ”candidat la maturizare”(H. Pierot), deosebit de
receptiv la influenţele pozitive sau negative care se exercită asupra lui. Copilul trebuie socializat şi
modelat, iar fundamentarea personalităţii sale se realizează, în mare măsură, în interiorul familiei
acestuia, care concentrează primul său univers afectiv şi social. Trăsăturile şi coordonatele personalităţii
se cristalizează în raport cu modelul şi natura situaţională trăită în mod direct, nemijlocit, de către copil
în mediul său familial, iar atitudinile părinţilor au consecinţe durabile asupra personalităţii, în formare, a
copilului. La vârstele mici, adaptarea copilului se realizează prin imitaţie, acesta raportându-se
permanent la persoana adulţilor. Primul model oferit copilului este familia sa, iar calitatea şi tipul
relaţiilor copilpărinţi vor marca profund evoluţia viitoare a copilului (G. Mauco).

După familie, grădiniţa constituie prima experienţă de viaţă a copilului în societate. Această instituţie îl
aşază într-un cadru nou prin dimensiunile şi conţinutul său. Aici copilul ia cunoştinţă cu activităţi şi
obiecte care-i stimulează gustul pentru investigaţie şi acţiune, îl provoacă să se exprime şi îi propune,
incipient, angajarea în relaţiile sociale de grup. Adaptânduşi metodele la formele particulare ale vieţii
mentale ale copilului, grădiniţa încearcă să răspundă specificului activităţii fiecărei vârste şi să identifice
mijloacele şi activităţile necesare pentru o dezvoltare complexă a forţelor infantile în vederea maturizării
lor.

Copilul preşcolar începe să-şi definească treptat începutul personalităţii sale. În cadrul grupei el trăieşte
prima experienţă a vieţii în colectivitate, a vieţii sociale, alta decât familia. De la intrarea în grădiniţă
copilul realizează o adaptare la un anumit ritm al vieţii cotidiene. Este vorba de încadrarea şi respectarea
unui anumit program.
Educaţia făcută de primii educatori – părinţii - ca şi cea a grădiniţei, se răsfrâng asupra tuturor laturilor
personalităţii copilului, în funcţie de particularităţile de vârstă şi individuale ale acestuia. Pe măsură ce
copilul se dezvoltă, cresc şi trebuinţele şi dorinţele lui. În acelaşi timp şi grădiniţa, ca primă instituţie care
se conduce după principii şi metode ştiinţifice, contribuie la formarea şi dezvoltarea copilului. Investită
cu această nobilă şi plină de răspundere sarcină, educatoarea grupei trebuie să cunoască specificul
fiecărui stadiu de dezvoltare a copilului, disponibilităţile intelectuale, precum şi particularităţile lui
temperamentale şi caracteriale.

Educatoarea se preocupă de socializarea preşcolarului prin integrarea în mediul grădiniţei, dar îi oferă
prilejul să cunoască mediul înconjurător organizând vizite în împrejurimile grădiniţei, în instituţii şi la
locurile de muncă ale părinţilor. În acest timp, aceasta poate observa cum se comportă copiii nu numai la
grădiniţă ci şi în afara grădiniţei. Având în vedere

particularităţile lor de vârstă şi ţinând seama de temperamentul lor, educatoarea va putea acţiona
diferenţiat astfel încât eficienţa demersului său educativ să fie optimă. Treptat şi cu răbdare, cultivându-
le încrederea în propriile posibilităţi, folosind jocul şi jucăria, educatoarea participă la dezvoltarea
personalităţii copiilor.

Pentru a răspunde standardelor impuse de comunitate în ceea ce priveşte valorile şi

responsabilităţile familiei, vis-a-vis de personalitatea copilului, asistăm la dezvoltarea unor iniţiative de
organizare a unor cursuri sau programe pentru părinţi, majoritatea susţinânduse în cadrul grădiniţei de
către educatoare. Aceste cursuri sau programe încearcă să răspundă experienţelor părinţilor sau viitorilor
părinţi în ce priveşte abilităţile necesare creşterii şi educării copilului.

Cu intenţia ca fiecare copil să beneficieze de educaţie şi instrucţie conform posibilităţilor şi

particularităţilor sale, părinţii trebuie antrenaţi în acest demers. Astfel, se pot comunica părinţilor
concluziile observaţiilor făcute, atrăgându-le atenţia asupra părţilor bune ale personalităţii copiilor, dar şi
asupra aspectelor ce trebuie înfrânate, stopate, ori călăuzite spre altă direcţie.

Familia îl pregăteşte pe copil pentru integrarea în grădiniţă, orientându-l spre lumea cunoaşterii, a
activităţilor curente, iniţiindu-l în deprinderi fundamentale. Fără o susţinere afectivă, fără un ansamblu
de activităţi, de achiziţii şi experienţe, întâlnirea copilului cu grădiniţa va fi cu atât mai violentă, iar
procesul de instrucţie şi educaţie ar deveni inoperant.

Se ştie că familia reprezintă una din cele mai vechi forme de comunitate umana, ce asigura menţinerea
continuităţii biologice, culturale a societăţii, satisfacerea nevoilor personale, asigurând sentimentul
siguranţei , menţinerii si dezvoltării personalităţii.

Familia nu este numai primul adăpost al copilului, ci este şi prima bază de lansare a lui în lume. Pentru a-
şi îndeplini acest rol familia trebuie să se deschidă lumii, oferind copilului posibilitatea de a pătrunde în
ea. Familia este primul iniţiator sociocultural al copilului. Aici se pun bazele incipiente ale dezvoltării
intelectuale, morale, estetice, fizice şi sociale ale copilului. Modul de exercitare a rolului părinţilor,
reglarea raporturilor dintre membrii familiei, grija faţă de bunurile comune, organizarea vieţii de la micile
treburi gospodăreşti la activităţile recreative şi creative, atenţia care se acordă fiecărui membru al
familiei sunt percepute şi trăite de copil în mod diferit, la fiecare vârstă. După numărul şi ierarhia
membrilor familiei care-i alcătuiesc o anume constelaţie, fiecare familie se impune ca o matrice a
devenirii personalităţii fiecărui membru al său. În interrelaţiile dintre părinţi şi copii, singura atitudine
părintească validă este cea de acceptare, de respect faţă de personalitatea în formare a copilului, faţă de
sentimentele şi nevoile sale. Atitudinea părinţilor trebuie modelată în raport de vârsta şi temperamentul
copiilor, de la dragoste, protecţie, acceptare şi îndrumare către cooperare, angajare reciprocă la viaţa
familială cu recunoaşterea unei minime independenţe.

Familia trebuie convinsă că o bună educaţie în familie, şi nu numai, depinde de stilul de viaţă al acestei,
iar măsurarea efectelor influenţelor educative în funcţie de timpul acordat de părinţi copilului este o
practică greşită. Întotdeauna ambianţa, climatul de familie, prin elementele sale concrete, influenţează
în raport cu natura sa, personalitatea copilului.

Pedagogul John Locke, convins de puterea exemplului în familie, de ambianţa şi climatul acesteia şi de
înclinaţia către imitaţie a copilului, se adresa părinţilor: „Nu trebuie să faceţi în faţa copilului nimic din
ceea ce nu vreţi să imite. Dacă vă scapă o vorbă sau săvârşiţi vreo faptă pe care

i-aţi prezentat-o drept o greşeală când a comis-o, el cu siguranţă se va apăra invocând exemplul dat de
dumneavoastră şi se va pune în asemenea măsură la adăpostul acestui exemplu, încât cu greu vă veţi
putea atinge de el pentru a-i îndrepta cum trebuie greşeala.”

Activitatea cu părinţii, ca parteneri, pentru a asigura dezvoltarea copilului in programul educativ din
grădiniţă, poate deveni un start bun pentru a crea părinţilor respect de sine, încredere în competenţele
lor, făcându-i mai buni.

Grădiniţa este prima treapta a sistemului de învăţământ, de aceea susţin ideea de a implica părinţii în
programul educativ încă de la început, căci doar aşa îşi vor forma deprinderi de parteneriat cu grădiniţa
si, implicit, cu educatoarea.

Parteneriatul grădiniţă-familie se referă la construirea unor relaţii pozitive între familie şi grădiniţa, la o
unificare a sistemului de valori care poate avea un efect benefic asupra copiilor, atunci când aceştia văd
educatoarea sfătuindu-se cu părinţii.

Toţi părinţii au nevoie de informaţii de bază referitoare la copiii lor. Ei trebuie informaţi despre scopul de
bază al programului educativ la care participă copiii lor şi trebuie implicaţi în luarea deciziilor. Părinţii
trebuie să fie la curent cu progresele copilului lor, dar şi cu percepţia pe care o are grădiniţa despre
calităţile şi problemele copilului. Educatoarea va sugera acestora modul în care îşi pot ajuta copiii acasă,
căci sunt părinţi care oferă copiilor sprijin suplimentar în învăţare.

Parteneriatul, asigurarea coerenţei influenţelor educative şi ale tuturor factorilor care acţionează asupra
copiilor este un deziderat major şi trebuie să se realizeze. Problemele pe care le implică acest domeniu
sunt multiple. Copiii care vin in grădiniţă pot avea dificultăţi de adaptare, atât în sensul socializării, cât şi
din punct de vedere intelectual, estetic, fizic. Cauzele acestora se pot identifica de către educatoare,
împreună cu părinţii. Atât părinţii copiilor cu dificultăţi, cât şi ai celor cu dezvoltare firească, este bine să
fie consultaţi pentru a stabili programe educative, în care să se implice şi familia. Parteneriatul dintre
grădiniţă şi familie cunoaşte numeroase forme în care activitatea propusă conduce la creşterea şi
educarea copilului prin armonizarea celor doi factori educativi: şedinţe cu părinţii – în care sunt
prezentate principalele aspecte ale activităţii grădiniţei; mese rotunde; propaganda vizuală – afişarea
diverselor materiale pe teme de educaţie, în special materiale ce arată activitatea copiilor; vizitarea
grădiniţei de către părinţi; participarea la activităţi, plimbări, excursii, alături de copiii lor, serbări.
Grădiniţa nu poate face minuni, iar educaţia dată în această instituţie nu va avea rezultate bune, dacă nu
se va sprijini şi nu va colabora cu familiile copiilor.

În concluzie, putem spune că reuşita privind devenirea umană a copilului depinde de o colaborare
prodigioasă dintre doi factori educaţionali de bază: grădiniţa şi familia. De aceea, în cadrul acestui
parteneriat coresponsabil dorim să descoperim cheia unităţii de acţiune ce deschide porţile succesului
educaţional.

SCOP

• Eficientizarea relaţiei grădiniţă - familie , printr-o colaborare coresponsabilă între aceste

două părţi, în vederea implicării, cât mai active, a familiei în procesul de formare a personalităţii
preşcolarului.

OBIECTIVE

• Cunoaşterea individuală a copiilor, urmărind manifestarea lor în familie şi grădiniţă;

• Folosirea unor metode eficiente pentru dezvoltarea psiho-afectivă;

• Iniţierea unor acţiuni comune, prin contactul direct al grupului de părinţi cu persoane
abilitate

să desfăşoare un proces educaţional;

• Găsirea unor soluţii comune în educaţie;

• Studierea unor cărţi, documente, reviste de specialitate în vederea realizării unor

dezbateri

pe teme date;

• Valorificarea unor experienţe personale;

• Exprimarea opiniei participanţilor cu privire la acţiunile întreprinse în cadrul acestui

parteneriat  Încurajarea părinţilor în a face propuneri menite să aducă înbunătăţiri actului
educaţional din

grădiniţă/familie.

PĂRŢI IMPLICATE: părinţi, bunici, copii, educatoare, consilier educaţional, anturajul social al copilului.

ÎNDATORIRILE PĂRŢILOR
Ø Educatoare şi profesor consilier:

- să participe la fiecare întâlnire pentru a direcţiona dezbaterile şi a stimula prezenţa părinţilor;

- să consilieze problemele care se ivesc în educarea copiilor, studiind cărţi şi alte materiale de
specialitate de ultimă oră;

- să îndemne la lectură/studiu, familiile copiilor, recomandându-le cele mai accesibile materiale de

specialitate.

 Familia

- participă benevol, dar are obligaţia de a contribui la asigurarea bunului mers al parteneriatului şi
al materialului utilizat;

- părinţii sunt invitaţi să împrumute sau să cumpere cărţi de specialitate;

ÎNDATORIRI COMUNE

- pregătirea şi asigurarea materialului de lucru (fişe, chestionare, cărţi etc.);

- implicarea directă în cadrul activităţilor desfăşurate şi găsirea unor soluţii în scopul rezolvării
situaţiilor de natură educaţională.

DURATA: un an şcolar: 2012-2013

GRUP ŢINTĂ: familiile copiilor

LOCUL DE DESFĂŞURARE: Grădiniţa cu program normal

RESURSE

 UMANE:

- coordonator: dir.MOCANU MIRELA

- iniţiatori: prof. CIOCAN DOINITA ed. JARLĂIANU TASICA ed. BĂCANU

GEORGETA - familiie copiilor.

 MATERIALE: cărţi, reviste, pliante, calculator, CD-uri, cameră video, ecusoane, aparat
foto
  FINANCIARE: bugetul minim alocat derulării parteneriatului, care provine din
sponsorizările realizate de părinţii copiilor

MODALITĂŢI DE REALIZARE

 Şedinte cu părinţii;

 Lectorate pe diverse teme;

 Activităţi, la grupă, desfăşurate împreună cu părinţii;

 Vernisaje cu lucrări ale copiilor;

 Expoziţii cu vânzare, având drept exponate lucrări realizate de către copii, împreună cu
părinţii lor, în cadrul unor activităţi organizate la grădiniţă;

 Sărbătorirea zilei de naştere a copiilor/onomasticii acestora;

 Vizite, excursii, drumeţii; Ø Serbări tematice.

CALENDARUL ACTIVITĂŢILOR PE PERIOADA DERULĂRII

PARTENERIATULUI
Nr.
Data Tema
crt.

1. septembrie Prezentarea curriculum-ului preşcolar. Generalităţi despre filozofia programului

2. octombrie Socializarea copiilor - un act creator

3. octombrie Învăţarea orientată după necesităţile preşcolarilor - condiţie fundamentală a demersului

didactic în alternativa educaţională. Individualizarea
4. noiembrie Familia în sala de clasă

5. noiembrie Importanţa jocului şi a limbajului

6. decembrie Ce trebuie să înveţe copilul tău ?

7. ianuarie Promovarea aptitudinilor şi talentului

8. februarie Stimularea potenţialului creator al copiilor

9. martie Dragostea fata de mama

10. martie Cum să-i ajutăm pe copii să facă faţă frustrării?

11. aprilie Violenţa în şcoală

12. mai Întărirea pozitivă. Stingerea. Întărirea negativă (pedeapsa)

13. mai Din legile copilului. Comunicarea eficientă

14. iunie Eşti pregătit să devii părinte de şcolar? Cum poate fi înţeleasă competiţia şcolară?

MONITORIZAREA ŞI EVALUAREA PROIECTULUI

Întâlnirile cu părinţii se desfăşoară lunar, cu o durată de aproximativ două ore, timp în care se
transmit informaţii cu specific educaţional, se dau exemple de bune practici, se împărtăşesc experienţe
proprii. La finele fiecărei întâlniri prezint tema viitoare pentru a oferi părinţilor posibilitatea de a medita
şi de a aduna informaţii din sfera cotidiană , din experienţele personale, de a-şi aşterne pe hârtie
nelămuririle şi „de ce-urile” şi a încerca să facem lumină, împreună, în această zonă atât de neclară
pentru unele familii.
Activităţile cu părinţii îmbracă, de fiecare dată, o haină interactivă. În afară de discuţiile libere, pe tema
propusă de ei, aceştia primesc, spre rezolvare, chestionare, anumite fişe de evaluare pentru copii,
precum şi fişe de autoevaluare pentru părinţi. De asemenea, „Biblioteca pentru copii şi părinţi” stă,
permanent, la dispoziţia copiilor şi a familiilor acestora. Această bibliotecă, aşa cum reiese şi din
denumirea pe care i-am dat-o, cuprinde cărţi/documente de specialitate de ultimă oră – inclusiv Legea
nr. 1/2010, pe care, parţial am dezbătut-o împreună cu părinţii interesaţi. Părinţii copiilor împrumută
materiale din această bibliotecă şi, dacă este cazul, solicită sprijin în înţelegerea anumitor lucruri.

De fiecare dată, întâlnirile cu familiile copiilor, în cadrul acesta organizat al parteneriatului se încheie cu
evaluări specifice.

DISEMINAREA REZULTATELOR

Pentru a imortaliza întâlnirile, am realizat înregistrări video şi foto. De asemenea, avem, în

derulare, realizarea unui album. Beneficiarii proiectului au propus iniţierea unui ,,Jurnal al părinţilor” în
care, cine doreşte, să consemneze unele dintre problemele lor, modalităţi prin care au reuşit să
depăşească anumite situaţii dificile pe care le-au întâmpinat în educaţia copiilor lor, lucrurile care i-au
impresionat, în mod deosebit, în cadrul proiectului, anumite amintiri legate de activitatea desfăşurată
împreună cu proprii lor copii, precum şi cu ceilalţi copii şi familiile acestora.

În fiecare an şcolar împărtăşesc experienţa pozitivă rezultată în urma activităţii cu părinţii de la grupa
mea, în cadrul parteneriatului cu familiile copiilor, întregii grădiniţe, mese rotunde, sesiuni de referate şi
comunicări etc.

FINALIZAREA PARTENERIATULUI

De fiecare dată, la sfârşitul unui an şcolar, părţile implicate în parteneriatul cu familiile copiilor se
întâlnesc pentru a evalua activitatea derulată de-a lungul întregii perioade, reliefânduse aspectele
pozitive, realizările de care s-au bucurat beneficiarii proiectului – părinţii/copiii - şi, nu în ultimul rând,
concluziile şi propunerile pe care le fac părinţii copiilor pentru perfectarea acestei forme de activitate:
parteneriatul coresponsabil cu partenerul educaţional care se numeşte familia.

Convingerea mea este că, împreună cu familia copilului, urmărind scopuri/obiective comune,
grădiniţa reuşeşte să contureze personalitatea omului în devenire, în cele mai optimiste culori.
 BIBLIOGRAFIE

„Dezvoltarea copilului de la întrebări şi nelinişti, la sprijin”

Jitariu, Alina Codruţa Editura Diana, Piteşti, 2010

Dolean, Ioan; „Meseria de părinte”, Editura Aramis, Bucureşti, 2002

Dolean, Dacian Dorin

Littauer, Florence „Personalitate plus – Cum să-i înţelegi pe ceilalţi

înţelegându-te pe tine însuţi”

Editura „Business Tech International Press, Bucureşti, 2004

„Personalitate plus – Ghid pentru părinţi”

Editura „Business Tech International Press, Bucureşti, 2007

Linvigstone, Tessa „Copilul vremurilor noastre – Învăţarea timpurie”

Editura Didactica Publishing House, Bucureşti, 2009

Minulescu, Mihaela „Relaţia psihologică cu copilul tău” Editura Psyche, Bucureşti, 2006

Preda, Viorica „Grădiniţa altfel”, Editura V & I INTEGRAL, Bucureşti,

2003
Tătaru, Lolica-Lenuţa „Educaţia timpurie” – ghid metodic pentru aplicarea

Glava, Adina curriculumului preşcolar

Pocol, Maria Editura „Paralela 45”, Piteşti, 2009