LITER-CLUB. Revistă de Cultură, Anul IV, Nr. 2 (14), Apr. - Iun. 2019

1
Liter-Club
Revistă de cultură
Anul IV, nr. 2(14),
aprilie-iunie
2019
Liter-Club Anul IV, nr. 2(14), apr.-iun. 2019

2
PRO DOMO
B i b l i o r a f t (1)
Theodor CODREANU. Basarabia

eminesciană, Editura Ideea europeană,
Bucureşti, 2018, 444 p. Ediţie pentru
Centenarul Marii Uniri. Colecţia „Istoria
mentalităţilor”. [Istorie şi critică literară.
Studiu eminescologic].
Din Cuprins (selectiv): În loc de argument;
I. Un număr nefast; II. Cinismul imperial; III.
Răul dinlăuntru; IV. „Cestiunea Orientului”; V.
Către a treia pradă imperială; VI. Pe
baricadele „Timpului”; VII. Basarabia:
„cestiune de existenţă pentru poporul român”;
VIII. Basarabia dreptului; […] XII. De la
Eminescu la „cazul Stere”; XIII. Apendice
istoriografic la „cazul Stere”; XIV. Întâlnire
ontologică: Eminescu şi Stere; XV. Basarabia şi
arheul românesc; […]; XX. Resurecţia
identitară a Basarabiei; XXI. Timp şi exil; XXII.
„Legenda neagră”; XXIII. „Noaptea de la Blair
House”; XXIV. Epilog eminescian; Indice de
nume.
Petruş ANDREI. Focul şi cenuşa.
Aforisme în versuri, Editura Sfera, Bârlad,
2018, 150 p. [Aforisme versificate].
Din Cuprins: [Aforisme ordonate
alfabetic]; Aforismele reîntregirii.
• Aphorismes roumains d’aujourd’hui.
Editura Stellamaris, Brest, France, 2019.
Ediţie alcătuită de Ionuţ Caragea. [Culegere
de aforisme].
Din Cuprins: Petruş Andrei, Alina Breje,
Ionuţ Caragea, Theodor Codreanu, Ion
Cuzuioc, Ion Diviza, Vasile Ghica, Constantin
Oancă, Elis Râpeanu, Lucian Velea.
Petruş ANDREI. Lecturi empatice
basarabene, Editura Sfera, Bârlad, 2019,
190 p. [Culegere de texte critice].
Din Cuprins (pe scurt): Argument;
Eminescianismul lui Grigore Vieru; Grigore C.
Bostan – „Poezia Populară Română în Spaţiul
Carpato-Nistrean”; „Cartea arheilor”: Mihai
Eminescu – „O sută şi una de poezii”; [despre
cărţile lui Theodor Codreanu – patru
articole]; Efim Tarlapan – Un vulcan în
erupţie; Ion Iachim – „Istoria expansionistă a
Rusiei”; Poetul Vasile Tărâţeanu – „uricar la
Curtea Dorului de Ţară”; [despre cărţile Linei
Codreanu – şase articole]; Victor Teleucă –
Flacăra albastră pe comori de cuvinte; Valeriu
Matei – Un elegiac la modul romantic; Traian
Vasilcău – Un poet […].
3
Evenimente culturale
Teodor PRACSIU
(Vaslui)
Un proiect cultural de
anvergură: Mihai
Eminescu – 200 de ediţii
În 2020 se vor împlini

170 de ani de la nașterea poetului naţional,
Mihai Eminescu, eveniment ce depășește ca
semnificaţie simpla consemnare aniversară
și certifică o sărbătoare fundamentală a
culturii românești. Cel mai profund omagiu
adus „poetului nepereche” este acela de a-i
reedita și reciti opera, ceea ce ar reprezenta
mult mai mult decât nesfârșitele superlative
pompoase și metafore ditirambice – semn al
delirului verbal – ce paralizează uneori
discursul în momentele aniversare.
Personalităţi competente în știinţa
eminescologiei au lansat recent un proiect
odiseic: publicarea a 200 de ediţii ale operei
Luceafărului, fiecare însoţită de un studiu
critic deplin lămuritor, începând cu ediţia
princeps a lui Titu Maiorescu (1883/1884) și
încheind cu ediţiile de după 1989.
Eminescologul Nicolae Georgescu a detaliat
sensul exact al iniţiativei: „Proiectul va fi
continuat cu ediţiile de până azi și completat
an de an sau la intervale de câte cinci ani,
devenind corpusul receptării operei
eminesciene, o adevărată enciclopedie a
operei în care își vor găsi locul toate
apariţiile eminesciene în limba română din
România, urmând apoi a fi lărgit cu ediţiile în
limba română din alte ţări și, desigur, cu
traducerile eminesciene în alte limbi. Cultura
română va avea astfel o Bibliotecă Eminescu,
un spaţiu tipografic unic, în care se va găsi
Opera Omnia Eminesciană în creșterea ei din
an în an, în formele originare ale fiecărei
ediţii” (Argument).
Volumul I are pe copertă trei
coordonatori: Nicolae Georgescu, Aurel
Ștefanachi și Doina Rizea (v. Ediţii Mihai
Eminescu, 170 de ani de la naștere, 1850-
2020, postfaţă de Nicolae Georgescu, Editura
Tipo Moldova, Iași, 2019, 491 p.). Redactorul
coordonator al proiectului este acad. Mihai
Cimpoi, având ca redactori pe Tudor
Nedelcea, Theodor Codreanu, Ion Popescu
4
Brădiceni și Viorel Coman. Desigur, este greu

de prevăzut capătul acestui proiect, se poate
întinde pe două-trei decenii de acum înainte,
dar important este că a început sub cele mai
bune auspicii culturale. Acest prim op
conţine – cum era de așteptat – faimoasa
ediţie princeps a lui Titu Maiorescu,
definitivată la finele lui 1883 și lansată în
1884, reprodusă întocmai, în grafia și
ortografia epocii, singura văzută de
Eminescu însuși, urmată de postfaţa amplă a
lui Nicolae Georgescu, numărând nu mai
puţin de 186 de pagini dense. Autorul
consemnează scrupulos istoria zbuciumată a
editării lui Eminescu în peste 150 de ani,
precum și avatarurile diverșilor editori, fără
îndoială cel mai important fiind Perpessicius
(Dumitru Panaitescu - 1891-1971):
„Perpessicius – afirmă Nicolae Georgescu – a
editat poezia eminesciană într-un sistem de
ediţie critică exemplară în cultura
europeană” (p. 307), făcând „prima
dezvăluire completă a manuscriselor
eminesciene” (loc. cit.). Linia perpessiciană a
fost continuată, printr-o muncă încordată, de
un colectiv al Muzeului Naţional al Literaturii
Române, avându-l în prima linie pe Petru
Creţia. Între 1939-1958, Perpessicius a editat
cinci volume care cuprind toată poezia
eminesciană identificabilă în manuscrise, iar
volumul a VI-lea (1963) conţine literatură
populară. Cu volumul VII (1977) ediţia
academică este reluată după moartea lui
Perpessicius. „Teatrul eminescian – constată
N. Georgescu – a fost editat de către
Perpessicius în ediţie separată, pregătitoare
intrării în seria academică. Ediţia academică
a reluat subiectul în volumul VIII” (1988) (p.
308). „Secţiunea cea mai bogată a operei
eminesciene o reprezintă, însă, publicistica,
acoperind volumele IX-XIII din Opere, cinci
tomuri masive de articole de ziar, editate și
comentate de către D. Vatamaniuc” (p. 310).
Acum se naște cu îndreptăţire o nouă știinţă,
numită eminescologia. Volumul XIV
însumează traducerile știinţifice ale poetului,
volumul al XV-lea - Fragmentarium, iar
volumul al XVI-lea - scrisori și documente
referitoare la viaţa și activitatea lui
Eminescu.
Nicolae Georgescu semnalează un
paradox ca semn al dezordinii: ediţia
academică a rămas „ca un monument masiv
de marmură muzeală” (sic!), pentru că au
fost puse în circulaţie alte ediţii ale operei
5
eminesciene fără a se raporta la ediţia

academică etalon: „Practic, un inventar al
ediţiilor care circulă nu s-a făcut și nu se
poate face pentru că editurile nu mai
respectă legea depozitului legal, care le
obligă, între altele, să doneze un număr de
exemplare din orice publicaţie pentru
bibliotecile mari” (p. 311). Poezia
eminesciană circulă insistent astăzi prin
reprinturile ediţiei princeps, fotocopiată, în
tiraje dictate de regulile economiei de piaţă,
ceea ce este, dintr-un anumit punct de
vedere, inacceptabil. O mare problemă,
căreia editorul îi acordă o atenţie specială,
este aceea a greșelilor de tipar, diferite
uneori în ediţia princeps faţă de cele din
„Convorbiri literare”, deși punctul de pornire
îl reprezintă poeziile din revista junimistă,
decupate și aduse teanc în tipografie. Nicolae
Georgescu ne reamintește episodul incredibil
al dispariţiei unei coli editoriale în timpul
tipăririi ediţiei princeps: „Titu Maiorescu
declară (...) că a corectat ultima coală
editorială pe data de 16 decembrie 1883,
coala nr. 20. Ediţia are, însă, numai 19 coli
editoriale. O coală (16 pagini) s-a pierdut” (p.
313). Este deopotrivă interesantă observaţia
că toţi editorii importanţi de după Maiorescu
s-au delimitat de ediţia acestuia.
Coordonatorul se întreabă retoric: „De ce
acest refuz al sumarului stabilit în 1883?” În
ediţia princeps editologul identifică o
intenţionalitate auctorială, o curgere a ideii
dintr-un poem într-altul, un fir roșu
conducător care așa și numai așa se poate
desfășura” (p. 315). În răspăr cu opinia
multor eminescologi, Nicolae Georgescu
socotește că „volumul (ediţia princeps, n.n.),
ca organizare interioară, aparţine lui
Eminescu însuși, că această organizare a fost
gândită îndelung, încă de prin anii 1870-
1872, când Eminescu elabora Memento Mori,
poem din care numai anumite părţi
(episoade) intră în ediţia princeps și anume
acele episoade (părţi) prelucrate în spiritul
ideilor din ediţia princeps” (p. 316).
La jumătatea lunii mai 2019, la Biblioteca
Judeţeană „Nicolae Milescu Spătarul” din
Vaslui, a avut loc lansarea acestui prim
volum al proiectului, în prezenţa a patru
dintre coordonatori: Nicolae Georgescu,
Aurel Ștefanachi, Doina Rizea și Theodor
Codreanu. Scriitorul și editorul Aurel
Ștefanachi ne-a reamintit că în luna mai s-au
împlinit 136 de ani de când Eminescu a citit
6
pentru prima dată „Doina” (5 mai 1883), iar

versurile vibrante de la început au contribuit
la potenţarea sentimentului naţional: „De la
Nistru pân' la Tisa/ Tot românul plânsu-mi-
s-a...” Prin Eminescu, spiritualitatea
românească se așază în ordinea universală,
el devenind un exponent strălucit al poeziei
românești și europene. Prin autoritate
artistică, prin geniul său, Eminescu și-a
depășit epoca și a schimbat totul în sfera
poeziei. El este - folosind o metaforă uzitată -
un astru al culturii noastre, o personalitate
tutelară. Să nu uităm că poetul era adesea
radical în judecăţile sale, foarte exigent cu
mai toţi contemporanii și este suficient să
recitim „Criticilor mei” pentru a înţelege
spiritul intransigenţei sale. Fără a relua
controversa complexă privind antumele și
postumele, se poate spune că acestea din
urmă au o măreţie inefabilă. Să nu uităm că
scriitori importanţi au semnat prefeţe ale
unor ediţii Eminescu: Tudor Arghezi, Mihail
Sadoveanu, Mihai Beniuc, Zoe Dumitrescu-
Bușulenga, ceea ce reconfirmă simbioza
spiritelor înalte. Ediţiile Eminescu (ne-am
oprit la 200, dar în realitate sunt mai multe)
ne autentifică în istorie, ne dau legitimitate și
exprimă - într-un sens mai larg - esenţa
identităţii noastre naţionale.
(Va urma)
Poesis
Petruș ANDREI
(Bârlad)
Elogiul culturii
Pe 17 mai 2019,
s-au inaugurat
Biblioteca și Centrul Cultural
„Petruș Andrei” în comuna
Români, judeţul Neamţ.
Cultura nu-i de azi pe mâine

Ci e a minţii voluptate,
Ea este ceea ce rămâne
Când celelalte sunt uitate.
Iar cartea-i un lingou de aur

Ce-n vistierie se adună
Sau este-al inimii tezaur
La baza templului să-l pună.

7
Cultura-nseamnă-nţelepciune
Și educaţie aleasă
Ca-ntr-un altar o rugăciune
Rostită de o-mpărăteasă.
Sunt multe pricini ce dezbină,

Cultura însă ne unește,
Ea e lumina cea divină
Ce-n noapte-adâncă strălucește.
Katharsis
Atâtea pasiuni devoratoare

Produc în suflete o turburare,
De-ajuns doar un moment de relaxare
Și tot ce-i josnic într-o clipă moare.
Prin artă, tot ce-i rău în noi dispare,

Cum negură se-mprăștie sub soare
Iar glodul nu se vede sub ninsoare
Și un surâs ucide-o supărare.
Rostești de la catedră pledoaria

Și îţi susţii, cu-ardoare, teoria
Ca și mai tinerii să o înveţe.
Eu cred că-n poezie, ca și-n viaţă,

Își are rostul ei blânda povaţă,
Cât nu vin vânturi reci ca s-o îngheţe…
Daniela OATU
(Vaslui)
Orașul în care
locuiesc
Orașul mic în care locuiesc

are ochii miraţi ai bunicii
când află de la nepoţi
cât de scumpe sunt în străinătate
sentimentele
mersul pe jos
Hello
How do you do
Bongiorno
moartea
în schimb
se trăiește bine
orașul mic în care locuiesc

de-o viaţă tânjește
să ia într-un week-end
avionul să plece

8
în Franţa
Austria
Anglia
de când a aflat
că bunica s-a întors din Italia
după două săptămâni
a îngenuncheat
și-a sărutat
ca pe-o icoană
fiecare colţ de grădină
a cules printre lacrimi leuștean
și-a făcut borș
centrul civic visează
să trăiască la lumina
plecată din lumânare
orașul mic în care locuiesc

doarme împăcat
îmbrăţișându-și conductele
prin care
sângele apă nu se face
Eu sunt apa ta vie...
Lasă lacul să-și înece amarul

când lebedele
nu-l mai ţin în puf
de pe-un tărâm pe celălalt

eu sunt apa ta vie
până ce toate poveștile de iubire
vor dispărea
Pr. Marcel MIRON

(Huşi)
Oală de lut
Oală de lut
pământ rotund
descoperi în mine doine
roditoare
şi porţi cu sprâncene
flori albe de brumă.
Mii de guri
s-au răcorit
cu umbra ta.
Ţi-a anii în adăugare.
De atâta mişcare
te micşorezi
9
mărgăritar învelit în pământ.
Ca să străluceşti
cauţi accidentul cosmic
întru dezbrăcare de ţărână.
Şi strălucind
dispari în spuza de stele.
Elina COJOCARU
(Galaţi)
Puntea
pleoapă peste hăuri

poduri
peste râuri
arc purgatorial
deasupra mereu
marginile
din lut nu pot sălta
hopa, sus!
răsturnată puntea
cu vârfurile aripilor
agăţate zdravăn
de torţile cerului
în copaia cu lumină
ne vom îmbăia
binecuvântaţi
Martin CATA
(Huşi)
Uitase…
Uitase ultimul sărut,

Uitase, uitase,
În sfiala privirii căzut,
Uitase, uitase,
Oftat de plăcere strivit de un zâmbet

Clocit într-un ou cu albuşul pripit,
Şi uşă trântită pe inimă-n scâncet,
Un ultim sărut în uitări răzvrătit,
Era o-ncălceală-n iubiri obosite,

Doar grabă-n ales şi consum,
Spre noapte priviri, guri strâmbe strivite,
Iubirea căzută pe gânduri de fum.

10
…acolo
Pe umbra unui surâs

am călătorit în visele tale,
mirarea am întrebat-o,
zare înălţată dincolo de nori,
de ce ai visele atât de zâmbitoare?
mirarea a clipocit pe o lacrimă
luată din adierea unui măr înflorit
chiar în prag de primăvară,
în pâlpâirea culorilor
mi-a arătat
zâmbetul albinelor căutând nectare,
undeva, acolo
în nectarul culorilor
am găsit visul tău
zâmbitor!
Ana OPRAN
(Huşi)
Geneză
Lui Eminescu
Se-nvăpăiase cerul sub ninsori de stele

Ploua șuvoi de raze peste păduri de crini
Murmurau pulverizate șoapte de lumini
Peste statui de plopi însinguraţi, dantele.
Zăpezile fierbeau, aprinse patimi fără vini,
Luna torcea Destin în străvezii inele
Izvoare cugetau adânc foșnind de grele
’Nţelesuri sub strai bătut în stropi diamantini
Te-au întrupat atunci rotiri de-albastre sfere
In sinusoidale simfonii astrale
Din somnul viselor călătorind prin ere
Voievod Ales din vremurile ancestrale
Să fii Cuvânt și Înălţare și-Nviere
Pâmântului rodit cu har din Dor și jale.
Oana ANDREI
(Londra)
Nesingură
Te văd clar acum

nu mai am ceaţă
pe ochi, nici în inimă;
te văd și te aud
ca și cum ai fi
o parte din mine;

11
mă tachinezi uneori
sau mă faci să râd
când plâns mă îneacă;
mă aduci înapoi
pe pământ când visez
prea sus și prea repede;
mă pierzi dar mă cauţi

mă-nvinuiești dar mă ierţi
și nu mă cerţi, tu nu cerţi;
te văd clar acum

nu mai am ceaţă pe ochi,
nici în inimă.
Doar iubire.
Un-alone
I can see you now very clear

there is no more fog on my eyes
nor in my heart
I see you and hear you

as if you are
a part of me
you tease me sometimes

or you make me laugh
when I drown in tears
you bring me back

on Earth when I dream
too high or too quickly
you loose me but look for me

you blame me but forgive me
and you do not taunt me, not you
I can see you now very clear

there is no more fog on my eyes
nor in my heart. only love
Elena Vlase
MUNTEANU
(Huşi)
Bogaţii lumii
Bogaţii lumii nu petrec pe-aici

Se duc in locuri mai discrete
În dansul lor se-mpleticesc secrete
Despre osânda celor mici.
Ei vor topi tot aurul în sânge

Ori vor topi tot sângele cu aur
Tocmind peceţi cu trupul de balaur...
Săracul – umilinţa-n taină-şi plânge.

12
Se-nşiră aurul în decolteuri generoase

Nu, nu pătrunde frigul în nobilele oase.
Ori chiar înnobilează-ncheieturi de mână
Să fie mâna fermă şi stăpână.
Bogaţii lumii se petrec discret,

Cu aurul lucind în pas de menuet.
Idei se întretaie printre paşi,
Se manevrează cu îndemânare aşi...
Da, potul este mare... ce câştig!

În noaptea de petrecere te ia cu frig.
Cu zâmbet prefăcut şi plecăciuni
Presară iar cenuşa pe tăciuni.
În limuzine se întorc spre casă

Iar jaru-ncrâncenării-n urmă-l lasă.
A doua zi împart din aurul topit
În lupta surdă au dansat şi s-au tocmit.
Da, aurul învaţă noul drum,

Tot oscilând prin flacără şi fum
Şi risipind prin lume parfumul nou de aur,
Parfumul cald de sânge cu şuier de balaur.
Doctore...
Am venit, Doctore, am venit la tine...

Credeam că suferinţele infime
S-or pierde în mulţime.
Şi eu, ca individ,
Deşi sunt cenuşiu, livid,
Putea-voi răul să-l desfid
Şi o să fie bine.
Am venit, Doctore, cu fruntea-ngândurată

Şi mâna-nfierbântată,
In pas cu stângăcie
Pentru ce-o fi să fie.
Pentru marele sau micul nimic
Ce mi-a pătruns în suflet câte-un pic.
Şi dă-mi, te rog, măcar o speranţă

Pentru o zi, un ceas, un minut...
Dar iată minutul a trecut:
Te uiţi la mine curmeziş
Cu privirea rece tăiş.
Am venit, Doctore, am venit la tine.

În casa mea nu mi-a fost bine.
O fi mai bine lângă uşa ta
Şi-am învăţat la rând a sta
La uşa ta. E bine şi aşa.
E bine-aşa cât încă este bine

Şi-mi pun speranţele in tine.
Mă amăgesc că totul trece

13
Dar mâna dreaptă-mi este rece...

Ce se petrece, Doctore, ce se petrece?
Ce se întâmplă, Doctore, ce se întâmplă?
Că parcă nu am gând sub tâmplă...
Am venit, Doctore, am venit la tine,

Pentr-o secundă de mai bine
Dar clipa se întoarce-n sine.
Dorina STOICA
(Bârlad)
Selectiv, volume de
versuri şi proză
• De la poezie la
rugăciune, Bârlad,
Editura Sfera, 2008, 2010
• Daruri, Iași, Editura Cronedit, 2009
• Izvorul îndepărtat, Iași Editura PIM, 2011
• Bietul om sub vremi, Iași, Editura PIM, 2012
• Ochiul curat, Iași, Editura PIM, 2015
Pâinea lui Bragi, Pitești, Editura Paralela
45, 2016
nu compun poezie de dragoste
în carnea mea iarna

desenează flori de gheaţă,
vara grindină.
sunt un fir de iederă.
rădăcini, amintiri, doruri, lacrimi
înfipte în crăpăturile
din zidurile orașului meu.
frunzele au acoperit totul.
plec sau rămân?
privesc în jur nici o inimă

în care să-mi înfig
rădăcinile singurătăţii.
nu mă uit/
la filme de dragoste.
nu compun/
poezie de dragoste.
nu citesc/
romane de dragoste.
nu primesc/
flori.
nu trimit/
scrisori de dragoste.
Hrănesc un poet sărac

alungat de la toate iarmaroacele
unde omenia
se vinde pentru un vot.

14
de atunci nu mai dorm
(poetului Radu Gyr)
într-o noapte cu lună

a intrat prin perete
la mine-n odaie
avea pe cap
o cunună de spini
pe faţă-I picura sângele
ca stropii de ploaie
cu mirare L-am privit
strălucea ca o rază de soare
mi-a șoptit
cu vocea caldă și moale
vino cu mine
așa de mult aș fi vrut
să-l urmez
dar n-am putut
să fac nici o mișcare
m-am trezit lăcrimat
nu era nicăieri
eram doar eu
cu o cruce grea de lemn
în spinare
de atunci nu mai dorm
și mă dor
toate rănile Sale.
Nicuşor DARABANĂ
(Huşi)
Huşului
Oraș bătrân cu iz de doagă,

Mi-ești drag cum draga-mi este dragă
Şi nu te-aş da pe nimeni altul
Cum n-aș da vinu-ţi pe Înaltul!
Că-n valea-ţi plină de lumină
Mi-a fost copilăria plină
Şi de pe dealurile-ţi sure
Am tot zburat către pădure...
Şi am băut din sfânta-ţi vie
Pân-am ajuns la reverie...

Mi-ești drag cum mama-mi este dragă
Şi de-am plecat să uit de tine
Te-ai cuibărit în duh la mine,
Iar ochii tăi de dulce toamnă
M-au condamnat și mă condamnă
Să nu te uit și dor să-mi fie
De parcuri, de Episcopie,

15
De tihna ta de cald sălaș

Şi de vioara lui Covaş;
Şi de liceu, de tinereţe,
De-atâtea și de-atâtea feţe,
Care zâmbind, mi-au dat speranţă,
Şi m-am simţit în siguranţă…
Dar eu te-am părăsit pe tine,
Orașul meu de dulci suspine!
Iar azi când plâng printre străini
N-am flori căci nu am rădăcini...

Transmite-i dragei că mi-e dragă
Şi-ntr-un târziu când am să vin
La vatra ta să mă închin
Tu să mă ierţi că n-am știut
Ca să te cresc cum m-ai crescut
Şi bun părinte cum te știu
Tu să m-așezi într-un sicriu
Şi să mă-ngropi în tescovină,
Oraș de struguri și lumină!
Filigranãri
Lina CODREANU
(Huşi)
Treceri peste puntea

artei
– Gheorghe Alupoaie –
Chipul Poetului
tuturor românilor – Mihai Eminescu, a
inspirat multe condeie scriitoriceşti,
muzicieni, dar şi mulţi plasticieni. După
propriile-i mărturisiri, profesorul Gheorghe
Alupoaie l-a desenat de multe ori, dar o
singură „oară” s-a oprit la transfigurarea
artistică dăltuită în bronz: „Grafic, pe
Eminescu l-am realizat de foarte multe ori,
dar în sculptură este pentru prima dată“. E
vorba despre bustul din bronz al poetului
Mihai Eminescu, succedat de o carte
deschisă, prinsă inclinat pe coloana
edificiului şi plăcile de dedicare din
ansamblu monumental situat în faţa
Centrului Român, în perimetrul Bisericii
ortodoxe române din Edmonton „Sf.
Constantin şi Elena”.
Puntea de legătură între cele două
continente a fost trecută de mai multe ori de
onorabilul profesor, patriot de profundă
simţire românească – Constantin Clisu. D-lui

16
îi aparţine iniţiativa şi imboldul spiritual care

s-a suprapus peste visul, până atunci
neîncercat al sculptorului Gheorghe
Alupoaie, de a se exprima plastic
tridimensional prin împietrirea dincolo de
vremuri şi de timp a chipului frumos şi dârz
al lui M. Eminescu. Figura uşor meditativă a
poetului îl defineşte ca romantic, linia
artistică hotărâtă e a celui ce caută „cuvântul
ce exprimă adevărul”, dârzenia aminteşte de
atitudinea redactorului de la ziarul „Timpul”,
lipsa artificiilor sculpturale îl clasicizează pe
poet. Simbolic, prezenţa teiului tânăr care
străjuieşte ansamblul – motiv al eternei
armonii iubire-natură – avivează imaginaţia
şi memoria privitorului, legănarea frunzelor
de tei transferându-se în foşnetul imaginar al
filelor de carte…
(Din ciclul Filigranări)
Însemnãri cu staif
Theodor CODREANU
(Huşi)
Numere în labirint
[2003]
11 299. 11 310. 1
aprilie. Păcăleala naşterii
se conjugă cu păcălelile
naturii, gripa, din ultima
vreme, evoluând către
dureri reumatismale,
bănuite de un medic a fi coxartroză, deşi
radiografiile de la Iaşi nu arată nimic în acest
sens. Când trupul nu-şi mai este singur
medic, medicina e tare neajutorată.
11 311. Ne încredinţează Peter Sloterdijk:
„Kynismul nu poate… să devină o teorie şi
nici să-şi aibă o «teorie» proprie.” Dar ceea
ce face Sloterdijk e tocmai teorie!
11 312. Doctrina lui Sloterdijk se vrea, în
ultimă instanţă, materialistă, încât nu e de
mirare că distinge în marxism aspiraţia către
„vremurile mai bune”, materialismul istoric
fiind de toată lauda. Consideră că datorăm
gândirii materialist-dialectice deschiderea
progresistă către era homosexualilor. Va fi
fiind noua orânduire de după capitalism,
împlinire a visului comunist.

17
11 313. Sloterdijk pare bine instalat în

postmodernism. El, de exemplu, crede că
transcendenţa din metafizica tradiţională a
fost şi trebuie înlocuită cu surogate de
transcendenţă: drogurile” sexul liber,
turismul, artele, călătorii în spaţiu, sportul
etc. Acestea ar fi obiectul fenomenologiei
postmoderniste. Marea defecţiune a
kynismului său: nu a ajuns la
transmodernism.
11 314. După acelaşi Sloterdijk, viitorul
va fi al ocultismului, copilul teribil al
Luminilor care se opun metafizicii, fiind şi
groparul creştinismului.
11 315. Interesantă la Sloterdijk ideea
primatului obiectelor în cunoaştere, opusă
poziţiei Luminilor care dau întâietate
subiectului. Întâietatea subiectului ar duce la
credinţa „obiectivităţii” garantate de metodă.
Dar cu cât metodele sunt mai slabe, cum s-a
spus, cu atât mai bine pentru lucruri.
Primatul acestora duce la cunoaşterea de tip
blagian (pe care Sloterdijk, ca european ce
este, n-o cunoşte!), adică aceea bazată pe
relaţia erotică. În consecinţă, la adevărul
lucrurilor n-ajunge decât atitudinea estetică.
Aici, Sloterdijk transcende orice modernism
şi postmodernism şi se apropie de graniţa
transmodernismului.
11 316. Kynismul este reacţia de jos,
plebee, populară, la metafizica de sus,
aristocrată, ajunsă la autarhie. De sus, ea va fi
percepută ca murdară, ca semn al diavolului.
Primejdia pentru kynism e să alunece în
cinism, în nihilism şi satanism.
11 317. Dialectica lui Sloterdijk rămâne
una lineară, hegeliană. Nu l-a cunoscut pe
Ştefan Lupaşcu.
11 318. Sloterdijk: „Cercetătorii sunt
astăzi cu toţii de părere că Tratatul de pace
de la Versailles din 1919 a reprezentat
eroarea diplomatică epocală a acestui secol.”
Asta o spunea el în 1983. Dar de ce „cu toţii”?
De ce tratatele de pace din 1945-1947 n-ar fi
fost o eroare şi mai mare, aşa cum o percepe
România?
11 319. Dialectica lui Sloterdijk tinde a fi
o polemică universală. El îşi recunoaşte ca
precursor imediat pe Th. Adorno, cu a sa
dialectică negativă. Nu ajunge la antitetică.
11 320. Bertolt Brecht: „Deştepţii trăiesc
de pe urma proştilor, iar proştii – de pe urma
muncii.” (Tagebücher 1920-1922).
11 321. Republica de la Weimar a durat
15 ani, între 1918-1933. Ea a fost perioada
18
de liberalism maxim, când fiecare a făcut ce-a

vrut. E cam ceea ce trăim noi după 1989, o
copie caricaturală a Republicii de la Weimar.
Ca şi în Germania, s-a instaurat haosul
libertar care, acolo, a dus la instaurarea
dictaturii lui Hitler. În România, am trecut
prin dictatura haosului, paradisul corupţiei,
trecându-se de la dictatura imperială
sovietică la dictatura democraţiei
antidemocratice, după un pretins model
american. Cu al doilea mandat al lui Ion
Iliescu şi sub regimul Adrian Năstase, am
trecut la instaurarea dictaturii americane
care se va desăvârşi odată cu intrarea în
NATO şi în UE. Abia acolo se va vedea
deşteptăciunea elitelor noastre politice.
11 322. Sunt de acord că suntem
nemuritori, dar ca pure virtualităţi
arheice/informaţionale în memoria uriaşului
computer care este universul nostru. Aceasta
e soluţia raţionalistă. Credinţa începe dincolo
de raţiune.
11 323. La nivel trupesc, omul este o
maşină sofisticată, care suportă tot felul de
stricăciuni şi de reparaţii medicale. Spre
deosebire de maşini, el nu ajunge la cimitirul
de fier vechi, ci la cel de oase vechi. Enigma e
de unde începe omul.
11 324. Farmacia lui Platon. Cum ne
atrage atenţia Jacques Derrida, pharmakon
este şi scrierea, drog şi remediu artificial,
împotriva naturii, slăbind memoria în loc s-o
întărească. Nu e de mirare că civilizaţiile
orale, precum aceea a dacilor, au respins, ca
malefică, scrierea.
11 325. În povestea lui Platon despre zeul
Theuth, regele Thamus îi răspunde
meşterului pater on grammaton (părinte al
literelor): „scrisul va aduce cu sine uitarea în
sufletele celor care.l vor deprinde, lenevindu-
le ţinerea de minte (lethen men en psychais
parexei mnemes ameletesia); punându-şi
credinţa în scris, oamenii îşi vor aminti din
afară, cu ajutorul unor icoane străine (dia
pistin graphes exothen up’allotrion typan), şi
nu dinlăuntru, prin caznă proprie (ouk
entothen autous hyph’auton anamimnnes-
komenous). Leacul pe care tu l-ai găsit nu e
făcut să învârtoşească ţinerea de minte, ci
doar readucerea aminte (oukoun maemes, all
hypomneses, pharmakon eures).”
Regele vorbirii, comentează Derrida, se
opune părintelui scrierii, arătându-i
primejdia înlocuirii memoriei (adevărului) cu
aparenţa, creând o falsă învăţătură. Toată
19
această poveste se află „depozitată” în cea a

arheului eminescian, descifrată de Eminescu
şi în basmul Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă
fără de moarte. Altminteri, în Archaeus,
spune poetul, trăieşte povestea.
11 326. Omenirea a optat pentru
pharmakon, pentru iluzie.
11 327. Platon îi viza pe sofişti, părinţii
simulacrului postmodern. Oricum, memoria
are nevoie de semne. Platon vorbea despre
memoria cu suplement care se poate duplica
pe sine, depărtându-se de eidos, arhetip.
Simulacrul cade în reamintire, părăsind
memoria arheală, întoarcerea identicului:
„Memoria vie repetă prezenţa eidos-ului iar
adevărul este şi posibilitatea repetiţiei în
reamintire. Adevărul dezvăluie eidos-ul sau
ontos on-ul, adică ceea ce poate fi imitat,
reprodus, repetat în identitatea lui.”
(Derrida, Diseminarea).
Se identifică aici diferenţa dintre
semnificat şi semnificant. Iar Platon,
recurgând la scriere, cade el însuşi în păcatul
atribuit sofiştilor. Astfel, Socrate al său
devine un pharmakeus, un vrăjitor care va fi
arestat, în cele din urmă, şi condamnat la
moarte.
11 328. 9 aprilie. Aniversarea lui Dragoş.
De la Chişinău, vestea adormirii lui Nicolae
Sulac (8 aprilie), marele cântăreţ de muzică
populară, iar de la Bagdad – scene cu
dărâmarea statuii uriaşe a lui Saddam
Hussein. Nu se ştie pe unde stau ascunse
faimoasele gărzi republicane. Saddam a
dispărut. Oraşul e în stăpânirea hoţilor şi
borfaşilor.
Apropo de dărâmarea statuilor: e de
învăţătură să nu-ţi faci monument în timpul
vieţii.
11 329. Jaful din Bagdad este
inimaginabil. Numai din Muzeul Naţional s-
au furat vreo 70000 de piese de patrimoniu,
între care tăbliţele cu celebrul Cod al lui
Hammurabi.
11 330. 11-13 aprilie. La Chişinău,
evenimentele legate de „Anul literar 2002”,
cu ceremonia acordării premiilor Uniunii
Scriitorilor. Mă bucur că lui Victor Teleucă i
se acordă principalul premiu pentru poezie,
chiar dacă autorul nu este prezent, plecat
fiind în lumea umbrelor. Mi se acordă şi mie
Premiul pentru Critică al revistei „Viaţa
Basarabiei”. Tinerii scriitori de la
„Contrafort” surprinşi că am avut cuvinte de

20
laudă şi pentru unele dintre cărţile lor, între

care Vasile Gârneţ şi Vitalie Ciobanu.
Mihai Adauge şi Liliana Armaşu îmi fac
surpriza să vină cu proaspăta ediţie de la
Editura Flux, Basarabia sau drama sfâşierii.
Neiubindu-i pe scriitori, Iurie Roşca nu are
curajul să vină. Ediţia e acceptabilă, deşi cu
câteva greşeli de machetare şi cu una la
sumar.
În seara de 12 aprilie, vizită la Grigore
Vieru împreună cu Lina, Mihai Cimpoi şi
Anatol Vidraşcu. Acesta din urmă vine cu
contractul la „Complexul Bacovia” şi îmi
propune, totodată, să-i dau o carte despre
Grigore Vieru.
11 331. 17 aprilie. Cum îmi luasem adio
de la ediţia ieşeană la „Complexul Bacovia”, a
fost o mare surpriză să primesc, azi,
semanlul de la Junimea. Din păcate, titlul e
altul: Complexul bacovian. Ba, ultima
corectură nu a fost făcută şi pe textul bun de
tipar. Speranţa e că lucrurile se vor schimba
la Chişinău.
11 332. 18 aprilie. Nicolae Dabija mă
anunţă că a murit, la Moscova, regizorul Emil
Loteanu.
Medalion
Tudor NEDELCEA
(Craiova)
Eugen Doga – Un
muzician de talie
mondială
„Mulţumesc Domnului
că m-a legat de muzică şi îmi doresc să nu mă dezlege
niciodată de această minune a spiritului”.
În sfârşit, Eugen Doga a cântat şi la Craiova!

Exclamaţia se datorează faptului că, acum câţiva
ani, am propus conducerii Filarmonicii de Stat din
Craiova, să invite şi pe celebrul compozitor român.
După audierea unor CD cu muzica sa, am fost
surprins, neplăcut fireşte, să-mi comunice că
muzica lui Eugen Doga este... de estradă, şi, ca
atare, nu se pretează pe o scenă a unei filarmonici.
Este mai simplu şi în avantajul unora să invite un
solist sau un instrumentist de mâna a doua dintr-o
ţară occidentală decât o asemenea personalitate;
totul se face pe bază de reciprocitate: inviţi pe
cineva din Barcelona, urmează să răspunzi
21
invitaţiei. Or, în opinia unor culturnici, nu se

compară, de pildă, Barcelona cu Moscova sau cu
Chişinăul.
De fapt, nu a cântat acum, pe 12 septembrie
2017, pe scena Filarmonicii craiovene; Eugen Doga
a fost invitat de Ana Maria, Andrei şi Carmen
Păunescu la Festivalul Internaţional de Poezie
„Adrian Păunescu”, care s-a desfăşurat la Craiova,
chiar în sala Filarmonicii. A fost invitat chiar de
două ori, prima dată, în 2014, a vrut să cânte, dar
pianul, de pe scenă era încuiat, din motiv de
securitate. În al doilea an, a cântat cum numai el
ştie s-o facă, adică magistral. A mai fost la Craiova
şi la Festivalul Mondial de Poezie „Mihai Eminescu”,
a compus imnul Craiovei (pe versurile lui N.
Dabija), dar Primăria încă n-a oficiat imnul.
(Anterior, cu prilejul sărbătoririi celor 70 de ani ai
săi, în 2006, în timpul mandatului lui Antonie
Solomon, Grigore Vieru a compus şi el un imn al
Craiovei (Ce frumoasă eşti, Oltenie!) pe muzica lui
N. Caragia, dar nici acesta nu a fost oficializat).
Concertul lui Eugen Doga la Filarmonica Oltenia
din Craiova din 12 septembrie 2017, a fost un
adevărat regal simfonic, aşa cum a precizat şi
directorul instituţiei, Dorin Măciucă. Sub bagheta
binecunoscutului dirijor Alexandru Iosub, Eugen
Doga a demonstrat că este un artist total,
prezentându-se în faţa publicului ca dirijor, pianist
şi compozitor. Au fost prezentate arii din viitoarea
sa operă Dialogurile dragostei, pe versuri de
Eminescu şi Veronica Micle, dar şi compoziţii pe
versurile lui Grigore Vieru, în care Eugen Doga –
sărbătorit şi la Craiova, la cei 80 de ani a săi – a
dirijat, a cântat la pian sau i s-a cântat din creaţiile
sale, publicul ovaţionându-l minute în şir.
Orchestra Filarmonicii, dirijată de Al. Iosub, a fost
la înălţimea creaţiilor oaspetelui, dar şi prin
participarea soliştilor instrumentişti Oct. Gorun, M.
Tcaci, Corina Stănescu, D. Stănescu, ai soliştilor
vocali Mihaela Popa, Olga Şain, Janina Spiridon,
Cristian Talângă, Cristina Cristache, Andreea Bălan,
N. Cucu, Mircea Tudora. A fost un spectacol cu casa
închisă, la care a participat nu numai craioveni, ci
şi iubitori de frumos din alte localităţi; de pildă,
scriitorul timişorean Ion Pachia Tatomirescu sau
viceprimarul Tg. Jiului.
Muzica şi destinul se împletesc armonios în
cazul lui Eugen Doga, ambele fiind cartea noastră
de identitate. S-a născut la 1 martie 1937 în
localitatea transnistreană Mocra în familia
ţăranilor români, Lisaveta (n. Vizer) şi Mitrea Doga
(„eu cred că sunt prin obârşie din Italia”), fiind
primul copil. După războiul civil din Transnistria,
autorităţile proruse de la Tiraspol nu-i permit
compozitorului să meargă la mormântul părinţilor
22
săi spre a depune o floare. Este prea periculos,

muzica sa poate învinge Armata a XIV-a
transnistreană. Îl doare că nu poate merge la casa
părintească. „Pentru mine, casa nu este o
întruchipare fizică [...], ci acea acumulare
sufletească, acea lume care te înţelege şi pe care o
înţelegi. Acel mediu în care te simţi bine [...]. Dar
este şi o altă Casă – generică, ea ne este dată de Sus
şi nu depinde de niciun fel de schimbări în viaţa
noastră. Câinii, simţind că li se apropie sfârşitul,
pleacă departe – departe în pădure, ca să moară
acolo. Aşa şi eu, cândva, mă voi întoarce la baştină”
(Eugen Doga, În oglinda clipelor, ediţie îngrijită de
Doina Uricariu şi Iuliana Gorea Costin, Bucureşti,
Edit. Cheiron, 2008, p. 26-27). Îl doare şi faptul că
în Ţară, patriotismul şi înţelegerea realităţii
basarabene nu este întocmai înţeleasă: „Nu am
încredere în oamenii care sunt mari patrioţi la
distanţă. Odată, fiind la Bucureşti, am spus că e
foarte uşor să fii român în România. Să încerce să
fie român acolo, în Transnistria”.
În satul natal, a urmat cursurile şcolii primare
(1943-1951), apoi la Chişinău, Şcoala de Muzică
(1951-1955), Conservatorul de Stat, clasa de
violoncel (1955-1960) şi Institutul de Arte, clasa
compoziţie şi teoria muzicii, urmând şi cursurile de
dirijat simfonic (1960-1965). În timpul studiilor de
la Conservator, este angajat violoncelist în
Orchestra Radiodifuziunii din Chişinău (1957-
1962), apoi profesor la Şcoala Medie Specială de
Muzică „Şt. Neaga” (1963-1967), fiind şi redactor
muzical la Editura Cartea Moldovenească Chişinău.
Între 1967-1971, a coordonat viaţa muzicală din
R.S.S. Moldovenească, iar din 1971 este liber
profesionist.
În 1962 se căsătoreşte cu Natalia Alexandrova
din Moscova, o mare Doamnă, iubitoare de muzică
şi oameni, are o fiică, Viorica, şi un nepot, Dominic-
Dumitru. A activat la Moscova, unde are o locuinţă,
dar la Chişinău are o casă splendidă, cu o grădină
exotică, din care se urcă, pe o scară exterioară, la
camera sa de lucru. Casa sa este mereu primitoare,
transformându-se, nu o dată, în adevărate serate
muzicale, de care am beneficiat şi eu.
Moscova „mi-a deschis multe uşi, nu
întotdeauna asigurându-mi urcuşul”. A compus
muzica pentru ceremonia de deschidere şi
închidere a Olimpiadei de la Moscova (1980), dar
în viziunea planetară el era un „sovietic”.
În timpul dezgheţului gorbaciovist, este deputat
în Congresul Deputaţilor Poporului din URSS
(1987-1989; 1989-1991). Din CV alcătuit de
Luminiţa Dumbrăveanu, extragem câteva date.
Este maestru emerit în artă al RSSM (1974),
laureat al Premiului de Stat (1980, 1984), artist al
23
poporului din RSSM (1984), a primit Ordinul

„Mecenatul secolului” (2000), Ordinul „Petru I”
(2006), Ordinul „Sf. Nicolai II” (2008), medaliile
„Serviciului credincios” (2008), „Victor
Rozov”(2004), „Lomonosov” (2005), „D. Cantemir”
(2007), Medalia Organizaţiei Mondiale de
Proprietate Intelectuală (2007); (Anul acesta,
medalia a primit-o Nicolae Botgros) etc.
A primit numeroase premii şi trofee la
Festivalul Internaţional de Film de la San Sebastian
(pentru filmul Lăutarii, împreună cu Emil
Loteanu), în 1972 şi în 1976 pentru filmul Şatra,
Grand Prix la Festivalul Internaţional al Muzicii de
Film din Cehia (1991) etc., etc.
Este membru al Academiei de Ştiinţe a Moldovei
(1991), al Academiei Internaţionale de Creaţie
(Moscova, 1997), al Academiei de Ştiinţe şi Arte
„Petru cel Mare” (St. Petersburg, 2006) etc.
(Va urma)
Jurnal
Livia ANDREI
(Bârlad)
Trei zile ca trei clipe de

viaţă
Să trăiești fiecare clipă

din viaţa ta este o
adevărată bucurie, dar să le trăiești intens
este o binecuvântare și trebuie să-i
mulţumești proniei cerești pentru această
trăire.
N-am scris niciodată un jurnal dar, acum,
voi încerca să descriu cele trei zile de mai pe
care le-am trăit alături de oameni dragi, de
prieteni adevăraţi.
17 mai 2019. După cinci ani de birocraţii
și de piedici puse de „neprieteni” (nu-mi
place cuvântul „dușman”), în Comuna
Români, judeţul Neamţ s-a atribuit Căminului
Cultural și Bibliotecii Comunale numele
„Petruș Andrei”. A fost un demers iniţiat în
urmă cu mult timp de un grup inimos de
consilieri locali avându-l alături și pe
primarul comunei, Manole Ciobanu. La
„sărbătoarea” care a început la Primăria
Comunei Români au venit pe lângă consilieri
locali, prietenii scriitorului Petruș Andrei,
scriitorii: Lucian Strochi (președintele
Comisiei de Cultură Piatra Neamţ), Culiţă
Ioan Ușurelu (poet, prozator, poet, critic,
24
editor din Vrancea), Cornel Paiu (preot, poet

și pictor din Roman), Mihai Hanganu
(scriitor din Roman), dar și scriitorul
Dumitru Brăneanu (președintele U.S.R.-
Filiala Bacău). După momentele oficiale,
după prezentarea scriitorului Petruș Andrei
născut pe aceste meleaguri pline de istorie și
legendă, după ce s-au împărţit impresii,
diplome, medalii și daruri pentru bibliotecă,
s-au dezvelit cele trei firme de pe
frontispiciul instituţiilor de cultură.
Momentul a fost emoţionant, mai ales că
la acest moment a ajuns și Inspectorul
General al Inspectoratului Școlar Neamţ,
doamna Elena Laiu.
În cadrul „Zilelor școlii”, doamna
directoare Mihaela Aldea a organizat un
moment artistic plin de gingășie, de tradiţii și
talent.
Toate acestea s-au încheiat cu momente
de relaxare în care invitaţii și-au împărtășit
impresiile și emoţiile trăite în acest loc
pitoresc, unde istoria se împletește cu
legenda, unde cultura este în atenţia
autorităţilor, așa cum ar trebui să fie în orice
loc din ţară, căci cultura este cea care unește
și nu dezbină.
18 mai 2019. E sâmbătă. Trebuia să
rămânem la Români, unde manifestările
continuau, dar, în urmă cu șase luni,
prietenul nostru Ion Gheorghe Pricop a
plecat să citească versurile sale îngerilor, așa
cum a citit atâţia ani copiilor. Nu puteam lipsi
de la această întâlnire cu prietenii de suflet
de la Huși, Vaslui și Iași. Lina și Theodor
Codreanu ne-au primit în „Salonul” lor din
Huși, iar Daniela Oatu și Teodor Pracsiu s-au
alăturat grupului însoţiţi de prof. Petru Ioan
din Iași. Cu toţii am descins în Duda, locul de
baștină al lui Ion, unde Lila, soţia lui ne-a
întâmpinat cu lacrimi, dar și cu bucuria de a
fi împreună. Cum Ion era lângă noi, am
depănat amintiri, de fapt trăiri, pentru că
despre acest prieten, mare scriitor, mare
gospodar, dar mai ales mare OM. Nu pot
vorbi la trecut. El trăiește alături de noi și îi
simţim mereu prezenţa. El va trăi veșnic prin
cărţile sale, dar și prin faptele vredniciei pe
care le-a făcut toată viaţa pe acele meleaguri
de la margine de ţară, uitate parcă de vreme
și de lume, unde tradiţiile se respectă cu
sfinţenie. La plecare o ploaie torenţială ne-a
însoţit o bună bucată de timp. Da, cerul a
plâns cu lacrimi șuvoi alături de noi.
Despărţirea a fost grea, dar toţi am promis că
25
ne vom întâlni cât de curând, că vom fi

împreună mai mult timp, acest timp care
uneori „nu mai are răbdare”.
19 mai 2019. Ne-am reîntors la Români,
acolo unde continuă povestea. O poveste
frumoasă pe care dorim s-o trăim mereu și
nu numai noi, ci toţi oamenii care iubesc
frumosul, transformându-l în metafore.
La Școala Gimnazială „Gheorghe Nicolau”
Români a avut loc o întâlnire emoţionantă a
celor care, de-a lungul anilor, au contribuit la
formarea și educarea generaţiilor de copii de
pe aceste plaiuri. Toţi, cu părul nins, dar cu
sufletul încă tânăr, s-au adunat la chemarea
doamnei profesoare Catinca Nedelcu,
iniţiatoarea acestei întâlniri. Alături de ea a
fost și profesoara Maria Andrian, cea care, cu
o energie greu de imaginat, luptă și a luptat
pentru promovarea culturii în comuna
natală, dar și inimoasa directoare Mihaela
Aldea, ce a oferit locuitorilor comunei dar
mai ales oaspeţilor clipe emoţionante și trăiri
de neuitat.
După momentele revederii și recunoașteri
(anii au lăsat urme) am vizitat Muzeul
etnografic, pe care doamna Catinca Nedelcu
l-a amenajat în casa părinţilor ei. Tradiţiile și
exponatele ne aduc aminte de vremuri uitate,
dar nu de toţi, mai mult de cei tineri. Pentru
ei ar trebui organizate vizite la acest muzeu
(care nu este singular în comună) pentru a
cunoaște pe viu istoria unui popor care a
creat „Mioriţa”, care l-a creat pe Mihai
Eminescu, pe Ion Creangă și, de ce nu, pe
Petruș Andrei.
Au urmat clipe de bună dispoziţie în
cadrul unei mese festive, cu muzică și dans.
După trei zile pline, dar care au trecut ca
trei clipe de viaţă, ne-am întors acasă obosiţi,
dar cu sufletul plin de trăiri, așa cum rar le
întâlnești în viaţă.
De mâine începe o altă viaţă, viaţa de
după ROMÂNI - NEAMŢ.
Români - Neamţ. Participanţi la evenimentul

cultural
26
Interpretãri
Vasile FLUTUREL
(Iaşi)
„Liter-Club” – o revistă de
intensă simţire
românească –
în anul Centenarului Marii Uniri
Moș Nicolae a venit în acest an pe ocolite

(cel puţin, pentru noi), trecând pe la Huși,
după ce s-a deghizat, destul de abil, în
scriitorul / criticul / eminescologul Theodor
Codreanu, cel care, la manifestarea de înaltă
ţinută de la Iași din 11-12 decembrie 2018,
„Unire prin literatură” (iniţiată de poetul
Daniel Corbu, președintele Asociaţiei
Culturale „Feed Back”), ne-a dăruit ultimul
număr din acest an (anul III, nr. 4 / 12
octombrie-decembrie) al elegantei reviste
„Liter-Club” (director, Doamna profesor /
scriitor / critic literar Lina Codreanu). Acest
fapt ne obligă a transmite, și pe această cale,
minunatei familii de literaţi hușeni calde
mulţumiri, care se adaugă, desigur, celor
adresate Moșului, ca niște foști copii, cuminţi
la rându-ne, care, cândva, chiar credeam că
Moș Crăciun are o avangardă cu nimic mai
prejos decât el în ceea ce privește
punctualitatea și seriozitatea.
Bucuria primirii acestui număr, oarecum
special, fiind dedicat Centenarului Marii
Uniri, a fost dublată de apariţia însemnărilor
mele pe marginea a două cărţi ale scriitorului
chișinăuian Ianoș Ţurcanu, ele constituind și
debutul meu în calitate de colaborator al
acestei deosebit de îngrijite publicaţii
literare, care-l atrage pe cititor de la primul
contact vizual (e concepută în format carte,
cu un raport de 1/3, între lăţimea și
lungimea paginii, ceea ce-i conferă un plus de
distincţie).
Salvgardează în mod fericit cele 38 de
pagini propriu-zise ale revistei o fotocopie a
hărţii României întregite în urma
evenimentelor din 1918 și una a Actului
Unirii Basarabiei cu Ţara, de pe coperta I, și
citatul din Eminescu de pe coperta a IV-a:
„Nimeni n-are să ne-nveţe ce-am fost sau ce-
ar trebui să fim, voim să fim ceea ce suntem –
români.”
Un calendar al principalelor evenimente
istorice, de la intrarea României în Primul

27
Război Mondial până la Centenarul Marii

Uniri, e găzduit de coperta a II-a. E un benefic
preambul pentru articolul de la paginile 11-
17 al directorului revistei, Lina Codreanu.
O paletă diversă
de genuri și specii
literare populează
paginile publicaţiei,
în care semnează
autori hușeni și nu
numai: Marta
Miclescu (versuri),
Petruș Andrei
(versuri și
aforisme), Mihai
Sultana Vicol
(versuri), Ana
Opran (versuri), Teodor Pracsiu (reportaj
cultural: Cantemiriana sub semnul
Centenarului – relatări despre Colocviul
desfășurat la Școala vasluiană ce poartă
numele marelui umanist român de talie
europeană), Lina Codreanu (o amplă și
pertinentă cronică a cărţii lui Nicholas Dima,
Mărturii dedicate eroilor și martirilor noștri
(o sută de ani de frământări: 1918-2018),
Livia Andrei (evocarea 1 Decembrie – Ziua
Marii Uniri), Ion Gh. Pricop (versuri –
monostihuri, distihuri, terţine, haiku),
Daniela Oatu (versuri), pr. Marcel Miron
(versuri), Ion Prăjișteanu (versuri), Nicușor
Darabană (versuri), Martin Cata (versuri),
Emilia Ţuţuianu (versuri), Theodor
Codreanu (fragmente din vol. Numere în
labirint, în rubrica „Însemnări cu ștaif” –
pagini de jurnal, în care elementul cotidian –
de natura socială ori politică – apare ici-colo
printre consemnările culturale / literare /
critice și apoi evocarea, în cadrul rubricii „In
memoriam”, a celor care au fost scriitorii
Cristian Simionescu și Ion Gh. Pricop, unul
din fondatorii revistei), subsemnatul
(cronică de carte pentru volumele Omul
mării revine – versuri și Clopote de sticlă -
aforisme, de Ianoș Ţurcanu).
Încheie acest număr rubrica intitulată
„Conexiuni. Album (Cronica întrunirilor de
club)”, care cuprinde 5 pagini (text și foto) de
informaţii succinte, dar relevante despre
manifestările din Ţară și de peste Prut
(multe desfășurate sub semnul Centenarului
Marii Uniri) la care au participat, în 2018,
membrii „Liter-Clubului” (Putna, Bârlad,
Chișinău, Vaslui, Tecuci, Huși, Focșani – o

28
selecţie, desigur, fiindcă am aflat, „pe surse”,

că acestea au fost mult mai multe).
Am îndrăzni a spune că, în constelaţia
publicaţiilor literare (unele cu ifose, de multe
ori neîntemeiate) din arealul românesc, a
început, acum trei ani, să strălucească și una
care pășește, încet, dar sigur, către
consacrare.
Revista apare la Huși, orășelul dintre
podgoriile ale căror începuturi coboară
adânc în istorie, până la strămoșii geto-daci,
urbea în care, în epoca interbelică, s-a
desfășurat o efervescentă viaţă culturală și
de unde s-au ridicat oameni de vază care au
îmbogăţit panoplia personalităţilor neamului
românesc (Constantin Stamati - unul din
fondatorii Academiei Române, pictorul
Ștefan Dimitrescu, filozoful Mihail Ralea,
actorul Al. Giugaru, dacă ar fi să amintim
doar câteva nume); la Huși, urbea devenită,
de ani buni, unul din polii eminescologiei
românești, aici trăind și creând Profesorul dr.
Theodor Codreanu, autorul unor ample și
pertinente studii despre viaţa și creaţia celui
care a fost, este și va fi geniul nostru tutelar,
Poetul Naţional Mihai Eminescu, cel mai
aprig luptător pentru aducerea acasă a
teritoriilor românești înstrăinate de furtunile
istoriei, și în primul rând a Basarabiei,
realizându-se astfel, ceea ce Poetul numea
Dacia Mare.
O revistă pe care o ajută să se facă vizibilă
diligenţa membrilor fondatori (Lina și
Theodor Codreanu, Livia și Petruș Andrei,
Daniela Oatu, Teodor Pracsiu, Elena și Ion
Gh. Pricop, acesta din urmă, din nefericire,
cooptat de curând într-una din redacţiile
celeste, coordonate cu neasemuită dragoste
pentru omenire de însuși Creatorul ei), la
care se adaugă sprijinul colaboratorilor.
„O revistă cu ștaif”, am putea-o numi
(preluând partea a doua a sintagmei din
inspiratul titlu al uneia dintre rubricile
publicaţiei, amintită mai sus), o revistă căreia
îi urăm să aibă parte de viaţă lungă și
colaboratori harnici și cât mai inspiraţi.
La cât mai multe numere reușite!
[Decembrie 2018]

29
Vicu MERLAN
(Huşi)
Volume publicate:
– selectiv –
Contribuţii
monografice asupra Văii
Bohotinului şi Văii Moşnei
Contribuţii monografice asupra
Depresiunii Huşilor
Vulcanii noroioşi din România
Reconstituirea unei icoane de om:

Monahia Mina Hociotă
O contribuţie a profesorilor sibieni

Dragoş şi Daniela Curelea la o posibilă
monografie este lucrarea Reconstituirea unei
icoane de om: Monahia Mina Hociotă (1886-
1977), apărută la Editura Andreiana din
Sibiu, în anul 2018. Cartea apare cu
binecuvântarea IPS dr. Laurenţiu Streza,
Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul
Ardealului, fiind dedicată tuturor celor care
s-au jertfit pentru România, chezăşia fiinţei
lor fiind temelia neamului românesc.
Volumul are 105 pagini, fiind structurat pe
două mari capitole. La finalul lucrării este
anexată o fotografie a monahiei Mina
Hociotă.
Încă de la început pr. Constantin Neculai,
pune în evidenţă icoana unei femei înviate,
iar Cuvântul Înainte este cristalizat de drd.
Mihai Octavian Groza.
În primul capitol, autorii prezintă un
Orizont istoriografic, prin care au trecut în
revistă cercetarea corespunzătoare cu
privire la viaţa, realizările şi faptele monahiei
ofiţer Mina Hociotă, pe baza unor scurte
articole şi a unui film de prezentare.
Preţioase date au fost publicate în
periodicele vremii precum: „Viaţa
Monahală”, „Apărarea Patriei”, „BOR” etc., dar
există şi referiri tangenţiale în unele lucrări
religioase de referinţă precum: Biserica
Ortodoxă Română între 1885-2000 a lui
Alexandru Moraru ş.a. Monahia Mina
Hociotă, cu numele său de mireană: Marina, a
participat in prima linie, în Primul Război
Mondial, apoi în calitatea sa de monahie-
sublocotenent şi la cel de-al Doilea Război
Mondial.
În timpul luptelor din Primul Război
Mondial, maica Mina a fost împuşcată, dar a
30
supravieţuit. Pentru acest fapt i-au fost

dedicate mai multe studii: Victor Neghină, O
silişteancă pe Frontul de la Mărăşeşti; Petru
Pinca, Maica Mina Hociotă (1896-1977), o
eroină a monahismului şi neamului românesc
etc.
Toate aceste studii, au servit la
aprofundarea informativă în lucrarea de faţă.
Cunoscându-i, am constatat, o abilitatea
introspectivă în valorificarea informală a
tuturor datelor, o curiozitate împinsă la
extrem faţă de fenomene şi fapte, faţă de
spiritul de sacrificiu pe care unii înaintaşi le-
au promovat, din dorinţa arzătoare de a fi
modele vii patriotice în Transilvania.
Lucrul în arhive, munca informală de
teren, le-au dat satisfacţia de a finaliza multe
lucrări cultural-spirituale, fiind astfel printre
puţinele cupluri transilvănene şi cu aspiraţii
intelectuale progresiste, izvorâte dintr-un
profund patriotism, ca notă emblematică.
Am observat în
gesturile şi
efervescenţa
patriotică a cuplului
Curelea, o îmbinare
armonioasă dintre
dorul de glie şi
credinţa profund
creştină, aură de
spiritualitate ce-i
apropie şi mai mult
de esenţa Adevărului
Unic.
Prin aprofundarea studiilor privitoare la
monahia Mina Hociotă, autorii Dragoş şi
Daniela Curelea, au empatizat cu starea de
sacrificiu a călugăriţei, cu trăirile hristice ale
acesteia, cu tăria de caracter şi puterea de
autodepăşire.
Căutările interioare, starea de sacrificiu,
nobleţea, dăruirea necondiţionată, toate la
un loc au fost factori mobilizatori a unui
suflet către Desăvârşire. Dragostea
necondiţionată şi abandonul total faţă de
viaţa de mireană sunt strategii intrinseci în
căutarea Desăvârşirii. Modelul cristic a
monahiei Mina, i-a contaminat pozitiv pe cei
doi autori, mărindu-le aspiraţia de a căuta
atât în afara lor, dar mai ales în interiorul lor,
liniştea sufletească, având ca instrumentar
barometrul lăuntric în decelarea faptelor
zilnice.
Ca exemplu viu de dăruire şi abandon, în
slujba semenilor, reprezintă unicitatea fiinţei
31
spre o cale sigură de desăvârşire spirituală.

Aceasta s-a putut percepe cu mare uşurinţă
în atitudinea grandioasă, inspiratoare, de un
echilibru lăuntric maiestos, a ceea ce s-a
demonstrat din viaţa şi faptele monahiei
Mina Hociotă.
Petronela ANGHELUŢĂ
(Iaşi)
Scrieri:
Gânduri… din cronici, Iaşi,
2017
Închisoarea cu uşile
deschise, Iaşi, Editura PIM, 2018
În călătorie prin Europa... cu Elena

Fluturel
Distinsa doamnă profesor Elena Fluturel

mi-a oferit anul acesta, în Tabăra de Creaţie
şi Re-Creaţie de la Ciric – Iaşi, cartea - jurnal
de călătorie, intitulată, foarte sugestiv, Pe la
noi, prin Europa, apărută în anul 2015, la
Editura PIM. Atât titlul, cât şi coperta (de pe
care arhicunoscutul Turn Eiffel ne priveşte
chiar ca o emblemă a... Europei!) m-au incitat
şi m-au provocat la lectură. Dar... adevărata
provocare a fost mai degrabă călătoria în
sine, pentru că, alături de autoare, încă din
primele pagini, am păşit, cu ochii minţii, prin
acele locuri din Europa, prin care, cândva,
chiar am fost, în realitate, acum revăzându-le
şi rememorând momente de vis, poate deja
uitate...
Aşadar, să pornim în călătorie, cu....
doamna Fluturel! Şi nu oriunde, ci Pe la noi,
prin Europa, ceea ce induce ideea că şi noi,
românii, facem parte integrantă din Europa,
având astfel posibilitatea şi libertatea de a
călători, aşa cum altădată autoarea nici nu ar
fi visat...
Relatarea călătoriei de grup
(„autocarieni”, cum îi numeşte autoarea,
dând o notă de umor ce nu este singulară pe
parcursul cărţii) este făcută cu
profesionalismul şi rigurozitatea
profesorului de limba română (dar şi a celui
de limba franceză!), cu accente calde de
sensibilitate şi sentimentalism. Parcurgând
România până la graniţă, autoarea trece în
revistă oraşe sau localităţi rezonante,
presărând, ponderat, date istorice sau
literare esenţiale legate de acestea,
32
dovedindu-se un fin observator al detaliilor.

Trecând pe lângă Ozana marelui povestitor
Ion Creangă, este amintită şi Cetatea
Neamţului, „semn al statorniciei şi demnităţii
strămoşilor pe parcursul câtorva secole”.
Anumite aspecte ale traseului parcurs o
determină pe autoare să adauge referinţe
literare potrivite: redă legenda despre Piatra
Teiului, scrisă de Alecu Russo, poezia Sara pe
deal este invocată atunci când vede, din
mers, o imagine idilică a sătenilor „ce se
întorc de la fân” şi aminteşte de Nicolae
Bălcescu ce dăinuie în memoria afectivă cu
descrierea Ţării Ardealului. Şi, desigur, Elena
Fluturel, în comun acord cu scriitorul,
conchide: „Transilvania e un tărâm minunat,
care rămâne pentru totdeauna în mintea şi
sufletul călătorului însetat de frumos”. Dar
gândurile zboară şi pe alte meleaguri
anterior vizitate (Grecia), gânduri tulburate,
pozitiv, de melodiile ascultate în autocar,
comentate şi acestea cu delicateţe şi, uneori,
cu nostalgie...
Lăsând în urmă peisajele ţării, ajunsă la
Budapesta şi admirând aspectul civilizat al
acestui prim oraş vizitat, autoarea afirmă, cu
optimism: „Nu mă îndoiesc niciun moment
de şansele reale ale Bucureştiului de a ajunge
să fie unul dintre cele mai frumoase oraşe
europene”. Fiind o bună cunoscătoare a
istoriei şi a literaturii ungare, face trimiteri la
date importante sau la opere literare,
demonstrând erudiţia celui care s-a instruit
temeinic, dobândind o cultură generală
îmbogăţită şi datorită călătoriilor.
La Viena, „unul dintre oraşele-miracol”,
„oraşul mondial al valsului”, mergem pe
urmele lui Eminescu, care a întâlnit-o, aici, pe
Veronica Micle. Admirăm Palatul
Schönbrunn, Opera, Catedrala Sfântul Ştefan
şi Universitatea din Viena, de aceasta
legându-se numele unor „personalităţi de
prim rang ale culturii române”, care au
audiat cursuri: Titu Maiorescu, Mihai
Eminescu, Ioan Slavici, Tudor Vianu, Lucian
Blaga.
Vizităm apoi Salzburgul, „cel mai cunoscut
oraş austriac după Viena”, oraşul care stă sub
semnul lui Mozart, apoi ajungem în
Germania, unde totul este uimitor, de la
„barierele antifonice” până la autostrăzi:
„Parcurgem o adevărată împletitură de
panglici de asfalt de o frumuseţe
nemaipomenită, meşteşugit îmbinate şi care
nu par a fi făcute de pământeni”. Mai
33
departe, o pădure cu „trunchiuri albe de

mesteceni” este asemănată cu „pădurea de
argint” din poemul eminescian Călin (file din
poveste).
Franţa, „eterna Doamnă a Europei” este,
de departe, preferata doamnei „profesor de
limba franceză”. La Strasbourg, este
încântată de aranjamente florale deosebite:
„E opera unui ochi ori a unei multitudini de
ochi de peisagist în acţiune, pe linia esteticii
bunului simţ, menită a reconforta cu orice
preţ”. Dar, în timp ce ascultă „Anotimpurile”
lui Vivaldi, în autocar, autoarea meditează cu
nostalgie: „Ieri eram mai tânără cu o zi”,
conştientizând, cu oarecare regret,
efemeritatea timpului...
Atmosfera Parisului, acel „haos plăcut”,
după spusele unui „autocarian”, este
surprinsă cu minuţiozitate: „nu e ordinea
perfectă, rece, aproape aspră din Austria ori
Germania şi nici curăţenia aceea impecabilă.
Parisul e un oraş mai apropiat parcă de
latinitate, mai tolerant, mai uman, mai cald
[...], fapt ce nu-l împiedică să fie în acelaşi
timp impunător şi fascinant”. În Place de la
Concorde, istoria este trăită cu intensitate,
alături de personaje care şi-au găsit sfârşitul
„sub lama necruţătoare a ghilotinei”. La
Luvru, după o „baie” de capodopere, cei
prezenţi se simt „entuziasmaţi şi mai bogaţi
sufleteşte”.
După ce „epuizează” şi Palatul Versailles,
autoarea îşi exprimă regretul că n-a putut
ajunge în locurile ce poartă amprenta unor
personalităţi române: mormântul lui Enescu
din cimitirul Père-Lachaise, mormântul lui
Brâncuşi din Montparnasse. Sunt, de
asemenea, evocaţi, cu respect şi preţuire,
profesori universitari ieşeni marcanţi, care
au profesat în Franţa: Nicolae Creţu, Ion
Apetroaie, Ilie Dan (ultimii doi trecuţi deja în
nefiinţă...). Unele oraşe franceze sunt
asociate cu personalităţi ale Franţei: Avignon
(Mireille Mathieu), Aix-en-Provence (Paul
Cézanne), Marsilia (Fernandel).
Imaginile de vis ale unui răsărit de soare
de pe Riviera franceză provoacă admiraţie
supremă şi chiar fericire trăită şi savurată ca
un real moment unic: „un răsărit de soare
mediteranean cum numai în aceste locuri se
poate vedea. O adevărată felie de fericire pe
care ne-o oferă, cu oarecare discreţie, astrul
zilei înfăşurat într-o splendidă eşarfă
purpurie”.

34
Mirificul stat liliput Monaco surprinde

prin „îmbinarea simbiotică munte/mare,
mare/munte”, oferă „frumuseţi de o divină
concepţie”, fiind „un adevărat carusel de
minuni”.
Peisajele Italiei sunt contemplate cu acea
uimire a călătorului ce parcă vrea să
absoarbă pe retina amintirii orice detaliu:
„revărsarea unui potir de splendori peste
minunatul peisaj mediteranean”.
Domul din Milano este o altă revelaţie din
salba de minuni ale Italiei: „Ne mişcăm cu
toţii într-un decor aproape magic, la a cărui
realizare contribuie din plin atât lumina
naturală filtrată prin uriaşele vitralii
multicolore de-a dreptul fascinante, cât şi
multitudinea de căndeluţe pâlpâinde menite
a întreţine legătura firească cu Divinitatea şi
cu cei intraţi în veşnicie”.
Veneţia, „oraşul gondolelor ce leagănă
visuri de îndrăgostiţi sub clar de lună pe
Canal Grande”, îi aminteşte autoarei de
cunoscutul sonet eminescian: „S-a stins viaţa
falnicei Veneţii...”.
Călătoria se apropie de sfârşit şi, după
experienţele iniţiatice trăite „prin Europa”,
dorul de casă şi de familie se manifestă
pregnant: „vom fi cu adevărat acasă!” şi vom
avea „plăcerea revederii celor dragi...”. Iar
liniştea şi pacea sufletească nu pot fi găsite
decât acasă, acolo unde îţi sunt rădăcinile,
acolo unde îţi este istoria, cu trecut, prezent
şi viitor, acolo unde simţi că îţi este patria:
„Bine te-am regăsit, Ţară dragă! E frumos
peste tot, e minunat, e sublim, dar nicăieri
nu-i ca acasă!”, ne spune în final doamna
Elena Fluturel, într-un limbaj simplu, dar cu
atât de profunde semnificaţii!
Acest memorial de călătorie, oferă nu
numai o lectură reconfortantă, ci şi un bagaj
de informaţii istorice şi literare, prezentate
într-o formă clară, coerentă. Legată
simptomatic de glia românească, de ţară.
Totodată, profesoara Elena Fluturel ne oferă,
prin această specială scriere, şi o lecţie de
patriotism: orice periplu prin ţări străine
reprezintă o deschidere spre noi orizonturi,
adaugă experienţe spirituale noi, dar nu
poate deveni o permanenţă...
August, 2018

35
In memoriam
Petruş ANDREI
Moartea ceasului
Lui Ion Gheorghe Pricop
E o vreme-n care ceasul se oprește,

Fiindcă nu îi mai auzi tic-tacul
Și-ţi zici că o fi obosit, săracul,
Când pare că și timpul se oprește.
Nu se mai știe cât arată acul

Că ora deodată-ncremenește,
Îl scuturi însă el nu mai pornește
Și, supărându-te, închizi capacul.
În doar o clipă, multe-ţi trec prin minte:

Suspine, satisfacţii și cuvinte
Și câte-n inimă se adunară.
Când astfel de deranjament apare,

Vin meșteri iscusiţi ca să-l repare
Și ceasul s-a oprit… Porniţi-l iară!
Scrisori inedite
O epistolă expediată de acad. ZOE
DUMITRESCU-BUŞULENGA (1920-2006)
către criticul şi istoricul literar
THEODOR CODREANU
4 octombrie 1999
Stimate domnule Profesor,
Iertăciune mai întâi acordaţi-mi pentru

aparent grava întârziere a acestor rânduri.
Dar dumneavoastră nu ştiaţi că eu îmi petrec
cel puţin jumătate de an la mănăstirea
Văratec. Şi nu primesc corespondenţa trimisă
la Bucureşti decât dacă cineva trece din
întâmplare pe acolo şi o culege.
Aşa se face că am lipsit la lansarea cărţii
care mi-e atât de dragă şi la mica ceremonie
de la Bell la data care mi-e sfântă, adică la 15
Iunie. Editorul mi-a scris pe 7 Iunie ca să mă
invite, dar eu am primit misiva la sfârşitul lui
Iulie când sora mea a fost la Bucureşti şi a
luat corespondenţa. Bineînţeles, i-am răspuns
scuzându-mă şi rugându-l să vă comunice
aceleaşi scuze. Probabil că n-a făcut-o, fiindcă
mi-aţi scris tot la Bucureşti şi am primit tot
foarte târziu scrisoarea şi cartea. Vă
36
mulţumesc călduros pentru acest dar şi vă

asigur că întârzierea a fost compensată de
rapiditatea cu care cartea a şi început să
circule prin Piatra Neamţ. Am împrumutat-o
unei profesoare excelente (disciplina mea),
Olga Chiţu, care a şi trecut elevilor mari
conţinutul ei, stârnindu-le curiozitatea şi
interesul, evident şi dorinţa de a o avea. De
altfel şi eu doresc să cumpăr un număr
oarecare de volume pentru a le putea
răspândi, dar nu ştiu unde e depozitul sau
care sunt librăriile unde se pot achiziţiona.
Eu plec de aici pe 12 Octombrie şi mă
stabilesc la domiciliul meu de iarnă în
Bucureşti, aşa încât îmi reiau adresa. Iar
numărul meu de telefon este 650.60.00.
Mulţumindu-vă încă o dată, vă spun toată
preţuirea mea pentru nobilul dumneavoastră
curaj în susţinerea ameninţatelor noastre
valori naţionale.
Cu cele mai bune sentimente,
Zoe D. Buşulenga
Amicale
Teodor PRACSIU
[Epigramă]
Linei Codreanu, la Focşani,
la premierea romanului
„Chemarea apelor”
Chemând apele, azi, Lina

Ne-a edificat deplin:
Ca să aibă-n vin crâşmarii
Ce să pună iarna-n vin.
C o n e x i u n i. A l b u m
Cronica întrunirilor de club
• Bârlad, 13 ian., Centrul Mihai Eminescu

– „Zilele Eminescu”. Între participanţi:
Gruia Novac, Petruş Andrei, Teodor
Pracsiu, Laurentiu Chiriac, Roxana Galan.

37
• Vaslui, 7 febr. 2019, Biblioteca „Nicolae

Milescu Spătarul”. Lansarea vol.: Valeriu
Lupu – Istorie, familie, tradiţie și dăinuire.
• Brăila, 21 martie, Muzeul de Istorie al

Brăilei „Carol I" şi Liceul Pedagogic
„Perpessicius”. Lansare de carte „Ediţii –
Mihai Eminescu”, editor Aurel Ştefanachi,
Editura TipoMoldova. Invitaţi: academicienii
M. Cimpoi şi Ionel Cândea, prof. dr.: Theodor
Codreanu şi Nae Georgescu; Constantin
Gherghinoiu, Lina Codreanu, Viorel Coman.
• Roman, 4-5 apr. – manifestare culturală

„Caravana scriitorilor” cu: Lucian Strochi,
Cornel Paiu, Dan Arvătescu, Nicolae Dabija,
D-tru Brăneanu, Ioan Dănilă, Petruş Andrei.
• Huşi, 6 aprilie, Biblioteca Municipală

„Mihai Ralea”: „Ion Gheorghe Pricop –

38
Omagiu”. Lansarea revistei „Liter-Club”

(13/2019), număr dedicat memoriei
scriitorului. Participanţi: Theodor Codreanu
– moderator, Lina Codreanu – coordonator,
Petru Ioan, Teodor Pracsiu, Petruş Andrei,
pr. Marcel Miron, Daniela Oatu, Livia Andrei,
Elena Pricop şi Mariana Maftei (soţia şi fina
scriitorului), Elena şi Vasile Fluturel (Iaşi),
Martin Cata, Const. Partene, Nicuşor
Darabană ş.a.
• Craiova, 10-14 aprilie 2019 – Colocviul

Internaţional „Exipora” 2019, Biblioteca
Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman” Dolj.
Omagierea personalităţilor culturale: Andrei
Şerban (regizor), Leon Mămăligă (prozator şi
dramaturg), Gherasim Luca (poet
suprarealist). Coordonator: acad. Basarab
Nicolescu. Între participanţi: Andrei Şerban
(regizor), Adrian Dinu Rachieru, Dan
Anghelescu, Mihaela Albu, Radu Voinescu,
Oana Boc. Theodor Codreanu a susţinut
comunicarea Ţiganiada arcadiană (despre
scriitorul originar din Vaslui L.M. Arcade).

39
• Vaslui, 10 mai – Biblioteca Judeţeană

„Nicolae Milescu Spătarul”. Lansare de carte
„Ediţii – Mihai Eminescu”, editor Aurel
Ştefanachi, Editura TipoMoldova. Invitaţi:
Nicolae Georgescu, Theodor Codreanu,
Teodor Pracsiu, Doina Rizea, Lina Codreanu.
• Chişinău-Iaşi 14-17 mai – Festivalul

Internaţional de Poezie „Grigore Vieru”
(duplex cultural). Conferinţe, alocuţiuni,
lansări de carte, spectacole de muzică şi
poezie, întâlniri cu publicul. Organizatori:
„Asociaţia Culturală „Feed Back”, Primăriile
din Chişinău şi Iaşi, Institutul Cultural Român
din Chişinău, USR - Filiala Iaşi, alte instituţii.
Coordonatori: Filomena şi Daniel Corbu.
Invitaţi/participanţi: acad. Mihai Cimpoi,
Nicolae Dabija, Valeriu Matei, Vasile
Tărâţeanu, Nina Corcinschi, Francesco Altieri
(Torino), Nicolae Băciuţ, Th. Codreanu, Vasile
Fluturel, Claudia Balaban, Vasile Grozav ş.a.
(La statuia Poetului, pe Aleea Clasicilor, Chişinău)
(La Truşeni, R. Moldova)

40
(La Iaşi, în Sala Primăriei)
• Români, j. Neamţ. 17 mai – inaugurarea

Bibliotecii comunale „„Petruș Andrei” și a
Căminului Cultural „Petruș Andrei”. Între
participanţi: Manole Ciobanu (primarul
comunei), Elena Laiu (Inspector Școlar
General al judeţului Neamţ) şi scriitorii:
Dumitru Brăneanu (președintele filialei USR
Bacău), Lucian Strochi, Culiţă Ioan Ușurelu,
Cornel Paiu, cadre didactice și elevi.
• Huşi, 23 mai, Protopopiatul Huşi, „Istorie

şi poezie”: lansarea cărţilor lui Vasile
Calestru – O istorie a şvabilor din Banat şi
Martin Cata – Cuvânt pe Calea Timpului.
Moderator: Theodor Codreanu. Au prezentat:
Lina Codreanu, Costin Clit, Nicolae Ionescu.
Bârlad, 31 mai, Casa de Ajutor Reciproc a

Pensionarilor „Elena Cuza”. Lansarea cărţii:
Petruş Andrei – Lecturi empatice basarabene
(2019). Au prezentat: Lucia Munteanu,

41
Alexandrina Pascal, Lina Codreanu, Livia

Andrei, Theodor Codreanu. Amfitrion:
magistratul Nicolae Mihai.
• Bacău, 8 iunie, Concursul Naţional de

Creaţie Literară „Alecsandriana”, ediţia a
XIII-a. Intre participanţi (în foto): Ioan
Holban, Adrian Dinu Rachieru, Cassian Maria
Spiridon, Mariana şi Valeriu Stancu, Livia şi
Petruş Andrei.
Intâlniri evenimenţiale: familiale (Daniela

Oatu), de promoţie (Livia Andrei).
CUPRINS
Evenimente culturale ...................................... 3

Teodor PRACSIU ............................................................... 3
Un proiect cultural de anvergură: Mihai Eminescu
– 200 de ediţii ....................................................................... 3
42
P o e s i s .......................................................... 6
Petruș ANDREI ................................................................... 6
Elogiul culturii ...................................................................... 6
Katharsis ................................................................................. 7
Daniela OATU ..................................................................... 7
Orașul în care locuiesc ...................................................... 7
Eu sunt apa ta vie... ............................................................. 8
Pr. Marcel MIRON ............................................................. 8
Oală de lut .............................................................................. 8
Elina COJOCARU ................................................................ 9
Puntea ...................................................................................... 9
Martin CATA ........................................................................ 9
Uitase… .................................................................................... 9
…acolo ................................................................................... 10
Ana OPRAN........................................................................ 10
Geneză................................................................................... 10
Oana ANDREI ................................................................... 10
Nesingură ............................................................................ 10
Elena Vlase MUNTEANU ............................................ 11
Bogaţii lumii ....................................................................... 11
Doctore... .............................................................................. 12
Dorina STOICA ................................................................ 13
nu compun poezie de dragoste .................................. 13
de atunci nu mai dorm .................................................. 14
Nicuşor DARABANĂ ..................................................... 14
Huşului ................................................................................. 14
Filigranãri ...................................................... 15
Lina CODREANU ............................................................. 15
Treceri peste puntea artei ........................................... 15
Însemnãri cu staif ......................................... 16
Theodor CODREANU.................................................... 16
Numere în labirint ........................................................... 16
Medalion....................................................... 20
Tudor NEDELCEA........................................................... 20
Eugen Doga – Un muzician de talie mondială ..... 20
Jurnal............................................................. 23
Livia ANDREI .................................................................... 23
Trei zile ca trei clipe de viaţă ...................................... 23
Interpretãri .................................................... 26
Vasile FLUTUREL ........................................................... 26
Vicu MERLAN ................................................................... 29
Petronela ANGHELUŢĂ .............................................. 31
În călătorie prin Europa... cu Elena Fluturel ........ 31
In memoriam ................................................. 35
Petruş ANDREI ................................................................ 35
Moartea ceasului .............................................................. 35
Scrisori inedite ................................................ 35
Amicale .......................................................... 36
Teodor PRACSIU ............................................................ 36
[Epigramă] .......................................................................... 36
C o n e x i u n i. A l b u m ............................ 36

43
B i b l i o r a f t (2)
Petruş ANDREI. Vorbiţi-mi despre
Dumnezeu, Editura PIM, Iaşi, 2018, 142 p.
(Poezie].
Din Cuprins (selectiv, din 81 de texte):
Imnul, Bârladului, ECLEZIASTUL,
Benedicţiune, Devoţiune, Iertăciune, Înger
păzitor, Milostivire, Rugăciune de seară,
Rugăciunea inimii, Smerenie, Credo, Fecioară,
nenuntită, Iisus, trudit…, Mă rog, La
Dumnezeu, Răstignire, Smerenia, Mulţumescu-
Ţi Ţie, Doamne!, Psalm, Solitudine, Despărţire.
Petruş ANDREI. Umblăm, umblăm…
Gelem, gelem…, Editura PapiruS Media,
Roman, 2018, 200 p. Ediţie îngrijită şi
prefaţată de prof. dr. Lucian Strochi. [146 de
poezii, ordonate alfabetic].
Din Cuprins: Petruş Andrei sau polivalenţa
necesară (Lucian Strochi); Dreptul la cultură ;
(Poezii, selectiv): Sunt OM, Am văzut ţigani
fericiţi, Balada florilor de mai, Cântec de
inimă albastră, Chiromanţie, Dansatoarea,
Dor de ducă, Epitalam, Hoinarul, Jurământ,
Muza, Nomazii, Peţirea miresei, Răpirea,
Romanţă, Voievodul ţiganilor, Vrăjitoarea.
Petruş ANDREI. Pelin de mai… bine,
Editura Sfera, Bârlad, 2019, 164 p. (Versuri
satirice].
Din Cuprins [selectiv): Satire: Schimbarea,
Homo politicus, Ca Machiavelli, Motivaţie,
Satiră, Repetenţii; Caractere: Banii,
Demagogul, Laşul, Nebunul, Plagiatorul;
Parodii: Levănţica, Nu cred, La noi.

44
„Am avea dreptul să

cerem să ni se respecte
limba şi Biserica,
precum le-am
respectat-o tuturor.”
Mihai Eminescu
Liter-Club
Revistă de cultură
Fondatori:
Lina şi Theodor Codreanu,
Livia şi Petruş Andrei,
Daniela Oatu şi Teodor Pracsiu,
Ion Gheorghe PRICOP
Elena şi
Director: Lina Codreanu
Redactor-şef: Livia Andrei
Email: literclub2016@gmail.com
ISSN 2501-2525
ISSN-L 2501-2525
ISSN-L 2501-2525
În atenţia colaboratorilor:
Materialele trimise vor avea 1-2 pagini A4,

Times New Roman, cu literă de 12 la un rând
sau până la 1500 de cuvinte.
Manuscrisele primite nu se returnează.
Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridică
pentru conţinutul articolelor revine exclusiv
semnatarilor acestora ca persoane
individuale.

LITER-CLUB. Revistă de Cultură, Anul IV, Nr. 2 (14), Apr. - Iun. 2019

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LITER-CLUB. Revistă de Cultură, Anul IV, Nr. 2 (14), Apr. - Iun. 2019

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

Liter-Club Anul IV, nr. 2(14), apr.-iun. 2019

Theodor CODREANU. Basarabia

În 2020 se vor împlini

Brădiceni și Viorel Coman. Desigur, este greu

eminesciene fără a se raporta la ediţia

pentru prima dată „Doina” (5 mai 1883), iar

Cultura nu-i de azi pe mâine

Iar cartea-i un lingou de aur

Liter-Club Anul IV, nr. 2(14), apr.-iun. 2019

Sunt multe pricini ce dezbină,

Atâtea pasiuni devoratoare

Prin artă, tot ce-i rău în noi dispare,

Rostești de la catedră pledoaria

Eu cred că-n poezie, ca și-n viaţă,

Orașul mic în care locuiesc

orașul mic în care locuiesc

Liter-Club Anul IV, nr. 2(14), apr.-iun. 2019

orașul mic în care locuiesc

Eu sunt apa ta vie...

Lasă lacul să-și înece amarul

de pe-un tărâm pe celălalt

Pr. Marcel MIRON

Ţi-a anii în adăugare.

mărgăritar învelit în pământ.

pleoapă peste hăuri

Uitase ultimul sărut,

Oftat de plăcere strivit de un zâmbet

Era o-ncălceală-n iubiri obosite,

Liter-Club Anul IV, nr. 2(14), apr.-iun. 2019

Pe umbra unui surâs

Se-nvăpăiase cerul sub ninsori de stele

Te văd clar acum

Liter-Club Anul IV, nr. 2(14), apr.-iun. 2019

mă pierzi dar mă cauţi

te văd clar acum

I can see you now very clear

I see you and hear you

you tease me sometimes

you bring me back

you loose me but look for me

I can see you now very clear

Bogaţii lumii nu petrec pe-aici

Ei vor topi tot aurul în sânge

Liter-Club Anul IV, nr. 2(14), apr.-iun. 2019

Se-nşiră aurul în decolteuri generoase

Bogaţii lumii se petrec discret,

Da, potul este mare... ce câştig!

În limuzine se întorc spre casă

Da, aurul învaţă noul drum,

Am venit, Doctore, am venit la tine...

Am venit, Doctore, cu fruntea-ngândurată

Şi dă-mi, te rog, măcar o speranţă

Am venit, Doctore, am venit la tine.

E bine-aşa cât încă este bine

Liter-Club Anul IV, nr. 2(14), apr.-iun. 2019

Dar mâna dreaptă-mi este rece...

Am venit, Doctore, am venit la tine,

nu compun poezie de dragoste

în carnea mea iarna

privesc în jur nici o inimă

Hrănesc un poet sărac

Liter-Club Anul IV, nr. 2(14), apr.-iun. 2019