1

Stereotipuri de gen in mediul familial

ABSTRACT
In a society rife with gender stereotypes and biases, children regularly learn to
adopt gender roles which are not always fair to both sexes. As children move through
childhood and into adolescence, they are exposed to many factors which influence their
attitudes and behaviors regarding gender roles.
These attitudes and behaviors are generally learned first in the home and are then
reinforced by the child‘s peers, school experience, and television viewing. However, the
strongest influence on gender role development seems to occur within the family setting,
with parents passing on, both overtly and covertly, their own beliefs about gender. This
overview of the impact of parental influence on gender role development leads to the
suggestion that an androgynous gender role orientation may be more beneficial to
children than strict adherence to traditional gender roles
There have always been differences between people: whether it is biological, race,
ethnic or cultural differences, they have manifested themselves in a more or less obvious
way. The fact that people are so different about the physical aspect, the behavior, the
thinking of the culture to which they belong, the genre, has stirred up over time the events
and tendencies of differentiation and categorization. There are preferences among some
categories of people and the tendency to underestimate the others
.
1.1. Definiții și teorii referitoare la stereotipuri

Termenul de stereotip există încă din anul 1798, perioadă în care era folosit de către
tipografi și avea ca semnificație turnarea plumbului într-o formă destinată formării
,,clișeului" tipografic (Stroebe &Insko, 1989). Acesta vine din limba greacă, unde stereos
înseamnă fix, stabil, iar typos, înseamnă caracter.
Însă , primul care a folosit noțiunea de stereotip și care i-a dat semnificația pe care o
folosim astăzi, a fost jurnalistul american Walter Lippman. Analogia pe care a făcut-o și în
urma căreia a ajuns la acest concept a pornit din observarea rigidității concepțiilor omului ;
el însuși afirmă: ,,noi nu vedem înainte de a defini ,ci definim înainte de a vedea".
2

Studiile asupra diferenţelor de gen au cunoscut o dezvoltare marcantă odată cu

descoperirea în 1920 a cromozomilor care programează genetic sexul unei persoane. Ulterior
cercetările din domeniul neuroştiinţelor cognitive şi din domeniul neurologic au evidenţiat
diferenţe în procesarea informaţiilor la fete şi băieţi, diferenţe care ulterior au fost defi nite ca
diferenţe în abilităţile cognitive.
Unele rezultate însă au fost interpretate greşit în termeni de deficite specifice unui gen
sau altul (Santrock, 1998). Această abordare a condus către numeroase dezbateri academice
şi publice care au convenit asupra utilizării termenului de echitate de gen în educarea fetelor
şi băieţilor, acesta surprinzând correct fenomenul diferenţelor de gen. Programele
educaţionale focalizate pe echitatea de gen valorizează diferenţele individuale şi propun
strategii de optimizare a potenţialului fetelor sau băieţilor şi depăşirea barierelor în
dezvoltarea acestora. ( Anca, R; Tătaru, R; Calenic, D; pp 12/63)
Teoriile clasice care abordează problematica de gen sunt:
• teoria învăţării sociale;
• teoria dezvoltării cognitive a genului;
• teoria schemei de gen.
Teoria învăţării sociale explică formarea identităţii de gen la copii prin observarea şi
imitarea comportamentului de gen al celorlalţi (persoane de aceeaşi vârstă sau adulţi), prin
întărirea sau pedepsirea experienţelor lor de gen specifi ce, respectiv de gen nespecifi ce
(Santrock, 1998). Teoria surprinde elementele importante ale dezvoltării identităţii de gen
prin socializare. Modelele copiilor în învăţarea unor comportamente de gen specifi ce sau de
gen nespecifi ce pot fi modele reale (părinţi,colegi), sau modele simbolice oferite de mass-
media, reclamele publicitare, cărţi, fi lme, desene animate etc.
Rolul părinţilor în acest caz este să ofere modele de comportament ne-stereotipe şi să
întărească atât comportamentele de gen specifi ce cât şi pe cele de gen nespecifice (Hoffman,
Borders, Hattie Hoffman, Borders, Hattie, 2000). De exemplu, este important ca părinţii să
ofere copiilor un feedback pozitiv atât pentru o activitate specifică de gen (cum ar fi la băieţi
jocul de construcţii), cât şi pentru o activitate mai puţin specifi că genului (cum ar fi tot la
băieţi citirea unor poveşti).
3

Teoria dezvoltării cognitive a fost dezvoltată iniţial de Kohlberg în 1966 şi afirmă că

înţelegerea conceptului de gen poate fi diferită în funcţie de vârstă şi de etapa de dezvoltare
cognitivă (Ruble, Martin, 1998). Kohlberg propune câteva stadii în dezvoltarea genului:
• identitatea de gen – copiii sunt capabili să identifi ce unul dintre cele două sexe pe baza
caracteristicilor fi zice (de exemplu, “Fetele sunt persoanele cu părul lung, băieţii sunt
persoanele cu părul scurt.”);
• stabilitatea genului – stadiu în care copiii conştientizează faptul că genul unei persoane nu
se schimbă în timp;
• constanţa de gen – genul este perceput de copii ca fi ind constant în timp (rămân fată sau
băiat şi peste 5 sau 10 ani) şi în diverse situaţii (rămân fată sau băiat indiferent de activităţile
în care mă implic).
Identitatea de gen pe baza trăsăturilor fi zice apare în jurul vârstei de 3 ani, iar
constanţa de gen se formează în jurul vârstei de 5-6 ani. Teoria este relevantă pentru că pune
accentul pe importanţa modului în care părinţii transmit copiilor informaţiile despre sex şi
gen în perioada preşcolară (McHale, Crouter, Whiteman, 2003).
Teoria schemei de gen dezvoltată de Bem în 1983 este o teorie socio-cognitivă care
surprinde elementele importante atât din teoria dezvoltării, cât şi din teoria învăţării sociale.
Conceptul de bază al teoriei este cel de „schemă de gen” (Santrock, 1998). O schemă este o
structură cognitivă care organizează şi ghidează percepţiile individului. Schema de gen
organizează informaţiile despre diferenţele de sex şi gen. Teoria schemei de gen afi rmă că
atenţia şi comportamentul individului sunt ghidate de standardele socio-culturale de gen şi de
stereotipuri. Teoria sugerează ca părinţii să optimizeze formarea schemei de gen prin oferirea
a cât mai multor informaţii şi întărirea a cât mai multor comportamente indifferent de
prescripţiile sociale. Schema de gen este extrem de fl exibilă în copilărie ceea ce permite
părinţilor modelarea unor atitudini şi comportamente ne-stereotipe.
Teoriile asupra genului sesizează importanţa în formarea identităţii de gen a perioadei
de vârstă dintre 2-6 ani când achiziţiile dezvoltate de copii sunt foarte mari. Studiile de
sinteză (McHale, Crouter, Whiteman, 2003) arată că unii părinţi nu sesizează problema
diferenţelor de gen decât în perioada şcolară, când copiii au deja formate atitudinile şi
comportamentele de gen într-un mod stereotip. Intervenţia şcolii se impune astfel pentru a fl
exibiliza aceste atitudini şi comportamente. O altă perioadă critică în dezvoltarea conceptelor
4

relaţionate cu genul este perioada adolescenţei. Schimbările multiple prin care trec
adolescenţii îi fac să fi e mai conservatori şi mai tradiţionali în comportamentele lor de gen,
având tendinţa de a accepta şi de a se conforma stereotipurilor de gen promovate de societate.
Rolul consilierului şcolar este de a dezvolta programe pentru părinţi şi profesori în care
aceştia să fie informaţi despre problematica diferenţelor de gen şi relevanţa ei în termeni de
beneficii atât pentru părinţi cât şi pentru elevi.

1.2.Rolul de gen și stereotipul de gen

Rolul de gen este definit ca un set de aşteptări care oferă prescripţii comportamentale
pentru femei şi bărbaţi. Stereotipul de gen este defi nit ca un set de prescripţii sociale sau
culturale ale rolurilor de gen. Rolurile de gen sunt acele prescripţii comportamentale pentru
persoane aparţinând unui gen sau altul într-o anumită societate (de exemplu, rolul de tată, de
mamă). Stereotipurile de gen se modifi că odată cu creşterea în vârstă, studii recente (Ruble,
Martin Ruble, Martin, 1998) arătând că dobândirea achiziţiilor cognitive scade frecvenţa
stereotipurilor. Astfel că programele educaţionale care promovează egalitatea şi echitatea de
gen au drept consecinţe indirecte fl exibilizarea şi modifi carea stereotipurilor de gen.
Studiile asupra stereotipurilor de gen au explorat modul în care se formează convingerile
eronate despre diferenţele de sex (Martin, Parker, 1995, Taylor, 1996). Acestea au evidenţiat
faptul că fetele de regul consideră că principala diferenţă de gen între fete şi băieţi este cea
socială, în timp ce băieţii utilizează mai degrabă argumentele biologice. Vârsta la care atât
băieţii cât şi fetele explică diferenţele de gen prin prisma componentei sociale a fost identifi
cată de unele studii (Neff, Terry-Schmitt Neff, Terry-Schmitt, 2002) ca fiind de 9-10 ani.
Sugestia acestor autori este că, pentru a interveni asupra stereotipurilor de gen, părinţii şi
profesorii trebuie să se adreseze direct convingerilor copiilor despre cum se formează
stereotipurile de gen şi de ce există inechitatea de gen.

2. Obiectivul studiului
Principalul obiectiv al acestui studiu a fost identificarea, propunerea și analiza celor
mai întâlnite stereotipuri de gen din mediul familial, în ceea ce privește viata de familie,
5

preferitele soților pentru genul copiilor, educația copiilor și rolurile și impicarea ambilor
parteneri în viața de familie.
S-a urmărit intervievarea persoanelor cuprinse în categoria de vârstă 35-45 de ani, având loc,
apoi, o interpretare a rezultatelor ce au vizat variantele de răspuns selectate de către
participanți.

3. Eșantion și metode
Metoda utilizată în realizarea acetui studiu, este cea a chestionarului. Un chestionar
cuprinde interogari privind toate aspectele produsului/serviciului despre care dorește a se afla
opinia publicului tintă.

4. Rezultate
S-au efectuat analize individuale a tuturor celor 14 întrebări, fiind vizate variantele de
răspuns selectate de către fiecare subiect participant la studiu, avându-se în vedere , numele,
genul, vârsta, și mediul de proveniență ale acestora. Aceste interpretări sunt urmate de o
scurtă concluzie a datelor obținute.

1. Prima întrebare
Prima întrebare a chestionarului face referire la activitățile gospodărești și la obiceiul familiei
de a se implica activ in aceste activități ale casei.
Variantele de răspuns impuse sunt: femeia sau barbatul.
Dintre cele 100 de persoane participante, 72% au afirmat că femeile sunt cele care au
implicarea totala în ocuparea activităților gospodărești, iar 28% au declarat că bărbatul se ocupă
de reparații și menaj.
Se constată că femeilesunt mult mai preocupate de a-și exercita atribuțiile gospodărești, față
de barbat, în pofida faptului că se trăiește într-o eră a vitezei în care suprasolicitarea își pune
ampreta pe fiecare om.

2. A doua întrebare
6

A doua întrebare din cadrul chestionarului urmărește identificarea celei mai implicate
persoane din familie, în ceea ce privește activitățile legate de copii. Variantele de răspuns propuse
sunt: mama, tata, buncii, unchiul, mătușa sau bona.
La această întrebare, 33% dintre participanți au răspuns că bunicii sunt cei care se ocupă de
educația copiilor, doar 3% au afirmat că bona, iar 64% dintre participanti au recunoscut că
implicarea mamei este cea care primează în educarea copilului.
Conform numeroaselor studii, părinții, atât mama cât și tatăl, au același rol în evoluția și dezvoltarea
psihologică a copilului. În acelaşi timp, unul dintre cele mai puternice stereotipuri este cel conform
căruia sarcina creşterii şi educaţiei copiilor revine în mod natural mamei. Rolul educativ al mamei a
constituit multă vreme tema privilegiată a studiilor asupra dezvoltării şi integrării sociale a copilului.
În interpretarea sa figura maternă a parcurs un drum controversat: de la apologie la blamare şi invers.
Unii cercetări au transformat maternitatea în cult, femeia-mama fiind glorificată, (Desmet H.,
Pourtois J.-P. p.122).

3. A treia intrebare
A treia întrebare face referire la timpul petrecut activităților treburilor casnice. Variantele de
răspuns sunt: între 15-60 de minute, sau chiar mai mult pe zi.
Dintre cele 100 de persoane participante 57% au răspuns că treburile casnice le lasă pe
weekend , 35% au răspuns că alocă timp activităților gospodărești in medie de 60 de minute, iar
7% au afirmat că deloc.
În opinia specialiștilor, treburile gospodărești creează un sentiment de colaborare în familie.
La finalul zilei, după ce am facut activitățile casnice impreună, fie în casă sau in curte, ne simțim ca
o echipă.

4. A patra întrebare
Cea de-a patra întrebare a chestionarului vizează timpul alocat de dumneavoastră copiilor pe
zi. Variantele de răspuns sunt: între 15-60 de minute, sau chiar mai mult pe zi. Dintre cei 100 de
subiecți participanți, 55% au afirmat că timpul petrecut alături de copii lor pe zi este din ce in ce
mai rar, iar 45% au răspuns că alocă in medie de 3h/zi , atat pentru joacă cat și pentru educație și
menaj.
7

Pentru o dezvoltare armonioasă a copiilor, așa cum s-a afirmat anterior, este necesară
implicarea 100% a ambilor parteneri. Datorită lipsei de timp pare să fie boala generalizată a
secolului in care trăim, așa incât, ca părinti sfârsim, de cele mai multe ori, prin a crede că dacă
timpul pe care il petrecem cu copiii este de calitate, atunci nu mai conteaza atat de mult
cantitatea. Timpul petrecut cu copii este concentrat mai ales in weekenduri și vacanțe. (Kent C.
Berridge-Series in Affective Science, pag 110)

5. A cincea întrebare
În cea de-a cincea întrebare se urmărește stabilirea timpului alocat pe zi a partenerului de
viată. Variantele de răspuns sunt: între 15-60 de minute, sau chiar mai mult pe zi.
Dintre cele 100 de persoane care au completat chestionarul, 42% au afirmat că niciodată nu
reușesc să-i aloce un timp mai mare de 40 de minute/zi partenerului, datorită jobului și a copiilor,
37% consideră că alocă timp suficient partenerului de viată, iar 21% au afirmat că nu mai alocă
deloc timp partenerului de viață pe zi.
Multe cupluri isi petrec timpul impreuna privind la televizor, vizitandu-si prietenii comuni
sau colindand magazinele. Acest timp ar putea fi petrecut alaturi de familie. Timpul, ca si banii,
trebuie gestionat, mai ales cel petrecut cu partenerul de viata.
Atunci cand va petreceti viata cu cineva, aveti de comunicat o serie de idei si ganduri, dar si sa luati
o sumedenie de decizii. Unele probleme de discutat sau hotarat sunt mai marunte, altele mai
importante. Este bine sa va planificati timpul pentru diferite tipuri de activitati cotidiene (cresterea
copiilor, curatenia, socializarea cu rudele si prietenii, distractiile, vacantele, etc.) pe care sa il
respectati. Facand acest lucru veti gasi mai mult timp de a sta impreuna. ( Marina Williams- couples
counseling, pag 84.)

6. A șasea întrebare
În cea de-a șasea întrebare, se urmărește stabilirea timpului alocat pentru dumneavoastră.
Variantele de răspuns sunt: între 15-60 de minute, sau chiar mai mult pe zi.

Dintre cele 100 de persoane care au completat chestionarul, 58% au afirmat că niciodată nu
reușesc să-și aloce un timp mai mare de 1 h/zi, datorită altor activități și a copiilor, 37% consideră
că alocă timp suficient pentru ei, iar 5 au afirmat că nu-și mai alocă deloc timp pe zi.
8

În zilele noastre , timpul este la mare căutare, mai ales printre mămicile care au copil mic și
care au decis să aloce ani din viața lor (2-3), creșterii acestuia.
Și după doi ani dedicați maternității pot zice că timpul liber, în care nu ești în prezența
copilului, vine numai dacă ți-l programezi, ți-l (re)aloci și ți-l iei, ca pe un drept suprem, pentru a
evolua. ( Ivonne Kavloki – How to get alone time as a single mum, pag. 22,)

7. A șaptea întrebare
Cea de-a șaptea întrebare a chestionarului vizează cine ar trebui să i-a cele mai multe decizii
intr-un cuplu? Variantele de răspuns sunt: barbatul, femeia sau socrii.
În acest caz, dintre cele 100 de persoane, 52% dintre aceștia consideră că femeile i-au cele
mai multe decizii fiind toleranțe in vorbire, 30% consider că bărbații, iar 8% afirmă că se abțin.
Numărul de decizii pe care suntem nevoiți să le luăm zilnic este fantastic de mare. Ne dorim
libertate de decizie, numai că atunci când ești liber să alegi în orice situație, devine obositor. Pentru
că suntem asaltați de luarea deciziilor la orice pas, uneori suntem obosiți să mai facem asta și acasă,
unde de fapt este locul și persoana pentru care muncim să avem libertatea să fim împreună cu un trai
decent. Într-un fel, mijlocul de îndeplinire a scopului (serviciu/banii și tot ce presupune asta) ne
obosește atât de mult, că acasă am vrea ca deciziile să fie luate pentru noi sau, în cel mai rău caz,
deciziile pe care noi le luăm să nu fie contestate. (Irina Doiciu-
antreprenor, consultant, trainer, consilier în carieră și terapeut de cuplu,)

8. A opta întrebare
Cea de-a opta întrebare a chestionarului vizează care din cei doi părinți este mai răbdator și
mai tolerant față de copiii lor. Variantele de răspuns sunt: femeia sau barbatul.
În acest caz, dintre cele 100 de persoane, 63% dintre aceștia consideră că femeile sunt mult
mai răbdatoare și tolerante, iar restul de 37% ca bărbatul.
Toleranța, răbdarea, înțelegerea, comunicarea, reprezintă ingrediente cele mai importante
pentru dezvoltarea optimă a copiilor. Autocontrolul și atitudinea potrivită față de copil, sunt de
asemenea, condiții obigatorii pentru creșterea lor.

9. A noua întrebare
9

Această întrebare vizează existența unei bune relații de comunicare între părinți și copii lor
adolescenți. Variantele de răspuns sunt: foarte bună, bună și deloc.
Dintre cele 100 de persoane implicate în completarea chestionarului, la această întrebare,
65% consideră că există o bună relație de comunicare între ei și copii, 27% afirmă ca nu există o
relație bună de comunicare, iar 8% consideră că nu comunică prea mult cu copii lor.
Relația noastră ca părinți in raport cu copilul nostru este cea mai importantă dintre toate
relațiile. Pentru că ne dorim tot ce este mai bun pentru el, comunicarea dintre ei, este o condiţie
foarte importantă a relaţionarii şi a formării personalităţii. Comunicarea înseamnă luarea în
considerare a nevoilor, intereselor şi valorilor celuilalt. O bună comunicare a copiilor cu părinții
conduce, de asemenea, la rezolvarea conflictelor.

10. A zecea întrebare

A zecea întrebare urmărește planul pe care au avut loc cele mai semnificative schimbări în
viața unor părinți, odată cu apariția copilului . Variantele de răspuns sunt: profesional, personal, nu
sunt schimbări.
În 55% din cazuri, cele mai multe schimbări au avut loc pe plan profesional, în 35%
schimbările au avut loc pe plan personal, iar în 10% din cazuri nu au avut loc schimbări.
Apariția copiilor provoacă o multitudine de schimbări atât pe planul personal, cât și
profesional , întrucât familia adoptă un nou ritm de viată, centrat pe nevoile si îngrijirea noului
mebru al familiei.

11. A unsprezecea întrebare

A unsprezecea întrebare face referire la ce preferă un părinte, daca nu poate avea decât un
singur copil. Variantele de răspuns sunt: fată sau băiat. În 66% din cazuri, cele mai multe
familii preferă să aibă băieți, iar 34% doresc să aibă fete. Apariția unui copil în viața unui cuplu,
schimbă radical tot mersul vieții. Majoritatea famililor doresc un băiat , pentru a li se duce
numele mai departe și faptul că băieții au mult mai multe reușite financiare.
Apariția copiilor provoacă o multitudine de schimbări atât pe planul personal, cât și
profesional și social, întrucât familia adoptă un nou ritm de viata, centrat pe nevoile și îngrijirea
copilului.
10

12. A douăsprezecea întrebare

A douăsprezecea întrebare a chestionarului vizează sintagma, că bărbații sefi sunt mult mai
profesioniști decât femeile sefi. Variantele de răspuns sunt: da sau nu.
Dintre cele 100 de persoane implicate în completarea chestionarului, la această întrebare, un
procent de 70% dintre persoanele participante afirmă că bărbații sunt mai buni sefi, față de 30%
care afirmă că femeile.
Conform unui studiu, acesta arată că bărbații manageriază mult mai bine o companie, fată de
o femeie, deoarece acesta este mult mai practic. Femeile indeplinesc mai multe roluri în viața de
zi cu zi, ele axându-se pe mai multe arii și-și pierd din concentrare.
(John D. Rockefeller –Manager express- pag.56)

13. A treisprezecea întrebare

A treisprezecea întrebare are ca scop aflarea părerii despre faptul că fratele/ sora mai mare să
aibă grijă de fratele/sora mai mică. Variantele de răspuns sunt: da sau nu.
Dintre cele 100 de persoane implicate în completarea chestionarului, la această întrebare,
68% confirmă că da, pe când 32 % afirmă că nu .
Oricât de mult ar încerca un părinte să nu pună o responsabilitate pe un alt copil, nu reușește,
datorită faptului că treburile caznice sunt prea copleșitoare pentru unii părinți. Oricât de mult i-ai
iubi și oricâtă grijă ai avea de ei, vine un moment in care trebuie să lași copii singuri, pentru o
perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp. Nu există o vârstă anume de la care copii pot fi
suficient de responsabili pentru a avea grijă de fratele/sora lor mai mici, .( Jeni Chiriac-Terapie
de familie)

14 A paisprezecea întrebare
Această întrebare vizează implicarea deciziei dacă o femeie poate avea o meserie ce implică
in procent mare bărbații. Variantele de răspuns sunt: da sau nu.
Dintre cei implicați în studiu, 69% afirmă că o femeie nu are ce căuta intr-o meserie de
bărbați , pe când 31% sunt de accord ca femeile pot face orice.
Egalitatea între femei și bărbați este una dintre problemele secolului in care trăim. De-a
lungul timpului, legislația, jurisprudența și modificările aduse tratatelor au contribuit la
11

consolidarea acestui principiu și la implementarea sa în lume. Conform legislației in vigoare,

orice femeie poate fii angajată pentru a face orice muncă, altfel se numește discriminare.

5. Concluzii

În urma acestui chestionar putem concluziona faptul că majoritatea părinților se

confruntă cu o mulțime de probleme în ceea ce privește creșterea copiilor.
Specialiştii afirmă că în foarte multe cazuri copii preiau comportamente diferenţiate în funcţie
de rolul de gen, privind ceea ce se întâmplă în jurul lor. Aceştia apreciază că din moment ce
pregătitul mâncării şi spălatul rufelor sunt realizate mai mult de mamă, aceste activităţi intră în
sarcina unei femei. S-a constatat totuşi că în familiile cu dublă carieră, copiii au mai puţine
reprezentări stereotipe în privinţa rolurilor de gen. (Jackson et al, 1986).
Socializarea de gen în familie are loc prin câteva procese de învăţare, procese ce întăresc (şi ele)
sentimental apartenenţei la un sex, sentiment ce pune la baza lui mai mult diferenţele dobândite şi
mai puţin diferenţele prescrise. Ideile menţionate se încadrează în spectrul problemelor ce ţin de
conştientizarea continuităţii procesului socializării de gen a individului, părinţii fiind ei înşişi supuşi
influenţelor socializatoare, dincolo de influenţele pe care le exercită asupra copiilor lor.

Referinţe:

1. Ciupercă C. Copiii în cursa socializării sau cum se perpetuează diferenţele dintre băieţi şi fete //
Cursa cu obstacole a dezvoltării umane / I.Mitrofan (coord.) - Iaşi: Polirom, 2003, p.19-33.

2. Cuzneţov L. Fundamente teoretice şi metodologice ale educaţiei pentru familie. Teză de doctor
habilitat în pedagogie. - Chişinău, 2005. - 360 p.

3. Dicţionar de sociologie / Oxford. Editat de G.Marshall. - Bucureşti: Univers Enciclopedic, 2003.

4. Mitrofan I., Ciupercă C. Incursiune în psihosociologia şi psihosexologia familiei. -Bucureşti:
Editura Press Mihaela, 1998.

5. Stănciulescu E. Sociologia educaţiei familiale. Vol.2. - Iaşi: Polirom, 1998.

6. Bern S. Gender Psihologie. - SPb: Prime-Eurosnak, 2001.

12

7. Pedagogia de gen și psihologia: Manualul. manual / Sub editia generala. OI Klyuchko. - Saransk:
Editura Mordov. Universitatea, 2005.
8. Kon I.S. Etnografia parentală // Psihologia sociologică. Lucrări psihologice selectate. - Moscova:
Institutul Psihologic și Social din Moscova; Voronezh: 1999, pp.442-486.
9. Ovcharova R.V. Psihologia părinților: manual. alocație pentru stud. Executive. Proc. instituții. -
Moscova: Izd. centru "Academia", 2005.
10. Tartakovskaya I. Sociologia genului și a familiei. - Samara, 1997.
11. Shvedova N.A. Doar despre complex: educația de gen (manual). - Moscova: Antiqua, 2002.
12. Anca, R; Tătaru, R; Calenic, D; Diferențe de gen în creșterea și educarea copiilor,2004, Centru
pentru parteneriat si egalitate, pp 12/63
13. Hoffman, R.M., Borders L.D., Hattie J.A., (2000) – Reconceptualizing Femininity and
Masculinity: From Gender Roles to Gender Self-Confi dence. Journal of Social Behavior and
Personality, 2000, Vol. 15, No. 4,475–503
14. Martin, C. L. & Parker, S., (1995) – Folk theories about sex and race differences. Personality and
Social Psychology Bulletin, 21, 45–57
15. McHale, S.M., Crouter, A.C., Whiteman, S.D., (2003) – The Family Context of Gender
Development in Childhood and Adolescence. Social Development, 12, 1
16. Neff N., Terry-Schmitt, Y.N., (2002) – Youths’ attributions for power-related gender
differences: nature, nurture, or God? Cognitive Development 171185–1202
17. Taylor, M. G., (1996) – The development of children’s beliefs about social and biological
aspects of gender differences. Child Development, 67, 1555–1571 Santrock, J.W., (1998) – Child
development.
18. McGraw Hill. Ruble, D. N. & Martin, C. L., (1998) – Gender development. In W. Damon & N.
Eisenberg, Handbook of child psychology . Social, emotional, and personality development. New
York: Wiley
13